{"id":21305,"date":"2023-06-15T23:49:23","date_gmt":"2023-06-15T20:49:23","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21305"},"modified":"2023-06-16T00:08:08","modified_gmt":"2023-06-15T21:08:08","slug":"spatii-culturale-nr-88-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21305","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 88 (11)"},"content":{"rendered":"

Stan BREBENEL <\/strong>
\n\"\"

VIA\u021aA, UN COMPLICAT JOC DE \u0218AH<\/strong><\/p>\n

\tRecunosc cu sinceritate c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een prim\u0103vara acestui an nu am \u0219tiut multe lucruri despre omul de televiziune, jurnalistul \u0219i scriitorul Petru Fr\u0103sil\u0103. L-am cunoscut la Ia\u0219i cu prilejul unei consf\u0103tuiri regionale a UZPR. Cu aceast\u0103 ocazie am primit cartea, semnat\u0103 de d\u00e2nsul, Via\u021ba pe tabla de \u0219ah. Aceasta, cu subtitlul \u201eJurnalul unei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de foc\u201d, a ap\u0103rut \u00een anul 2016 la Editura Timpul. A\u0219a cum ne avertizeaz\u0103 autorul din subtitlu, aceast\u0103 carte s-a n\u0103scut \u00een urma unei experien\u021be personale aproape tragic\u0103, c\u00e2nd era s\u0103 primeasc\u0103 mat de la via\u021b\u0103. Totul a \u00eenceput \u00eentr-o zi de vineri, \u00een Vinerea Mare, care coincide conform autorului cu \u201evinerea r\u0103stignirii mele\u201d, cu dou\u0103 zile \u00eenaintea s\u0103rb\u0103torilor pascale. O banal\u0103 \u00eenlocuire a unei ro\u021bi de la ma\u0219ina personal\u0103, care avea pan\u0103, avea s\u0103-l duc\u0103 pe un pat de spital. Nu ne d\u0103m seama de riscurile la care ne expunem dec\u00e2t atunci c\u00e2nd via\u021ba ne d\u0103 un avertisment dur. Via\u021ba trepidant\u0103 pe care o duce, \u00een acest monstru util numit televiziune, l-a acaparat cu totul, p\u00e2n\u0103 la uitarea de sine. Medicul de gard\u0103 \u00eei d\u0103 o veste bun\u0103: nu are simptomatologia specific\u0103 unui accident cerebral, \u00eens\u0103 con\u0219tientizeaz\u0103 c\u0103 se afl\u0103 la o r\u0103scruce de drumuri. Leg\u0103turile cu lumea sa, adic\u0103 familia \u0219i afacerile, prin \u201econfiscarea\u201d telefoanelor mobile, au fost t\u0103iate brusc. Autorul red\u0103 tr\u0103irile din rezerva spitalului \u0219i rememoreaz\u0103 tot zbuciumul ultimilor ani ai activit\u0103\u021bii profesionale \u0219i, mai ales, procesele pe care le-a avut \u00een diferite instan\u021be din \u021bar\u0103, 26 la num\u0103r, la Arad, Baia Mare, Sibiu, Bistri\u021ba, Bac\u0103u, Bucure\u0219ti. F\u0103c\u00e2nd un calcul simplu autorul ajunge la urm\u0103toarea concluzie: \u201ePun\u00e2nd zilele cap la cap, pot spune c\u0103 aproape doi ani de zile am stat prin tribunale, pe drumuri, pe la sediile de poli\u021bie \u00abd\u00e2nd cu subsemnatul\u00bb\u201d. Noaptea de \u00cenviere \u0219i prima zi de Pa\u0219ti \u00eel g\u0103sesc singur \u00een rezerv\u0103, cu perfuzii, \u0219i cu Dumnezeu. Este momentul \u00een care se convinge c\u0103 omul este doar un pion pe tabla de \u0219ah, chiar a\u0219a se intituleaz\u0103 un prin capitol, Pionul. Urm\u0103toarele capitole Jocul celor doi cai, Gambitul regelui,Gambitul elefantului, Deschiderea nebunului, Partida vienez\u0103, Ap\u0103rarea francez\u0103, Tangoul cailor negri \u0219i \u0218ah mat! Pe parcursul acestor capitole Petru Fr\u0103sil\u0103 scap\u0103 de \u201eles\u0103\u201d, adic\u0103 de perfuzii, relu\u00e2ndu-\u0219i \u00eencet \u00eencet ritmul vie\u021bii, dar cu mult mai moderat. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd va fi apt s\u0103 ias\u0103 din spital \u0219i s\u0103 ia \u00een piept via\u021ba de zi cu zi, autorul se mul\u021bume\u0219te cu pu\u021bin consider\u00e2ndu-se norocos c\u0103 a reu\u0219it s\u0103 evite \u00een extremis pierderea partidei prin mat. Singur\u0103tatea din rezerva spitalului \u00eei ofer\u0103 posibilitatea de a-\u0219i aduce aminte, cu dragoste, de persoanele care i-au marcat via\u021ba de-a lungul timpului, \u00eencep\u00e2nd cu unii profesori \u0219i termin\u00e2nd cu colegii din cenaclul Columna. Pagini duioase sunt scrise despre Ia\u0219i, ora\u0219ul celor \u0219apte coline, asemenea Cet\u0103\u021bii Eterne, Roma, enumer\u00e2ndu-le: Copou, Bucium, Cet\u0103\u021buia, Galata, Repedea, Breazu \u0219i \u0218orogari. Dup\u0103 externare, \u00een plin proces de recuperare, prime\u0219te o veste excelent\u0103: C.E.D.O. \u00eei d\u0103 r\u0103spunsul pozitiv la procesul referitor la art. 10 din Conven\u021bie privind \u00eengr\u0103direa libert\u0103\u021bii de exprimare \u00een Rom\u00e2nia. Deci, a \u00eenvins! Putem spune, f\u0103r\u0103 teama de a gre\u0219i, c\u0103 Petru Fr\u0103sil\u0103 este un \u00eenving\u0103tor. A \u00eenvins boala \u0219i a \u00eenvins la C.E.D.O. un stat \u0219i o justi\u021bie nedreapt\u0103, care numai \u00een slujba cet\u0103\u021benilor nu este. \u0218i a mai reu\u0219it \u0219i \u00een plan profesional.
\nCartea este scris\u0103 \u201ep\u0103str\u00e2nd farmecul povestitorilor din zona Neam\u021bului, p\u0103m\u00e2nt care l-a n\u0103scut pe Ion Creang\u0103, Petru Fr\u0103sil\u0103 reu\u0219e\u0219te prin aceast\u0103 \u00abpartid\u0103 de \u0219ah\u00bb s\u0103 ne ofere aducerea aminte sau luare \u00een seam\u0103 a pove\u0219tii \u00een care fiecare dintre noi ar putea s\u0103 fie personaj principal…\u201d, scrie \u00een prefa\u021b\u0103 Adi Cristi. Cartea se deschide cu poezia \u0218ah a lui Marin Sorescu care \u00eencepe a\u0219a: Eu mut o zi alb\u0103,\/ El mut\u0103 o zi neagr\u0103.\/ Eu \u00eenaintez cu un vis,\/ El mi-l ia la r\u0103zboi.\/…\/ – O s\u0103-\u021bi dau \u0219ah \u0219i pierzi optimismul,\/ \u00cemi spune el.\/ Nu-i nimic, glumesc eu,\/ Fac rocada sentimentelor\u201d. \u0218i \u00eencheie cu un rubaiat a lui Omar Khayyam: Un joc de \u0219ah e via\u021ba. Destinul singur joac\u0103…\/ Iar noi suntem pionii. Vr\u00e2nd de ur\u00e2t s\u0103-i treac\u0103,\/ Ne mut\u0103, ne opre\u0219te, un timp ne mut\u0103 \u00eenc\u0103\/ \u0218i-apoi \u00een cutia neantului ne-arunc\u0103…\u201d. Ioan Holban noteaz\u0103, printre altele, \u00een posfa\u021b\u0103, o rug\u0103ciune: Doamne, ajut\u0103-m\u0103 s\u0103 potolesc acest r\u0103zboi al g\u00e2ndurilor. Recunosc, nu calc prea des pragul bisericii Tale, Doamne, dar \u00een momentele mele de tain\u0103, \u00een momente ca acestea, ridic ochii spre Tine \u0219i m\u0103 rog din inim\u0103, cu vorbele mele, nu cu cele din c\u0103r\u021bile de rug\u0103ciuni. Prime\u0219te-le, Doamne, c\u0103ci nu o dat\u0103 au fost udate cu lacrimi. Aceast\u0103 rug\u0103ciune i-a fost de mare folos autorului a\u0219a cum cred c\u0103 ne va fi de folos nou\u0103, tuturor.<\/p>\n


