{"id":21406,"date":"2023-06-29T15:45:24","date_gmt":"2023-06-29T12:45:24","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21406"},"modified":"2023-06-29T15:45:24","modified_gmt":"2023-06-29T12:45:24","slug":"spatii-culturale-nr-15-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21406","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 15 (10)"},"content":{"rendered":"

\u015eERBAN TOM\u015eA<\/strong>
\n\"\"

Ziua c\u0103l\u0103ului<\/strong><\/p>\n

Sunt un om care \u015ftie s\u0103 asculte \u015fi, de cele mai multe ori, \u00ee\u015fi astup\u0103 ochii cu m\u00e2inile ca s\u0103 nu vad\u0103 ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eenaintea sa. Un om care nu scrie, nu crede \u00een ideile mari \u015fi a citit tot ce i-a c\u0103zut \u00een m\u00e2n\u0103. Un cititor. Poate chiar Cititorul. De aceea nu a\u015f putea sup\u0103ra pe nimeni. Toate belelele mele au pornit de la c\u00e2teva \u00eemprejur\u0103ri aparent nesemnificative: 1. Eram \u00eendr\u0103gostit de prea mult\u0103 vreme de aceea\u015fi fat\u0103. 2. Aveam un \u015fef dement. 3. Din motive misterioase, am \u00eenceput s\u0103 fiu urm\u0103rit de ni\u015fte necunoscu\u0163i cu un aspect sinistru. 4. Am fost confundat de toat\u0103 lumea, \u00een mod inexplicabil, cu un localnic plecat de mult\u0103 vreme din ora\u015f. Oricum, chiar \u015fi p\u00e2n\u0103 atunci, via\u0163a mi se desf\u0103\u015fura ca un fir de a\u0163\u0103 dep\u0103nat de m\u00e2inile ne\u00eendem\u00e2natice \u015fi \u00een\u0163epenite de reumatism ale unei babe nervoase: numai noduri, rupturi \u015fi \u00eenc\u00e2lceli.
\nPloua ur\u00e2t, oamenii se ascunseser\u0103 prin case \u015fi hoteluri, iar eu trudeam la proiectul \u00cen fiecare cartier o bibliotec\u0103. \u00cel ref\u0103cusem de patru ori, dar \u015feful tot nu era mul\u0163umit.
\n–\tDragul meu, \u00eemi explica el peltic, cu ochii aproape \u00eenchi\u015fi de o satisfac\u0163ie porcin\u0103, esti un om capabil, un bun funcsionar, dar nu mun\u021besti sufi\u021bient. Si-a intrat \u00een cap c\u0103 esti mai destept dec\u00e2t \u021beilal\u0163i si asta nu e bine.
\n–\tNu v\u0103d ce leg\u0103tur\u0103 are ce am eu \u00een cap cu treburile de la serviciu.
\n–\tVezi ? Vorbeste orgoliul t\u0103u supradimensionat si nejustificat de ni\u021bio realizare notabil\u0103.
\nVoiam s\u0103-i spun c\u0103 am oarecari merite, c\u0103, spre deosebire de el care f\u0103cuse, cu chiu, cu vai, un liceu am\u0103r\u00e2t, eu terminasem o facultate, cu nota zece la licen\u0163\u0103 \u015fi cople\u015fit de afirma\u0163ia c\u0103 a\u015f fi putut ajunge un mare arheolog. C\u00e2\u0163iva ani m\u0103 mul\u0163umisem s\u0103 citesc c\u00e2teva mii de c\u0103r\u0163i \u015fi s\u0103 ocup un post de muzeograf la Casa Tineretului din localitatea G.. Dar \u015fi asta era ceva.
\n – Esti un om obisnuit, nu un gzeniu, ridic\u0103 el tonul, parc\u0103 auzindu-mi g\u00e2ndurile. Trebuie s\u0103 m\u0103 convingzi de bunele tale intensii si s\u0103 ar\u0103si c\u0103 esti deschis c\u0103tre ideile noi ale sefului t\u0103u. Altminteri pot s\u0103 te chem \u00eentr-o zi si s\u0103 te anun\u0163 c\u0103 nu mai am nevoie de servi\u0163iile dumitale. Mai ales c\u0103 am audzit c\u0103 m\u0103 vorbe\u0219ti de r\u0103u si vrei s\u0103 r\u00e2dzi de mine \u00eentr-un roman pe care-l scrii.
\nHopa, m\u0103 g\u00e2ndii. Ramona cea cu degetele lungi \u015fi cu s\u00e2ni frumo\u015fi, colega \u015fi simpatia mea, m\u0103 b\u0103gase \u00een hazna. Spusesem odat\u0103, chestia asta, \u00een glum\u0103. Dac\u0103 a\u015f fi scris ceva, m-a\u015f fi g\u00e2ndit la un roman istoric, cu Genghis-han personaj principal. Dar nu avusesem niciodat\u0103 asemenea planuri. Surpriza m\u0103 n\u0103uci. M\u0103 uitam n\u0103uc la chelia lucioas\u0103 ca de filde\u015f vechi a \u015fefului, ca o ghicitoare la cristalul ei miraculos. A\u015f fi jucat popice cu ea, lustruind-o \u00eendelung \u015fi a\u015f fi folosit-o ca oglind\u0103 \u00een zilele c\u00e2nd eram gr\u0103bit.
\n–\tBag\u0103-si minsile \u00een cap si nu mai umbla dup\u0103 cai verzi pe peresi. Idei, idei noi vreau. Si mult\u0103 munc\u0103. Am v\u0103zut c\u0103 atun\u0163i c\u00e2nd se termin\u0103 programul, \u00eesi iei servieta si o stergzi frumusel acas\u0103. Nu m-ai \u00eentrebat ni\u0163iodat\u0103, cum fa\u0163e, de pild\u0103, domnisoara Carmen, dac\u0103 nu am \u0163eva de lucru pentru dumneata. S\u0103 stai noaptea \u00een birou, s\u0103 te prind\u0103 diminea\u0163a ai\u0163i. Asa \u00een\u0163eleg eu un funcsionar onest. Ai \u00eenseles ?
\n–\tAm stat ani \u00een \u015fir dup\u0103 program, dar nu a b\u0103gat nimeni de seam\u0103 asta, am spus.
\n–\tAsa ? \u00cendr\u0103znesti, asadar, s\u0103 m\u0103 si \u00eenfrunsi. Cred c\u0103 esti nebun… sau inconstient. Nu a remarcat nimeni munca dumitale pentru c\u0103 nu o f\u0103\u0163eai la ordinul meu. \u00censelegzi ? Nu-mi ar\u0103si respect, nu stii s\u0103 pui acsentele.
\nAsta era. Nu \u015ftiam s\u0103 pun accentele. Dac\u0103 m-a\u015f fi pref\u0103cut c\u0103 \u00eel respect, ar fi zis c\u0103 r\u00e2d de el. M-am \u00eentors \u00een biroul cel mare tocmai la timp s\u0103 o aud pe Carmen, blonda \u00eenalt\u0103 \u015fi senzual\u0103, zic\u00e2nd cu gura ei glumea\u015f\u0103, de rusoaic\u0103 ingenu\u0103 :
\n–\tCe i-o fi f\u0103c\u00e2nd \u015feful lui Diogene ? L-o fi oper\u00e2nd pe creier ?
\nFusesem poreclit cu numele cinicului grec. C\u0103pc\u0103unul era responsabil de asta.
\n–\tB\u0103, tu e\u015fti un filosof, \u00een felul t\u0103u. Tr\u0103ie\u015fti auster, \u00ee\u0163i m\u0103n\u00e2nc\u0103 to\u0163i c\u00e2inii din m\u00e2n\u0103, nu vezi pe unde calci, visezi cai verzi pe pere\u0163i, iar camera aia a ta aduce a un fel de butoi muceg\u0103it. \u0162i s-ar potrivi numele de Diogene. Ai \u015fi cinismul necesar, \u00eemp\u0103nat cu misoginismul aferent, dar \u015fi cu mare doz\u0103 de incon\u015ftien\u0163\u0103. E\u015fti at\u00e2t de prost \u00eenc\u00e2t, dac\u0103 o femeie ar trage de tine, nici n-ai \u00een\u0163elege ce vrea. Treaba e c\u0103 e\u015fti \u015fi \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nat \u015fi \u00ee\u0163i atingi mereu \u0163elurile, chiar dac\u0103 ar trebui s\u0103 te urci pe Kilimanjaro. Voin\u0163a asta a ta anuleaz\u0103 toate sl\u0103biciunile \u015fi te face s\u0103 supravie\u0163uie\u015fti.
\n–\tNu, i-am r\u0103spuns lui Carmen, m-a operat pe con\u015ftiin\u0163\u0103. Vezi c\u0103 te cheam\u0103 \u015fi pe tine la opera\u0163ie.
\nT\u00e2n\u0103ra st\u0103tu s\u0103 rumege informa\u0163ia \u00eenainte de a pleca, afectat\u0103, c\u0103tre biroul lui Attila.
