{"id":21386,"date":"2023-06-27T21:59:46","date_gmt":"2023-06-27T18:59:46","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21386"},"modified":"2023-06-27T21:59:46","modified_gmt":"2023-06-27T18:59:46","slug":"spatii-culturale-nr-15-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21386","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 15 (7)"},"content":{"rendered":"

Florin DOCHIA<\/strong>
\n\"\"

Ra\u0163iunile inimii<\/strong><\/p>\n

Moto: \u201eLe c\u0153ur a ses raisons, que la raison ne conna\u00eet point.\u201d (Blaise Pascal)<\/em><\/p>\n

O polemic\u0103 t\u00e2rzie: C\u00e9line, \u00eentre geniu \u015fi infamie<\/strong><\/p>\n

Fran\u0163a \u00eenceputului de an este gata s\u0103 g\u0103zduiasc\u0103 o nou\u0103 polemic\u0103 \u00een care \u015fi-a b\u0103gat coada, ori, mai bine zis, pe care a provocat-o ministrul Culturii, monsieur Fr\u00e9d\u00e9ric Mitterrand, care a luat pozi\u0163ia de drep\u0163i \u00een fa\u0163a avocatului \u201ev\u00e2n\u0103tor de nazi\u015fti\u201d Serge Klarsfeld (evreu n\u0103scut la 17 Septembrie 1935, \u00een Bucure\u015fti). Subiectul solicit\u0103rii: scoaterea de pe lista celebr\u0103rilor oficiale 2011 a scriitorului Louis-Ferdinand C\u00e9line, de la a c\u0103rui moarte se \u00eemplinesc cincizeci de ani. Motivul: marele scriitor a fost \u201eo fiin\u0163\u0103 abject\u0103\u201d, ale c\u0103rui \u201eimunde scrieri antisemite au contribuit la asasinarea masiv\u0103 a evreilor\u201d. A\u015fadar, \u201ela \u00eenceput a fost cuv\u00e2ntul\u201d a devenit, \u00een viziunea \u201eAsocia\u0163iei fiilor \u015fi fiicelor deporta\u0163ilor evrei din Fran\u0163a\u201d, \u201ecuv\u00e2ntul scriitorilor ucide\u201d. Desigur, \u201eBagatele pentru un masacru\u201d (1937) \u015fi \u201e\u015ecoala cadavrelor\u201d (1938) sunt nedezmin\u0163it antisemite, autorul \u00eensu\u015fi recunoa\u015fte: \u201eSunt inamicul nr. 1 al evreilor\u201d. Louis-Ferdinand C\u00e9line este incomod pentru cultura francez\u0103. Pe de o parte, nu poate fi \u015fters din nici o istorie literar\u0103 a secolului al XX-lea, fiind a\u015fezat, aproape unanim, din punct de vedere al artei scrisului, al revolu\u0163iei limbajului, al\u0103turi de Marcel Proust \u015fi, eventual, Claudel, la mare distan\u0163\u0103 de oricine altcineva. Pe de alt\u0103 parte, comportamentul moral al medicului Louis-Ferdinand-Auguste Destouches, mai cu seam\u0103 \u00een timpul ocupa\u0163iei naziste, a fost total nedemn pentru statura sa de om de litere. Care este dreapta m\u0103sur\u0103? Pe cine avea de g\u00e2nd s\u0103 \u201ecelebreze\u201d statul francez \u00een 2011? Scriitorul sau omul? \u015ei dac\u0103 numai scriitorul, ce parte a operei sale urma s\u0103 fie \u201ecelebrat\u0103\u201d? Pentru Serge Klarsfeld totul este clar: cei doi nu pot fi desp\u0103r\u0163i\u0163i. Inutil\u0103 pozi\u0163ia pre\u015fedintelui Nicolas Sarkozy din 2008, el \u00eensu\u015fi descendent din familii evreie\u015fti: \u201e\u00cel po\u0163i iubi pe C\u00e9line f\u0103r\u0103 s\u0103 fii antisemit, la fel cum \u00eel po\u0163i iubi pe Proust f\u0103r\u0103 s\u0103 fii homosexual\u201d. C\u00e9line n-a luptat \u00een Rezisten\u0163\u0103 \u00een timpul r\u0103zboiului, a fost colabora\u0163ionist judecat, condamnat \u015fi amnistiat \u00een 1944. C\u00e9line a scris, \u00een 1936, \u015fi celebrul pamflet anticomunist \u201eMea culpa\u201d, \u00een care lipse\u015fte, totu\u015fi, orice urm\u0103 de antisemitism. Cele dou\u0103 atitudini ale sale sunt suficiente pentru g\u00e2ndirea \u201earistotelic\u0103\u201d a lui Sergiu al nostru, lobby-ul evreiesc pe dihotomie \u015fi pe legea talionului se fundamenteaz\u0103 nu de azi, de ieri. Puritatea \u015fi necesitatea ac\u0163iunilor \u201epoporului ales\u201d sunt dincolo de orice discu\u0163ie. Impuritatea \u015fi culpabilitatea restului popula\u0163iilor lumii este evident\u0103 pentru oricine. Lucrurile se mai schimb\u0103, desigur, c\u00e2nd este vorba de victimele, la fel de numeroase, ale comunismului, la a c\u0103rui definire teoretic\u0103 \u015fi implementare practic\u0103 au pus cu asupra de m\u0103sur\u0103 um\u0103rul. Vinova\u0163ii pentru crimele \u00eempotriva umanit\u0103\u0163ii nu mai sunt, \u00een acest caz, a\u015fa de vizibili. \u00cen viziunea lui S. K., to\u0163i evreii trebuie iubi\u0163i necondi\u0163ionat! Ca persoan\u0103 cu destui \u015fi buni prieteni evrei, m\u0103 despart de domnia sa. Dar nu este cazul s\u0103 fac procese de inten\u0163ie, nu-i nici locul, nici subiectul acestor r\u00e2nduri. Avem \u015fi noi fali\u0163ii no\u015ftri, ca s\u0103-l chem \u00een ajutor pe Nenea Iancu. Derapajele spre dreapta din tinere\u0163ea unor mari scriitori rom\u00e2ni au fost ve\u015ftejite din bel\u015fug, dar necum nu s-a ajuns la asemenea exorciz\u0103ri precum cum acelea la care se ded\u0103 ministeriabilul de pe Sena. Asem\u0103n\u0103tor se procedeaz\u0103, \u00eens\u0103, \u00een anii din urm\u0103, cu cei ale c\u0103ror dosare de securitate par a dezv\u0103lui mici sau mai mari la\u015fit\u0103\u0163i. Este pus\u0103-n surdin\u0103 chiar \u015fi vorba lui Andr\u00e9 Malraux: \u201eDac\u0103 la 20 de ani nu e\u015fti comunist nu ai inim\u0103, iar dac\u0103 la 40 de ani mai e\u015fti comunist n-ai minte.\u201d (Un Jean-Paul Sartre, c\u0103 tot suntem \u00een zon\u0103, ar avea din plin de dat seam\u0103, tot postum, dac\u0103 s-ar aplic\u0103 m\u0103sura complementar\u0103, dar la asta nu se sesizeaz\u0103 nimeni, ba numele-i este dat unei pie\u0163e germanopratine, juma\u2019-juma cu iubita sa Simone de Beauvoir. Oare despre comuni\u015fti \u015fi despre terori\u015ftii din fac\u0163iunea Armata Ro\u015fie francezii au doar cuvinte de bine?