{"id":21193,"date":"2023-06-02T13:21:36","date_gmt":"2023-06-02T10:21:36","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21193"},"modified":"2023-06-02T13:21:36","modified_gmt":"2023-06-02T10:21:36","slug":"spatii-culturale-nr-16-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21193","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 16 (11)"},"content":{"rendered":"

PETRACHE PLOPEANU<\/strong>
\n\"\"

<>: Reportaj despre strig\u0103tul lui Viorel Savin<\/p>\n

\tS-au adunat laolalt\u0103 criticii sau cei cu oarecare preten\u0163ii de critici sau chiar unii care doar citesc; fie c\u0103 citesc permanent, fie c\u0103 lectura este o \u00eendeletnicire frecvent\u0103; unii citesc sporadic, al\u0163ii deloc, dar \u00een aceast\u0103 adunare exist\u0103 numero\u015fi reprezentan\u0163i ai fiec\u0103rei categorii. M\u0103 plimb printre ei nev\u0103zut – sau s\u0103 spun nev\u0103zut\u0103? Nu, e mai bine deocamdat\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n la acest prim gen: sunt nev\u0103zut \u015fi nimeni nu-\u015fi d\u0103 seama c\u0103 trec printre r\u00e2ndurile unde ei sunt a\u015feza\u0163i, \u015fi to\u0163i, f\u0103r\u0103 excep\u0163ie, au c\u00e2te o carte pe genunchi, sau doar sprijinit\u0103 pe genunchi \u015fi \u00een m\u00e2ini. Cartea este uneori deschis\u0103 \u015fi pot citi titlul ei \u015fi autorul: Exilat \u00een strig\u0103t, Viorel Savin (\u00een subsidiar, Editura Valman, 2011). \u00cemi dau seama c\u0103 nu \u015ftiu nimic despre carte, dar cunosc totul despre autor, al c\u0103rui prenume \u00eencepe cu \u201eS\u201d! – \u015fi \u015ftiu totul despre el, pentru c\u0103 aceasta este misiunea mea, cea principal\u0103! Unica, de fapt: s\u0103 cunosc orice despre oricine!
\n\t<>. <>
\n\tAm trecut mai departe, ideile lor \u00eemi dezv\u0103luiser\u0103 ceva nou: ruperea de adolescen\u0163\u0103, negarea ado-lescen\u0163ei \u2013 pentru ce?, pentru a \u00eendep\u0103rta de pe ochii con\u015ftiin\u0163ei acel v\u0103l care \u00eel \u00eempiedic\u0103 s\u0103 vad\u0103 \u00eentreaga groz\u0103vie a realit\u0103\u0163ii, a\u015fa cum este ea \u2013. Viorel Savin, autorul al c\u0103rui nume \u00eencepe cu litera \u201eS\u201d, vrea s\u0103-i vad\u0103, \u00een sf\u00e2r\u015fit pe contemporanii s\u0103i \u00een adev\u0103rata lor lumin\u0103, sau umbr\u0103 spun eu, adeptul umbrei, al amurgu-lui, al \u00eentunericului, pentru c\u0103, dac\u0103 urm\u0103ri\u0163i numeroasele scrieri despre mine, v\u0103 ve\u0163i convinge de truismul acesta! Aceste pu\u0163ine lucruri le desprind din prima mea simpl\u0103 trecere printre cei care vorbesc despre poet.
\n\t<> . <<\u00centr-adev\u0103r, completeaz\u0103 cel din fa\u0163a sa, exilul acesta nu este numai al celui care strig\u0103 poemele sale, ci chiar al strig\u0103telor sale, uite: \u201eexilat \/ \u00een strig\u0103t voi c\u0103l\u0103tori \/ at\u00e2ta timp \/ c\u00e2t vor mai fi \/ oameni buni \/ conduc\u0103tori de durere\u201d \u015fi acest fapt ne \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de substan\u0163a aparent sumbr\u0103 a c\u0103r\u0163ii, c\u0103ci multe poeme, ce alc\u0103tuiesc osatura principal\u0103 a volumului, sunt tot at\u00e2tea medita\u0163ii la rostul s\u0103u \u00een aceast\u0103 lume, la rela\u0163ia el-ceilal\u0163i contemporani \u015fi nu lamenta\u0163ii pe tema dispari\u0163iei din aceast\u0103 lume. A\u015f putea spune c\u0103 Viorel Savin este un optimist, dar un optimist \u00een\u0163elept, care a \u00een\u0163eles c\u0103 i se cere, uneori, ceea ce nu poate da: plecarea dintre ceilal\u0163i: \u201e\u2026 unica \u015fans\u0103 de conciliere \/ este s\u0103 golesc lumea de mine\u201d, dar \u201e\u2026dac\u0103 vrei s\u0103 treci \/ \u00een uitare \/ de tot ce \u0163i se-nt\u00e2mpl\u0103 \/ sc\u00e2rbit \/ iube\u015fte-\u0163i semenii! \/ este at\u00e2t de simplu\u201d De aici \u015fi ironia sa, uneori ascuns\u0103 desigur foarte bine sub falsul ton moralizator. Poetul acesta este un reflexiv, dar nu pentru el \u00eensu\u015fi, ci \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu dorin\u0163a sa de a se d\u0103rui celorlal\u0163i: \u201e\u2026 nu-mi l\u0103sa\u0163i timp s\u0103 v\u0103 rog \/ s\u0103 fi\u0163i buni!\u201d>>.
\n\tM\u0103 strecor printre ei, de altfel nici nu am nevoie de vreo restr\u00e2ngere a propriei mele \u201efiin\u0163e\u201d, dar, dintr-un reflex dob\u00e2ndit din preaplinul rela\u0163iilor cu oamenii, \u00eei imit uneori!
