{"id":21365,"date":"2023-06-23T00:35:30","date_gmt":"2023-06-22T21:35:30","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21365"},"modified":"2023-06-23T00:35:30","modified_gmt":"2023-06-22T21:35:30","slug":"spatii-culturale-nr-15-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21365","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 15 (4)"},"content":{"rendered":"

Diana VRABIE<\/strong>
\n\"\"

LITERATURA AUTOBIOGRAFIC\u0102 SAU \u00ceN C\u0102UTAREA SINELUI PIERDUT<\/strong><\/p>\n

Interesul sporit fa\u0163\u0103 de universul interior, nedisimulat, tendin\u0163a reflect\u0103rii experien\u0163ei unice, preocuparea pentru descoperirea propriei individualit\u0103\u0163i \u015fi, prin aceasta, recuperarea sinelui pierdut \u015fi \u00een\u0163elegerea fiin\u0163ei umane a determinat refugierii sincerit\u0103\u0163ii literare \u00een mediul s\u0103u de predilec\u0163ie, reprezentat de autobiografie, jurnal intim, memorii, coresponden\u0163\u0103 privat\u0103 etc. \u00cen scrierile care reflect\u0103 un eveniment tr\u0103it, autorul este continuu prezent \u00een text, iar lectorul are sentimentul stabil de a se afla \u00een fa\u0163a unor opere ce respir\u0103 mult\u0103 sinceritate \u015fi impun prin autenticitate. Scriitorul caut\u0103 \u00een acest tip de literatur\u0103 o eliberare a eu-lui prin func\u0163ia catharhic\u0103 a confesiunii, iar cititorul saturat de fic\u0163iune dore\u015fte s\u0103 citeasc\u0103 un text \u201eca \u00een via\u0163\u0103\u201d.
\nZona situat\u0103 \u00eentre literatura de fic\u0163iune (poezie, proz\u0103 scurt\u0103, roman etc.) \u015fi literatura de \u00eentrebuin\u0163are (reclama, sloganul publicitar sau de propagand\u0103 etc.) a fost numit\u0103 de cercet\u0103tori literatur\u0103 de frontier\u0103. \u00cencerc\u00e2nd s\u0103 \u00eei defineasc\u0103 specificul, Silvian Iosifescu distinge, \u00een Literatura de frontier\u0103, dou\u0103 mari categorii ale literaturii de frontier\u0103: literatura m\u0103rturisirilor, c\u0103reia \u00eei apar\u0163in memoriile, amintirile, coresponden\u0163a, jurnalul intim etc. \u015fi literatura de c\u0103l\u0103torie (jurnalul de bord \u015fi \u00eensemn\u0103rile de c\u0103l\u0103torie) . Cum bine observ\u0103 Ion Manolescu , aceste clasific\u0103ri se dovedesc inoperante, c\u00eend autorii \u00een\u015fi\u015fi se decid s\u0103 l\u0103rgeasc\u0103 \u201efrontierele literaturii de frontier\u0103\u201d.
\nSituate la confluen\u0163a dintre memorial (\u201especie literar\u0103, asem\u0103n\u0103toare cu \u00eensemn\u0103rile de c\u0103l\u0103torie \u0219i cu memoriile, care consemneaz\u0103 observa\u0163ii \u015ftiin\u0163ifice, amintiri ori impresii personale asupra faptelor sau evenimentelor la care a participat cineva sau care s-au petrecut \u00een timpul vie\u0163ii cuiva\u201d , autobiografie (\u201epovestire retrospectiv\u0103 \u00een proz\u0103, pe care o persoan\u0103 real\u0103 o face despre propria existen\u0163\u0103, atunci c\u00eend pune accent pe via\u0163a sa individual\u0103, \u00eendeosebi pe istoria personalit\u0103\u0163ii sale\u201d , amintirile reprezint\u0103 o specie a literaturii de m\u0103rturisire foarte apropiat\u0103 ca formul\u0103 de autobiografie.
\nAmintirile ca specie literar\u0103 s\u00eent bogat ilustrate \u00een literatura rom\u00e2n\u0103 at\u00eet \u00een genul epic, c\u00eet \u015fi \u00een cel liric. \u00cen materie de liric\u0103, tonul a fost dat de George Ranetti: \u201eDivina mea buc\u0103t\u0103reas\u0103, \/ O unguroaic\u0103 durdulie, \/ Avea un p\u0103r ca de m\u0103tas\u0103 \/ \u015ei ochii plini de poesie (Amintire – 1896), urmat de Al.Macedonski: \u201eAci rev\u0103d o alb\u0103 cas\u0103…\/ O hor\u0103, fete, fluturi, salbe, \/ Frunzi\u015furi, vii \u015fi flori pe c\u00eempuri \/ \u015ei porumbei cu aripi albe!\u201d (Amintiri). Dimitrie Anghel ne las\u0103 frumoase pagini de amintiri at\u00eet \u00een materie de liric\u0103: \u201eDar printre-at\u00eetea nop\u0163i uitate \u00een via\u0163a mea, \u0163in minte-o noapte \/ C\u0103ci s\u00eent, se vede, – anume clipe pe care sufletul le-nsamn\u0103… \/ \u015ei se f\u0103cea ca ast\u0103zi parc\u0103 pe vremea p\u00eergului de toamn\u0103, \/ C\u00eend te urmeaz\u0103 pretutindeni un miros vag de fructe coapte\u201d (Amintire \u2013 1902), c\u00eet \u015fi \u00een proz\u0103: \u201eSunt pu\u0163ini ferici\u0163i, c\u0103rora soarta le \u00eeng\u0103duie s\u0103 intre, fiind vii \u00eenc\u0103, \u00een Panteonul nemuririi. Gloria are capriciile ei \u015fi cheam\u0103, f\u0103g\u0103duitoare ca o femeie, sur\u00eede viclean\u0103, mome\u015fte \u015fi pierde pe cei mai mul\u0163i, pe cei ce n-au fost destul de st\u0103ruitori \u015fi n-au \u015ftiut s\u0103 prind\u0103 ceasul potrivit ca s\u0103 \u015fi-o \u00eensu\u015feasc\u0103\u201d (O amintire despre Verdi).
\n\u00cen materie de proz\u0103, o bogat\u0103 galerie de amintiri reg\u0103sim la pa\u015fopti\u015fti. Alecu Russo \u00ee\u015fi \u00eenscrie amintirile sale din copil\u0103rie \u015fi adolescen\u0163\u0103 \u00eentr-o perspectiv\u0103 nostalgic\u0103: \u201eDe ce oare cu c\u00eet ceasurile, zilele \u015fi anii se \u00eenmul\u0163esc asupra lui, cu at\u00eeta mai mult omul se uit\u0103 \u00een urma sa, \u015fi din c\u0103ut\u0103tur\u0103 \u00een c\u0103ut\u0103tur\u0103 se opre\u015fte cu pl\u0103cere la cele mai dep\u0103rtate aduceri-aminte, aducerile-aminte ale tinere\u0163ii \u015fi ale copil\u0103riei? (Amintiri). Costache Negruzzi, \u00een Amintiri de june\u0163e, adaug\u0103 o not\u0103 ludico-ironic\u0103 acestei specii literare: \u201ePe c\u00eend uitasem c\u0103 suntem rom\u00e2ni \u015fi c\u0103 avem \u015fi noi o limb\u0103, pe c\u00eend ne lipsea \u015fi c\u0103r\u0163i \u015fi tipografie; pe c\u00eend toat\u0103 lumea se aruncase \u00een dasii \u015fi perispomeni ca babele \u00een c\u0103\u0163ei \u015fi motani, c\u0103ci la \u015fcoala public\u0103 se \u00eenv\u0103\u0163a numai grece\u015fte; c\u00eend, \u00een sf\u00eer\u015fit, literatura rom\u00e2n\u0103 era la darea sufletului…\u201d (cap. Cum am \u00eenv\u0103\u0163at rom\u00e2ne\u015fte).
\nLucrarea Vasile Porojan a lui V.Alecsandri, ap\u0103rut\u0103 pentru prima dat\u0103 la 1 august 1880, \u00een \u201cConvorbiri literare\u201d, constituie \u015fi ea o \u201eamintire din copil\u0103rie\u201d redactat\u0103 cam \u00een acela\u015fi timp cu Amintirile din copil\u0103rie ale lui Ion Creang\u0103. Faptul c\u0103 secven\u0163a Porojan este o amintire din copil\u0103rie, este deconspirat de autorul \u00eensu\u015fi, \u00eentr-o manier\u0103 transtextual\u0103: \u201eUn rege alungat din \u0163ara lui \u015f-a fi aduc\u00eend adeseori aminte de tronul s\u0103u aurit. Astfel \u00eemi aduc aminte eu de capra tr\u0103surii de sub \u015fopron\u201d. Nara\u0163iunea devine implicit metanara\u0163iune, adic\u0103 se nareaz\u0103 prin ea \u00eens\u0103\u015fi, povestirea devenind metapovestire.
