{"id":21412,"date":"2023-06-29T23:35:24","date_gmt":"2023-06-29T20:35:24","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21412"},"modified":"2023-06-29T23:35:24","modified_gmt":"2023-06-29T20:35:24","slug":"spatii-culturale-nr-15-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21412","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 15 (11)"},"content":{"rendered":"

Valeria Manta T\u0103icu\u0163u<\/strong>
\n\"\"

Rodos, ultima var\u0103<\/strong>
\n(Editura Mu\u015fatinii, Suceava, 2011)<\/p>\n

Po\u0163i s\u0103 vizitezi locuri necunoscute de pe p\u0103m\u00e2nt din curiozitate, din interes \u015ftiin\u0163ific, pentru c\u0103 e \u201ela mod\u0103\u201d s\u0103 schimbi locul \/ s\u0103 ie\u015fi din rutin\u0103 sau, pur \u015fi simplu, ca s\u0103 visezi. Iar Doina Cernica, jurnalista, scriitoarea \u015fi vis\u0103toarea din Nordul Sucevei, a ales s\u0103 fie prizonier\u0103 \u00een \u201eplasa de lumin\u0103\u201d a insulei Rodos pentru c\u0103 i se oferea nu numai \u00eemplinirea unei \u201efulger\u0103toare iubiri\u201d pentru un spa\u0163iu geografic \u015fi cultural, ci \u015fi promisiunea unei binecuv\u00e2ntate reverii. Am avut totu\u015fi impresia c\u0103 insula cu soare timp de 360 de zile pe an a fost cea care \u015fi-a ales vizitatoarea, atr\u0103g\u00e2nd-o, printr-un p\u0103ienjeni\u015f de coinciden\u0163e, la sine. Dup\u0103 cum spune autoarea \u00een cartea ce a rezultat, ca un fruct al dragostei, de pe urma acestei c\u0103l\u0103torii, nimic nu prevestise \u201eata\u015famentul pentru un nou orizont\u201d: \u201e[…] uneori, probabil rar, exist\u0103 \u015fi minunea celei mai mari iubiri pentru a doua oar\u0103. Mi-a ie\u015fit \u00een cale, t\u0103indu-mi respira\u0163ia, cu splendoarea \u015fi rapiditatea unei feline, cu vraja unei veri adev\u0103rate, \u00een toamna vie\u0163ii, \u00een anotimpul toamnei, la 30 de ani dup\u0103 cea dint\u00e2i. Ca \u015fi atunci, nimic nu o prevestise\u201d. Tonul liric al notelor de c\u0103l\u0103torie este justificat: Doina Cernica odat\u0103 distan\u0163at\u0103 de Rodos, re-creeaz\u0103 \u00een imaginar acest spa\u0163iu, transform\u00e2ndu-l cu venera\u0163ie \u00een cronotop. De ce \u201eRodos, ultima var\u0103\u201d? Epitetul nu este, cu siguran\u0163\u0103, al jurnalistei lucide, care ia zilnic pulsul societ\u0103\u0163ii \u015fi-l \u00eenscrie \u00een concise fi\u015fe clinice la \u201eCrai nou\u201d, cotidianul sucevean. Jurnalista nu s-ar fi \u00eendoit c\u0103 o astfel de c\u0103l\u0103torie poate fi repetat\u0103. Poeta, \u00eens\u0103, intuia, \u00een momentul decol\u0103rii de pe aeroportul \u201eDiagoras\u201d, c\u0103 o nou\u0103 \u00eent\u00e2lnire, la fel de tulbur\u0103toare, cu insula soarelui, a fluturilor \u015fi a c\u0103priorilor de bronz \u00eenverzi\u0163i de aerul s\u0103rat, care, \u201ehr\u0103ni\u0163i cu clorofil\u0103\u201d, \u201eaveau ceva din dulcea\u0163a vegetalului\u201d, nu mai este cu putin\u0163\u0103. Desp\u0103r\u0163irea de acel Rodos \u015fi de acea var\u0103 era definitiv\u0103, de aici irevocabilul epitet din titlu (\u00een definitiv, un grec a spus c\u0103 nu te scalzi de dou\u0103 ori \u00een apa aceluia\u015fi r\u00e2u, nu?).
\nFiind vorba despre o insul\u0103 greceasc\u0103, cel mai u\u015for \u00eei este jurnalistului de profesie s\u0103-\u0163i taie respira\u0163ia cu informa\u0163ii, cu nume \u015fi cu legende. E un truism s\u0103 afirmi c\u0103 \u00een Rodos fiecare piatr\u0103 spune o poveste, c\u0103 nu exist\u0103 nici cel mai ascuns col\u0163i\u015for care s\u0103 nu te trimit\u0103 la mit, la o istorie bogat\u0103 \u00een \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u015fi \u00een\u0163elesuri. Doina Cernica nu se situeaz\u0103 \u00eens\u0103 \u00een ipostaza de jurnalist, nu culege informa\u0163ii noi \u015fi picanterii, nu acumuleaz\u0103 cuno\u015ftin\u0163e \u015fi informa\u0163ii de prin pliante turistice ori din lucr\u0103ri \u015ftiin\u0163ifice. Ca s\u0103 \u00eenregistreze, nu folose\u015fte nici reportofonul, nici camera de filmat, nici aparatul de fotografiat, nici ochii c\u0103r\u0163ilor (ca des pomenitul Jean Bart), ci inima. Ea singur\u0103 nu d\u0103 gre\u015f \u00een eternizarea unui peisaj. \u201e\u00centr-o parte, \u0163inutul cel verde, \u00een cealalt\u0103, marea, p\u00e2n\u0103 spre linia ca un abur sub\u0163ire a insulelor vecine \u015fi a Anatoliei. Spre miaz\u0103zi, Ora\u015ful Antic, cel mai vechi ora\u015f al ora\u015fului Rodos, ne a\u015fteapt\u0103 cu cele trei coloane re\u00een\u0103l\u0163ate ale templului lui Apollo. […] Dar ceea ce ne tulbur\u0103 cu adev\u0103rat, ca \u015fi m\u0103slinii cu m\u0103sline \u015fi smochinii cu smochine \u00een ramuri printre care trecem, ca \u015fi ei, dar cu mult mai mult dec\u00e2t ei prin caierul pe care \u00eel toarce \u00eenchipuirea leg\u00e2nd cu funigei de argint anotimpul nostru cu timpul celor de demult, este teatrul din vecin\u0103tate\u201d. Trimiterile la mitologie \/ la istorie nu au cum s\u0103 lipseasc\u0103, dar sunt strecurate, de exemplu, \u00een \u0163es\u0103tura de l\u00e2n\u0103 \u015fi m\u0103tase a unui amurg \u00eenfiorat de fluturi: \u201eCu un