\n\tViorel Savin (pe mine \u00eens\u0103 m\u0103 intereseaz\u0103 \u00een primul r\u00e2nd litera \u201eS\u201d \u015fi nu \u201eV\u201d) este un reflexiv \u015fi un regizor \u00een poemele sale. Toate poemele, din cartea despre care au vorbit cei patru critici, sunt scene ale unei piese de teatru \u00een c\u00e2teva acte, \u015fi chiar cochetez cu ideea ca aceste acte s\u0103 se intituleze \u201eStrig\u0103t (8)\u201d, sau \u201eStrig\u0103t (1)\u201d, sau alt strig\u0103t, p\u0103str\u00e2ndu-se dispunerea lor aleatoare, iar fiecare poem s\u0103 fie alt personaj. Da! Cred c\u0103 aceast\u0103 idee este una care \u00eel caracterizeaz\u0103 pe acest poet, iar cartea sa are un caracter unitar. Car-tea este istoria unui exil personal al autorului, un exil a\u015fa cum \u00eel simte el, o \u00eendep\u0103rtare, o separare, o izolare fa\u0163\u0103 de ceilal\u0163i de l\u00e2ng\u0103 el, pe care \u00eei iube\u015fte, de fapt, dar care interpreteaz\u0103 dragostea sa drept revolt\u0103 \u00eempotriva lor.
\n\tMi s-a format convingerea c\u0103 acest volum de poeme este istoria personal\u0103 a poetului, o istorie pe care \u015fi-o asum\u0103 din plin, cu lumini \u015fi umbre, cu victorii \u015fi \u00eenfr\u00e2ngeri, toate \u00eens\u0103 puse acum sub semnul literei \u201eS\u201d. C\u0103ci nu trebuie s\u0103 uit de ce sunt prezent aici. Sau prezent\u0103! Nu m\u0103 gr\u0103besc, am tot timpul din lume s\u0103 conchid c\u0103 alfabetul poe\u0163ilor este la locul s\u0103u \u015fi urmeaz\u0103 o ordine stabilit\u0103 de cineva mai mare peste ei! Sau, de ce nu, s\u0103 cred c\u0103 este perfect posibil s\u0103 se schimbe chiar \u015fi alfabetele, chiar \u015fi ordinea literelor \u00een alfabet!
\n\tCineva vocifereaz\u0103 \u015fi se pare c\u0103 este unul dintre nemul\u0163umi\u0163i. \u00centotdeauna sunt oameni nemul\u0163umi\u0163i de ceva. Sunt curios ce anume \u00eel face s\u0103 vorbeasc\u0103 tare \u015fi repede, semn de enervare \u015fi pe nesim\u0163ite, nu c\u0103 m-ar putea sim\u0163i cineva, m\u0103 apropii de locul cu pricina. <>. Acestea sunt cuvintele cuiva care nu are cartea nici pe genunchi, nici \u00een m\u00e2ini \u015fi se pare c\u0103 singura surs\u0103 folosit\u0103 de el sunt cuvintele prinse de la vecinii s\u0103i. Este concluzia logic\u0103, de vreme ce unul dintre ace\u015ftia intervine: <>.
\n\tSe spun vorbe care m\u0103 fac s\u0103 m\u0103 \u00eendoiesc de rostul meu aici, de misiunea mea. Am ajuns desigur la litera \u201eS\u201d, dar de ce s\u0103 nu fac un salt\u2026 mortal, dincolo de ea \u015fi s\u0103 merg mai departe, sau dimpotriv\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eentorc? De ce s\u0103 fac aceasta? Pentru c\u0103 mai sunt multe de spus, pentru c\u0103 acest scriitor mai are \u00eenc\u0103 multe \u201estrig\u0103te\u201d de scos \u015fi multe \u201eexiluri\u201d de expropriat! Justificarea am\u00e2n\u0103rii mele \u00een ochii Celui care m-a trimis? Ce altceva m-ar fi putut opri aici?…
\n\tUn \u201ereportaj\u201d despre Strig\u0103tul lui Viorel Savin la cer \u015fi p\u0103m\u00e2nt!<\/p>\n


\nNote de lectur\u0103<\/strong><\/p>\n

Mioara Bahna<\/strong>
\n\"\"

Amos Oz \u2013 \u201eS\u0103 nu pronun\u0163i: noapte\u201d<\/strong><\/p>\n

\u00cen literatura ebraic\u0103 actual\u0103, Amos Oz (n. 1939, Ierusalim) este cel mai mare scriitor \u015fi eseist, fiind laureat al mai multor premii (Premiul Israel, Premiul Catalonia, Premiul Prin\u0163ul de Asturias, Premiul Heinrich Heine, Legiunea de Onoare etc.) \u015fi num\u0103r\u00e2ndu-se de mai multe ori printre favori\u0163ii la Premiul Nobel pentru Literatur\u0103 \u2013 \u201ecandidatul perpetuu\u201d, cum e numit \u00een unele publica\u0163ii \u2013, ceea ce l-a determinat s\u0103 afirme \u00eentr-un interviu pentru \u201eAdev\u0103rul literar \u015fi artistic\u201d, \u00een 2010: \u201eMi-am luat partea de premii \u015fi v\u0103 asigur c\u0103 n-o s\u0103 mor nefericit dac\u0103 nu primesc Nobelul\u201d.
\n Cu o existen\u0163\u0103 oarecum tipic\u0103 pentru un israelian (p\u0103rin\u0163i veni\u0163i din spa\u0163ii diferite, din Polonia \u015fi Rusia, tr\u0103ind apoi \u00eentr-un kibbutz, lu\u00e2nd parte la r\u0103zboaie, R\u0103zboiul de \u015ease Zile \u015fi R\u0103zboiul de Yom Kippur etc.), \u00een care adun\u0103 o experien\u0163\u0103 bogat\u0103, Amos Oz \u00eencepe s\u0103 publice, din 1965, volume de proz\u0103 scurt\u0103, romane, eseuri, traduse apoi \u00een patruzeci de limbi, printre care se num\u0103r\u0103: Acolo unde url\u0103 \u015facalii, Altundeva, So\u0163ul meu, Michael, Cutia neagr\u0103, S\u0103 cuno\u015fti o femeie, Pantera din subterane, Poveste despre dragoste \u015fi \u00centuneric, Deodat\u0103 \u00een ad\u00e2ncul p\u0103durii, Rime pentru via\u0163\u0103 \u015fi moarte etc.
