{"id":21221,"date":"2023-06-06T18:28:09","date_gmt":"2023-06-06T15:28:09","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21221"},"modified":"2023-06-06T18:28:09","modified_gmt":"2023-06-06T15:28:09","slug":"spatii-culturale-nr-88-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21221","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 88 (2)"},"content":{"rendered":"

Petrache PLOPEANU <\/strong>
\n\"\"

Sociologia urii colective<\/strong><\/p>\n

Motto:
\n\u201eIstoria ideilor e istoria urii \u00eensingura\u021bilor\u201d.
\n (Cioran, Silogismele am\u0103r\u0103ciunii, Humanitas, Bucure\u0219ti, 1992, p.7)<\/em><\/p>\n

Este bine de re\u021binut ce \u00eenseamn\u0103 cei doi termeni, \u201eidee\u201d \u0219i \u201eur\u0103\u201d.
\nPrimul: ID\u00c9E, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoa\u0219terii logice; no\u021biune, concept. 2. Principiu, tez\u0103 cuprinz\u0103toare, tez\u0103 fundamental\u0103, concep\u021bie, g\u00e2ndire, fel de a vedea […] Din fr. id\u00e9e, lat. idea. (sursa: DEX ’09 (2009))
\nAl doilea: ur\u01031 sf [At: BIBLIA (1688), 4341\/14 \/ Pl: uri \u0219i (\u00eerg) ure \/ E: drr ur\u00ee1] 1 (\u00ceoc iubire) Sentiment puternic (\u0219i statornic) care \u00eendeamn\u0103 pe cineva s\u0103-i doreasc\u0103 r\u0103ul cuiva Si: (\u00eerg) ur\u00e2ciune (2), du\u0219m\u0103nie, vr\u0103jm\u0103\u0219ie. […] (sursa: MDA2 (2010))
\nNu am copiat toate notele definitorii ale acestor termeni, ci doar pe acelea care sunt \u00een concordan\u021b\u0103 cu contextul motto-ului de mai sus. Precum se poate vedea foarte u\u0219or Cioran \u00een\u021belege aici ideea implicat\u0103 de cunoa\u0219tere, ideea filozofic\u0103, iar \u00een privin\u021ba urii, lucrurile sunt clare \u00een leg\u0103tur\u0103 cu sentimentul puternic – \u0219i statornic \u2013 care \u00eendeamn\u0103 pe cineva s\u0103 doreasc\u0103 altcuiva, r\u0103ul.
\nA vorbi despre istoria ideilor \u00eenseamn\u0103 de fapt a vorbi despre istoria filozofiei, iar a vorbi despre istoria urii presupune a vorbi despre teoria \u0219i practica urii de-a lungul timpului. Unde s-ar putea \u00eent\u00e2lni cele dou\u0103 exprim\u0103ri, istoria ideilor \u2013 istoria urii, ele \u00eentre ele \u0219i apoi cu cei \u00eensingura\u021bi?
\nNu va fi nevoie de o multitudine de dovezi, ci doar de c\u00e2teva, luate cu titlul de exemplu, din diferite epoci istorice: Antichitate, Evul Mediu, Epoca Modern\u0103 \u0219i cea Contemporan\u0103.
\n\u00cen Antichitatea greac\u0103 apare filozofia (dragostea de \u00een\u021belepciune), a\u0219a cum este ea conceput\u0103 \u0219i ast\u0103zi. Cei mai cunoscu\u021bi filozofi, care vin imediat \u00een minte oricui este c\u00e2t de c\u00e2t familiarizat cu civiliza\u021bia \u0219i cultura greac\u0103, sunt Thales din Milet, Heraclit, Socrate, Platon, Aristotel. \u00centreb\u0103rile la care trebuie s\u0103 r\u0103spund sunt:
\n1.\tAu fost ace\u0219ti g\u00e2nditori ni\u0219te \u00eensingura\u021bi?
\n2.\tCum apare \u2013 dac\u0103 apare \u2013 \u00een filozofiile lor sentimentul personal de ur\u0103, \u00een orice form\u0103 s-ar manifesta el?
\n\u00cen privin\u021ba lui Socrate \u0219i Platon ura este o realitate \u0219i se pare c\u0103 aceasta era produs\u0103 chiar de democra\u021bie. \u00cen Cartea a VI-a a Republicii lui Platon, Socrate poart\u0103 un dialog cu Adeimantus, unul din fra\u021bii lui Platon, dialog \u00een care instrumentul democra\u021biei, votul, nu trebuie s\u0103 apar\u021bin\u0103 oricui, ci doar celor educa\u021bi. Votul, spune el, este o aptitudine, nu o intui\u021bie. Dup\u0103 Jacques Ranci\u00e8re (La Haine de la d\u00e9mocratie, Paris, La Fabrique, 2013) ura fa\u021b\u0103 de democra\u021bie este deja prezent\u0103 a\u0219adar, \u00een filozofia politic\u0103 a lui Platon. \u00cen acela\u0219i timp Platon \u00eel pune pe Socrate \u00een unul dintre dialogurile sale, Phaidon (Despre suflet) s\u0103-\u0219i exteriorizeze mizantropia, ura fa\u021b\u0103 de oameni (misos=ur\u0103, Anthropos=om). Sunt ilustrative \u00een acest context cuvintele lui Samuel Johnson: \u201eUr\u0103sc oamenii, pentru c\u0103 m\u0103 consider cel mai bun dintre ei, iar eu \u0219tiu c\u00e2t de r\u0103u s\u00e2nt\u201d, ura pentru semeni fiind de fapt o variant\u0103 a urii de sine. Aristotel, \u00een Politica, atinge aceea\u0219i problem\u0103 a mizantropiei. Codrin Liviu Cu\u021bitaru scrie \u00een Dilema Veche (Iubirea\/ura de aproape, nr. 946\/16-22 iulie 2022) relativ la ceea ce credea Aristotel despre ur\u0103: \u201eOmul, \u00een postur\u0103 de \u00abanimal social\u00bb (zoon politikon), dezv\u0103luie abateri de la instinctul normal al \u00abasocierii\u00bb \u0219i \u00abcolectivit\u0103\u021bii\u00bb, atunci c\u00eend semenii \u00eei provoac\u0103 dezam\u0103giri. Reac\u021bia sa, \u00een asemenea cazuri, va fi atipic\u0103 \u2013 de izolare, de excesiv\u0103 c\u0103utare a intimit\u0103\u021bii.\u201d
\nIat\u0103 c\u0103 trei dintre cei mai importan\u021bi filozofi ai Antichit\u0103\u021bii pot fi adu\u0219i ca martori at\u00e2t \u00een leg\u0103tur\u0103 cu istoria ideilor, dar \u0219i cu istoria urii \u201epersonale\u201d a unor \u201e\u00eensingura\u021bi\u201d.
\n\u00cen Evul Mediu, iar aici vorbesc despre spa\u021biul european, desigur c\u0103 istoria ideilor trebuie legat\u0103 de monopolul bisericii asupra reflec\u021biei filozofice, filozofia fiind caracterizat\u0103 ca o \u201eancilla theologiae\u201d, \u00eenso\u021bitoarea, ajutorul, servitoarea teologiei (discu\u021bia asupra adev\u0103rului acestei expresii r\u0103m\u00e2ne deschis\u0103). Ura este, \u00een acest caz, una \u00eentemeiat\u0103 dogmatic. De exemplu Sf\u00e2ntul Augustin are o lucrare, \u00cempotriva Evreilor. La fel el este considerat \u00eentr-o lucrare ap\u0103rut\u0103 \u00een 1930 (S. Augustin 430-1930, Omagiul Revistei \u201eObservatorul\u201d, Beiu\u0219, Anul III 1930, No.4-5-6) p\u0103rintele vie\u021bii c\u0103lug\u0103re\u0219ti: ridicat la preo\u021bie el a fondat l\u00e2ng\u0103 biserica din Hippona unde slujea, o m\u0103n\u0103stire \u201e\u0219i \u00eencepu s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 cu servitorii Domnului dup\u0103 felul \u0219i regula pe care o d\u0103duser\u0103 Apostolii\u201d (p. 193).
