{"id":21452,"date":"2023-07-05T23:54:43","date_gmt":"2023-07-05T20:54:43","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21452"},"modified":"2023-07-05T23:59:55","modified_gmt":"2023-07-05T20:59:55","slug":"spatii-culturale-nr-14-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21452","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 14 (3)"},"content":{"rendered":"<p><strong>MIRCEA DINUTZ<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/07\/dinuutz.png\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/07\/dinuutz.png\" alt=\"\" width=\"318\" height=\"302\" class=\"alignnone size-full wp-image-21454 lazyload\" data-srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/07\/dinuutz.png 318w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/07\/dinuutz-300x285.png 300w\" data-sizes=\"(max-width: 318px) 100vw, 318px\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 318px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 318\/302;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/07\/dinuutz.png\" alt=\"\" width=\"318\" height=\"302\" class=\"alignnone size-full wp-image-21454\" srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/07\/dinuutz.png 318w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/07\/dinuutz-300x285.png 300w\" sizes=\"(max-width: 318px) 100vw, 318px\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>LECTORUL LA A DOUA STRIGARE<\/strong><\/p>\n<p>\u015etiu prea pu\u0163ine lucruri despre vecinul meu de  peste  Putna, Tudor Cicu, autorul a dou\u0103 volume de poezie, dou\u0103 de proz\u0103 \u015fi, iat\u0103, autorul a dou\u0103 \u201cjurnale de lector\u201d, pentru a \u00eendr\u0103zni o judecat\u0103 de valoare cuprinz\u0103toare \u015fi ferm\u0103. Din acest motiv, m\u0103 voi limita la c\u00e2teva observa\u0163ii oneste asupra celui de-al doilea volum de critic\u0103 literar\u0103, \u201cAsediul cuvintelor\u201d, ap\u0103rut la Editura Lorilav din Buz\u0103u, \u00een cursul anului 2010. Tomul de fa\u0163\u0103 cuprinde nu mai pu\u0163in de 60 de cronici, ceea ce \u00eel crediteaz\u0103 ca un foarte harnic comentator de c\u0103r\u0163i (de poezie, cele mai multe), dar \u00eemi sugereaz\u0103 \u015fi faptul c\u0103 \u2013 probabil \u2013 nu a vrut s\u0103 renun\u0163e la (aproape) nimic din ce a publicat \u00een ultimii doi ani de c\u00e2nd a editat primul s\u0103u volum de critic\u0103,  \u201cLa temelia cet\u0103\u0163ii\u201d (2008). Al doilea lucru, ce se observ\u0103 cu u\u015furin\u0163\u0103, este c\u0103 scriitorii buzoieni (de la debutan\u0163i la veterani) ocup\u0103 o pozi\u0163ie privilegiat\u0103, dup\u0103 care urmeaz\u0103, cu prea pu\u0163ine excep\u0163ii, condeierii din jude\u0163ele \u00eenvecinate. Faptul \u00een sine nu e condamnabil, dar nici nu e de dorit s\u0103 continue a\u015fa (recunosc, am f\u0103cut aceea\u015fi gre\u015feal\u0103). \u015eansa criticului, care nu tr\u0103ie\u015fte \u00een capital\u0103, de a deveni vizibil\/credibil cre\u015fte dac\u0103 are \u00een aten\u0163ia sa scriitori din toate zonele \u0163\u0103rii. Nu e o situa\u0163ie fast\u0103 s\u0103 te afli prea aproape de autorii despre care scrii, din mai multe motive. Se creeaz\u0103 astfel o interdependen\u0163\u0103 p\u0103guboas\u0103 de ambele p\u0103r\u0163i.