{"id":21276,"date":"2023-06-13T12:02:37","date_gmt":"2023-06-13T09:02:37","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21276"},"modified":"2023-06-13T12:02:37","modified_gmt":"2023-06-13T09:02:37","slug":"literadura-nr-28-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21276","title":{"rendered":"Literadura nr. 28 (9)"},"content":{"rendered":"

Paul ANDRONE<\/strong><\/p>\n

Emil Niculescu \u0219i terapia<\/strong>
\nepistolar\u0103<\/strong>
\n\"\"

\u00cel consider pe Emil Niculescu un spirit cu totul
\nspecial, singular din multe privin\u021be \u00een cercurile
\nliterare buzoiene. Am frecventat \u00eempreun\u0103 cenaclul
\nde odinioar\u0103 al ziarului \u201eVia\u021ba Buz\u0103ului\u201d, prezen\u021bi
\ns\u0103pt\u0103m\u00e2nal c\u00e2\u021biva ani la \u0219edin\u021bele de lucru, c\u00e2nd se
\nciteau \u0219i se comentau crea\u021biile membrilor cenaclului.
\nInterven\u021biile sale aveau substan\u021b\u0103, deveneau sentin\u021be
\nbine argumentate, greu de contrazis, pentru c\u0103 erau
\nexpresia unei inteligen\u021be artistice dublate de o
\ncultur\u0103 literar\u0103 temeinic\u0103. Destul de rezervat \u00een
\nmanifest\u0103ri vocale, cu un soi de timiditate din care
\nie\u0219ea adesea printr-o remarc\u0103 ironic\u0103, uneori chiar
\nacid\u0103, Emil Niculescu \u00ee\u0219i dezv\u0103luia adev\u0103rul fiin\u021bei
\nprin ceea ce scria, poezie, eseu, cronic\u0103 literar\u0103.
\nBibliotecar la \u201eCasa Armatei\u201d, era el \u00eensu\u0219i o
\nbibliotec\u0103 vie, un ghid autorizat prin labirintul
\nliteraturii din toate epocile \u0219i de pe diverse
\nmeridiane, mereu dovedind o \u00een\u021belegere superioar\u0103,
\nsintetizatoare a istoriei literare. S-a identificat mai
\nmult cu dimensiunea nostalgic \u2013 elegiac\u0103 a \u201eCrailor
\nde Curtea Veche\u201d, consonant cu Mateiu Caragiale
\nprin rafinament estetic \u0219i printr-o filozofie a
\ncontempl\u0103rii crepusculului existen\u021bial. Majoritatea
\nmotivelor lirice din poeziile sale contureaz\u0103 un topos
\nde burg medieval, cufundat \u00een clar obscurul unei
\ndisolu\u021bii transformate \u00eentr-un spectacol urm\u0103rit cu
\nochi de estet.
\n\u00cen anii postdecembri\u0219ti ne-am \u00eent\u00e2lnit rar,
\nocazional, tot ocazional am scris despre c\u0103r\u021bile sale.
\nRela\u021bia noastr\u0103 s-a oprit la limita admira\u021biei. Tocmai
\nde aceea am fost deosebit de pl\u0103cut surprins c\u00e2nd,
\nspre ultimul s\u0103u an de via\u021b\u0103, am ajuns destinatarul
\nc\u00e2torva epistole ale sale, devenite, iar veritabile
\ndocumente de istorie literar\u0103. Toate au caracter
\nmemorialistic, cu trimitere la oameni \u0219i locuri cu
\ncare \u0219i-a intersectat biografia, uneori la
\nexperien\u021be\/aventuri \u00een care consider\u0103 c\u0103 noi doi ne-am
\n\u00eent\u00e2lnit, av\u00e2nd \u00een vedere copil\u0103ria oarecum
\ncomun\u0103 desf\u0103\u0219urat\u0103 \u00een sate apropiate de pe valea
\nBuz\u0103ului. Dup\u0103 un \u00eenceput dialogat, coresponden\u021ba
\na devenit unidirec\u021bional\u0103, scrisorile lui Emil
\nnesolicit\u00e2nd neap\u0103rat un r\u0103spuns. Am b\u0103nuit un timp
\nc\u0103 autorul lor \u00eemi trimitea pagini dintr-o istorie
\nliterar\u0103 local\u0103, dar acum \u0219tiu c\u0103 el nu avea aceast\u0103
\ninten\u021bie, ci doar consemna flesh-uri ale memoriei
\ndintr-o nevoie de recuperare a timpului tr\u0103it. Cu
\ndes\u0103v\u00e2r\u0219ire discret \u00een privin\u021ba problemelor sale de
\ns\u0103n\u0103tate, epistolele erau ancorele necesare pe marea
\ntot mai fr\u0103m\u00e2ntat\u0103 a existen\u021bei lui. C\u00e2nd ironic sau
\nautoironic, c\u00e2nd amuzant, c\u00e2nd sarcastic, dar mereu
\nspiritual, Emil Niculescu practica epistolar un gen de
\nterapie, dac\u0103 nu salvatoare, cel pu\u021bin \u00een stare s\u0103
\nanestezieze frisoanele sf\u00e2r\u0219itului.
\nAm ales spre ilustrare dou\u0103 scrisori din 2021
\nprimite la distan\u021b\u0103 de o lun\u0103, una de alta, ambele
\nrelat\u00e2nd o \u201eaventur\u0103 poetic\u0103\u201d ocazionat\u0103 de un
\nschimb de experien\u021b\u0103 cu un grup de scriitori \u00een Italia,
\n\u00een 1994, c\u00e2nd el \u00eemplinea 50 de ani. Textul este lung,
\nredau din el doar fragmentar secven\u021be relevante at\u00e2t
\npentru stil, c\u00e2t \u0219i pentru modul s\u0103u de a reac\u021biona \u00een
\ncontextul c\u0103l\u0103toriei. Distan\u021ba intervenit\u0103 \u00eentre
\n\u201etimpul tr\u0103irii\u201d \u0219i \u201etimpul m\u0103rturisirii\u201d, \u00eentre data
\nexcursiei, \u0219i cea a redact\u0103rii scrisorii, \u00eei permite
\nautorului un plus de deta\u0219are, teren fertil pentru
\nabord\u0103ri istorice sau pentru inser\u0103ri de sintagme \u0219i
\nde trimiteri livre\u0219ti din care se desprinde imaginea
\nomului cult, spiritual, spectaculos intelectual \u0219i
\nstilistic.<\/p>\n

