{"id":21245,"date":"2023-06-10T00:02:04","date_gmt":"2023-06-09T21:02:04","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21245"},"modified":"2023-06-10T00:02:04","modified_gmt":"2023-06-09T21:02:04","slug":"literadura-nr-28-5","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21245","title":{"rendered":"Literadura nr. 28 (5)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Rodica BRETIN<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg\" alt=\"\" width=\"330\" height=\"450\" class=\"alignnone size-full wp-image-18382 lazyload\" data-srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg 330w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin-220x300.jpg 220w\" data-sizes=\"(max-width: 330px) 100vw, 330px\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 330px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 330\/450;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg\" alt=\"\" width=\"330\" height=\"450\" class=\"alignnone size-full wp-image-18382\" srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg 330w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin-220x300.jpg 220w\" sizes=\"(max-width: 330px) 100vw, 330px\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>\u00ceNGERUL<\/strong><\/p>\n<p>Era toamn\u0103, sezonul gripelor rebele, iar<br \/>\nepidemia din 1958 b\u00e2ntuia prin saloanele<br \/>\nspitalelor, cot la cot cu microbii, virusurile \u0219i<br \/>\nbacteriile obi\u0219nuite. Toate o speriau pe mama,<br \/>\ndar nu mai mult dec\u00e2t un zvon r\u0103sp\u00e2ndit \u00een ora\u0219ul<br \/>\nde la poalele T\u00e2mpei, nu prin ziare ci prin re\u021beaua<br \/>\nfolclorului citadin. Se schimbaser\u0103 \u00eentre ei noun\u0103scu\u021bi<br \/>\n\u00een maternitatea bra\u0219ovean\u0103! Unii<br \/>\nb\u0103nuiau, al\u021bii \u0219tiau, cuno\u0219teau cazuri, nume, date,<br \/>\n\u00eemprejur\u0103ri. \u0218i dac\u0103 o s\u0103 \u00eei \u00eenlocuiasc\u0103 copilul cu<br \/>\nvreo alt\u0103 odrasl\u0103, a cine \u0219tie cui? Mama nu era<br \/>\ndispus\u0103 s\u0103 ri\u0219te \u0219i a luat singura hot\u0103r\u00e2re pe care<br \/>\no socotea \u00een\u021beleapt\u0103 \u2212 s\u0103 nasc\u0103 acas\u0103. Ast\u0103zi,<br \/>\nideea pare o nebunie \u0219i s-ar pune o \u00eentrebare<br \/>\nfireasc\u0103: cum de nu s-a opus tat\u0103l meu, celelalte<br \/>\nrude apropiate? S-au<br \/>\nopus, evident. Dar cine<br \/>\ncrede c-ar fi avut vreo<br \/>\n\u0219ans\u0103 de reu\u0219it\u0103, nu o<br \/>\ncunoa\u0219te pe mama.<br \/>\n\u0218i a\u0219a, c\u00e2nd natura a<br \/>\ndecis c\u0103 venise<br \/>\nmomentul intr\u0103rii mele<br \/>\n\u00een scena vie\u021bii, evenimentul<br \/>\ns-a petrecut \u00eentrun<br \/>\napartament de dou\u0103<br \/>\ncamere plus dependin\u021be<br \/>\nde la etajul unei case din strada Lung\u0103. Acolo am<br \/>\nvenit pe lume, \u00eentr-o sear\u0103 de 6 noiembrie, c\u00e2nd<br \/>\n\u00een Bra\u0219ov c\u0103zuse deja prima z\u0103pad\u0103.