<br \/>\n          A\u015fa \u00eemi explic eu de ce m-au convins, mai degrab\u0103, cronicile la c\u0103r\u0163ile lui Ovidiu Dun\u0103reanu, Liviu Ioan Stoiciu, \u015eerban Codrin, Viorel Dinescu (de pild\u0103), unde se simte mai relaxat, mai sigur pe sine. Observa\u0163ii pertinente g\u0103sim mai la fiecare pagin\u0103, dar acestea nu se \u201cleag\u0103\u201d, de fiecare dat\u0103, \u00eentr-o demonstra\u0163ie coerent\u0103, nu devoaleaz\u0103 o metod\u0103 critic\u0103, un mod personal de a citi c\u0103r\u0163ile. \u00cen cazul lui Arthur Porumboiu, apar evoc\u0103rile ce \u00eemping \u00een plan secund judec\u0103\u0163ile critice. \u00cen mai multe locuri apar, \u00eenc\u0103 din primele paragrafe, citatele menite s\u0103 dea greutate discursului propriu. Nu de pu\u0163ine ori criticul cedeaz\u0103 locul poetului \u00een tentativa de a surprinde, cu mijloace specifice, esen\u0163a unui text. Alteori se mobilizeaz\u0103 \u00een jurul unor motive, f\u0103r\u0103 s\u0103 insiste prea mult, dar \u2013 indiferent de procedee \u2013 demersul critic al lui Tudor Cicu se termin\u0103, cel mai adesea, \u00eentr-o not\u0103 admirativ-comprehensiv\u0103, tonic\u0103 \u015fi optimist\u0103. Un comentariu ca acela dedicat volumului Corneliei Ionescu Ciurumelea, \u201cUn c\u00e2ntec de leb\u0103d\u0103 \u00een labirint\u201d, unde se arat\u0103 surprinz\u0103tor de riguros, pare s\u0103 m\u0103 contrazic\u0103. Aici el indic\u0103 \u201ccele patru puncte cardinale\u201d ale poeziei discutate, f\u0103r\u0103 s\u0103 exploateze textele \u00een direc\u0163ia amintit\u0103, a\u015fa cum ne-am fi a\u015fteptat. Cu alte cuvinte, c\u00e2nd ai zice c\u0103 avem termenii unei demonstra\u0163ii curate, sobre \u015fi responsabile, criticul-poet noteaz\u0103 cu non\u015falan\u0163\u0103 c\u0103 poemele \u201csunt pictate \u00een acelea\u015fi margini zdren\u0163uite ale am\u0103r\u0103ciunii\u201d, dar are luciditatea s\u0103 numeasc\u0103 defectele la vedere: cuvinte pre\u0163ioase, finaluri ratate!&#8230; \u015ei asta tocmai c\u00e2nd ajunsese la cap\u0103tul \u201clabirintului din Sine\u201d!!<br \/>\n          O informa\u0163ie interesant\u0103 (pentru comentator, dureroas\u0103 \u00een plan uman) ne ofer\u0103 acesta asupra genezei c\u0103r\u0163ii de poeme, \u201cArheopterix\u201d (2008), ce poart\u0103 semn\u0103tura lui Ion Dumitru Dinc\u0103, una dintre personalit\u0103\u0163ile pregnante ale vie\u0163ii culturale buzoiene, atunci c\u00e2nd noteaz\u0103 c\u0103 volumul a fost  \u201cscris la moartea mamei sale\u201d. Se simte, \u00een acest caz, c\u0103 Tudor Cicu face o mai bun\u0103 priz\u0103 la poezia concitadinului s\u0103u, venind cu observa\u0163ii viabile \u015fi aprecieri \u00eentemeiate: \u201cpoet al sonurilor elegiace\u201d, acesta are \u201crevela\u0163ia \u00eemplinirii rostului (s\u0103u) pe p\u0103m\u00e2nt\u201d. Dinamica interioar\u0103 (foarte agitat\u0103) edific\u0103 un text pe m\u0103sura acestor combustii \u015fi a unei tensiuni intelectuale evidente. Poetul, care a f\u0103cut un \u201cleg\u0103m\u00e2nt cu lumea\u201d, \u201cse interogheaz\u0103 \u015fi se construie\u015fte, \u00ee\u015fi r\u0103spunde \u015fi se alc\u0103tuie\u015fte, imagineaz\u0103 \u015fi brodeaz\u0103 lumea sa interioar\u0103\u201c, autentic punct de plecare pentru o \u00eendoial\u0103 creatoare: \u201cia form\u0103 de pas\u0103re\u201c, Arheopterix, \u201creazem \u015fi martor \u00een pustiul \u00eensingur\u0103rii\u201d.<br \/>\n          O analiz\u0103 temeinic\u0103, aplicat\u0103, \u00eentreprinde criticul, aflat \u00eentr-un raport empatic, cu cele dou\u0103 texte fundamentale ale lui \u015eerban Codrin: \u201dBaladierul\u201d, despre care spune c\u0103 este \u201cun cerc euclidian g\u00e2ndit cu am\u0103nun\u0163ime, ordonat\u201d, unde \u201cfiecare text se afl\u0103 la locul s\u0103u\u201d  \u00eentr-o arhitectur\u0103 impecabil\u0103 \u015fi \u201cTestamentul din strada Nisipuri\u201d (edi\u0163ia 2008), unde omul Virgil \u015fi tovar\u0103\u015fii s\u0103i fac \u201co c\u0103l\u0103torie m\u00e2ntuitoare prin catacombele veacului de pomin\u0103\u201d ce tocmai s-a terminat. \u00cen primul cerc (Infernul) poetul descoper\u0103 \u201celiberarea prin limb\u0103\u201d, adic\u0103 prin discurs, singura arm\u0103 de ap\u0103rare \u00eentr-o existen\u0163\u0103 \u201cresping\u0103toare \u015fi hidoas\u0103\u201d. \u00cen cercul urm\u0103tor (Purgatoriul) afl\u0103 c\u0103 \u201cadev\u0103rul a murit\u201d \u00eentr-o realitate \u00een care \u201cactorii principali manevreaz\u0103 sforile\u201d \u015fi ne dicteaz\u0103 cursul vie\u0163ii. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, \u00een Paradis, imaginat \u00een acela\u015fi plan cu primele dou\u0103 lumi condamnate la o progresiv\u0103 golire de omenesc, sunt permise doar aplauzele \u015fi pream\u0103ririle. Spune acela\u015fi creator \u00een \u201cBaladierul\u201d c\u0103 lumea asta, a\u015fa cum ne-a fost dat\u0103, \u201c\u00ee\u015fi este \u2013 o tragedie, vers cu vers\u201d.<br \/>\n          Suficient de inspirat, de\u015fi cu unele sc\u0103deri \u00een planul expresiei critice, se dovede\u015fte criticul atunci c\u00e2nd discut\u0103 primele dou\u0103 apari\u0163ii editoriale ale lui Liviu Ioan Stoiciu sau poemele ialomi\u0163eanului Nicolae Teoharie.  \u00cen primul caz, vede \u00een Cantonul 248 Ithaca noului Odiseu, aflat \u00een ipostaza de etern pelerin \u00eentre uimirile copil\u0103riei \u015fi revoltele adolescen\u0163ei, dar \u015fi \u00een aceea de \u201eprestidigitator \u015fi magician al cuvintelor\u201d. \u00cen Nicolae Teoharie, poet abia limpezit, dup\u0103 mai multe c\u0103ut\u0103ri \u015fi r\u0103t\u0103ciri, vede \u201eun poet cu voca\u0163ia epicului poematic\u201d \u015fi, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, cu apetit pentru zona de mister a cotidianului. Aici (\u015fi nu numai aici) Tudor Cicu nu face gre\u015feala de a \u00eencerca s\u0103 se pun\u0103 pe sine \u00een valoare, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een at\u00e2tea alte situa\u0163ii, c\u00e2nd aproape c\u0103-\u015fi uit\u0103 menirea de a evalua \u015fi delimita valoarea de nonvaloare, \u00eemb\u0103tat de vraja rostirii \u015fi rostuirii cuvintelor.<br \/>\n          Mi-au atras aten\u0163ia \u2013 o spun f\u0103r\u0103 vreo pl\u0103cere \u2013 c\u00e2teva texte, mai degrab\u0103 necritice, cum ar fi acela despre Marin Ifrim, autor, la r\u00e2ndu-i, al unor tentative similare cu ale lui Ion D. Dinc\u0103 \u015fi Tudor Cicu. Cartea discutat\u0103 succint este \u201eDespre autori \u015fi c\u0103r\u0163ile lor\u201d (nu e la prima abatere de acest gen) \u015fi nu ascund faptul c\u0103 \u00eel prefer pe Marin Ifrim \u00een ipostaza de poet. E ciudat s\u0103-i vezi, \u00een volumul mai sus men\u0163ionat, pomeni\u0163i (mai pu\u0163in discuta\u0163i) \u201cla gr\u0103mad\u0103\u201d pe Liviu Ioan Stoiciu, Arthur Porumboiu, Florentin Popescu, Dumitru Pricop, Nicolae Dabija, \u015eerban Codrin cu&#8230; Girel Barbu, Vasile Buruian\u0103, Gabriela Boboc sau Chris Cosmescu. Mai apoi, e evident\u0103 s\u0103r\u0103cia de limbaj, criza de idei \u00een care intr\u0103 criticul \u00een momentele \u00een care se for\u0163eaz\u0103 s\u0103 fie amabil, cel pu\u0163in, cu confra\u0163ii s\u0103i. Astfel, Dumitru Pricop este \u201cprin\u0163ul \u00een poezie al Vrancei\u201d, Florina Zaharia \u2013 \u201cprin\u0163esa poeziei de la malul Dun\u0103rii\u201d&#8230; Mai sunt de identificat niscaiva marchizi, duci ori, Doamne fere\u015fte, vreo Majestate!! Despre aceea\u015fi Florina Zaharia, poet\u0103 merituoas\u0103 \u2013 nici vorb\u0103 \u2013 ne spune c\u0103 \u201ctot ce atinge autoarea se transform\u0103 \u00een poezie\u201d, ceea ce nu ne-ar deranja dac\u0103 n-am afla c\u0103 \u015fi \u015eerban Codrin, asemenea regelui Midas, transform\u0103 tot ce atinge \u00een&#8230; poezie!!! Ceva mai departe afl\u0103m c\u0103 Ion Gheorghe ar fi (aten\u0163ie!) \u201cpoetul unic\u201d. Orice poet autentic este \u201cunic\u201d, altfel nu se poate, dar, dac\u0103 a fost o tentativ\u0103 de a g\u0103si un echivalent sintagmei c\u0103linesciene: \u201cpoetul nepereche\u201d, devine jenant!!  