…) Ceva-ceva din b\u00e2z\u00e2itul enervant parizian seam\u0103n\u0103 mult cu av\u00e2ntul mass-media \u201eintelectuale\u201d rom\u00e2ne\u015fti de a scoate la lumin\u0103 cel mai mic derapaj al scriitorilor \u00een perioada comunist\u0103. Chiar \u015fi cei care au t\u0103cut – de ce au t\u0103cut? S-au dat cu du\u015fmanul? De ce nu s-au angajat \u00een luptele din mun\u0163i, de ce nu s-au al\u0103turat muncitorului Vasile Paraschiv ca s\u0103 fac\u0103 un sindicat a\u015fa \u015fi pe dincolo. N-au f\u0103cut-o \u015fi astfel opera lor este de rahat, nu are valoare. Sigur, nu se aplic\u0103 tuturor, cei ce-au peripatetizat pe coastele P\u0103ltini\u015fului – cu voie de la st\u0103p\u00e2nire \u2013 sunt degreva\u0163i de r\u0103spunderi, tocmai erau \u00een\u2026 Rezisten\u0163a pasiv\u0103. Mai nou, Ioan Gro\u015fan e luat ca din oal\u0103, se \u015fterge cu el pe jos – la figurat, desigur – paznicii moralei nu mai \u00eencap \u00een propria piele, gata-gata s\u0103 se sparg\u0103 (-n figuri) de m\u00e2ndrie patri(ha)otic\u0103. Iat\u0103 c\u0103 par a-l fi citit, pe ici pe acolo, chiar pe Louis-Ferdinand C\u00e9line: \u201eCurajul nu \u00eenseamn\u0103 s\u0103 ier\u0163i, iert\u0103m \u015fi a\u015fa prea mult. \u015ei nu folose\u015fte la nimic, s-a dovedit. Au fost a\u015feza\u0163i cei buni pe ultima treapt\u0103, \u00een urma tuturor fiin\u0163elor omene\u015fti. Nu-i un fleac. S\u0103 nu uit\u0103m niciodat\u0103! Va trebui s\u0103-i adormim \u00eentr-o zi de-a binelea pe cei ferici\u0163i \u015fi, \u00een timp ce dorm, v\u0103 spun, s\u0103 termin\u0103m cu ei \u015fi cu fericirea lor pentru totdeauna. A doua zi nu se va mai vorbi despre fericirea lor \u015fi vom fi liberi s\u0103 fim neferici\u0163i \u015fi buni \u00een acela\u015fi timp.\u201d Voil\u00e0!
\nDe a\u015fteptat sau nu, discu\u0163iile se poart\u0103 f\u0103r\u0103 accente de duritate, departe de violen\u0163ele de limbaj \u015fi atitudine, de ironiile mu\u015fc\u0103toare din \u201ela belle pol\u00e9mique\u201d declan\u015fat\u0103 de incontrolabilul Michel Onfray cu \u201eLe Cr\u00e9puscule d’une idole\u201d, cartea diatrib\u0103 despre Freud. Chiar dac\u0103 telquel-istul Philippe Sollers nu este deloc iert\u0103tor: \u201eC\u00e2nd ceva merge prost, literatura este \u00een prima linie, spunea Hemingway. Avem aici o demonstra\u0163ie cople\u015fitoare. Ministrul culturii a devenit ast\u0103zi ministrul cenzurii.\u201d Un Bernard-Henri L\u00e9vy, cel care semna \u00een decembrie trecut \u201eA Tribute to Beate and Serge Klarsfeld\u201d, argumenteaz\u0103 acum \u201ePourquoi il ne faut surtout pas s\u2019opposer \u00e0 la comm\u00e9moration de C\u00e9line.\u201d Parc\u0103 premonitoriu, scria \u00een primul text, dup\u0103 ce prezentase, la Universitatea din Ierusalim, Premiul Scopus acordat celor doi \u201ev\u00e2n\u0103tori de nazi\u015fti\u201d: \u201ePreocuparea real\u0103 a lui Klarsfeld nu este nici Legea, nici Justi\u0163ia, nici Morala, ci Adev\u0103rul. Aceast\u0103 cerin\u0163\u0103 de Adev\u0103r, un mare scriitor francez, Louis-Ferdinand C\u00e9line, \u00een \u201eHommage \u00e0 Zola\u201d, \u00een 1933, o socote\u015fte singurul antidot eficient la dictatur\u0103. Aceast\u0103 cerin\u0163\u0103 de Adev\u0103r, Sigmund Freud a reafirmat-o, doar c\u00e2\u0163iva ani mai t\u00e2rziu, ca o condi\u0163ie necesar\u0103 a civiliza\u0163iei.\u201d* Extremele se resping, \u00een acest caz, dar se mai \u015fi \u00eent\u00e2lnesc! Foarte pu\u0163in mai t\u00e2rziu, BHL intervine: \u201eCu tot respectul pe care li-l datorez, cred c\u0103 Serge Klarsfled \u015fi Bertrand Delano\u00eb o iau prea repede. \u00cen primul r\u00e2nd, pentru c\u0103 C\u00e9line este, evident, \u015fi f\u0103r\u0103 vreo discu\u0163ie posibil\u0103, printre marii scriitori ai secolului al XX-lea francez. Apoi, pentru c\u0103 aceast\u0103 comemorare trebuie s\u0103 serveasc\u0103 mai cu seam\u0103 la a explora enigma despre cum a putut fi acest mare scriitor un perfect tic\u0103los. Comemorarea nu va folosi dec\u00e2t la asta, nu va fi dec\u00e2t ocazia de a reaminti, mai ales genera\u0163iilor mai tinere, cum acela\u015fi om poate da admirabila \u201eC\u0103l\u0103torie la cap\u0103tul nop\u0163ii\u201d \u015fi pamfletele abjecte antisemite din perioada sa fascist\u0103, nu va permite dec\u00e2t s\u0103 se \u00eenceap\u0103 \u00een\u0163elegerea leg\u0103turii \u00eentunecate \u015fi monstruoase care a putut exista, la C\u00e9line, dar \u015fi la al\u0163ii, \u00eentre geniu \u015fi infamie, acest lucru va fi nu numai legitim, dar util \u015fi necesar.\u201d**
\nMinisterul e pu\u0163in probabil s\u0103-\u015fi schimbe op\u0163iunea deja anun\u0163at\u0103. Dezbaterea, \u00eens\u0103, va face mult mai mult dec\u00e2t s-ar fi ob\u0163inut f\u0103r\u0103 interven\u0163ia reprezentan\u0163ilor Asocia\u0163iei respective. Vor fi scoase la lumin\u0103, cu acest prilej, aspecte semnificative ale operei c\u00e9liniene, chiar \u00een viziunea evolu\u0163iei atitudinilor sale moral-politice. \u201eScriitorul Louis-Ferdinand C\u00e9line nu avea s\u00e2nge pe m\u00e2inile sale. Dar a avut mai mult dec\u00e2t cerneal\u0103 \u00een stiloul s\u0103u. Utilizarea exaltat\u0103 a limbajului nu a exclus viclenia \u015fi ipocrizia. Sub crizele sale de furie, eructa\u0163iile le-a emis ca un maestru rafinat al litotei \u015fi al silogismului. Dar o idee, o tem\u0103 obsedant\u0103 i-a servit ca o cheia magic\u0103, totdeauna \u015fi peste tot – \u00eentr-adev\u0103r, mai ales dup\u0103 1945: victima, persecutatul el a fost, doar el\u201d, opineaz\u0103 jurnalistul Patrick K\u00e9chichian, fost \u015fef-adjunct la \u201eMonde des livres\u201d (Il faut s’opposer \u00e0 la c\u00e9l\u00e9bration d’un auteur antis\u00e9mite)***. Dar preciz\u0103rile filosofului Alain Finkielkraut [fiul unui fabricant evreu polonez de produse din piele fin\u0103 care a fost deportat la Auschwitz] denot\u0103 o luciditate de a\u015fteptat de la mult mai mul\u0163i: \u201eTrebuie s\u0103 ne asum\u0103m mo\u015ftenirea contradictorie a lui C\u00e9line. Niciodat\u0103 un liceu din Fran\u0163a nu trebuie s\u0103 poarte numele lui C\u00e9line, dar nu sunt sigur c\u0103 un astfel de scriitor nu ar trebui s\u0103 fac\u0103 obiectul comemor\u0103rii. Sunt foarte \u00eengrijorat de consecin\u0163ele acestei decizii, deoarece va acredita ideea c\u0103 \u201elobby-ul evreiesc\u201d aduce ploaia sau vremea bun\u0103 \u00een Fran\u0163a.\u201d****
\nDesigur, dup\u0103 acest model, epurarea postum\u0103 poate continua, de ce nu ar intra pe list\u0103 Shakespeare, Montesquieu, Voltaire, Dickens, Maupassant, Jules Verne, Zola, Aldous Huxley sau Lovecraft. \u00cen distopiile Fahrenheit 451, 1984 sau Cea mai bun\u0103 dintre lumi, \u00eengrijor\u0103toarele derive actuale ale societ\u0103\u0163ilor \u201edemocratice avansate\u201d au fost deja anticipate\u2026 Mai are cineva timp s\u0103 se aplece asupra lor?