\nSTOIAN George Bogdan<\/strong><\/p>\n

fat\u0103 cu t\u0103lpi de cerneal\u0103<\/strong><\/p>\n

dac-a\u015f fi fost un tablou
\nmi-ar fi pl\u0103cut s\u0103 fiu pictat de tine
\ndac-a\u015f fi fost dragoste mi-ar fi pl\u0103cut s\u0103 m\u0103 sim\u0163i tu
\ndac\u0103 n-a\u015f fi fost eu mi-ar fi pl\u0103cut s\u0103 fiu tu
\ns\u0103-mi simt lipsa o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103
\nnu \u015ftiu ce mi-ai f\u0103cut de-am ajuns \u00een halatul \u0103sta de \u00eendr\u0103gostit de tine
\neu poetul arogant care seduce cu poezie eu
\ncare vorba aia\u2019s EU gen
\ndar dac\u0103 \u0163i-a ie\u015ftit, ce s\u0103 zic, bravo \u0163ie!
\nE\u015fti fata cu t\u0103lpi de cerneal\u0103 \u015fi te plimbi descul\u0163\u0103 pe foaia mea
\n\u015fi pa\u015fii t\u0103i s\u00e2nt muzic\u0103
\ntreci prin inima mea
\nte am \u00een s\u00e2nge
\nc\u00e2nd nu s\u00e2nt cu tine simt gol
\nc\u00e2nd o ardem \u00een filmul nostru
\n\u2019n care dragostea ne urc\u0103 pe pere\u0163i
\nspun dragoste \u015fi te v\u0103d pe tine dragoste
\ne\u015fti viciudeliciuexcesiv eu
\nspun dragoste \u015fi te simt pe tine dragoste<\/p>\n

***
\nS\u00eentem indivizi, nu oi \u00een turm\u0103,
\n\u0219i, fiind indivizi, g\u00e2ndim diferit cei care g\u00e2ndim,
\nuneori, pentru c\u0103, s\u00eentem diferi\u021bi,
\n\u0219i avem sim\u021buri, sensibilit\u0103\u021bi, interese \u0219i scopuri diferite.
\nDoar cei programa\u021bi neurolingvistic de Mass-media
\nbeh\u0103ie la fel,
\n\u0219i-i \u00eemputernicesc pe cei care ne consider\u0103 \u0219i ne prostesc
\nprin Mass-media aservit\u0103 dumnealor s\u0103 fim
\n\u0219i ne vor turm\u0103,
\ns\u0103 ne trateze ca pe turma \u0219i ca pe oile dumnealor.<\/p>\n


\nNina-Elena PLOPEANU<\/strong>
\n\"\"