Despre Gheorghe Ene ni se spune c\u0103 ar fi \u201cliderul de fapt \u015fi de drept al genera\u0163iei mele\u201d, afirma\u0163ie discutabil\u0103 at\u00e2t \u00een fond, c\u00e2t \u015fi \u00een form\u0103!! S-a referit cumva la zona literar\u0103 a Buz\u0103ului?! Posibil, de ce nu, de\u015fi nu \u00een\u0163elegem prea bine pentru care fapte de arme!<br \/>\nM\u0103 mai \u00eentreb ce \u00een\u0163elege Tudor Cicu prin \u201cgenera\u0163ie\u201d, pentru c\u0103 e posibil s\u0103 nu \u00een\u0163elegem acela\u015fi lucru. Pe ce argumente Ioan Gro\u015fan e trecut la poe\u0163i?! De c\u00e2nd Adrian Botez (bucovinean stabilit \u00een Adjud-Vrancea de peste trei decenii) este&#8230; r\u00e2mnicean?!! De asemenea, nu am cum s\u0103 fiu de acord cu aprecierea acestuia conform c\u0103reia opul critic (s\u0103 zicem!!) al lui Marin Ifrim ar fi \u201co carte care se impune spiritualit\u0103\u0163ii buzoiene\u201d. Cu mai mult\u0103 dreptate putem transfera aceast\u0103 stim\u0103 poetului cu acela\u015fi nume.<br \/>\n          Am scris despre aproape toate c\u0103r\u0163ile lui Ion Panait, l-am pre\u0163uit cum se cuvine, dar poetul vr\u00e2ncean nu a scris haiku-uri pentru simplul motiv c\u0103 nu \u015ftia prea bine despre ce e vorba. \u201cV\u00e2ntul care se uit\u0103 pe geam\u201d este o carte ce con\u0163ine texte de scurt\u0103 respira\u0163ie, cu o form\u0103 apropiat\u0103 de cea a haiku-urilor japoneze, unele reu\u015fite, altele nu, dar \u2013 \u00een mod categoric &#8211; nu este o carte de haiku-uri!! \u00centr-un entuziasm nejustificat (la aceast\u0103 carte m\u0103 refer), Tudor Cicu produce \u015fi c\u00e2teva formul\u0103ri nefericite (neadev\u0103rate \u015fi prost alc\u0103tuite), de genul: Ion Panait (din nou, aten\u0163ie!!) \u201cdemonstreaz\u0103 c\u0103 ceea ce afirm\u0103 este cu mult mai mult dec\u00e2t o medita\u0163ie filozofic\u0103\u201d!! Dumnezeule, ce anume?? Nu ne spune\u0163i \u015fi nou\u0103?! \u00cen alt\u0103 parte vorbe\u015fte despre \u201ctriumful cuvintelor a\u015fezate p\u00e2n\u0103 la sublimare\u201d!!  Este, pur \u015fi simplu, o apreciere care-\u0163i taie respira\u0163ia! Dac\u0103 p\u00e2n\u0103 acum criticii, mult mai eficien\u0163i \u00een compara\u0163ie cu astronomii, se gr\u0103beau s\u0103 descopere zeci, sute \u015fi mii de universuri (lirice, evident), Tudor Cicu, mai modest, descoper\u0103 \u201cgalaxia poeziei lui Florea Miu\u201d. Fostul meu coleg de facultate, teleorm\u0103nean de origine, stabilit \u00een Craiova, s-ar putea sup\u0103ra c\u0103 nu are \u015fi el un univers&#8230;<br \/>\n          \u201cAsediul cuvintelor\u201d e o carte inegal\u0103: cu bune \u015fi rele, cu judec\u0103\u0163i bine cump\u0103nite, demonstra\u0163ii credibile, formul\u0103ri remarcabile, dar \u015fi cu sc\u0103deri impardonabile. Greu de \u00een\u0163eles \u015fi de acceptat este stilul ezitant, maniera aproximativ\u0103 (neprofesionist\u0103), cu care se apropie, \u00een unele cazuri, de autori \u015fi de opere, de parc\u0103 n-ar \u015fti de unde s\u0103 \u00eenceap\u0103, pentru c\u0103 de terminat, \u015ftie sigur!! Elogiile \u015fi tonul prea \u00eeng\u0103duitor, fraza inflamat\u0103 de admira\u0163ie atenueaz\u0103 orice asperitate critic\u0103 ap\u0103rut\u0103, c\u00e2teodat\u0103, din neb\u0103gare de seam\u0103!! Sup\u0103r\u0103tor de des \u00eent\u00e2lnim formul\u0103ri de genul: \u201care ceva din&#8230;\u201d,  \u201e\u00een felul