\nUna peste alta, este profit pentru C\u00e9line (\u015fi pentru urma\u015fii s\u0103i), p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, c\u0103r\u0163ile i se vor vinde \u015fi mai bine, texte vechi despre el \u015fi opera sa se vor reedita, altele noi vor vedea lumina tiparului. P\u00e2n\u0103 \u015fi frumoasa scrisoare de r\u0103mas bun a lui Jack Kerouac, \u00een care spunea: \u201eNu v\u0103d cum oamenii i-ar putea repro\u015fa lui C\u00e9line o r\u0103utate vitriolant\u0103 dac\u0103 ar fi citit capitolul despre t\u00e2n\u0103ra prostituat\u0103 din Detroit sau despre preotul suferind care se ridic\u0103 la fereastr\u0103 \u00een Moarte pe credit, ori minunatul inventator din acela\u015fi roman. \/ Afirm c\u0103 era un scriitor de o inteligen\u0163\u0103 \u015fi un farmec imens, suprem \u015fi c\u0103 nimeni nu poate fi comparat cu el. El are o influen\u0163\u0103 foarte important\u0103 asupra scriiturii lui Henry Miller, \u00een treac\u0103t fie zis, acel ton modern \u015fi flamboaiant, care trimite s\u0103 valseze resentimentul ororii, acea durere sincer\u0103, acea ridicare din umeri \u015fi r\u00e2s de r\u0103scump\u0103rare\u201d – va reveni \u00een aten\u0163ie.
\nVoluminoasa culegere de Scrisori (2000 de pagini) ap\u0103rut\u0103 la \u201ePl\u00e9iade\u201d anul trecut va deveni tot mai c\u0103utat\u0103. Poate \u015fi pentru c\u0103, mai mult dec\u00e2t alte scrieri ale sale, ofer\u0103 piste noi de \u00een\u0163elegere \u015fi nu las\u0103 nicio \u00eendoial\u0103 asupra imensului s\u0103u talent \u015fi asupra antisemitismului s\u0103u. Ea las\u0103 intact\u0103 \u00eentrebarea: are voie scriitorul, oric\u00e2t de mare ar fi, s\u0103 gre\u015feasc\u0103? 1932: C\u0103l\u0103torie la cap\u0103tul nop\u0163ii \u00eel arunc\u0103 brusc \u00een valurile celerit\u0103\u0163ii – 100.000 de exemplare v\u00e2ndute \u00een Fran\u0163a \u015fi numeroase traduceri. Nimic antisemit p\u00e2n\u0103 aici, nimic mai mult dec\u00e2t \u201ezgomotul de fond\u201d al prejudec\u0103\u0163ilor larg r\u0103sp\u00e2ndite \u00een mediul familial. Punctul de cotitur\u0103 pare s\u0103 fie mai t\u00e2rziu, \u00een anul 1936. Mai multe evenimente contribuie: receptarea \u00een mare m\u0103sur\u0103 negativ\u0103 rezervat\u0103 celui de-al doilea roman, Moarte pe credit, victoria Frontului Popular \u015fi grevele de mas\u0103 din iunie, plus c\u0103l\u0103toria \u00een URSS din timpul verii. De la Moarte pe credit C\u00e9line a\u015ftepta mult, era pentru el o carte mult mai puternic\u0103 dec\u00e2t C\u0103l\u0103toria. Dar stilul acesteia deruteaz\u0103 cititorii, care nu accept\u0103 s\u0103-\u015fi vad\u0103 limba at\u00e2t de flagelat\u0103, chinuit\u0103, parazitat\u0103 de argou. \u00cei scrie lui Andr\u00e9 Rousseaux (24 mai 1936): \u201eScriu cum vorbesc, f\u0103r\u0103 metod\u0103, te rog s\u0103 m\u0103 crezi. Muncesc din greu pentru a trece \u201evorbitul\u201d \u00een \u201escris\u201d, deoarece a h\u00e2rtia re\u0163ine r\u0103u cuv\u00e2ntul, dar asta e tot. […] Am g\u0103sit \u00een ce m\u0103 prive\u015fte, \u00een asta, singurul mod de expresie posibil pentru emo\u0163ii. Nu vreau s\u0103 povestesc, vreau s\u0103 SIMT. Este imposibil s\u0103 o faci cu limbajul academic, comun – stilul frumos. E instrumentul rapoartelor, discu\u0163iei, scrisorii c\u0103tre un v\u0103r, dar e mereu grimas\u0103 \u015fi imobilitate. Eu nu pot citi romane \u00een limba clasic\u0103. Acestea sunt PROIECTE de romane, nu sunt niciodat\u0103 romane. Toat\u0103 munca abia r\u0103m\u00e2ne de f\u0103cut. Redarea emo\u0163ional\u0103 lipse\u015fte. \u015ei e singura care conteaz\u0103. […] O limb\u0103 este ca orice altceva, MOARE TOT TIMPUL, TREBUIE S\u0102 MOAR\u0102. Trebuie s\u0103 ne resemn\u0103m, limba romanelor uzuale este moart\u0103, sintaxa e moart\u0103, moart\u0103 de tot. Ale mele va muri \u015fi ele, cur\u00e2nd, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, dar ele au avut o mic\u0103 superioritate asupra altora, au avut-o pentru un an, o lun\u0103, o zi, AU TR\u0102IT.\u201d ****** Paranoia amenin\u0163\u0103: \u201eCritica a fost murdar\u0103, de dreapta sau de st\u00e2nga, am f\u0103cut uniunea \u015fi summum-ul urii invidioase, oarbe, agresivit\u0103\u0163ii gunoiului de grajd!\u201d Postura de victim\u0103 \u00eel bucur\u0103: \u201eCred c\u0103 sunt autorul cel mai detestat dup\u0103 Zola!