\nRememorarea copil\u0103riei e plin\u0103 de c\u0103ldur\u0103 \u015fi de un umor bl\u00eend, retrospectiv. \u201eLiterar vorbind \u00eens\u0103, sesizeaz\u0103 Tudor Cristea, evocarea e \u00eenc\u0103rcat\u0103 de numeroase am\u0103nunte, memorialistice \u015fi de referin\u0163e diverse, care au poate interes documentar, dar nu \u015fi epic. \u00cen felul acesta, ceea ce ar fi putut deveni o bun\u0103 povestire devine o rememorare oarecare, mai ales \u00een ultima parte, cu at\u00eet mai mult cu c\u00eet Porojan cel b\u0103tr\u00een, a c\u0103rui moarte provoac\u0103 de fapt scrierea textului, nu e demn de copilul care a fost: primit \u00eentr-un t\u00eerziu la conac, \u00eembr\u0103cat din cap p\u00een\u0103-n picioare, se face nev\u0103zut dup\u0103 dou\u0103 zile, lu\u00eend \u015fi calul v\u0103tafului\u201d. De obicei, \u00een proza lui Alecsandri, adev\u0103rul vie\u0163ii devine adev\u0103r literar. \u201eAici se impunea \u00eens\u0103 o alt\u0103 solu\u0163ie, astfel \u00eenc\u00eet literatura s\u0103 corecteze impuritatea vie\u0163ii, d\u00eendu-i o semnifica\u0163ie. Solu\u0163ia pentru care opteaz\u0103 scriitorul pl\u0103te\u015fte tribut realit\u0103\u0163ii, referentului deci, care ni se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 \u00een toat\u0103 goliciunea \u015fi antiutopicul s\u0103u\u201d. De\u015fi nu to\u0163i criticii \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc aceea\u015fi p\u0103rere. Astfel, criticul G. C. Nicolescu sus\u0163ine: \u201eCea mai \u00eensemnat\u0103 din scrierile acestei vremi r\u0103m\u00eene f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 Porojan, una dintre pu\u0163inele \u201escrisori\u201d ale lui Alecsandri c\u0103tre Ion Ghica, remarcabil\u0103 crea\u0163ie \u00een proz\u0103, poate cea mai izbutit\u0103, cea mai echilibrat\u0103, cea mai artistic\u0103, cea mai plin\u0103 de melancolie \u015fi de senin\u0103tate \u00een acela\u015fi timp, din tot ce are el\u201d.
\n\u00cen pofida tenta\u0163iei de a califica Amintirile din copil\u0103rie (1881-1888) ale lui Ion Creang\u0103 drept o scriere autobiografic\u0103, ea r\u0103m\u00eene o scriere de fic\u0163iune cu un profund substrat autobiografic. Autorul descrie \u00een amintirile sale nu copil\u0103ria \u00een sens biografic, ci una ideal\u0103, pe care el n-a tr\u0103it-o \u00eentocmai, dar pe care ar fi dorit poate s-o tr\u0103iasc\u0103. Adev\u0103ratul univers al copil\u0103riei este cel privit din interior, din perspectiva eroului narator aflat la v\u00eersta copil\u0103riei. El se compune din \u00eent\u00eempl\u0103rile la care eroul narator este martor sau pe care le ini\u0163iaz\u0103, comunicate cititorului prin monologul eroului-copil.
\n\u00cencerc\u00eend s\u0103 deslu\u015feasc\u0103 resorturile crea\u0163iei \u00een Amintiri din copil\u0103rie, Ion Popescu Br\u0103diceni afirm\u0103 c\u0103 \u201eIon Creang\u0103 face parte din familia autorilor spontani \u00eenzestra\u0163i cu dou\u0103 planuri de luciditate: unul vizibil \u015fi con\u015ftient – cel al con\u015ftiin\u0163ei auctoriale, cel\u0103lalt invizibil \u015fi con\u015ftient – al genezei. Planul vizibil \u015fi con\u015ftient al crea\u0163iei este cel care-l \u00eendeamn\u0103 s\u0103-\u015fi depene amintirile din copil\u0103rie, cum \u00eei vin sub condei. Planul invizibil al con\u015ftiin\u0163ei de substrat \u00eei impune forma\u0163iunile prestabilite de acest plan, ale unei structuri mitologice, cu frac\u0163iunile sale specifice\u201d. Amintirile din copil\u0103rie s\u00eent redactate \u00eentr-o deplin\u0103 libertate de expresie, f\u0103r\u0103 nici un fel de complex formalist, cu o \u015ftiin\u0163\u0103 a spunerii, formidabile, cu at\u00eet mai paradoxal\u0103, cu c\u00eet modelul mitologic propus este etern. Mircea Tomu\u015f identific\u0103 \u00een Amintirile din copil\u0103rie mitul copil\u0103riei ca secven\u0163\u0103 a mitului v\u00eerstei de aur. Pe bun\u0103 dreptate, Amintirile din copil\u0103rie s\u00eent ale lui Ion Creang\u0103 \u015fi ale zeului copil, ca dimensiune mitic\u0103 de baz\u0103 \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00eentr-o inefabil\u0103 hain\u0103 expresiv\u0103.
\nTot ni\u015fte amintiri ne propune Mihail Sadoveanu \u00een volumul Anii de ucenicie, lucrare de maturitate, scris\u0103 \u00een 1944, prin care autorul \u00eencearc\u0103 o evaluare, o interpretare retrospectiv\u0103 a factorilor care au contribuit \u00een mod decisiv la conturarea personalit\u0103\u0163ii sale scriitorice\u015fti. Pentru Mihail Sadoveanu, \u00eentoarcerea spre copil\u0103rie \u00eenseamn\u0103 re\u00eent\u00eelnirea cu v\u00eersta inocen\u0163ei, devenit\u0103 adev\u0103rat \u201ereazem moral\u201d \u00een momente de cump\u0103n\u0103. \u201eM\u0103 g\u00eendesc c\u0103 poate ar inte\u00acresa pe prietenii mei cetitori unele informa\u0163ii, m\u0103rturisiri \u015fi amintiri \u00een leg\u0103tur\u0103, mai ales, cu ceea ce e \u00een mine artist\u201d, m\u0103rturise\u015fte scriitorul \u00een volumul Anii de ucenicie.
\nAmintirile lui Sadoveanu con\u0163in importante elemente de biografie, de autodefiniri ale \u201einstinctului s\u0103u de primitiv\u201d, de om al naturii, furnizeaz\u0103 rela\u0163ii pre\u0163ioase despre forma\u0163ia \u015fi lecturile lui, despre simpatia fa\u0163\u0103 de \u0163\u0103rani \u015fi concep\u0163ia sa romantic\u0103 \u015fi conservatoare. Confes\u00eendu-se, scriitorul \u00ee\u015fi evoc\u0103 prietenii \u015fi confra\u0163ii, realiz\u00eend c\u00eeteva excelente portrete. Imaginea cea mai luminoas\u0103 pe care ambii scriitori o z\u0103resc prin negura timpului este aceea a mamei: voluntar\u0103, hot\u0103r\u00eet\u0103 s\u0103 \u201etoarc\u0103-n furc\u0103\u201d numai ca fiul ei s\u0103 \u00eenve\u0163e carte – Smaranda Creang\u0103; timid\u0103, plin\u0103 de tandre\u0163e \u015fi duio\u015fie – Profira Sadoveanu. Dac\u0103 a fost s\u0103 fie smuls\u0103 \u201edin lumea ei printr-un accident, n\u0103prasnic\u201d, \u015fi anume iubirea pentru avocatul Alexandru Sadoveanu, Profira i-a transmis fiului uria\u015ful talent de povestitor: \u201e\u00eei sem\u0103n ei – \u015fi unele \u00eensu\u015firi \u00een leg\u0103tur\u0103 cu arta mea le mo\u015ftenesc de la d\u00eensa\u201d.