lui\u2026\u201d, \u201eca \u015fi cum\u2026\u201d,  \u201eaproape de&#8230;\u201d,<br \/>\n\u201ese pare\u2026\u201d, \u201es-ar p\u0103rea c\u0103\u2026\u201d, cu oaze lirice ce nu fac \u00eentotdeauna bine textului critic. Nu vreau s\u0103 spun c\u0103 Tudor Cicu ar fi un neavenit \u00een critic\u0103 (m-ar contrazice destule pagini de calitate), c\u0103 nu \u00eencearc\u0103 de bun\u0103-credin\u0163\u0103 s\u0103 se apropie de literatur\u0103 \u015fi pe aceast\u0103 cale. Dar e momentul \u201cs\u0103 se gr\u0103beasc\u0103 mai \u00eencet\u201d, s\u0103-\u015fi publice textele critice dup\u0103 o sever\u0103 autocenzur\u0103, iar, c\u00e2nd se hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 le adune \u00eentr-o carte, s\u0103-\u015fi \u00eent\u0103reasc\u0103 aceast\u0103 severitate, a\u015fa cum \u00eemi place s\u0103 cred c\u0103 procedeaz\u0103 poetul \u015fi prozatorul Tudor Cicu. Nu ne oblig\u0103 nimeni s\u0103 scriem o cronic\u0103 la dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u015fi s\u0103 le adun\u0103m, \u201cpe nemestecate\u201d, pe toate \u00eentr-un volum. E o form\u0103 de respect fa\u0163\u0103 de Sine, dar \u015fi fa\u0163\u0103 de cititori, forma suprem\u0103 de iubire pentru literatur\u0103.<\/p>\n<p><strong><br \/>\nMihaela Malea Stroe <\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/33.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-1\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/33.jpg\" alt=\"\" width=\"319\" height=\"435\" class=\"alignnone size-full wp-image-10274 lazyload\" data-srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/33.jpg 319w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/33-220x300.jpg 220w\" data-sizes=\"(max-width: 319px) 100vw, 319px\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 319px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 319\/435;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/33.jpg\" alt=\"\" width=\"319\" height=\"435\" class=\"alignnone size-full wp-image-10274\" srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/33.jpg 319w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/33-220x300.jpg 220w\" sizes=\"(max-width: 319px) 100vw, 319px\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>R\u0103zvan Ionescu: Obiecte pierdute <\/strong><br \/>\n(Editura Kron-Art, Bra\u0219ov, 2010)<\/p>\n<p>   A\u015f \u00eencepe printr-o referire la titlu \u2013 un titlu cu t\u00e2lc, \u00eentruc\u00e2t \u201eobiectele pierdute\u201d nu sunt, \u00een volumul actorului-poet-teolog R\u0103zvan Ionescu, obiecte \u00een accep\u0163iunea comun\u0103 a cuv\u00e2ntului, nu au materialitate. Pierderile asupra c\u0103rora reflecteaz\u0103 vocea liric\u0103 din poeme sunt, mai degrab\u0103 cu sens metafizic, pierderi \u201epe l\u00e2ng\u0103 timp\u201d ale sinelui, ale aproapelui, ale visurilor, ale speran\u0163elor, \u00een diferite circumstan\u0163e: \u201e\u015ei mi-e frig, \u015fi \u00eemi e toamn\u0103\/ Buza ta, un palid nimb,\/ \u00cemi \u015fopte\u015fte c\u0103 o doamn\u0103\/ M-a pierdut pe l\u00e2ng\u0103 timp\u201d (p. 38). Odat\u0103 con\u015ftientizate, asumate \u015fi m\u0103rturisite, ele, pierderile, devin, aparent paradoxal, trepte ascendente \u00eentru devenire \u015fi dob\u00e2ndire spiritual\u0103.