\n Romanul S\u0103 nu pronun\u0163i: noapte [AL TAGIDI LAILA], Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 2010, \u00een traducerea Marlenei Brae\u015fter, a fost publicat \u00een 1994 \u015fi este construit prin \u00eempletirea a trei voci narative: ale personajelor principale, Teo, un inginer sexagenar, \u015fi Noa, o profesoar\u0103 de literatur\u0103, mai t\u00e2n\u0103r\u0103 dec\u00e2t el cu cincisprezece ani \u2013 care alc\u0103tuiesc un cuplu sui-generis, \u00eentr-un univers distinct fa\u0163\u0103 de toposurile legate de lumea Ori-entului Apropiat, un spa\u0163iu lini\u015ftit, dar, \u00een realitate, plin de capcane inerente, \u015fi misterios ca noaptea. De aici, poate, titlul imperativ S\u0103 nu pronun\u0163i: noapte, s\u0103 apelezi, eventual, la eufemisme: \u201ede\u015fertul\u201d, \u201evia\u0163a\u201d, \u201efemeia\u201d, pentru c\u0103 \u00een ebraic\u0103 \u015fi \u00een arab\u0103 laila, \u201enoapte\u201d, este \u015fi nume propriu feminin \u2013 \u015fi vocea naratorului auctorial, cu o pondere \u00eens\u0103 mult mai mic\u0103 \u00een oper\u0103 dec\u00e2t celelalte.
\n Textul se compune, a\u015fadar, din pagini ca de jurnal, \u00een care cele dou\u0103 personaje principale noteaz\u0103 cu acribie acte, fapte, dar, \u00eendeosebi, tr\u0103iri, vr\u00e2nd parc\u0103 s\u0103 prind\u0103 clipa spre a-\u015fi construi propria istorie sau pentru a contribui la Istorie.
\n Stilul indirect se \u00eemplete\u015fte cu cel indirect liber \u015fi indirect liber legat, ceea ce favorizeaz\u0103 relativizarea a tot ce se transmite, iar nuan\u0163area replicilor personajelor se face adesea ca \u00een teatru, numele personajului fiind urmat de un verb dicendi: \u201eTeo spune\u201d, \u201eNoa spune\u201d etc., ca \u015fi c\u00e2nd naratorul s-ar gr\u0103bi, l\u0103s\u00e2nd comentariile pe alt\u0103 dat\u0103 sau \u015fi \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 prind\u0103 timpul, s\u0103 p\u0103streze urma lui.
\n Nara\u0163iunea e domoal\u0103, aduc\u00e2nd \u00een fa\u0163a cititorului o lume deloc spectaculoas\u0103, dar poate tocmai de ace-ea reconfortant\u0103. Din paginile de confesiuni ale celor doi se face cunoscut\u0103 via\u0163a lor, a fiec\u0103ruia \u00een parte \u015fi a am\u00e2ndurora, dar datele nu se \u00eenl\u0103n\u0163uie cronologic, fiind selectate de memoria afectiv\u0103, iar asupra unor ima-gini sau informa\u0163ii se revine de mai multe ori, ca \u015fi c\u00e2nd textul ar fi un \u015fantier \u00een lucru, urm\u00e2nd ca, mai t\u00e2rziu, s\u0103 se fac\u0103 ordine \u015fi s\u0103 se arunce balastul.
\n Cele dou\u0103 personaje sunt complementare: Teo d\u0103 tot timpul sentimentul de echilibru, de stabilitate, prin v\u00e2rst\u0103 \u015fi, \u00een special, prin comportamentul cald, prevenitor, ocrotitor, indiferent c\u0103 e vorba de aspecte cotidiene, banale, sau de gesturi importante, cum e implicarea \u00een proiectul care le tulbur\u0103 oarecum vie\u0163ile, \u00een timp ce Noa \u2013 din perspectiva lui mai ales \u2013, e gr\u0103bit\u0103, dezorientat\u0103, neatent\u0103, obosit\u0103 etc.
\n S-au cunoscut la Caracas, \u00een februarie 1981, la Ambasad\u0103, unde el venise s\u0103 ia un plic trimis de Minister din \u0163ar\u0103 \u015fi a descoperit-o pe noua func\u0163ionar\u0103, \u201eo femeie nu prea \u00eenalt\u0103, umbl\u00e2nd prin \u00eenc\u0103pere, ca \u015fi cum fiecare mi\u015fcare a corpului \u00eei producea pl\u0103cere\u201d. Era Noa, la care Teo ajungea dup\u0103 un periplu existen\u0163ial, profesional \u015fi sentimental, sinuos, trec\u00e2nd din Israel \u00een Mexic, Nicaragua etc., supravie\u0163uind, sub toate as-pectele, fiindc\u0103, pe-acolo pe unde s-a aflat, \u201eguverne s-au ridicat la putere \u015fi au c\u0103zut, dar el \u015fi-a urmat dru-mul f\u0103r\u0103 s\u0103 sufere, pentru c\u0103 s-a ferit s\u0103 ajung\u0103 \u00een rela\u0163ii de prietenie. \u00cen fa\u0163a cruzimii, corup\u0163iei, s\u0103lb\u0103ticiei, s\u0103r\u0103ciei murdare, s-a ab\u0163inut s\u0103 vorbeasc\u0103 \u015fi a avut grij\u0103 s\u0103-\u015fi vad\u0103 de treab\u0103\u201d.