izvora\u015f cu unde de cristal, cu pini cern\u00e2nd \u00een aceea\u015fi sit\u0103 a v\u00e2rfurilor lor \u00eenalte soarele cu umbra, cu pode\u0163e vesele \u00eencropite din crengi, cu poteci din pietre rotunde, \u015flefuite de apa m\u0103rii, cu sui\u015furi \u015fi cobor\u00e2\u015furi c\u00e2nd dulci, c\u00e2nd repezi, aceast\u0103 cu adev\u0103rat Dumbrav\u0103 Minunat\u0103 a rodosului are un mister luminos, o tain\u0103 cald\u0103. O ascult\u0103, dormind \u015fi vis\u00e2nd ziua, milioanele de fluturi lipi\u0163i de coaja copacilor, care numai la venirea nop\u0163ii se trezesc \u015fi \u00eencep s\u0103 se bucure \u015fi s\u0103 zboare. Numai atunci, c\u00e2nd ochii no\u015ftri nu-i v\u0103d, \u00ee\u015fi descoper\u0103 c\u0103ptu\u015feala c\u0103r\u0103mizie a aripilor asemenea trunchiurilor de care stau prin\u015fi, cenu\u015fii cu nervuri g\u0103lbui. La mijlocul lui septembrie \u00eens\u0103 se ridic\u0103 deasupra insulei, un cer de fluturi pentru Rodos, \u00eentr-un apoteotic dans nup\u0163ial\u201d.
\nOric\u00e2t de importante ar fi vestigiile istorice (vezi \u201epalatul marilor mae\u015ftri\u201d \u015fi nu numai), ele vor rivaliza \u00eentotdeauna cu vinurile de culoarea untdelemnului, transparente, tari \u015fi aromate, \u201ecelebre pentru parfumul aparte \u015fi pentru unda de r\u0103\u015fin\u0103 din gustul lor\u201d, cu mierea, cu tr\u0103irea fiec\u0103rei clipe \u00een mod solemn, ca dup\u0103 un ritual arhaic. B\u0103tr\u00e2nii care gust\u0103 \u00een tihn\u0103, pe terasa vreunei taverne, vinul nobil \u015fi rar, \u201eaccept\u0103 s\u0103 fie fotografia\u0163i, accept\u0103 s\u0103-\u015fi vad\u0103 chipurile reproduse pe vederi \u015fi pliante turistice, fiindc\u0103 \u015ftiu c\u0103 Rodosul care nu l-a putut ap\u0103ra pe Altemen de soarta sa, nu-i ap\u0103r\u0103 nici pe ei de timp. Dar, ca \u015fi prin\u0163ul care urca \u00een zori pe Ataviros s\u0103-\u015fi vad\u0103 Creta natal\u0103, ei \u015ftiu de asemenea c\u0103 via\u0163a \u00eenainte de a-\u015fi scrie scrisul p\u0103streaz\u0103 pentru fiecare bucurii care a\u015fteapt\u0103 doar s\u0103 fie descoperite \u015fi pre\u0163uite. De aceea inspir\u0103 delicat aroma vinului \u015fi-apoi ascult\u0103 pove\u015ftile Muntelui, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd apusul le estompeaz\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea \u015fi r\u0103m\u00e2n doar siluete negre pe care brusc le \u00eenha\u0163\u0103 noaptea\u201d.
\n\u00cen Rodos, mult mai la \u00eendem\u00e2n\u0103 dec\u00e2t \u201esuvenirurile\u201d turistice, sunt cerul de miere \u015fi mierea \u00eens\u0103\u015fi, ca o gr\u0103din\u0103 ce te \u00eent\u00e2mpin\u0103 pretutindeni, \u00een orice sat, fie c\u0103 se nume\u015fte Siana ori altcumva, \u201ecu locuin\u0163ele t\u0103iate parc\u0103 \u00een marmur\u0103 alb\u0103, cu arbu\u015fti verzi \u015fi flori ro\u015fii, pe fundalul albastru al cerului \u015fi al m\u0103rii. Mierea era pretutindeni, \u00een fa\u0163a fiec\u0103rei case, lumin\u00e2nd totul \u00een jur, oamenii o l\u0103sau s\u0103 str\u0103luceasc\u0103, retra\u015fi discret, \u00een penumbr\u0103\u201d. \u00cen Rodos nimeni nu fur\u0103, turi\u015ftii sunt scuti\u0163i de \u201eecourile\u201d civiliza\u0163iei de mahala, iar cump\u0103rarea unei amintiri poart\u0103, cel mai adesea, parfumul str\u0103vechi al basmului oriental: \u201e[…] mai t\u00e2rziu n-am rezistat tenta\u0163iei unei mici bijuterii de argint, o c\u0103prioar\u0103 care mi-a purtat noroc mult timp, iar c\u00e2nd \u00eentr-o zi m-a p\u0103r\u0103sit, am v\u0103zut \u00een desp\u0103r\u0163ire mai mult dec\u00e2t un regret, un imbold \u00een terminarea acestor \u00eensemn\u0103ri \u015fi poate semnul unei re\u00eentoarceri. \u00cens\u0103 c\u00e2nd am ales-o, \u00een ciuda faptului c\u0103 \u00een Rodos argintul era mai scump dec\u00e2t la noi, am fost r\u0103spl\u0103tit\u0103 nu numai de darul pe care mi-l f\u0103ceam, ci \u015fi de spectacolul st\u0103p\u00e2nei magazinului (rodienele, ca toate grecoaicele \u00een general, au un aer de regin\u0103, chiar de sunt doar peste un mic spa\u0163iu comercial destinat suvenirelor sau peste o minuscul\u0103 cofet\u0103rie). A privit-o \u00eendelung \u00een lumin\u0103, a \u015fters-o cu o periu\u0163\u0103 c\u00e2t jum\u0103tate de unghie, a cufundat-o \u00eentr-o b\u0103i\u0163\u0103, a zv\u00e2ntat-o atent cu cel mai mic usc\u0103tor electric cu putin\u0163\u0103, a verificat-o cu lupa, mi-a pus-o apoi la g\u00e2t, m-a \u00eentors spre fereastr\u0103, a p\u0103rut s\u0103 sur\u00e2d\u0103 mul\u0163umit\u0103, mi-a cerut s\u0103 m\u0103 privesc \u00een oglind\u0103 \u015fi s-a uitat odat\u0103 cu mine \u00een luciul ei cu un suspin aprobator, pe urm\u0103 a desprins-o \u015fi a a\u015fezat-o \u00eentr-o caset\u0103 de catifea cu infinita delicate\u0163e cu care o femeie \u00ee\u015fi pune nou-n\u0103scutul \u00een leg\u0103nu\u0163\u201d. Nici nu era nevoie de mai mult, pentru ca cititorul \u2013 rom\u00e2n, de! \u2013 s\u0103 priceap\u0103 c\u0103 este vorba despre alt\u0103 lume, despre alt\u0103 civiliza\u0163ie, despre alt mod de a face comer\u0163 \u015fi de a tr\u0103i.