\u201d C\u00e9line era, \u00een acela\u015fi timp, convins c\u0103 este un nou Rabelais, un nou Shakespeare \u015fi obiectul unui complot, c\u0103ruia victoria Adun\u0103rii populare \u00een alegeri \u015fi investitura lui L\u00e9on Blum \u00een fruntea noului guvern \u00eei ofer\u0103 cheia. Din c\u0103l\u0103toria \u00een URSS (unde-\u015fi va folosi drepturile neexportabile de la C\u0103l\u0103torie la cap\u0103tul nop\u0163ii) raporteaz\u0103 imagini lugubre: \u201eAm fost o lun\u0103 la Leningrad. Totul acolo este abject, \u00eenfrico\u015f\u0103tor, ne\u00eenchipuit de infect. Trebuie s\u0103 vezi ca s\u0103 crezi. O oroare. Murdar, s\u0103rac – hidos. O pu\u015fc\u0103rie de larve. Numai poli\u0163ie, birocra\u0163ie \u015fi haos infect. Minciun\u0103 \u015fi tiranie.\u201d La sf\u00e2r\u015fitul anului, public\u0103 Mea culpa, care-l separ\u0103 definitiv de st\u00e2nga \u00een momentul \u00een care sociali\u015ftii \u015fi radicalii \u00eei menajau pe alia\u0163ii comuni\u015fti. Decep\u0163ia \u015fi repulsia sf\u00e2r\u015fesc prin a-l trimite \u00een bra\u0163ele delirului de persecu\u0163ie, a\u015fa apar celebrele cuvinte: \u201eJe suis l’ennemi n\u00b0 1 des Juifs. [\u2026] Juif et communiste sont pour moi synonymes\u201d. \u201eBagatele pentru un masacru\u201d, aclamat\u0103 de un Lucien Rebatet \u00een \u201eJe suis partout\u201d, cristalizeaz\u0103 ura. Denun\u0163\u0103 r\u0103zboiul ca fiind \u201el’enfant d’un mariage entre la Jud\u00e9o-Cit\u00e9 avec le Jud\u00e9o-Kremlin\u201d. \u00cen 1941, sub regimul Vichy, va exprima sentin\u0163a definitiv\u0103: \u201eDreyfus este marele \u00eenving\u0103tor al secolului.\u201d
\nMul\u0163i admiratori au minimalizat sau ocultat antisemitismul lui C\u00e9line: nu este acesta aproape imperceptibil \u00een romanele sale \u015fi romanele nu sunt fondul operei lui? Al\u0163ii, ca Gide, au v\u0103zut \u00een \u201eBagatele\u201d o poz\u0103, un joc, o plezanterie \u00een form\u0103 de pasti\u015f\u0103. C\u00e9line detest\u0103 pe toat\u0103 lumea \u015fi Evreul ar putea fi, \u00een acest anti-umanism robust, figura de stil ce desemneaz\u0103 Omul, omul \u00een general, acest de\u015feu. Scrisorile, cu toate acestea, ruineaz\u0103 explica\u0163iile gidiene: ura, obsesia, delirul care se manifest\u0103 \u00een paginile lor nu sunt destinate tiparului.
\nCine este C\u00e9line? O \u00eentrebare care va r\u0103m\u00e2ne f\u0103r\u0103 vreun r\u0103spuns satisf\u0103c\u0103tor. Pentru Asocia\u0163ia reprezentat\u0103 de Serge Klarsfeld nu exist\u0103 dubiu: \u201eo fiin\u0163\u0103 abject\u0103\u201d; pentru milioane de cititori: unul dintre cei mai importan\u0163i scriitori ai secolului al XX-lea. Ace\u015ftia din urm\u0103 \u00eel vor iubi dincolo de antisemitismul s\u0103u, \u00eel vor celebra chiar \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 fie cuprins \u00een \u201erecueil des C\u00e9l\u00e9brations nationales 2011\u201d. \u201eAceast\u0103 polemic\u0103 e tardiv\u0103, remarc\u0103 Le Magazine litt\u00e9raire, poate chiar inutil\u0103, c\u0103ci C\u00e9line a fost publicat \u00een Biblioth\u00e8que de la Pl\u00e9iade dup\u0103 moartea sa.\u201d Le Magazine Litt\u00e9raire a f\u0103cut \u201epariul cu inteligen\u0163a\u201d \u015fi a consacrat dosarul lunii februarie acestui \u201eteribil scriitor a c\u0103rui furie a produs cele mai electrizante opere ale literaturii\u201d franceze. Aici va putea fi citit \u015fi un capitol inedit din F\u00e9erie pour une autre fois, pentru ca lectorul s\u0103 poat\u0103 fi fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu stilistul C\u00e9line.
\nAminti\u0163i-v\u0103 ce scria Nichita \u00een G\u00e2nd 4: \u201eAtunci va fi o poveste scurt\u0103, o confesiune scurt\u0103, \/ Acum dou\u0103-trei dup\u0103-amieze, primesc un telefon de \/ la un necunoscut, care era \u00eengrijorat c\u0103 a\u015f fi bolnav, \/ care era fericit c\u0103 m-a\u015f fi \u00eens\u0103n\u0103to\u015fit, m\u0103 rog… \u015ei-mi \/ spune un lucru care m-a l\u0103sat a\u015fa… nemaipomenit \/ de bucuros. Mi-a spus, zice: b\u0103, poete, zice, nu mor \/ caii c\u00e2nd vor c\u00e2inii. \u015ei-mi spun mie: \u015ftii c\u0103 are \/ dreptate, am spus eu, s\u0103 \u015ftii c\u0103 omul \u0103sta are \/ dreptate. P\u0103i nu mor caii c\u00e2nd vor c\u00e2inii! \u015ei, de \/ altfel…\u201d<\/p>\n

\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026.
\n* v. The Huffington Post, December 10, 2009
\n** v. La R\u00e8gle du jeu, 20 janvier 2011
\n*** v. Le Monde, 24 janvier 2011
\n**** France-Culture, l\u2019\u00e9mission R\u00e9pliques d’Alain Finkielkraut diffus\u00e9e \u00e0 9h. Le sujet: \u201eC\u00e9line et nous\u201d, avec Henri Godard, essayiste, \u00e9diteur des \u0153uvres de C\u00e9line dans la Pl\u00e9iade (Gallimard), Patrick K\u00e9chichian, critique litt\u00e9raire.