<br \/>\nNa\u0219terea s-a dovedit grea \u0219i, dup\u0103 orele de<br \/>\ntravaliu, mama \u0219i-a uitat spaimele \u00eenchipuite \u00een<br \/>\nfa\u021ba unora reale \u0219i a cerut s\u0103 fie dus\u0103 la spital.<br \/>\nTata a alergat la telefonul unor vecini, s\u0103 cheme<br \/>\no ambulan\u021b\u0103, \u00eens\u0103 pe atunci\u00ac\u00ac salv\u0103rile veneau<br \/>\nc\u00e2nd veneau \u0219i eu am ajuns \u00eenaintea ma\u0219inii cu<br \/>\ncruce ro\u0219ie ce cobora pe strada Lung\u0103 \u00een sunet de<br \/>\nsiren\u0103.<br \/>\nM-am n\u0103scut dup\u0103 moda altui secol, cu o moa\u0219\u0103<br \/>\ns\u0103soaic\u0103 care \u021binea locul chirurgului obstretician<br \/>\n\u0219i cu cordonul omblical \u00eenf\u0103\u0219urat \u00een jurul g\u00e2tului.<br \/>\nMoa\u0219a m-a eliberat din str\u00e2nsoarea care m\u0103<br \/>\nsufocase aproape, apoi m-a luat \u00een bra\u021be,<br \/>\n\u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00eemi sufle via\u021b\u0103 \u00een pl\u0103m\u00e2ni.<br \/>\nMama se ridicase \u00een capul oaselor, tata<br \/>\n\u00eencremenise l\u00e2ng\u0103 fereastra pe care se tot uita,<br \/>\ndoar o s\u0103 vad\u0103 venind salvarea. Eu, \u00een bra\u021bele<br \/>\nmoa\u0219ei, nu mi\u0219cam, nu respiram, ocupat\u0103 s\u0103 m\u0103<br \/>\n\u00eenvine\u021besc. \u00cen locul pl\u00e2nsetului unui nou-n\u0103scut,<br \/>\ncamera se umpluse de o t\u0103cere sumbr\u0103, de r\u0103u<br \/>\naugur. Ce-o fi fost \u00een sufletul mamei \u00een clipa<br \/>\naceea?<br \/>\nBebelu\u0219ul care eram a tras p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 o gur\u0103<br \/>\nde aer, aduc\u00e2ndu-i gustul dulce-am\u0103rui al lumii<br \/>\nde afar\u0103. Am sc\u0103pat din prima \u00eencercare a vie\u021bii \u2013<br \/>\nc\u00e2t pe ce s\u0103 fie \u0219i ultima! \u2013 altfel n-a\u0219 fi ajuns s\u0103<br \/>\ncresc mare, s\u0103 trec prin mai multe dec\u00e2t a\u0219 fi vrut<br \/>\n\u0219i s\u0103 scriu acum r\u00e2ndurile astea.<br \/>\nC\u00e2nd moa\u0219a m-a a\u0219ezat la pieptul mamei, urlam<br \/>\ndeja din toate puterile, bucuroas\u0103 c\u0103 se terminase<br \/>\ncu bine, ori poate nemul\u021bumit\u0103 de schimbarea<br \/>\nculcu\u0219ului c\u0103ldu\u021b cu un loc necunoscut \u0219i plin de<br \/>\nprimejdii, pe care nu \u0219tiam \u00eenc\u0103 s\u0103-l numesc<br \/>\nlume.<br \/>\nMama s-a uitat cu luare-aminte la mine, copilul<br \/>\nat\u00e2t de dorit \u0219i a\u0219teptat. Aveam toate la locul lor,<br \/>\niar asta a f\u0103cut-o s\u0103 r\u0103sufle mai u\u0219urat\u0103. \u00cens\u0103 eram<br \/>\nnegricioas\u0103, cu pielea \u00eencre\u021bit\u0103 pe la \u00eencheieturi,<br \/>\ncu fe\u021bi\u0219oara schimonosit\u0103 de pl\u00e2ns. Ur\u00e2t\u0103 foc, a<br \/>\nfost impresia dint\u00e2i a mamei, pe care avea s\u0103 mio<br \/>\n\u00eemp\u0103rt\u0103\u0219easc\u0103 peste ani. Moa\u0219a, \u00een schimb, era<br \/>\nde alt\u0103 p\u0103rere.