\nUn al doilea teolog, Thomas d\u2019Aquino, socotit cel mai important teolog romano-catolic, vorbe\u0219te despre \u201eomul interior\u201d \u0219i subliniaz\u0103: \u201et\u00e2njim dup\u0103 integritatea propriei noastre vie\u021bi interioare, \u00een ceea ce prive\u0219te spiritul; \u00eei vrem \u0219i \u00eei facem tot binele pe care-l putem; [\u2026] Nimic din toate acestea nu exist\u0103 la omul r\u0103u, ci mai degrab\u0103 opusul: ura de sine, remu\u0219c\u0103ri de con\u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i amintiri despre fapte rele \u00eel b\u00e2ntuie \u00een mod constant.\u201d Re\u021binem de aici ideea \u201eurii de sine\u201d \u0219i porecla pe care i-au dat-o colegii s\u0103i, \u201ebou taciturn\u201d, \u00een \u0219coala dominican\u0103 din Koln unde a studiat cu Albertus Magnus, cel care spunea despre Thomas: \u201eAcest bou taciturn va umple \u00eentreaga lume cu mugetul s\u0103u \u201d. Expresia \u201ebou taciturn\u201d nu este una gratuit\u0103, la \u00eent\u00e2mplare, ea reflect\u00e2nd caracterul lui Thomas, mai retras \u00een sine, \u00eensingurat chiar pentru cei care erau obi\u0219nui\u021bi cu claustrarea impus\u0103 de cinul monahal dominican. Se adaug\u0103 faptul c\u0103 moartea i-a fost anticipat\u0103 de un atac cerebral, \u201eviziunea\u201d despre care vorbe\u0219te chiar el, ca s\u0103 conchidem c\u0103 avea un caracter sensibil, predispus la singur\u0103tate.
\nEpoca Modern\u0103 avea s\u0103-i impun\u0103 ca filozofi importan\u021bi \u00een ordinea ra\u021biunii, pe germanul Immanuel Kant \u0219i pe francezul Ren\u00e9 Descartes. Cel dint\u00e2i nu scrie prea mult despre ur\u0103, dar introduce conceptul de \u201eimperativ categoric\u201d, care ar fi un principiu moral absolut, o datorie necondi\u021bionat\u0103 pentru to\u021bi oamenii. Ura nu poate fi un astfel de imperativ categoric deoarece ridicat\u0103 la rangul de principiu ar trebui introdus\u0103 obliga\u021bia ca to\u021bi oamenii s\u0103 urasc\u0103, \u00een primul r\u00e2nd pe semenii lor, iar atunci societatea ar fi imposibil\u0103. Kant face astfel trecerea spre o interpretare sociologic\u0103 a urii, v\u0103zut\u0103 ca parte a binomului dragoste\/ur\u0103 prin unirea contrariilor. Ceea ce ura desface, reface dragostea. \u00cen acela\u0219i timp Kant vorbe\u0219te despre \u201ebucuria de nenorocirea altora [\u2026] de a ne bucura imediat de existen\u021ba enormit\u0103\u021bilor care distrug binele lumii universale, chiar \u0219i de a dori, \u00een consecin\u021b\u0103, astfel de evenimente, este o ur\u0103 secret\u0103 a omului\u201d (Metafizica moravurilor, Doctrina virtu\u021bii)\u201d. Pasiunea (ura), spre deosebire de emo\u021bie (m\u00e2nia), se r\u0103sp\u00e2nde\u0219te \u00een timp \u0219i include calmul \u0219i reflec\u021bia care permit \u201es\u0103 o cloci\u021bi, s\u0103 o \u00eenr\u0103d\u0103cina\u021bi \u00een sine \u0219i s\u0103 primi\u021bi f\u0103c\u00e2nd aceasta (cu bun\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103) r\u0103ul \u00een maximele sale; este vorba atunci de un r\u0103u calificat, adic\u0103 de un adev\u0103rat viciu\u201d.
\nDescartes leag\u0103 ura de iubire. Pentru el un grad mai mic \u00een manifestarea urii nu \u00eei atenueaz\u0103 natura: \u201eura nu poate fi at\u00e2t de mic\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu d\u0103uneze\u201d. Tot el vorbe\u0219te \u00eens\u0103 de \u201eura just\u0103\u201d: \u201eC\u0103ci atunci c\u00e2nd ura este just\u0103, ea ne \u00eendep\u0103rteaz\u0103 doar de subiectul care con\u021bine r\u0103ul de care este bine s\u0103 fim desp\u0103r\u021bi\u021bi, \u00een timp ce iubirea care este nedreapt\u0103 ne al\u0103tur\u0103 lucrurilor care pot d\u0103una sau cel pu\u021bin care nu merit\u0103 s\u0103 fie luate \u00een considerare de noi\u2026\u201d (Descartes, Passions, Art 142). Ura, mai spune Descartes, este \u00eenso\u021bit\u0103 \u00eentotdeauna de triste\u021be \u0219i jale.
\nSecolul al XIX-lea avea s\u0103 cunoasc\u0103 existen\u021ba \u0219i apari\u021bia operei filozofice care face din ur\u0103, violen\u021b\u0103, lupta de clas\u0103 motorul progresului social. Desigur este vorba despre Karl Marx \u0219i marxism, ideologia la care se raporteaz\u0103 regimurile comuniste din secolul al XX-lea. Marx stabilind proletariatul drept clasa social\u0103 principal\u0103 \u00een societate, \u00eei stabile\u0219te \u0219i obiectivul, construirea societ\u0103\u021bii comuniste prin revolu\u021bie socialist\u0103 care s\u0103 extermine burghezia. Lupta de clas\u0103 \u00eenseamn\u0103 \u00een esen\u021b\u0103 exterminarea unei \u00eentregi categorii sociale, a\u0219a cum de fapt avea s\u0103 se \u0219i \u00eent\u00e2mple. Tot Marx ridic\u0103 ura pe culmile genocidului atunci c\u00e2nd selecteaz\u0103 popoare precum ru\u0219ii, s\u00e2rbii, croa\u021bii, cehii, sco\u021bienii, evreii \u0219i c\u00e2nd afirm\u0103 c\u0103 aceste popoare sunt r\u0103mase \u00een urma evolu\u021biei cu o etap\u0103, de aceea trebuie s\u0103 piar\u0103 \u00een holocaustul revolu\u021bionar. Secolul al XIX-lea avea s\u0103 se \u00eencheie cu moartea unuia din cei mai mari filozofi ai acestui secol, Friedrich Wilhelm Nietzsche. \u00centr-una din c\u0103r\u021bile sale afirma: \u201eSingur\u0103tatea mea nu e dependent\u0103 de prezen\u021ba sau absen\u021ba unor persoane, dimpotriv\u0103! Ur\u0103sc pe cine \u00eemi fur\u0103 singur\u0103tatea f\u0103r\u0103 s\u0103-mi ofere \u00een schimb prezen\u021ba de care am nevoie.\u201d