\n Dintr-o via\u0163\u0103 ca un maraton, se opre\u015fte la Caracas. P\u00e2n\u0103 atunci, \u201efemei g\u0103sea u\u015for, ca \u015fi hran\u0103\u201d, indife-rent unde ar fi fost, fiind \u201egeneros, atent, deta\u015fat. \u015ei fidel drumului pe care pornise\u201d. Noa \u00eel opre\u015fte din aceast\u0103 curs\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi dea seama, pentru c\u0103, \u201edup\u0103 ce ani \u00een \u015fir nu m-am str\u0103duit, nu trebuia s\u0103 m\u0103 str\u0103duiesc ca s\u0103 impresionez o femeie\u201d. Leg\u0103tura lor \u00eencepe lent, mai mult dinspre ea, prin concerte de muzic\u0103 clasic\u0103, restaurante, galerii de art\u0103, excursii cu jeepul spre mun\u0163i etc., iar cei doi devin treptat obiect de studiu unul pentru cel\u0103lalt \u015fi-\u015fi descoper\u0103 implicit propria personalitate. De pild\u0103, Teo remarc\u0103 felul \u00een care ea claseaz\u0103 oamenii pe o scar\u0103 de temperaturi, \u00eens\u0103 drumul pe care-l au de parcurs \u00een comun e, pentru prima dat\u0103, pentru fiecare dintre ei, nea\u015fteptat de lung \u015fi, intuind acest lucru, Noa \u00eel avertizeaz\u0103 pe Teo: \u201eTu e\u015fti un om care trage concluzii. \u00cen ceea ce m\u0103 prive\u015fte, s\u0103 nu faci asta \u00eenc\u0103\u201d.
\n Dou\u0103 episoade de boal\u0103 grav\u0103, din care se salveaz\u0103 reciproc, instaleaz\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 personaje \u201eo intimitate at\u00e2t de vast\u0103\u201d care-i determin\u0103 s\u0103-\u015fi reconsidere via\u0163a: \u201ec\u00e2nd am cunoscut-o pe Noa la Caracas, aveam cincizeci \u015fi doi de ani. (…) p\u00e2n\u0103 atunci nu crezusem \u00een existen\u0163a prieteniei, \u00een special \u00eentre un b\u0103rbat \u015fi o femeie. Intimitate, da, pasiune, joc echitabil \u015fi simpatie trec\u0103toare, \u015fi pl\u0103cere pentru pl\u0103cere, toate acestea \u00eemi erau cunoscute de ani de zile…\u201d Aceast\u0103 femeie, care-i pare c\u0103 a-nghi\u0163it un seismograf sau un poligraf, \u00eei deturneaz\u0103 zborul \u015fi-l \u00eentoarce \u00een Israel. Personajele au acum prilejul s\u0103 remarce imaginea antitetic\u0103 a lumii pe care o p\u0103r\u0103siser\u0103, astfel c\u0103, dup\u0103 zece ani petrecu\u0163i departe, ora\u015ful Tel Aviv li se pare \u201eo \u00eengr\u0103m\u0103dire de periferii \u00eennegrite de fum, f\u0103r\u0103 niciun centru. R\u0103zboaie, cli\u015fee, sete de c\u00e2\u015ftig, \u00eentrerupt doar de distrac\u0163ii zgomotoase \u2013 acela\u015fi conglomerat \u00eenfierb\u00e2ntat de \u0163eluri, arogan\u0163\u0103 \u015fi disperare\u201d.
\n Nu pentru o astfel de lume se \u00eentorseser\u0103 cei doi \u00een Israel \u015fi, de aceea, Noa hot\u0103r\u0103\u015fte pentru am\u00e2ndoi: se mut\u0103 la Tel Keidar, un or\u0103\u015fel nou, la marginea de\u015fertului, un loc, de asemenea, \u00een antitez\u0103 cu tot ceea ce str\u0103b\u0103tuser\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci: \u201ela cap\u0103tul lumii\u201d, unde \u201ede\u015fertul e un ocean \u015fi totul e deschis\u201d. Pentru Teo, revenirea e oarecum ca o provocare: lucrase acolo, la sf\u00e2r\u015fitul anilor \u015faizeci, unde exista doar o tab\u0103r\u0103 de corturi, o baz\u0103 militar\u0103, \u00eenconjurat\u0103 de s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103, dar, dup\u0103 dou\u0103 decenii, descoper\u0103, a\u015fa cum \u00eel caracterizeaz\u0103 Avram Orvieto, \u201eun ora\u015f complet nou, f\u0103r\u0103 trecut biblic sau ar\u0103besc, construit dup\u0103 m\u0103sura oamenilor, f\u0103r\u0103 cartiere s\u0103race sau semne de del\u0103sare\u201d E un univers cosmopolit, dar calm, pa\u015fnic, de\u015fi, c\u00e2nd se \u00eent\u00e2lnesc, indiferent de profesiile lor \u2013 profesori, ofi\u0163eri, medici, ingineri, arti\u015fti etc. \u2013 discut\u0103 tot despre problemele de ap\u0103rare \u015fi despre Teritorii. Se r\u00e2de de mini\u015ftri, se vorbe\u015fte despre dezvoltarea ora\u015fului, manifest\u00e2ndu-se speran\u0163a c\u0103 imigran\u0163ii din Rusia \u00eei vor da un alt av\u00e2nt… Oamenii au \u00eens\u0103 impresia c\u0103 problemele lumii \u015fi, \u00eendeosebi, ale \u0163\u0103rii sunt departe de ei, de\u015fertul fiind probabil cel care le induce calmul.