\nPaginile scrise de Doina Cernica au parfum, suple\u0163e, claritate \u015fi o cov\u00e2r\u015fitoare not\u0103 de lirism. Sunt la fel de vii ca paginile de reportaj ale lui Geo Bogza, dar f\u0103r\u0103 nota aceea inconfundabil\u0103 de spectacol verbal cu care ne-a obi\u015fnuit reporterul… literar. \u201eRodos, ultima var\u0103\u201d pare o carte scris\u0103 dintr-un prea-plin sufletesc, o carte scris\u0103 mai mult pentru sine, dec\u00e2t pentru un posibil cititor, mai mult jurnal intim de var\u0103, dec\u00e2t \u00eensemn\u0103ri de c\u0103l\u0103torie, mai mult poem \u00een proz\u0103 dec\u00e2t reportaj propriu-zis…<\/p>\n


\nVALERIU SOFRONIE<\/strong>
\n\"\"

\u00ceNC\u0102 O DAT\u0102 DESPRE DEP\u0102\u015eIREA LIMITEI. THEODOR CODREANU \u015eI RADIOGRAFIA POSTMODERNISMULUI
\n-IMPRESII DINTR-O CARTE<\/strong><\/p>\n

Cartea istoricului \u0219i criticului literar Theodor Codreanu (Transmodernismul, Ed. Junimea, Ia\u015fi, 2005), este ceea ce se nume\u0219te o \u201dcarte important\u0103\u201d. Importan\u021ba acestei c\u0103r\u021bi nu e dat\u0103 nici de dimensiunile sale fizice, nici de e\u0219afodajul conceptual-lingvistic construit \u00een jurul ideilor centrale, de lungimea referin\u021belor bibliografice sau de locul c\u00e2\u0219tigat \u00een literatura de specialitate. Lucrarea nu se impune \u00een nici una din aceste direc\u021bii: nici voluminoas\u0103 nu este, nici novatoare conceptual-lexical, nici impresionant-racordat\u0103 la literatura domeniului sau loc des invocat \u00een critica de specialitate. Dac\u0103 motivele aprecierii unei opere ca fiind substan\u021bial\u0103 ar \u021bine de unele din aspectele mai-sus invocate, sau de toate la un loc, motivele bunei aprecieri \u00eenc\u0103 s-ar l\u0103sa a\u0219teptate. Toate acestea \u021bin de \u201dcum-ul\u201d spunerii, de categoria modalit\u0103\u021bii. \u00cens\u0103 nu \u00een modalitate st\u0103 greutatea, ci \u00een substan\u021bialitate. Iar determinanta substan\u021bial\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu o crea\u021bie se pune ori de c\u00e2te ori se pune \u0219i revenirea la temei, la fundament. A\u0219adar, cartea vorbe\u0219te despre transmodernism, adic\u0103 despre condi\u021bia noastr\u0103 postmodern\u0103 \u0219i post-postmodern\u0103.
\n\tCon\u0219tien\u021bi c\u0103 nici o sintez\u0103 nu poate \u00eent\u00e2lni \u00een traiectoria ei opera, nu ne r\u0103m\u00e2ne altceva de f\u0103cut dec\u00e2t ar\u0103tarea, asemeni oracolului delfic, cu degetul.
\nAutonomia. Rupt\u0103 de Transcenden\u021b\u0103, lumea se descoper\u0103 autonom\u0103, f\u0103r\u0103 lumen, f\u0103r\u0103 nici o autoritate necondi\u021bionat\u0103, \u201dopac\u0103 \u015fi \u00eenc\u00e2lcit\u0103, \u00eenc\u00e2t \u00eencepe s\u0103 cread\u0103 c\u0103 lumina poate veni din sine \u00eens\u0103\u015fi\u201d. Abstras\u0103 din Dumnezeu, lumea devine acum capabil\u0103 s\u0103-l ad\u0103posteasc\u0103 pe noul Ivan Karamazov.
\nDez\u00eentemeierea. Apusul metafizicii \u015fi istoriei sunt coroborate cu eliminarea fundamentului. Lucrurile nu mai au temei. Totul devine coaj\u0103, suprafa\u021b\u0103, produs sensorial. Pl\u0103cerii ra\u021bionale \u00eei va succede pl\u0103cerea sim\u021burilor. Jean Paul Sarte, g\u00e2ndind postmodernist, elimina din r\u00e2ndul categoriilor esen\u021ba, \u00eenlocuind-o cu succesiunea apari\u021biilor fenomenului.