<br \/>\n\u2013 Sehr sch\u00f6n! Was f\u00fcr ein sh\u00f6nes neugeboren!<br \/>\nNu \u0219tiu dac\u0103 am fost un copil frumos, cum tocmai<br \/>\nzisese s\u0103soaica, sau ur\u00e2\u021bel, cum i s-a p\u0103rut mamei<br \/>\n\u2212 care n-avea nici m\u0103car scuza c-a\u0219 fi fost<br \/>\nschimbat\u0103 \u2013 \u00eens\u0103 \u0219tiu c\u0103 am fost iubit\u0103 de p\u0103rin\u021bii<br \/>\nmei, din prima clip\u0103, atunci \u0219i-ntotdeauna, oric\u00e2te<br \/>\nprobleme le-a\u0219 fi f\u0103cut, oric\u00e2te necazuri le-a\u0219 fi<br \/>\nadus.<br \/>\nC\u00e2nd am crescut destul ca s\u0103 \u00een\u021beleg c\u00e2te ceva din<br \/>\nvia\u021b\u0103, mama mi-a povestit despre venirea mea pe<br \/>\nlume \u2013 care, credea ea, fusese un miracol. Unele<br \/>\nlucruri ne r\u0103m\u00e2n \u00een amintire a\u0219a cum s-au<br \/>\n\u00eent\u00e2mplat, altele cum ne \u00eenchipuim c\u0103 au fost sau<br \/>\ncum am fi vrut s\u0103 fie. Chiar dac\u0103 ce mi-a spus era<br \/>\ndoar o n\u0103lucire, am crezut-o. Pentru mama,<br \/>\n\u00eenchipuirea aceea devenise cu timpul mai<br \/>\nadev\u0103rat\u0103 dec\u00e2t realitatea.<br \/>\nTata cobor\u00e2se s\u0103 deschid\u0103 poarta pentru cei de la<br \/>\nSalvare care ajunseser\u0103 \u00een sf\u00e2r\u0219it, moa\u0219a m\u0103<br \/>\nscutura u\u0219urel, de parc\u0103 eram adormit\u0103 \u0219i voia s\u0103<br \/>\nm\u0103 trezeasc\u0103, mama \u00eentinsese m\u00e2inile spre mine<br \/>\ndar nu putea scoate vreun sunet, fiindc\u0103 \u0219i inima<br \/>\nei se oprise. \u0218i-atunci a v\u0103zut ceva ca un contur<br \/>\nomenesc, \u00eens\u0103 de lumin\u0103, aplec\u00e2ndu-se peste<br \/>\num\u0103rul moa\u0219ei \u0219i ating\u00e2nd cre\u0219tetul noun\u0103scutului.<br \/>\nNu s-a speriat fiindc\u0103 a \u0219tiut imediat<br \/>\ncine este, era tat\u0103l ei, bunicul meu care murise cu<br \/>\nmul\u021bi ani \u00eenainte, l\u0103s\u00e2nd-o pe bunica singur\u0103, cu<br \/>\npatru copii de crescut. Dar asta e o alt\u0103 istorie, \u00een<br \/>\nseara aceea vizitatorul venit de dincolo \u0219i-a<br \/>\n\u00eenf\u0103ptuit minunea \u0219i s-a gr\u0103bit s\u0103 dispar\u0103 c\u00e2nd<br \/>\nt\u0103cerea a fost spart\u0103 de \u00eent\u00e2iul meu sc\u00e2ncet.<br \/>\nAm crezut povestea mamei auzit\u0103 la v\u00e2rsta<br \/>\npove\u0219tilor de tot felul \u2013 de ce s-o fi pus la<br \/>\n\u00eendoial\u0103? Eram deja la \u0219coal\u0103 c\u00e2nd l-am \u00eentrebat<br \/>\npe tata despre \u00eemprejur\u0103rile venirii mele pe lume<br \/>\n\u0219i care m\u0103 f\u0103ceau s\u0103 sem\u0103n, \u00eemi \u00eenchipuiam eu,<br \/>\ncu eroii din c\u0103r\u021bi. Bine\u00een\u021beles, nu i-am m\u0103rturisit<br \/>\nce \u0219tiam de la mama \u2013 era secretul nostru, unul<br \/>\ndatorit\u0103 c\u0103ruia m\u0103 sim\u021beam special\u0103.