<br \/>\n   Ce fel de carte e cartea de poezie a lui R\u0103zvan Ionescu, ce tem\u0103 are? A\u015f \u00eendr\u0103zni s\u0103 spun c\u0103 e o carte (foarte frumoas\u0103 \u015fi ca \u201eobiect\u201d, realizat\u0103 \u00een concep\u0163ia grafic\u0103 a pictorului Gabriel Stan) care nu se sfie\u015fte \u015fi nu se teme s\u0103 revin\u0103 la o tem\u0103 \u00eendelung fructificat\u0103, dar poate singura f\u0103r\u0103 de-nceput \u015fi f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit, prin urmare \u2013 inepuizabil\u0103: Iubirea. Iubirea cu majuscul\u0103, iubirea de sorginte christic\u0103, asumat\u0103 ca ran\u0103, ca suferin\u0163\u0103, dar \u015fi ca izb\u0103vire \u00eentru \u00eenviere. Cred c\u0103, \u00eenainte de orice, R\u0103zvan Ionescu \u2013 poetul \u2013 iube\u015fte, este perpetuu \u00eendr\u0103gostit de lumea \u201eprea frumoas\u0103\u201d c\u0103reia Dumnezeu i-a dat via\u0163\u0103: \u201eE prea frumos afar\u0103&#8230; \u015fi m\u0103 cuprinde noaptea\/ E prea frumoas\u0103 ziua-nceput\u0103 de solsti\u0163iu\u201d (p.44).<br \/>\n   Este lumea \u00een care sunt cuprinse, dimpreun\u0103, mituri, icoane, pove\u015fti cu ursitoare ori cu mere de aur, visuri, speran\u0163e, fiin\u0163e exemplare \u2013 a\u015fadar arhetipale \u2013 care, men\u0163in\u00e2nd nealterat\u0103 conexiunea cu primordialul, mai sunt \u00een stare s\u0103 simt\u0103 \u201estarea din otav\u0103\/ \u00cen culoarea zilei a\u0163ipit\u0103-n fagi\u201d (p. 59), care au onoare \u015fi demnitate cavalereasc\u0103 precum Lancelot \u015fi fac posibil\u0103 c\u0103l\u0103toria cosmic\u0103 \u201eAdu \u00een zori iar caii \u00een\u015feua\u0163i\/ S\u0103 o pornim prin stele, \u00een cer s\u0103 m\u0103 scufund\u201d(p.42) sau care, \u00een spa\u0163iul domestic, se las\u0103 \u00een voia \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103rii memorate, afectiv, de c\u0103ma\u015fa c\u0103lcat\u0103: \u201em\u00e2necile c\u0103m\u0103\u015filor mele vor p\u0103stra\/ arcuirea bra\u0163ului care te cuprinde\u201d (p. 135). Remarcabil este faptul c\u0103 fiin\u0163ele exemplare pe care le evoc\u0103 poetul nu sunt pl\u0103smuiri, ci persoane pe care le-a \u00eent\u00e2lnit \u015fi care au avut un puternic impact asupra propriei fiin\u0163e: m\u0103icu\u0163a Emilia Carabela, actorul Adrian Pintea, poetul Emil Botta \u015fi nu doar ei.<br \/>\n   Se afl\u0103 \u00een poezia lui R\u0103zvan Ionescu iriz\u0103ri arhaice privilegiate, semne ale unei leg\u0103turi fire\u015fti \u00eentre r\u0103d\u0103cin\u0103, trunchi \u015fi coroan\u0103, dac\u0103 e s\u0103 figur\u0103m, printr-un pom s\u0103n\u0103tos, un axis mundi ca reper.<br \/>\n  Rana, suferin\u0163a celui ce iube\u015fte lumea \u00eentocmit\u0103 de Dumnezeu \u00eencep atunci c\u00e2nd iubitorul apercepe \u201er\u0103st\u0103lm\u0103cirea\u201d, contorsiunea la care aceast\u0103 lume frumoas\u0103 este supus\u0103 de min\u0163ile vanitoase, de inimile trufa\u015fe, de c\u0103tre cei care v\u00e2neaz\u0103 lauri&#8230; pe care s\u0103 doarm\u0103. Aceia sunt nebunii autentici, nediagnostica\u0163i \u015fi neinstitu\u0163ionaliza\u0163i, aceia sunt cei care instaureaz\u0103 ura, dezbinarea, goana, rela\u0163ia fugar-fug\u0103ritor, transform\u0103 \u015foapta \u00een vacarm \u015fi deposedeaz\u0103 lumea de componenta sacr\u0103. R\u0103st\u0103lm\u0103cirea trufa\u015f\u0103 tulbur\u0103 firescul, mimeaz\u0103 demersul creator expropriindu-l de sens, pref\u0103c\u00e2nd \u201e\u00een via\u0163\u0103 spitalul de nebuni\u201d (p. 45). Via\u0163a ca \u201espital de nebuni\u201d poate s\u0103 apar\u0103 la orice nivel, de la cuplu, familie, p\u00e2n\u0103 la macro-social.