\nSecolul al XX-lea st\u0103, \u0219i \u00een ceea ce prive\u0219te ideile, \u0219i \u00een ceea ce \u021bine de istoria urii \u0219i a \u00eensingur\u0103rii, foarte bine! Este secolul \u00een care ideile s-au copt, au atins extrema coacere \u0219i au dat peste marginea cazanului \u00een care se turnase, pentru am\u0103reala care st\u0103 bine oric\u0103rei b\u0103uturi, suficient de mult\u0103 ur\u0103. Focul de sub cazan era a\u021b\u00e2\u021bat r\u00e2nd pe r\u00e2nd de bol\u0219evicii lui Lenin \u0219i apoi Stalin, de fasci\u0219tii lui Mussolini \u0219i de nazi\u0219tii lui Hitler. Fiecare \u0219i-a apropriat \u0219i apropiat o serie de idei care, \u00een mintea lor le-ar fi justificat apeten\u021ba spre ur\u0103. Ale lui Marx \u0219i Engels, de cei dint\u00e2i, ale lui Georges Sorel, Nietzsche \u0219i Vilfredo Pareto de c\u0103tre fasci\u0219ti, ale lui Nietzsche de c\u0103tre nazi\u0219ti. C\u00e2nd se analizeaz\u0103 a\u0219a-zisele baze teoretice ale celor trei regimuri la care m-am referit, se vorbe\u0219te despre o fals\u0103 sociologie, \u00een cazul ideologiei marxiste, o fals\u0103 istorie \u00een cazul ideologiei fasciste \u0219i o fals\u0103 biologie \u00een cazul nazismului. Toate aceste ideologii sunt purt\u0103toare de ur\u0103. Se g\u0103se\u0219te \u00eentotdeauna cineva care s\u0103 fie \u021binta urii \u0219i a urm\u0103rilor practice ale acesteia: burghezia, \u021b\u0103r\u0103nimea, francezii, englezii, evreii, slavii etc.
\nAm v\u0103zut dup\u0103 tot acest excurs al nostru c\u0103 exist\u0103 dovezi peremptorii despre istoria ideilor ca istorie a urii celor \u00eensingura\u021bi.
\nAcum, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 nu fiu negativist \u0219i s\u0103 v\u0103d pretutindeni numai ur\u0103, voi face abstrac\u021bie de istorie, canton\u00e2ndu-m\u0103 \u00een prezent, adic\u0103 \u00een sociologie. A\u0219adar nu mai este istorie, ci sociologie, nu mai exist\u0103 idei, ci realit\u0103\u021bi, nu mai exist\u0103 ur\u0103 \u0219i \u00eensingura\u021bi, ci iubire \u0219i colectivitate. Exprimarea cioranian\u0103 se va transforma astfel: Sociologia realit\u0103\u021bii e sociologia iubirii colective. \u0218i nu m\u0103 pot ab\u021bine s\u0103 nu m\u0103 duc cu… ideea, la filmul Parfumul: povestea unei crime (o coproduc\u021bie franco-german\u0103-spaniolo-american\u0103 produs sub regia regizorului german Tom Tykwer) unde \u00een antepenultima scen\u0103 are loc, din iubire, dar o iubire stimulat\u0103 artificial, o acuplare general\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 opreli\u0219ti \u00eentre to\u021bi spectatorii aduna\u021bi s\u0103 se bucure de spectacolul unei bune execu\u021bii!
\nDar oare, a\u0219a s\u0103 fie? Sociologia realit\u0103\u021bii noastre, cea de toate zilele, s\u0103 fie o sociologie a iubirii colective?
\nDemersul meu de p\u00e2n\u0103 \u00een acest punct a \u00eencercat s\u0103 respecte logica cioranian\u0103. Cioran spune c\u0103 istoria ideilor este istoria urii \u00eensingura\u021bilor. Cu toate c\u0103 nu sunt de acord cu respectiva aser\u021biune, am ac\u021bionat \u00een sensul spuselor filozofului rom\u00e2no-francez. Dar de ce nu sunt de acord? \u0218i chiar nu sunt? Dac\u0103 a\u0219 fi de acord cu Cioran ar trebui s\u0103-l introduc \u0219i pe el \u00een aceast\u0103 clas\u0103 a celor \u00eensingura\u021bi care \u00ee\u0219i exhib\u0103 ura sub forma ideilor. Ar trebui s\u0103-l a\u0219ez pe el \u00een v\u00e2rful acestei piramide a ideilor, dar \u0219i a urii, pentru c\u0103 el este sursa ideii cuprinse \u00een motto-ul acestui articol. \u0218i dac\u0103 l-a\u0219 introduce \u0219i pe el \u00een aceast\u0103 logic\u0103 a evolu\u021biei ideilor \u0219i urii, \u00een ce fel ar trebui \u00een\u021beles acest silogism? Pentru c\u0103, altfel lucrurile ar ar\u0103ta, din punctul de vedere al logicii formale, astfel:
\n\u201eIstoria ideilor\u2026\u201d
\n\u201e\u2026\u00eensingura\u021bi(lor)\u201d
\n\u201e\u2026istoria urii\u2026\u201d
\nCum se cite\u0219te silogismul respectiv? Ideile majore ale umanit\u0103\u021bii, sunt rodul activit\u0103\u021bii \u00eensingura\u021bilor. Pentru c\u0103 \u00eensingurarea produce ajungerea la extrem a sentimentelor legate de frustrarea (dezam\u0103gire, dispre\u021b, respingere, refuz, ostilitate, ur\u0103) creat\u0103 de ceilal\u021bi (\u201eL’enfer, c’est les autres\u201d – \u201eInfernul sunt ceilal\u021bi\u201d – J.P.Sartre), atunci (dac\u0103 p, atunci q) istoria ideilor este o istorie a urii autorilor acestor idei. A urii fa\u021b\u0103 de ce? Fa\u021b\u0103 de ceilal\u021bi, desigur! Din perspectiva celorlal\u021bi, tu e\u0219ti infernul. \u0218i au dreptate \u0219i ei!
\n\u0218i totu\u0219i nu sunt de acord, fac \u00eens\u0103 o concesie, \u00een totalitate (s.n.) cu Cioran: exist\u0103 \u0219i filozofi care nu au fost nici \u00eensingura\u021bi, nici nu au avut preten\u021bia c\u0103 sunt creatori de idei care ar putea fi introduse \u00een aceast\u0103 \u201eIstorie a ideilor\u201d, nici nu au manifestat ur\u0103 fa\u021b\u0103 de cineva sau ceva. Nu-mi cere\u021bi s\u0103 dau exemple. A\u0219 putea s\u0103 v\u0103 r\u0103spund Vasile Conta sau Lucian Blaga, dar m\u0103 tem c\u0103 \u00eendemnat de acel demon al oportunismului intelectual, s\u0103 nu care cumva s\u0103 g\u0103sesc vreo asem\u0103nare cu aforismul lui Cioran. Pentru c\u0103, la urma urmei, fiecare creator este om \u0219i nimic din ce este omenesc nu-i este str\u0103in, a\u0219adar \u0219i ura poate fi un loc comun unde se \u00eent\u00e2lnesc demiurgii! Altfel s-ar ajunge la situa\u021bia oribil\u0103 de condamnare a filozofilor \u0219i filozofiei. Ori nu filozofii \u0219i filozofia lor sunt vinova\u021bi de ororile istoriei, ci aceia care au v\u0103zut oportunitatea prelu\u0103rii \u0219i reinterpret\u0103rii ideilor respective \u00een conformitate cu interesele lor. Sora lui Nietzsche, Elisabeth F\u00f6rster-Nietzsche, avea s\u0103 denatureze grosolan scrierile fratelui s\u0103u, coresponden\u021ba dintre ei, pentru a justifica ac\u021biunile lui Hitler, ea fiind o \u00eenfocat\u0103 nazist\u0103. Ea este o simpl\u0103 unealt\u0103 g\u0103sit\u0103 la momentul oportun \u0219i folosit\u0103 \u00een scopul justific\u0103rii politicii N.S.D.A.P.!