\n–\tAcum, spuse Gu\u015fteru, mucalitul biroului, \u0219ineva lustruie\u015fti palo\u015fu\u2019 sultanului.
\n E moldovean sau cam a\u015fa ceva, dar are mult umor. Are un nas bont, orientat \u00een sus, c\u0103tre me\u015fa de p\u0103r b\u0103lai, r\u0103zvr\u0103tit\u0103, care \u00eei acoper\u0103 fruntea. Expresia de mul\u0163umire ad\u00e2nc\u0103, lipit\u0103 de tr\u0103s\u0103turile fe\u0163ei sale, de parc\u0103 omul ar fi participat la o petrecere perpetu\u0103, nu-l p\u0103r\u0103sea nicio clip\u0103. I-am f\u0103cut semn c\u0103tre Ramona \u015fi el, uimit, f\u0103cu ochii mari. D\u0103du din cap, mul\u0163umindu-mi. Toate ca toate, dar Attila era maestru \u00een a-\u015fi deconspira sursele. Dac\u0103 o binevoitoare \u00eel informa cu ceva, o d\u0103dea de gol \u00een urm\u0103toarele dou\u0103 minute. Nu se putea ab\u0163ine, pur \u015fi simplu. \u0102sta e prost r\u0103u, zicea C\u0103pc\u0103unul, dac\u0103 \u00ee\u015fi \u00eenchipuie c\u0103 prin teroare astup\u0103 gura lumii.
\n – C\u00e2t de t\u00e2mpit trebuie s\u0103 hie \u0219ineva ca s\u0103 \u00eei spun\u00ee \u0219eva lu\u2019 Attila ? zisese Gu\u015fteru \u00eentr-un r\u00e2nd \u015fi acesta devenise un fel de \u015flag\u0103r pe care \u00eel recitau to\u0163i care mai c\u00e2rteau \u00eempotriva tiranului.
\nPe Ramona o protejase \u00eens\u0103 p\u00e2n\u0103 acum cu grij\u0103. A\u015fa proceda cu femeile cu care se culca. Peste pu\u0163in, \u00eemi amintii c\u0103 nu l-am \u00eentrebat pe Attila despre costurile loca\u0163iei unei biblioteci de cartier. Nevr\u00e2nd s\u0103 fiu pus \u00een situa\u0163ia de a face din nou \u00eentregul proiect, m\u0103 ridicai \u015fi m\u0103 dusei s\u0103-l consult. Dr\u0103coaica de secretar\u0103, o brunet\u0103 sub\u0163ire \u015fi ve\u015fnic z\u00e2mb\u0103rea\u0163\u0103, se uita \u00een biroul \u015fefului printr-un orificiu practicat cu m\u0103iestrie \u00een u\u015fa capitonat\u0103.
\n–\tVino s\u0103 vezi!
\nCu pantalonii \u00een vine \u015fi cu ochii la cr\u0103p\u0103tura b\u0103rbierit\u0103 cu grij\u0103 a lui Carmen, despicat\u0103 acum ca o pr\u0103jitur\u0103 pe birou, Attila \u00eei recita tinerei o poezie pe care o scrisese \u00een cinstea ei. \u015eeful, care se apucase s\u0103 scrie un tratat, Me\u015fte\u015fugul de a iubi muierile dup\u0103 formule matematice, rostea textul cu o voce \u00eenalt\u0103, inspirat\u0103.<\/p>\n

Formula iubirii<\/strong><\/p>\n

P\u0103tratul speransei
\nplus p\u0103tratul astept\u0103rii
\neste egal cu
\nde trei ori cubul iubirii…<\/em><\/p>\n

–\tEi, \u0163e zi\u0163i? f\u0103cu el, triumf\u0103tor.
\n–\tAuzi ? Mai bine d\u0103-i b\u0103taie! C\u0103 n-am timp de prostii! Ce mai a\u015ftep\u0163i?
\n–\tStai, c\u0103 mai am sase poezii… Le-am scris pe toate ieri.
\n–\t\u015ei nu le po\u0163i citi dec\u00e2t \u00een pula goal\u0103 ? \u015etii c\u0103 e o mare gre\u015feal\u0103 ce facem noi?
\n–\tMie \u00eemi spui? Fireste c\u0103 stiu, \u00ee\u015fi lu\u0103 Attila expresia sa, de mistre\u0163 pervers \u015fi \u015firet. Dar unele greseli sunt sublime.
\nR\u00e2nji \u015fi o a\u015fez\u0103 cu picioarele desf\u0103cute pe birou, \u00ee\u015fi scoase pantalonii \u015fi se \u00eendep\u0103rt\u0103 c\u0103tre u\u015f\u0103.
\n– Acum ce mai faci? strig\u0103 Carmen de pe pupitru.
\n– Fac cum f\u0103\u0163ea tat\u0103l lui Armand C\u0103linescu cu servitoarele mai crude, \u00eei explic\u0103 Attila.
\n – P\u0103i, cu ea … moale? se mir\u0103 fata.
\nAttila nu-i mai r\u0103spunse \u015fi \u00eencepu s\u0103 necheze precum un arm\u0103sar \u00een c\u0103lduri.
\n–\tIha, ihaaa, iha-ha-ha!
\n–\tDoamne sfinte, \u0163ip\u0103 Carmen, ai \u00eennebunit!
\nSe pr\u0103v\u0103li pe ea, interjec\u0163iile devenir\u0103 mai intense, apoi se potoli.
\n–\tCe faci? se mir\u0103 ea.
\n–\tM\u0103 g\u0103ndeam… \u00eencepu el \u015fov\u0103itor. M\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 ar trebui s\u0103 fa\u0163i si tu cum f\u0103\u0163ea…
\n–\tNici nu m\u0103 g\u00e2ndesc ! protest\u0103 Carmen.
\n–\tBa trebuie. Altfel nu mi se scoal\u0103. Stii c\u0103 tat\u0103l lui Armand \u0103la era mare mo\u015fier \u015fi uza din plin de dreptul seniorului. Pe toate fetele care se m\u0103ritau, el le dezvirghina. \u201eB\u0103, s\u0103 nu te atingzi de ea, \u00eenainte de a tre\u0163e pe la mine\u201d, \u00eel avertiza el pe ginere. Prima noapte era a lui. \u015ei dup-aia o \u00eenzestra pe fat\u0103 cu p\u0103m\u00e2nt, vite, o cas\u0103 mai mare.
\n–\t\u015ei ce leg\u0103tur\u0103 are asta cu noi ?
\n–\tAre, c\u0103 si eu tot un senior m\u0103 simt.
\n–\tAi fi, dac\u0103 \u0163i s-ar scula mai repede.
\n–\tP\u0103i, ni\u0163i \u0103luia nu prea i se mai scula la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e si avea parte numai de servitoare puturoase.
\n–\tCe vrei s\u0103 spui ? Ai de g\u00e2nd s\u0103 faci ceva sau plec ? C\u0103 m\u0103 doare spinarea !
\nM-am \u00eendreptat de \u015fale \u015fi m-am a\u015fezat pe un scaun \u00een biroul secretarei. Aceasta privea \u00een continuare la scena de amor la care fusesem martor \u015fi eu.
\n– Uite, acu d\u0103 din cur ca un iepure v\u0103duv. Hopa, a \u015fi terminat !
\n– Auzi, las\u0103-i dracu, c\u0103 m\u0103 enervez. Tu cu asta te ocupi ?
\n– \u00ceh\u00ee, o s\u0103 vezi ce o s\u0103 m\u0103 mai spovedesc pe ziare, pe bani buni, c\u00e2nd mi-oi lua alt serviciu. Attila b\u0103nuie\u015fte ceva \u015fi nu vrea s\u0103-mi dea transferul la firma de transport Tecoma. Voi mai insista.
\n – Tecoma nu e o specie de arbust ?
\n – Ba da.
\n – Ce s\u0103 zic, e\u015fti fericit\u0103.
\nAm ie\u015fit, dar \u00een fa\u0163a ochilor \u00eemi ap\u0103rea tot fundul ei micu\u0163 bombat \u00een dreptul g\u0103urii f\u0103cute \u00een u\u015fa \u015fefului. Dar nu m\u0103 ispitea deloc.
\nC\u00e2nd s\u0103 ies din curtea interioar\u0103, o v\u0103zui pe o fost\u0103 prieten\u0103, care se str\u0103duise din r\u0103sputeri s\u0103 m\u0103 fac\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eendr\u0103gostesc de ea, timp \u00een care se bucura din bel\u015fug de virilitatea unui instalator. M-am \u00eentors cu spatele \u015fi m-am pref\u0103cut c\u0103 nu o v\u0103d. M\u0103 s\u0103turasem, ca \u015fi Lefter Popescu, s\u0103 fiu galant. La col\u0163ul parcului, Pytia, nebuna ora\u015fului, fost\u0103 coleg\u0103 de liceu \u015fi cea mai frumoas\u0103 femeie pe care o v\u0103zusem vreodat\u0103, se opri \u00een fa\u0163a mea \u015fi \u00eemi spuse :
\n–\tVei face o c\u0103l\u0103torie, vei muri, dar \u00een realitate va muri moartea ta, te vei \u00eentoarce \u015fi nu-\u0163i vei g\u0103si \u00een veci locul pe lumea asta, \u00eemi spune ea, z\u00e2mbind. De ce nu mergi cu mine \u00een Mansarda Celest\u0103 ?