<br \/>\n   Cel ce iube\u015fte este adus \u00eentr-o situa\u0163ie complex\u0103 \u015fi delicat\u0103: dac\u0103 r\u0103spunde trufiei cu trufie, r\u0103ului cu r\u0103u, nu face altceva dec\u00e2t s\u0103-\u015fi devin\u0103 sie\u015fi adversar, s\u0103 abdice de la iubire \u015fi s\u0103 perpetueze \u2013 \u00een complicitate implicit\u0103 cu v\u00e2n\u0103torii de lauri \u2013 ura, dezbinarea \u015fi moartea. Dac\u0103 doar \u201easist\u0103\u201d neutru, ca spectator, la co\u015fmarul transform\u0103rii cosmosului \u00een haos, va avea de dat seam\u0103 \u201evame\u015filor\u201d la trecerea spre celest:       \u201e\u015ei-nghesui\u0163i de vame\u015fi vom b\u00e2igui minciuni\u201d (p. 45). \u00cen aceste condi\u0163ii, \u201earmisti\u0163iul\u201d propus de poetul-teolog poate fi, deopotriv\u0103, provocare \u015fi izb\u00e2nd\u0103, \u201eademenire\u201d la via\u0163\u0103 a celor uci\u015fi de via\u0163a\/ vie\u0163ile pe care le-au r\u0103st\u0103lm\u0103cit: \u201eAdemenind la via\u0163\u0103 pe cei uci\u015fi de vie\u0163i\/ \u015ei \u00eendes\u00e2nd petale pe gaura de plumb\u201d (p. 45). Armisti\u0163iul cere ca m\u0103car \u201es\u0103 ne prefacem\u201d, s\u0103 simul\u0103m bun\u0103-\u00een\u0163elegerea, s\u0103 accept\u0103m jocul de-a pacea, care poate, totu\u015fi, oferi, o clip\u0103, r\u0103gaz de medita\u0163ie asupra sinelui, asupra vie\u0163ii, asupra mor\u0163ii, asupra propriei libert\u0103\u0163i: \u201eS\u0103 ne prefacem, deci, c-am fi un leopard,\/ C\u0103 niciodat\u0103 nimeni poate c\u0103 n-a aflat\/ C\u0103 dincolo de garduri nu este nici un gard\/ S\u0103 ne prefacem moartea c\u0103 nu s-a \u00eent\u00e2mplat\u201d (p.45). Clipa de r\u0103gaz, de \u201earmisti\u0163iu\u201d ar putea rea\u015feza lumea\/via\u0163a, fiin\u0163a \u00een f\u0103ga\u015ful firesc, sub semnul Iubirii.<br \/>\n                                                                              ***<br \/>\n<strong><br \/>\nNadia Cella Pop: Naufragii am\u00e2nate<\/strong><br \/>\n(Ed. Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2010)<\/p>\n<p>   Dup\u0103 ce a publicat, \u00een 2007, \u00een premier\u0103 literar\u0103 volumul multilingv Senioria cuv\u00e2ntului, Nadia Cella Pop revine, pe aceea;i formul\u0103 multilingv\u0103, cu Naufragii am\u00e2nate, volum care cuprinde poezii \u00een rom\u00e2n\u0103 \u015fi \u00een alte 15 limbi \u2013 una surat\u0103 (arom\u00e2na), altele de larg\u0103 circula\u0163ie (francez\u0103, englez\u0103, german\u0103, spaniol\u0103 etc.), iar altele cu iz exotic (mongol\u0103, chinez\u0103, esperanto). Particularitatea este c\u0103 sunt traduse, \u00een fiecare limb\u0103 \u00een parte, alte texte dec\u00e2t cele \u00een limba rom\u00e2n\u0103 care deschid volumul, op\u0163iunile pentru poeziile traduse apar\u0163in\u00e2nd traduc\u0103torilor.<br \/>\n   Titlul incit\u0103, de la bun \u00eenceput, la \u00eentreb\u0103ri: pot fi \u201eam\u00e2nate\u201d naufragiile? \u015ei, dac\u0103 da, cum anume? R\u0103spunsul se afl\u0103 \u00een paginile c\u0103r\u0163ii. De\u015fi poezia Nadiei poart\u0103 amprenta triste\u0163ilor, a dezam\u0103girilor existen\u0163iale, r\u0103m\u00e2ne mesagera unei viziuni optimiste asupra lumii \u015fi vie\u0163ii. Da, naufragiile pot fi (m\u0103car) am\u00e2nate dac\u0103, aflat la timona propriei deveniri, eul este atent la semnele jur-\u00eemprejurului, semenilor, vremurilor \u015fi sinelui.<br \/>\n   Aspir\u00e2nd spre muzicalitate (simfonia este, aici, un motiv recurent) \u015fi armonie universal\u0103, vocea liric\u0103 descifreaz\u0103 lucid capcanele \u015fi piedicile care se opun, \u00een prezent, \u00eemplinirii acestor idealuri. Posibila simfonie este amenin\u0163at\u0103 de \u201ez\u0103ri vr\u0103jma\u015fe\u201d, \u201eduhuri necurate\u201d, \u201eve\u015fti \u00eencruntate\u201d, \u201ev\u0103g\u0103uni de nep\u0103sare\u201d, \u201em\u0103\u015fti terifiante ale p\u0103pu\u015farilor rata\u0163i\u201d, \u201efiare hidoase\u201d, \u201einima cimitir\u201d etc. Lumea contemporan\u0103 pare s\u0103 nu p\u0103streze nimic sacru, originar \u015fi original, nu mai are identitate, alc\u0103tuit\u0103 fiind doar din \u201efacsimile\/ kabuki vechi, psaltire reci\u201d (p. 9) \u015fi supus\u0103 unor sunete stridente de \u201etr\u00e2mbi\u0163e \u015fi lan\u0163uri reci\u201d, avertismente ale unui inerent naufragiu.