\n***** Lettre de Jack Kerouac sur C\u00e9line, Paris Review, hiver\/printemps 1964; extrait de Vraie Blonde et autres (\u201eSur C\u00e9line \/\/ Louis Ferdinand C\u00e9line \u00e9tait m\u00e9decin g\u00e9n\u00e9raliste dans les quartiers pauvres de Paris. Il \u00e9tait aussi d\u2019une sensibilit\u00e9 exceptionnelle et de fait un docteur tr\u00e8s bon si je me fie \u00e0 mon instinct en lisant ses r\u00e9cits de la souffrance insens\u00e9e d\u2019une bonne partie de sa client\u00e8le. L\u2019adorable petit gar\u00e7on qui tousse \u00e0 mort\u2026la belle jeune fille qui saigne \u00e0 mort\u2026les vieilles propri\u00e9taires mortes depuis longtemps. Pour moi lire Voyage au bout d\u2019la nuit, c\u2019\u00e9tait voir le plus grand film fran\u00e7ais jamais r\u00e9alis\u00e9, un Quai des brumes supra c\u00e9leste mille fois plus triste que la lippe am\u00e8re de Jean Gabin ou la lubricit\u00e9 lugubre de Michel Simon ou la f\u00eate foraine o\u00f9 les amants pleurent\u2026 \/ Il me semble qu\u2019en fait C\u00e9line a \u00e9t\u00e9 en son temps l\u2019\u00e9crivain fran\u00e7ais le plus dou\u00e9 de compassion. Il a dit lui-m\u00eame (en 1950) (dans une interview pour un journal parisien) qu\u2019il n\u2019y avait que deux \u00e9crivains v\u00e9ritables en France \u00e0 l\u2019\u00e9poque, lui et Genet. Il \u00e9cartait Genet, en ne plaisantant qu\u2019\u00e0 moiti\u00e9, pour la raison \u00e9vidente que nous connaissons tous. Pourtant il \u00e9tait assez avis\u00e9 pour reconna\u00eetre Genet. J\u2019ai l\u2019impression que Genet a achev\u00e9, pour Balzac, la trag\u00e9die de la Tante des Bas-fonds fran\u00e7ais, mais dans les termes de Rimbaud et au regard critique de Villon (pendant que Baudelaire observe de loin depuis un balcon). Cette enqu\u00eate \u00e9tait quelque chose que le corpulent et bourgeois ma\u00eetre Balzac n\u2019avait jamais os\u00e9 entreprendre. Et la prose de Genet est en tout point aussi ang\u00e9lique, venant de la rue, que l\u2019\u00e9tait celle de Proust dans les \u00e9tages sup\u00e9rieurs. Et je dis que C\u00e9line avait raison \u00e0 propos de Genet. \/ Mais C\u00e9line , lui ses sources venaient de beaucoup plus loin dans la litt\u00e9rature fran\u00e7aise: il descendait de Rabelais, il \u00e9tait pass\u00e9 \u00e0 travers le viril Hugo. Il m\u2019a toujours sembl\u00e9 que le Robinson du Voyage \u00e9tait poursuivi par le Fantomatique Javert, et que Javert \u00e9tait C\u00e9line en personne, et que C\u00e9line \u00e9tait Robinson, si bien que Voyage est l\u2019histoire du Suaire du moi de C\u00e9line \u00e0 la poursuite du Suaire du non-moi de C\u00e9line, Robinson. \/ Je ne vois pas comment les gens auraient pu reprocher \u00e0 C\u00e9line une m\u00e9chancet\u00e9 au vitriol s\u2019ils avaient lu le chapitre sur la jeune putain de Detroit ou sur le pr\u00eatre au supplice qui se hisse \u00e0 la fen\u00eatre dans Mort \u00e0 cr\u00e9dit, ou sur le merveilleux inventeur dans le m\u00eame roman. \/ J\u2019affirme qu\u2019il \u00e9tait un \u00e9crivain d\u2019une intelligence et d\u2019un charme immense, supr\u00eames, et que nul ne peut lui \u00eatre compar\u00e9. Il a une influence tr\u00e8s importante sur l\u2019\u00e9criture de Henry Miller, soit dit en passant, ce ton moderne et flamboyant qui envoie valser la ranc\u0153ur de l\u2019horreur, cette douleur sinc\u00e8re, ce haussement d\u2019\u00e9paules et ce rire de rachat. Il a m\u00eame fait rire et pleurer Trotski. La cris politique de notre temps n\u2019est pas plus importante que la crise turque de 1822, \u00e0 l\u2019\u00e9poque o\u00f9 William Blake \u00e9crivait ses lignes sur l\u2019Agneau. Camus ferait changer la litt\u00e9rature en simple propagande avec son discours sur l\u2019 \u00abengagement\u00bb. Je ne me souviens que de Robinson\u2026 Je ne me souviens que du Docteur en pleine miction au bord de la Seine\u2026 \/ Moi-m\u00eame je ne suis qu\u2019un ex-marin, je ne fais pas de politique, je ne vote m\u00eame pas. \/\/ Adieu, pauvre suffrant, mon docteur.\u201d)
\n****** v. \u015fi \u00abMaintenant aux querelles!\u00bb, Lettre \u00e0 Andr\u00e9 Rousseaux (24 mai 1936), dans Le style contre les id\u00e9es. Rabelais, Zola, Sartre et les autres, pr\u00e9face de Lucien Combelles, Bruxelles, Complexe, coll. \u00abLe regard litt\u00e9raire\u00bb, 1987, p. 53-55. <\/em><\/p>\n


\nCAMELIA MANUELA SAVA<\/strong>
\n\"\"

Mircea Eliade \u015fi Constantin Noica: doi \u201ealchimi\u015fti\u201d ai culturii rom\u00e2ne<\/strong><\/p>\n

Fiecare epoc\u0103, privit\u0103 fiind din punct de vedere istoric, economic, social, moral sau cultural, are un specific al ei, o configura\u0163ie anume, are, cum se obi\u015fnuia s\u0103 se spun\u0103, un \u015fef de genera\u0163ie care s\u0103 fie reprezentativ pentru ceea ce face sau scrie (spune), fiecare secol al umanit\u0103\u0163ii are caracteristicile sale de g\u00e2ndire \u015fi comportament, de civiliza\u0163ie \u015fi cultur\u0103. Iat\u0103 c\u0103 \u015fi \u00een cultura noastr\u0103, dup\u0103 cum bine se \u015ftie\/ se \u00eenva\u0163\u0103, fiecare genera\u0163ie \u015fi-a pus amprenta pe specificul rom\u00e2nesc, contribuind din plin la \u00eembog\u0103\u0163irea permanent\u0103 \u015fi la devenirea noastr\u0103 ca popor, ca na\u0163ie. Astfel, una dintre cele mai impresionante decade din secolul al XX-lea este cea cuprins\u0103 \u00eentre anii \uf01430 \u015fi \uf014\uf01440 – ani de \u00eenflorire a g\u00e2ndirii \u015fi cuget\u0103rii rom\u00e2ne\u015fti, cu realiz\u0103ri importante \u00een orice domeniu, de la literatur\u0103 la filozofie \u015fi agricultur\u0103, de la politic\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163\u0103 la tehnic\u0103 \u015fi civiliza\u0163ie.
\nCa o prelungire a anilor de dup\u0103 Primul R\u0103zboi Mondial, c\u00e2nd, imediat dup\u0103 Unirea de la 1918, rom\u00e2nii, \u00eenfr\u0103\u0163i\u0163i \u015fi bucuro\u015fi c\u0103 \u015fi-au v\u0103zut visul \u00eemplinit, \u00eencep s\u0103 construiasc\u0103 o \u0163ar\u0103 modern\u0103 care s\u0103 se ridice la nivel european, anii \uf01430 aduc \u00een prim plan o genera\u0163ie nou\u0103, cea a tinerilor litera\u0163i \u015fi filosofi, \u00eemp\u0103timi\u0163i \u00een tot ceea ce fac sau spun; revendic\u00e2ndu-se to\u0163i de la \u015fcoala rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi de la izvoarele ei, ace\u015ftia \u00ee\u015fi \u00eencep cursul lor \u00een via\u0163\u0103 (mai to\u0163i urmeaz\u0103 licee \u015fi \u015fcoli de renume \u00een \u0163ar\u0103, continu\u00e2nd cu studii de profil \u00een str\u0103in\u0103tate – fie \u00een apusul b\u0103tr\u00e2nei Europe, fie \u00een Orientul mistic) pornind cu o alt\u0103 concep\u0163ie despre cultur\u0103 \u015fi literatur\u0103, despre ceea ce ar trebui s\u0103 realizeze ca s\u0103 fie ei \u00een\u015fi\u015fi respecta\u0163i \u015fi realiza\u0163i.