<br \/>\nTata avea o cu totul alt\u0103 versiune a faptelor \u2013 una<br \/>\nsimpl\u0103, ra\u021bional\u0103, prozaic\u0103 \u2013 \u0219i am constatat \u00eenc\u0103<br \/>\no dat\u0103 un lucru evident: realitatea e mai pu\u021bin<br \/>\ninteresant\u0103 dec\u00e2t \u00eenchipuirile \u00een care o \u00eenvelim<br \/>\nuneori. Ambulan\u021ba ajusese la timp, mi-a istorisit<br \/>\ntata, iar cu ea venise \u0219i un medic, nu doar doi<br \/>\ninfirmieri, cum se \u00eent\u00e2mpla de obicei. Fusesem<br \/>\nsalvat\u0103 de priceperea unui doctor, de \u0219tiin\u021ba<br \/>\nmedical\u0103. Tata nu credea \u00een miracole, ci \u00een<br \/>\nputerea omului de a inventa lucruri uluitoare, de<br \/>\na \u00eenvinge bolile \u0219i a ajunge pe Lun\u0103. Era, cu alte<br \/>\ncuvinte, un sceptic. Privind \u00een urm\u0103 a\u0219 spune<br \/>\ntotu\u0219i c\u0103, \u00een felul lui, r\u0103m\u00e2nea un idealist, un naiv.<br \/>\nAst\u0103zi, dup\u0103 at\u00e2tea descoperiri epocale, oamenii<br \/>\nau ajuns s\u0103 \u00ee\u0219i \u00een\u021beleag\u0103 doar limitele \u2013 ceea ce,<br \/>\n\u00eentr-un fel, e tot un progres.<br \/>\nIstoria are \u0219i un epilog, scris, ca orice urmare care<br \/>\nse respect\u0103, dou\u0103 decenii mai t\u00e2rziu. Mama<br \/>\nr\u0103m\u0103sese prieten\u0103 cu moa\u0219a ce \u00eei fusese al\u0103turi \u00een<br \/>\nseara de 6 noiembrie, c\u00e2t pe ce s\u0103 fie fatidic\u0103, dar<br \/>\ncare se sf\u00e2r\u0219ise fericit. S\u0103soaica, Renate Vogel<br \/>\nera numele ei, a r\u0103mas \u00een Bra\u0219ov dup\u0103 ce familia<br \/>\nei emigrase \u00een Germania. \u00cen 1982, deja b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u0219i<br \/>\nlovit\u0103 de o parez\u0103, Renate ajunsese la azilul din<br \/>\n\u0218chei, unde mama se ducea s\u0103 o vad\u0103 din c\u00e2nd \u00een<br \/>\nc\u00e2nd. La una dintre vizite m-a luat cu ea \u0219i, c\u00e2t\u0103<br \/>\nvreme s-a dus prin saloane s\u0103 \u00eempart\u0103 haine,<br \/>\ndulciuri, ce mai adusesem, am r\u0103mas singur\u0103 cu<br \/>\nb\u0103tr\u00e2na.<br \/>\nRenate st\u0103tea toat\u0103 ziua \u00eentr-un scaun cu rotile,<br \/>\nf\u0103r\u0103 s\u0103 vad\u0103 ori s\u0103 \u00eei pese de ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een jur,<br \/>\nl\u0103s\u00e2ndu-se pe m\u00e2inile infirmierelor care o sp\u0103lau,<br \/>\no \u00eembr\u0103cau, \u00eei b\u0103gau pe g\u00e2t m\u00e2ncare sau<br \/>\nmedicamente. Avea \u0219i momente de luciditate, \u00een<br \/>\ncare redevenea ea \u00eens\u0103\u0219i, dar erau tot mai rare. Se<br \/>\nretr\u0103sese \u00een lumea din\u0103untru, retr\u0103indu-\u0219i<br \/>\namintirile, frec\u00e2ndu-le cu piatra de \u0219lefuit a<br \/>\nnostalgiilor \u0219i regretelor p\u00e2n\u0103 ce ajunseser\u0103 s\u0103<br \/>\ntaie timpul ca s\u0103biile japoneze forjate de-at\u00e2tea<br \/>\nsute de ori. Nu credeam c\u0103 mai \u0219tie cine sunt, nici<br \/>\ns\u0103-\u0219i mai aminteasc\u0103 de seara \u00een care \u021binuse \u00een<br \/>\nbra\u021be un prunc ce p\u0103rea f\u0103r\u0103 suflare. Am \u00eentrebat-o<br \/>\ntotu\u0219i \u2013 aveam ceva de pierdut? Am vrut s\u0103 aflu<br \/>\ncine m\u0103 \u00eentorsese la via\u021b\u0103, cui s\u0103-i mul\u021bumesc, pe<br \/>\ncine s\u0103 dau vina pentru toate ne\u00eemplinirile de mai<br \/>\nt\u00e2rziu.