\nUmanismul. Postmodernismul este un \u201cnou umanism\u201d, un \u201cnou antropocentrism\u201d. Autorul avanseaz\u0103 o ipotez\u0103 foarte \u00eendr\u0103znea\u021b\u0103 \u2013 \u201dnoul umanism\u201d este \u00een fapt o utopie la vechile utopii ale comunismului, utopia unui hedonism consumist. Omul nou este un om care r\u00e2de, omul care a \u201dp\u0103r\u0103sit at\u00e2t de mult calea adev\u0103rului, \u00eenc\u00e2t r\u0103t\u0103cirile lui devin demente, paralizat fiind \u00een distrac\u0163ii, \u00een pornografie \u015fi \u00een violen\u0163\u0103 malefic\u0103\u201d.
\n\tDesfiin\u021barea tradi\u021biei. Tradi\u0163iile, toate vestigii ale trecutului, vor fi abandonate. Ce r\u0103m\u00e2ne? O muzic\u0103 f\u0103r\u0103 Mozart, o filozofie f\u0103r\u0103 Socrate, o literatur\u0103 f\u0103r\u0103 Tolstoi, Dostoievski \u015fi Proust, o art\u0103 f\u0103r\u0103 Michelangelo \u015fi Br\u00e2ncu\u015fi, o istorie f\u0103r\u0103 Mihai Viteazul etc. La noi, o Rom\u00e2nie f\u0103r\u0103 rom\u00e2ni, f\u0103r\u0103 identitate na\u021bional\u0103. B\u0103tr\u00e2nii se v\u0103d din ce \u00een ce mai rar, locul lor fiind luat de tineri \u2013 \u201d Country without old men\u201d. Istoria e declarat\u0103 drept teritoriu al minciunii, de care trebuie s\u0103 ne debaras\u0103m prin postistorie.
\nDezelitizarea. Locul intelectualului autentic este luat de c\u0103tre teleintelectual, ipostaziat \u00een analist politic, economic, cultural. Locul discursului ad\u00e2ncit este luat de p\u0103l\u0103vr\u0103geala infinit\u0103, de marea tr\u0103nc\u0103neal\u0103.
\nSolipsismul moral. Presta\u021biei eroice \u00eei urmeaz\u0103 exhibarea narcisist\u0103, caracterizat\u0103 de conformism politic pus \u00een slujba intereselor individuale \u015fi de grup.
\nNomadismul. \u201dNomadismul postmodern, eliberat de orice complexe mesianice na\u0163ionale, religioase, culturale, pare a fi spa\u0163iul paradisiac al globaliz\u0103rii\u201d. Locul Glaneta\u0219ului care ar face \u0219i moarte pentru o brazd\u0103 de p\u0103m\u00e2nt este luat acum de c\u0103p\u0219unarul de profesie.
\nFeminismul. Mi\u015fcarea feminist\u0103 postmodern\u0103 are o influen\u0163\u0103 nefast\u0103 asupra familiei, destr\u0103m\u00e2nd-o, duc\u00e2nd la \u201disterizarea \u015fi masculinizarea femeilor […]. Departe de a crea o \u201ereligie a echilibrului\u201d, feminismul declan\u015feaz\u0103 un dezechilibru cu adev\u0103rat grav, pun\u00e2nd civiliza\u0163ia pe o pant\u0103 a autodistrugerii demografice, nu doar spiritual\u201d
\nSexualitatea omniprezent\u0103. Atitudinea postmodernist\u0103, potrivit autorului, a \u00eenlocuit afectivitatea (iubirea) cu sexualitatea. Erosul a fost \u00eenlocuit cu mascarada erotic\u0103, nunta feminit\u0103\u0163ii \u015fi masculinit\u0103\u0163ii cu o eliberare sexual\u0103 ce are toate caracteristicile unei sclavii (\u00een m\u0103sura \u00een care fiin\u0163ele umane devin anexele propriului sex).<\/p>\n

Cel pu\u021bin indic\u00e2nd \u00een direc\u021bia enumer\u0103rilor noastre, cartea lui Theodor Codreanu se arat\u0103 a fi o carte substan\u021bial\u0103. Cum \u00eens\u0103 substan\u021bele, c\u00e2ndva arheice, s-au transformat de mult\u0103 vreme \u00een elemente chimice domesticite, e pu\u021bin probabil ca \u0219i acest strig\u0103t prelung dup\u0103 lumin\u0103 \u0219i sens s\u0103 mai rezoneze \u00een con\u0219tiin\u021bele vremii. Vorba lui Eliade, lucrurile nu se vor ast\u00e2mp\u0103ra p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu va fi ucis \u0219i ultimul zeu din univers. Poate c\u0103 \u0219i datorit\u0103 lui Theodor Codreanu, \u00eenc\u0103 mai sunt zei de ucis. <\/p>\n


\nRESTITUIRI<\/strong><\/p>\n

Artemiza Delia As\u0103nache<\/strong>
\n\"\"

Romanul adolescentei nonconformiste<\/strong><\/p>\n

Romanul S\u00e2nzianei Pop, Serenad\u0103 la trompet\u0103, ap\u0103rut \u00een 1969, aduce \u00een prim-plan o adolescent\u0103 de cincisprezece ani. Destinul protagonistei, Puica Neagr\u0103 (dup\u0103 cum \u00ee\u015fi declar\u0103 singur\u0103 identitatea) sau Pinella (dup\u0103 cum o nume\u015fte unul dintre personaje), se \u0163ese din fr\u00e2nturile povestite chiar de ea. Confesiunea naratoarei este una ironic-ingenu\u0103, iar autoarea se str\u0103duie\u015fte s\u0103 mearg\u0103 pe aceast\u0103 linie, a\u015fa cum m\u0103rturise\u015fte \u00een primele pagini ale c\u0103r\u0163ii: \u201e\u00een povestirea asta scris\u0103 la persoana \u00eent\u00e2i nu e voie s\u0103 fiu prea inteligent\u0103, nici foarte proast\u0103, exact a\u015fa cum ar putea fi o fat\u0103 de cincisprezece ani\u201d. Pinella este un alter-ego al autoarei care \u00ee\u015fi rememoreaz\u0103 anii de \u015fcoal\u0103, din perioada studiilor medii de la Liceul German din Bra\u015fov. De\u015fi naratoarea nu ne spune unde are loc ac\u0163iunea romanului, ea plaseaz\u0103 \u00een texte am\u0103nunte suficiente care trimit la Cetatea Bra\u015fovului.