Ecaterina Petrescu Botoncea \u00een De dincolo de dimine\u021bi<\/strong><\/p>\n

Volumul De dincolo de dimine\u021bi al scriitoarei Ecaterina Petrescu Botoncea a ap\u0103rut la Editura Limes \u00een 2022. Roman de dragoste \u0219i r\u0103zboi eviden\u021biaz\u0103 scriitoarea amintit\u0103 \u00een postura de martor al unor evenimente \u00een plin\u0103 desf\u0103\u0219urare. Cred c\u0103 este cea dint\u00e2i proz\u0103 de asemenea amplitudine care se opre\u0219te, \u00een mod avizat, asupra r\u0103zboiului din Ucraina, \u201emisiunea special\u0103\u201d declan\u0219at\u0103 de pre\u0219edintele Federa\u021biei Ruse \u00een 24 februarie 2022, c\u00e2nd, \u00een\u021beleg\u00e2nd cu adev\u0103rat realitatea, \u201eun b\u0103ie\u021bel s-a trezit din somn speriat \u0219i i-a spus mamei sale: Mam\u0103, treze\u0219te-te c\u0103 a \u00eenceput r\u0103zboiul, se aud bombe\u201d. \u201eSe poate s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti istoria \u0219i s\u0103 scrii despre ea? \u00cen plus s\u0103 decupezi toate buc\u0103\u021bile de via\u021b\u0103 ca pe piesele unui mozaic, \u0219i apoi s\u0103 le ordonezi \u00eentr-o imagine sugestiv\u0103 pentru adev\u0103r, nu neap\u0103rat frumoas\u0103, nu neap\u0103rat la fel, dar purt\u00e2nd \u00eenc\u0103rc\u0103tura emo\u021biilor tr\u0103ite, str\u0103pung\u00e2nd timpul \u0219i duhul vremurilor?\u201d, se \u00eentreab\u0103 retoric autoarea, oferindu-ne totodat\u0103 \u0219i r\u0103spunsul: \u201eProbabil c\u0103 e greu, dar nu imposibil. Cuvintele pot lumina sau \u00eence\u021bo\u0219a imaginea dup\u0103 for\u021ba iubirii pe care o transmit\u201d. \u00centr-adev\u0103r, cu ajutorul mijloacelor moderne de informare \u0219i comunicare, scriitorul poate fi cu adev\u0103rat un martor al vremurilor pe care le tr\u0103ie\u0219te \u0219i pe care le percepe altfel dec\u00e2t omul obi\u0219nuit. El le trece prin filtrul imagina\u021biei \u0219i realit\u0103\u021bii proprii transmi\u021b\u00e2ndu-le cititorilor \u00eentr-o form\u0103 accesibil\u0103, d\u0103t\u0103toare de emo\u021bii \u0219i sentimente ce-i \u00eenlesnesc lectura \u0219i \u00eel ajut\u0103 s\u0103-\u0219i formeze propria viziune, propriul mod de a \u00een\u021belege evenimentele, de a se mula sau de se contopi cu ele sau de a se cufunda \u00eentr-o mare de g\u00e2nduri. Depinde de talentul \u0219i for\u021ba de transfigurare a realit\u0103\u021bii pe care un artist al cuv\u00e2ntului o are. Le-am descoperit pe am\u00e2ndou\u0103 \u00een cartea De dincolo de dimine\u021bi, o carte impresionant\u0103 despre for\u021ba iubirii atunci c\u00e2nd muzele tac, despre istoria ce se \u00eentrep\u0103trunde cu prezentul \u0219i \u00eempreun\u0103 nasc viitorul. Ca un scriitor care se respect\u0103 \u0219i care pre\u021buie\u0219te cuv\u00e2ntul scris, Ecaterina Petrescu Botoncea ne pune pe mas\u0103 o carte ce ia forma unei povestiri cu sertare, o povestire cu ram\u0103, o filosofie a r\u0103zboiului, dar \u0219i una a vie\u021bii \u00een general. Este un roman al suferin\u021bei, al tarelor, duse p\u00e2n\u0103 la extrem, provocate de un r\u0103zboi distructiv de suflete \u0219i de trupuri, dar \u0219i al suferin\u021bei din iubire, din dragoste fa\u021b\u0103 de semeni \u0219i fa\u021b\u0103 de sine. Autoarea, medic de profesie, cunoa\u0219te \u0219i \u00een\u021belege bine suferin\u021ba uman\u0103 pe care o eviden\u021biaz\u0103 cu mult\u0103 art\u0103. Scenele din spital, \u00een care bolnavi muribunzi se zbat \u00eentre via\u021b\u0103 \u0219i moarte, iar medicul, prin doza de morfin\u0103, \u00eencearc\u0103 s\u0103 le fac\u0103 trecerea mai u\u0219oar\u0103, sunt de-a dreptul zguduitoare, la fel ca \u0219i cele de pe front, de altfel. La urma urmei, spitalul este adesea tot un fel de front \u00een care armele specifice se folosesc pentru atenuarea \u0219i nu pentru accentuarea durerii. \u00cencreng\u0103tura de st\u0103ri emo\u021bionale pe care autoarea le ordoneaz\u0103 \u0219i le face inteligibile, succesiunea de evenimente din via\u021ba personajelor care-\u0219i tr\u0103iesc propria dram\u0103, dar \u0219i pe ce a r\u0103zboiului se \u00eencadreaz\u0103 \u00een contextul istoric complicat. Ana, personajul feminin al c\u0103r\u021bii, ce ne duce cu g\u00e2ndul la scriitoare, care tr\u0103ie\u0219te at\u00e2t drama sa c\u00e2t \u0219i pe a bolnavilor \u0219i a mutila\u021bilor de r\u0103zboi, a celor r\u0103ma\u0219i f\u0103r\u0103 picioare, f\u0103r\u0103 v\u0103z sau auz, moare de mai multe ori \u00eentr-o zi, cu fiecare pacient pe care \u00eel \u00eengrije\u0219te. Suferin\u021ba