\nAm z\u00e2mbit \u015fi i-am \u00eentins trandafirul pe care \u00eel cump\u0103ram zilnic pentru ea. Avea o tarab\u0103 plin\u0103 cu minerale de toate felurile, mai mari sau mai mici, dar nu vindea mai nimic. Eram, poate, singurul ei client. Avea cristale mari, sferice, \u00een care \u00ee\u0163i puteai vedea viitorul, opale c\u00e2t mingile de tenis, dar \u015fi c\u00e2t bostanii, multe sculpturi micu\u0163e \u00een jad \u015fi nenum\u0103rate ametiste. Unele pietre erau micu\u0163e, altele aveau dimensiunile unor ferestre. C\u0103p\u0103tasem obiceiul ca banii care \u00eemi r\u0103m\u00e2neau la ie\u015firea dintr-o libr\u0103rie s\u0103 \u00eei dau pe cristale. \u00centr-o zi am c\u0103rat prin tot ora\u015ful un ametist uria\u015f care \u00eemi paralizase m\u00e2na dreapt\u0103 \u015fi mi-a dat o cumplit\u0103 durere de cap. Aveam c\u00e2teva broscu\u0163e de jad \u2013 \u00eei d\u0103ruisem una \u015fi Aylei -, nou\u0103 ametiste, unsprezece opaluri, \u015fapte cristale \u015fi dou\u0103 smaralde. V\u00e2rtejuri calde \u015fi reci se r\u0103suceau \u00een jurul pietrelor \u015fi deseori odaia mea se umplea de forme de abur \u015fi cea\u0163\u0103. Visam palate cu b\u0103tr\u00e2ni nebuni care se urcau \u00een copaci \u015fi \u00ee\u015fi ar\u0103tau ru\u015finea imens\u0103 \u00eentregii lumi, femei \u00eembr\u0103cate \u00een voaluri care c\u0103deau succesiv de pe ele. C\u00e2nd ie\u015feam din cas\u0103, vedeam oameni pe care nu-i mai z\u0103rea nimeni sau porneam \u00een urm\u0103rirea unei tinere care mi se p\u0103rea c\u0103 e o cuno\u015ftin\u0163\u0103 veche \u015fi care se dovedea a fi o necunoscut\u0103\u2026
\n–\tArunc\u0103, naibii, pietroaiele alea, m\u0103 sf\u0103tuise C\u0103pc\u0103unul. Astea z\u0103mislesc f\u0103pturi din cuvintele pe care le roste\u015fti \u00een preajma lor.
\n–\tTreaba e c\u0103 nu prea vorbesc singur.
\n–\tTreaba e c\u0103 alea \u00ee\u0163i citesc \u015fi g\u00e2ndurile.
\n\u00cen drum spre cas\u0103, trebuia s\u0103 trec inevitabil pe strada unde Vlad \u0162epe\u015f \u00ee\u015fi istorisea ispr\u0103vile turi\u015ftilor. Acum sezonul era pe sf\u00e2r\u015fite \u015fi nu mai avea mul\u0163i mu\u015fterii, dar el tot scotea ni\u015fte sume astronomice. \u00ce\u015fi \u00eencheia activitatea abia prin noiembrie, c\u00e2nd se retr\u0103gea la cabana lui, vecin\u0103 cu casa \u201eunchiului\u201d meu. Fusese un profesor de geografie cu mare trecere la femei, dar cu buzunarele pline cu v\u00e2nt. Min\u0163ea \u00eens\u0103 de \u00eenghe\u0163a apele. Nu \u00een\u0163elegeam niciodat\u0103 de ce o face \u015fi \u00eenc\u0103 \u00eentr-un fel total imprudent. Treceam cu ma\u015fina \u015fi \u00eel vedeam, de pild\u0103, st\u00e2nd de vorb\u0103 cu pictorul Dembinski, la intrarea \u00een parc.
\n–\tCe mai face Dembinski ? \u00eel \u00eentrebam pe \u0162epe\u015f a doua zi. Ce proiecte mai are ?
\n–\tP\u0103i, nu \u015ftiu, r\u0103spundea \u0162epe\u015f, sigur de sine. Nu l-am mai v\u0103zut de patru luni, fire-ar c\u0103p\u0103\u0163\u00e2na lui a dracu\u2019 !
\nC\u00e2nd era la \u00eenghesuial\u0103, \u0162epe\u015f-Teodorescu avea ce avea cu c\u0103p\u0103\u0163\u00e2nile celorlal\u0163i. Uneori nu r\u0103bdam s\u0103 m\u0103 prosteasc\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 \u015fi i-o retezam
\n–\tHaida, de, nu st\u0103teai tu cu el de vorb\u0103 asear\u0103, la intrarea \u00een parc ?
\n–\tNu, nu, nu eram eu. \u0162i s-o fi p\u0103rut, \u00eemi zicea \u015fi m\u0103 privea cu repro\u015f.
\nPe urm\u0103, st\u0103tea \u00eembufnat pe mine dou\u0103-trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Deseori m\u0103 \u00eentrebam dac\u0103 nu m-am senilizat, dar \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 fiu \u00eenso\u0163it de doctorul Jim de la Spitalul Veteranilor.
\n–\t\u0102la nu e Teodorescu-\u0162epe\u015f ? \u00eel \u00eentrebam pe doctor.
\n–\tBa da, spunea el. Vorbe\u015fte cu Scorobete, completa el.
\n–\tE\u015fti sigur? \u00eel s\u00e2c\u00e2iam eu.
\n–\tFire\u015fte c\u0103 sunt sigur. Dar ce-i cu tine? Te sim\u0163i bine? Ne\u00eencrederea asta \u00een propriile sim\u0163uri e un simptom de…
\n–\tDestul, strigam. Nu-mi mai b\u0103ga \u00een cap cine \u015ftie ce bazaconie c\u0103 \u015ftii c\u0103 nu-mi mai iese.
\n\u015ei \u00eei povesteam despre Teodorescu-\u0162epe\u015f.
\n–\t\u0102sta, opina doctorul, are o form\u0103 grav\u0103 de mitomanie. Va face \u015fi paranoia \u015fi nu vreau s\u0103 fiu \u00een pielea membrilor familiei sale.
\n–\tCe membri ? C\u0103 e singur. A divor\u0163at \u015fi…
\n–\t\u015etii ce? m\u0103 oprea Freud. Nu-mi \u00eenc\u0103rca memoria cu biografia n\u0103t\u0103r\u0103ului \u0103luia.
\nPasiunea lui pentru minciuni fusese remarcat\u0103 \u015fi de femeile cu care ie\u015fea.
\n–\tM\u0103i, tu min\u0163i de zv\u00e2n\u0163i, \u00eei spusese odat\u0103 una. De ce nu-\u0163i valorifici darul \u0103sta ? C\u0103 \u015fi \u0103sta e un talent. De ce nu te faci scriitor?
\n–\tChiar, de ce nu te-ai f\u0103cut scriitor? \u00eel \u00eentrebam \u015fi eu.
\n–\tCa s\u0103 fii scriitor, trebuie s\u0103 \u015ftii s\u0103 scrii. Adic\u0103 tu \u015ftii mai bine. Ai v\u0103zut c\u0103 nici un articol simplu nu-\u0163i iese, dac\u0103 nu ai o tehnic\u0103 anume, un plan, un scenariu sau cum dracu \u00eei mai zice, fire-ar c\u0103p\u0103\u0163\u00e2na lui a dracu ! Trebuie s\u0103 bibile\u015fti cuvintele, s\u0103 ai o memorie cultural\u0103, s\u0103 nu cazi \u00een senza\u0163ional, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een acela\u015fi timp interesant.
\n–\tSpune-le asta \u015fi celor care consider\u0103 c\u0103 e cel mai simplu lucru s\u0103 fii scriitor \u015fi c\u0103 ei i-ar \u00eentrece oric\u00e2nd pe Thomas Mann sau Feodor Dostoievski.
\n–\tA\u015fa c\u0103, prietene, am urmat \u00eendemnul celor care mi-au zis s\u0103-mi valorific talentul.