\nEroina vine \u00een Casa de Piatr\u0103 a unchiului s\u0103u (Eneas, alias Comandorul) din ora\u015f, un spa\u0163iu otr\u0103vitor, al pasiunilor pervertite \u015fi al ipocriziei. Fiic\u0103 a unei femei pasionale, care \u00eennebune\u015fte la moartea so\u0163ului (\u00eempu\u015fcat \u00een p\u0103dure de doi b\u0103rba\u0163i necunoscu\u0163i) \u015fi ajunge s\u0103 umble goal\u0103 \u015fi s\u0103 c\u00e2nte prin mun\u0163i, naratoarea este tratat\u0103 ca o servitoare. Nici bunica sa, Manana (Maria Oniga), care sose\u015fte \u00een Bra\u015fov odat\u0103 cu Pinella, nu are parte de o soart\u0103 mai bun\u0103.
\nImaginea mamei (Muter) \u015fi a bunicii sale se contureaz\u0103 treptat, fiind, al\u0103turi de naratoare, personajele cele mai pregnante ale c\u0103r\u0163ii. Ele concep existen\u0163a ca pe o aventur\u0103 a libert\u0103\u0163ii \u015fi vor s\u0103 \u00ee\u015fi tr\u0103iasc\u0103 via\u0163a din plin. Manana \u00ee\u015fi afirmase setea de libertate printr-o aventur\u0103 scandaloas\u0103, fugind, la 70 de ani, cu un poli\u0163ist, dup\u0103 ce \u00een tinere\u0163e a st\u00e2rnit alte valuri de dezaprobare merg\u00e2nd pe biciclet\u0103. Fiica ei, Muter, \u00ee\u015fi iube\u015fte so\u0163ul at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t accept\u0103 s\u0103 locuiasc\u0103 la o caban\u0103 \u00een mun\u0163i, chiar dac\u0103 nu este potrivit\u0103 unui astfel de trai. Ea renun\u0163\u0103 la averea familiei \u015fi fuge cu un p\u0103durar de care este \u00eendr\u0103gostit\u0103 nebune\u015fte. Dragostea ei este mistuitoare \u015fi continu\u0103 s\u0103 ard\u0103 \u00een sufletul ei chiar \u015fi dup\u0103 dispari\u0163ia b\u0103rbatului s\u0103u.
\nUrm\u00e2nd tradi\u0163ia feminin\u0103 din familie, Pinella se dovede\u015fte a fi \u015fi ea o nonconformist\u0103. Din aceea\u015fi pl\u0103mad\u0103 sufleteasc\u0103 este construit\u0103 \u015fi servitoarea Erji (subreta-\u0163\u0103ranc\u0103 devotat\u0103 familiei), dar ea nu mai este la v\u00e2rsta r\u0103zvr\u0103tirilor adolescentine \u015fi nici nu are curajul lui Muter. Eroina recunoa\u015fte spiritele independente \u015fi \u00eendr\u0103zne\u0163e asemeni femeilor din familia sa \u015fi este foarte crud\u0103 cu semenele lipsite de orice fel de inteligen\u0163\u0103 \u015fi de imagina\u0163ie.
\nO astfel de fiin\u0163\u0103 este veri\u015foara sa, Clara-Maria-Despine (sau C.M.D), o adolescent\u0103 apropiat\u0103 de v\u00e2rsta eroinei, dar care are statutul privilegiat de fiic\u0103 a st\u0103p\u00e2nilor. Ea \u201eera un copil genial. O mare speran\u0163\u0103 \u015fi care trebuia s\u0103 devin\u0103 o certitudine. \u015ei un model. Modelul meu permanent \u015fi fericirea familiei\u201d. Atitudinea naratoarei fa\u0163\u0103 de veri\u015foara sa este una ironic\u0103.
\nEa este con\u015ftient\u0103 c\u0103 este considerat\u0103 \u201eoaia neagr\u0103\u201d a familiei pe l\u00e2ng\u0103 un asemenea exemplar str\u0103lucit (C.M.D. ia lec\u0163ii de pian \u015fi de francez\u0103 pentru a deveni domni\u015foar\u0103 cu o educa\u0163ie des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103). Pinella \u00eencearc\u0103 s\u0103 se apropie de ea, propun\u00e2ndu-i s\u0103 mearg\u0103 la o plimbare \u00een afara programului s\u0103u zilnic, dar r\u0103spunsul veri\u015foarei taie orice leg\u0103tur\u0103 dintre cele dou\u0103 fete: \u201eNu \u00een\u0163eleg nimic din ce spui, vorbe\u015fti de parc\u0103 ar s\u0103ri cineva capra. De ce s\u0103 ri\u015fti? Lucrurile trebuie f\u0103cute la timpul lor. Ora de plimbare e dup\u0103-mas\u0103, cu madame. Altfel se petrece o harababur\u0103 \u00eengrozitoare \u00een care numai \u0163ie \u00ee\u0163i place s\u0103 tr\u0103ie\u015fti. \u015ei cu asta am terminat orice discu\u0163ie, nu vreau sa m\u0103 enervez inutil\u201d.
\n\u00censu\u015firile C.M.D-inei, o fat\u0103 obraznic\u0103 \u015fi mincinoas\u0103 (tipul copilului alintat \u015fi needucat) sunt \u00eengro\u015fate cel mai mult \u00een timpul unei ore hilare de francez\u0103, c\u00e2nd intr\u0103 \u00een scen\u0103 un alt personaj feminin \u2013 profesoara Mezanfan, tipul dasc\u0103lului s\u0103rac, obligat s\u0103 mediteze \u201eloazele\u201d familiilor bogate. Ea apare ca o persoan\u0103 grotesc\u0103, iar portretul ei caricatural trece dincolo de grani\u0163ele umanului: \u201eMezanfan e un cal de lemn. Dar un cal mar\u0163ial. Mi-ar place foarte mult s-o scot la parad\u0103. S-o plimb de c\u0103p\u0103stru. Pentru c\u0103 poart\u0103 botine mari cu bombeul lat \u015fi cu tocuri, ni\u015fte botine anti-tanc legate de glezn\u0103 \u00een curele\u201d.