\n\u00cen lumea amintirii, statutul de mentor este atribuit de scri\u00acitor celor mai eterogene categorii de persoane. Mo\u015f Pricope \u015eeptelici, v\u00een\u0103torul de ra\u0163e s\u0103lbatice de la Cotul Boroiului, Codi\u0163\u0103, Stino sau Alfabet Miclescu, dar mai ales bunicu\u0163a de la Ver\u015feni. C\u0103ci sub auspiciile ei, copilul p\u0103trunde \u201etainele cunoa\u015fterilor vechi\u201d: \u201eIni\u0163ierea mea s-a f\u0103cut prin poezie \u015fi instinct, cum ar\u0103t aici; taina ce m-a p\u0103truns e mai tare dec\u00eet via\u0163a, pentru c\u0103 vine de la cei mor\u0163i \u015fi \u2014 \u00een lumea aceasta \u2014 mor\u0163ii poruncesc celor vii\u201d. \u201eLa Sadoveanu aceasta treapt\u0103 a forma\u0163iei spirituale, evident cea mai important\u0103, echivaleaz\u0103 cu o transla\u0163ie brusc\u0103 \u015fi radical\u0103 din descenden\u0163a spirituala patern\u0103 \u00een cea matern\u0103. Un fel de deviere simbo\u00aclic\u0103 de pe orbita boierna\u015fului voltairian \u015fi sceptic, care a fost Alexandru Sadoveanu, pe cea a \u0163\u0103r\u0103ncii de la Ver\u015feni\u201d, observ\u0103 Monica Spiridon.
\nLa v\u00eersta \u201ede tranzi\u0163ie spre adolescen\u0163\u0103\u201d, c\u00eend gimnazistul exploreaz\u0103 tainele v\u00een\u0103torii \u015fi ale pescuitului, se desparte definitiv de fiin\u0163a care i-a dat via\u0163\u0103. El va \u0163ine minte moartea mamei sale \u015fi nu-i va uita niciodat\u0103 ochii \u201enegri, calzi, palizi, plini de dragoste nem\u0103rginit\u0103…\u201d. Era \u00eencredin\u0163at, c\u0103 n\u0103zuin\u0163ele cele mai ad\u00eenci ale mamei sale trebuia s\u0103 le realizeze singur: \u201eTot ceea ce nu fusese ea, tot ce n\u0103d\u0103jduise, tot ce regretase trebuia s\u0103 realizez eu \u00een alt\u0103 form\u0103. Via\u0163a ei distrus\u0103 \u015fi pustiit\u0103 trebuia s-o r\u0103scump\u0103r eu\u201d. Cu at\u00eet mai mult, cu c\u00eet de la ea mo\u015ftenea \u015fi harul scriitoricesc: \u201e\u2026aveam \u00een mine transmis prin cea care m\u0103 p\u0103r\u0103sise, harul\u201d.
\nTot la acest capitol merit\u0103 s\u0103-l amintim \u015fi pe Lucian Blaga cu Hronicul \u015fi c\u00eentecul v\u00eerstelor. Lucrarea face parte din operele postume ale lui L.Blaga, dat\u00eend 1946, constituind un text nonfic\u0163ionar, de amintiri, relevant \u00een ceea ce prive\u015fte \u00een\u0163elegerea \u015fi judecarea adecvat\u0103 a operei blagiene \u015fi implic\u00eend p\u0103trunderea \u00een fondul ireductibil al personalit\u0103\u0163ii lui, adic\u0103 p\u00een\u0103 la acele elemente care configureaz\u0103 modul s\u0103u particular de a vibra \u00een fa\u0163a lumii. A\u015fa cum observ\u0103 George Gan\u0103, \u201ee cu neputin\u0163\u0103 de dedus biografia lui Blaga din opera lui; \u00eemprejur\u0103rile existen\u0163ei i-au modelat \u00eens\u0103 individualitatea, au participat la alc\u0103tuirea unei structuri spirituale, a c\u0103rei expresie este opera\u201d. A-i cerceta biografia \u00eenseamn\u0103, a\u015fadar, a c\u0103uta partea care-i revine \u00een formarea substratului operei. F\u0103c\u00eend trimiteri directe la diagrama personalit\u0103\u0163ii scriitorului, la universul copil\u0103riei \u015fi al adolescen\u0163ei, la mediul \u00een care \u015fi-a format primele reflexe fa\u0163\u0103 de natur\u0103 \u015fi societate, la cercul familiei \u00een care a crescut, la \u015fcolile pe care le-a urmat, la evenimentele istorice c\u0103rora le-a fost contemporan, Hronicul \u015fi c\u00eentecul v\u00eerstelor ofer\u0103 numeroase descifr\u0103ri \u00een ceea ce prive\u015fte universul existen\u0163ial al autorului. Aceast\u0103 scriere \u00ee\u015fi define\u015fte prin ea \u00eens\u0103\u015fi deosebita \u00eensemn\u0103tate, av\u00eend un pronun\u0163at caracter autobiografic, poetul reconstituind cu nostalgie principalele evenimente ale vie\u0163ii, mediul \u00een care \u015fi-a tr\u0103it copil\u0103ria, imaginea p\u0103rin\u0163ilor \u015fi a fra\u0163ilor, imaginea satului.
\nLucrarea lui L.Blaga are o dubl\u0103 natur\u0103: documentar\u0103 \u015fi literar\u0103, fixat\u0103 \u00een memorabilul titlu pe care i l-a dat. Ca \u201ehronic\u201d este sursa cea mai bogat\u0103 de informa\u0163ii din c\u00eete dispunem \u00een leg\u0103tur\u0103 cu familia, cu mediul copil\u0103riei, cu anii de \u015fcoal\u0103 la Sebe\u015f, Bra\u015fov, Sibiu. Raportat\u0103 la biografia propriu-zis\u0103 a scriitorului, nara\u0163iunea se realizeaz\u0103 la persoana I, ceea ce confer\u0103 autenticitate faptelor narate. Exist\u0103 \u015fi o dimensiune emo\u0163ional\u0103, evocatoare a celor \u00eent\u00eemplate \u00een realitate. Cititorii vor descoperi ei \u00een\u015fi\u015fi dincolo de elementul documentar-biografic pe poetul dintotdeauna.
\nMihai Dr\u0103gan e de p\u0103rere c\u0103 Hronicul \u015fi c\u00eentecul v\u00eerstelor lui Blaga este nu numai un document, ci mai ales un c\u00eentec al v\u00eerstelor f\u0103r\u0103 compara\u0163ie, de o poezie fermec\u0103toare care destram\u0103 uneori datele biografice \u015fi sobrietatea observa\u0163iilor \u015fi le transform\u0103 \u00een pagini vibrante de poem.
\nA\u015fadar, autorii de texte autobiografice \u0163in s\u0103-\u015fi m\u0103rturiseasc\u0103 g\u00eendurile \u015fi sentimentele legate de propria via\u0163\u0103, pentru c\u0103 numai pe aceasta o pot \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa \u00een mod autentic, evit\u00eend riscul tri\u015f\u0103rii. \u00cen mod esen\u0163ial, orice jurnal, coresponden\u0163\u0103, autobiografie, amintire constituie m\u0103rturisiri ale autorului \u015fi o \u00eencercare de recuperare a sinelui pierdut. Desprins din matricea generoas\u0103 a literaturii de m\u0103rturisire, textul autobiografic ocup\u0103 ast\u0103zi un loc aparte, date fiind interesul pentru acest tip de scriitur\u0103. Considerat mult timp un gen minor, \u201ereprezent\u00eend un segment ambiguu, definit prin condi\u0163ia sa de autenticitate \u015fi de sinceritate, dar care are o form\u0103 oarecum decorativ\u0103, un aspect conven\u0163ional, artificial, pentru c\u0103 \u00eentre momentul contempl\u0103rii propriului sine \u015fi momentul transpunerii acestei contempla\u0163ii intervine un interval al reflec\u0163iei\u201d , textul autobiografic \u00ee\u015fi sus\u0163ine cu dificultate, dar \u00een mod ambi\u0163ios dreptul la existen\u0163\u0103.<\/p>\n