\n Descrierile, infuzate de lirism, din textele-confesiune ale ambelor personaje, compun o imagine comple-t\u0103, verosimil\u0103 a unei a\u015fez\u0103ri \u00een care oamenii \u00ee\u015fi doresc cu ardoare tihna, construindu-\u015fi propriile ritualuri, simple, prin care s\u0103-\u015fi fortifice echilibrul \u00eempotriva \u00eentunericului din afar\u0103 \u015fi a celui l\u0103untric, fiindc\u0103 atunci c\u00e2nd \u201ese las\u0103 noaptea. Se aprind luminile or\u0103\u015felului pe str\u0103zi \u015fi la ferestrele caselor \u00eentre un \u00eentuneric \u015fi altul\u201d. Tel Keidar este o oaz\u0103 de speran\u0163\u0103, o fa\u0163\u0103 idilic\u0103 a Israelului, f\u0103r\u0103 atentate, f\u0103r\u0103 \u00eencr\u00e2ncen\u0103ri politice, militare, etnice, sociale sau de alt\u0103 natur\u0103. Aspectul edenic al acestei a\u015fez\u0103ri-speran\u0163\u0103 cuprinde o zon\u0103 turistic\u0103, bulevarde drepte, locuri de joac\u0103 pentru copii, locuri de trecere pentru pietoni, chiar dac\u0103 uneori nu exist\u0103 beneficiari, cartiere de blocuri \u015fi de vile, sinagogi, Caf\u00e9 California, b\u0103ncile de l\u00e2ng\u0103 stratul cu petunii pe care stau b\u0103tr\u00e2nii, magazinul de pantofi al lui Pino Bozo, \u00een care sunt at\u00e2rnate fotografii de politicieni, dar, mai ales, cea a so\u0163iei \u015fi a copilului s\u0103u, uci\u015fi de un soldat deprimat din dragoste, care a deschis focul asupra celor din magazin, \u015fi apoi a fost ucis, la r\u00e2ndu-i, pentru ca, mai t\u0103rziu, imaginea cimitirului, la care, de ase-menea, se revine pe parcursul c\u0103r\u0163ii, \u00een care sunt \u201evecini\u201d victimele \u015fi c\u0103l\u0103ii, s\u0103 fie un memento mori, care s\u0103 contribuie la consolidarea vie\u0163ii normale de aici, toate acestea \u015fi altele, vegheate de de\u015fertul c\u0103ruia i s-a smuls aceast\u0103 palm\u0103 de p\u0103m\u00e2nt. De\u015fertul \u00eens\u0103 r\u0103m\u00e2ne, \u00eendeosebi \u201e\u00eentr-o noapte de var\u0103: str\u0103vechi, indife-rent, sticlos. Nici mort, nici viu. Prezent\u201d.
\n \u00cen acest univers \u00een care se stabilesc \u2013 cred ei \u2013 nu pentru mult timp cele dou\u0103 personaje, acestea duc vie\u0163i, p\u00e2n\u0103 la un punct, paralele. Rutina \u00eens\u0103 n-o recepteaz\u0103 ca pe o stare negativ\u0103. Teo are un birou \u201ePro-iect\u0103ri Ltd, la ultimul etaj al cl\u0103dirii cu birouri administrative de l\u00e2ng\u0103 semafor\u201d, \u00een timp ce Noa \u2013 \u201ede la opt diminea\u0163a p\u00e2n\u0103 la dou\u0103 f\u0103r\u0103 un sfert \u2013 la liceu, dou\u0103 ore de literatur\u0103, dou\u0103 ore de preg\u0103tire pentru bacalau-reat \u015fi \u00eenc\u0103 o or\u0103 cu elevii imigran\u0163i din Rusia…\u201d, iar apoi, alerg\u0103turi \u00een st\u00e2nga \u015fi-n dreapta pentru a rezolva diverse probleme ale \u015fcolii \u015fi, totodat\u0103, ale comunit\u0103\u0163ii.
\n Rutina se continu\u0103 \u015fi acas\u0103, unde la c\u00e2rma vie\u0163ii e Teo \u2013 echilibrul \u015fi pav\u0103za: preg\u0103te\u015fte masa, aproape ritualic \u2013 omleta cu ceap\u0103, salata de legume, ridichiile t\u0103iate ca boboci de trandafiri, br\u00e2nzeturile \u015fi p\u00e2inea neagr\u0103, ceaiul de plante \u2013 apoi fiecare \u00ee\u015fi continu\u0103 ritualul propriu: caietele de teze sau de teme ale elevilor, c\u0103r\u0163ile \u015fi revistele \u00een care se cufund\u0103 Noa, pe de o parte, \u015fi ziarele, \u015ftirile de la BBC, muzica (Schubert, Gus-tav Mahler), urmate de contemplarea de\u015fertului \u015fi a lumii de pe un fotoliu din balcon, care alc\u0103tuiesc o parte din existen\u0163a lui Teo. Gesturi m\u0103runte, dar care ap\u0103r\u0103 tihna unei vie\u0163i tr\u0103ite plenar (\u201eA mai trecut \u00eenc\u0103 o zi nebun\u0103. Sunt \u00eencontinuu \u00eentr-o goan\u0103 contra cronometru\u201d \u2013 observ\u0103 Noa) completeaz\u0103 via\u0163a celor doi: dup\u0103 ce Noa adoarme ca o feti\u0163\u0103, cum o vede el, \u00eenainte de a se retrage \u00een camera lui, Teo verific\u0103 dac\u0103 u\u015fa e \u00eencuiat\u0103, \u00eenchide bine robinetul sau pune capacul la pasta de din\u0163i, gesturi uitate de ea \u015fi apoi o contempl\u0103 cu infinit\u0103 tandre\u0163e, fiecare g\u00e2nd sau manifestare a lui exprim\u00e2nd o dragoste care nu are nevoie de demon-stra\u0163ii zgomotoase, pentru c\u0103 e acolo, \u00een duio\u015fia cu care \u00eei ascult\u0103 glasul t\u00e2n\u0103r sau \u00eei atinge m\u00e2inile \u00eemb\u0103tr\u00e2-nite prematur, \u00een opozi\u0163ie cu fiin\u0163a ei care pare a \u00eentineri.