<br \/>\n\u2013 Cine m-a sc\u0103pat atunci, Frau Vogel?<br \/>\nN-a\u0219teptam vreun r\u0103spuns, dar l-am primit:<br \/>\n\u2013 Ein Engel.<br \/>\n\u0218i Renate a repetat \u00eencet, \u00een limba rom\u00e2n\u0103, ca s\u0103<br \/>\nfie sigur\u0103 c\u0103 am \u00een\u021beles.<br \/>\n\u2013 Un \u00eenger a fost. Un \u00eenger.<\/p>\n<p><strong><br \/>\nDaniel L\u00f3pez-Serrano Pa\u00e9z<\/strong><\/p>\n<p>\u201eCanichu\u201d (1979, Madrid), poet \u0219i prozator.<br \/>\nEste licen\u021biat \u00een Historie \u0219i a publicat \u0219ase c\u0103r\u021bi,<br \/>\ndar mai are c\u0103r\u021bi inedite preg\u0103tite pentru<br \/>\npublicare (paisprezece).<\/p>\n<p>Traducere \u0219i prezentare: <strong>Elisabeta Bo\u021ban<\/strong><\/p>\n<p><strong>Vivisec\u021bie<\/strong><\/p>\n<p>Vor veni ei \u0219i ne vor omor\u00ee pe to\u021bi<br \/>\n\u00een timp ce pe peretele t\u0103u va at\u00e2rna afi\u0219ul<br \/>\nultimului t\u0103u concert,<br \/>\n\u00een timp ce tinerii beau \u00een parc<br \/>\ncu tricouri de Zara cu Guevara<br \/>\ntip Andy Warhol aproape<br \/>\nde biserica de la r\u00e2ul cu ra\u021be,<br \/>\nun domn va citi presa \u00een pia\u021ba<br \/>\npublic\u0103 ocupat\u0103 de mesele de la bar<br \/>\nsub statuia de bronz,<br \/>\nc\u00e2nd ceasurile se vor opri o clip\u0103,<br \/>\n\u00eentr-o pulsa\u021bie a secundelor noastre<br \/>\n\u00eenainte de lumina alb\u0103;<br \/>\n\u0219i c\u00e2nd vom fi murit<br \/>\nei vor \u00eentreba de ce au purtat r\u0103zboiul,<br \/>\n\u00een timp ce carnea le cade de pe oase,<br \/>\n\u0219i va fi atunci, c\u00e2nd n-o s\u0103 mai fie nimic,<br \/>\nnici m\u0103car un singur magazin de Zara,<br \/>\nnici pe balcon steaguri<br \/>\nde la ultima partid\u0103 de fotbal,<br \/>\nnici m\u0103car cutia Pandorei,<br \/>\nc\u0103 timpul se va \u00eentoarce \u00eenapoi,<br \/>\nun glas profund va spune: \u201efac\u0103-se<br \/>\ndin nou Geneza\u201d,<br \/>\n\u0219i c\u00e2inii vor r\u0103t\u0103ci prin de\u0219ert<br \/>\nc\u0103lare pe st\u0103p\u00e2nii lor.<\/p>\n<p><strong><br \/>\nDepresie<\/strong><\/p>\n<p>Am \u00een cap un g\u00e2nd veninos,<br \/>\nzi \u0219i noapte,<br \/>\nca un fluid lipicios,<br \/>\n\u00eemi ia celelalte idei \u0219i le \u00eemplete\u0219te<br \/>\n\u00een trupul lui spinos<br \/>\nde \u00eentortocheat\u0103 am\u0103r\u0103ciune \u00een cutii de bere.<br \/>\nD\u0103-mi zah\u0103r,<br \/>\ndulce uitare,<br \/>\ndulce grea\u021b\u0103,<br \/>\npas\u0103re ce nu \u0219tie s\u0103 zboare,<br \/>\nalegi<br \/>\ntot ceea ce spui<br \/>\ndin canalele<br \/>\nveninului pe care mi-l dai.