mor\u021bii revine iar \u0219i iar cu intensitate sporit\u0103 \u00een fiecare diminea\u021b\u0103 pentru c\u0103 este legat\u0103 de suferin\u021ba \u00eentregii lumi. Pentru a face durerea suportabil\u0103, autoarea recurge adesea la introspec\u021bie, se refugiaz\u0103 \u00een poezie, \u00een vis, \u00een trecut sau \u00een natur\u0103. Nu cu mult timp \u00een urm\u0103, dimine\u021bile sale erau momente de rena\u0219tere, de refacere, de re\u00eenviere, de umplere cu energia speran\u021bei, de desc\u0103tu\u0219are a durerii \u0219i de ferecare a lacrimilor, de optimism. Spre deosebire de trecut, prezentul \u00eei este plin de amintiri duioase, tulbur\u0103toare, dar dureroase. O alt\u0103 modalitate de desc\u0103rcare, de eliberare de drama interioar\u0103, at\u00e2t pentru personaj c\u00e2t \u0219i pentru autoare, este scrisul, \u201escriu mai tot timpul, \u0219i \u00een somn scriu, iar acelea sunt textele mele cele mai bune. Cineva m-a \u00eentrebat de ce scriu, nu zac libr\u0103riile de c\u0103r\u021bi necitite? Da, oare de ce scriu? \u00cen termeni vulgari, cartea nu \u00eemi aduce nici un profit, ba chiar \u00eenseamn\u0103 b\u0103taie de cap \u0219i cheltuial\u0103. Dar e ca \u0219i cum ai \u00eentreba broscu\u021ba de ce c\u00e2nt\u0103, pe\u0219tele de ce \u00eenoat\u0103, pas\u0103rea de ce scoate triluri, chiar \u0219i cioara de ce cronc\u0103ne. \u0218i mai e ceva. Nu \u0219tiu altfel s\u0103 m\u0103 debarasez de emo\u021bii, nu \u0219tiu s\u0103 m\u0103 enervez, s\u0103 \u021bip\u201d.
\nUn excelent analist, scriitoarea face o radiografie complet\u0103 \u0219i corect\u0103 a conflictelor armate. R\u0103zboiul este un flagel, un balaur cu multe capete care fr\u00e2nge destine \u0219i mutileaz\u0103 suflete. Oamenii politici n-au \u00eenv\u0103\u021bat nimic din istorie, n-au fost capabili sau n-au vrut s\u0103 \u00eenve\u021be. De dincolo de dimine\u021bi este \u0219i o pledoarie \u00eempotriva r\u0103zboiului, a primului mare r\u0103zboi, al celui de-al doilea \u0219i al r\u0103zboiului actual din Ucraina . Istoria a demonstrat c\u0103 r\u0103zboaiele nu rezolv\u0103 ne\u00een\u021belegerile de natur\u0103 etnic\u0103 sau teritorial\u0103, dimpotriv\u0103, le agraveaz\u0103. R\u0103zboaiele se duc din considerente materiale \u0219i politice. Dorin\u021ba de domina\u021bie, de \u00eenrobire, de acaparare de pozi\u021bii economice \u0219i strategice au fost cauzele tuturor conflictelor mondiale sau regionale. Istoria geme de masacre f\u0103r\u0103 ca nimeni s\u0103 fie declarat responsabil. Liderilor lumii nu le pas\u0103 c\u0103 \u201eMii \u0219i mii de oameni mor \u00een fiecare zi de foame, sete, boli infec\u021bioase, tortur\u0103, bombe, gloan\u021be. Ne \u00eengrop\u0103m de amplitudinea dezastrului cu m\u00e2inile \u00een s\u00e2n. Vom num\u0103ra la sf\u00e2r\u0219it milioane de mor\u021bi. Mame \u0219i copii, tineri \u0219i b\u0103tr\u00e2ni sunt martiriza\u021bi pentru statornicia lor \u0219i crezul \u00een buna credin\u021b\u0103\u201d. Este eviden\u021biat\u0103 rapacitatea Rusiei, a liderilor politici ai acestei \u021b\u0103ri, care de-a lungul istoriei a reprezentat un real pericol pentru statele vecine, a r\u0103pit teritorii, a \u00eenrobit popoare, a dus \u00een permanen\u021b\u0103 o politic\u0103 de expansiune \u00een folosul propriei hegemonii. Ceea ce nu se con\u0219tientizeaz\u0103 este faptul c\u0103 r\u0103zboaiele pot \u00eensemna sf\u00e2r\u0219itul acestei lumi.
\nNevoia de a \u00een\u021belege prezentul r\u0103zboi, pe care scriitoarea \u00eel nume\u0219te fratricid, determin\u0103 apelul permanent la evocarea evenimentelor din trecut. Istoria veche \u0219i mai nou\u0103 a Ucrainei \u0219i a Rusiei, permanenta leg\u0103tur\u0103 dintre ele, devine un laitmotiv, o rememorare a unor lucruri \u0219tiute, dar uitate sau neglijate. Romanul De dincolo de dimine\u021bi, de\u0219i dramatic \u00een \u00eentregul s\u0103u, induce cititorului speran\u021ba unor zile \u00eensorite, f\u0103r\u0103 norii grei ai r\u0103zboiului deasupra umanit\u0103\u021bii pentru c\u0103 timpul nu st\u0103 pe loc, via\u021ba merge \u00eenainte cu bune \u0219i cu rele. Nu ne r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t, ca \u00eempreun\u0103 cu scriitoarea, s\u0103 sper\u0103m c\u0103 acest r\u0103zboi nu se va transforma \u00eentr-un nou Afganistan. Pentru alte \u0219i alte dimine\u021bi \u0219i zile pline de iubire, de flori \u0219i de soare, de z\u00e2mbete de copii, \u201eS\u0103 ne rug\u0103m pentru pace \u0219i pentru Ucraina! Dar \u0219i pentru sufletele noastre\u201d.<\/p>\n


