{"id":21237,"date":"2023-06-08T16:20:38","date_gmt":"2023-06-08T13:20:38","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21237"},"modified":"2023-06-08T16:20:38","modified_gmt":"2023-06-08T13:20:38","slug":"spatii-culturale-nr-88-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21237","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 88 (4)"},"content":{"rendered":"

Nicolae TEOHARIE<\/strong>
\n\"\"

singur\u0103tatea ne prefer\u0103 joi<\/strong><\/p>\n

de la un timp, \u00een fiecare zi de joi, \u00een zona de corp,
\nunde nu e nimic, \u00eemi apare mama, seara.
\n\u00ee\u0219i dezbrac\u0103 ochii, \u00eencet, e nevoie s\u0103 a\u0219tept.<\/p>\n

e o mam\u0103 trist\u0103 de pe vremea oamenilor mari.
\npoate nu este real\u0103. durerea \u00eemi va spune.<\/p>\n

are o voce de film \u0219i \u021bip\u0103tul ei de pas\u0103re limpede
\ne fix \u00een mijlocul universului. \u00een fine,
\neram mici \u0219i aveam nevoie de frumuse\u021be,
\nde promisiuni, aceste forme ale extazului.<\/p>\n

pe urm\u0103 frumuse\u021bea e o c\u0103\u021bea proletar\u0103. ai mil\u0103,
\ndoamne, de rochiile clasei muncitoare flutur\u00e2nd
\nca ni\u0219te steaguri pe c\u00e2mp \u0219i prin fabrici.
\npe urm\u0103 tr\u0103im cu intestinele m\u0103turate de fric\u0103.
\n\u201efi\u021bi ferici\u021bi, fire-a\u021bi ai dracului\u201d, \u00eendeamn\u0103 socialismul.
\n\u00eendeamn\u0103 \u0219i petre \u021bu\u021bea dintr-un pat de spital
\ncu degetul din mijloc ridicat \u00een sus.<\/p>\n

de aceea vine o zi c\u00e2nd sunt incoerent \u0219i \u00eenainte
\ns\u0103 porneasc\u0103 tramvaiele, pl\u00e2nsul \u0219i v\u00e2ntul, \u00eenainte
\ns\u0103 porneasc\u0103 prezentul \u0219i \u00eenceputul, insomnia \u00ee\u0219i ia cana
\nde cafea \u0219i se strecoar\u0103 \u00eentr-un loc de joac\u0103 ferit,
\ncu leag\u0103ne rupte, singur\u0103tatea ne prefer\u0103 joi.<\/p>\n


\nInterviu<\/strong><\/em><\/p>\n

Ion FERCU \u00een dialog cu
\nMarius MANTA<\/strong><\/p>\n

Ion FERCU: O Matrio\u0219ka a moralei: secolul de aur, \u00een colivia secolului marilor speran\u021be \u0219i-n cea a Lumii
\n (continuare din num\u0103rul anterior)<\/strong><\/p>\n

\u2013\tA\u021bi oferit \u00eentreb\u0103rii mele un \u00eentreg excurs care deschide alte \u0219i alte curiozit\u0103\u021bi. Da, Shakespeare a r\u0103mas drag inimii mele, precum \u0219i alte nume la care a\u021bi f\u0103cut trimitere. Sigur c\u0103 aceast\u0103 list\u0103 a creatorilor de frumos care au generat uneori unde de \u0219oc prin comportamentele lor ar putea fi oric\u00e2nd completat\u0103. \u021ain minte momentul nefericit c\u00e2nd am aflat la \u00eenceput doar c\u00e2teva din aspectele \u00eennegurate ale derapajelor lui Ceaikovski, compozitor pe care p\u00e2n\u0103 atunci \u00eel adulam. Recunosc, \u00eemi vine foarte greu \u0219i azi s\u0103 despart crea\u021bia muzical\u0103 de bolgiile omului. V\u0103 invit s\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00een acest spa\u021biu, v\u0103 este de altfel \u00eentru totul familiar, s\u0103 prefigur\u0103m alte \u0219i alte nuan\u021be \u2013 ce statut are morala \u00een Rusia secolului XIX?
\n\u2013\tLa prima atingere a \u00eentreb\u0103rii am reac\u021bionat privind c\u0103tre J. W. Goethe, Immanuel Kant \u0219i Constantin R\u0103dulescu-Motru. Primul m\u0103 fulger\u0103 cu g\u00e2ndul c\u0103 epocile morale alterneaz\u0103 la fel ca anotimpurile. Pe Kant \u00eel reg\u0103sesc r\u0103v\u0103\u0219it de celebra sa interoga\u021bie: \u201eCum pot s\u0103 g\u00e2ndesc unitar cerul \u00eenstelat deasupra mea \u0219i legea moral\u0103 din mine?\u201d. Se pare c\u0103 \u00eenc\u0103 mai caut\u0103 r\u0103spunsul. C. R\u0103dulescu-Motru \u00eemi deschide poteci c\u0103tre un lumini\u0219 la care este tare greu de ajuns, atunci c\u00e2nd \u00eemi \u0219opte\u0219te c\u0103 mai mult dec\u00e2t talentele, caracterele hot\u0103r\u0103sc soarta popoarelor \u0219i doar for\u021ba moral\u0103 le poate feri de \u00eenvingere \u0219i nimicire… Rarefiat de tot este \u0219i aerul acestei noi \u00eentreb\u0103ri! Numai esen\u021b\u0103 e picurat\u0103 \u00een ea! Ce statut are morala \u00een Rusia secolului XIX? Eh\u00e9! \u0218i ce secol a\u021bi ales! Secolul de aur al culturii ruse! Un secol \u00een care, aparent, doar piscurile morale sunt vedete, \u00een vreme ce pr\u0103p\u0103stiile morale par a sc\u00e2nci \u00een plan secund…
\n Secolul de aur… De\u0219i compara\u021bia va fi considerat\u0103 de c\u0103tre unii un abuz, trimit c\u0103tre secolul de aur al lui Pericle, emblematic pentru istorie. Piscurile sale democratice \u0219i morale sunt foarte cunoscute. Mai pu\u021bin, poate, pr\u0103p\u0103stiile care au erodat fiin\u021ba acestui timp istoric. Pericle a avut prieteni precum Anaxagoras \u0219i Zenon (dasc\u0103lii s\u0103i), Sofocle, Euripide, Herodot, Fidias \u0219i Socrate, spirite care i-au admirat\/ sus\u021binut reformele. N-au lipsit \u00eens\u0103 nici cei care au trimis c\u0103tre abisurile acelui timp. Acestea aveau, \u00een mare parte, chipul unor destr\u0103m\u0103ri morale. Platon l-a acuzat pe Pericle c\u0103, prin stabilirea de solde \u0219i indemniza\u021bii i-ar fi transformat pe atenieni \u00een ,,lene\u0219i, vorb\u0103re\u021bi \u0219i lacomi\u201d. Plutarh \u00eel acuz\u0103 c\u0103 le-a acordat atenienilor unele stimulente materiale pentru a-\u0219i \u00eendeplini \u00eendatoririle civice. \u00centre altele, ace\u0219tia au primit drept de proprietate asupra unor teritorii cucerite, fiind astfel r\u0103sf\u0103\u021ba\u021bi, cultiv\u00e2ndu-li-se gustul pentru cheltuial\u0103, nesupunere \u0219i dezinteresul pentru a fi mai \u00een\u021belep\u021bi. Cratinos, cel mai timpuriu autor de comedii cu substrat politic, \u00een piesa ,,Cheirones\u201d \u00eel atac\u0103 la beregat\u0103 pe Pericle, din cauz\u0103 c\u0103, divor\u021b\u00e2nd, s-a c\u0103s\u0103torit cu Aspasia, curtezana care gestionase \u0219i o cas\u0103 \u00een care moravurile \u00eendoielnice \u00ee\u0219i f\u0103ceau mendrele. Zice Cratinos: ,,R\u0103zboiul fratricid (stasis) [R\u0103zboiul peloponeziac, 431-404 \u00ee.Hr.; n.n., I.F.] \u0219i str\u0103vechiul Timp s-au \u00eenso\u021bit, z\u0103mislind un tiran prea puternic, pe care chiar zeii \u00eel numesc cel ce adun\u0103 capete. Neru\u0219inata poft\u0103 de curv\u0103s\u0103real\u0103 (katapugosune) i-a h\u0103r\u0103zit-o drept \u021biitoare pe Hera-Aspasia, cea cu ochii de c\u00e2ine\u201d (apud Zoe Petre, ,,Hetaire mai mult sau mai pu\u021bin dr\u0103g\u0103la\u0219e\u201d, https:\/\/www.historia.ro). S\u0103 nu-l uit\u0103m pe contemporanul Umberto Eco. Romancierul-hermeneut \u00eel acuz\u0103 pe Pericle de faptul c\u0103 multe dintre deciziile sale, populiste \u00een esen\u021ba lor, ar fi condus, inevitabil, spre e\u0219ec… \u00cen orice cetate aparent inexpugnabil\u0103 se afl\u0103 un c\u0103lc\u00e2i al lui Ahile. De multe ori, acest c\u0103lc\u00e2i are chipul moralei care se afl\u0103 \u00een suferin\u021b\u0103. Plin\u0103 de v\u00e2n\u0103t\u0103i, aceast\u0103 moral\u0103 poate fi reg\u0103sit\u0103 \u00een culisele politicului, \u00een derapajele democra\u021biei \u0219i depravarea moravurilor, \u00een somnolen\u021ba culturii \u0219i artelor, \u00een comportamentul actorilor principali ai vie\u021bii sociale…
\n Nicolai Miliutin \u0219i Iakov Rostov\u021bev, liberali care au dat tonul Reformei pentru emanciparea iobagilor (1861) din Rusia, erau convin\u0219i c\u0103 \u021bara lor era una dintre ultimele state feudale din Europa; vreme \u00een care Occidentul avea deja structuri capitaliste \u00eenchegate. Secolul de aur rusesc primise \u00eens\u0103, de ceva vreme, oxigen european occidental, mai ales prin prin reformele lui Petru I \u0219i prin cele ale admiratoarei acestuia, Ecaterina a II-a. Dac\u0103 \u00een secolul XVIII vocea Rusiei a fost puternic auzit\u0103 \u00een lume, \u00een secolul XIX, mai ales, vocea culturii sale a impresionat. Reformele liberale, desfiin\u021barea iob\u0103giei, impactul enorm al ideilor democratice \u0219i sociale asupra culturii, schimb\u0103rile din statutul propriet\u0103\u021bii \u0219i \u00eendr\u0103znelile economiei au declan\u0219at energii uria\u0219e. La \u00eenceputul secolului XIX, pe l\u00e2ng\u0103 universit\u0103\u021bile din Moscova, sunt \u00eenfiin\u021bate alte asemenea institu\u021bii \u00een ora\u0219e precum Vilna, Kazan, Harkov, Sankt Petersburg, Kiev… Editarea de carte, reviste \u0219i ziare cunoa\u0219te o adev\u0103rat\u0103 euforie. Pu\u0219kin, Lev Tolstoi, Dostoievski, Gogol, Cehov, Turgheniev, Kr\u00eelov, Nekrasov, Goncearov, Mihail Evgrafovici Salt\u00eekov-\u0218cedrin, Alexandr Nicolaevici Ostrovski \u0219.a. devin repere europene. Unii dintre ei sunt recunoscu\u021bi \u0219i ca purt\u0103tori de zori ai existen\u021bialismului, nihilismului \u0219i psihologiei, nu doar ca scriitori. Prin Mihail Glinka, p\u0103rintele muzicii clasice ruse, Ceaikovski, Mussorgski, Rimski-Korsakov, Rahmaninov sau Stravinsky lumea prime\u0219te un fior proasp\u0103t al armoniilor. Artele plastice, prin Konstantinovici Aivazovski, Arkhip Ivanovich Kuindzhi, Ivan \u0218i\u0219kin, Ilia Efimovici Repin, Vasili Ivanovici Surikov, Valentin Alexandrovich Serov cuceresc aprecieri critice care dep\u0103\u0219esc grani\u021bele Rusiei. \u00cen \u0219tiin\u021b\u0103, chimia (Mendeleev, Zinin, Butlerov), fizica (Iablochkov, Stoletov, Popov, Mozhaisky, Jukovsky), astronautica (Tsiolkovsky), biologia (Sechenov, Pavlov, Mechnikov, Kovalevsky, Dokuchaev), geografia (Miklukho-Makhevalsky) au realiz\u0103ri\/ \u00eentemeieri remarcabile. Medicina are \u00eendr\u0103zneli europene. Teatrul, arhitectura \u0219i sculptura cap\u0103t\u0103 personalitate, intr\u0103 cu onoruri mari \u00een carnea spiritualit\u0103\u021bi ruse\u0219ti, \u00ee\u0219i depun candidatura pentru istorie. Ermitajul \u0219i Galeria Tretiakov ofer\u0103 o alt\u0103 dimensiune viului fiin\u021bei na\u021bionale. Celebra sete de m\u00e2ntuire adus\u0103 \u00een suflete de Pu\u0219kin, \u00een ,,Evgheni Oneghin\u201d, precum \u0219i cea de suferin\u021b\u0103, c\u0103reia \u00eei f\u0103cuse statuie Dostoievski, au acum \u00eenc\u0103 o sor\u0103 de cruce: setea de cultur\u0103 plastic\u0103. Muzeul este o alt\u0103 Biseric\u0103 a Rusiei. \u00cenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntul secundar, mai ales, cap\u0103t\u0103 blazon. \u0218colile parohiale, gimnaziile intr\u0103 \u00een cotidian; nevoia de educa\u021bie elementar\u0103 \u00ee\u0219i face auzit strig\u0103tul. Bibliotecile \u00ee\u0219i ofer\u0103 tezaurul. Emanciparea femeii se afl\u0103 \u00een jocurile democra\u021biei. Era \u00een toate nu doar o foame de via\u021b\u0103, un obi\u0219nuit dor de sa\u021biu; era ceva specific rusesc: \u0436\u0430\u0436\u0434\u0430 \u0436\u0438\u0437\u043d\u0438, setea de via\u021b\u0103.