\nAceast\u0103 nou\u0103 genera\u0163ie se deosebe\u015fte de cea a scriitorilor care debutaser\u0103 deja \u015fi care participaser\u0103 afectiv la marele deziderat na\u0163ional (Bacovia, Barbu, Blaga, Arghezi, Sadoveanu, Rebreanu, etc.). Str\u00e2ng\u00e2ndu-se cu to\u0163ii \u00een jurul profesorului (Magister) lor, Nae Ionescu, lu\u00e2ndu-\u015fi ca repere valorile \u015fi filosofia antic\u0103, ca \u015fi pe cea neao\u015f popular\u0103, dar fiind interesa\u0163i (la fel cum fusese \u00eenaintea lor \u015fi Eminescu) de filosofia german\u0103, italian\u0103, francez\u0103 sau oriental\u0103 (Mircea Eliade), to\u0163i ace\u015fti tineri (Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Vulc\u0103nescu, Petru Comarnescu, Petre Pandrea, etc.) sunt clasa\u0163i sub denumirea general\u0103 \u015fi generalizatoare de \u201egenera\u0163ia criterionist\u0103\u201d de la revista Criterion (anii 1934 – 1935). Aproape to\u0163i cei sus-men\u0163iona\u0163i au afinit\u0103\u0163i fa\u0163\u0103 de politica de dreapta (de\u015fi Mircea Eliade se dezice de articolele sale care \u00eel \u00eencadrau, f\u0103r\u0103 doar \u015fi poate, \u00een extrema dreapt\u0103, iar Eugen Ionescu nu este nici prea exact \u015fi nici prea absurd \u00een ideile sale politice, pendul\u00e2nd \u00eentre dreapta, \u00eentre Revolu\u0163ia Na\u0163ionalist\u0103, \u00een\u0163eleas\u0103 ca Nazism sau Fascism, \u015fi st\u00e2nga – Revolu\u0163ia Socialist\u0103, bol\u015fevic\u0103; Constantin Noica fiind un caz aparte, opt\u00e2nd pentru a avea mil\u0103 fa\u0163\u0103 de opresorii s\u0103i, chiar fa\u0163\u0103 de ideologul Marx \u2013 pozi\u0163ie exprimat\u0103 metaforic \u00een jurnalul s\u0103u de deten\u0163ie Ruga\u0163i-v\u0103 pentru fratele Alexandru: \u201eSpre sf\u00e2r\u015fitul celui de-al doilea r\u0103zboi mondial, o m\u00een\u0103stire de maici din Moldova a fost ocupat\u0103 de trupele sovietice biruitoare. Maicile au c\u0103utat refugiu \u00een alte locuri. La \u00eentoarcerea lor au g\u0103sit pe altar un bilet pe care st\u0103tea scris: \u00abComandantul trupelor care au ocupat m\u00een\u0103stirea v\u0103 declar\u0103 c\u0103 a l\u0103sat-o neatins\u0103 \u015fi v\u0103 cere s\u0103 v\u0103 ruga\u0163i pentru sufletul s\u0103u.\u00bb. De atunci, la fiecare serviciu religios este pomenit numele lui Alexandru.
\nRuga\u0163i-v\u0103 pentru fratele Alexandru! Roag\u0103-te \u015fi tu, cititorule, c\u0103ci numele nu prive\u015fte doar pe comandantul trupelor victorioase – \u2026\u201d(p. 5, Prefa\u0163\u0103 la Ruga\u0163i-v\u0103 pentru fratele Alexandru).
\nGenera\u0163ia anilor \u201930 este foarte puternic\u0103 din punct de vedere intelectual \u015fi vine cu o for\u0163\u0103 uria\u015f\u0103 de lucru, cu o sete de cunoa\u015ftere nemai\u00eent\u00e2lnit\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci, cu ambi\u0163ii mari de a face o Rom\u00e2nie cultural\u0103, de\u015fi aveau solu\u0163ii diferite.
\nCriticul literar Eugen Simion (care s-a ocupat \u015fi a scris despre aceast\u0103 genera\u0163ie, cu fervoarea celui intrat \u00een contact direct cu \u201eace\u015fti mon\u015ftri sacri\u201d ai literaturii \u015fi culturii noastre \u2013 \u015fi folosesc aici un cli\u015feu, nu am ce face!) apreciaz\u0103 c\u0103 Mircea Eliade era sus\u0163in\u0103torul constant al acestei idei ambi\u0163ioase: \u201ecultura, nu politica, ne va salva, crede Eliade, \u015fi, \u00een fapt, cred mai to\u0163i tinerii criterioni\u015fti\u201d (Fragmente critice, IV, p.23 ). \u015ei mai jos, pe aceea\u015fi pagin\u0103, criticul continu\u0103 pe un ton aproape pesimist: \u201eEliade este m\u00e2niat c\u0103 rom\u00e2nii fac politic\u0103 toat\u0103 ziua \u015fi investesc energiile, talentele lor \u00een acest domeniu. Afectiv, \u00eei dau dreptate, dar ra\u0163iunea \u00eemi spune c\u0103, f\u0103r\u0103 un stat politic bun, nu poate exista un stat cultural viabil. Fatalitatea unei rela\u0163ii.\u201d (A se vedea ast\u0103zi la ce s-a ajuns!).
\nAceast\u0103 genera\u0163ie st\u0103 sub semnul filosofiei lui Nae Ionescu \u015fi, de\u015fi, sunt eticheta\u0163i ca av\u00e2nd aceea\u015fi valoare, totu\u015fi sunt diferi\u0163i \u015fi nu se \u00een\u0163eleg unii cu ceilal\u0163i, scriu lucruri \u00eengrozitoare unii despre al\u0163ii, ca apoi s\u0103 se \u00eempace la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e (dup\u0103 cum afirm\u0103 tot Eugen Simion).
\nFiecare e unic \u00een felul s\u0103u, cu viziunea proprie, cu stilul propriu. Astfel, Eliade
\ndescoper\u0103 miturile \u015fi arheii, Noica vorbe\u015fte despre \u201eestime\u201d, Cioran respinge ruralitatea pentru c\u0103 satul ne trage \u00een jos, el militeaz\u0103 pentru sincronismul radical, \u00eent\u00e2lnindu-se aici cu Eugen Lovinescu, pe c\u00e2nd Mircea Vulc\u0103nescu a mizat pe \u201esatul etern\u201d (ca \u015fi Lucian Blaga – \u201eve\u015fnicia s-a n\u0103scut la sat\u201d). Eugen Simion se \u00eentreab\u0103 cum se \u00eempac\u0103 toate aceste puncte de vedere, \u015fi tot el r\u0103spunde franc, direct: \u201eNu se \u00eempac\u0103, coexist\u0103.\u201d (Prefa\u0163\u0103 la Fragmente critice, p.6). Nici \u00een privin\u0163a ortodoxiei rom\u00e2ne\u015fti nu se \u00een\u0163eleg, de\u015fi to\u0163i sunt religio\u015fi, mistici, exalta\u0163i \u015fi chiar uneori anarhici \u00een credin\u0163a lor statornic\u0103 (Cioran).
\n\u00cencadra\u0163i \u00een curentul literar al existen\u0163ialismului (\u015fi de aici \u00eentrebarea lui Eugen Simion: \u201eExist\u0103 un \u00abexisten\u0163ialism\u00bb rom\u00e2nesc?\u201d) \u2013 de\u015fi criticul \u015eerban Cioculescu folose\u015fte termenul \u201etr\u0103irism\u201d ca variant\u0103 a existen\u0163ialismului german – sunt sincronice (iat\u0103 sincronia mult dorit\u0103 de Emil Cioran, \u015fi implicit de criticul Eugen Lovinescu n.n.). Ace\u015fti tineri pun accentul pe experien\u0163\u0103 (Eliade), cultiv\u0103 genurile subiective (eseul, jurnalul, romanul indirect, memoriile); ei vor s\u0103 se separe de filosofia de \u015fcoal\u0103 (chiar fiind elevii lui Nae Ionescu), orice sistem filosofic este respins ca imoral \u015fi Cioran este cel care \u00eempinge la extrem aceast\u0103 idee, revendic\u00e2ndu-se de la Nietzsche prin sistemul s\u0103u de g\u00e2ndire, prin nihilism (nega\u0163ionism, cum \u00eel nume\u015fte mai \u201epe rom\u00e2ne\u015fte\u201d criticul Eugen Simion), v\u0103zut ca un refuz masiv al tuturor valorilor (idee aproape dadaist \u2013 suprarealist\u0103).