\nCASA DE CULTUR\u0102 \u201eTUDOR VORNICU\u201d ADJUD<\/strong>
\nStrada Libert\u0103\u0163ii nr. 7,tel 0237641946,fax 0237640732,e-mail culturaadjud@yahoo.com
\nNr. 17 \/ 14.01.2011<\/p>\n

FESTIVALUL NA\u0162IONAL DE POEZIE
\nE M I L B O T T A
\nEDI\u0162IA I
\nADJUD 20 \u2013 21 MAI 2011<\/strong><\/p>\n

REGULAMENT<\/strong><\/p>\n

\t\u00cen zilele de 20 – 21 mai 2011, CASA DE CULTUR\u0102 \u201eTUDOR VORNICU\u201d ADJUD, organizeaz\u0103 FESTIVALUL \u2013 CONCURS DE POEZIE \u201eEMIL BOTTA\u201d.
\n\tScopul festivalului este de a \u00eencuraja crea\u0163ia literar\u0103 a tinerilor.
\n\tEtapele concursului:
\n–\tpopularizarea festivalului
\n–\tdepunerea lucr\u0103rilor
\n–\tjurizarea
\n–\tfestivitatea de premiere
\n–\teditarea volumului colectiv de poeme premiate.<\/p>\n

Festivalul se va desf\u0103\u015fura pe dou\u0103 sec\u0163iuni:<\/p>\n

I. Concursul de poezie \u201eCONSTANTIN GHINI\u0162\u0102\u201d, \u00een memoria poetului, care se adreseaz\u0103 poe\u0163ilor tineri (v\u00e2rsta maxim\u0103 30 de ani), care nu sunt membri ai U.S.R. \u015fi n-au debutat editorial cu un volum propriu.
\nLa aceast\u0103 sec\u0163iune, cei interesa\u0163i vor trimite un set de lucr\u0103ri, p\u00e2n\u0103 la data de 1 mai 2011, cuprinz\u00e2nd minimum 6 \u015fi maximum 10 texte poetice, \u00een 5 exemplare, la un r\u00e2nd, font Times New Roman, dimensiuni 12, obligatoriu diacritice. Grupajul de poeme, semnat cu un motto, se introduce \u00een plic format A4. \u00cen acela\u015fi plic A4 se va introduce un plic mic, \u00eenchis, cu acela\u015fi motto scris pe verso. \u00cen plicul mic concurentul va pune un C.V. care va cuprinde:
\na)\tmotto-ul pus pe plicul mic \u015fi pe grupajul de poezii
\nb)\tnume, prenume
\nc)\tdata \u015fi locul na\u015fterii
\nd)\tstudii
\ne)\to fotografie tip buletin
\nf)\tactivitate literar\u0103, dac\u0103 au! (unde au mai publicat, dac\u0103 au primit premii literare etc)
\n\u00cen ziua de 20 mai 2011, sub genericul \u201eCONSTANTIN GHINI\u0162\u0102 \u2013 MONAHUL POEZIEI VR\u00c2NCENE\u201d, vor fi decernate premiile autorilor desemna\u0163i pe locurile I, II \u015fi III la concurs.
\nPremiile constau \u00een bani, diplome \u015fi tip\u0103rirea poeziilor \u00eentr-un volumul colectiv, editat de organizatori, care va fi lansat \u00een cadrul manifest\u0103rii: \u201dS\u0102PT\u0102M\u00c2NA CULTURII VR\u00c2NCENE\u201d \u2013 EDI\u0162IA a II \u2013 a \u2013 2011.<\/p>\n

II. Concursul de crea\u0163ie \u201eEMIL BOTTA\u201d. La aceast\u0103 sec\u0163iune pot participa scriitorii cu v\u00e2rst\u0103 de p\u00e2n\u0103 la 40 de ani care au debutat \u00een volum \u00een perioada 1.01.2010 \u2013 30.03.2011, la orice editur\u0103 (condi\u0163ie unic\u0103 \u2013 I.S.B.N.).
\nCei interesa\u0163i vor trimite p\u00e2n\u0103 la data de 1 mai 2011, \u00eentr-un plic A4 volumul de debut publicat \u00een 2 exemplare, c\u0103ruia \u00eei vor ata\u015fa un C.V.
\n\u00cen ziua de 21 mai 2011, sub genericul \u201eEMIL BOTTA \u2013 UN DOR F\u0102R\u0102 SA\u0162IU\u201d vor fi decernate premiile laurea\u0163ilor, premiul I, II, III, diplome.
\nLucr\u0103rile la cele dou\u0103 sec\u0163iuni vor fi trimise pe adresa: Casa de Cultur\u0103 \u201eTudor Vornicu\u201d Adjud, str. Libert\u0103\u0163ii, nr. 7, cod po\u015ftal 625100, jude\u0163ul Vrancea, pentru Festivalul de Poezie \u201eEmil Botta\u201d.<\/p>\n

PARTENERI:
\n–\tPRIM\u0102RIA MUNICIPIULUI ADJUD
\n–\tDIREC\u0162IA DE CULTUR\u0102 \u015eI PATRIMONIU NA\u0162IONAL A JUDE\u0162ULUI VRANCEA
\n–\tUNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROM\u00c2NIA, filialele Gala\u0163i \u2013 Br\u0103ila \u015fi Bac\u0103u.
\n–\tLICEUL TEORETIC \u201eEMIL BOTTA\u201d<\/p>\n

PARTENERI MEDIA:
\n–\tZIARUL DE VRANCEA
\n–\tMONITORUL DE VRANCEA
\n–\tJURNALUL DE VRANCEA
\n–\tREVISTA \u201eANTARES\u201d \u2013 GALA\u0162I
\n–\tREVISTA \u201ePLUMB\u201d \u2013 BAC\u0102U
\n–\tREVISTA \u201ePRO SAECULUM\u201d \u2013 FOC\u015eANI
\n–\tREVISTA \u201eOGLINDA LITERAR\u0102\u201d \u2013 FOC\u015eANI
\n–\tREVISTA \u201eSPA\u0162II CULTURALE\u201d \u2013 R\u00c2MNICU-S\u0102RAT
\n–\tREVISTA \u201ePORTO FRANCO\u201d – GALA\u0162I
\n–\tRADIO IA\u015eI
\n–\tDIPLOMATIC TV
\n–\tPRIMA TV<\/p>\n


\nDaniel Dr\u0103gan<\/strong>
\n\"\"