Drag\u0103 Paul,
\n\u00cen insularitatea mea, deocamdat\u0103 f\u0103r\u0103 ni\u0219te c\u0103r\u021bi
\nnoi cu care s\u0103 \u00eemi omor timpul, \u00eemi iau libertatea s\u0103-\u021bi
\npovestesc pu\u021bin din aventura mea italian\u0103, datat\u0103
\nseptembrie 1994.
\nNi\u0219te pensionari din Thelesse Terme, vreo 30 de
\nkilometri de Napoli, \u00ee\u0219i descoperiser\u0103, cu chiu cu
\nvai, voca\u021bia pentru liric\u0103. \u0218i-au \u00eencropit o societate
\nliterar\u0103, dup\u0103 care s-au g\u00e2ndit \u0219i la fra\u021bii lor latini
\nde la Danubiu. Au n\u0103scocit o \u00eent\u00e2lnire (sub
\nsemnul lirei \u2013 \u201ePoesia senza frontiere\u201d) \u0219i au
\nconvocat o sum\u0103 de scriitori bucure\u0219teni ce,
\nconform \u201elan\u021bului sl\u0103biciunilor\u201d, aveau prieteni
\n\u0219i \u00een provincie, eu eram unul dintre aceia.
\n\u00cent\u00e2lnirea, vreo 12 zile, a avut loc \u00een septembrie.
\n\u201eVedi Napoli e puoi mori!\u201d\u2026 Acolo am ajuns \u00een
\npreajma miezului nop\u021bii, (cerul spuzit de stele sau,
\napud Vieru, \u201esub un cer cu stele sudice\u201d) pentru a
\nni se face o istorie a canzonetei napolitane.
\n\u00cencep\u00e2nd cu secolul al XVII-lea, de c\u00e2nd ora\u0219ul a
\np\u0103r\u0103sit aceast\u0103 specie exotic\u0103 (chiar \u0219i pentru
\nItalia), fiecare epoc\u0103 era ilustrat\u0103 de dansatori \u0219i
\nc\u00e2nt\u0103re\u021bi\/c\u00e2nt\u0103re\u021be \u00eembr\u0103ca\u021bi dup\u0103 moda timpului.
\nSpectacolul, cu totul magnific, \u2026a durat vreo patru
\nore, timp \u00een care, prin grija cenacli\u0219tilor, b\u0103uturile
\nde la mesele rom\u00e2nilor se schimbau \u201esenzapagare\u201d(?).
\nAr fi momentul s\u0103 tragem un ochi \u0219i prin culisele
\nacestui mare festin muzicalo-coregrafic.
\nLocotenentul colonel Vasile Modovan, bucure\u0219tean
\nde-al nostru, \u00eencercase s\u0103 adapteze la solul na\u021bional
\no ginga\u0219\u0103 specie nipon\u0103, hai-ku-ul. Luase \u0219i c\u00e2teva
\npremii na\u021bionale, drept care \u00ee\u0219i c\u0103p\u0103tase
\ncognomenul \u201eregele hai-ku-ului\u201d. La un moment
\ndat, a disp\u0103rut \u0219i n-a catadicsit s\u0103 mai apar\u0103 \u00een
\nurm\u0103torul sfert de or\u0103. Trebuie ad\u0103ugat c\u0103, de
\nnaturelul s\u0103u, era un tip foarte st\u00e2ngaci \u0219i aiurit.
\nMie \u00eemi povestea so\u021bia lui (…..) c\u0103 \u00eentr-o diminea\u021b\u0103,