\n Briza cultural\u0103 francez\u0103 devine seduc\u0103toare \u0219i provocatoare. Saloanele protipendadei ruse\u0219ti au ecouri pariziene. Se c\u00e2nt\u0103 la pian, se recit\u0103, prind via\u021b\u0103 dezbaterile \u00een care metafizica nu este o cenu\u0219\u0103reas\u0103. Dialogul cu spiritualitatea european\u0103, \u00een genere (german\u0103, italian\u0103, englez\u0103, greac\u0103, mai ales) este \u00eennobilat de virtu\u021bile firescului. Timid, dar pe fundamente ale esen\u021belor, barierele dintre cultura rus\u0103 \u0219i cea european\u0103 las\u0103 loc unor primeniri cu profit reciproc. De-o parte \u0219i de alta exist\u0103 nu doar mir\u0103ri \u00een premier\u0103, ci \u0219i satisfac\u021bii mari. Occidentul simte c\u0103 prime\u0219te oxigen proasp\u0103t. Oficial mai reticent\u0103, Rusia, mai ales prin scriitori, arti\u0219ti \u0219i oamenii de \u0219tiin\u021b\u0103, \u00ee\u0219i las\u0103 deschi\u0219i porii culturii.
\n Timid, e drept, structurile medievale \u00eencep s\u0103 se ofileasc\u0103. Administra\u021bia face eforturi de evadare din spiritul ei cu nuan\u021be kafkiene, iobagul are tres\u0103riri de fiin\u021b\u0103 liber\u0103, se discut\u0103 chiar \u0219i despre drepturile etnicilor, p\u00e2rghiile economice ,,import\u0103\u201d sugestii capitaliste. \u021a\u0103r\u0103nimea a fost inclus\u0103 \u00een sfera rela\u021biilor de pia\u021b\u0103 cu m\u0103rfuri.
\n Nietzsche (chiar \u0219i Nietzsche, care nu este un fan al \u00eendr\u0103gostirilor) se \u00eendr\u0103goste\u0219te de Dostoievski, chimi\u0219tii lumii \u00eei fac tablou de onoare lui Mendeleev, Aivazovski ajunge un fel de zeu al apelor \u00eenvolburate, Ceaikovski, cu toate p\u0103catele lui, devine titular al scenelor lirice ale lumii, Cehov sufl\u0103 \u00een ceafa marilor dramaturgi, Pavlov \u00ee\u0219i preg\u0103te\u0219te argumentele \u0219tiin\u021bifice pentru viitorul premiu Nobel, Goncearov patenteaz\u0103 oblomovismul, Gogol inventeaz\u0103 comer\u021bul cu suflete moarte, Tolstoi e-n toate…
\n E o admirabil\u0103 dezmor\u021bire general\u0103. Rusia ar trebui, dac\u0103 \u00eenc\u0103 n-a f\u0103cut-o, s\u0103-\u0219i pun\u0103 acest secol \u00een rama na\u021bional\u0103, s\u0103 g\u0103seasc\u0103 la intrarea \u00een Ermitaj locul de onoare pentru acest tablou. Pe ansamblu \u00eens\u0103, aurul… blazonului cultural al secolului nu cred c\u0103 poate fi extins peste tot blazonul na\u021bional. A\u0219 numi acest grozav interval temporal al ru\u0219ilor ca fiind secolul marilor speran\u021be. Orizonturile erau scrutate de doruri doldora de optimism. Rusia are \u00eens\u0103, la sf\u00e2r\u0219itul acestui secol, \u00eenc\u0103 multe v\u00e2n\u0103t\u0103i nelecuite. Economic \u0219i democratic t\u00e2nje\u0219te dup\u0103 standardele occidentale, \u00eens\u0103 feudalismul, tol\u0103nit sfid\u0103tor \u00een celulele statului \u0219i ale mentalit\u0103\u021bilor, opune \u00eenc\u0103 mare rezisten\u021b\u0103.
\n Dac\u0103 definim morala cu fidelitate fa\u021b\u0103 de DEX, ca fiind ansamblul convingerilor, atitudinilor, deprinderilor reflectate \u0219i fixate \u00een principii, norme, reguli, determinate istoric \u0219i social, care reglementeaz\u0103 comportarea \u0219i raporturile indivizilor \u00eentre ei, precum \u0219i dintre ace\u0219tia \u0219i colectivitate \u0219i a c\u0103ror respectare se \u00eentemeiaz\u0103 pe con\u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i pe opinia public\u0103, la sf\u00e2r\u0219itul secolului XIX, Rusia este un imperiu \u00een care morala avea chipul unui portret care amintea \u00eenc\u0103 (\u0219i) de manualele medievale de etic\u0103. Acum, Rusia \u021barist\u0103 era o \u021bar\u0103 a contrastelor: 80% din popula\u021bie era format\u0103 din \u021b\u0103rani, care duceau o via\u021b\u0103 medieval\u0103, iar la extrema cealalt\u0103 se aflau arti\u0219tii, scriitorii, compozitorii, oamenii de \u0219tiin\u021b\u0103, adapta\u021bi la stilul de via\u021b\u0103 occidental. Pe l\u00e2ng\u0103 economia capitalist\u0103, reprezentat\u0103 de faptul c\u0103 Rusia era cel mai mare produc\u0103tor de \u021bi\u021bei \u0219i principalul exportator de gr\u00e2ne, coexista un regim al cenzurii politice \u0219i al arbitrariului poli\u021bienesc, un regim care oferea cet\u0103\u021benilor s\u0103i drepturi de ostatici. Imperiul rus era un colos fragil lipsit de Constitu\u021bie \u0219i Parlament.