\nAvea mereu tot felul de proiecte \u00een cap. C\u00e2nd \u00eel vizitau ideile, capul s\u0103u lunguie\u0163, ca o minge de rugby, se lumina. R\u00e2njetul \u00eei devenea triumf\u0103tor. \u201eVoi reu\u015fi!\u201d, le \u015foptea el celor mai apropia\u0163i \u015fi atunci to\u0163i \u015ftiau c\u0103 trebuie s\u0103 fug\u0103 din calea lui pentru a se pune cumva la ad\u0103post. Fiindc\u0103 ghinioanele care veneau gr\u0103mad\u0103 peste el \u00eei loveau mai tare pe cei din preajm\u0103. Era tipul specializat \u00een victime colaterale. Dac\u0103, de pild\u0103, \u00eei intra \u00een cap s\u0103 fac\u0103 rost de capital pentru a deschide o afacere, Teodorescu-\u0162epe\u015f f\u0103cea mai \u00eent\u00e2i o list\u0103 cu mah\u0103rii plini de bani care \u00ee\u015fi neglijeaz\u0103 nevestele. Apoi trecea pe la domiciliile acestora, d\u00e2ndu-se drept ziarist sau specialist \u00een sondaje de opinie. G\u0103sea dou\u0103-trei femei r\u0103scoapte, dornice s\u0103 mar\u015feze la \u201eproiectele\u201d sale. Plimb\u0103ri, poezii, romantism, cinematografe, restaurante, toate pe banii mangafalei. Le storcea pe n\u0103p\u0103stuite de ultimii bani \u015fi nu se l\u0103sa p\u00e2n\u0103 nu le f\u0103cea s\u0103-\u015fi piard\u0103 min\u0163ile. Se culca f\u0103r\u0103 s\u0103 ezite cu ele \u015fi le f\u0103cea propuneri care ajungeau p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u00een rapoartele poli\u0163iei: s\u0103-\u015fi asasineze so\u0163ii, s\u0103-\u015fi v\u00e2nd\u0103 propriet\u0103\u0163ile, s\u0103-\u015fi lichideze conturile din b\u0103nci. Ele erau proaste, dar nu toate \u00een m\u0103sura \u00een care credea el. A\u015fa c\u0103 unele sf\u00e2r\u015feau prin a se duce la poli\u0163ie cu b\u0103rba\u0163ii de m\u00e2n\u0103. C\u00e2nd lucrurile ar\u0103tau c\u0103 au luat o turnur\u0103 ur\u00e2t\u0103, \u0162epe\u015f o zbughea de la domiciliu. Oricum, avea de fiecare dat\u0103 inspira\u0163ia s\u0103 se recomande cu numele unui vecin \u015fi amic \u015fi s\u0103 dea foarte multe am\u0103nunte din via\u0163a personal\u0103 a aceluia. A\u015fa c\u0103 prietenii \u015fi vecinii s\u0103i nu erau deloc ferici\u0163i c\u00e2nd se pomeneau cu masca\u0163ii la u\u015f\u0103 \u015fi c\u00e2nd erau du\u015fi \u00een c\u0103tu\u015fe la sec\u0163ia de poli\u0163ie, unde era necesar s\u0103 dea declara\u0163ii \u015fi s\u0103 limpezeasc\u0103 lucrurile. I se dusese vestea \u015fi, c\u00e2nd se muta \u00een alt cartier, unii, precau\u0163i, \u00ee\u015fi c\u0103utau cu grij\u0103 un alt domiciliu. Cei r\u0103ma\u015fi erau cu ochii \u00een patru: dac\u0103 \u0162epe\u015f lipsea dou\u0103 zile, era clar c\u0103 trebuia s\u0103 se a\u015ftepte la necazuri. Pe unde se oprea \u0162epe\u015f, ap\u0103reau raziile din senin. To\u0163i cei care \u00ee\u015fi vedeau de m\u0103runtele lor delicte, furturi sau ceva proxenetism, erau nevoi\u0163i s\u0103 fug\u0103 ca iepurii de pe strat, urm\u0103ri\u0163i de pu\u015ftile v\u00e2n\u0103torilor. Teodorescu-\u0162epe\u015f se preta la \u015fantaje \u015fi se \u201e\u00eemprumuta\u201d de la al\u0163ii cu bani sau diverse obiecte, f\u0103r\u0103 \u015ftirea acestora. L-a \u015fantajat vreo \u015fase ani pe un profesor obez, cu p\u0103rul alb, care avea obiceiul s\u0103-\u015fi m\u00e2ng\u00e2ie b\u0103tr\u00e2ne\u0163ile f\u0103c\u00e2nd amor cu foste eleve, pe maidane sau chiar \u00een apartamentele tinerelor. Teodorescu-\u0162epe\u015f \u00eel filmase \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri \u015fi, la sf\u00e2r\u015fit, \u00eei zisese : \u201eOi fi \u00eenv\u0103\u0163at mata ceva carte, dar e\u015fti prea lacom de pizd\u0103. L\u0103comia este un p\u0103cat capital \u015fi trebuie s\u0103 pl\u0103te\u015fti.\u201d Pofticiosul pl\u0103tise din greu, dar reu\u015fise s\u0103-i aranjeze o capcan\u0103, cu ajutorul unei rude, un comisar-\u015fef uns cu toate alifiile. Lui \u0162epe\u015f i se p\u0103ru ceva suspect \u015fi nu c\u0103zu \u00een plas\u0103. V\u00e2ndu filmele unui amator de materiale pornografice, iar acela le plas\u0103 pe net. Profesorul-porno fu nevoit s\u0103 se pensioneze, s\u0103 fug\u0103 din ora\u015f \u015fi s\u0103 se retrag\u0103 la \u0163ar\u0103, unde, povestea cineva, dup\u0103 ce o luase razna, p\u00e2ndea \u0163\u0103r\u0103ncile la marginea c\u0103tunului \u015fi tr\u0103gea de ele, implor\u00e2ndu-le s\u0103-i dea piersica, dup\u0103 cum se exprima el. Teodorescu a cultivat flori pe balcon, a crescut albine tot acolo \u015fi a fabricat ghea\u0163\u0103 la subsol, dar nu prea i-au ie\u015fit pasen\u0163ele. Spunea cui voia s\u0103-l asculte c\u0103 realitatea trebuie s\u0103 fie transformat\u0103 \u00eentr-un desen animat, pentru a putea fi suportat\u0103. \u201eBun\u0103oar\u0103, uit\u0103-te la domnul acela grav, zicea el. Ia \u00eenchipuie\u015fte-\u0163i c\u0103 dirijeaz\u0103, \u00een curul gol, Orchestra Filarmonicii din Insulele Capului Verde.\u201d Nu mi se p\u0103reau deloc interesante viziunile lui. Teodorescu deschisese o c\u00e2rcium\u0103, unde avea o angajat\u0103, \u00eens\u0103 \u00een ultima vreme era prins de un nou proiect. Inventase o biografie a lui \u0162epe\u015f Dracula, se costumase dup\u0103 modelul acestuia \u015fi le povestea turi\u015ftilor, \u00een timp ce \u00eei plimba \u00een jurul unor vestigii mongole, cele mai incredibile ispr\u0103vi ale domnitorului vampir. \u00cen m\u00e2n\u0103 \u0163inea tot timpul un fel de trident, cam ca acelea pe care se presupune c\u0103 le aveau diavolii \u00een Infern. Cinci lei de c\u0103ciul\u0103 nu era o cheltuial\u0103 prea mare pentru cei care voiau s\u0103-\u015fi ia zborul pe aripile imagina\u0163iei. Teodorescu min\u0163ea cu at\u00e2ta art\u0103 \u015fi avea at\u00e2t de multe idei, \u00eenc\u00e2t iarna, c\u00e2nd nu era nimeni pe litoral, \u00ee\u015fi cizela pove\u015ftile \u015fi \u015fi le trecea \u00eentr-un caiet s\u0103 nu le uite. Tot ajunsese, \u00eentr-un fel, scriitor. Afacerea lu\u00e2nd amploare, \u00ee\u015fi angajase \u015fi un traduc\u0103tor, iar \u00een cur\u00e2nd afluxul curio\u015filor crescu \u00een ora\u015ful nostru, \u00een primul r\u00e2nd datorit\u0103 lui Teodorescu-\u0162epe\u015f-Dracula. El se g\u00e2ndi s\u0103 cear\u0103 o pensie municipalit\u0103\u0163ii, \u00eens\u0103 primarul \u00eel refuz\u0103 politicos, dar ferm.