\nEu nu pot s\u0103-l condamn desigur pe Cioran, cu toate c\u0103 nu-mi este deosebit de simpatic; sau poate tocmai de aceea. El a afirmat ceva, baz\u00e2ndu-se pe un fapt dovedit, nu pe o fantezie politico-ideologic\u0103, a\u0219a cum \u00eenv\u0103\u021bam noi la liceu prin 1977. Dar pot s\u0103 ajustez \u00een conformitate (\u201e\u00een conformitate\u201d, sic!) cu prezentul, silogismul s\u0103u. Ce ar presupune asta? O schimbare de termeni \u0219i de paradigm\u0103, adic\u0103 de \u00een\u021belesuri. Dar ac\u021biunea aceasta nu o pot face f\u0103r\u0103 o justificare \u0219i legitimare. Justificarea se leag\u0103 de dorin\u021ba de a oferi coeren\u021b\u0103 \u0219i valoare de adev\u0103r motto-ului cioranian, iar legitimarea se poate face printr-o dialectic\u0103 diferit\u0103 de cea marxist\u0103, dar totu\u0219i dialectic\u0103: suntem \u00eentr-un prezent \u00een care se pare c\u0103 ura este atotst\u0103p\u00e2nitoare. Asta referindu-m\u0103 la ideile majore ale existen\u021bei noastre: pacea, s\u0103n\u0103tatea, mediul, supravie\u021buirea social\u0103, supravie\u021buirea speciei omene\u0219ti.
\n\u0218i atunci, pentru ca tot ce spun eu aici s\u0103 capete coeren\u021b\u0103, \u00eemp\u0103c\u00e2nd ideile cu lipsa urii \u0219i nelu\u00e2nd \u00een seam\u0103 \u201e\u00eensingura\u021bii\u201d, sunt nevoit s\u0103 refac con\u021binutul premiselor \u0219i concluziei cioraniene. Astfel:
\nistoria ideilor prezentului este o sociologie a ideilor;
\nura este intrinsec\u0103 mul\u021bimilor umane;
\nistoria urii trece \u00een sociologia urii.
\nGustave Le Bon, \u00een lucrarea sa Psihologia mul\u021bimilor (1895), face urm\u0103toarea afirma\u021bie: \u201eAccederea maselor la putere va marca probabil una dintre ultimele etape ale civiliza\u021biilor occidentale, o revenire la perioadele de anarhie confuz\u0103 dinaintea \u00eenfloririi societ\u0103\u021bilor noi\u201d (Gustave Le Bon, Psihologia mul\u021bimilor, Editura Antet XX Press, Bucure\u0219ti, 2012, introducere).
\nPsihologia maselor este de fapt sociologia maselor. Nu mai vorbim aici, a\u0219adar, de \u201eistoria ideilor\u201d, de \u201eistoria urii\u201d, de \u201e\u00eensingura\u021bi\u201d, ci aduc\u00e2nd problematica con\u021binut\u0103 \u00een textul cioranian \u00een cel mai acut prezent, translat\u0103m totul pe t\u0103r\u00e2mul sociologiei, vorbind de \u201esociologia ideilor\u201d, de \u201esociologia urii\u201d, de \u201emul\u021bimi\u201d de indivizi care se manifest\u0103 ca un individ \u00eensingurat. Nu istoria ideilor, a adus comunismul, fascismul, nazismul, fundamentalismele religioase, dictaturile canibalice din Africa sau ale orezului din Asia de Sud-Est etc., ci mul\u021bimile-Chucky (p\u0103pu\u0219a \u00eensufle\u021bit\u0103 \u0219i uciga\u0219\u0103 din filmul horror Mireasa lui Chucky, 1998 &), abil manipulate prin idei inoculate de P\u0103pu\u0219arii urii. Desigur nu voi incrimina orice mul\u021bime care \u00ee\u0219i manifest\u0103 ura. Aceasta poate fi fa\u021b\u0103 de un dictator, fa\u021b\u0103 de un regim politic opresiv, fa\u021b\u0103 de politica aberant\u0103 a unui guvern sau organiza\u021bie suprastatal\u0103.
\nDar ceea ce vreau s\u0103 scot \u00een eviden\u021b\u0103 este faptul c\u0103 odat\u0103 \u00eenl\u0103turat dictatorul, regimul, organismul suprana\u021bional mul\u021bimile nu-\u0219i epuizeaz\u0103 niciodat\u0103 \u201estocul\u201d de ur\u0103. Dovezile sunt evidente chiar pe p\u0103m\u00e2nt rom\u00e2nesc: \u00eenl\u0103turarea regimului na\u021bional-comunist al lui Nicolae Ceau\u0219escu nu a secat izvorul de ur\u0103 al rom\u00e2nilor, nici p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de azi. Ura s-a rafinat, desigur, s-a \u201eaditivat\u201d cu alte \u201emanifest\u0103ri\u201d, na\u021bionaliste sau interna\u021bionaliste, dar \u00een esen\u021b\u0103 a r\u0103mas aceea\u0219i. Ura este evident\u0103 \u00een manifest\u0103rile mul\u021bimilor, iar \u201ep\u0103pu\u0219arii urii\u201d continu\u0103 s\u0103 existe, n\u0103sc\u00e2ndu-se pe meleagurile mioritice sau venind de aiurea. \u0218i niciodat\u0103, de asta sunt sigur, nu vom sc\u0103pa de acest destin mioritic, acela al ciobanului ucis de fra\u021bii de acela\u0219i neam. Aici nu este vorba de resemnarea la care fac referire mul\u021bi dintre exege\u021bii baladei Miori\u021ba, ci despre ac\u021biunea pur\u0103 a URII. Nu turcii, nu austriecii, nu ru\u0219ii, nu ucrainenii, nu germanii, nu americanii sunt de vin\u0103 pentru starea noastr\u0103 nenorocit\u0103, ci noi \u00een\u0219ine. Iar distrugerea noastr\u0103 va veni din m\u00e2na mul\u021bimilor de rom\u00e2ni, care abia a\u0219teapt\u0103 s\u0103 ias\u0103 \u00een strad\u0103, nu pentru a ob\u021bine ceva, nu pentru a cl\u0103di ceva, ci pentru a distruge. Pentru c\u0103 sociologia mul\u021bimilor manevrate prin sforile invizibile ale intereselor transna\u021bionale, este o sociologie a urii, a distrugerii.
\nIstoria ideilor, clamat\u0103 de c\u0103tre Cioran a fost dep\u0103\u0219it\u0103 de sociologia urii \u201ere-clamat\u0103\u201d de c\u0103tre protestatarul rom\u00e2n \u201ede profesie\u201d!<\/p>\n