\nMarius MANTA<\/strong>
\n\"\"

Despre ferestrele lui Aurel Stanciu<\/strong><\/p>\n

\u00cen tot acest amalgam generat de insuficien\u021bele unei contemporaneit\u0103\u021bi ce abia mai respir\u0103, printre nonsensurile unei societ\u0103\u021bi situate \u00een falsele temeiuri ale post-adev\u0103rurilor n\u0103scute doar de dragul unor artificii schizoide \u0219i interesate de politicile consumeriste, func\u021biile memoriei ar trebui cu siguran\u021b\u0103 reconsiderate, recontextualizate; doar \u00een felul acesta s-ar produce re-orientarea, ie\u0219irea dintr-o paradigm\u0103 care, iat\u0103, \u00ee\u0219i dovede\u0219te neputin\u021bele. \u00centr-o interven\u021bie tip\u0103rit\u0103 dup\u0103 zilele Revolu\u021biei, Ion Vianu \u021binea s\u0103 reaminteasc\u0103 \u00eentregii societ\u0103\u021bi c\u0103 \u201enu e nevoie s\u0103 fii psiholog ca s\u0103 \u00een\u021belegi ce este, \u00een via\u021ba fiec\u0103rui ins, amintirea: pe de o parte, ea alc\u0103tuie\u0219te acel capital care se acumuleaz\u0103 \u0219i care d\u0103, prin prezen\u021ba lui mereu sporit\u0103, greutate \u0219i substan\u021b\u0103 existen\u021bei umane, dar \u00een acela\u0219i timp ea este \u0219i firul conduc\u0103tor care d\u0103 fiin\u021bei o continuitate \u0219i o devenire f\u0103r\u0103 de care existen\u021ba nu ar avea valoare\u201d. Memoria e f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate superioar\u0103, o for\u021b\u0103 unificatoare, un pod \u00eentre via\u021ba con\u0219tient\u0103 \u0219i incon\u0219tient\u0103, f\u0103r\u0103 de care existen\u021ba s-ar desf\u0103\u0219ura fragmentar \u0219i mai degrab\u0103 f\u0103r\u0103 t\u00e2lc.
\nAm avut bucuria de a-l fi cunoscut pe Aurel Stanciu cu mul\u021bi ani \u00eenainte, \u00een postura de profesor al Colegiul de Art\u0103 \u201eG. Apostu\u201d Bac\u0103u \u0219i \u00eenc\u0103 de acolo am \u00een\u021beles c\u0103 domnia sa e \u00een toate o prezen\u021b\u0103 c\u00e2t se poate de vie, care \u0219tie \u00eens\u0103 de fiecare data cum s\u0103 procedeze \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 a\u0219eze temei de semnifica\u021bie \u00een discursul pe care \u0219i-l asum\u0103. M\u0103 g\u00e2ndesc acum c\u0103 printre altele, ceea ce \u00eei este propriu pictorului Aurel Stanciu este \u0219i aceast\u0103 capacitate unic\u0103 de a g\u0103si liant \u00eentre volutele timpului, gener\u00e2nd un metatext care alunec\u0103 dinspre clipa prezentului c\u0103tre ceea ce va fi fost s\u0103 se \u00eent\u00e2mple undeva, c\u00e2ndva. Forma, culoarea, linia sunt toate a\u0219ezate la \u00eendem\u00e2na omului creator, poate singurul care mai e \u00een stare de a vorbi despre frumuse\u021bea tuturor celor ce ne \u00eenconjoar\u0103. Nu \u0219tiu dac\u0103 gre\u0219esc, \u00eens\u0103 acolo printre coridoarele cele mai interioare, Aurel Stanciu este un romantic care \u00ee\u0219i continu\u0103 crezul de a oferi celui din apropiere tot soiul de motive pentru a-\u0219i c\u0103uta mai departe chipul identitar. Por\u021bile \u0219i ferestrele lui Aurel Stanciu func\u021bioneaz\u0103 sub forma unor portaluri care acumuleaz\u0103 energie reprezentativ\u0103 pentru un mod de a fi \u00eenalt. Ele pot fi lecturate totodat\u0103 \u0219i ca o invita\u021bie pentru a consemna prezen\u021ba. Aproape de fiecare dat\u0103 rama e semn al devenirii, o apari\u021bie \u00eentru totul simbolic\u0103 care consfin\u021be\u0219te prezen\u021ba a cel pu\u021bin dou\u0103 etape, e presemn \u0219i \u00eemplinire a semnului, e dep\u0103rtare \u0219i apropiere, temni\u021b\u0103 \u0219i libertate, de ce nu \u2013 o continu\u0103 promisiune c\u0103 aici \u0219i acolo pot face parte din aceea\u0219i preumblare prin \u021binuturile Logosului. Tonurile potrivite vorbesc despre o altfel de armonie, aceea a rodului de prin legende \u0219i gr\u0103dini edenice. La Aurel Stanciu actul pictural e o reafirmare a volumetriilor p\u00e2rguite, altfel spus asist\u0103m la o discret\u0103 \u00eencredere \u00een chiar propria predestinare. \u00centr-o lume bolnav\u0103, suferind printre propriile neputin\u021be, gestul de \u00eencredere al pictorului vizeaz\u0103 un viitor ce poart\u0103 \u00eensemnele luminii. Ferestrele sunt \u0219i ochiul casei, canalul prin care cel\u0103lalt poate lua aminte de o anume prezen\u021b\u0103. Adesea, \u00een lumea de odinioar\u0103, ritualurile se desf\u0103\u0219urau la fereastr\u0103: canaturile mediau \u00eentre afar\u0103 \u0219i \u00een\u0103untru, \u00eentre speran\u021ba \u0219i ceea ce va fi fost \u00eemplinit, \u00eentre acum \u0219i ceea ce urma s\u0103 fie. Mai mult, cele patru ochiuri ale geamului erau delimitate de o cruce de lemn cu importante func\u021bii taumaturgice. Ceea ce mi se pare important este faptul c\u0103 Aurel Stanciu \u00eensu\u0219i dore\u0219te s\u0103 salveze aceast\u0103 corol\u0103 de minuni. E mult\u0103 emo\u021bie, o doz\u0103 mare de nostalgie, privire aruncat\u0103 peste um\u0103r, dar \u0219i discurs a\u0219ezat sub tonul imperativului care ar trebui mai mult ca niciodat\u0103 s\u0103 mi\u0219te energii altfel uitate.
\n\u00cenchise sau deschise, cu obloane ori f\u0103r\u0103, ferestrele sunt martorul deloc pasiv al unei istorii care curge cu cel r\u00e2u amintit \u00eenc\u0103 de Antichitatea greac\u0103. De acolo pleac\u0103 \u00eentreaga istorie asumat\u0103 a frumosului artistic. Piatra, lemnul, elementul vegetal sunt ingredientele unei lumi care \u00eenc\u0103 nu a \u00eencremenit ci fiin\u021beaz\u0103 cu o \u00eendr\u0103zneal\u0103 \u0219i un firesc ce ar putea s\u0103 surprind\u0103 orice set de politici ale prezentului. La Aurel Stanciu, fereastra cu flori e \u0219i amintirea unui leg\u0103m\u00e2nt, e \u00eentoarcerea acas\u0103, aduce aminte de crinii \u021barinii lui Paisie Velicicovski.
\nProfesor \u0219i artist, Aurel Stanciu e pe deplin con\u0219tient de misia lui. Picteaz\u0103 pentru a readuce la suprafa\u021b\u0103, ne acomodeaz\u0103 cu o poetic\u0103 a plinului pentru a ne (re)familiariza cu un firesc constituit \u00een grani\u021bele frumosului, binelui \u0219i adev\u0103rului. Nu risc prea mult dac\u0103 admit c\u0103 nu e gratuit nimic \u00een arta lui Aurel Stanciu, ci totul e purt\u0103tor de semnifica\u021bie – \u00eenzdr\u0103vene\u0219te punctele nodal-semnificative, aduce cerul mai aproape, las\u0103 s\u0103 se \u00eentrevad\u0103, adumbre\u0219te doar pentru a chema cu \u0219i mai mult\u0103 for\u021b\u0103 lumina, apoi ne r\u00e2nduie\u0219te \u00een tind\u0103 pentru a desf\u0103\u0219ura mai departe aceast\u0103 poveste frumoas\u0103 a ferestrei.
\nGra\u021bie acestor ferestre (aflu c\u0103 artistul a dep\u0103\u0219it demult cifra de 100 de lucr\u0103ri), Aurel Stanciu creeaz\u0103 un continuum care ne invit\u0103 \u00een permanen\u021b\u0103 s\u0103 vizit\u0103m \u00eenc\u0103 \u0219i \u00eenc\u0103 o dat\u0103 esen\u021ba lucrurilor, a\u0219ez\u00e2nd existen\u021ba cu tot farmecul ei \u00een aceast\u0103 dialectic\u0103 a unor medieri subiective. <\/p>\n


\nOttilia ARDELEANU<\/strong>
\n\"\"