\nCriterioni\u015ftii debuteaz\u0103 pe la mijlocul anilor \u201920 \u015fi punctele lor de referin\u0163\u0103 sunt \u00een literatur\u0103: Marcel Proust \u015fi Andr\u00e9 Gide, chiar \u015fi James Joyce (Garabet Ibr\u0103ileanu fiind primul critic ce vorbe\u015fte despre Proust imediat dup\u0103 Primul R\u0103zboi Mondial, a\u015fadar apare o \u00eentreag\u0103 pleiad\u0103 proustian\u0103: Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sebastian, Anton Holban, Camil Petrescu), modelul romanului schimb\u00e2ndu-se odat\u0103 cu schimbarea criticii literare (de la critica de direc\u0163ie, ideologic\u0103, maiorescian\u0103, se opteaz\u0103 acum pentru o critic\u0103 de estetic\u0103, lovinescian\u0103).
\nRevenind la reprezentan\u0163ii genera\u0163iei criterioniste, ne vom referi in cele ce urmeaz\u0103 la doi dintre ei: Mircea Eliade \u015fi Constantin Noica, \u201edoi alchimi\u015fti\u201d ai culturii rom\u00e2ne, dou\u0103 nume \u201egrele\u201d care dau o for\u0163\u0103, o vigoare aparte acestei genera\u0163ii, al\u0103turi, bine\u00een\u0163eles de Emil Cioran, Eugen Ionescu sau Mircea Vulc\u0103nescu.
\nDac\u0103 e s\u0103-l lu\u0103m, separat, de pild\u0103, pe Mircea Eliade, considerat adesea (gre\u015fit, am putea spune) doar ca scriitor, el este etichetat cu cli\u015feizantul de-acum \u201eautor al romanului \u00abMaitreyi\u00bb \u015fi al nuvelelor fantastice\u201d. Dar Eliade nu merit\u0103 doar at\u00e2t, aceast\u0103 simpl\u0103 etichet\u0103, acest cli\u015feu \u00eel dezonoreaz\u0103 pe istoricul religiilor, pe eseistul, pe publicistul, pe memorialistul \u015fi, de ce nu, pe omul se \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi pe profesorul Eliade, pentru c\u0103 el este din acea categorie a oamenilor universali, a spiritelor complete, enciclopedice. De ce ar putea fi numit Eliade un \u201ealchimist\u201d al culturii rom\u00e2ne, el \u00eensu\u015fi fiind un \u00eemp\u0103timit al acestui domeniu?
\n Richard Reschika vorbe\u015fte despre pasiunea lui Mircea Eliade fa\u0163\u0103 de alchimie \u00een Introducere \u00een opera lui Mircea Eliade, Editura Saeculum, Bucure\u015fti, 2000, remarc\u00e2nd setea de cunoa\u015ftere a rom\u00e2nului \u015fi tangen\u0163ele sale cu alchimia \u00eenc\u0103 de timpuriu: \u201ePrima \u00eent\u00e2lnire cu alchimia Eliade a avut-o la paisprezece ani, pe c\u00e2nd era elev de liceu la Bucure\u015fti. Ca mul\u0163i dintre congenerii s\u0103i, se entuziasmeaz\u0103 \u015fi el \u00een aceast\u0103 epoc\u0103 de \u015ftiin\u0163ele naturale, \u00een special de chimie, \u015fi \u00ee\u015fi amenajeaz\u0103 un mic laborator\u201d, (op.cit., p.12, cap. \u201eTehnici spirituale de eliberare\u201d). Se subliniaz\u0103 mai departe contribu\u0163ia pe care o are Eliade \u00een acest domeniu, amintind lucr\u0103rile sale importante: \u201eConfruntarea lui Eliade din unghiul \u015ftiin\u0163ei religiei cu alchimia \u2013 care poate fi considerat\u0103 apogeu al g\u00e2ndirii simbolice, datorit\u0103 faptului c\u0103 \u00een ea se \u00eentrep\u0103trund str\u00e2ns vechi reprezent\u0103ri din \u015ftiin\u0163ele naturii, din religie \u015fi psihologie \u2013 culmineaz\u0103 \u00een lucrarea Forgerons et alchimistes (F\u0103urari \u015fi alchimi\u015fti), ap\u0103rut\u0103 \u00een 1956. Acesteia \u00eei premerg dou\u0103 c\u0103r\u0163ulii, publicate \u00een rom\u00e2ne\u015fte, Alchimia asiatic\u0103 din 1935 \u015fi Cosmologie \u015fi alchimie babilonian\u0103 din 1937 care ofer\u0103 deja documentele esen\u0163iale privitoare la alchimia indian\u0103, chinez\u0103 \u015fi babilonian\u0103. Cele dou\u0103 lucr\u0103ri reprezint\u0103 pietre de hotar recunoscute \u00een istoria interpret\u0103rii fenomenului \u201ealchimie\u201d, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t la data respectiv\u0103 nu ap\u0103ruser\u0103 \u00eenc\u0103 studiile mai mici despre alchimie ale lui C.G.Jung\u2026\u201d (op. cit., p.14).
\nMetaforic vorbind, Eliade este un \u201ealchimist\u201d (\u015fi nu neap\u0103rat \u00een sensul dat de Paolo Coelho), alchimia sa const\u0103 \u00een faptul c\u0103 setea sa de cunoa\u015ftere, dorin\u0163a sa titanic\u0103 de a cuprinde \u00een opera sa \u00eentreaga \u015ftiin\u0163\u0103 a lumii, \u00eendr\u0103zneala sa inimitabil\u0103 s-au transformat \u00eentr-un op, acel Op, comparabil, probabil, numai cu cel al lui Shakespeare – etern, m\u0103re\u0163. Fiind cunoscut la nivel planetar, Eliade nu mai apar\u0163ine acestui spa\u0163iu mic al Carpa\u0163ilor rom\u00e2ne\u015fti, ci este un cet\u0103\u0163ean al lumii, care circul\u0103 \u00een universalitate, fiind citit, tradus, interpretat \u015fi reinterpretat, admirat, dar \u015fi hulit, iubit \u015fi deopotriv\u0103 contestat, revendicat de cultura rom\u00e2n\u0103 a\u015fa cum ai revendica un tezaur (a se citi \u201eclo\u015fca cu puii de aur\u201d), de la tratatele de yoga p\u00e2n\u0103 la romanele sale, unele pe jum\u0103tate autobiografice, de la istoria religiilor p\u00e2n\u0103 la nuvelele fantastice, de la memoriile sale p\u00e2n\u0103 la articolele publicate \u00een epoc\u0103, toate \u00eensumeaz\u0103 o Oper\u0103, iar criticul Eugen Simion conchide foarte frumos: \u201eEste (Eliade, n.n.) unul dintre pu\u0163inii intelectuali rom\u00e2ni care, \u00een domeniul lui, a \u015ftiut \u015fi a reu\u015fit s\u0103 duc\u0103 lucrurile p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. S\u0103 aib\u0103, adic\u0103, o oper\u0103, nu numai un num\u0103r de c\u0103r\u0163i.\u201d (Fragmente critice, IV, p.24, cap. \u201eEliade \u015fi existen\u0163ialismul rom\u00e2nesc\u201d).