\nC\u0103t\u0103lin Marius NEGOI\u021a\u0102 <\/strong>
\n\"\"

Indiferen\u021ba fa\u021b\u0103 de oval<\/strong><\/p>\n

Ochiul cel str\u00e2mb str\u00e2nge \u00een bancnote de-o sut\u0103 destine,
\nApoi se spovede\u0219te ochiului drept ca s\u0103 se spele de teama judec\u0103\u021bii
\nUn sunet ireal de pl\u0103cut apare,
\nVine parc\u0103 dintr-un pian ce \u0219i-a golit de filde\u0219 glasul clapelor,
\nTrece prin urechea mea, printre zeii de paiant\u0103 \u0219i caut\u0103 s\u0103 se \u00eempl\u00e2nte \u00een inim\u0103.
\nMuzica asta cap\u0103t\u0103 mierea sfertului de ceas,
\nEnigma existen\u021bei ce ni se despoaie \u00een fa\u021b\u0103,
\nS\u0103tul\u0103 de \u00eentunericul ce a \u021binut-o \u00een ou.
\n\u00cenc\u0103 o not\u0103 \u0219i gata, s-a terminat totul!
\nDa, e marele succes al e\u0219ecului ce d\u0103 na\u0219tere indiferen\u021bei fa\u021b\u0103 de oval.<\/p>\n