\n Cele dou\u0103 personaje-naratori contureaz\u0103 portrete detaliate ale altor personaje, apel\u00e2nd la focalizarea extern\u0103, rezum\u00e2ndu-se, deci, la exteriorul celor pe care-i observ\u0103. Spre exemplu, Teo, \u00een viziunea lui Noa este \u201eun b\u0103rbat de \u015faizeci de ani, solid, cu fa\u0163a lat\u0103, lipsit\u0103 oarecum de fine\u0163e, o fa\u0163\u0103 \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103, cu o expre-sie b\u0103nuitoare sau de \u00eendoial\u0103 care se ascunde sub o umbr\u0103 de mali\u0163ie. Are p\u0103rul c\u0103runt tuns aproape p\u00e2n\u0103 la r\u0103d\u0103cin\u0103 \u015fi o musta\u0163\u0103 autoritar\u0103, care \u00eencepe s\u0103 \u00eenc\u0103run\u0163easc\u0103 (…) \u0162ine aproape \u00eentotdeauna ochiul st\u00e2ng \u00eenchis, p\u0103r\u00e2nd nu c\u0103 ar face cu ochiul, ci c\u0103 observ\u0103 concentrat vreun obiect minuscul\u201d.
\n Complet\u00e2ndu-i portretul, naratorul auctorial noteaz\u0103 omniscient despre l\u0103untrul personajului c\u0103 \u201etrecutul \u015fi prezentul \u00eei ap\u0103reau \u00een nop\u0163ile acelea precum dou\u0103 boli obi\u015fnuite, epidemii lente \u015fi ucig\u0103toare, care au lovit aproape \u00eentreaga omenire, provoc\u00e2nd victimelor \u00een mod insinuant tot felul de nebunii ciudate. \u015ei se bucura c\u0103 nu e atins de asemenea boal\u0103 \u015fi se sim\u0163ea ca \u015fi vaccinat\u201d. Pre\u0163uirea pentru prezent \u00eel determin\u0103 s\u0103 fie dedicat, pasionat, scrupulos \u00een fiecare gest, oric\u00e2t de m\u0103runt: clipa prezent\u0103 \u201epare c\u0103 nu cere nimic de la tine, dec\u00e2t s\u0103 o tr\u0103ie\u015fti \u015fi s\u0103 prime\u015fti pe c\u00e2t e posibil ceea ce ea \u00ee\u0163i arat\u0103 sau \u00ee\u0163i face. Ca o ap\u0103 care curge \u00eencet pe sub pleoapele \u00eenchise de oboseal\u0103\u201d. Aceast\u0103 percep\u0163ie a timpului \u015fi a vie\u0163ii e cea care \u00eei asigur\u0103 personajului at\u00e2t echilibrul, c\u00e2t \u015fi rarele temeri: \u201eNu se \u00eent\u00e2mpla dec\u00e2t rar s\u0103 fie cuprins de fric\u0103, nu fric\u0103, o team\u0103 neclar\u0103 c\u0103 poate, f\u0103r\u0103 greut\u0103\u0163i sau chinuri, s\u0103 rateze ceva care nu se mai \u00eentoarce\u201d.
\n Ceea ce bulverseaz\u0103 existen\u0163a pa\u015fnic\u0103 a \u015fcolii \u015fi a comunit\u0103\u0163ii e moartea lui Emanuel Orvieto, un elev din clasa a dou\u0103sprezecea, timid, pu\u0163in cunoscut de ceilal\u0163i din jur, dar \u015fi de propriul tat\u0103, om de afaceri \u00een Africa, a c\u0103rui so\u0163ie, \u00eenmorm\u00e2ntat\u0103 la Amsterdam, a murit \u00een urm\u0103 cu noua ani, \u00eentr-un accident al unui avion deturnat.
\n Specific uman, evaluarea insului se \u00eencearc\u0103 s\u0103 se fac\u0103 real dup\u0103 dispari\u0163ia lui, dar se compune, de obicei, din ipoteze. Pus\u0103 pe seama drogurilor de mul\u0163i, moartea lui Emanuel genereaz\u0103 astfel regrete t\u00e2rzii pentru pierderea clipei \u00een care ar fi putut s\u0103-l \u00een\u0163eleag\u0103 \u015fi scuze: \u201eNu am g\u0103sit timp. Am uitat. Am am\u00e2nat\u201d.
\n Noa, \u015fi ea, profesoara de literatur\u0103, \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 l-a cunoscut infim \u015fi, totu\u015fi, retroactiv, constat\u0103 c\u0103 \u201eavea ceva care \u00eemi aducea \u00eentotdeauna aminte de iarn\u0103\u201d, un copil hipersensibil, \u201eru\u015finos, t\u0103cut, o prezen\u0163\u0103 pu\u0163in st\u00e2njenitoare chiar, retras, ca \u015fi cum s-ar fi retras \u00een sine \u00eensu\u015fi, \u00eenainte de a reveni pe linia de plutire\u201d. \u00centrebat, de pild\u0103, de profesoar\u0103 de ce nu ridic\u0103 niciodat\u0103 m\u00e2na la ore, din moment ce ar avea ceva de spus, \u00eei r\u0103spunsese c\u0103, pentru el, \u201evorbele sunt o capcan\u0103\u201d, de unde aceasta conchide: \u201e\u00cen ceea ce spunea era o disperare lini\u015ftit\u0103 pe care nu am \u00een\u0163eles-o sau poate am \u00een\u0163eles-o, dar am ignorat-o\u201d.