\n \u00cen rusul simplu, iubitorul c\u00e2ntecelor de step\u0103 \u00eenfr\u0103\u021bit \u00een oftat cu faimoasa balalaika, beatul de sfin\u021benie \u0219i de stele care nu are via\u021ba \u0219i credin\u021ba alterate de be\u021bia puterii \u0219i drogul averilor, palpit\u0103 morala care aminte\u0219te de unii dintre eroii lui Dostoievski: morala aceea care are ,,simplitatea copil\u0103reasc\u0103 a cur\u0103\u021beniei, a reg\u0103sit acea natur\u0103 primordial\u0103 din profunzimile f\u0103pturii \u0219i se face una cu ea \u00een iubire universal\u0103\u201d, cum zice Nichifor Crainic \u00een ,,Paradisul pierdut\u201d. M\u00ee\u0219kin, Aleo\u0219a, stare\u021bul Zosima, Marmeladov, pruncul Kolea sau chiar prostituata de nevoie, Sonia, tr\u0103itori \u00een acest veac al marilor speran\u021be, sunt ru\u0219i purt\u0103tori ai unor valori morale admirabile. C\u00e2nd din sufletul lui Kolea izbucne\u0219te acel strig\u0103t de crucificat, \u201eVreau s\u0103 suf\u0103r pentru omenire!\u201d, sim\u021bi c\u0103 tezaurul moralei nu este \u00een primejdie. \u201eE destul s\u0103 \u0219tiu c\u0103 exi\u0219ti undeva pe lume ca s\u0103 nu-mi fie lehamite de via\u021b\u0103\u201d (F.M. Dostoievski, \u201eFra\u021bii Karamazov\u201d, Bucure\u0219ti, Editura Leda, 2005, p. 384). Sunt vorbele pe care Ivan i le spune fratelui s\u0103u Aleo\u0219a. Este poate cea mai mare declara\u021bie de dragoste\/ respect din istoria omenirii. S\u0103 \u0219tii c\u0103 exist\u0103 undeva \u00een lume cineva care te ajut\u0103, prin simpla sa prezen\u021b\u0103, s\u0103 mergi mai departe atunci c\u00e2nd te asediaz\u0103 restri\u0219tea cea mare, ca s\u0103 nu-\u021bi dai \u00eenc\u0103 demisia din via\u021b\u0103\u2026 Jalnicul Marmeladov, acest \u201emartir al declas\u0103rii\u201d (Valeriu Cristea), dec\u0103zutul, \u00eei m\u0103rturise\u0219te lui Raskolnikov: \u201eC\u0103ci orice om trebuie s\u0103 aib\u0103 m\u0103car un loc pe lume unde s\u0103 se poat\u0103 duce! Fiindc\u0103 vine o clip\u0103 c\u00e2nd \u00ee\u021bi trebuie neap\u0103rat o ie\u0219ire. […] \u00cen\u021belege\u021bi, stimate domn, ce \u00eenseamn\u0103 asta, s\u0103 nu mai ai unde te duce?\u201d (F.M. Dostoievski, \u201eCrim\u0103 \u0219i pedeaps\u0103\u201d, Bucure\u0219ti, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1982, pp. 20, 21, 23). Declara\u021biile de dragoste ofer\u0103 aur\u0103 imperial\u0103 moralei. Seraficul Aleo\u0219a \u00eel \u00eentreab\u0103 pe Ivan: \u201ePo\u021bi, oare, s\u0103-\u021bi duci mai departe via\u021ba cu iadul acesta \u00een inim\u0103 \u0219i cuget, spune-mi, po\u021bi?\u201d (,,Fra\u021bii Karamazov\u201d, ed. cit., p. 383). Marile \u00eengrijor\u0103ri \u021bin \u00een via\u021b\u0103 cerul \u00eenstelat al moralei. Stare\u021bul Zosima pare, \u00een simplitatea sa profund\u0103, rupt din Biblie: \u201eFra\u021bilor, nu pregeta\u021bi, cuprin\u0219i de spaim\u0103 \u00een fa\u021ba tic\u0103lo\u0219iei oamenilor, iubi\u021bi-i a\u0219a tic\u0103lo\u0219i cum sunt, c\u0103ci astfel iubirea voastr\u0103 va fi dup\u0103 chipul \u0219i asem\u0103narea lui Dumnezeu, ridic\u00e2ndu-v\u0103 pe culmea cea mai \u00eenalt\u0103 a dragostei p\u0103m\u00e2nte\u0219ti. Iubi\u021bi toat\u0103 pl\u0103smuirea Ziditorului acestei lumi, \u00een \u00eentregimea ei, precum \u0219i fiecare gr\u0103unte de nisip \u00een parte. C\u0103ta\u021bi cu drag la fiecare frunzuli\u021b\u0103, la fiece raz\u0103 de soare. […] Iubind, ve\u021bi \u00een\u021belege taina divin\u0103 ce se ascunde \u00een toate \u0219i deslu\u0219ind-o o dat\u0103 pentru totdeauna, cu fiecare zi vi se va ar\u0103ta tot mai l\u0103murit. […] Iubi\u021bi dobitoacele: c\u0103tre ele \u0219i-a \u00eendreptat Dumnezeu mai \u00eent\u00e2i g\u00e2ndul \u0219i le-a h\u0103r\u0103zit o bucurie senin\u0103. Nu le-o strica\u021bi \u0219i nu le chinui\u021bi, feri\u021bi-v\u0103 s\u0103 le r\u0103pi\u021bi bucuria de a tr\u0103i, spre a nu sta \u00eempotriva celor l\u0103sate de Dumnezeu. […] Iubi\u021bi, mai cu osebire pruncii, c\u0103ci \u0219i ei sunt f\u0103r\u0103 prihan\u0103, ca \u00eengerii din cer, \u0219i tr\u0103iesc pentru a ne umple sufletul de duio\u0219ie \u0219i pentru a ne cur\u0103\u021ba inimile p\u0103c\u0103toase, lumin\u00e2nd asupra noastr\u0103 ca un semn ceresc\u201d (ibid., p. 466). C\u00e2nd Ippolit se adreseaz\u0103 zeflemitor c\u0103tre M\u00ee\u0219kin \u2013 \u201eE adev\u0103rat, prin\u021be, c\u0103 ai spus odat\u0103 c\u0103 \u00abfrumuse\u021bea\u00bb va salva lumea? Domnilor, strig\u0103 el, adres\u00e2ndu-se tuturor, prin\u021bul sus\u021bine c\u0103 frumuse\u021bea va salva lumea! Iar eu sus\u021bin c\u0103 asemenea idei frivole \u00eei vin acum pentru c\u0103 este \u00eendr\u0103gostit\u201d (F.M. Dostoievski, \u201eIdiotul\u201d, Bucure\u0219ti, Biblioteca pentru To\u021bi. Editura pentru Literatur\u0103, 1965, p. 294) \u2013 \u00een\u021belegi c\u0103 prin\u021bul este locuit de inocen\u021b\u0103. Sonia, expresie a sinergiei dintre sfin\u021benie \u0219i p\u0103cat, o fiin\u021b\u0103 paradoxal\u0103, \u201esf\u00e2nta prostituat\u0103\u201d sau \u201eprostituata m\u00e2ntuitoare\u201d, cea \u00een fa\u021ba c\u0103reia criminalul Raskolnikov st\u0103 \u00een genunchi ca \u0219i cum s-ar afla \u00een fa\u021ba \u201e\u00eentregii suferin\u021be omene\u0219ti\u201d, \u00eei spune acestuia: \u201ePrime\u0219te suferin\u021ba \u0219i isp\u0103\u0219e\u0219te-\u021bi vina cu ajutorul ei, asta trebuie s\u0103 faci\u201d (\u201eFra\u021bii Karamazov\u201d, ed. cit., p. 483). Un tratat de moral\u0103 al Rusiei secolului XIX ar fi s\u0103rac f\u0103r\u0103 m\u0103rturiile unor eroi ai lui Tolstoi, Dostoievski, Pu\u0219kin, Gogol, Cehov sau Goncearov…
\n Dar… \u00cen secolul care datoreaz\u0103 enorm culturii, Turgheniev a fost exilat, Dostoievski condamnat \u0219i deportat \u00een Siberia, Cern\u00ee\u0219evski este \u00eencarcerat. Sus\u021binut\u0103 de stat, biserica pravoslavnic\u0103 l-a excomunicat pe Lev Tolstoi. Reperele morale de suflet nepervertit sunt f\u0103cute \u021b\u0103nd\u0103ri. Panslavismul, mi\u0219care politic\u0103 ap\u0103rut\u0103 la mijlocul XIX, care avea ca \u021bint\u0103 unirea tuturor popoarelor slave, a promovat o moral\u0103 a agresiunii. Rusia nu putea accepta ca slavii din Balcani s\u0103 fie guverna\u021bi de Austro-Ungaria \u0219i Imperiul Otoman. Cu idei care se \u00eenfiripaser\u0103 prin secolele XVI \u0219i XVII, panslavismul, av\u00e2nd elanuri asem\u0103n\u0103toare av\u00e2nturilor pangermanismului, multe simptome ale ,,bolilor\u201d altor imperii, a p\u0103gubit grav, prin pornirile sale belicoase, secolul XIX rusesc. Dup\u0103 fiecare dintre cele trei mari r\u0103zboaie ale acestui secol \u2013 cel de nevoie, cu Napoleon, \u0219i cele din Crimeea \u0219i Balcani \u2013 refacerea finan\u021belor \u0219i economiei Rusiei a durat aproximativ c\u00e2te 20-25 de ani. R\u0103zboiul ruso-turc (1877\u20131878), de pild\u0103, a costat Rusia 1 miliard de ruble, adic\u0103 de 1,5 ori mai mult dec\u00e2t veniturile bugetului de stat din 1880.
\n Dup\u0103 standardele morale de ast\u0103zi, Dostoievski \u0219i Turgheniev n-ar putea fi considera\u021bi, ca sprijinitori ai r\u0103zboiului, purt\u0103tori de cuv\u00e2nt ai valorilor umane. Dac\u0103 Dostoievski nu mi-ar fi fost apropiat, probabil c\u0103 l-a\u0219 fi aruncat peste bord de la primele r\u00e2nduri pe care le-a\u0219 fi citit \u00een \u201eJurnal de scriitor\u201d, cu privire la problematica r\u0103zboiului. Repetat, Dostoievski a solicitat, \u00een varii articole, angajarea r\u0103zboiului cu turcii, argument\u00e2nd c\u0103 \u201eun organism at\u00e2t de puternic precum Rusia ar trebui s\u0103 str\u0103luceasc\u0103 \u0219i s\u0103 aib\u0103 o semnifica\u021bie spiritual\u0103 enorm\u0103\u201d, s\u0103 conduc\u0103 la \u201ereunificarea lumii slave\u201d. Se \u00eenroleaz\u0103 f\u0103r\u0103 niciun echivoc \u00een armia purt\u0103torilor de cuv\u00e2nt ai r\u0103zboiului: \u201eAcest r\u0103zboi ne este necesar \u0219i nou\u0103; nu ne ridic\u0103m doar pentru \u00abfra\u021bii slavi\u00bb, care sunt chinui\u021bi de turci, ci pentru propria salvare: r\u0103zboiul va \u00eemprosp\u0103ta aerul sufocant pe care-l respir\u0103m, \u00een dec\u0103derea moral\u0103 \u0219i marasmul nostru spiritual […] odat\u0103 cu r\u0103zboiul \u0219i cu victoria va veni un nou cuv\u00e2nt, va \u00eencepe o nou\u0103 via\u021b\u0103, ne vom debarasa de funesta vorb\u0103rie de alt\u0103 dat\u0103\u201d (\u201eJurnal de scriitor\u201d, vol. II, Ia\u0219i, Editura Polirom, 1998, pp. 376-378). R\u0103zboiul ca evadare din dec\u0103derea moral\u0103, ca rena\u0219tere na\u021bional\u0103… Turgheniev \u00eei \u021binea isonul: \u201ePentru dezvoltarea larg\u0103 a civiliza\u021biei viitoare, Rusia are nevoie de mai multe spa\u021bii cu vedere la mare\u201d. \u00cen ,,Suflete moarte\u201d (1842), \u00eentr-un final legendar al c\u0103r\u021bii, Gogol schi\u021beaz\u0103 poematic \u0219i istoric fiin\u021ba panslavismului: ,,\u0218i tu, Rusie, nu zbori oare ca o \u00eenfl\u0103c\u0103rat\u0103 troic\u0103, pe care nimeni n-ar putea-o \u00eentrece? Drumul fumeg\u0103 sub tine, podurile duduie, totul r\u0103m\u00e2ne \u00een urm\u0103 \u0219i nimic nu te \u00eentrece. Trec\u0103torul se opre\u0219te, uluit de aceast\u0103 dumnezeiasc\u0103 minune. S\u0103 fi c\u0103zut oare tr\u0103snetul din cer? Ce \u00eenseamn\u0103 aceast\u0103 goan\u0103 nebun\u0103, care \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103? Ce tainic\u0103 putere se ascunde \u00een ace\u0219ti cai, cum nu s-au mai v\u0103zut \u00eenc\u0103 pe lume? Oh, telegari, minuna\u021bi telegari ruse\u0219ti, ce v\u00e2rtejuri n\u0103prasnice de v\u00e2nt se \u00eencurc\u0103 \u00een coamele voastre? S-ar spune c\u0103 trupul vostru neast\u00e2mp\u0103rat e numai urechi. Auzind deasupra capetelor lor c\u00e2ntecul cu care sunt deprin\u0219i, \u0219i-au umflat \u2013 cu to\u021bi deodat\u0103 \u2013 piepturile lor de aram\u0103 \u0219i, abia ating\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul cu copitele, iat\u0103-i aidoma unor s\u0103ge\u021bi ce despic\u0103 aerul. A\u0219a zboar\u0103 Rusia, sub o inspira\u021bie divin\u0103\u2026 \u00cencotro te av\u00e2n\u021bi? R\u0103spunde! Niciun r\u0103spuns. Zuruitul zurg\u0103l\u0103ilor r\u0103sun\u0103 melodios. Aerul, spintecat de goan\u0103, v\u00e2jiind, se preface \u00een v\u00e2nt puternic. Zboar\u0103 pe de l\u0103turi, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een urm\u0103, tot ce-i iese \u00een cale; \u0219i, cu priviri invidioase, se dau la o parte \u2013 ca s\u0103-i fac\u0103 loc celelalte popoare; celelalte state\u201d. Morala este \u00een mare suferin\u021b\u0103. Plute\u0219te peste tot, ca un cancer al moralei, aerul acela care spune c\u0103 nu r\u0103zboiul va fi cel care va distruge lumea, ci plictiseala… \u00cendr\u0103gostit p\u00e2n\u0103 aproape de lacrim\u0103 de fragila existen\u021b\u0103 a insului, Antoine de Saint-Exup\u00e9ry zice minunat c\u0103 \u201eR\u0103zboiul nu este o aventur\u0103. Este o boal\u0103. Este ca tifosul\u201d, \u00een vreme ce ra\u021bionalul Bertrand Russell are un discurs aproape poematic: \u201eR\u0103zboaiele nu hot\u0103r\u0103sc cine are dreptate, ci doar cine r\u0103m\u00e2ne \u00een via\u021b\u0103\u201d. Dostoievski ne cople\u0219e\u0219te cu nuan\u021be\u2026 controversate. Prin r\u0103zboi, crede el, \u201ese face un pas c\u0103tre ceva absolut nou, c\u0103tre ceva care scindeaz\u0103 trecutul, \u00eel \u00eennoie\u0219te \u0219i \u00eel face s\u0103 renasc\u0103 pentru o via\u021b\u0103 nou\u0103\u2026\u201d (F.M. Dostoievski, \u201eJurnal de scriitor\u201d, vol. II, Ia\u0219i, Editura Polirom, 1998, p. 375). R\u0103zboiul, ca rena\u0219tere\u2026 Am putea s\u0103-i privim ast\u0103zi pe Dostoievski, Turgheniev sau Gogol din perspectiva deschis\u0103 de Ilie Danilov doar pentru autorul ,,Fra\u021bilor Karamazov\u201d, \u00een interven\u021bia sa din ,,Convorbiri literare\u201d, \u201eUn fals elogiu adus r\u0103zboiului\u201d? \u201eRecurg\u00e2nd la acest fals elogiu f\u0103cut r\u0103zboiului\u201d, scrie Ilie Danilov, ,,Dostoievski critica, de fapt, neajunsurile societ\u0103\u021bii ruse\u0219ti, aflate, \u00een timp de pace, \u00eentr-o stare de total\u0103 indiferen\u021b\u0103 \u0219i inactivitate. El este dezam\u0103git de contemporanii s\u0103i, ale c\u0103ror tr\u0103s\u0103turi comportamentale definitorii sunt egoismul, indiferen\u021ba, la\u0219itatea, necinstea, cupiditatea, pref\u0103c\u0103toria \u0219i trivialitatea. Pe de alt\u0103 parte \u00eens\u0103 acest \u00abelogiu\u00bb al s\u0103u se \u00eenscrie \u00een starea general\u0103 de euforie panslavist\u0103 a popula\u021biei ruse, convins\u0103 c\u0103 Rusiei \u00eei revine misiunea istoric\u0103 de a elibera de sub jugul otoman popoarele slave din Balcani\u201d. Cert este c\u0103 Ilie Danilov trimite (\u0219i) c\u0103tre multe dintre destr\u0103m\u0103rile moralei Rusiei secolului XIX…
\n \u00cen pofida unui dezghe\u021b \u00een via\u021ba politic\u0103 \u0219i economic\u0103 a Rusiei \u021bariste, ultimul \u021bar al secolului XIX (dar \u0219i al \u00eenceputului secolului urm\u0103tor), Nicolae al II-lea, adoptase, potrivit istoricului britanic Orlando Guy Figes, un stil autocratic \u0219i \u00eencerca s\u0103-\u0219i justifice politicile afirm\u00e2nd c\u0103 ideile sale \u201epogor\u00e2ser\u0103 asupra lui\u201d direct de la Dumnezeu. \u021aarul era convins de faptul c\u0103 \u201eoamenii nu influen\u021beaz\u0103 evenimentele, c\u0103 Dumnezeu este cel care conduce totul, iar \u021barul, ca uns al lui Dumnezeu, nu ar trebui s\u0103 urmeze sfaturile nim\u0103nui, ci s\u0103 se ghideze doar dup\u0103 inspira\u021bia sa divin\u0103\u201d. Rusia era Sf\u00e2nta Rusie, nu un stat cu structuri laice. \u00cen amurgul secolului amintit, \u00een Europa existau state cu regimuri democratice (Fran\u021ba, Suedia, Norvegia etc.), liberale (Rom\u00e2nia, Marea Britanie, Belgia), autoritare (Germania, Austro-Ungaria \u0219i altele), autocratice, absolutiste (Rusia \u0219i Imperiul Otoman). Ierarhia marilor puteri era dominat\u0103 de Germania, Marea Britanie \u0219i Fran\u021ba. Rusia nu era un prim-solist. Totu\u0219i, \u00een cea de-a doua jum\u0103tate a secolului al XIX, \u00een \u00eencercarea de a-\u0219i asigura independen\u021ba fa\u021b\u0103 de capitalul str\u0103in, Rusia a adoptat unele m\u0103suri importante. \u00cen 1897 a introdus standardul aur, rubla devenind una dintre cele mai stabile valute din lume, fiind atractiv\u0103 \u0219i pentru investi\u021biile str\u0103ine. \u00cencep\u00e2nd cu 1892, p\u00e2n\u0103 prin 1914, str\u0103inii au investit \u00een \u00eentreprinderile ruse\u0219ti peste un miliard de dolari americani (echivalentul a 20 de miliarde de dolari-aur, la nivelul anului 2000), astfel \u00eenc\u00e2t Rusia a cunoscut un salt al dezvolt\u0103rii industriale care avea s\u0103 aduc\u0103 \u021b\u0103rii, \u00eempreun\u0103 cu agricultura \u0219i cu resursele ei miniere, locul al cincilea printre economiile lumii.
\n Triste\u021bile secolului XIX asediaz\u0103 \u00eens\u0103 din toate z\u0103rile fiin\u021ba moralei ruse\u0219ti. \u00cen 1842, Lermontov scria: \u201eAdio, tu, Rus\u00ede nesp\u0103lat\u0103,\/ \u021aar\u0103 de domni, t\u0103r\u00e2m al robilor,\/ R\u0103m\u00e2ne-\u021bi, voi, mundire-albastr\u0103 pat\u0103,\/ \u0218i tu popor umil, supusul lor\u201d. \u00cen 1843, francezul Astolphe Louis Leonor, marchiz de Custine, publica Lettres de Russie. Cartea, care a cunoscut edi\u021bii repetate, a fost apreciat\u0103 \u0219i ca fiind cea mai inteligent\u0103 carte despre Rusia, scris\u0103 de un str\u0103in. Prezent\u00e2nd imperiul \u021barist al lui Nicolae I ca pe un regim despotic bazat pe Biseric\u0103 \u0219i Ortodoxie (resurse ideologice de putere), cartea a scandalizat publicul rus, fiind interzis\u0103 \u00een imperiu. R\u0103sfoind ,,Scrisori din Rusia\u201d, cartea semnat\u0103 de Marchizul De Custine (Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2022), oferim c\u00e2teva fr\u00e2nturi din aceste scrisori… ,,Ceea ce m-a izbit de la bun \u00eenceput, v\u0103z\u00e2ndu-i pe curtenii ru\u0219i la treab\u0103, a fost faptul c\u0103-\u0219i \u00eendeplinesc obliga\u021biile de mari seniori cu o supunere nemai\u00eent\u00e2lnit\u0103, ca un soi de sclavi superiori\u201d… \u201eGuvernarea ruseasc\u0103 \u00eenseamn\u0103 disciplina taberei militare pus\u0103 \u00een locul ordinii cet\u0103\u021bii, starea de asediu devenit\u0103 stare normal\u0103 a societ\u0103\u021bii\u201d… \u201eA min\u021bi, aici, \u00eenseamn\u0103 a ocroti societatea, a spune adev\u0103rul \u00eenseamn\u0103 a zdruncina statul\u201d… \u201eO armat\u0103 de birocra\u021bi, aceasta este o adev\u0103rat\u0103 durere a Rusiei. Ace\u0219ti domni formeaz\u0103 un fel de nobilime\u201d… \u201e\u00cen Rusia, singurul zgomot permis sunt strig\u0103tele de admira\u021bie\u201d… \u201eClerul ortodox rus a fost \u0219i va fi \u00eentotdeauna un fel de mili\u021bie, doar \u00een uniforma sa diferit\u0103 de trupele seculare ale \u00eemp\u0103ratului. Preo\u021bii subordona\u021bi \u00eemp\u0103ratului \u0219i episcopii s\u0103i constituie un regiment special\u201d… \u201e\u00cen Rusia, conversa\u021bia \u00eenseamn\u0103 conspira\u021bie, g\u00e2ndul este r\u0103zvr\u0103tire\u201d… \u201eGuvernarea ruseasc\u0103 \u00eenseamn\u0103 disciplina taberei militare pus\u0103 \u00een locul ordinii cet\u0103\u021bii, starea de asediu devenit\u0103 stare normal\u0103 a societ\u0103\u021bii\u201d… \u201eFiecare guvernator \u0219tie c\u0103 el, la fel ca majoritatea colegilor s\u0103i, este \u00een pericol s\u0103-\u0219i petreac\u0103 restul zilelor \u00een Siberia. Totu\u0219i, dac\u0103 \u00een timpul mandatului s\u0103u de guvernator reu\u0219e\u0219te s\u0103 fure destui bani pentru a se ap\u0103ra \u00een instan\u021b\u0103 la momentul potrivit, va fura; dac\u0103 (cazul este imposibil) ar r\u0103m\u00e2ne cinstit \u0219i s\u0103rac, ar fi pierdut. Aceasta nu este remarca mea, am auzit-o de la mai mul\u021bi ru\u0219i pe care \u00eei consider de \u00eencredere, dar m\u0103 voi ab\u021bine s\u0103 le men\u021bionez numele\u201d…