\n\u00cen prima parte a romanului (\u201eZiua \u00eent\u00e2i \u2013 Tu l-ai iubit, el te-a iubit\u201d), imaginile p\u0103rin\u0163ilor au o alur\u0103 legendar\u0103, fiind modele ale tr\u0103irii pasionale. Pinella \u00eencearc\u0103 \u015fi ea sentimentul dragostei cu Uli, fiul pastorului. La \u00eenceput, iubirea lor este pur\u0103, candid\u0103 \u015fi va ajunge la o intensitate maxim\u0103 dup\u0103 moartea Mananei, c\u00e2nd Uli arde \u00een cimitir ca o lum\u00e2nare, p\u0103zind morm\u00e2ntul Mariei Oniga (motivul iubirii ca ardere).
\nPe l\u00e2ng\u0103 figura lui Uli, \u00een carte mai apar \u015fi alte personaje masculine. Dintre acestea se distinge imaginea Comandorului, unchiul-harpagon, pe care naratoarea \u00eel ur\u0103\u015fte. El este reprezentantul mentalit\u0103\u0163ii patriarhale a familiei \u015fi de\u0163ine controlul asupra a tot ceea ce se afl\u0103 \u00een cas\u0103. Cu o so\u0163ie marionet\u0103, care nu-i iese din vorb\u0103, el \u00ee\u015fi satisface poftele sexuale cu servitoarea, dar se vrea un om onorabil. Interogat\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu aceste escapade sexuale ale Comandorului, unguroaica Erji \u00eei spune Pinellei c\u0103 la \u00eenceput a fost siluit\u0103, iar dup\u0103 aceea a intervenit obi\u015fnuin\u0163a. Femeia se arat\u0103 gata s\u0103 dezv\u0103luie toate ororile din Casa de Piatr\u0103, c\u00e2\u015ftig\u00e2ndu-\u015fi simpatia naratoarei.
\n\u00cen partea a doua a c\u0103r\u0163ii (\u201eZiua a doua \u2013 Vivere pericolosamente\u201d), structur\u0103 care trimite la Ulyse de James Joyce \u015fi la Lumea \u00een dou\u0103 zile de George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103, textul se mut\u0103 din regimul verosimilului \u00een cel al delirului \u015fi al visului. Apari\u0163ii halucinante sunt Muter, Manana, Leonard, poli\u0163istul ei, Uli cel blond.
\n Pinella fuge de acas\u0103, iese din Cetate \u015fi \u00ee\u015fi \u00eencepe periplul prin ora\u015f. E un traseu ini\u0163iatic, pentru c\u0103 ea caut\u0103 s\u0103 devin\u0103 o fiin\u0163\u0103 liber\u0103, s\u0103 \u00ee\u015fi c\u00e2\u015ftige libertatea total\u0103. Ea vrea s\u0103 fac\u0103 ce-i place: \u201e\u00cen lume merit\u0103 s\u0103 faci ce-\u0163i place. Eu a\u015fa cred. S\u0103 alegi cu sinceritate ceea ce \u0163i se potrive\u015fte. S\u0103 \u015ftii exact ce \u0163i se potrive\u015fte \u015fi s\u0103 duci lucrurile la bun sf\u00e2r\u015fit. Dac\u0103 nu e\u015fti e acord cu ceea ce \u0163i se impune, nu executa. Nu te oblig\u0103 nimeni s\u0103 fii altcineva, ci numai ceea ce e\u015fti, dar pentru asta e nevoie de curaj, e nevoie de \u00eendr\u0103zneal\u0103 ca s\u0103 m\u0103sori p\u00e2n\u0103 unde ajungi \u00een lume\u201d.
\nDe aceea, va pleca la bra\u0163ul lui Uli pentru a continua destinul femeilor din familia sa: \u201ePe Manana am l\u0103sat-o s\u0103 moar\u0103 ca s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la Leonard al ei. \u015ei pe Muter o voi l\u0103sa. Pentru tata. Dac\u0103 Uli \u00eemi face figura m\u0103 cur\u0103\u0163 \u015fi eu. \u0162in foarte mult ca mecanismul nostru de familie s\u0103 func\u0163ioneze p\u00e2n\u0103 la sf\u00eer\u015fit. \u015ei pe urm\u0103 veni\u0163i voi s\u0103 ne c\u0103uta\u0163i sufletele prin p\u0103dure \u015fi s\u0103 \u015fti\u0163i c\u0103 n-am f\u0103cut nimic niciodat\u0103 \u00eempotriva cugetului curat\u201d.<\/p>\n


\nFLORENTIN POPESCU<\/strong>
\n\"\"

PRIMUL MEU DASC\u0102L \u00ceNTR-ALE ALBIN\u0102RITULUI: TITI DAMIAN<\/strong><\/p>\n

\u00cenainte \u015fi-nainte de a-mi fi mie dasc\u0103l \u00eentr-ale albin\u0103ritului Titi Damian a fost o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103 (dup\u0103 absolvirea facult\u0103\u0163ii, desigur) dasc\u0103l de-adev\u0103ratelea la un liceu din Urziceni. Le-a predat elevilor de-acolo literatura rom\u00e2n\u0103 \u015fi i-a \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103-i iubeasc\u0103 pe Eminescu \u015fi pe Caragiale, pe Blaga \u015fi pe Voiculescu, pe Marin Preda \u015fi pe Zaharia Stancu, trezindu-le \u015fi men\u0163in\u00e2ndu-le apoi vie dragostea pentru frumuse\u0163ile \u015fi valorile culturii na\u0163ionale.