\n–\t\u00centr-un r\u00e2nd, le spunea el unor gur\u0103-casc\u0103, Dracula era a\u015fa de \u00eensetat de s\u00e2nge, \u00eenc\u00e2t a pus servitorii s\u0103-i construiasc\u0103 opt sute de colivii \u00een care a pus momeli pentru ciori. Era secet\u0103 \u015fi ciorile \u00eenfometate au c\u0103zut \u00een capcane cu miile. O zi \u015fi o noapte a m\u00e2ncat vampirul la ele. Da, le-a devorat de vii, se \u00een\u0163elege. Dac\u0103 era mai turbat dup\u0103 s\u00e2nge, le \u00een\u0163epa pe femeile din harem \u00een s\u00e2ni, cu ni\u015fte vergele ascu\u0163ite \u2013 da, avea harem, dup\u0103 modelul sultanilor, ce, el era mai prost ? \u2013 \u015fi le sugea ca un prunc. C\u00e2nd \u00eei c\u0103\u015funa s\u0103-\u015fi schimbe haremul, f\u0103cea un adev\u0103rat carnagiu. Pe unele le jupuia de vii, pe altele de t\u0103ia \u00een buc\u0103\u0163ele, c\u00e2torva le b\u0103tea cuie \u00een cap, celor mai vorb\u0103re\u0163e le t\u0103ia limba. Tuturor le decupa ru\u015finea \u015fi o arunca la c\u00e2ini. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, erau unele pe care le ardea de vii. Le l\u0103sa limbile \u00eentregi \u015fi murea de pl\u0103cere s\u0103 le aud\u0103 url\u00e2nd de durere, \u00een timp ce el bea dintr-o ulcic\u0103 s\u00e2nge str\u00e2ns de la celelalte. Fiindc\u0103 nu pierdea o pic\u0103tur\u0103, s\u0103 \u015fti\u0163i.
\n\u00cel v\u0103zui de ast\u0103 dat\u0103 \u00eenconjurat de ni\u015fte africani cu ochii m\u0103ri\u0163i de curiozitate \u015fi de spaim\u0103.
\n–\tDracula cuno\u015ftea perfect cele mai \u00eenalte tehnici de magie.
\n–\tWoodoo? \u00eentreb\u0103 un b\u0103rbat de culoare.
\n–\tSigur, \u015fi woodoo, \u015fi tot ce dore\u015fti. \u00ce\u015fi transforma du\u015fmanii \u00een curcani, iepuri \u015fi iezi pe care \u00eei m\u00e2nca la cin\u0103.
\n–\tDe vii?
\n–\tAltfel cum ? Cruzi, \u00een s\u00e2nge.
\n–\tDar \u00een g\u0103ini grase putea s\u0103-i transforme? \u00eentreb\u0103 cineva.
\n–\tCum s\u0103 nu! \u015ei \u00een g\u0103ini grase.
\n–\t\u015ei de ce nu le frigea? Era obligat s\u0103… ?
\n–\tNu, a\u015fa \u00eei pl\u0103ceau lui.
\n–\tAha, dar tu nu \u015ftii ceva din tehnicile alea? \u00eentreb\u0103 individul care se interesase de g\u0103ini.
\n–\t\u015etiu, dar nu am voie… \u00cen\u0163elegi?
\n–\t\u00ceh\u00ee. Dar nu-mi spui degeaba. Pl\u0103tesc.
\n–\tR\u0103m\u00e2ne s\u0103 mai discut\u0103m. \u015ei… cum v\u0103 spuneam… S\u0103 nu uit…
\nSe apropie de mine \u015fi m\u0103 trase deoparte.
\n–\tHai s\u0103-\u0163i zic ceva. E cam neobi\u015fnuit\u2026 Nu \u015ftiu nici eu ce s\u0103 cred.
\n–\tZi-mi \u015fi nu mai o lungi!
\n–\tTe caut\u0103 unul prin localuri, fire-ar al dracu\u2019 cu din\u0163ii lui! \u00centreab\u0103 mereu de tine. Comand\u0103 o friptur\u0103 bun\u0103 \u015fi o sticl\u0103 de vin \u015fi \u00eei \u00eentreab\u0103 pe osp\u0103tari: \u201e\u0102la, \u015fi spune numele t\u0103u, nu a trecut cumva pe aici ?\u201d \u201eBa da, dar nu recent\u201d, spun ei. \u201eP\u00e2n\u0103 la urm\u0103 tot o s\u0103 dau de el. Ho, ho. ho….\u201d R\u00e2de ca dementul, de parc\u0103 e dracul \u00een persoan\u0103.
\n–\tVrei s\u0103 m\u0103 la\u015fi ? De unde dracu le sco\u0163i?
\n–\tNu mint, pe cuv\u00e2nt. E un tip cu figur\u0103 de mafiot. \u00cenalt, solid, cu umeri uria\u015fi \u015fi cu ni\u015fte f\u0103lci ca de cal, fire-ar c\u0103p\u0103\u0163\u00e2na lui a dracu\u2019!
\n–\tE t\u00e2n\u0103r?
\n–\tA\u015f! Are p\u0103rul alb \u015fi des, de parc\u0103 ar purta o peruc\u0103 de aluminiu. A\u015fa \u00eei spun to\u0163i, Omul cu peruc\u0103 de aluminiu.
\n–\tL-am privit cu ne\u00eencredere.
\n–\tL-au \u00eentrebat osp\u0103tarii: \u201eCum v\u0103 numi\u0163i?\u201d. \u015ei El: \u201eHo, ho, ho, nu a\u0163i vrea s\u0103 \u015fti\u0163i numele meu! Ho, ho, ho…\u201d \u015ei ei: \u201eCa s\u0103 \u015ftim s\u0103-i spunem cine l-a c\u0103utat.\u201d \u015ei el: \u201dSpune\u0163i-i c\u0103-l caut\u0103 Moartea! Moartea, a\u0163i auzit? Ho, ho, ho, Mai da\u0163i-mi o baterie de vin!\u201d. M\u0103n\u00e2nc\u0103 \u015fi bea ca spartul. Un mu\u015fteriu a povestit c\u0103 a intrat din gre\u015feal\u0103 la toalet\u0103, peste dementul cu peruc\u0103 de aluminiu. \u015ei-a ridicat ochii s\u0103-\u015fi cear\u0103 scuze \u015fi ce crezi c\u0103 a v\u0103zut \u00een oglind\u0103?
\n–\tGirafe mov.
\n–\tS-a v\u0103zut pe sine, normal, dar \u00een locul t\u00e2mpitului cu peruc\u0103, a avut impresia, prietene, c\u0103 vede un craniu gol deasupra unui schelet lustruit. Dar numai pentru o clip\u0103, fiindc\u0103 pe urm\u0103 l-a z\u0103rit iar pe mo\u015ful ferchezuit \u015fi beat care se str\u00e2mba la el, prin oglind\u0103.
\nM-am uitat s\u0103 m\u0103 asigur c\u0103 Teodorescu nu e beat \u015fi am \u015fters-o.<\/p>\n


\nMioara Bahna<\/strong>
\n\"\"

T\u0103r\u00e2mul de dincolo de cuvinte: \u201eVia\u0163a cea nou\u0103\u201d \u2013 Orhan Pamuk <\/strong><\/p>\n

Cel mai mare scriitor turc contemporan, laureat \u00een 2006 \u2013 c\u00e2nd i-a avut drept contracandida\u0163i pe americanul Philip Roth, israelianul Amos Oz, peruanul Mario Vargas Llosa \u2013 al Premiului Nobel pentru Literatur\u0103, Orhan Pamuk (n. 1952, Istanbul) este autorul mai multor opere, traduse \u00een peste cincizeci de limbi, \u00eentre care \u015fi rom\u00e2na (\u201eM\u0103 numesc Ro\u015fu\u201d, \u201eVia\u0163a cea nou\u0103\u201d, \u201eCartea neagr\u0103\u201d, \u201eFort\u0103rea\u0163a alb\u0103\u201d, \u201eZ\u0103pada\u201d etc.) \u015fi publicate \u00een peste o sut\u0103 de \u0163\u0103ri, fiind supranumit de admiratori \u201eEcoul Turciei\u201d, despre care, \u00een motiva\u0163ia formulat\u0103 de Academia Suedez\u0103, la acordarea premiului se arat\u0103 c\u0103 \u201e\u00een c\u0103utarea sufletului melancolic al ora\u015fului s\u0103u natal, a descoperit noi simboluri pentru a reflecta ciocnirile \u015fi interac\u0163iunile dintre culturi\u201d.
\n Aceast\u0103 aser\u0163iune este sus\u0163inut\u0103 \u015fi de romanul \u201eVia\u0163a cea nou\u0103\u201d [Yeni Hayat], Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 2006, scriere alegoric\u0103, al c\u0103rei motto, cuprinz\u00e2nd cuvintele lui Novalis \u2013 \u201eDe\u015fi au ascultat acelea\u015fi pove\u015fti, ceilal\u0163i n-au mai tr\u0103it niciodat\u0103 a\u015fa ceva\u201d \u2013 anticipeaz\u0103 con\u0163inutul operei, care debuteaz\u0103 cu o fraz\u0103 ce promite multe, \u00eens\u0103 cartea dep\u0103\u015fe\u015fte cu mult orice a\u015fteptare a cititorului: \u201e\u00centr-o zi am citit o carte \u015fi \u00eentreaga mea via\u0163\u0103 s-a schimbat\u201d. Fraza introductiv\u0103 con\u0163ine, \u00een acela\u015fi timp, intriga acestui roman subiectiv, \u00een care nararea la persoana \u00eent\u00e2i se face exclusiv din perspectiva personajului principal, t\u00e2n\u0103rul Osman \u2013 al c\u0103rui nume apare foarte rar \u015fi doar spre sf\u00e2r\u015fitul operei \u2013, student la Universitatea Tehnic\u0103 de Construc\u0163ii din Istanbul.