\n Mi se pare c\u0103 Marchizul De Custine schi\u021beaz\u0103 satisf\u0103c\u0103tor derapajele moralei \u00een Rusia secolului XIX. \u00cel ajut\u0103 \u0219i Dostoievski. Este rusul lene\u0219 sau exist\u0103, pur \u0219i simplu, ca peste tot, \u0219i oameni lene\u0219i \u00een Rusia?, se \u00eentreab\u0103 el. Arunc\u00e2ndu-se voluptuos \u00een agora, nu poate ocoli, nici \u00een \u201eCronica petersburghez\u0103\u201d aceast\u0103 \u00eentrebare: \u201eOare mul\u021bi sunt la noi cei care se \u021bin de treab\u0103, cum se zice, con amore, cu pl\u0103cere? Se spune c\u0103 noi, ru\u0219ii, suntem cam lene\u0219i din fire \u0219i ne place s\u0103 ne d\u0103m deoparte de la orice treab\u0103, iar dac\u0103 suntem sili\u021bi, o facem \u00een a\u0219a fel c\u0103 numai treab\u0103 nu se cheam\u0103\u201d (\u201eScrisori despre literatur\u0103 \u0219i art\u0103\u201d, Bucure\u0219ti, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1989, p. 389). Romancierul \u00eel ofer\u0103 ca exemplu de virtute pe Petru cel Mare, cel care ar fi putut s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 ignor\u00e2nd munca, dar a trudit toat\u0103 via\u021ba \u201e\u0219i se minuna cum de pot oamenii s\u0103 nu munceasc\u0103\u201d (ibid., p. 132). Omul dostoievskian din subteran\u0103 face, pur \u0219i simplu, elogiul lenei: \u201eO, domnilor, eu, poate, m\u0103 consider om de\u0219tept numai pentru c\u0103 toat\u0103 via\u021ba n-am fost \u00een stare nici s\u0103 \u00eencep, nici s\u0103 termin ceva\u201d (\u201e\u00censemn\u0103ri din subteran\u0103\u201d, \u00een \u201eJuc\u0103torul \u0219i alte microromane\u201d, Ia\u0219i, Editura Polirom, 2003, p. 46). Lenea este perceput\u0103 ca o virtute. Elogiul ei nu este doar unul etic. Avem aici o veritabil\u0103 metafizic\u0103 a lenei: \u201eO, dac\u0103 a\u0219 sta degeaba numai din lene! Doamne, c\u00e2t de mult m-a\u0219 stima atunci! M-a\u0219 stima tocmai fiindc\u0103 m\u0103car lene sunt \u00een stare s\u0103 am \u00een mine; m\u0103car o \u00eensu\u0219ire, oarecum pozitiv\u0103, ar exista \u00een mine, iar eu a\u0219 fi sigur de ea\u201d (ibid., p. 47). Eroul subteranei are lene cu \u0219taif, o lene cu doctrin\u0103: ,,\u00abLene\u0219!\u00bb \u2013 p\u0103i \u0103sta-i un titlu, o menire, e o carier\u0103, rogu-v\u0103. Nu glumi\u021bi, a\u0219a-i. A\u0219 fi atunci membru de drept al celui mai select club \u0219i singura mea ocupa\u021bie ar fi c\u0103 m-a\u0219 stima perpetuu\u201d (ibid. p. 47). Ivan Alexandrovici Goncearov ridic\u0103 lenea la rang de… doctrin\u0103 na\u021bional\u0103. Oblomov, personajul acestuia, este o Madame Bovary \u00een oglind\u0103. Bovarismul \u0219i oblomovismul au ajuns vedete ale dic\u021bionarelor, sugereaz\u0103 evadarea din tot. Oblomov \u00eentruchipeaz\u0103 ceva mai mult dec\u00e2t lenea ca lene: neputin\u021ba de a evada din condi\u021bia dat\u0103, blestemul de a fi logodit etern cu plictisul funciar. Patul \u2013 pe care eroul romanului reu\u0219e\u0219te s\u0103-l p\u0103r\u0103seasc\u0103 doar dup\u0103 vreo sut\u0103 cincizeci de… pagini \u2013 \u201eeste un centru gravita\u021bional mai puternic dec\u00e2t iubirea\u201d (R\u0103zvan Ilie, \u201eDespre Oblomov sau despre plumbul din picioare\u201d, Voxpublica, noiembrie 2009). Cople\u0219it de o lene teribil\u0103, de sentimentul c\u0103 nu e pe lume loc mai \u201ebinecuv\u00e2ntat dec\u00e2t patul, eroul este rupt de viermuiala lumii. C\u00e2nd, \u00een sf\u00e2r\u0219it, la \u00eendemnul unui prieten, p\u0103r\u0103se\u0219te patul \u0219i alearg\u0103 prin parc \u00eempreun\u0103 cu Olga, femeia iubit\u0103, se credea c\u0103 evadarea este posibil\u0103. Dar Oblomov, istovit p\u00e2n\u0103 \u0219i de iubire, se \u00eentoarce \u00een pat, care \u00eei devine, \u00een cele din urm\u0103, sicriu. C\u00e2nd prietenul Stoltz \u00eei repro\u0219eaz\u0103 c\u0103 \u201easta nu e via\u021b\u0103\u201d, el este cucerit de mirare. Nu-l scoate din paradigma inac\u021biunii funciare nici r\u0103spunsul lui Stoltz, care spune c\u0103 via\u021ba amicului s\u0103u este \u201eun fel de… oblomovism\u201d. Oblomovismul este contagios. S\u0103tenilor lui Creang\u0103 le era team\u0103 c\u0103 lene\u0219ul lor va contamina \u00eentreaga comunitate. Oblomovismul contamineaz\u0103 \u0219i decorul \u00een care eroul vegeteaz\u0103: \u201ePe pere\u021bi, \u00een jurul tablourilor, at\u00e2rnau dantele de a\u021be de p\u0103ianjen, \u00eemb\u00e2csite de colb; oglinzile, \u00een loc s\u0103 r\u0103sfr\u00e2ng\u0103 obiectele, mai cur\u00e2nd ar fi putut sluji de table ca s\u0103 \u00eensemni pe praful a\u0219ternut pe ele c\u00e2te ceva de \u021binut minte. Covoarele erau pline de pete. Pe canapea st\u0103 tr\u00e2ntit c\u00e2te un prosop; pe mas\u0103, rar se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 nu g\u0103se\u0219ti, diminea\u021ba, o farfurie, solni\u021ba, vreun os r\u0103mas de la cina din ajun \u0219i firimituri de p\u00e2ine. […] Ce e drept, pe etajer\u0103 se aflau dou\u0103-trei – c\u0103r\u021bi deschise \u0219i c\u00e2te un ziar aruncat iar pe birou \u2013 chiar o c\u0103limar\u0103, cu pene de scris al\u0103turi; dar paginile c\u0103r\u021bilor deschise erau acoperite de praf \u0219i \u00eeng\u0103lbenite de vreme, se cuno\u0219tea c\u0103 sunt p\u0103r\u0103site de mult, ziarul era de acum un an, iar dac\u0103 te-ai fi \u00eencumetat s\u0103 \u00eenmoi o pan\u0103 \u00een c\u0103limar\u0103, cel mult din ea ar fi zburat, b\u00e2z\u00e2ind, o musc\u0103 speriat\u0103\u201d (Ivan Alexandrovici Goncearov, \u201eOblomov\u201d, Bucure\u0219ti, Editura pentru Literatur\u0103 Universal\u0103, 1962, pp. 7-8).
\n Celor care vor s\u0103 se \u00eembog\u0103\u021beasc\u0103 \u0219i cu alte nuan\u021be ale oblomovismului le recomand ,,Un halat pentru un secol. Oblomovismul, \u00een r\u0103sp\u0103r\u201d (Iacob Florea, Bucure\u0219ti, Editura Tracus Arte, 2021), volum n\u0103scut din esen\u021be metafizice. Iacob Florea scrie o carte menit\u0103 s\u0103 ofileasc\u0103 prejudec\u0103\u021bi, mut\u0103 admirabil oblomovismul din paradigma lenei, \u00eel transfer\u0103 \u00eentr-un univers al exilului interior. Atitudinea lui Oblomov, cel refugiat \u00een celebrul ,,halat pentru un secol\u201d, seam\u0103n\u0103 pentru autor ,,mai degrab\u0103 cu o pav\u0103z\u0103, o armur\u0103 stranie \u0219i nea\u0219teptat\u0103 care-l ap\u0103r\u0103 pe protagonist de cine \u0219tie ce demoni ai lumii. Era primul s\u0103u refugiu, locul de unde putea s\u0103 priveasc\u0103 lumea \u0219i s\u0103 nu se lase privit, unde putea s\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 o strategie de ap\u0103rare \u0219i s\u0103 nu se arate descoperit\u201d (op. cit., p. 46). Da, ,,Oblomov pare primul care a \u00een\u021beles c\u0103 noi nu vedem pas\u0103rea dac\u0103 nu e \u00een colivie. Nu avem ochi pentru ea p\u00e2n\u0103 nu e \u00een colivie. \u0218i el a ales colivia. Iar noi l-am v\u0103zut. T\u00e2rziu, dar l-am v\u0103zut. Mai r\u0103m\u00e2ne s\u0103-l \u0219i auzim\u201d (ibid., p. 70). O colivie \u00eentr-o alt\u0103 colivie: secolul XIX, secolul \u00een care el supravie\u021buie\u0219te? M-am \u00eentrebat: ,,O colivie de aur mare c\u00e2t un secol rusesc?\u201d. Iacob Florea \u00eemi d\u0103 \u00eens\u0103 cu interoga\u021bia \u00een cap, \u00eemi spune c\u0103 nu putem reduce dimensiunile coliviei oblomoviene la o f\u0103r\u00e2m\u0103 din timpul istoric al unei na\u021bii, fie ea \u0219i c\u00e2t un secol, c\u0103ci ,,Oblomov nu este o poveste ruseasc\u0103. Oblomov este povestea unui om. Un om care, la un moment dat, se hot\u0103r\u0103\u0219te s\u0103 \u00eentoarc\u0103 spatele lumii. Lumii \u00een care a \u00eencercat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, a \u00eencercat s\u0103 iubeasc\u0103 \u0219i s\u0103-\u0219i fac\u0103 iluzii. Lumii care, \u00eentr-un fel sau altul, a vrut s\u0103-l acapareze, s\u0103-i g\u0103seasc\u0103 locul \u0219i s\u0103-l a\u0219eze \u00een r\u00e2ndurile ei\u201d (ibid., p. 66), s\u0103-l \u0219ablonizeze, s\u0103-l \u021bintuiasc\u0103 \u00een pluton, s\u0103-l jefuiasc\u0103 de nuan\u021bele personalit\u0103\u021bii sale. Oblomov e rus, e un rus captiv \u00een colivia secolului s\u0103u rusesc, o colivie care, iat\u0103, trebuie s\u0103 fie privit\u0103 ca una care se zv\u00e2rcole\u0219te \u00een marea colivie a lumii. Avem aici spectacolul aforistic al unei Matrio\u0219e care scrie tratate de alienare nu doar pentru acest rus \u0219i secolul \u00een care el supravie\u021buie\u0219te, ci \u0219i pentru noi to\u021bi ceilal\u021bi (englezi, germani, francezi, rom\u00e2ni, bangladeshieni…), cei care, arunca\u021bi \u00een ,,parcul uman\u201d, alc\u0103tuim o specie orfanizat\u0103 ce-\u0219i caut\u0103 alte orizonturi. Dar, dincolo de toate acestea, desigur, \u00een cartea lui Iacob Florea ve\u021bi ghici \u0219i multe alte avataruri ale moralei \u00een secolul marilor speran\u021be ruse\u0219ti.