<br \/>\nAm \u00een cap un g\u00e2nd veninos,<br \/>\nzi \u0219i noapte<br \/>\n\u0219i nu am somn<br \/>\npentru a-l putea ignora.<br \/>\nMaimu\u021be dans\u00e2nd prin ochii mei,<br \/>\nlame de o\u021bel.<br \/>\nVenin,<br \/>\nnu are cine s\u0103-mi dea<br \/>\nantidoturi<br \/>\npentru creier.<br \/>\nCalamari uria\u0219i<br \/>\ndesena\u021bi cu cear\u0103.<br \/>\n\u00cenc\u00e2lcire.<\/p>\n<p><strong><br \/>\nPapagal zbur\u00e2nd<\/strong><\/p>\n<p>Un papagal acoperit de litere<br \/>\nzboar\u0103 \u00een form\u0103 de pung\u0103 de plastic<br \/>\nv\u00e2ntul \u00eel duce, coboar\u0103 \u0219i ridic\u0103,<br \/>\nse las\u0103 purtat, se face elastic.<br \/>\nOchi \u00een form\u0103 de ferestre \u00eel privesc,<br \/>\nbra\u021be ca ni\u0219te felinare vor s\u0103-l prind\u0103,<br \/>\ns\u0103-l \u021bin\u0103, s\u0103-l fixeze, s\u0103-l fac\u0103 nimic,<br \/>\ns\u0103-l \u021bin\u0103 sus, f\u0103r\u0103 aceast\u0103 \u00eent\u00e2rziere<br \/>\npe care o provoac\u0103 v\u00e2ntul c\u00e2nd \u00eel face s\u0103 zboare,<br \/>\ndar e un papagal ca o pung\u0103,<br \/>\nce se d\u0103ruie zborului umflat de aer,<br \/>\nchiar dac\u0103 aerul \u00eel face s\u0103 zboare ca pe un obiect.<\/p>\n<p><strong><br \/>\n\u00cenc\u0103 sunt viu, nu-mi cere\u021bi mai pu\u021bin<\/strong><\/p>\n<p>Toate b\u0103rcile \u00eenainteaz\u0103<br \/>\nchiar \u0219i atunci c\u00e2nd se scufund\u0103<br \/>\n\u00een ad\u00e2ncurile apelor,<br \/>\nce frumoas\u0103 este imaginea odelor<br \/>\n\u00een timp ce ignori<br \/>\nsingur\u0103tatea, t\u0103cerea, ceasurile,<br \/>\ncare-l devor\u0103 pe marinar<br \/>\n\u00een eternit\u0103\u021bi care \u00eei disipeaz\u0103<br \/>\nfigura \u0219i \u00eel confund\u0103<br \/>\ncu lancea s\u0103lt\u0103rea\u021b\u0103 care danseaz\u0103<br \/>\n\u00een v\u00e2ltoarea de ap\u0103<br \/>\ncare \u00eel consum\u0103.<\/p>\n<p><strong><br \/>\nJonathan Alexander Espa\u00f1a<\/strong><br \/>\n<strong>ERASO<\/strong><\/p>\n<p>(Pasto, Nari\u00f1o, Colombia, 1984), poet \u0219i prozator.<br \/>\nLicen\u021biat \u00een Filozofie \u021bi Litere; a publicat dou\u0103 c\u0103r\u021bi<br \/>\n\u0219i \u00een numeroase publica\u021bii din mediul na\u021bional \u0219i<br \/>\ninterna\u021bional. De asemenea, este coautorul altor dou\u0103<br \/>\nc\u0103r\u021bi Poemele sale au fost traduse \u00een francez\u0103,<br \/>\nitalian\u0103 \u0219i rom\u00e2n\u0103.<br \/>\nTraducere \u0219i prezentare: <strong>Elisabeta Bo\u021ban<\/strong><\/p>\n<p><strong>Tabl\u0103 de maree<\/strong><br \/>\n<em>Lui Roy Sig\u00fcenza<\/em><\/p>\n<p>I<br \/>\nSunete albastre zg\u00e2rie mla\u0219tina.<br \/>\nMarea, carne interzis\u0103.<br \/>\nII<br \/>\nValul dispare la \u021b\u0103rm.<br \/>\n\u00cen stria\u021biile homarului agonizeaz\u0103 sori.<br \/>\nIII<br \/>\nLumina str\u0103luce\u0219te \u00een alge<br \/>\n\u0218i alunec\u0103 pe pupila unui pelican.