Sub geana celei mai sigure dintre nop\u021bi,
\nOra\u0219ele sunt pline-ochi cu rinoceri de Dali
\nCe ne invit\u0103 la valsul dual al vie\u021bilor noastre.<\/p>\n


\nPas \u00een argint<\/strong><\/p>\n

A fost nevoie de urlet,
\nA fost nevoie de disperare,
\nLene\u0219i, condorii s-au cutremurat \u00een vocale r\u0103v\u0103\u0219ite
\nF\u0103r\u0103 a g\u0103si sensul zborului lor rotund.
\nA fost nevoie de r\u0103zbunare,
\nA fost nevoie de icnete,
\nBie\u021bii \u0219erpa\u0219i ai inten\u021biei a\u0219teapt\u0103 \u00een stepe speran\u021ba.
\nA fost nevoie de mine \u00eensumi
\n\u0218i a fost nevoie de Dumnezeu.
\nBietul Iov, o zi de netrecut, un g\u00e2nd zdrobit,
\nCe a mai r\u0103mas e:<\/p>\n

Un pas spre sine,
\n\u0218i cioburile argintii de la vitrine.<\/p>\n

Doar schije de urlet lovindu-se de timpanul universului vin de atunci \u00eencoace.
\nNU mai st\u0103 nimeni la coad\u0103?
\nGata cu r\u0103zbunarea?
\nCe se a\u0219teapt\u0103 \u00eenc\u0103?
\nO alt\u0103 zi,
\nNimic nu mai poate aduce \u00eenapoi spuza focului na\u0219terii.
\nAt\u00e2t a mai r\u0103mas \u0219i din mine,
\nUn pas,
\n\u00cen fine\u2026
\n\u0218i cioburile alb\u0103strui de la vitrine.<\/p>\n


\nM\u0103\u0219tile din valea c\u0103rnii<\/strong><\/p>\n

Pentru carnavalul marilor creduli, minciuna \u0219i-a mascat \u00een tonuri de verde \u0219i ro\u0219u
\n\u00centruchip\u0103rile alegorice ale virtu\u021bii.
\nUnduindu-se \u00een mi\u0219c\u0103ri de r\u00e2njete, de fe\u021be ascunse,
\nDe z\u00e2mbete ceruite, prinse la reverul fiec\u0103ruia, v\u00e2n\u0103torii devin prad\u0103.<\/p>\n

Carnea taurilor e deja moart\u0103 \u0219i se vinde din spatele galantarului,
\n\u00cen uralele mul\u021bimii dezl\u0103n\u021buite, venite ca la predic\u0103.
\nTo\u021bi sunt consumatori de minciuni de pe timpuri,
\nTo\u021bi p\u00e2n\u0103 la unul iubesc doar ziua de m\u00e2ine,
\nTaurii din arena ultimului cuv\u00e2nt,
\nIar din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd adev\u0103rul,
\nPrecum toreadorul r\u0103pus din gre\u0219eal\u0103.<\/p>\n

Dintre to\u021bi, eu am dezlegare la dulce!<\/p>\n


\n\u00cendemn la muz\u0103<\/strong><\/p>\n

Spune pietrei s\u0103 tac\u0103, s\u0103 zac\u0103,
\nSpune-i, cotropit de tremur,
\nStorc\u00e2nd cuvinte din ce \u00een ce mai grele,
\nPentru c\u0103 nu mai po\u021bi \u021bine \u00eengerii \u00een colivii.
\nPune \u00een jurul meu s\u0103 m\u0103 plou\u0103 invers
\n\u0218i ploaia s\u0103 urce la loc \u00een cer ca un sur\u00e2s de muribund,
\nCere-mi \u00eenc\u0103 o copil\u0103rie
\n\u0218i sc\u0103ri spre \u00een sus \u0219i frica h\u0103ului deopotriv\u0103.<\/p>\n

Mo\u0219tene\u0219te-m\u0103 cu un lucru ne\u00eensemnat,
\nCu o esen\u021b\u0103 de pild\u0103,
\nO esen\u021b\u0103 ce poate s\u0103 fie un s\u00e2mbure
\nSau un copac, \u00een esen\u021b\u0103, ce mai conteaz\u0103!
\nFii tu muza unei st\u0103ri de spirit \u00een care
\nTimpul s\u0103-mi dea de \u0219tire!<\/p>\n


\nMihaela Roxana BOBOC <\/strong>
\n\"\"

Imponderabil<\/strong><\/p>\n

Iubirea este doar un cuv\u00e2nt, Anya.
\niubesc un om care nu-mi apar\u021bine,
\nnici sie\u0219i,
\n\u0219i dac\u0103 iubesc nu-l iubesc
\ndoar pl\u00e2nsul dintre gene
\n\u0219i vocea din cochilie
\nc\u00e2nd se face noapte \u00een miezul zilei
\n\u0219i dor din nimic
\no plastilin\u0103 \u00een m\u00e2inile lui Dumnezeu,
\no pas\u0103re de lut care prinde grai
\n\u00een luna lui gerar.
\nM\u0103 g\u00e2ndesc, Anya, la ceea ce iubesc \u0219i
\n\u00eemi apare \u00een vis un om
\npe care nu-l cunosc dar \u00eel iubesc
\npe care l-am iubit \u00eenainte s\u0103 \u0219tiu.
\nPun la fr\u0103m\u00e2ntat versuri,
\n\u0219i ele cresc \u00een mine.
\nE vremea s\u0103 cuprind grumazul p\u0103rintelui meu
\ns\u0103 \u00eencap \u00een t\u0103lpile copilei
\ncu moartea pe moarte c\u0103lc\u00e2nd.
\nAnya, s\u0103 nu-i spui c\u0103 am iubit,
\ns\u0103 nu spui nimic.
\n\u00cembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103-l c\u00e2nd orele se ascund
\nla pieptul lui,
\no lume mic\u0103 \u00eentr-un ochean –
\nfericirea se z\u0103re\u0219te str\u0103in\u0103, purt\u00e2nd e\u0219arfa ro\u0219ie
\nla g\u00e2tul sub\u021bire al anotimpului.<\/p>\n