\n Ar fi interesant de \u0219tiut dac\u0103 Dostoievski citise ceva din Gustave Le Bon, care publicase p\u00e2n\u0103 \u00een 1881, anul mor\u021bii scriitorului rus, \u0219i studii de antropologie privind civiliza\u021biile Orientului. \u201ePsihologia maselor\u201d a fost publicat\u0103 mai t\u00e2rziu, \u00een 1895. Cu siguran\u021b\u0103, psihologul\/ sociologul francez a citit \u00eens\u0103 romanele lui Dostoievski \u0219i a realizat, probabil, c\u0103, dac\u0103 el este \u201epsihologul mul\u021bimilor\u201d, Dostoievski poate fi numit, mai ales, \u201epsihologul individului\u201d. \u0218i \u00een \u201eJurnal de scriitor\u201d, nu doar \u00een opera sa literar\u0103, Dostoievski r\u0103m\u00e2ne un virtuos al subteranelor psihologiei insului, dar arunc\u0103 priviri profunde \u0219i \u00een subteranele psihologiei poporului rus. \u201eC\u0103l\u0103torie \u00een str\u0103in\u0103tate. C\u00e2te ceva despre ru\u0219ii din trenuri\u201d (F.M. Dostoievski, \u201eJurnal de scriitor\u201d, vol. II, Ia\u0219i, Editura Polirom, 1998, p. 39) \u0219i \u201eCeva despre minciun\u0103\u201d (ibid., vol. I, p. 146) reprezint\u0103 dou\u0103 dintre articolele \u00een care Dostoievski decripteaz\u0103 \u201epsihologia rusului\u201d. Suspiciunea, zice Shakespeare, vine \u00eentotdeauna c\u00e2nd totul este pierdut. A\u0219a o fi? Rusul este eminamente suspicios \u0219i iritabil, sus\u021bine Dostoievski: \u201eDac\u0103 un rus pe care-l vezi \u00eent\u00e2ia oar\u0103 \u00eencepe o discu\u021bie cu tine, o face \u00eentotdeauna pe un ton confiden\u021bial \u0219i prietenesc, dar de la primul lui cuv\u00e2nt vei observa profunda ne\u00eencredere \u0219i chiar iritarea suspicioas\u0103 \u00een\u0103bu\u0219it\u0103, care e gata-gata s\u0103 r\u0103bufneasc\u0103 din el, fie printr-o replic\u0103 ustur\u0103toare, fie pur \u0219i simplu printr-o necuviin\u021b\u0103, cu toat\u0103 \u00abeduca\u021bia\u00bb lui, \u0219i, ce este mai important, r\u0103bufne\u0219te ca din senin\u201d (\u201eJurnal de scriitor\u201d, vol. II, Ia\u0219i, Editura Polirom, 1998, p. 41). Rusul are chiar un anumit rafinament al suspiciunii. Este aproape un profesionist al suspiciunii: \u201e\u2026chiar dac\u0103 \u00ee\u021bi z\u00e2mbe\u0219te, se uit\u0103 la tine b\u0103nuitor, asta i-o cite\u0219ti \u00een ochi, \u00ee\u021bi dai seama din s\u00e2s\u00e2iala \u0219i dulcea scandare a cuvintelor; el te m\u0103soar\u0103, f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate c\u0103 se teme de tine […]; dar nici nu se poate s\u0103 nu te priveasc\u0103 b\u0103nuitor \u0219i s\u0103 nu mint\u0103, tocmai pentru c\u0103 \u0219i tu e\u0219ti rus \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea te compar\u0103 cu sine, sau poate \u0219i pentru c\u0103 meri\u021bi cu adev\u0103rat s\u0103 fie b\u0103nuitor cu tine\u201d (ibid., pp. 41-42). Spirit contradictoriu, rusul zice: \u201e\u2026 \u00abnu-mi pas\u0103 ce cred al\u021bii despre mine\u00bb sau: \u00abnu m\u0103 intereseaz\u0103 deloc opinia public\u0103\u00bb, \u0219i totu\u0219i nu-i om care s\u0103 se team\u0103 mai mult ca rusul (m\u0103 refer la cel civilizat), care s\u0103 tremure mai mult ca el de frica opiniei publice\u201d (ibid., p. 41). Mai ales intelectualii ru\u0219i, cei care poart\u0103 \u201eiadul \u00een suflet\u201d sunt r\u0103v\u0103\u0219i\u021bi de aceste antinomii. Lui Dostoievski nu-i lipse\u0219te umorul, atunci c\u00e2nd radiografiaz\u0103 spiritul rusului care c\u0103l\u0103tore\u0219te \u00een str\u0103in\u0103tate. Rusul are spirit de cast\u0103: \u201eCel mai bine este s\u0103 te \u00eent\u00e2lne\u0219ti cu generalii ru\u0219i. \u00cen str\u0103in\u0103tate, grija cea mai mare a generalului rus e ca nu cumva vreunul dintre compatrio\u021bii pe care-i \u00eent\u00e2lne\u0219te s\u0103-\u0219i permit\u0103 s\u0103 intre \u00een vorb\u0103 cu el f\u0103r\u0103 a \u021bine cont de rangul pe care-l are, profit\u00e2nd de faptul c\u0103 \u00absuntem, pas\u0103mite, \u00een str\u0103in\u0103tate \u0219i nu mai exist\u0103 vreo diferen\u021b\u0103 \u00eentre noi\u00bb. Din aceast\u0103 cauz\u0103, \u00een tren, de pild\u0103, generalul se cufund\u0103 chiar din prima clip\u0103 \u00eentr-o t\u0103cere sever\u0103, de statuie; \u0219i e mai bine a\u0219a, c\u0103ci nu deranjeaz\u0103 pe nimeni\u201d (ibid., p. 42-43).
\n Minciuna este o alt\u0103 perspectiv\u0103 pe care Dostoievski o abordeaz\u0103 pentru a schi\u021ba \u201eportretul\u201d poporului rus. Mint ru\u0219ii to\u021bi, p\u00e2n\u0103 la unul? Da, zice Dostoievski. \u0218i nu oricum, ci cu virtute estetic\u0103\u2026 Dac\u0103 e s\u0103-l ascult\u0103m pe Antoine de Saint-Exup\u00e9ry \u2013 \u201eCine vrea s\u0103 spun\u0103 ceva interesant, trebuie s\u0103 mint\u0103 pu\u021bin\u201d \u2013, p\u0103catul minciunii n-ar fi at\u00e2t de mare. Tudor Arghezi zice chiar c\u0103 minciuna \u00eentre\u021bine vie flac\u0103ra fiin\u021b\u0103rii: \u201eOmului \u00eei place s\u0103 se mint\u0103 \u0219i s\u0103 fie min\u021bit, \u0219i c\u00e2nd nu-l mai minte nimeni \u0219i nimic, se dezorganizeaz\u0103\u201d. Mark Twain, \u0219tim, nuan\u021beaz\u0103 interesant: \u201eExist\u0103 trei feluri de minciuni: minciunile, minciunile sfinte \u0219i statisticile\u201d. S\u0103 nu uit\u0103m \u0219i ceea ce a spus Dostoievski \u00eensu\u0219i, spus\u0103 ridicat\u0103 la nivel de maxim\u0103: \u201eS\u0103 min\u021bi cu originalitate este aproape mai bine dec\u00e2t s\u0103 repe\u021bi adev\u0103rul spus de un altul\u201d… De ce \u0219i cum mint ru\u0219ii? \u0218i aici, ne sugereaz\u0103 scriitorul rus, concet\u0103\u021benii s\u0103i au un specific elevat: \u201e\u2026\u00een s\u00e2nul clasei intelectuale, e imposibil\u0103 existen\u021ba unui om care nu minte. Asta tocmai pentru c\u0103 la noi sunt \u00een stare s\u0103 mint\u0103 chiar oamenii cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire cinsti\u021bi. Sunt convins c\u0103 la alte na\u021biuni, \u00een marea lor majoritate, mint doar tic\u0103lo\u0219ii; mint dintr-un interes practic, adic\u0103 \u00een scopuri de-a dreptul criminale. Ei bine, la noi pot min\u021bi absolut de poman\u0103 oamenii cei mai respectabili \u0219i cu scopurile cele mai onorabile. La noi, cei mai mul\u021bi mint din ospitalitate. Vor s\u0103-i produc\u0103 o impresie estetic\u0103 ascult\u0103torului\u201d (\u201eJurnal de scriitor\u201d, vol. I, Ia\u0219i, Editura Polirom, 1998, p. 146). Spectacolul minciunii este at\u00e2t de seduc\u0103tor, \u00eenc\u00e2t rusul chiar \u00eencepe s\u0103 cread\u0103 c\u0103 minciunile sale sunt adev\u0103ruri. Asist\u0103m la o veritabil\u0103 be\u021bie a minciunii: \u201e\u2026de-abia se apuc\u0103 omul s\u0103 mint\u0103, ba \u00eenc\u0103 \u0219i cu succes, c\u0103 a\u0219a de tare \u00eencepe s\u0103-i plac\u0103, \u00eenc\u00e2t strecoar\u0103 imediat anecdote printre faptele indubitabile ale propriei vie\u021bi; \u0219i procedeaz\u0103 astfel cu absolut\u0103 bun\u0103 credin\u021b\u0103, deoarece el \u00eensu\u0219i crede pe de-a-ntregul \u00een ceea ce spune; de fapt, nici nu ar fi firesc uneori s\u0103 nu crezi\u201d (ibid., p. 148). Minciuna devine contagioas\u0103. Spiritul rus are o poft\u0103 cu accente pantagruelice, atunci c\u00e2nd este curtat de ea: \u201eDelicata reciprocitate a minciunii este aproape prima condi\u021bie a societ\u0103\u021bii ruse, a tuturor adun\u0103rilor, seratelor, cluburilor, societ\u0103\u021bilor \u0219tiin\u021bifice \u0219i a altor asemenea\u201d (ibid., p. 148). Adev\u0103rul a ajuns pentru rus un fel de poveste locuit\u0103 de fantastic: \u201e\u2026la noi s-a pierdut cu totul axioma c\u0103 adev\u0103rul e mai poetic dec\u00e2t orice pe lumea aceasta, mai ales \u00een starea sa cea mai pur\u0103; mai mult, este chiar mai fantastic dec\u00e2t orice fabula\u021bie \u0219i imagina\u021bie a n\u0103r\u0103vitei min\u021bi omene\u0219ti. \u00cen Rusia, aproape \u00eentotdeauna, adev\u0103rul are un caracter complet fantastic\u201d (ibid., p. 149). Uneori, atitudinea rusului fa\u021b\u0103 de adev\u0103r cocheteaz\u0103 cu absurdul: \u201eAdev\u0103rul st\u0103 pe mas\u0103, \u00een fa\u021ba oamenilor, c\u00e2te o sut\u0103 de ani \u0219i ei nu-l iau, ci alearg\u0103 dup\u0103 o n\u0103scocire tocmai pentru c\u0103 iau adev\u0103rul drept ceva fantastic \u0219i utopic\u201d (ibid.). De ce minte rusul, \u00een mod esen\u021bial? Explica\u021bia lui Dostoievski cocheteaz\u0103 \u0219i cu umorul: \u201eEste vorba despre minte, de dorin\u021ba de a p\u0103rea mai inteligent dec\u00e2t \u00een realitate \u0219i, ceea ce este semnificativ, rusul nu \u021bine c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin s\u0103 par\u0103 mai inteligent dec\u00e2t toat\u0103 lumea ori dec\u00e2t cineva anume; nu, el vrea doar s\u0103 nu fie mai prost ca al\u021bii\u201d (ibid., p. 150).