<br \/>\nIV<br \/>\nZiua \u00ee\u0219i pierde chipul \u00een ap\u0103.<br \/>\nMuzica \u00ee\u0219i depune ou\u0103le \u00een nisip.<br \/>\nV<br \/>\nSunt valul dintre pietre.<br \/>\nTrec prin sare \u0219i o supun.<br \/>\nVI<br \/>\nSf\u00e2r\u0219it \u0219i \u00eenceput:<br \/>\nb\u0103rba\u021bii de pe \u021b\u0103rm,<br \/>\nbuc\u0103\u021bi de barc\u0103 scufundat\u0103.<br \/>\nScriitor<br \/>\n\u00cen fa\u021ba ta,<br \/>\nscriitorul aerului<br \/>\nte vede din fundul<br \/>\nunui pu\u021b cu ap\u0103 dens\u0103.<br \/>\nDin ultimul val<br \/>\ncicatricile lui \u00eemi arat\u0103 calea.<br \/>\nT\u0103cerea e un azil.<br \/>\nLevitez peste o m\u00e2n\u0103 t\u0103iat\u0103.<br \/>\nPagina m\u0103 alung\u0103<br \/>\n\u00eentre rug\u0103 \u0219i cu\u021bit.<br \/>\nDelirurile poemului<br \/>\nFoile zilei<br \/>\ndescifreaz\u0103 suflarea izgonirii.<br \/>\n\u00cen desi\u0219<br \/>\nf\u0103lcile sale anun\u021b\u0103<br \/>\noriginea nop\u021bii.<br \/>\nComori<br \/>\nse pierd \u00een str\u0103lucirea<br \/>\nlunii din ap\u0103.<br \/>\nChiar \u0219i a\u0219a<br \/>\nnu a\u0219tepta ca,<br \/>\ndin ochii s\u0103i,<br \/>\nlumin\u0103 printre buruieni,<br \/>\ns\u0103 apar\u0103 delirurile poemului.<br \/>\nEl nu anun\u021b\u0103 misterul<br \/>\nnaufragia\u021bilor de m\u00e2ine.<\/p>\n<p><strong><br \/>\nVraj\u0103<\/strong><\/p>\n<p>Plou\u0103 cuvinte.<br \/>\nNorii arat\u0103 \u00eenspre cerb.<br \/>\nUlii coboar\u0103<br \/>\nca o cea\u021b\u0103.<br \/>\nPe aceast\u0103 foaie,<br \/>\nurciorul \u0219i oasele.<br \/>\nDoar te rogi ca<br \/>\nla jum\u0103tatea poemului<br \/>\ns\u0103 nu se arate moartea.<\/p>\n<p><strong><br \/>\nScriitor<\/strong><\/p>\n<p>\u00cen fa\u021ba ta,<br \/>\nscriitorul aerului<br \/>\nte prive\u0219te din fundul<br \/>\nunui pu\u021b cu ap\u0103 dens\u0103.<br \/>\nDin valul din urm\u0103<br \/>\ncicatricile sale \u00eemi arat\u0103 calea.<br \/>\nT\u0103cerea este un azil.<br \/>\nLevitez peste o m\u00e2n\u0103 t\u0103iat\u0103.<br \/>\nPagina m\u0103 alung\u0103<br \/>\n\u00eentre rug\u0103 \u0219i cu\u021bit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Rodica BRETIN \u00ceNGERUL Era toamn\u0103, sezonul gripelor rebele, iar epidemia din 1958 b\u00e2ntuia prin saloanele spitalelor, cot la cot cu<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":21210,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21245"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21245"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21245\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21246,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21245\/revisions\/21246"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/21210"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21245"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21245"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21245"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}