\nCaravana<\/strong><\/p>\n

\u00cen vremea c\u00e2nd oamenii trimit scrisori tot mai rar,
\ndar scriu tot mai mult
\npoeme – \u00eentrebare
\npoeme – f\u0103r\u0103 destina\u021bie
\npoeme – corbi,
\nacest \u00eenceput de an,
\nAnya,
\n\u021bi-l las n\u0103d\u0103jduind c\u0103-l vei iubi
\n\u00eendr\u0103znind.
\nPlec odat\u0103 cu aceast\u0103 caravan\u0103
\nunde nimeni nu a\u0219teapt\u0103 r\u0103spuns
\nse aud doar zilele cum se scurg pe copertin\u0103
\n\u0219i femeia
\npe care o v\u0103d \u00een fiecare zi
\nprivind netulburat zarea
\nvocea ei domoal\u0103
\nc\u00e2nd \u00eemi poveste\u0219te
\ncum a \u00eengropat
\ntot ce a iubit
\n\u0219i leag\u0103n\u0103 amintirile
\ndezlegate.
\nSunt lucruri care nu se spun,
\noameni pe care \u00eei pierdem \u0219i
\n\u00eenv\u0103\u021b\u00e2nd s\u0103 mergem
\ncu durerea pe umeri,
\narunc\u0103m maci printre \u0219ine de tren –
\nei cresc netulbura\u021bi \u0219i ro\u0219ii
\ns\u00e2ngele lor hr\u0103ne\u0219te g\u0103rile
\n\u0219i oamenii privesc ceea ce nu pot atinge
\ndoresc ceea ce nu pot avea.
\nEu am avut tot, Anya,
\n\u0219i am aruncat poeme sub \u0219ine
\np\u00e2n\u0103 n-am mai \u0219tiut nimic.
\nAceast\u0103 caravan\u0103
\ncare vine de niciunde
\n\u00eemi este ad\u0103post
\n\u0219i pentru prima dat\u0103
\nz\u0103resc omul care cer\u0219e\u0219te la un col\u021b de gar\u0103
\no respira\u021bie.<\/p>\n


\nPrin v\u0103mi<\/strong><\/p>\n

Este noaptea c\u00e2nd dau ceasul \u00eenapoi
\nmana cade lin din cer
\naidoma fulgilor
\n\u00een ochii trec\u0103torilor
\nbezna este de nesuportat
\ndac\u0103 iei sufletul Anyei \u0219i \u00eel treci prin v\u0103mi
\ndescoperi orfanul desenat pe m\u00e2neca dreapt\u0103
\n\u0219i timpul, acest p\u0103rinte,
\nmodeleaz\u0103 umbre.
\nNu scoate versuri din soare
\ns\u0103-i spui Anyei
\ncum iube\u0219te toamna
\nde iese ap\u0103 \u0219i s\u00e2nge
\nprin venele poetei.
\nEste noaptea c\u00e2nd scriu cu ecou
\n\u0219i dragostea, aceast\u0103 omid\u0103 pl\u0103m\u0103dit\u0103,
\nte scoate din cocon
\np\u00e2n\u0103 nu mai atingi nimic
\np\u0103m\u00e2ntul r\u0103m\u00e2ne un punct pe atlas
\nsigiliul rupt din via\u021ba dinaintea vie\u021bii
\n\u00eemi face dor de Dumnezeu
\ndar tu nu e\u0219ti sus cum nici \u00een iad te-am aflat
\nE\u0219ti ploaia care secet\u0103 se face \u00een josul cuvintelor
\n\u0219i mana care fl\u0103m\u00e2nd\u0103 las\u0103 gura poeziei
\nE\u0219ti dor \u0219i doare clavicula
\nde strig s\u0103 fie ploaie
\n\u0219i dragoste \u00een inima Anyei
\nCopil\u0103, scoal\u0103-te!
\ndau ceasul \u00eenapoi
\n\u0219i timpului \u00eei scot o coast\u0103
\ns\u0103 \u00eencap \u00eentre dou\u0103 respira\u021bii
\nruginite \u00een toamn\u0103.<\/p>\n


\nOrele cu oase lungi<\/strong><\/p>\n

R\u00e2ul curge
\nnestingherit \u00een inima Anyei,
\nintru \u00een tunel cu luna \u00een s\u00e2n
\nlumina \u00eenghite durerea ca o sugativ\u0103 –
\nam mai fost aici
\nfemeile se roag\u0103 f\u0103r\u0103 timp
\n\u00eempr\u0103\u0219tie zilei cuvinte \u0219i ea \u0219i le \u00eentoarce odat\u0103
\ncu f\u00e2nul
\nunde rug\u0103ciunea doarme
\nne\u00eentoars\u0103.
\nAnya iube\u0219te orele cu oase lungi
\n\u00eenfipte \u00een trupul poeziei
\nun schelet ca de sf\u00e2nt din care
\ncurge mir \u0219i tot ce a fost \u00een stric\u0103ciune devine sacru
\npo\u021bi ghici urma ochilor
\npo\u021bi ghici lacrimile \u00eenghi\u021bite \u00een nodul din g\u00e2t,
\nfemeile nu pl\u00e2ng,
\nfemeile rup p\u0103rticele din suflet
\n\u0219i hr\u0103nesc corbii ace\u0219tia fl\u0103m\u00e2nzi,
\norbec\u0103ind \u00een s\u00e2n
\nodat\u0103 cu luna transformat\u0103 \u00een jar.
\nS\u0103 nu-i spui Anyei
\nc\u00e2t de frumoas\u0103 este
\n\u00eenvelit\u0103 \u00een haina de femeie,
\nc\u0103ma\u0219a cu nasturi mici
\n\u0219i cute ascunse \u00een buzunarul dimine\u021bii.<\/p>\n