\n \u00cen ,,Prin subteranele dostoievskiene\u201d (Ia\u0219i, Editura Junimea, 2018, p. 134), curiozitatea m-a \u00eendemnat s\u0103 aflu c\u00e2t de des\/ cum se raporteaz\u0103 protagoni\u0219tii unor romane dostoievskiene \u2013 \u201eIdiotul\u201d, \u201eFra\u021bii Karamazov\u201d, \u201eCrim\u0103 \u0219i pedeaps\u0103\u201d \u0219i \u201eDemonii\u201d \u2013 la minciun\u0103, c\u00e2t\u0103 apeten\u021b\u0103 are romancierul Dostoievski pentru acest subiect peste care \u00een \u201eJurnal\u201d a aruncat at\u00e2tea accente \u0219i nuan\u021be. Am ajuns la concluzia c\u0103 \u00eentre discursul teoretic din \u201eJurnal\u201d \u0219i discursul romanesc nu exist\u0103 un raport\u2026 direct propor\u021bional. \u201eJurnalistul\u201d Dostoievski pare mult mai preocupat de aceast\u0103 problem\u0103, dec\u00e2t eroii romanelor sale. Exist\u0103 \u00een romanele amintite 71 de trimiteri c\u0103tre minciun\u0103 \u0219i derivatele sale. \u00cen \u201eDemonii\u201d sunt 19 prezen\u021be: minciuna, 6; minciun\u0103, 11; minciunii, 2. \u00cen \u201eFra\u021bii Karamazov\u201d avem 21 de trimiteri: minciuna, 7; minciun\u0103, 4; minciuni, 2; minciunii,7; min\u021bit, 1. \u201eIdiotul\u201d are 14 consemn\u0103ri de acest gen: minciuna, 6; minciun\u0103, 4; mincinos, 3; mincino\u0219i, 1. \u00cen \u201eCrim\u0103 \u0219i pedeaps\u0103\u201d, cele 17 prezen\u021be sunt: minciuna, 1; minciun\u0103, 5; minciuni, 3; minciunile, 1; mincinoase, 1; min\u021bit, 6. N-am luat \u00eens\u0103 \u00een calcul felurite regionalisme sau sinonime. Am afirmat c\u0103 \u00eentre discursul teoretic din \u201eJurnal\u201d \u0219i cel pragmatic, romanesc, al personajelor dostoievskiene, nu exist\u0103 o rela\u021bie de direct\u0103 propor\u021bionalitate. Este, desigur, o specula\u021bie cu inten\u021bia de a g\u0103si un nod \u00een papur\u0103 care nu-\u0219i are prea multe justific\u0103ri, c\u0103ci un tratat despre minciun\u0103 n-ar putea avea suficient\u0103 substan\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 discursul profund al eroilor lui Dostoievski. Unii dintre ei pur \u0219i simplu cauterizeaz\u0103 sau, dimpotriv\u0103, \u00eencearc\u0103 s\u0103 ridice o statuie minciunii. S\u0103 ascult\u0103m: \u201eDa, m\u0103rturisesc, am min\u021bit, am min\u021bit toat\u0103 via\u021ba, zi de zi, ceas de ceas. Minciun\u0103 sunt din cap p\u00e2n\u0103 \u00een picioare, p\u0103rintele minciunii! Sau nu, nu p\u0103rintele minciunii \u2013 \u00eencurc mereu scripturile \u2013 mai bine zis odrasla minciunii, cred c\u0103-i suficient!\u201d (F. M. Dostoievski, \u201eFra\u021bii Karamazov\u201d, vol. I, Bucure\u0219ti, Editura Univers, 1982, p. 67). Cine putea fi m\u0103rturisitorul acesta, mitomanul f\u0103r\u0103 de leac? Altul dec\u00e2t Feodor Pavlovici Karamazov, b\u0103tr\u00e2nul \u021bap amorezat la concuren\u021b\u0103 cu fiul, pramatia\/ canalia care numai \u00een prezen\u021ba lui Aleo\u0219a, acest M\u00ee\u0219kin al Karamazovilor, avea tres\u0103riri de om? Desigur c\u0103 nu. Lebedeev, din \u201eIdiotul\u201d, este a\u0219ezat la \u201ezidul minciunii\u201d: \u201eMinte! strig\u0103 nepotul. P\u00e2n\u0103 \u0219i aici a min\u021bit! Prin\u021be, nu-l cheam\u0103 Timofei Lukianovici, ci Lukian Timofeevici. Ia spune acum, de ce ai min\u021bit? Ori Lukian, ori Timofei, nu-i totuna pentru tine? \u0218i ce importan\u021b\u0103 poate avea asta pentru prin\u021b? Minte, numai fiindc\u0103 minciuna i-a intrat \u00een s\u00e2nge, crede-m\u0103!\u201d (op. cit., p. 299). \u201eDragul meu, adev\u0103rul este, \u00eentotdeauna, neverosimil, ai \u0219tiut acest lucru? Ca s\u0103 faci adev\u0103rul s\u0103 par\u0103 mai verosimil, e nevoie s\u0103-i mai adaugi \u0219i pu\u021bin\u0103 minciun\u0103. Oamenii au procedat \u00eentotdeauna la fel. Poate c\u0103 exist\u0103 aici un ce pe care nu-l \u00een\u021belegem\u201d (\u201eDemonii\u201d, p. 274-275). Cine altul putea fi acesta care-l concureaz\u0103 pe Karamazov-tat\u0103l pentru a fi citat, ca motto, pe pagina de gard\u0103 a amintitului tratat despre minciun\u0103, dec\u00e2t Verhovenski, acest elevat punga\u0219 al fanteziilor? S\u0103 fi cunoscut Dostoievski c\u0103 Imm. Kant, \u00een \u201eMetafizica moravurilor\u201d (vezi \u201eScrieri moral-politice\u201d, Bucure\u0219ti, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, 1991, p. 269-276) a dedicat un subcapitol unor vicii precum minciuna, avari\u021bia \u0219i falsa umilin\u021b\u0103 (slug\u0103rnicia)? Minciuna este considerat\u0103 de filosoful din K\u00f6nigsberg \u201ecea mai mare \u00eenc\u0103lcare a datoriei omului fa\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i\u201d. Dispre\u021b \u0219i distrugere a demnit\u0103\u021bii umane, ea \u00eel jefuie\u0219te pe individ de statutul de fiin\u021b\u0103 uman\u0103: \u201eUn om care nu crede ceea ce el \u00eensu\u0219i \u00eei spune altui om […] are o valoare \u00eenc\u0103 \u0219i mai mic\u0103 dec\u00e2t ar avea un lucru\u201d, scrie Kant. Una dintre observa\u021biile kantiene l-ar fi pus pe g\u00e2nduri chiar \u0219i pe Dostoievski: \u201eEste remarcabil faptul c\u0103 primul delict din Biblie, prin care r\u0103ul a intrat \u00een lume, nu dateaz\u0103 de la fratricid (al lui Cain), ci de la prima minciun\u0103 (pentru c\u0103 \u00eempotriva ei se revolt\u0103 natura \u00eens\u0103\u0219i), numindu-l pe ini\u021biatorul tuturor relelor, mincinosul \u00eenceputurilor \u0219i tat\u0103l minciunilor\u201d. Nu credem c\u0103 ru\u0219ii sunt mincino\u0219ii \u00eenceputurilor, dar ni\u0219te profesioni\u0219ti ai minciunilor, dup\u0103 cum \u00eei descrie Dostoievski, ar putea fi, \u00een accep\u021bia kantian\u0103. Min\u021bim?, \u00eentreb eu. Fire\u0219te c\u0103 min\u021bim. To\u021bi? Da \u2013 scuza\u021bi \u2013 to\u021bi, f\u0103r\u0103 excep\u021bie. At\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t nu-l putem contrazice nici pe Napoleon, atunci c\u00e2nd ne spune c\u0103 \u201eistoria este o minciun\u0103 pe care nimeni nu o contest\u0103\u201d. Uneori ne min\u021bim \u0219i pe noi \u00een\u0219ine. Realiz\u00e2nd radiografia minciunii, Mark Twain, reamintim, scria c\u0103 exist\u0103 \u201etrei feluri de minciuni: minciunile, minciunile sfinte \u0219i statisticile\u201d. Exhaustiv, nu? Psihologii \u0219i sociologii, care mint (\u0219i ei), cel pu\u021bin din cauza dificult\u0103\u021bilor de a ajunge la adev\u0103r, au f\u0103cut din minciun\u0103 o vedet\u0103 a studiului…..