\nEu, dac\u0103 n-am predat la o clas\u0103 de liceeni dec\u00e2t \u00een cele c\u00e2teva ore de practic\u0103 pedagogic\u0103, nu prea \u015ftiu cum e s\u0103 ai o a\u015fa de dificil\u0103 misie. \u015ei nici cum s\u0103-i \u0163ii \u00een fr\u00e2u pe ni\u015fte tineri care s-au \u201ededat\u201d la discoteci, la Internet \u015fi la alte pl\u0103ceri ale v\u00e2rstei. Mi-nchipui, \u00eens\u0103, c\u0103 nu-i deloc simplu. \u015ei nici u\u015for. Ei, bine, Titi Damian a descoperit un mare secret \u201epedagogic\u201d de vreme ce le-a insuflat \u00eenv\u0103\u0163\u0103ceilor lui nu numai dragostea pentru scriitorii din manualele \u015fcolare, ci \u015fi pentru al\u0163ii, din ultimele genera\u0163ii de condeieri.
\nEu, unul, \u00eens\u0103, l-am cunoscut pe Titi Damian mai t\u00e2rziu dec\u00e2t elevii lui \u015fi \u00een alte ipostaze dec\u00e2t cea a omului de la catedr\u0103: ca scriitor \u015fi ca apicultor.
\nCa scriitor mi s-a revelat dup\u0103 ce i-am citi\u0163i primul lui roman, Fagul, un fel de replic\u0103 (de\u015fi este cu mult mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, dar economia de spa\u0163iu m\u0103 oblig\u0103 deocamdat\u0103 s\u0103 recurg doar la acest termen) la Morome\u0163ii lui Marin Preda. Spun \u201ereplic\u0103\u201d pentru c\u0103 \u015fi \u00een romanul profesorului de la Urziceni este vorba de un sat \u015fi de ni\u015fte \u0163\u0103rani, dar altfel de sat – unul de munte, \u015fi altfel de \u0163\u0103rani \u2013 oameni tr\u0103ind \u00eentr-un cadru geografic, social \u015fi politic cu totul deosebit dec\u00e2t al personajelor arhicunoscutului roman al lui Marin Preda.
\nCa apicultor amator aveam s\u0103-l cunosc mai apoi, dup\u0103 ce m-am \u00eent\u00e2lnit cu \u201eomul \u00een carne \u015fi oase\u201d cum s-ar zice. \u015ei asta avea s\u0103 se \u00eent\u00e2mple la Bucure\u015fti, unde, dup\u0103 ce i-am f\u0103cut o cronic\u0103 elogioas\u0103 la roman, a \u0163inut s\u0103 ne cunoa\u015ftem \u015fi s\u0103-mi mul\u0163umeasc\u0103.
\nSe \u015ftie de c\u00e2nd lumea c\u0103 imaginea pe care \u0163i-o formezi despre un scriitor ca om (dup\u0103 ce i-ai citit una sau mai multe c\u0103r\u0163i) foarte rar se-nt\u00e2mpl\u0103 s\u0103 se suprapun\u0103 cu impresia pe care \u0163i-o las\u0103 acela dup\u0103 ce ai avut prilejul s\u0103-1 \u015fi cuno\u015fti ca persoan\u0103.
\nDe unde la cap\u0103tul lecturii romanului Fagul \u00eemi formasem mental imaginea unui ins dur, scump la vorb\u0103, poate chiar aspru \u00een pu\u0163inele conversa\u0163ii pe care le angajeaz\u0103 cu al\u0163ii, m-am trezit c\u0103 am \u00een fa\u0163\u0103 un om bl\u00e2nd \u015fi cumsecade, molcom \u015fi foarte deschis dialogului, aidoma unui moldovean pus pe confesiuni \u015fi dornic s\u0103-\u015fi deschid\u0103 numaidec\u00e2t sufletul, dac\u0103 are cui \u015fi merit\u0103 s-o fac\u0103.
\nAveam s\u0103 aflu, nu f\u0103r\u0103 mirare, recunosc, c\u0103 Titi Damian este \u015fi el, ca \u015fi mine, tot un fel de mesteac\u0103n r\u0103t\u0103cit \u00een c\u00e2mpie, pentru c\u0103 a ajuns la Urziceni prin c\u0103s\u0103torie, locul lui de ba\u015ftin\u0103 fiind, de fapt, tot \u00eentr-un sat de munte, nu foarte departe de al meu. De aici, poate, \u015fi anume coinciden\u0163e \u00een viziunea am\u00e2ndurora despre lume \u015fi via\u0163\u0103, despre oameni \u015fi mai ales despre problemele crea\u0163iei \u015fi ale literaturii.
\n\u015ei av\u00e2nd eu o mai veche dorin\u0163a de a cunoa\u015fte c\u00e2t de c\u00e2t universul albinelor, c\u00e2nd am aflat c\u0103 noul meu coleg \u00eentr-ale scrisului are acas\u0103 o mic\u0103 stupin\u0103 l-am rugat s\u0103-mi v\u00e2nd\u0103 \u015fi mie un stup, \u201ecu albine cu tot, nu doar cutia\u201d, iar el s-a executat imediat, oferindu-se s\u0103-mi dea o familie de albine \u00een chip de cadou, refuz\u00e2nd cu cerul \u015fi cu p\u0103m\u00e2ntul s\u0103 primeasc\u0103 bani pentru asta.
\nNu dup\u0103 mult\u0103 vreme \u2013 chipurile pentru a-i face o bucurie so\u0163iei mele! – mi-a mai dat un stup \u015fi a\u015fa am ajuns eu s\u0103 cresc pre\u0163ioasele \u015fi interesantele g\u00e2ze produc\u0103toare de miere.
\nFire\u015fte, nu-i mare lucru s\u0103-\u0163i procuri doi stupi (contra cost \u0163i-i poate da orice apicultor), dar greul de abia din acel punct \u00eencepe.
\nTrebuie s\u0103 \u015ftii s\u0103-i \u00eengrije\u015fti, s\u0103-i tratezi cu medicamente specifice, \u00een fine s\u0103 ai c\u00e2t de c\u00e2t habar de meserie, ca s\u0103 nu te treze\u015fti \u00eentr-o zi cu dou\u0103 cutii goale sau pline de furnici ori albine moarte.