\nLa r\u00e2ndul lui, Constantin Noica iese din aceast\u0103 dilem\u0103 \u2013 a fi sau nu un \u201ealchimist al culturii\u201d \u2013 tot un \u00eenving\u0103tor. Dac\u0103 Eliade este cunoscut \u015fi recunoscut peste hotare, Noica este iubit \u015fi citit de rom\u00e2nii de pretutindeni, fiind un g\u00e2nditor \u015fi un filosof de \u015fcoal\u0103 (studiat), de\u015fi el propunea ideea de non-\u015fcoal\u0103 (unde nu exist\u0103 neap\u0103rat manuale, programe \u015fcolare \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: rigoare!): \u201eG\u00e2ndul \u015ecolii, al celei unde s\u0103 nu se predea nimic, m\u0103 obsedeaz\u0103. St\u0103ri de spirit, asta trebuie dat altora; nu con\u0163inuturi, nu sfaturi, nu \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi. De aceea nici nu trebuie lec\u0163ii\u201d.(Jurnal filozofic, Editura Humanitas, 1999, p.9), dup\u0103 ce \u00een prealabil m\u0103rturisise: \u201eVisez o \u015fcoal\u0103 \u00een care s\u0103 nu se predea, la drept vorbind, nimic (op. cit., p.7), ca apoi s\u0103 \u00ee\u015fi dea seama c\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m unii de la al\u0163ii \u00een permanen\u0163\u0103, to\u0163i \u00eenv\u0103\u0163\u0103m, \u015fi profesori, \u015fi elevi: \u201eO \u015fcoal\u0103 \u00een care profesorul nu \u00eenva\u0163\u0103 \u015fi el e o absurditate. Cred c\u0103 am g\u0103sit un moto pentru \u015ecoala mea. E vorba aceasta extraordinar\u0103 a lui L\u00e9on Bloy: \u00abNu se \u015ftie cine d\u0103 \u015fi cine prime\u015fte\u00bb.\u201d (op. cit., p. 26).
\nChiar dac\u0103 proiectul \u201ecelor 22\u201d a e\u015fuat (Noica \u00eencercase prin anii \uf01470 s\u0103 selecteze 22 de tineri geniali \u015fi s\u0103-i preg\u0103teasc\u0103 pentru cultura de performan\u0163\u0103), chiar dac\u0103 ideea statului \u201ecreditului nelimitat\u201d despre care vorbe\u015fte \u00een jurnalul s\u0103u de deten\u0163ie, cre\u00e2nd at\u00e2t panic\u0103, dar \u015fi dispute interesante printre colegii s\u0103i de celul\u0103 (propunea s\u0103 fie selec\u0163iona\u0163i 200-300 de tineri \u00eentre 30-35 de ani, care s\u0103 fie l\u0103sa\u0163i s\u0103 fac\u0103 ce vor, fiindu-le asigurate toate facilit\u0103\u0163ile materiale; \u00een concep\u0163ia lui Noica, ace\u015fti tineri sunt \u201eoameni ale\u015fi\u201d, dota\u0163i cu toate capacit\u0103\u0163ile: intelectuale, morale, creatoare \u2013 ei vor fi cei care vor guverna societatea de m\u00e2ine), totu\u015fi el r\u0103m\u00e2ne filosoful unei idei m\u0103re\u0163e, a elitei rom\u00e2ne\u015fti interbelice. Ideea unei elite circula \u00een eseistica acestei genera\u0163ii, dar de pus \u00een practic\u0103, nu s-a pus niciodat\u0103, fiind o utopie minunat\u0103, ca mai toate utopiile generoase. (\u015ecoala de la Atena nu s-a mai repetat!) Dar genera\u0163ia criterionist\u0103 este ea \u00eens\u0103\u015fi o elit\u0103 a culturii \u015fi a g\u00e2ndirii rom\u00e2ne\u015fti, este o \u015fcoal\u0103 ce trebuie respectat\u0103 \u015fi iubit\u0103, \u00een ciuda faptului c\u0103 este considerat\u0103 o genera\u0163ie ratat\u0103. Criterioni\u015ftii s-au r\u0103sp\u00e2ndit, au fost nevoi\u0163i s\u0103 o fac\u0103 din cauze bine \u015ftiute \u2013 t\u0103v\u0103lugul istoriei i-a prins din urm\u0103: unii au avut \u015fansa s\u0103 plece la timp (pentru c\u0103 peste \u0163ar\u0103 se l\u0103sa un timp necru\u0163\u0103tor!), al\u0163ii au preferat s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u015fi s\u0103 sufere aici, ba \u015fi s\u0103 moar\u0103 aici! Fiecare s-a realizat mai t\u00e2rziu. Fiecare a descoperit piatra filosofal\u0103 care le-a asigurat nemurirea prin crea\u0163ie. Oricare dintre reprezentan\u0163ii acestei genera\u0163ii poate fi considerat un \u201ealchimist\u201d, un descoperitor de noi continente culturale, de noi idei fervente, inovatoare. Ei au \u015ftiut s\u0103 transforme dorin\u0163a de adev\u0103r, de cunoa\u015ftere \u00een bulg\u0103re de aur, prin eforturi supraomene\u015fti \u015fi cu ajutorul inteligen\u0163ei au reu\u015fit s\u0103 dea o oper\u0103 viabil\u0103, prin c\u0103ut\u0103ri repetate \u015fi nelini\u015fti, prin imagina\u0163ie \u015fi d\u0103ruire au ajuns la acea \u00een\u0163elepciune de a te \u00eemp\u0103ca cu tine, de a te \u00eemp\u0103ca cu propriul popor sau cu propria-\u0163i limb\u0103 ( a se vedea Cioran). Pe c\u00e2nd noi, ast\u0103zi, nu am descoperit nici m\u0103car pirita. Ei sunt acolo Sus. Noi am r\u0103mas aici mai s\u0103raci \u00een spirit, \u00een idealuri, \u00een tr\u0103ire; \u00een loc s\u0103 cre\u015ftem, noi d\u0103m \u00eenapoi, f\u0103r\u0103 s\u0103 lu\u0103m seama la ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een jurul nostru. Neputincio\u015fi, uit\u0103m s\u0103 le urm\u0103m exemplul, tr\u0103ind \u00eentr-o vegetare continu\u0103, c\u0103ci spre deosebire de ei, noi nu mai avem interesul s\u0103 tr\u0103im prin cultur\u0103, pe c\u00e2nd ei d\u0103deau totul, neprimind \u00een schimb ceva \u015fi cuvintele lui Constantin Noica sunt edificatoare \u00een acest sens: \u201eTr\u0103im printre forme \u2013 forme de cultur\u0103 sau forme de actualitate \u2013 \u015fi ne trecem unii altora forme, ne inform\u0103m, ne form\u0103m ne\u00eencetat. Toat\u0103 via\u0163a noastr\u0103 e un schimb, un \u00eemprumut, o \u00eentrep\u0103trundere de forme. Pe unele ni le putem \u00eensu\u015fi, pe altele nu. Unele ne formeaz\u0103 cu adev\u0103rat, altele ne deformeaz\u0103.
\nNu v\u0103 l\u0103sa\u0163i schimonosi\u0163i – asta a\u015f fi vroit s\u0103 spun. Nimic nu e mai frumos \u00een via\u0163\u0103 dec\u00e2t s\u0103 dai \u015fi s\u0103 prime\u015fti, ca un izvor. Dar nu uita\u0163i c\u0103 echilibrul vie\u0163ii noastre se creeaz\u0103 d\u00e2nd totul \u015fi neprimind dec\u00e2t ceva.\u201d (Echilibrul spiritual, Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 1998, p. 352). <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florin DOCHIA Ra\u0163iunile inimii Moto: \u201eLe c\u0153ur a ses raisons, que la raison ne conna\u00eet point.\u201d (Blaise Pascal) O polemic\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21386"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21386"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21386\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21387,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21386\/revisions\/21387"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21386"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21386"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21386"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}