\n \u0218i tot cu Dostoievski am putea, prin ,,Demonii\u201d (1862) \u2013 cel mai sufocant roman al s\u0103u, 900 de pagini de bezn\u0103 spiritual\u0103, de furie \u0219i disperare, crime \u0219i sinucideri, o dezn\u0103dejde dus\u0103 la limitele ultime ale suportabilului \u2013 s\u0103 ghicim multe dintre tenebrele moralei secolului XIX. Lumea pare un fel de cazan \u00een plumbul c\u0103ruia fierbe toat\u0103 omenirea; lumin\u0103 pu\u021bin\u0103 de tot \u0219i abia p\u00e2lp\u00e2itoare, speran\u021b\u0103 nic\u0103ieri. \u201ePe l\u00e2ng\u0103 acei \u00abai no\u0219tri\u00bb din Demonii, ga\u0219ca de lichele din Idiotul e o vesel\u0103 gr\u0103dini\u021b\u0103 de copii: morala lor e putred\u0103, dar \u00een ea nu s-a \u00eenr\u0103d\u0103cinat nicio ideologie, niciun sistem de organizat crime, niciun nihilism feroce, nicio planificare a minciunii. \u00cen acest vortex al r\u0103ului, o prietenie, o dragoste, o duio\u0219ie sau o brum\u0103 de compasiune nu pot p\u0103trunde\u201d, zice nimerit Silviu Man (bookblog.ro, decembrie, 2007). Dup\u0103 ce-ai citit ultima pagin\u0103 din \u201eDemonii\u201d, tr\u0103ie\u0219ti sentimentul cronic al unei vizite \u00een miezul cel fierbinte al Apocalipsei. O liot\u0103 turbat\u0103 de sociali\u0219ti-nihilisto-anarhisto-revolu\u021bionari r\u0103t\u0103ce\u0219te agresiv \u00een acest infern care clocote\u0219te de ur\u0103, e \u00eensetat de distrugere, de anihilarea esen\u021bei umane. Mercenari ai haosului cu doctrin\u0103, cei mai mul\u021bi dintre actorii scenei disperate ur\u0103sc libertatea autentic\u0103, aristocra\u021bia, religia \u0219i propun osanale pentru o sf\u00e2nt\u0103 treime aiurit\u0103: ateism-\u0219tiin\u021b\u0103-revolu\u021bie.
\n \u00cen cuceritoare aventuri critic-eseistice, Leo Butnaru, fratele nostru de peste Prut, m\u0103 trimite, pentru a percepe \u0219i alte z\u0103ri ale moralei secolului XIX rusesc, spre \u201eEnciclopedia sufletului rus\u201d a lui Viktor Erofeev (Pite\u0219ti, Editura Paralela 45, 2003; ap\u0103rut\u0103 \u00een limba rus\u0103 \u00een anul 1999), carte \u00een care Rusia acelui timp este v\u0103zut\u0103 ca o \u021bar\u0103 a misticismului, mesianismului, haosului, dezn\u0103dejdii, mizeriei, superficialit\u0103\u021bii, dar \u0219i a talentului, a puterii de a rena\u0219te. Viktor Erofeev \u2013 cel care este un incomod al regimului actual rusesc, dar nu numai, a fost expulzat pentru o vreme din Uniunea Scriitorilor, iar din 2022 a ales exilul \u00een Germania \u2013, realizeaz\u0103 o veritabil\u0103 ,,enciclopedie\u201d a mentalit\u0103\u021bii ruse. Zice Leo Butnaru \u2013 vezi ,,Scriitorul \u0219i patria (Ru\u0219i & Rom\u00e2ni)\u201d, \u00een ,,Rom\u00e2nia literar\u0103\u201d, 7 august 2015 \u2013: ,,Dup\u0103 ce cite\u0219ti \u00abEnciclopedia sufletului rus\u00bb a lui Viktor Erofeev, din cele dezv\u0103luite \u0219i taxate drastic de autor ai putea spune c\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 at\u00e2tea alte caren\u021be ale sufletului slav, aplecarea acestuia \u00eentru be\u021bie ar fi ca \u0219i… floare la ureche\u201d… \u00centr-un alt eseu (,,Despre absen\u021ba \u00abenciclopediei sufletului rom\u00e2nesc\u00bb\u201d, \u00een ,,Limba rom\u00e2n\u0103\u201d, nr. 7-8, anul XX, 2010), acela\u0219i scriitor concluzioneaz\u0103: ,,Dar, spre final, s\u0103 revenim la \u00eenceputul textului, unde invocam spiritul \u2013 unii zic demoni(a)c \u2013 lermontovian, care \u201eb\u00e2ntuie\u201d \u00een crea\u021bia, \u00een idea\u021bia, estetica nega\u021biei mai multor scriitori ru\u0219i, ce-\u0219i v\u0103d poporul ca pe unul \u00abinfirm \/ calic moralice\u0219te\u00bb. O astfel de atitudine-viziune caracterizeaz\u0103 unele opere ale lui Goncearov, Turgheniev, Gogol, Dostoievski, Cehov, Bulgakov, Pasternak, Platonov, Zo\u0219cenko, Ilf \u0219i Petrov, Voinovici, Aksionov, Erofeev (Venedikt), ale unor avangardi\u0219ti \u2013 Dob\u00eecin, spre exemplu. S\u0103 ne amintim de \u00absuflete moarte\u00bb, \u00abdemoni\u00bb, \u00abidio\u021bi\u00bb, \u00ab\u021bicni\u021bi\u00bb, \u00abmon\u0219tri\u00bb… La Victor Erofeev netrebniciile bestiarului uman se extind cu mult, \u00eenf\u0103\u021bi\u0219ate mai radical, necru\u021b\u0103tor, ca \u00abun atac cerebral\u00bb\u201d.
\n Apropiindu-m\u0103 de Dostoievski, vizit\u00e2nd de c\u00e2teva ori, ca turist avizat, mari centre de cultur\u0103 ale Rusiei, am \u00eencercat, fire\u0219te, s\u0103-i cunosc \u0219i pe ru\u0219i; pe ru\u0219ii obi\u0219nui\u021bi. Aici, \u00een Rusia, am \u00een\u021beles celebrele vorbe ale lui Pu\u0219kin: \u201eDracu\u2019 m-a pus s\u0103 m\u0103 nasc \u00een Rusia cu talent \u0219i cu suflet!\u201d. Am priceput \u0219i vorbele lui Petre \u021au\u021bea: \u201eRu\u0219ii au un fel de umanitate indefinibil\u0103. Am fost la Moscova \u0219i nu pot spune despre ei c\u0103 sunt individual tirani, de\u0219i au practicat tirania\u201d. Am \u00eent\u00e2lnit, \u0219i eu, peste tot, foarte mul\u021bi ru\u0219i absolut admirabili, a\u0219a cum g\u0103se\u0219ti asemenea oameni \u00een toate z\u0103rile lumii. \u0218tiu ce a ad\u0103ugat \u021au\u021bea: \u201eI-am asem\u0103nat odat\u0103 pe ru\u0219i cu vacile care dau dou\u0103zeci \u0219i cinci de kile de lapte pe zi \u0219i apoi se balig\u0103 \u00een \u0219i\u0219tar\u201d. \u00cemi mai amintesc \u0219i de ce mi-a spus, cu mare triste\u021be, Grigore Vieru: \u201eC\u00e2t\u0103 limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 a r\u0103mas \u00een Basarabia, ar putea s-o \u00eenve\u021be u\u0219or \u0219i rusul\u201d. M-a pus pe g\u00e2nduri \u0219i h\u0103ituitul Iosif Brodski, poetul, eseistul \u0219i dramaturgul laureat al premiului Nobel, n\u0103scut la Sankt Petersburg, dar care \u0219i-a dat ob\u0219tescul sf\u00e2r\u0219it la New York: \u201eJudecata de Apoi este Judecata de Apoi, dar un om care \u0219i-a tr\u0103it via\u021ba \u00een Rusia trebuie s\u0103 fie primit \u00een Paradis, f\u0103r\u0103 nicio ezitare\u201d. C\u00e2nd \u00een regim terestru tr\u0103ie\u0219ti \u00een Iad, recompensa cu Raiul este obligatorie, ne sugereaz\u0103 rusul Brodski. Vreau s\u0103 spun, amintind de toate acestea, c\u0103 am \u0219tiin\u021b\u0103 de c\u00e2t infern exist\u0103 \u00een istoria Rusiei secolului XIX, dar nimic nu ne \u00eendrept\u0103\u021be\u0219te, a\u0219a cum o face Ion N. Oprea, \u00eentr-o polemic\u0103 destul de… cordial\u0103 pe care am avut-o cu domnia sa (vezi \u0219i Luceaf\u0103rul, ianuarie 2014), s\u0103 afirm\u0103m c\u0103 \u201etr\u0103s\u0103turile caracteristice, definitorii ale popula\u021biei [Rusiei, n.n., I.F.], de la mujic la \u00eenalta societate\u201d, sunt \u201enemunca, dorin\u021ba de cuceriri teritoriale, \u0219i, de aici, egoismul, la\u0219itatea, dezm\u0103\u021bul, necinstea, cupiditatea, trivialitatea\u201d. Nemunca, egoismul, la\u0219itatea, dezm\u0103\u021bul, necinstea, cupiditatea, trivialitatea\u2026 Tot potopul acesta aruncat asupra unui popor\u2026 Aceasta este intoleran\u021b\u0103. Oric\u00e2t de mult nu i-am adora\/ respecta unii dintre noi pe ru\u0219i, nimic nu ne \u00eendrept\u0103\u021be\u0219te s\u0103 nu fim de acord c\u0103 istoria culturii \u0219i civiliza\u021biei universale secolului XIX ar fi, f\u0103r\u0103 contribu\u021bia ru\u0219ilor, mult mai s\u0103rac\u0103. F\u0103r\u0103 s\u0103 fiu avocatul ru\u0219ilor, eticheta aceasta a\u0219ezat\u0103 pe istoria unui popor, oricare ar fi el, mi se pare nepotrivit\u0103 r\u0103u.
\n Am tras, vor spune unii, c\u0103tre morala secolului al XIX din Rusia, din aproape toate pozi\u021biile, cu o mare parte din armamentul din dotare. Un armament care este, mai ales, made in Rusia. Parc\u0103 pentru a-mi echilibra discursul, simt cum Friedrich Nietzsche \u00eemi d\u0103, \u00een \u201eAmurgul idolilor\u201c (Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2019, p. 68), un bob\u00e2rnac, \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103: \u201eNu este secolul al nou\u0103sprezecelea, \u00een special la sf\u00e2r\u0219itul s\u0103u, doar un secol al optsprezecelea amplificat, abrutizat, adic\u0103 un secol decadent?\u201c. Iar Nietzsche nu se refer\u0103 (doar) la secolul XIX rusesc. El trimite s\u0103ge\u021bi c\u0103tre un secol al Lumii. Poate c\u0103 ne vom face timp, c\u00e2ndva, s\u0103 discut\u0103m \u0219i despre dragul meu Nietzsche, aceast\u0103 admirabil\u0103 pacoste a spiritului, care nu are mereu cuvinte de laud\u0103 nici pentru morala secolului XIX german \u00een care supravie\u021buie\u0219te… De fapt, el dinamiteaz\u0103 \u00eentreaga moral\u0103 a lumii, a tuturor secolelor Lumii…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nicolae TEOHARIE singur\u0103tatea ne prefer\u0103 joi de la un timp, \u00een fiecare zi de joi, \u00een zona de corp, unde<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21237"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21237"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21237\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21238,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21237\/revisions\/21238"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21237"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21237"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21237"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}