<br \/>\n   \u00cen acest context, fiin\u0163a sensibil\u0103 se scindeaz\u0103, c\u0103ut\u00e2nd \u201ecu \u00eenfrigurare prin sertarele min\u0163ii\/ tiparele \u00een\u0163elepciunii \u015fi ale fericirii\/ care nici n-au existat vreodat\u0103 (p. 11). N-au existat, \u00eentruc\u00e2t \u00een\u0163elepciunea \u015fi consecin\u0163a ei, fericirea, nu \u00eencap \u00een tipare, sunt st\u0103ri dinamice, uneori aflate \u00een expansiune, alteori \u00een retragere. De o parte \u0219i de alta a liniei de sciziune, se fac auzite simultan dou\u0103 voci l\u0103untrice. Una \u0219tears\u0103, care \u00eendeamn\u0103 la renun\u021bare (\u201es\u0103rman copil, n\u0103uc fugar, opre\u0219te-\u021bi goana\/ e \u00eentuneric pe c\u0103r\u0103rile tale\u201d \u2013 p. 11) \u0219i o alta, ferm\u0103, care \u00eendeamn\u0103 la perseveren\u021b\u0103 (\u201eReg\u0103se\u0219te-\u021bi tonusul, copil\u0103 \u0219i \u00eenal\u021b\u0103-te\/ pentru a c\u00e2nta bog\u0103\u021biile \u0219i frumuse\u021bile lumii\u201d \u2013 p. 11).<br \/>\n   Tr\u0103irea presupune iluzii \u0219i deziluzii, sentimente \u201eamputate\u201d (odat\u0103 cu care \u201ese pierde pagina unei pove\u0219ti\/ \u00eentr-o parantez\u0103,\/ \u00eentr-o c\u0103dere\u201d \u2013 p. 13). A renun\u021ba, a te abandona feluritelor naufragii, \u00eenseamn\u0103, \u00eens\u0103, a ignora c\u0103 exist\u0103 remedii, c\u0103 exist\u0103 \u2013 \u00een acela\u0219i timp \u2013 o \u201eterapie a durerii\u201d. Sunt esen\u021biale gesturile de afec\u021biune (s\u0103rutul), puterea de a tres\u0103ri, de a te minuna (exprimat\u0103 \u00een exclama\u021bii) \u0219i, mai ales, virtutea iert\u0103rii. Ele pot regenera fiin\u0163a, pot \u201ecompune o simfonie\/ a d\u0103ruirii,\/ a dragostei,\/ a speran\u0163ei\u201d (p. 13).  Recluziunea pove\u0219tii, dispari\u021bia eposului \u0219i a disponibilit\u0103\u021bii de a transfigura lumea ar fi, poate, singurul naufragiu de dimensiuni apocaliptice. A-l am\u00e2na, e deja o izb\u00e2nd\u0103. Nadia Cella Pop sugereaz\u0103 dou\u0103 atitudini convergente \u00eentru am\u00e2narea lui, deopotriv\u0103 eficiente. Una ar fi \u00eensu\u0219irea condi\u021biei de \u201evestal\u0103\u201d, cu misiunea implicit\u0103 de a men\u021bine viu discern\u0103m\u00e2ntul spre a sesiza \u201esunetele contraf\u0103cute\u201d. Cealalt\u0103 \u2013 curajul de a iubi, singurul p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, care permite accesul la tainele \u201esecundei \u0219i ale ve\u0219niciei\/ ale sinelui \u0219i ale Creatorului\u201d (p. 27), contopirea umanului cu divinul, armonizarea \u00eentr-o serie de incanta\u021bii-refren care, \u00een puritatea lor, pot reface gama primordial\u0103, de \u0219apte note: Dor,\/ Rena\u0219tere,\/ Milostenie,\/ Fascina\u021bie,\/ Solemnitate,\/ Lacrim\u0103,\/ Simfonia vie\u021bii\u201d (p. 28).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>MIRCEA DINUTZ LECTORUL LA A DOUA STRIGARE \u015etiu prea pu\u0163ine lucruri despre vecinul meu de peste Putna, Tudor Cicu, autorul<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21452"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21452"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21452\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21455,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21452\/revisions\/21455"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21452"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21452"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21452"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}