Rebotezata<\/strong><\/p>\n

Pu\u015fa este ceva mai pu\u0163in dec\u00e2t o p\u0103pu\u015f\u0103. Este un diminutiv dintr-un substantiv care el \u00eensu\u015fi e o diminuare, p\u0103pu\u015fa fiind un substitut ne\u00eensufle\u0163it al unei fiin\u0163e cu suflet din care n-a mai r\u0103mas dec\u00e2t o form\u0103 vag\u0103 \u015fi c\u00e2teva materiale, c\u00e2rpe sau gum\u0103, faian\u0163\u0103 sau celuloid, nici m\u0103car \u0163in\u0103toare de esen\u0163a tr\u0103itoare a personajului de la care au plecat. C\u00e2nd Arvinte \u00eent\u00e2lnea o domni\u015foar\u0103 recomandat\u0103 Pu\u015fa \u00eencerca un sentiment de jen\u0103, parc\u0103 ar fi surprins f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea un delict estetic, o indiscre\u0163ie care-l f\u0103cea s\u0103 \u00eentoarc\u0103 ru\u015finat capul, s\u0103 ignore, s\u0103 arate a nu fi fost atent, a nu fi \u00eenregistrat situa\u0163ia, pentru a nu p\u0103rea c\u0103 a receptat anomalia \u015fi spre a nu fi nevoit s\u0103 o recunoasc\u0103. O fat\u0103, o femeie reprezint\u0103 o entitate pe care o po\u0163i respecta sau nu, o po\u0163i admira sau nu, dar nu-i po\u0163i nega existen\u0163a. Pe c\u00e2nd o p\u0103pu\u015f\u0103, g\u00e2ndea el, este cel mult o imita\u0163ie, mai reu\u015fit\u0103 sau nu, o palid\u0103 caricatur\u0103, f\u0103r\u0103 nici un dram de via\u0163\u0103 a unei fiin\u0163e cu care nu are nimic sau aproape nimic de a face. Cu at\u00e2t mai mult ceva sau cineva care \u00ee\u015fi zice Pu\u015fa sau accept\u0103 s\u0103 i se spun\u0103 astfel iese \u00een afara interesului \u015fi respectului s\u0103u.
\nAsta p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a cunoscut-o pe Ea. Dar \u00eenainte de a v\u0103 spune cine este Ea, cum au ajuns s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 sau s\u0103 nu tr\u0103iasc\u0103 \u00eempreun\u0103 trebuie s\u0103 v\u0103 spun c\u0103 Arvinte izbutise s\u0103 ajung\u0103 la apreciabila v\u00e2rst\u0103 de dou\u0103zeci \u015fi \u015fapte de ani f\u0103r\u0103 a fi cedat nici m\u0103car un minut vreunei ofensive erotice feminine iar el nu a dezl\u0103n\u0163uit niciodat\u0103 vreun atac asupra doamnelor sau domni\u015foarelor cu care via\u0163a lui constant rectilinie s-ar fi intersectat. Cu alte cuvinte el nu a avut de a face cu femeile \u015fi nici femeile nu au avut de a face cu el. Era virgin la suflet \u015fi la trup precum puiul \u00eenc\u0103 neie\u015fit din g\u0103oace. Cum u\u015for v-a\u0163i dat seama, Arvinte este un b\u0103rbat de o specie rar\u0103, aflat\u0103 pe scara de dispari\u0163ie la sf\u00e2r\u015fitul veacului 20.
\nPrimul \u015fi ultimul episod erotic al tinere\u0163ii sale (c\u0103, totu\u015fi, ceva-ceva tot a fost) s-a consumat f\u0103r\u0103 urm\u0103ri fizice sau fiziologice cu unsprezece ani \u00een urm\u0103, adic\u0103 la v\u00e2rsta de \u015faisprezece ani, c\u00e2nd micu\u0163a Gr\u00fcnhilda, fiica vecinului Weiss, farmacistul, i-a cerut s\u0103 fac\u0103 un gest insolit, total inacceptabil \u00een concep\u0163ia sa despre via\u0163\u0103 care \u00eencepuse deja s\u0103 se formeze \u00eenc\u0103 de pe atunci, concep\u0163ie dreapt\u0103, mai dreapt\u0103 dec\u00e2t Dreapta lui Simson, tras\u0103 cu laser \u015fi confirmat\u0103 prin deduc\u0163ii indiscutabile.
\nGr\u00fcnhilda era mai mic\u0103 dec\u00e2t el cu patru ani, frumu\u015fic\u0103 \u015fi durdulie, fire zburdalnic\u0103 \u00eei c\u0103uta cu insisten\u0163\u0103 apropierea, \u00eel provoca la jocuri pe care el nu le putea accepta, socotindu-le anoste \u015fi, \u00eentr-o zi, c\u00e2nd au r\u0103mas singuri \u00een salonul farmacistului i-a cerut nici mai mult nici mai pu\u0163in dec\u00e2t s\u0103-i s\u0103rute toate p\u0103pu\u015file, \u00eentreaga ei colec\u0163ie de p\u0103pu\u015fi. Micu\u0163a s\u0103soaic\u0103 v\u0103zuse un film, nu-\u015fi mai amintea cum se nume\u015fte, unde o fat\u0103 de v\u00e2rsta ei, Nata\u015fa, o rusoaic\u0103 la fel de zv\u0103p\u0103iat\u0103 \u00eei ceruse unui cadet imberb, Boris \u00eel chema pe b\u0103iatul acela, s\u0103-i s\u0103rute p\u0103pu\u015fa. B\u0103iatul s-a supus, micu\u0163a rusoaic\u0103 va fi r\u0103mas \u00eenfiorat\u0103 de gestul cu semnifica\u0163ie erotic\u0103, \u00een timp ce Boris, dup\u0103 ce a s\u0103rutat micu\u0163ul cocolo\u015f de c\u00e2rpe se uita \u00eentreb\u0103tor la Nata\u015fa, adic\u0103 acum ce mai urmeaz\u0103, ce vrei s\u0103 mai fac?
\n\u00cen c\u0103p\u015forul micu\u0163ei Gr\u00fcnhilda a \u00eencol\u0163it imediat planul de a repeta experien\u0163a Nata\u015fei, de a g\u0103si un b\u0103iat pe care s\u0103-l pun\u0103 s\u0103 s\u0103rute, nu doar una singur\u0103 ci o \u00eentreag\u0103 galerie de dou\u0103zeci \u015fi \u015fase de p\u0103pu\u015fi, c\u0103rora ea le imaginase, pentru fiecare, un nume, o biografie, un destin, ba chiar sentimente insinuate \u00een \u0163es\u0103turile textile ale rochi\u0163elor p\u0103pu\u015fere\u015fti. Flu-Flu era o seduc\u0103toare dansatoare de la Moullin Rouge care \u015ftia s\u0103 priveasc\u0103 pe sub spr\u00e2ncene \u015fi care cu siguran\u0163\u0103 ame\u0163ise mul\u0163i amorezi elegan\u0163i \u015fi curtenitori. Se afla \u00een colec\u0163ie Scufi\u0163a Ro\u015fie, cam prostu\u0163\u0103, de vreme ce Lupu izbutise s\u0103 o abureasc\u0103 \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t s\u0103 o m\u0103n\u00e2nce \u015fi pe ea \u015fi pe bunica ei. Mandelina, era o negres\u0103 de abanos, focoas\u0103, sclav\u0103 din Kenia, cump\u0103rat\u0103 de un olandez bogat care s-a \u00eendr\u0103gostit de ea \u015fi a luat-o de nevast\u0103. Margareta, o subret\u0103 istea\u0163\u0103 o scotea pe Gr\u00fcnhilda din toate \u00eencurc\u0103turile. C\u0103t\u0103lina, o \u0163\u0103ranc\u0103 romantic\u0103, fiic\u0103 de pop\u0103 care broda zi \u015fi noapte goblenuri \u00een speran\u0163a c\u0103 va veni un cavaler s-o pe\u0163easc\u0103 \u015fi tot a\u015fa, fel de fel de p\u0103pu\u015fi personificate, primite cadou sau cump\u0103rate chiar de ea, dou\u0103 din ele \u015fterpelite dintr-o vitrin\u0103 a veri\u015foarei Grette \u2013 \u00een total dou\u0103zeci \u015fi \u015fase de p\u0103pu\u015fi. Dar cum s\u0103-l fac\u0103 pe ursuzul de Arvinte, meditatorul adus aproape cu for\u0163a de farmacist, adic\u0103 Arvi \u00een limbajul ei comprimat, cum s\u0103-l fac\u0103 s\u0103 accepte o asemenea stranie corvoad\u0103? \u00cen cele din urm\u0103 a invocat un joc cu gaj pe care el l-a refuzat, dar ea a insistat \u015fi au ajuns la compromis:
\n– Dac\u0103 accep\u0163i jocul, rezolv toate problemele din cartea de algebr\u0103!
\nZelul didactic i-a jucat lui Arvinte festa. A acceptat s\u0103 joace o singur\u0103 tur\u0103 \u015fi dac\u0103 lui i se va p\u0103rea la fel t\u00e2mpit precum spune c\u0103 este jocul ei, se las\u0103 p\u0103guba\u015f dar ea r\u0103m\u00e2ne cu obliga\u0163ia de a rezolva toate problemele. Arvi a pierdut din prima \u015fi a trebuit s\u0103 se supun\u0103 unei pedepse pe care ea s-a f\u0103cut \u00eent\u00e2i c\u0103 o caut\u0103 \u00een minte, c\u0103 o inventeaz\u0103 pe loc:
\n– S\u0103-mi s\u0103ru\u0163i p\u0103pu\u015file! \u015fi a b\u0103tut vesel\u0103 din palme.
\n– Ce s\u0103 fac? S\u0103 le s\u0103rut? De ce?
\nNu pricepea rostul \u015fi nimeni nu-i putea explica la ce folose\u015fte un asemenea travaliu.
\n– Cum de ce? Pentru c\u0103 e\u015fti obligat. A\u015fa e regula. Dac\u0103 nu te supui, pierzi onoarea. Vrei s\u0103 fii dezonorat?
\nNu. El nu voia s\u0103 fie dezonorat nici chiar \u00een fa\u0163a acestei copile obraznice cu care nu ar fi trebuit s\u0103-\u015fi fac\u0103 de lucru. Auzi vorb\u0103! S\u0103-i s\u0103rute ni\u015fte p\u0103pu\u015fi! Bine c\u0103 n-a zis s\u0103-i s\u0103rute niscaiva pisici sau purcelu\u015fa aflat\u0103 \u00een cote\u0163ul din spatele \u015furii.
\n– Hai, d\u0103-le \u00eencoace s\u0103 le s\u0103rut \u015fi pune m\u00e2na pe carte, faci urm\u0103toarele zece probleme, eu am s\u0103 plec repede c\u0103 sunt ocupat. Ce caraghiosl\u00e2c! Hachi\u0163e de copil r\u0103zg\u00e2iat!
\nDar nu era simplu, Gr\u00fcnhilde \u00eentindea p\u0103pu\u015file una c\u00e2te una \u015fi f\u0103cea asta ceremonios, parc\u0103 desc\u00e2nt\u00e2ndu-le, \u00eencuraj\u00e2ndu-le, tr\u0103ind odat\u0103 cu fiecare p\u0103pu\u015f\u0103 emo\u0163ia s\u0103rutului, cu buzele \u0163uguiate, cu ochii \u00eenchi\u015fi, cu respira\u0163ia precipitat\u0103. Alteori \u00eel privea pe Arvi cu ochii dilata\u0163i, ochii ei alba\u015ftri sec, at\u00e2t de seduc\u0103tori \u00eenc\u00e2t \u00eei creaser\u0103 o adev\u0103rat\u0103 faim\u0103 \u00een r\u00e2ndul liceenilor din ora\u015f. \u00cel \u00eendemna \u015fi pe el cu vorbe \u00eencurajatoare, a\u015fa Arvi, ea e Prin\u0163esa Persiei, str\u0103nepoata Seherezadei \u015ftie toate pove\u015ftile lumii, s\u0103rut-o, s\u0103rut-o \u015fi soarbe-i tot misterul oriental, farmecul nop\u0163ilor arabe \u015fi al unduirilor de aur ale de\u015fertului\u2026 F\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi dea seama el lua asupra lui chiar \u015fi numai o parte din emo\u0163ia desc\u00e2ntecelor pe care Gr\u00fcnhilde \u00eencerca s\u0103 i-o transfere. Se \u00eembujorase. Ridica fiecare p\u0103pu\u015f\u0103 \u00een c\u0103u\u015ful palmelor sale \u015fi, la un moment dat parc\u0103 erau mici viet\u0103\u0163i gata s\u0103-\u015fi ia zborul.
\n– Gata? A \u00eentrebat el c\u00e2nd \u015fi ultima, cea de a dou\u0103zeci \u015fi \u015fasea p\u0103pu\u015f\u0103 a fost s\u0103rutat\u0103 \u015fi a\u015fezat\u0103 \u00een r\u00e2nd, acum e\u015fti mul\u0163umit\u0103?
\n– Nu, a zis Gr\u00fcnhilde \u015fi l-a luat \u00een bra\u0163e. Acum este r\u00e2ndul meu.
\nA \u00eenceput s\u0103-l s\u0103rute \u015fi s\u0103-l \u00eemping\u0103 p\u00e2n\u0103 s-au rostogolit pe canapea. El a \u0163ipat instinctiv, ca \u00een pragul unei primejdii, ca \u00een bra\u0163ele unei teribile caracati\u0163e c\u0103 \u015fi ea s-a cutremurat de spaim\u0103 \u015fi i-a dat drumul. El a \u00eenlemnit, voia s\u0103 se scoale \u015fi nu putea. Era paralizat. Ea a s\u0103rit ca din arc, apoi \u015fi el s-a ridicat, \u00eendrept\u00e2ndu-se \u00een grab\u0103 spre u\u015f\u0103, b\u00e2jb\u00e2ind ca prin \u00eentuneric, s-a \u00eempiedicat de covor \u015fi a disp\u0103rut \u00eeng\u00e2n\u00e2nd silabe care Gr\u00fcnhildei i se p\u0103reau f\u0103r\u0103 sens:
\n– Eu nu\u2026 Eu nu\u2026<\/p>\n