\nFemeia<\/strong><\/p>\n

O femeie dup\u0103 ce te iube\u0219te lumineaz\u0103
\nun lampion r\u0103sf\u0103\u021bat de \u00eentuneric
\nochii ei
\nc\u0103tre cerul din care z\u00e2mbete,
\nploi \u0219i curcubeie
\namestecate
\na\u0219a cum numai ea,
\nfemeia micilor capricii
\n\u00ee\u021bi bate \u00een fereastr\u0103, \u0219tiind c\u0103 ai ie\u0219it deja pe u\u0219\u0103,
\n\u00eembr\u0103\u021bi\u0219area vine
\nc\u00e2nd tu, poezie,
\ntu, culoare,
\ntu, oricum ai veni
\n\u00eemi s\u0103ru\u021bi m\u00e2inile
\nmodel\u00e2ndu-te din nimic.
\nFemeia dup\u0103 ce lumineaz\u0103 r\u0103m\u00e2ne lumin\u0103,
\nna\u0219te lumin\u0103
\nte vegheaz\u0103 \u00een respira\u021bia de noapte.
\nAh, nop\u021bile cusute cu fire de argint
\nc\u00e2nd p\u0103rul ei m\u00e2ng\u00e2ie \u00eentunericul \u0219i din s\u00e2n
\nun tremur
\nca un hohot
\nte picteaz\u0103 din moarte
\nspre \u00eenviere.
\n(din volumul Iube\u0219te-l, Anya, Editura Neuma, 2021)<\/p>\n


\nMarius CERNEA<\/strong><\/p>\n

\u00ce\u021bi mai aduci aminte, Tat\u0103?<\/strong><\/p>\n

\u00ce\u021bi mai aduci aminte, tat\u0103, c\u00e2nd m-ai \u00eenv\u0103\u021bat prima dat\u0103 s\u0103 dau cu piciorul \u00een minge?
\nEram c\u00e2t un bo\u021b \u0219i alergai cu mine prin parcuri.
\n\u00ce\u021bi mai aduci aminte, tat\u0103, c\u00e2nd m-ai \u00eenv\u0103\u021bat prima dat\u0103 s\u0103 merg pe biciclet\u0103?
\nMi-ai dat bicicleta ta \u0219i am mers pe \u201eaerian\u0103\u201d, \u0219i nu mi-ai dat drumul p\u00e2n\u0103 nu am \u00eenv\u0103\u021bat.
\n\u00ce\u021bi mai aduci aminte, tat\u0103, c\u00e2nd m-ai \u00eenv\u0103\u021bat prima dat\u0103 s\u0103 tai la traforaj?
\nEram mic \u0219i rupeam p\u00e2nzele \u0219i tu mi-ai dat cu s\u0103pun pe ele, s\u0103 nu se mai rup\u0103 apoi m-ai \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 fac castele.
\n\u00ce\u021bi mai aduci aminte, tat\u0103, c\u00e2te n\u0103zb\u00e2tii \u021bi-am f\u0103cut?
\n\u0218i tu niciodat\u0103 nu te-ai sup\u0103rat, ba parc\u0103 mai tare m\u0103 iubeai, mai tare munceai s\u0103 nu ne lipseasc\u0103 nimic. Tare bun suflet ai mai avut, tat\u0103, bun ai mai fost cu toat\u0103 lumea, dar mai ales cu noi!
\n\u00ce\u021bi mai aduci aminte, tat\u0103, c\u00e2nd m-ai \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at la Prim\u0103rie, \u00een ziua nun\u021bii mele, \u0219i m-ai \u021binut str\u00e2ns, str\u00e2ns?
\nM\u0103 sim\u021beam acela\u0219i copil ocrotit.
\n\u00ce\u021bi mai aduci aminte, tat\u0103, c\u00e2nd l-ai \u00eenv\u0103\u021bat prima dat\u0103 pe Alber\u021bel s\u0103 mearg\u0103 cu bicicleta?
\nCe m\u00e2ndru priveai \u00een urma lui c\u00e2nd l-ai l\u0103sat singur!
\n\u00ce\u021bi mai aduci aminte, tat\u0103, c\u00e2nd o ajutai pe Bianca la tema de la matematic\u0103?
\nCu ce haz \u00ee\u0219i aminte\u0219te c\u00e2t de haios \u00eei spuneai rezolvarea.
\n\u00ce\u021bi mai aduci aminte, tat\u0103, c\u00e2nd f\u0103ceai c\u0103su\u021be pentru p\u0103pu\u0219i cu ei?
\nAu \u0219i acum pozele de-atunci, tat\u0103.
\n\u00ce\u021bi mai aduci aminte, tat\u0103, pantofii g\u0103uri\u021bi cu care umblai, c\u0103 abia v\u0103 ajungeau banii de doctori \u0219i medicamente pentru copil?
\n\u00ce\u021bi mai aduci aminte, tat\u0103, c\u00e2nd m-ai purtat pe bra\u021be la to\u021bi doctorii Rom\u00e2niei s\u0103 m\u0103 salvezi?
\nAm luptat \u0219i eu, tat\u0103, cot la cot cu doctorii \u0219i asistentele. A\u0219 fi intrat \u0219i \u00een infern pentru tine, tat\u0103, dar eu nu te-am mai putut salva de data asta. S\u0103 m\u0103 ier\u021bi, tat\u0103! S\u0103 m\u0103 ier\u021bi!
\n\u021ai-ai f\u0103cut la \u021bar\u0103 un rai, tat\u0103, cu m\u00e2inile alea dou\u0103 cu care ai muncit toat\u0103 via\u021ba s\u0103 ne cre\u0219ti ai ridicat pentru tine \u0219i pentru nepo\u021bi un loc de pove\u0219ti.
\nDar ai plecat!
\nS\u0103 ai grij\u0103 de noi, de-acolo, cum ai avut \u0219i de-aici!
\nS\u0103rut m\u00e2na, tat\u0103!
\nDrum lin!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Petrache PLOPEANU Sociologia urii colective Motto: \u201eIstoria ideilor e istoria urii \u00eensingura\u021bilor\u201d. (Cioran, Silogismele am\u0103r\u0103ciunii, Humanitas, Bucure\u0219ti, 1992, p.7) Este<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21221"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21221"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21221\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21223,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21221\/revisions\/21223"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21221"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21221"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21221"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}