Esen\u021be<\/strong><\/p>\n

\u00cenalt ca bradu \u0219i culcat ca el este un titlu care de la bun \u00eenceput ofer\u0103 o semnifica\u021bie, \u0219i anume, aceea a ironiei vie\u021bii. \u00cen jurul acestui reper al for\u021bei, dar \u0219i al sl\u0103biciunilor de tot felul, \u00ee\u0219i scrie Traian Abruda poeziile. Cu alte cuvinte, ideea c\u0103 oric\u00e2t de puternic po\u021bi fi, via\u021ba te poate dobor\u00ee atunci c\u00e2nd nici nu g\u00e2nde\u0219ti, poate fi considerat \u00een acest volum un leitmotiv.
\nTraian Abruda este un poet sentimental. Scrie \u00een propor\u021bie adecvat\u0103 tr\u0103irilor. Nu abuzeaz\u0103 de cuvinte, prefer\u0103 poezii care s\u0103 scurtcircuiteze, c\u0103rora s\u0103 le dea lumin\u0103 \u0219i energie doar \u00een c\u00e2teva versuri. Cu energie po\u021bi alimenta orice suflet, orice adept de poezie, orice credincios \u00een cuv\u00e2nt.
\nPoezia sa relev\u0103 dragoste. Este \u0219i exemplul primei ter\u021bine din volum, \u00eemi caut ochii: \u201e\u00een spatele genunchilor t\u0103i\/ e un r\u00e2u\/ de munte care mi-i duce\u201d.
\nDin preaplinul singur\u0103t\u0103\u021bii, poetul asociaz\u0103 fiec\u0103rui obiect din apropierea sa o fiin\u021b\u0103 cu care se aseam\u0103n\u0103, vr\u00e2nd s\u0103 \u00eensufle\u021beasc\u0103 vidul existen\u021bial: felia de p\u00e2ine e \u201etencuit\u0103 cu unt\u201d, ibricul de cafea are coad\u0103 de pisic\u0103, sentimentele dau \u00een foc \u0219i altele asemenea.
\nPoetul se reg\u0103se\u0219te \u00een tot ce a fost, dar \u0219i \u00een ce urmeaz\u0103 s\u0103 fie. Amintiri. Proiec\u021bii. Despre transform\u0103rile trupe\u0219ti \u0219i mai ales ale spiritului este preocupat \u00eentocmai un ui filosof. Ce mai \u00eenseamn\u0103 deceniile?! Ce devine omul \u00eentr-un deceniu? Probabil c\u0103 trebuie s\u0103 fac\u0103 o estimare a \u00een\u0103l\u021bimii? A greut\u0103\u021bii? Ori a valorii?! Poeziile sale vin deseori cu tent\u0103 filosofic\u0103.
\nTot el este angrenat \u00een via\u021b\u0103, centrifugal, astfel c\u0103 nu se poate eschiva de la (auto)ironie, referindu-se la situa\u021bii concrete, la situa\u021bii delicate: \u201efac selfie cu spatele\/ \u0219i\/ dau mereu \u00eenapoi \u2013 cadru griu \u2013\/ cum\/ d\u0103 din fund un camion de gunoi \u2013\/ tare posac \u2013 of\/ diminea\u021ba devreme\u201d.
\nLimbajul lui Traian Abruda este unul al sugestiei, trimite c\u0103tre audi\u021bia cuvintelor \u0219i interpretarea semantic\u0103 a poeziei: cul, titlul uneia dintre poezii, jum\u0103tatea substantivului culmea, poate fi interpretat ca englezismul cool , adic\u0103 mi\u0219to, iat\u0103: \u201ecul\/\/ mea piept\u0103natului: da, s\u0103\/ \u00ee\u021bi piepteni creierul cu\/ c\u0103rare pe mijloc. tu, eu \u2013 am\u00e2ndoi \u2013\/ mereu cu g\u00e2ndul v\u00e2lvoi. \u0219i c\u0103run\u021bi.\/ \u0219tiu\/ ai vrut \u2013 am fi vrut ? \u2013 un pieptene cu\/ din\u021bi mult mai mul\u021bi \u2013 din\u021bi\/ mai m\u0103run\u021bi, mai m\u0103run\u021bi\u201d. \u00cemp\u0103r\u021birea pe dou\u0103 r\u00e2nduri a unor cuvinte, cu sensuri \u0219i subtilit\u0103\u021bi clare este naumian\u0103. Acest procedeu este des \u00eent\u00e2lnit \u00een poeziile sale. Un exemplu concludent, de un farmec imaginativ aparte, ar fi acesta: \u201em\u0103\/\/ tu\u0219a tu\u0219ea. tu\/ \u0219ea de dimi\/ nea\u021b\u0103 bun\u0103, dragi c\u0103l\u0103re\u021bi\u201d.
\nTraian Abruda \u00ee\u0219i \u00eeng\u0103duie s\u0103 fac\u0103 mare caz de r\u00e2su-pl\u00e2nsu vie\u021bii, tem\u0103 care este introdus\u0103, de asemenea, de titlul volumului. Chiar \u0219i iubirea este luat\u0103 peste picior, ca pe o lec\u021bie care nu este niciodat\u0103 bine \u00eenv\u0103\u021bat\u0103: \u201emi-a disp\u0103rut iubita.\/ cred\/ c\u0103 p\u00e2n\u0103 urm\u0103 se va\/ \u00eentoarce ea \u2013 cu cineva\/ la bra\u021b \u2013 ha\u021b ! cred c\u0103 \u00een\/ v\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntul va face furori\/ \u00een cei instrui\u021bi\/ cu prea mult\u0103\/ orientare turistic\u0103\u201d.