Au trecut ani, ani de studii, facultatea, masteratul, doctoratul \u015fi Arvinte n-a mai repetat gre\u015feala de a se l\u0103sa antrenat \u00een jocuri obscure, inventate de fiin\u0163e care n-au ce face, n-au program de via\u0163\u0103, n-au \u0163el ci tr\u0103iesc de pe o zi pe alta, v\u00e2n\u00e2nd senza\u0163ii \u015fi bucur\u00e2ndu-se de de\u015fert\u0103ciuni. A \u015ftiut s\u0103 se apere \u015fi s-a ap\u0103rat. \u015ei cum cea mai sigur\u0103 ap\u0103rare este fuga, el a fugit. Adolescen\u0163a \u015fi tinere\u0163ea lui au fost o ne\u00eentrerupt\u0103 fug\u0103 de femei. C\u00e2nd vreuna \u00eel privea, se \u00eentorcea cu spatele. Dac\u0103 era pe strad\u0103, trecea pe cealalt\u0103 parte a drumului. \u00cen tren, dac\u0103 sim\u0163ea c\u0103 exist\u0103 cea mai mic\u0103 primejdie, renun\u0163a la locul din compartiment. Ie\u015fea pe coridor. A reu\u015fit s\u0103-\u015fi construiasc\u0103 o carier\u0103, s\u0103 fie respectat, profesor \u015fi apoi inspector \u015fcolar, ajunsese chiar temut de cei pe care \u00eensu\u015fi era chemat s\u0103-i \u00eendrume. Dar era dasc\u0103l. \u00cen toate \u015fcolile efectivele sunt prin excelen\u0163\u0103 feminine, rareori c\u00e2te un b\u0103rbat la educa\u0163ie fizic\u0103 sau matematic\u0103 \u015fi el trebuia s\u0103 simt\u0103 \u00een pauze \u00een\u0163ep\u0103turile a zeci de priviri pe care nu putea s\u0103 le evite. La \u00eenceput, comportamentul s\u0103u auster a fost privit ca o ciud\u0103\u0163enie dar au ap\u0103rut supozi\u0163iile (Cherchez la femme!) \u015fi \u00eentreb\u0103rile (Oare cine este fericita?). C\u00e2nd a fost avansat inspector, a \u00eenceput s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 mult, nu mai era tot timpul sub privirea de o\u0163el a acelora\u015fi femei curioase, pofticioase \u015fi invidioase chiar c\u00e2nd nu puteau identifica obiectul geloziei lor. Era primit \u00een \u015fcoli cu aten\u0163ii speciale, gentile\u0163ea gazdelor \u00eel st\u00e2njenea tot timpul \u015fi Arvinte se \u00eentreba c\u00e2t va mai dura aceast\u0103 h\u0103ituial\u0103 continu\u0103, c\u00e2nd \u015fi cum va reu\u015fi, dac\u0103 va reu\u015fi vreodat\u0103 s\u0103 scape de ea. \u015etia c\u0103 va veni timpul s\u0103 \u00eentemeieze o familie, s\u0103 aleag\u0103 o so\u0163ie \u015fi faza aceasta \u00eel speria \u015fi mai mult, ca ceva teribil de primejdios. \u00ce\u015fi d\u0103dea seama de gravitatea alegerii, de r\u0103spunderea imens\u0103 cu care se va \u00eempov\u0103ra, de riscurile pe care urma s\u0103 le asume \u015fi asta-l f\u0103cea s\u0103 am\u00e2ne tem\u0103tor hot\u0103r\u00e2rea. Am\u00e2narea a durat p\u00e2n\u0103 a \u00eent\u00e2lnit-o pe Ea. Ea care era altfel dec\u00e2t toate celelalte. Ea care, v\u0103z\u00e2ndu-l, trepida cu o asemenea intensitate c\u0103 el uita s\u0103 \u00eentoarc\u0103 spatele sau s\u0103 dispar\u0103, indiferent cum \u015fi unde. Se pare \u00eens\u0103 c\u0103 \u00eendelungata lui fug\u0103 \u00eel obosise. Acum, c\u00e2nd recapituleaz\u0103 vremea \u00eenceputului recunoa\u015fte c\u0103 a fost slab, c\u0103 a \u00eencetat s\u0103 mai lupte, era s\u0103tul de fug\u0103 \u015fi de h\u0103r\u0163uieli, era obosit. A cedat. Ea a venit spre el f\u0103r\u0103 costuma\u0163ie provocatoare, f\u0103r\u0103 haine scurte \u015fi decolteuri largi. Era \u00eembr\u0103cat\u0103 cu o rochie de in, poate de borangic, \u00eencheiat\u0103 la g\u00e2t cu un \u015fnur de care at\u00e2rnau doi ciucurei ce parc\u0103 a\u015fteptau s\u0103 fie atin\u015fi pentru a slobozi p\u00e2nzele care voiau s\u0103 cad\u0103. De sub p\u00e2nza rochiei, trupul palpita feminin \u015fi obraznic. Sex. Era toat\u0103 sex \u015fi numai sex, Dumnezeule, \u00ee\u015fi spunea cu disperare Arvinte, \u00eenchide-o undeva, \u00eentr-o garsonier\u0103 la marginea ora\u015fului sau \u00eentr-un castel p\u0103r\u0103sit, n-o l\u0103sa s\u0103 umble slobod\u0103 pe strad\u0103, provoc\u0103 moarte de om. A venit spre el ca \u015fi c\u00e2nd ar fi adus un mesaj. L-a privit trei secunde \u015fi i s-a adresat cu o voce de violoncel r\u0103sf\u0103\u0163at:
\n– B\u0103rbatule, e\u015fti un copil frumos!
\nAt\u00e2t a spus \u015fi p\u00e2n\u0103 ca el s\u0103 se dezmeticeasc\u0103 \u015fi s\u0103 o \u00eentrebe \u00eencruntat, ce-ai vrut s\u0103 spui? era departe.
\n\u015etia bine c\u0103 el nu e frumos. O figur\u0103 aspr\u0103, ciol\u0103noas\u0103 \u015fi aproape tot timpul \u00eencruntat\u0103 n-avea nimic din fr\u0103gezimea, delicate\u0163ea \u015fi gra\u0163ia unui copil, auzi vorb\u0103, copil! Au urmat zile \u015fi nop\u0163i de fream\u0103t intim, tem\u00e2ndu-se ca zbuciumul s\u0103u s\u0103 nu fie observat de cineva, nu \u015ftia de unde a ap\u0103rut \u015fi nici \u00eencotro a disp\u0103rut, dac\u0103 drumul ei se va mai intersecta cu drumurile lui vreodat\u0103, dar la pu\u0163in timp, nu \u015ftie c\u00e2t, ea a trecut din nou ca o comet\u0103 \u015fi el i-a spus doar at\u00e2t, vino! Ea n-a a\u015fteptat s\u0103-i spun\u0103 de dou\u0103 ori. Era clar pentru Arvinte c\u0103 totul s-a pr\u0103bu\u015fit. Citadela ap\u0103r\u0103rii sale nu mai exista, ca \u015fi c\u00e2nd niciodat\u0103 nu ar fi existat. \u015etia, a \u015ftiut tot timpul c\u0103 va sosi o clip\u0103 c\u00e2nd totul va fi altfel, c\u0103 schimbarea se va produce \u015fi s-a produs. N-ar fi trebuit s\u0103 cedeze. \u00cenc\u0103 mai era timp. \u00cenc\u0103 s-ar mai fi putut ap\u0103ra. Dar s-a predat. S-a predat necrezut de simplu, de ridicol, tot e\u015fafodajul ap\u0103r\u0103rii sale a c\u0103zut ca un perete de carton, Iar c\u00e2nd i-a aflat numele – era deja t\u00e2rziu – teribilele lui metereze c\u0103zuser\u0103. A \u00eendr\u0103znit s\u0103 o \u00eentrebe cum o cheam\u0103 \u015fi ea i-a r\u0103spuns cu o voce de viol\u0103 \u00eenvelit\u0103 \u00een catifea:
\n– Pu\u015fa.
\nAr fi trebuit s\u0103 sar\u0103 \u00een sus. S\u0103 zb\u00e2rn\u00e2ie revoltat ca dup\u0103 cele dou\u0103zeci \u015fi \u015fase de p\u0103pu\u015fi ale Gr\u00fcnhildei. Dar el a r\u0103mas \u00eeng\u00e2ndurat, c\u0103zut \u00eentr-o resemnare t\u0103cut\u0103. Pu\u015fa! Auzi, Pu\u015fa! nici nume n-are.