\n Emo\u0163iile fire\u015fti, generate de moartea b\u0103iatului, sentimentul implicit de vinov\u0103\u0163ie c\u0103 nu l-a \u00een\u0163eles o deter-min\u0103 pe Noa ca, la venirea \u2013 \u00eent\u00e2rziat\u0103 \u2013 a tat\u0103lui acestuia din Lagos, s\u0103 \u00eel priveasc\u0103 \u00eent\u00e2i cu ostilitate, \u00eens\u0103 p\u0103rintele, intermediar de v\u00e2nz\u0103ri de arme \u00een Nigeria, nu d\u0103 neap\u0103rat vina, a\u015fa cum se a\u015fteptase, pe \u015fcoal\u0103 \u015fi pe profesori, ci o roag\u0103 pe ea s\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 un comitet care, cu bani trimi\u015fi de el \u015fi din alte sponsoriz\u0103ri, s\u0103 construiasc\u0103 la Tel Keidar un institut care s\u0103 se ocupe de tratarea narcomanilor , mai ales tineri, din toat\u0103 \u0163ara. De\u015fi nu \u00een\u0163elege aceast\u0103 ini\u0163iativ\u0103 (\u201eDe ce tocmai eu?\u201d \u2013 se \u00eentreab\u0103 Noa) la \u00eenceput, profesoara adun\u0103 \u00een jurul ei \u00eenc\u0103 vreo c\u00e2\u0163iva entuzia\u015fti naivi, incapabili s\u0103 discearn\u0103 h\u0103\u0163i\u015ful de capcane administrative, juridice, sociale etc. \u00een care se arunc\u0103 prin acest proiect, cu toat\u0103 energia. Teo \u00eens\u0103, mereu ra\u0163ional, lucid, intuie\u015fte de la \u00eenceput pericolele \u015fi faptul c\u0103 \u201ela Tel Keidar nu se va \u00eenfiin\u0163a niciun centru de dezintoxicare. Dac\u0103 se va \u00eenfiin\u0163a, va fi \u00eenchis \u00eentr-o lun\u0103\u201d. Dar o las\u0103 pe Noa s\u0103-\u015fi dea singur\u0103 seama de acest lucru, mai ales c\u0103 ea \u00eens\u0103\u015fi \u00eei cere s\u0103 nu se implice, de\u015fi banii pentru cump\u0103rarea cl\u0103dirii \u2013 o ruin\u0103 imens\u0103 \u015fi foarte costisitoare \u2013 \u00een care ar urma s\u0103 func\u0163ioneze centrul sunt \u00eemprumuta\u0163i de la el.
\n C\u00e2nd situa\u0163ia \u00eencepe s\u0103 i se clarifice, Noa \u00een\u0163elege c\u0103 numai ni\u015fte naivi ar fi putut s\u0103 se \u00eenhame la un asemenea proiect: \u201eLudomir e nebun, iar Muki e infantil \u015fi Linda aia e jalnic\u0103 \u015fi poate c\u0103 \u015fi eu \u00eens\u0103mi mi-s la fel\u201d. \u00cen felul acesta, entuziasmului pe care-l manifest\u0103 mult\u0103 vreme \u00eencepe s\u0103-i ia locul disperarea: \u201eCe caut eu \u00een nenorocirea unor str\u0103ini pe care i-am \u00eent\u00e2lnit \u00eent\u00e2mpl\u0103tor…\u201d Nenorocirea familiei Orvieto \u2013 la dou\u0103 zile dup\u0103 nepot, moare \u015fi m\u0103tu\u015fa care-l avusese \u00een grij\u0103 \u2013 e \u00eens\u0103 prilejul pentru naratoare s\u0103 se apropie de lumea tinerilor, ale c\u0103ror preocup\u0103ri sunt, de fapt, acelea\u015fi pretutindeni, nelipsind fire\u015fte nuan\u0163ele locale. De pild\u0103, ei vorbesc despre tot felul de subiecte: \u201ePu\u0163in despre armat\u0103 (…), despre str\u0103in\u0103tate, despre cum ne \u00eembr\u0103c\u0103m \u015fi despre bani, b\u00e2rfim, nu cine \u015ftie ce, obi\u015fnuit, asta-i tot (…), despre Extremul Orient…\u201d despre armat\u0103, despre cum pot fi primi\u0163i \u00een unit\u0103\u0163i de lupt\u0103, despre Teritorii, despre sudul Libanului, despre SIDA, despre calculatoare, motociclete… Unii \u2013 rari \u2013 scriu \u015fi poezii. \u015ei to\u0163i apreciaz\u0103 ideea cre\u0103rii institutului, spre deosebire de majoritatea adul\u0163ilor pentru care acesta ar \u00eensemna tulburarea vie\u0163ii \u00eentregului ora\u015f prin n\u0103v\u0103lirea aici a unei lumi a declasa\u0163ilor, narcomani, prostituate, distribuitori de droguri etc.
\n Peste toate aceste fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri, dragostea, \u00een multiplele ei fa\u0163ete, este dominant\u0103. Deloc spectaculoas\u0103, dar suveran\u0103 \u015fi suficient\u0103 ca surs\u0103 \u015fi motor, \u00eenc\u00e2t un cap\u0103t al lumii, cum i se pare lui Teo a fi la Tel Keidar, s\u0103-l fac\u0103 pe fiecare s\u0103 se cread\u0103 \u00een centrul universului.
\n \u00cent\u00e2mpl\u0103ri emo\u0163ionante, aproape la grani\u0163a cu fabulosul, subliniaz\u0103 culoarea acestui teritoriu care e, \u00een realitate, la fel cu p\u0103m\u00e2ntul \u00eentreg. Spre exemplu, dup\u0103 moartea lui Emanuel Orvieto, c\u00e2inele pe care-l \u00eengri-jise continu\u0103 s\u0103-l a\u015ftepte zilnic la \u015fcoal\u0103 sau s\u0103 intre \u00een clas\u0103, t\u00e2r\u00e2ndu-\u015fi, dup\u0103 ce e lovit de o ma\u015fin\u0103, picioarele din spate, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, la un moment dat, nu mai apare, a\u015fa cum a\u015fteptase, poate, \u015fi disp\u0103ruse \u00eentr-o p\u0103dure african\u0103 un cimpanzeu, crescut de mic \u2013 dup\u0103 ce fusese g\u0103sit \u00eentr-un cauciuc de ma\u015fin\u0103 \u2013 de familia Orvieto, p\u00e2n\u0103 la maturitate, c\u00e2nd, profund umanizat, e abandonat, ca m\u0103sur\u0103 extrem\u0103, fiindc\u0103 se \u00eendr\u0103gostise de Erela, mama b\u0103iatului, devenind un pericol pentru toat\u0103 familia.