\n\u00een drum spre cazarm\u0103, \u00ee\u0219i \u00eenc\u0103l\u021base pantofii invers.
\n\u00cen tramvai\/autobuz a v\u0103zut o domni\u0219oar\u0103 destul de
\nfrumoas\u0103 (el nestr\u0103lucind prin prezentabilitate), ce
\n\u00eel privea cu o insisten\u021b\u0103 destul de ciudat\u0103. Ini\u021bial a
\ncrezut c\u0103 a uitat s\u0103 se \u00eencheie la \u0219li\u021b \u0219i, c\u00e2t se poate
\nde discret, a controlat pe l\u00e2ng\u0103 veston, posibilitatea
\nunei purt\u0103ri ce ar fi adus o not\u0103 de oprobiu cadrelor
\nmilitare. Nu era nimic. A cobor\u00e2t privirea mai jos \u0219i
\na observat c\u0103 pantofii prezentau un motiv de
\ncontrarietate \u0219i atunci, pentru a drege busuiocul, \u0219i-a
\n\u00eencruci\u0219at gambele \u00een a\u0219a fel, \u00eenc\u00e2t \u00eenc\u0103l\u021b\u0103rile s\u0103
\npar\u0103 la locul lor.
\nTocmai acest personaj, parafraz\u00e2nd pe
\nBolintineanu, \u201ea plecat la bud\u0103 \u0219i n-a mai venit\u201d.
\nUn companion s-a dus s\u0103-l recupereze. A venit
\nanun\u021b\u00e2nd c\u0103 u\u0219a e blocat\u0103 \u0219i regele hai-ku-ului s-a
\n\u00eencuiat \u00een sala tronului. (…..). \u00cen cele din urm\u0103, prin
\ncine \u0219tie ce capriciu al tehnicii, u\u0219a s-a deschis.
\nMoldovan era ud din cap p\u00e2n\u0103 \u00een picioare; lacrima
\nvedere am opinat c\u0103 nu \u0219tiuse s\u0103 utilizeze robinetul
\nde la baie \u0219i se stropise ca dracu; nu era asta,
\nemotiv, transpirase prin to\u021bi porii, \u00eenc\u00e2t puteai jura
\nc\u0103 a fost scos din baia de aburi.
\nTotul e bine c\u00e2nd se termin\u0103 cu bine. \u00cen fond, un
\npoet, indiferent de na\u021bionalitate, trebuie s\u0103 difere,
\npoate tocmai \u0103sta s\u0103 fi constituit ghinionul. Al\u021bii
\nspun c\u0103 detaliul face diferen\u021bele. Chiar \u0219i grotesc?
\nFrica este, oricum, un nemilos satrap. (……) Fric\u0103 la
\nun ofi\u021ber?
\nTranscriu, din jurnalul meu, c\u00e2teva nota\u021bii de
\nironie buzoian\u0103:
\nVreme sever\u0103
\nMotto: Ploaia asta-i bun\u0103 dup\u0103 at\u00e2tea c\u0103lduri drobicale
\n(I.L. Caragiale)
\n\u0218i norii \u0103\u0219tia grei c\u0103lc\u00e2nd teribil\/Pe depresivi \u0219i
\nmeteosensibili\/ Regres: bacovienele lacustre,\/
\nCo\u0219maruri cu meduze \u0219i languste,\/ Iar, dac\u0103 via\u021ba sa
\nn\u0103scut din ape,\/ Se pare, tot sub ele o s\u0103 crape.<\/p>\n