\n\u015ei sentimentul de jen\u0103 spori c\u00e2nd \u00ee\u015fi aduse aminte c\u0103, la capitolul onomastic\u0103, nici el nu este prea r\u0103sf\u0103\u0163at de na\u015fii s\u0103i. C\u00e2nd tat\u0103l s\u0103u, distinsul gospodar Ilarion Arvinte s-a dus la registrul st\u0103rii civile s\u0103 declare na\u015fterea \u015fi s\u0103 ob\u0163in\u0103 certificatul fiului nou n\u0103scut, era a\u015fa de emo\u0163ionat (mai b\u0103use de bucurie \u015fi trei votci una dup\u0103 alta) c\u0103 \u00eentrebat fiind cum \u00eel cheam\u0103 pe bebelu\u015f el a r\u0103spuns m\u00e2ndru de el: Arvinte. \u015ei numele de familie? a \u00eentrebat func\u0163ionarul. P\u0103i Arvinte! A r\u0103spuns proasp\u0103tul t\u0103tic \u015fi a\u015fa s-a trezit fiul c\u0103 la catalog este strigat Arvinte I. Arvinte spre deliciul colegilor care l-au dezmierdat cu aceia\u015fi r\u0103ut\u0103cioas\u0103 comp\u0103timire, cu care el a dezmierdat-o pe biata Pu\u015fa: acesta, bietul de el, nici nume n-are! Pu\u015fa \u00eens\u0103 n-avea complexe, nu suferea pentru asemenea lipsuri, nici nu \u015ftia c\u0103-i lipse\u015fte ceva.
\n– \u015ei ce faci? a \u00eentrebat-o el, a\u015fez\u00e2ndu-\u015fi mai bine cear\u015faful p\u00e2n\u0103 sub b\u0103rbie.
\n– Cum ce fac? Nu vezi? Te iubesc pe tine.
\n\u015ei \u00eentr-adev\u0103r, din ziua aceea a nu a mai f\u0103cut nimic altceva dec\u00e2t s\u0103-l iubeasc\u0103 pe el, potopindu-l cu gesturi de un devotament fierbinte, cu daruri \u015fi cuvinte de r\u0103sf\u0103\u0163, cu ini\u0163iative, promisiuni \u015fi jur\u0103minte, cu gesturi care oric\u00e2t de mult s-ar fi repetat nu-i puteau permite s\u0103 fac\u0103 un pas \u00eenapoi. Prima copula\u0163ie a fost ca o pr\u0103bu\u015fire total\u0103 \u015fi definitiv\u0103. I se p\u0103rea c\u0103 a c\u0103zut \u00een ad\u00e2ncul ei, \u00een acel mic infern pl\u0103cut, cald \u015fi \u00eenv\u0103luitor care st\u00e2rnea \u00een trupul s\u0103u energii ne\u00eenchipuite. Sim\u0163ea c\u0103 n-are s\u0103 se mai ridice de acolo \u00een veci \u015fi nici n-avea de ce s\u0103 se ridice. Alt mai \u00eembietor \u015fi primitor loc nu exist\u0103 \u015fi locul acela nu este un loc ci locul, iar ea, fiin\u0163a care p\u0103streaz\u0103 locul \u00een care l-a primit nu este una din milioanele de femei asemenea ci este chiar femeia. Nu mai plecase din garsoniera lui de mult\u0103 vreme \u015fi el nici n-ar fi dorit s\u0103 plece. Via\u0163a i s-ar fi p\u0103rut greu de imaginat f\u0103r\u0103 ea.
\n– Ce vrei tu, de fapt, ce urm\u0103re\u015fti? a \u00eentrebat-o.
\n– Cum ce vreau, nu se vede? Pe tine te vreau. Vreau s\u0103 te \u00eensor cu mine.
\n– Ha-ha-ha, a r\u00e2s el.
\nDar ea nu a r\u00e2s. A z\u00e2mbit \u015ftiutoare \u015fi i-a ciufulit p\u0103rul:
\n– Las\u0103 c\u0103 ai s\u0103 vezi tu!
\n\u015ei a v\u0103zut. S-au c\u0103s\u0103torit la prim\u0103rie, f\u0103r\u0103 al\u0163i martori dec\u00e2t Lucic\u0103, un coleg al s\u0103u de facultate care tr\u0103ia acum \u00een alt jude\u0163 \u015fi venise cu sor\u0103-sa Lidia la un examen medical.
\n– Hai cu mine, i-a zis Arvinte \u015fi i-a b\u0103gat pe am\u00e2ndoi la ofi\u0163erul st\u0103rii civile.
\nN\u0103uci\u0163i de viteza cu care s-au desf\u0103\u015furat formalit\u0103\u0163ile, Lidia \u015fi Lucic\u0103 se sim\u0163eau st\u00e2njeni\u0163i c\u0103 nu au adus m\u0103car o floare, un cadou, fie chiar \u015fi simbolic, Pu\u015fa a vrut s\u0103-\u015fi ia r\u0103mas bun la ie\u015firea din edificiu \u00eens\u0103 Lucic\u0103 a zis:
\n– Nu se poate, finu\u0163\u0103, v\u0103 invit la un restaurant, sunte\u0163i finii mei, eu sunt na\u015ful, s-a produs un eveniment unic.
\n– Alt\u0103dat\u0103! a motivat autoritar\u0103 Pu\u015fa, dar mirele i-a f\u0103cut un semn categoric \u015fi ea a cedat:
\n– Bine, mergem, a capitulat mireasa, privindu-\u015fi ceasul, mergem dar nu st\u0103m mult, a\u015ftept\u0103m o vizit\u0103.
\n– Ce vizit\u0103 a\u015ftept\u0103m? a \u00eentrebat-o Arvinte o or\u0103 mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd se desp\u0103r\u0163eau de Lucic\u0103 \u015fi de Lidia, la ie\u015firea din restaurantul Post\u0103var.
\n– Nici o vizit\u0103. Vreau s\u0103 ajungem c\u00e2t mai repede acas\u0103, mi-e dor de tine, se r\u0103suce\u015fte dorul \u00een trupul meu, tu nu sim\u0163i nimic?
\nApoi el \u015fi-a luat inima-n din\u0163i \u015fi i-a spus c\u0103 vrea s\u0103 \u00eei schimbe numele. Adic\u0103 s\u0103-o cheme altfel.
\n– De ce?
\n– Simplu, nu-mi place numele Pu\u015fa.
\n– Nici mie nu-mi place. Pu\u015fa-plu\u015fa-c\u0103pu\u015fa, a\u015fa-mi strigau copiii la \u015fcoala primar\u0103. A mai vrut cineva s\u0103-mi schimbe numele, s\u0103-mi zic\u0103 Vladia, dar n-a mai apucat s\u0103 m\u0103 bage-n cristelni\u0163\u0103. \u015ei tu ce nume vrei s\u0103-mi dai?
\n– Unul simplu. Maria.
\n– Mary. Nu e mai bine Mary? Se pronun\u0163\u0103 Meri \u015fi se scrie cu i grec.
\n– Dac\u0103-\u0163i place \u0163ie, fie Mary, Mary s\u0103 fie, sau chiar Vladia, dac\u0103 \u0163ii la numele care \u0163i-a mai fost propus. \u00ce\u0163i place Vladia?
\n– Da, \u00eemi place. \u015ei m\u0103 botezi \u00een cristelni\u0163\u0103?
\n– Ce cristelni\u0163\u0103?
\n– Ziceam c\u0103 cada noastr\u0103, scuz\u0103 cacofonia, este o cristelni\u0163\u0103. M\u0103 bagi acolo \u015fi zici: \u201eSe reboteaz\u0103 roaba lui Dumnezeu \u015fi a mea, Vladia!\u201d
\n– Eu nu sunt pop\u0103. \u015ei de ce s\u0103 zic \u201eroaba lui Dumnezeu \u015fi a mea\u201d?
\n– Pentru c\u0103 sunt \u015fi roaba ta, a\u015fa vreau eu! \u015ei, nu uita: sunt o fiin\u0163\u0103 romantic\u0103. Romantic\u0103 \u015fi impetuoas\u0103.
\n– Da, impetuozitatea juvenil\u0103 e specific\u0103 firilor romantice. Va trebui s\u0103 m\u0103 tem?
\n– Nicidecum, dragule. Sunt impetuoas\u0103 \u015fi duioas\u0103. \u015ei pu\u0163in olteanc\u0103. Dup\u0103 bunici. Cin\u2019 se ia cu mine bine \u00eei dau haina de pe mine\u2026 \u015ei a\u015fa mai departe.
\nN-a mai avut r\u0103bdare \u015fi de cum au ajuns acas\u0103, repede-repede a umplut cada. El se preg\u0103tea s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la slujb\u0103. L-a chemat s\u0103 vin\u0103 \u015fi s\u0103 rosteasc\u0103 formula sacerdotal\u0103. El a venit \u015fi, amuzat de situa\u0163ie, a zis cum a vrut ea, apoi cu o mi\u015fcare rapid\u0103, rebotezata l-a tras peste ea \u00een cad\u0103, apa s-a rev\u0103rsat, f\u0103c\u00e2nd o mic\u0103 inunda\u0163ie.
\n– Halal roab\u0103. Obraznic\u0103 \u015fi nes\u0103tul\u0103. Ai s\u0103 m\u0103 distrugi!
\n– Asta \u015fi vreau, s\u0103 te atomizez, s\u0103 nu mai r\u0103m\u00e2n\u0103 din tine nici pantalonii.