\n Pe de alt\u0103 parte, \u00een c\u0103utarea continu\u0103 a dragostei e \u015fi Muki Peleg, pe care, la cei cincizeci de ani ai lui, Noa \u00eei nume\u015fte \u201e\u0163apul \u0103sta care a \u00eenceput s\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2neasc\u0103\u201d sau \u201eun lup care inspir\u0103 mil\u0103, nu lup, ci mai mult broasc\u0103 f\u0103r\u0103 carapace, orice femeie poate \u015fterge cu cel mai mic gest de dispre\u0163 tot ce a reu\u015fit s\u0103 fac\u0103 \u00een cei treizeci de ani de maraton de cuceriri ale lui\u201d.
\n \u015ei tot dragostea a fost cea care a lipsit-o pe Noa de mama sa care a p\u0103r\u0103sit-o la patru ani fugind cu un soldat din Noua Zeeland\u0103, unde au fost uci\u015fi de o tigroaic\u0103, fata r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een grija unei m\u0103tu\u015fi, \u201evegetarian\u0103, tolstoian\u0103, din principiu \u00eempotriva oric\u0103rui act de violen\u0163\u0103, o femeie energic\u0103, care purta pantofi ortopedici cu talp\u0103 groas\u0103\u201d, \u015fi a tat\u0103lui, fondator al unei societ\u0103\u0163i care r\u0103spundea de sursele de ap\u0103 din \u0163ar\u0103, cu un trup greoi, tulburat dup\u0103 fuga so\u0163iei, adun\u00e2nd ilustrate din toat\u0103 lumea pe care la cataloga cu toat\u0103 aten\u0163ia, mai ales c\u00e2nd, dup\u0103 un accident, \u00ee\u015fi rupe coloana vertebral\u0103 \u015fi r\u0103m\u00e2ne \u00een grija fiicei care se ocup\u0103 cu toat\u0103 dra-gostea de el p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit.
\n De asemenea, dragostea \u00eel m\u00e2n\u0103 \u00een manifest\u0103rile lui \u015fi pe Ludomir, figur\u0103 pitoreasc\u0103 pentru care ac\u0163iu-nea de a nega orice, de a combate tot ce e discriminare, devine principiu existen\u0163ial, de aceea, el e \u201e\u00eempotri-va exploat\u0103rii beduinilor, \u00eempotriva pl\u0103gii discotecilor, \u00eempotriva noului spa\u0163iu de parcare, \u00eempotriva sindicatului, \u00eempotriva religiei \u015fi a statului, a celor de st\u00e2nga \u015fi a celor de dreapta…\u201d
\n Dragostea \u00eens\u0103 aflat\u0103 \u00een prim-planul romanului este cea a eroilor, Teo \u015fi Noa, cald\u0103, calm\u0103, senin\u0103, alc\u0103-tuit\u0103 din gesturi tandre m\u0103runte, dar extrem de elocvente, cum e cel pe care-l re\u0163ine ea c\u00e2nd el, sim\u0163ind do-rin\u0163a s\u0103 se manifeste ocrotitor, \u201e\u015fi-a ridicat deodat\u0103 maioul \u015fi mi-a acoperit capul cu el, \u00een\u0103untru, \u015fi m-a str\u00e2ns ca \u00eentr-un tunel \u00eentunecos, ca \u015fi cum era \u00eens\u0103rcinat cu mine\u201d.
\n Dou\u0103 percep\u0163ii ale acestui sentiment suveran apar\u0163in unor tineri. Astfel, o coleg\u0103 de clas\u0103 a lui Emanuel \u2013 de la care Noa afl\u0103 c\u0103 b\u0103iatul a fost \u00eendr\u0103gostit de profesoara lui, lucru sugerat \u015fi de tat\u0103 \u2013, cu pu\u0163ina ei experien\u0163\u0103 de via\u0163\u0103, ajunge prematur la concluzia c\u0103 \u201enimeni nu \u015ftie nimic despre nimeni. \u015ei cel mai pu\u0163in \u015ftim despre dragoste (…) dragostea e o stare de-a dreptul distrug\u0103toare: doi str\u0103ini care dintr-odat\u0103 se v\u0103d unul pe altul \u015fi din nimic se trezesc mai lega\u0163i ca fra\u0163ii (…). \u015ei de multe ori cei doi nu sunt nici prieteni, nici cunoscu\u0163i, ci doar supu\u015fi unul altuia, \u015fi la dracu\u2019 cu restul lumii…\u201d De aceea, fata conchide: \u201eCei care au murit din dragoste sunt mai mul\u0163i dec\u00e2t cei care au murit din cauza drogurilor. Poate ar trebui s\u0103 organiz\u0103m \u015fi \u00een acest domeniu un institut de dezintoxicare\u201d. \u00cen antitez\u0103 cu ea, t\u00e2n\u0103rul cu figur\u0103 feminin\u0103, venit din Irlanda s\u0103-\u015fi caute iubita plecat\u0103 voluntar\u0103 \u00eentr-un kibbutz din Galileea, are cu el doar un rucsac pe care scrie \u00een englez\u0103: \u201eNu ai nevoie dec\u00e2t de dragoste\u201d.
\n Finalizarea proiectului se am\u00e2n\u0103 sau se renun\u0163\u0103 la el din multe motive. De pild\u0103, Dubi Weizman spune ceva ce probabil g\u00e2ndesc mul\u0163i: \u201eUn cazinou, Teo. Numai asta ne poate salva de aici. Numai a\u015fa Tel Keidar va \u00eenceta s\u0103 mai fie un cimitir. Un cazinou ne-ar aduce turi\u015fti, fete, banii se vor scurge \u00eencoace, \u015fi pe urmele lor \u015fi cultura\u201d. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

PETRACHE PLOPEANU : Reportaj despre strig\u0103tul lui Viorel Savin S-au adunat laolalt\u0103 criticii sau cei cu oarecare preten\u0163ii de critici<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21193"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21193"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21193\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21194,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21193\/revisions\/21194"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21193"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21193"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21193"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}