\nAcesta se folose\u0219te de un umor fin pentru a subtiliza aspecte umane, cotidiene, dintr-un prezent f\u0103r\u0103 \u0219anse. Pare c\u0103 ia \u00een der\u00e2dere propria via\u021b\u0103, propriul mod de a tr\u0103i: \u201eavem\/\/ pu\u021bin de pl\u00e2ns. eu zic\/ s\u0103 nu mai toc\u0103m \u00een prostie\/ tone de ceap\u0103 \u2013 c\u00e2nd, uite, avem\/ de disecat amintiri…\u201d; \u201eblond\/\/ b\u0103tr\u00e2nul spunea\/ cit\u00e2ndu-m\u0103 din memorie:\/ „ce tat\u0103 blond am avut !”\/ apoi se f\u0103cea\/ albastru la fa\u021b\u0103 ca spirtul\/ medicin(cin)al \u00eentre frec\u021bii\/ la piciorul de semn\u201d.
\nTraian Abruda are sentimentalismul unei plante fragile care tremur\u0103 la fiecare pal\u0103 de aer: \u201enervuri\/\/ frunz\u0103 e\u0219ti tu ?\/ atunci cazi\/ la pace cu mine\/ nu o s\u0103 arzi\/ ca frunzele toamna-n gr\u0103mezi \u2013\/ o s\u0103 arzi\/ numai \u0219i numai din dragoste f\u0103r\u0103 jale\/ c\u00e2teva lum\u00e2n\u0103ri\/ pentru mor\u021bii\/ \u00eenzestra\u021bi cu nervuri\u201d.
\nEste un poet al absurdului. A\u0219 putea spune c\u0103 poetul Traian Abruda joac\u0103 teatrul absurd al momentului: \u201ede ce s\u0103\/\/ love\u0219ti cu at\u00e2ta brutalitate\/ un c\u00e2ine care te mu\u0219c\u0103?\/ col\u021bii\/ s\u0103i intr\u0103 \u00een tine ca vizitatori \u2013 \/ar trebui s\u0103-i prime\u0219ti cu p\u00e2ine\/ \u0219i sare\/ s\u0103 presari pe coad\u0103 doar boa\/ be minerale la pet shop\u201d.
\nPoetul realizeaz\u0103 distan\u021ba astronomic\u0103 \u00eentre via\u021b\u0103 \u0219i moarte \u0219i o exprim\u0103 ca pe o axiom\u0103: \u201efoc f\u0103r\u0103 fum\/\/ a trecut aproape\/ toat\u0103 via\u021ba\/ \u0219i tot aproape\/ e moartea.\/ frunzelor. Toamna\/ asta pare s\u0103 aib\u0103 resurse\/ anume mocnite\/ pentru r\u0103zboiul ce se va da\/ \u00eentre insecte \u0219i frunzele ruginite\/ \u00eentre o gaur\u0103 neagr\u0103 \u0219i-o stea\u201d.
\nAutoironia, tr\u0103darea sufletului pentru a \u00eennobila poezia, iat\u0103 isprava scrisului, succint, la obiect: \u201epentru pace\/\/ trofeu mi-a\u0219 fi eu\/ iat\u0103 de ce m\u0103 g\u00e2ndesc s\u0103 refuz\/ n o m i n a l i z a r e a\/ la premiul at\u00e2t\/ de nobil pentru pace\/ i n t e r i o a r \u0103\u201d.
\nA nu se crede c\u0103 autorul este \u00een afara lui Dumnezeu, dar tocmai libertatea asta dovede\u0219te c\u0103 poetul are un traseu definit: din lumea divin\u0103 \u00een lumea obi\u0219nuit\u0103.
\nExist\u0103 o oarecare atmosfer\u0103 bacovian\u0103 \u00een oftatul acestui poet, o d\u0103r\u00e2mare a destinului, cu vederi de b\u0103rb\u0103\u021bie: \u201e\u0219i ploaia e rupt\u0103 \u0219i ea\/ din soarele de pe cercul trasat cu \u00eenguste\/ vederi cu b\u0103rb\u0103\u021bie de o femeie\/ la cheie\u201d; \u201ecred \u00een scrisul t\u0103u\/ de aia eu m\u0103 retrag\/ f\u0103r\u0103 durere \u00een suflet sau dinte\/ \u00een p\u0103durea de brad\/ ca s\u0103 ard\/ \u00een verde tot ce am scris p\u00e2n\u0103 a\/ cum doar \u00een minte\u201d este felul de a fi al autorului \u00eenalt ca bradul.
\nPoezia lui Traian Abruda atinge \u0219i universul st\u0103nescian, \u00een ultima poezie din volum consider\u00e2nd gr\u0103dina p\u0103catului originar sub forma unui cub. Este o introspec\u021bie, o c\u0103utare de sine, \u00een sine, un frumos paralelism cu Adam: \u201eo s\u0103 m\u0103 caut\/\/ \u0219i \u00een gaur\u0103 de \u0219arpe.\/ o s\u0103 r\u0103zbun\/ m\u0103rul din care nu s-a mu\u0219cat\/ dec\u00e2t scriptic\/ \u00een gr\u0103dina \u00een form\u0103 de cub (?!) \u2013\/ o s\u0103 adun\/ pielea mea \u00eentr-un b\u0103\u021b\/ mai \/ bine zis \u00eentr-un tub\u201d.<\/p>\n