\n Firul narativ e simplu: eroului-narator \u00eei atrage aten\u0163ia o carte din m\u00e2na unei studente de la Arhitectur\u0103, pe care aceasta o las\u0103 pre\u0163 de c\u00e2teva secunde l\u00e2ng\u0103 el, \u015fi, ca urmare, o caut\u0103, o cump\u0103r\u0103 de la un anticar \u015fi, citind-o, are revela\u0163ia unei vie\u0163i noi spre care \u00eel propulseaz\u0103 aceast\u0103 lectur\u0103. Ulterior vorbe\u015fte cu fata, care-i prezint\u0103 un alt student, prietenul ei, trecut printr-o experien\u0163\u0103 similar\u0103. La scurt timp, de la o fereastr\u0103, Osman vede cum acesta, Mehmet, este \u00eempu\u015fcat pe strad\u0103, iar el, tulburat peste m\u0103sur\u0103 de cele citite, renun\u0163\u0103 la toat\u0103 via\u0163a sa dinainte \u015fi pleac\u0103 \u00eempreun\u0103 cu fata, Canan, s\u0103 descopere \u201evia\u0163a nou\u0103\u201d promis\u0103 \u00een carte. \u00cen acest scop, c\u0103l\u0103toresc mai multe luni prin \u0163inuturile Anatoliei, prilej pentru cititor de a face cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu un spa\u0163iu \u00een care contactul dintre Orient \u015fi Occident este omniprezent, iar statuile lui Atat\u00fcrk, laitmotiv la nivelul construc\u0163iei c\u0103r\u0163ii \u2013 memento al transform\u0103rilor pe care le-a suferit lumea islamic\u0103 de aici \u2013 se afl\u0103 \u00een fiecare ora\u015f, \u00een fiecare t\u00e2rg \u00een care cei doi fac popas, de-a lungul unor c\u0103l\u0103torii f\u0103r\u0103 o \u0163int\u0103 precis\u0103, dar alimentate abundent de ideile fanteziste desprinse din lectura care i-a determinat s\u0103-\u015fi reconsidere \u00eentreaga existen\u0163\u0103.
\n Punctul culminant al acestor c\u0103l\u0103torii este \u00eent\u00e2lnirea cu doctorul Narin, tat\u0103l lui Mehmet \u2013 al c\u0103rui nume fusese, \u00eenainte de carte, \u201eNahit\u201d, devenind, ulterior, \u201eOsman\u201d, cel mai aprig cititor al ei \u2013, care \u00eei g\u0103zduie\u015fte, le arat\u0103 muzeul creat \u00een amintirea fiului pierdut \u015fi o parte din imensele sale propriet\u0103\u0163i, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103-l determine pe Osman, care i se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103, \u00eempreun\u0103 cu Canan sub numele unor mor\u0163i dintr-un accident c\u0103rora le-au furat actele, s\u0103-l \u00eenlocuiasc\u0103 pe cel disp\u0103rut. Cu un pistol pe care i-l d\u0103 tat\u0103l lui \u201eMehmet\u201d, dup\u0103 ce \u00eei dezv\u0103luie strategia aiuritoare prin care a \u00eencercat s\u0103 scape lumea de cartea care i-a ucis fiul, dar \u015fi de cei care, ca \u015fi el, o citiser\u0103, devenind un pericol pentru ei \u00een\u015fi\u015fi \u015fi pentru al\u0163ii, Osman pleac\u0103 apoi s\u0103-l caute pe cel disp\u0103rut. L\u0103s\u00e2nd-o pe Canan la familia acestuia, \u00ee\u015fi asum\u0103, deci, c\u0103utarea lui Mehmet, de\u015fi \u00eel v\u0103zuse \u00eempu\u015fcat \u015fi tat\u0103l lui le ar\u0103tase morm\u00e2ntul. Dup\u0103 investiga\u0163ii n\u0103ucitoare \u2013 \u00een \u201eWall Street Journal\u201d se afirm\u0103 despre aceast\u0103 scriere c\u0103 este \u201eun roman halucinant \u015fi straniu… ce navigheaz\u0103 de la \u015faradele intelectualiste borgesiene c\u0103tre lirismul mirific al lui Gabriel Garcia M\u00e1rquez\u201d \u2013, \u00eel g\u0103se\u015fte \u00een via\u0163\u0103, iar dup\u0103 ce Nahit \/ Mehmet \/ Osman \u00eei dest\u0103inuie noua lui rela\u0163ie cu cartea, Osman cel adev\u0103rat \u00eel \u00eempu\u015fc\u0103 \u015fi se \u00eentoarce la p\u0103rin\u0163ii lui. \u00centre timp, Canan pleac\u0103 la Istanbul \u015fi, de\u015fi o caut\u0103 pretutindeni, acas\u0103, la facultate, constat\u0103 c\u0103 a pierdut-o pentru totdeauna. \u00cen consecin\u0163\u0103, eroul \u00ee\u015fi reia \u2013 aparent \u2013 via\u0163a de unde o abandonase, termin\u0103 facultatea, merge \u00een armat\u0103, \u00ee\u015fi pierde mama cu pu\u0163in \u00eenainte de revenirea acas\u0103, se c\u0103s\u0103tore\u015fte, devine tat\u0103l unei feti\u0163e, lucreaz\u0103 la Prim\u0103rie, dar drojdia vie\u0163ii dinainte continu\u0103 s\u0103-l fr\u0103m\u00e2nte \u015fi, reg\u0103sind-o pe m\u0103tu\u015fa Ratibe, so\u0163ia unchiului R\u0131fk\u0131, simte un nou imbold de a c\u0103uta s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 resorturile \u015fi misterul scrierii care i-a bulversat \u00eentreaga via\u0163\u0103.
\n \u00cen linii mari, aceasta este ac\u0163iunea, \u00eens\u0103 sensurile alegorice ale romanului sunt numeroase opera lui Orhan Pamuk av\u00e2nd un evident substrat filosofic: face referire la statutul \u015fi la rolul c\u0103r\u0163ii \u00een via\u0163a omului, la faptul c\u0103, oric\u00e2t de ne\u00eensemnat\u0103 ar p\u0103rea, aceasta de\u0163ine o for\u0163\u0103 demiurgic\u0103, din moment ce, con\u015ftient sau nu, aici se adun\u0103 influen\u0163e, directe sau indirecte, din aproape tot ce s-a creat \u00eenainte, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu scrierea unchiului R\u0131fk\u0131, coleg cu tat\u0103l naratorului, modestul func\u0163ionar, care a \u00eenceput prin a publica \u00een \u201eRevista C\u0103ilor Ferate\u201d articole despre \u201epasiunea lucr\u0103torului la c\u0103ile ferate\u201d \u015fi care ajunge apoi s\u0103 fac\u0103 benzi desenate pentru copii \u00een serialul \u201eNoile aventuri ale copiilor\u201d, \u201ePertev \u015fi Peter\u201d, \u201eKamer \u015fi America\u201d, pentru ca, \u00een cele din urm\u0103, s\u0103 scrie o carte pentru oameni mari, \u201eVia\u0163a cea nou\u0103\u201d, care bulverseaz\u0103 destinele tuturor celor care o deschid, naratorul \u00eensu\u015fi citind-o cu sentimentul c\u0103 a fost scris\u0103 despre \u015fi pentru el.
\n Tema influen\u0163ei decisive, devastatoare pe care o poate avea literatura asupra omului e veche, fiind ilustrat\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, magistral, de c\u0103tre Cervantes. Osman este astfel un Don Quijote modern, care nu mai c\u0103l\u0103tore\u015fte cu Rocinanta, ci cu autobuzele diferitelor firme de transport \u015fi nu-l are al\u0103turi pe Sancho Panza, ci pe Canan, animat\u0103 de acela\u015fi ideal, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 adev\u0103ratul rost pentru c\u0103 \u201eea, cartea, m\u0103 l\u0103sase absolut singur pe lume\u201d. Metaforele care traverseaz\u0103 textul, \u00een toate direc\u0163iile, asemenea drumurilor pe care le str\u0103bat cele dou\u0103 personaje, sunt transparente: \u201eAm z\u0103rit \u00eenfrico\u015fat, \u00een lumina care se rev\u0103rsa din carte, \u0163\u00e2\u015fnindu-mi drept \u00een fa\u0163\u0103, \u00eenc\u0103peri p\u0103r\u0103ginite, autobuze demente, oameni osteni\u0163i, litere \u015fterse, t\u00e2rguri de provincie \u015fi vie\u0163i spulberate, stafii. Era o c\u0103l\u0103torie mereu \u015fi mereu, totul era o c\u0103l\u0103torie\u201d, la fel ca \u015fi via\u0163a \u00eentr-o Turcie croindu-\u015fi drumul anevoios \u00eentre Orient \u015fi Occident.