\nLocuiau \u00eentr-o garsonier\u0103 primit\u0103 de la prim\u0103rie prin reparti\u0163ie, locuin\u0163\u0103 social\u0103, spa\u0163iu pu\u0163in, \u00eenghesuial\u0103 mare, dar t\u00e2n\u0103ra nevast\u0103 nu avea nici preten\u0163ii \u015fi nici complexe. El a pus la b\u0103taie economiile burl\u0103ciei sale, un credit serios de la banc\u0103, vreo c\u00e2teva resturi mo\u015ftenite de la casa p\u0103rinteasc\u0103. A refuzat cei dou\u0103 mii de lei ai ei cu care vroia s\u0103 participe la investi\u0163ie \u015fi a dat acontul pentru un apartament ce avea s\u0103 fie gata la prim\u0103var\u0103. Luna de miere au petrecut-o \u00eentre cei patru pere\u0163i ai garsonierei. A fost cu miere mult\u0103 c\u0103 se ridicau din pat numai c\u00e2t s\u0103 aduc\u0103 ceva de m\u00e2ncare \u015fi m\u00e2ncau acolo, \u00een patul destul de str\u00e2mt \u015fi cu arcurile obosite, pe cear\u015fafurile m\u00e2njite cu firimituri de ciocolat\u0103, p\u0103tate cu cafea, cu sos de ro\u015fii sau fernet. Casa \u00een care se afla garsoniera era o cas\u0103 veche, \u00eentr-o curte medieval\u0103, fusese acolo un han, dar avea desp\u0103r\u0163ituri f\u0103cute ulterior cu pere\u0163i sub\u0163iri, din paiant\u0103. Treceau dintr-o parte \u00een alta nu numai zgomotele, vorbele, \u015foaptele ci chiar mirosurile \u015fi tensiunile domestice. Odat\u0103 a venit la el vecinul \u015fi l-a chemat pe coridor s\u0103-i spun\u0103 ceva. \u00cen casa sc\u0103rilor b\u0103rbatul trecea de pe un picior pe altul, \u00ee\u015fi freca m\u00e2inile, \u0163inea privirea \u00een p\u0103m\u00e2nt marcat de o jen\u0103 chinuitoare.
\n– V\u0103 rog mult s\u0103 m\u0103 ierta\u0163i, domnule inspector, eu n-a\u015f fi venit, dar so\u0163ia mea insist\u0103, vrea s\u0103 v\u0103 rog, cu mult respect domnule inspector\u2026
\nArvinte credea c\u0103 vecinul a venit s\u0103-l roage s\u0103 pun\u0103 o pil\u0103 pentru fiic\u0103-sa sau pentru vreo alt\u0103 loaz\u0103 ca s\u0103 treac\u0103 un examen, s\u0103 ocoleasc\u0103 o corigen\u0163\u0103, nu! Solicitarea vecinului era, \u00eentr-adev\u0103r, mult mai st\u00e2njenitoare.
\n– Spune\u0163i tot ce v\u0103 apas\u0103 sufletul, spune\u0163i f\u0103r\u0103 jen\u0103, l-a \u00eendemnat Arvinte.
\n– Se-aude, domnule inspector, se-aude tot.
\n\u015ei a t\u0103cut. Arvinte credea c\u0103 omul se refer\u0103 la niscaiva b\u00e2rfe, zvonuri, colport\u0103ri.
\n– Nu trebuie s\u0103 le lua\u0163i \u00een seam\u0103, gura lumii e slobod\u0103.
\n– Nu, sigur c\u0103 nu, dar \u015fi vocile \u015fi patul acela vechi, proptit \u00een perete, \u00eengrozitor, sc\u00e2r\u0163\u00e2ie domnule inspector. \u015ei exclama\u0163iile\u2026 so\u0163ia zice s\u0103 v\u0103 spun c\u0103 avem \u015fi noi o feti\u0163\u0103 care st\u0103 treaz\u0103 toat\u0103 noaptea \u015fi nu \u015ftie ce s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 sau poate c\u0103 \u00een\u0163elege dar \u00een mintea ei n-ar trebui s\u0103 fie asemenea g\u00e2nduri. Poate g\u0103si\u0163i o solu\u0163ie, am vrut s\u0103 ne mut\u0103m noi, dar nu g\u0103sim un schimb echitabil.
\nA fost penibil \u015fi n-a putut s\u0103-i spun\u0103 vecinului dec\u00e2t, l\u0103sa\u0163i, ne mai g\u00e2ndim, vedem ce e de f\u0103cut, la prim\u0103var\u0103 vom avea un apartament\u2026
\n– Ce ne facem? a \u00eentrebat Arvinte pe t\u00e2n\u0103ra lui so\u0163ie, ce ne facem?
\n– Ce-ai vrea s\u0103 fac? S\u0103 nu mai fac? S\u0103 doarm\u0103 cine poate! E treaba lor, a r\u0103spuns degajat\u0103 \u015fi z\u00e2mbitoare Vladia, pudr\u00e2ndu-\u015fi g\u00e2tul cu un p\u0103m\u0103tuf alb, imens ca un bulg\u0103re de z\u0103pad\u0103. C\u0103 nu poate pu\u015ftoaica s\u0103 doarm\u0103, o prive\u015fte. N-o s\u0103 m\u0103 t\u0103v\u0103lesc pe linoleum sau s\u0103-mi pun c\u00e2l\u0163i \u00een gur\u0103 ca s\u0103-mi astup strig\u0103tele de bucurie. Treaba lor. Sunt \u00een casa mea \u015fi fac ce vreau. Dixit!
\n\u015ei Arvinte n-a mai avut replic\u0103.
\nDar luna de miere, oric\u00e2t de dulce ar fi fost, avea zilele num\u0103rate.
\n– M\u00e2ine trebuie s\u0103 merg la slujb\u0103, a oftat el, \u00eens\u0103 numai cu jum\u0103tate de glas, cealalt\u0103 jum\u0103tate era p\u0103strat\u0103 pentru cei de care \u00eencepuse totu\u015fi-\u015fi aminteasc\u0103.
\n– S-o ia dracu\u2019 de slujb\u0103! a zis cu vocea \u00eenceat\u0103 dar ferm\u0103, t\u00e2n\u0103ra doamn\u0103 Arvinte. Vorbele, chiar \u015fuierate printre din\u0163i i-au \u0163\u00e2\u015fnit din gur\u0103 ca o \u00eenjur\u0103tur\u0103 birj\u0103reasc\u0103.
\n– \u015ei, dac\u0103 o ia dracu\u2019, f\u0103r\u0103 ea ce ne facem?
\n– Nici nu vreau s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc. Te-am g\u0103sit \u015fi nu mai pot tr\u0103i f\u0103r\u0103 tine. Nici o zi, nici un ceas\u2026 Sunt dependent\u0103 de tine ca de aer. Te-am a\u015fteptat, te-am c\u0103utat, nici nu-\u0163i imaginezi de c\u00e2nd te caut, de c\u00e2nd te a\u015ftept. De c\u00e2nd sunt pe lume \u015fi chiar de mai-nainte, din vremea c\u00e2nd eram proiect, o vag\u0103 fic\u0163iune, c\u00e2nd m\u0103 aflam \u00een ceruri, printre nori, sau printre florile de cire\u015f, \u00een iarba cu rou\u0103, c\u00e2nd nici p\u0103rin\u0163ii mei nu existau, \u00eenainte de a fi, am \u00eenceput s\u0103 te caut \u015fi am \u00eenceput s\u0103 exist c\u0103ut\u00e2ndu-te!
\n– Vai, c\u00e2t\u0103 exaltare! a zis sugrumat de emo\u0163ie Arvinte. Ea avea lacrimi \u00een col\u0163ul ochilor \u015fi el, oric\u00e2t de mult s-ar fi mirat, nu putea s\u0103 n-o cread\u0103 pentru c\u0103 nimic nu este mai credibil dec\u00e2t ceea ce ne place s\u0103 auzim.
\n(fragment din romanul Biedermeier, \u00een preg\u0103tire)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Diana VRABIE LITERATURA AUTOBIOGRAFIC\u0102 SAU \u00ceN C\u0102UTAREA SINELUI PIERDUT Interesul sporit fa\u0163\u0103 de universul interior, nedisimulat, tendin\u0163a reflect\u0103rii experien\u0163ei unice,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21365"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21365"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21365\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21366,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21365\/revisions\/21366"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21365"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21365"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21365"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}