\nOctavian MIHALCEA<\/strong>
\n\"\"

ARTA OGLINDIRILOR PLURIFORME<\/strong><\/p>\n

Volumul de versuri al Mihaelei Albu, Nisiparni\u021ba (Editura Vremea, Bucure\u0219ti, 2021), surprinde numeroase date ale temporalit\u0103\u021bii, fenomen care suscit\u0103 noi \u0219i noi problematiz\u0103ri. Este fascinant\u0103 evocarea \u00eenceputurilor, a peisajelor edenice \u00een care se s\u0103v\u00e2r\u0219eau primii pa\u0219i ai ini\u021bierii \u00een tainele lumii. Aceast\u0103 captare a luminii are valoarea bazei. Conota\u021biile sacramentale nu pot fi eludate. Anotimpurile sunt \u00eentr-o coresponden\u021b\u0103 vital\u0103 cu st\u0103rile interioare, diversitate ce predispune la ample situ\u0103ri lirice. La Mihaela Albu, actul scrisului aminte\u0219te inefabilul. Edificiul poemelor include \u0219i r\u0103scrucile existen\u021biale, at\u00e2t de fecunde din punct de vedere artistic. Sentimentele pot fi \u00eenscrise \u00eentr-un labirint al oglinzilor, inubliabil\u0103 desf\u0103\u0219urare contemplativ\u0103. Simbolurile \u0219i misterul sunt \u00eengem\u0103nate cu un deosebit spirit fin: s-a \u00eenchis numai drumul\/ cu trei lac\u0103te\/ cu chei\/ pe care nu le voi g\u0103si niciodat\u0103\/\/ Tu n-ai plecat\/ numai p\u0103m\u00e2ntul \u0219i-a schimbat rotirea\/ \u0219i nu-\u0219i mai afl\u0103 rostul\/\/ Tu n-ai plecat\/ numai cerul \u0219i-a pierdut stelele\/ iar soarelui i s-au r\u0103cit razele\/\/ Tu n-ai plecat\/ numai \u00eent\u00e2mpl\u0103rile noastre\/ \u0219i-au r\u0103t\u0103cit martorul\/ \u00een eter\/\/ Le aud singur acum.\/ Ecoul dublu \u00ee\u0219i \u00eendep\u0103rteaz\u0103 cu \u00eencetul\/ menirea\/\/ Din ochii mei\/ curge r\u00e2ul ce va rupe\/ z\u0103gazurile\/\/ \u0218i dac\u0103 voi crede c\u00e2ndva c\u0103 ai plecat\/ \u00ee\u021bi voi spune doar at\u00e2t:\/ a\u0219teapt\u0103-m\u0103 \u00een ziua promis\u0103! (Tu n-ai plecat). Asist\u0103m la inedite metamorfoz\u0103ri luminoase. Visul inimii va avea primordialitate, \u00eempreun\u0103 cu ecourile copil\u0103riei. Amintirea jocului este \u00een rela\u021bie direct\u0103 cu infailibilul spirit liber. Irumperea datelor vitalit\u0103\u021bii \u00eentrege\u0219te peisajul: Un om ca oricare\/ \u00ee\u0219i \u00eentoarce \u00een g\u00e2nd diminea\u021ba\/ primele raze, primele \u00eentreb\u0103ri\/ prima a\u0219teptare …\/\/ Cerul curat n-a \u00eent\u00e2lnit norul\/ E cald\/ E clocot\/ Via\u021b\u0103!\/\/ aude cum cre\u0219te iarba\/\/ traverseaz\u0103 strada:\/ pa\u0219i \u00eendr\u0103zne\u021bi\/ Caldul g\u0103lbenu\u0219 de lumin\u0103 hr\u0103ne\u0219te \u00eencrederea\/ \u00ce\u0219i st\u0103p\u00e2ne\u0219te ner\u0103bdarea\/ Cuteaz\u0103\/ Ia \u00een st\u0103p\u00e2nire c\u00e2mpia roditoare\/ frunzele \u00eenc\u0103 verzi\/ Nu crede \u00een galben\/ \u00een desprindere\/ \u00een c\u0103dere\/\/ Nu crede … (O zi). Mihaela Albu desf\u0103\u0219oar\u0103 o adev\u0103rat\u0103 art\u0103 a oglindirilor lirice. Chiar \u0219i cromatica dezn\u0103dejdii este \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at\u0103 ata\u0219ant. Esen\u021be eminesciene \u0219i dante\u0219ti \u00eenso\u021besc periplul poetei printre \u00eenchiderile \u0219i deschiderile acestei lumi pluriforme. Temporalitatea poate fi asimilat\u0103 unei treceri g\u00e2nditoare plin\u0103 de nostalgie, totul \u00een vederea momentului privilegiat al reg\u0103sirii. Vibra\u021biile nocturne vor fi \u00eentotdeauna apropiate sufletului poetic: Am \u00een\u021beles Noaptea!\/ Ca \u00eentr-o carte deschis\u0103 i-am citit \u0219oaptele …\/ File u\u0219oare desprinse din timp\/ \u00eemi aduceau \u00een\u021belesul\/ rostul\/\/ Am iubit noaptea!\/ C\u0103ldura \u00eentunericului\/ \u00eemi sporea lumina\/ din g\u00e2nd\/\/ O binecuv\u00e2ntare \u2013 Noaptea!\/\/ Lini\u0219tea sparge temerile\/ Ia cu sine \u00eent\u00e2mpl\u0103rile\/\/ Te iubesc, Noapte,\/ Prietena mea! (Noaptea \u2013 prieten\u0103). C\u00e2teodat\u0103, curgerea timpului ne poate \u00eendrepta spre evanescen\u021ba imensit\u0103\u021bilor marine. Entit\u0103\u021bi angelice vegheaz\u0103 acest parcurs nu lipsit de meandre. Amintirile au o poezie special\u0103, ce greu poate fi \u00eenlocuit\u0103 cu altceva. Versurile Mihaelei Albu eviden\u021biaz\u0103 laturile autentice ale vie\u021bii, ne\u00eentreruptele c\u0103ut\u0103ri \u0219i transfigur\u0103ri care intervin pe parcursul ei. Nu se las\u0103 a\u0219teptate nici profunzimile enigmatice, cu ilumin\u0103rile veghind undeva. Reflexele romantice confer\u0103 \u00eentotdeauna sensuri inedite: Am visat cai s\u0103lbatici, cai \u00een galop\/ Cu coama b\u0103tut\u0103 de v\u00e2nt\/\/ G\u00e2nduri zburau peste ape,\/ peste \u00eentinsele \u0219esuri\/ Stele \u0219i lun\u0103 priveau fuga nebun\u0103\/\/ Drum \u00eenainte, f\u0103r\u0103 \u00eentoarceri\/ Foc \u00een copite, arsuri de dorin\u021bi\/\/ \u00cenv\u0103\u021b s\u0103 zbor \u00een amurg\/ Noaptea, hulpav\u0103, \u00eenghite umbra\/ singur\u0103tatea umbrei\/ La cap\u0103tul zilei \u2013 aripi \u00een cuprindere\/ – necuprinsul firii – \/ ne\u00eengr\u0103direa \/ nem\u0103rginirea\/ Clipa de aur.\/\/ De o via\u021b\u0103 \u00eenv\u0103\u021b a\u0219teptarea. (La vida es sue\u00f1o). Detaliile neprev\u0103zute influen\u021beaz\u0103 parcurgerile cotidiene. Treptat, iau na\u0219tere \u00eentreb\u0103ri eclectice, toate \u00een c\u0103utarea acelei descifr\u0103ri chemate parc\u0103 dintotdeauna, dincolo de inevitabilele clivaje. Teroarea istoriei se manifest\u0103 accentuat. Doar Ideea de Soare mai men\u021bine \u00eencrederea \u00eentr-o lume a c\u0103ilor substan\u021biale, pe fondul \u00eentomn\u0103rilor din ce \u00een ce mai epidermice. G\u00e2ndurile intr\u0103 \u00eentr-o anume recluziune, Vicleana lini\u0219te a Marelui \u00centuneric! (T\u0103cerea \u00eentunericului). Poezia va fi salvatoare, \u00eendrept\u00e2ndu-ne c\u0103tre ora\u0219ul meu de pe planeta visat\u0103\/ cu ap\u0103 curat\u0103\/ netulburat\u0103 (Ora\u0219ul meu). Putem afirma c\u0103 piatra unghiular\u0103 a c\u0103r\u021bii Nisiparni\u021ba este constituit\u0103 de clip\u0103, cu valoarea fundamentului nemilos. Pentru Mihaela Albu, redob\u00e2ndirea rosturilor se impune a avea primordialitate. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Stan BREBENEL VIA\u021aA, UN COMPLICAT JOC DE \u0218AH Recunosc cu sinceritate c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een prim\u0103vara acestui an nu am \u0219tiut<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21305"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21305"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21305\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21307,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21305\/revisions\/21307"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21305"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21305"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21305"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}