\n Opera, fire\u015fte, poate fi interpretat\u0103 \u00een mai multe sensuri. Este, \u00een primul r\u00e2nd, un metaroman sau o metafic\u0163iune, fiindc\u0103 \u00een con\u0163inutul s\u0103u, dincolo de \u201epovestea\u201d de suprafa\u0163\u0103, este vorba despre felul \u00een care se poate scrie, despre con\u0163inutul literaturii, despre rela\u0163ia dintre ea \u015fi autor, dintre autor \u015fi lume, dintre carte \u015fi cititor etc.; pe de alt\u0103 parte, textul lui Orhan Pamuk poate fi citit \u015fi ca un bildungsroman, pentru c\u0103 aproape adolescentul Osman, \u00eenso\u0163it de mirajul c\u0103r\u0163ii, evolueaz\u0103, devenind b\u0103rbatul care, dup\u0103 ce a \u00een\u0163eles izvoarele acesteia, nu mai dore\u015fte \u201evia\u0163a cea nou\u0103\u201d promis\u0103, ci vrea s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la existen\u0163a lui dinainte, fiind \u00eens\u0103 metamorfozat \u00eentr-un ins care a priceput rosturile lumii.
\n \u00cen primele pagini ale romanului, citind \u015fi recitind, personajul-narator e fascinat de lumina care i se pare c\u0103 aureolez\u0103 cartea \u015fi are sentimentul c\u0103 a fost scris\u0103 pentru el: \u201esim\u0163eam dintru \u00eenceput, c\u0103 acea carte fusese scris\u0103 anume pentru mine. De aceea, \u00een vreme ce citeam, fiecare vorb\u0103, fiecare cuv\u00e2nt \u00ee\u015fi \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa lucrarea asupra sufletului meu (…) eram cople\u015fit de sentimentul c\u0103 ea, cartea, gl\u0103suia despre mine\u201d. La aceste g\u00e2nduri, revine la sf\u00e2r\u015fit c\u00e2nd, pun\u00e2nd cap la cap informa\u0163iile pe care le str\u00e2nsese cu n\u0103dejde \u015fi cu disperare de-a lungul a aproape dou\u0103 decenii, afl\u0103 c\u0103 volumul tulbur\u0103tor a fost scris de unchiul R\u0131fk\u0131 \u015fi, vizit\u00e2nd-o, dup\u0103 mul\u0163i ani, pe v\u0103duva acestuia, care \u00eei \u00eemprumut\u0103 treizeci \u015fi trei de c\u0103r\u0163i \u2013 num\u0103r deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, treizeci \u015fi trei fiind v\u00e2rsta cristic\u0103, a marilor \u00eenf\u0103ptuiri, dar \u015fi a supremului sacrificiu \u2013 citite cu mult\u0103 pasiune de unchiul-scriitor, descoper\u0103 c\u0103 textul care avusese at\u00e2ta \u00eenr\u00e2urire asupra lui con\u0163inea, de fapt, foarte multe fragmente din alte scrieri, c\u0103 autorul ei \u201e\u00eemprumutase\u201d pasaje din c\u0103r\u0163i \u201epractice\u201d: \u201ePrincipiile sufismului\u201d, \u201ePsihologia copilului\u201d, \u201eIstoria lumii pe scurt\u201d, \u201eMari filozofi \u015fi mari chinui\u0163i\u201d, \u201eT\u0103lm\u0103cirea viselor\u201d, dar \u015fi din autori ca Dante, Rilke, Jules Verne, Mark Twain etc. Analiz\u00e2nd traseul parcurs de carte, mai exact de procesul ei de crea\u0163ie, naratorul observ\u0103, spre final, faptul c\u0103 orice oper\u0103 (ca, de fapt, orice via\u0163\u0103) este rezultatul influen\u0163elor, al interac\u0163iunilor a tot ce a fost \u00eenaintea sa: \u201ecitind f\u0103r\u0103 r\u0103gaz, luni de zile \u015fi compar\u00e2nd tot ceea ce citeam, constatasem c\u0103 micul volum al unui R\u0131fk\u0131 izvora din toate c\u0103r\u0163ile, nu numai din cele treizeci \u015fi trei pe care le \u00eemprumutasem eu de la el\u201d.
\n Sub aspect structural, opera lui Orhan Pamuk este o \u201epovestire \u00een povestire\u201d sau ca o \u201epovestire \u00een ram\u0103\u201d, \u201erama\u201d constituind-o cartea care i-a bulversat existen\u0163a (la \u00eenceput, se refer\u0103 la fascina\u0163ia pe care a exercitat-o asupra lui, iar la sf\u00e2r\u015fit, ofer\u0103 cititorului \u2013 c\u0103ruia i se adreseaz\u0103 direct \u00een mai multe r\u00e2nduri \u2013 considera\u0163ii asupra statutului literaturii), \u00een timp ce \u201epovestea\u201d con\u0163inut\u0103 este prezentarea pelerinajului prin \u0163ar\u0103 al eroului, \u00een c\u0103utarea \u201evie\u0163ii celei noi\u201d, \u00eenso\u0163it de fata de care s-a \u00eendr\u0103gostit a doua zi dup\u0103 ce a descoperit cartea, iubirea aceasta fiind una dintre mizele existen\u0163ei \u015fi c\u0103ut\u0103rilor sale.
\n C\u0103l\u0103toriile celor doi sunt relatate, ca \u015fi \u00eentregul con\u0163inut al operei, din perspectiva unui scriitor contemporan, modern, \u00eencadrabil, prin construc\u0163ia romanului \u015fi prin mijloacele artistice pe care le utilizeaz\u0103, prin densitatea epic\u0103, prin complexitatea mesajului etc., \u00een postmodernism \u015fi care, de\u015fi apar\u0163ine lumii islamice, nu este un conservator, dar nici nu respinge valorile tradi\u0163ionale, ci \u00eenregistreaz\u0103 cu obiectivitate sau, mai exact, verosimil, tr\u0103s\u0103turile unei \u0163\u0103ri pe care, la \u00eenceput, sub influen\u0163a c\u0103r\u0163ii, o vede, ca \u015fi \u00eentreaga sa existen\u0163\u0103 de p\u00e2n\u0103 atunci, \u201einsuportabil de lipsit\u0103 de speran\u0163\u0103\u201d.
\n Un motiv literar care apare, de asemenea, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul romanului, pus \u00een rela\u0163ie cu aceast\u0103 carte generatoare de transform\u0103ri spectaculoase, dar \u015fi cu fic\u0163iunea, \u00een general, este cel al mor\u0163ii. Fata, de pild\u0103, \u00eel \u00eentreab\u0103 pe erou la \u00eenceput: \u201eDar dac\u0103 ai fi \u015ftiut c\u0103 aceast\u0103 carte \u00eei ucide pe cei care o citesc?\u201d Nu prime\u015fte r\u0103spuns, urm\u00e2nd o scurt\u0103 introspec\u0163ie a lui. Ulterior, moartea devine un laitmotiv, fiind prezent\u0103 at\u00e2t ca dispari\u0163ie fizic\u0103 a unor personaje \u2013 cum e cazul a numero\u015fi c\u0103l\u0103tori din autobuzele cu care merg cei doi, al lui Mehmet, al celor care au citit cartea, la comanda tat\u0103lui acestuia, care crede c\u0103 influen\u0163a ei este parte din \u201eMarea Uneltire venit\u0103 din Occident\u201d, al doctorului Narin \u00eensu\u015fi, al p\u0103rin\u0163ilor naratorului, al unchiului R\u0131fk\u0131, ucis \u00een condi\u0163ii misterioase etc. \u2013, c\u00e2t, mai ales, ca alegorie prin care se sugereaz\u0103 faptul c\u0103, dup\u0103 lectur\u0103, cititorul nu mai e cel dinainte: cartea l-a transformat, i-a dat o alt\u0103 identitate spiritual\u0103. Pe de alt\u0103 parte, \u00een ce-l prive\u015fte pe autorul ei, ca \u00een mitul jertfei pentru crea\u0163ie, acesta e pus \u00een umbr\u0103 de propria oper\u0103, mai puternic\u0103 dec\u00e2t el, \u015fi care, din momentul \u00een care e terminat\u0103, are propriul ei destin.