\nA\u015fa se face c\u0103 Titi Damian mi-a devenit \u015fi profesor de apicultur\u0103, sf\u0103tuindu-m\u0103 cum s\u0103 procedez \u00een diferite \u00eemprejur\u0103ri \u015fi, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, mi-a oferit \u015fi instrumentarul minim necesar, propun\u00e2ndu-mi totodat\u0103 \u015fi c\u00e2teva lec\u0163ii practice la care s\u0103-l asist…
\nTiti Damian este un apicultor amator, f\u0103r\u0103 preten\u0163ii (\u00eemi m\u0103rturisea c\u0103 s-a apropiat de albine datorit\u0103 socrului s\u0103u, care i-a l\u0103sat mo\u015ftenire mica stupin\u0103, aflat\u0103 la Jilavele, \u00een apropierea Urzicenilor), \u00eens\u0103 ascult\u00e2ndu-1 cum \u00eemi vorbea despre structura \u015fi organizarea unei familii de albine (cu paznici, culeg\u0103toare, cerceta\u015fi, constructori de faguri, fabrican\u0163i de miere, cu doici care \u00eengrijesc regina etc., etc.) mi-a trezit o mare pasiune \u015fi o dragoste pentru acest domeniu de care \u00eenainte n-a\u015f fi crezut c\u0103 pot fi \u00een stare…
\nO prietenie, lucru elementar, presupune afinit\u0103\u0163i \u015fi comunicare, sentimente reciproce pe multe planuri. \u00cen cazul nostru n-am dus lips\u0103 de ele.
\nSocotindu-m\u0103 cu experien\u0163\u0103 ceva mai mare pe cel\u0103lalt plan, literar, Titi Damian mi-a cerut \u015fi-mi cere adesea p\u0103rerea \u00een leg\u0103tur\u0103 cu scrierile personale. I-am citit \u00eenc\u0103 din manuscris textul celei de a doua c\u0103r\u0163i, Umbra, i-am sugerat unele modific\u0103ri \u015fi s-ar\u0103tat a fi foarte receptiv la observa\u0163ii, drept care, la r\u00e2ndu-mi, i-am scris c\u00e2teva fraze de recomandare pe coperta volumului, nesfiindu-m\u0103 s\u0103-i g\u0103sesc filia\u0163ii cu c\u00e2\u0163iva importan\u0163i scriitori interbelici – ceea ce mi-a atras o fin\u0103 ironie din partea lui Horia G\u00e2rbea, care a g\u0103sit c\u0103 sunt prea generos. (C\u0103 ulterior, dup\u0103 ce a citit \u015fi Fagul Horia G\u00e2rbea a revenit la sentimente \u015fi aprecieri mai bune, cum avea s\u0103 scrie \u00eentr-o cronic\u0103 din Luceaf\u0103rul e o alt\u0103 poveste).
\nPe c\u00e2t de interesant \u015fi de promi\u0163\u0103tor \u00een literatura pe care o scrie tot pe at\u00e2t de bonom \u015fi de prietenos \u00een rela\u0163iile cu scriitorii ialomi\u0163eni, cu cei buzoieni \u015fi cu to\u0163i ceilal\u0163i pe care are ocazia s\u0103-i cunoasc\u0103, Titi Damian inspir\u0103 celor din jur sentimente dintre cele mai frumoase (duc\u00e2ndu-m\u0103 odat\u0103 cu el la o \u00eent\u00e2lnire a proprietarilor de pensiuni, iar ulterior, la o alt\u0103 manifestare din acela\u015fi loc am ap\u0103rut de unul singur am fost imediat \u00eentrebat unde mi-este prietenul).
\nDe aceea nu cred c\u0103 Titi Damian ar putea avea du\u015fmani nici prin lumea \u015fcolii (de unde, s-a pensionat de cur\u00e2nd) \u015fi nici prin cea literar\u0103 ( unde, e drept, cunoa\u015fte mai pu\u0163in\u0103 lume dec\u00e2t \u00een prima).
\nDin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, pe la ore t\u00e2rzii ale serii (c\u00e2nd, presupun c\u0103 a ap\u0103sat pe clapa de \u00eenchidere a calculatorului \u015fi a l\u0103sat textul proasp\u0103t cules s\u0103 se odihneasc\u0103 \u00een cu\u015fca lui de sticl\u0103) \u00eemi d\u0103 telefon s\u0103-mi cear\u0103 c\u00e2te un sfat, sau pur \u015fi simplu s\u0103 m\u0103 \u00eentrebe ce mai fac \u015fi ce s-a mai \u00eent\u00e2mplat prin lumea literar\u0103.
\nCa orice autor care tr\u0103ie\u015fte \u00een alt\u0103 parte dec\u00e2t \u00een Capital\u0103 \u00ee\u015fi \u00eenchipuie c\u0103-n urbea de pe malurile D\u00e2mbovi\u0163ei au loc evenimente \u00een fiecare zi \u015fi e musai ca un scriitor s\u0103 participe la ele, ori m\u0103car s\u0103 aib\u0103 habar care sunt.
\nAdesea r\u0103spunsurile mele \u00eel dezam\u0103gesc, fiindc\u0103 nu fac parte dintre cei care \u201ebat\u201d cenaclurile, cluburile, casele de cultur\u0103 sau alte locuri prin care se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u00e2te ceva. Vinovat f\u0103r\u0103 scuze pentru sutele de volume necitite din bibliotec\u0103 \u015fi pentru paginile albe care-mi a\u015fteapt\u0103 g\u00e2ndurile \u015fi ideile, prefer s\u0103 stau cea mai mare parte a timpului acas\u0103…
\nDeparte de conclavurile zgomotoase ale Bucure\u015ftiului, Titi Damian, prozator veritabil \u015fi de mari resurse narative, s-a a\u015fternut temeinic pe scris \u015fi nu m\u0103 \u00eendoiesc c\u0103 \u00een viitorul apropiat ne va rezerva mari \u015fi frumoase surprize literare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Valeria Manta T\u0103icu\u0163u Rodos, ultima var\u0103 (Editura Mu\u015fatinii, Suceava, 2011) Po\u0163i s\u0103 vizitezi locuri necunoscute de pe p\u0103m\u00e2nt din curiozitate,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21412"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21412"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21412\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21413,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21412\/revisions\/21413"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21412"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21412"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21412"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}