Trata\u021bie<\/strong>
\nMotto: Azi o s\u0103 fie o c\u0103ldur\u0103 …
\nmai teribil\u0103 dec\u00e2t ieri\u2026
\nS-a pus pe c\u0103lduri\u2026
\nO s\u0103 ne topim \u00een vara asta. (I.L. Caragiale)<\/em><\/p>\n

Calm plat nu mi\u0219c\u0103-n arbori nicio frunz\u0103\/ Indice de
\numiditate basculat.\/ Primari monteaz\u0103 corturi, s\u0103
\nr\u0103spunz\u0103,\/ Cu b\u0103nci, cu aer, cu ap\u0103 rece. Nu
\nrahat!<\/p>\n

28 iulie 2021
\nDrag\u0103 Paul,
\n\u00cencerc s\u0103 termin relatarea \u201eepisodului italian\u201d
\n\u00eenainte de a m\u0103 interna (2 august).
\nProfit\u00e2nd de pa\u0219apoartele albastre din microbuz,
\ncare f\u0103ceau ca controlul (sic) vamal s\u0103 fie mai mult
\nformal, luasem la mine vreo 7 sticle de
\n\u201eStalinskaia\u201d , ne\u0219tiind ce pre\u021buri au b\u0103uturile pe
\nacolo, unde urma s\u0103 \u00eemplinesc \u0219i semicentenarul.
\nMarius C. Nica s-a g\u00e2ndit s\u0103 sufle cirea\u0219a de pe tort,
\ndrept care a d\u0103ruit (unui italian) cu dedica\u021bie
\nultimul voluma\u0219 de versuri, cuprinz\u00e2nd precaut \u0219i
\nc\u00e2teva poezii traduse \u00een italian\u0103. Macaronarul, f\u0103r\u0103
\nm\u0103car a-l r\u0103sfoi, l-a f\u0103cut sul \u0219i l-a \u00eenfipt sub curea;
\nmi-a evocat revolu\u021bionarii ardeleni, de la Avram
\nIancu la tribuni, care \u021bineau pistoalele la br\u00e2u, cum
\n\u0219i un vechi c\u00e2ntec popular;\u201d care este om
\nvoinic\/iese seara pe colnic\/f\u0103r\u0103 br\u00e2u, f\u0103r\u0103 pistoale\/
\nnumai cu m\u00e2inile goale\u201d.
\n(\u2026) \u00centr-o dup\u0103 amiaz\u0103 am fost \u0219i la Vene\u021bia, am dat
\nporumbeilor f\u0103r\u0103mituri de p\u00e2ine \u00een pia\u021ba San
\nMarco. Era prea departe pentru a ne \u00eentoarce, am
\ndormit la Sabaudia, dincolo de unul din bra\u021bele
\nlagunei. Pe locul unei mla\u0219tini\u2026 \u00cen vreme de c\u00eeteva
\nluni, a fost ridicat un or\u0103\u0219el satelit Vene\u021biei, una din
\n\u201eminunile\u201d arhitecturale ale Europei. \u0218i acolo am
\navut parte din gra\u021bioasa aten\u021bie a gazdelor, de o
\ncarte, pe care, spre ru\u0219inea mea, n-am citit-o.
\nCu prietenie, Emil Niculescu.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Paul ANDRONE Emil Niculescu \u0219i terapia epistolar\u0103 \u00cel consider pe Emil Niculescu un spirit cu totul special, singular din multe<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":21210,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21276"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21276"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21276\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21277,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21276\/revisions\/21277"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/21210"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21276"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21276"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21276"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}