\n Fascinat de moarte, de fapt de schimbare, eroul o caut\u0103 neobosit: \u201eCitisem undeva c\u0103 soarta nu e oarb\u0103, ci ignorant\u0103\u201d \u015fi, de aceea, caut\u0103 s\u0103-i vin\u0103 \u00een \u00eent\u00e2mpinare cu teribilismul care-i dubleaz\u0103, de fapt, setea de cunoa\u015ftere: \u201eca s\u0103 nu las lucrurile doar \u00een seama sor\u0163ii, am urcat \u00een cele mai pr\u0103p\u0103dite autobuze, am ales cele mai \u00eentortocheate drumuri de munte, i-am c\u0103utat \u015fi aflat pe cei mai somnoro\u015fi dintre \u015foferii care-\u015fi f\u0103ceau veacul prin cafenelele h\u0103r\u0103zite lor\u201d, fiind obsedat de cuvintele c\u0103r\u0163ii: \u201eCe este timpul? Un accident. Ce este via\u0163a? Un timp. Ce este accidentul? O via\u0163\u0103, o nou\u0103 via\u0163a\u201d.
\n Fr\u0103m\u00e2ntat de tot ce are leg\u0103tur\u0103 cu cartea, personajul-narator st\u0103 de vorb\u0103 cu Mehmet care fusese \u015fi se \u00eentorsese din lumea spre care porne\u015fte \u015fi el, iar, c\u00e2nd \u00eel g\u0103se\u015fte, \u00eenainte de a-l ucide, acesta \u00eei dezv\u0103luie c\u0103 despre noua sa via\u0163\u0103 nu \u015ftie nimeni dintre cei care l-au cunoscut c\u00e2ndva: \u201eNoua mea via\u0163\u0103 este ordonat\u0103, disciplinat\u0103, riguroas\u0103…\u201d; \u201eCeea ce fac pare simplu, dar solicit\u0103 aten\u0163ie: rescriu, iar \u015fi iar, Cartea, f\u0103r\u0103 a omite nicio virgul\u0103, f\u0103r\u0103 a \u00eencurca nicio liter\u0103, niciun punct\u201d; \u201eScriu sim\u0163ind, pricep\u00e2nd ceea ce scriu, scriu, de fiecare dat\u0103, ca \u015fi cum fiecare propozi\u0163ie, fiecare cuv\u00e2nt, fiecare liter\u0103 ar fi descoperirea mea\u201d. \u00cen felul acesta, el \u00eensu\u015fi a devenit, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea, o \u201elegend\u0103 blajin\u0103\u201d. Totodat\u0103, \u00een ce-l prive\u015fte, fostul Nahit, devenit Mehmet \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, Osman, ajunge s\u0103 priveasc\u0103 senin cartea, ca parte din el, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 se identifice cu el. Personajul, pe de alt\u0103 parte, nu mai poate avea numele dinainte fiindc\u0103, prin lectur\u0103, spiritual, \u015fi el a primit o alt\u0103 identitate. \u00cen schimb, Osman cel adev\u0103rat, naratorul, \u00eei cere \u00een acest moment ajutorul \u2013 \u201eMi-e cu neputin\u0163\u0103 s\u0103 fiu eu \u00eensumi. Nu pot fi nimic. Ajut\u0103-m\u0103! Ajut\u0103-m\u0103 s\u0103-mi scot din minte ceea ce scrii tu, s\u0103-mi scot din minte cartea (…) s\u0103 m\u0103 pot \u00eentoarce \u00een pace la via\u0163a mea dinainte.\u201d \u2013, \u00eens\u0103 nu i-l poate da, pentru c\u0103 ini\u0163ierea sa nu s-a sf\u00e2r\u015fit \u00eenc\u0103.
\n Din perspectiva \u00een\u0163elepciunii la care a ajuns, fostul Mehmet mediteaz\u0103 asupra c\u0103r\u0163ii \u015fi a rosturilor ei: \u201eCartea este parte din ceva care nu se afl\u0103 \u00een cartea propriu-zis\u0103, dar a c\u0103rui existen\u0163\u0103 \u015fi continuitate le simt prin intermediul celor istorisite \u00een carte (…). Este o carte bun\u0103, o scriere \u00een care se vorbe\u015fte despre lucruri ireale, despre un soi de nonexisten\u0163\u0103, despre un soi de moarte… Este \u00eens\u0103 zadarnic s\u0103 cau\u0163i t\u0103r\u00e2mul de dincolo de cuvinte \u00een afara scrierii \u015fi a c\u0103r\u0163ii. (…) Era zadarnic s\u0103 cau\u0163i via\u0163a cea nou\u0103, t\u0103r\u00e2mul cel nou, dincolo de cuvinte\u201d.
\n \u00cen func\u0163ie de raporturile cu cartea, romanul contureaz\u0103 trei universuri umane: cei care au citit-o \u015fi s-au desprins de realitate, sub imperiul fascina\u0163iei manifestate asupra lor, cei care \u015ftiu despre cei care au citit-o \u015fi-i caut\u0103 s\u0103-i ucid\u0103, consider\u00e2ndu-i periculo\u015fi pentru lume, \u015fi cei care-\u015fi v\u0103d de via\u0163a lor anost\u0103, f\u0103r\u0103 a avea habar de o alta \u015fi de ni\u015fte cititori nelini\u015fti\u0163i \u015fi v\u00e2na\u0163i de al\u0163ii, pentru a nu s\u0103di \u015fi altora nelini\u015ftea. Cei din ultima categorie sunt asemenea copacilor despre care naratorul cuget\u0103: \u201eCopacii nici nu \u015ftiu c\u0103 sunt copaci\u201d.
\n In concluzie, literatura, este definit\u0103, indirect, \u00een romanul lui Orhan Pamuk, drept o form\u0103 de con\u015ftientizare a existen\u0163ei: naratorul din roman fusese el \u00eensu\u015fi \u00eenainte de \u00eent\u00e2lnirea c\u0103r\u0163ii asemenea copacilor, iar cartea l-a metamorfozat, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2ndu-l s\u0103-\u015fi pun\u0103 \u00eentreb\u0103ri, dar, mai ales, s\u0103 caute r\u0103spunsuri, pentru a continua s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00eentr-o lume plin\u0103 de vitalitate, c\u0103reia \u00eei place, printr-o mul\u0163ime de voci nostalgice, legate mai puternic de tradi\u0163ie, s\u0103 se pl\u00e2ng\u0103 de invazia occidentalismului, dar s\u0103 se \u015fi adapteze la nou \u015fi, totu\u015fi, s\u0103 nu-\u015fi piard\u0103 speran\u0163a c\u0103 lucrurile vor reveni la f\u0103ga\u015ful dinainte. De pild\u0103, un personaj, c\u0103l\u0103tor \u2013 spre sf\u00e2r\u015fitul operei, c\u00e2nd se afl\u0103 pe drumul de \u00eentoarcere, dup\u0103 ce a aflat \u015fi secretul caramelelor \u201evia\u0163a cea nou\u0103\u201d pe care le m\u00e2nca \u00een copil\u0103rie, \u015fi pe cel al \u00eengerilor din carte \u2013 cu care Osman st\u0103 de vorb\u0103 \u00een prima sa c\u0103l\u0103torie \u00een c\u0103utarea lumii promise, mediteaz\u0103: \u201eNe-a \u00eenghi\u0163it Occidentul, a trecut ca t\u0103v\u0103lugul peste noi. \u015ei-au b\u0103gat nasul \u00een toate \u2013 \u00een ciorba noastr\u0103, \u00een dulciurile noastre, \u00een izmenele noastre \u2013 \u015fi ne-au nimicit. Dar va veni o zi, peste o mie de ani, c\u00e2nd vom pune cap\u0103t acestei uneltiri…\u201d \u00cen ceea ce-l prive\u015fte, naratorul se confeseaz\u0103: \u201e\u00eemi dorisem s\u0103 m\u0103 deosebesc de al\u0163i oameni, s\u0103 v\u0103d \u00een mine o persoan\u0103 cu totul aparte, o persoan\u0103 ale c\u0103rei \u0163eluri difer\u0103 de ale tuturor celorlal\u0163i. Iar pe meleagurile acestea, o asemenea dorin\u0163\u0103 reprezint\u0103 o vin\u0103 care nu cunoa\u015fte iertarea\u201d. A descoperit \u00eens\u0103 c\u0103 dorin\u0163a aceasta \u00ee\u015fi are izvorul \u00een c\u0103r\u0163i, \u00eencep\u00e2nd cu benzile desenate de unchiul R\u0131fk\u0131. A mai descoperit, \u00een final, \u00eentorc\u00e2ndu-se din c\u0103l\u0103toria f\u0103cut\u0103 spre revelarea misterelor c\u0103r\u0163ii, de fapt spre propriul sine, c\u0103 nu vrea s\u0103 moar\u0103, ca via\u0163a sa dinaintea c\u0103r\u0163ii, metaforic, s\u0103 se \u00eempleteasc\u0103 organic, la fel ca a \u0163\u0103rii sale dintre Orient \u015fi Occident, cu aceea de dup\u0103 carte. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u015eERBAN TOM\u015eA Ziua c\u0103l\u0103ului Sunt un om care \u015ftie s\u0103 asculte \u015fi, de cele mai multe ori, \u00ee\u015fi astup\u0103 ochii<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21406"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21406"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21406\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21407,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21406\/revisions\/21407"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21406"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21406"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21406"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}