{"id":21144,"date":"2023-05-27T22:21:57","date_gmt":"2023-05-27T19:21:57","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21144"},"modified":"2023-05-27T22:21:57","modified_gmt":"2023-05-27T19:21:57","slug":"spatii-culturale-nr-16-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21144","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 16 (6)"},"content":{"rendered":"

Florin DOCHIA<\/strong>
\n\"\"

Plagiatul psihic \u015fi sindromul cucului
\n(Literatura \u00eentre libertatea de crea\u0163ie \u015fi dreptul la via\u0163\u0103 privat\u0103)<\/strong><\/p>\n

\u00cen fond, tema \u015fi conceptele nu sunt noi, sub diferite forme au fost prezente dintotdeauna \u00een rela\u0163ia emitent-receptor din c\u00e2mpul literaturii. De c\u00e2\u0163iva ani, au prins ceva mai mult\u0103 via\u0163\u0103, odat\u0103 cu din ce \u00een ce mai lesnicioasa \u015fi mai vizibila comunicare de mas\u0103 \u015fi tendin\u0163a violent\u0103 a mass-media de a acapara teritorii care apar\u0163in crea\u0163iei artistice. M\u0103 refer aici la aria publicit\u0103\u0163ii directe sau indirecte, la divertismentul facil, inclusiv emisiunile (\u015fi chiar canalele tv) de tip \u201ereality show\u201d regizat, care uzeaz\u0103 \u015fi abuzeaz\u0103 de mijloacele cinema-ului, la tabloidele pline de informa\u0163ie redundant\u0103, minor\u0103, prezentat\u0103 drept exploziv\u0103 \u015fi uitat\u0103 dup\u0103 o zi, la moda talk-show-urilor care sunt tot mai pu\u0163in ceea ce ar presupune termenul: spectacol al cuvintelor (tocmai spectacolul lipse\u015fte cel mai adesea, iar cuvintele apar\u0163in unei redundan\u0163e ce creeaz\u0103 dependen\u0163\u0103 prin mimarea profunzimii). Nu am cum s\u0103 trec cu vederea contribu\u0163ia consistent\u0103 a mi\u015fc\u0103rii – s\u0103-i zicem a\u015fa\u2026 – literaturii chick lit, apendice subcultural al political correctness, \u00een cazul \u00een care convenim c\u0103 respectiva atitudine are \u00een spatele ei o anumit\u0103 cultur\u0103 specific\u0103, lucru ce ar r\u0103m\u00e2ne de definit. Se poate afirma, f\u0103r\u0103 teama erorii, c\u0103 apar\u0163ine de cultura pop, pentru c\u0103 exclude reflexivitatea critic\u0103, se cantoneaz\u0103 \u00een zona satisfacerii unor nevoi induse prin practica spectaculariz\u0103rii, domin\u0103 \u015fi trece \u00een surdin\u0103 creativitatea natural\u0103 a omului obi\u015fnuit. Acest gen de literatur\u0103, care se adreseaz\u0103 femeilor moderne din foarte diverse categorii – In the Classroom or In the Bedroom, cum \u015fi-au titrat culegerea de eseuri Suzanne Ferriss & Mallory Young [1] – \u015fi este, pe deasupra, scris\u0103 chiar de femei, derivat\u0103 (sau dec\u0103zut\u0103, spun r\u0103u-voitorii\u2026) din a\u015fa-numita \u201epost-feminist fiction\u201d [2] \u015fi impus\u0103 odat\u0103 cu Bridget Jones\u2019s Diary (Helen Fielding) \u015fi Sex and the city (Candace Bushnell) (1996), exclude exigen\u0163ele estetice sau morale \u015fi conduce uneori la polemici cu privire la subiectele abordate, sursele de inspira\u0163ie \u015fi mai pu\u0163in la valoarea artistic\u0103. Personajul este femeie, urban\u0103, activ\u0103, trentenar\u0103 \u015fi, uneori, mam\u0103 celibatar\u0103. S-au g\u0103sit \u015fi precursoarele, \u201emothers of chick lit\u201d \u00een distinsele autoare Jane Austen, Edith Wharton, surorile Bront\u00eb \u015fi Frances Burney.
\nDeparte de a c\u0103dea prad\u0103 vreunei tenta\u0163ii misogine, observ c\u0103, de cele mai multe ori, proza de gen, cu prec\u0103dere autofic\u0163iune (ca s\u0103 folosesc termenul inventat \u00een 1977 de Serge Dubrovsky = \u201esc\u00e9narisation romanesque de sa propre vie\u201d), se situeaz\u0103 de partea opus\u0103 a unei culturi \u00eenalte, a reflexivit\u0103\u0163ii \u015fi nuan\u0163elor, a dezbaterii ra\u0163ionale \u015fi erudite, cantoneaz\u0103 \u00een acela\u015fi registru redus de probleme intime cvasi-identice, facil psihologizate (tr\u0103iasc\u0103 Sigmund Freud \u015fi\u2026 urma\u015fele sale!), schemele dup\u0103 care se construiesc personajele par c\u0103 se \u00eemprumut\u0103 de la una la alta. Se poate risca folosirea termenului \u201ecanon\u201d, de vreme ce deja cantitatea de opere a cerut interven\u0163ii din genul antologiilor de texte analitice ale fenomenului. Totu\u015fi, o madame Bovary pare imposibil\u0103 \u00eentr-un text din aceast\u0103 categorie. Ca s\u0103 nu mai vorbim de Anna Karenina! Mai mult, a\u015f zice: dac\u0103, de exemplu, ratarea finalului la Pavilionul cancero\u015filor de c\u0103tre Alexandr Soljeni\u0163\u00e2n poate fi trecut\u0103 u\u015for cu vederea, pierderea pe drum a unor intrigi ini\u0163iate \u015fi a unor personaje de aparent\u0103 pondere de c\u0103tre autoarea Cruciadei copiilor poate deveni jenant\u0103.
\nCa scriitur\u0103, avem aici de-a face cu ceva \u00eentre jurnal intim \u015fi, mai nou, blog. \u201e\u00cemprumutul\u201d de fapte, st\u0103ri, atitudini standard \u00eentre autoarele de \u201eproz\u0103 pentru puicu\u0163e\u201d [3], folosirea cvasi-identic\u0103 a calapoadelor verificate la public fac deliciul publica\u0163iilor de gen, dar \u015fi al unor reviste serioase. Poate c\u0103 nici nu este \u201e\u00eemprumut\u201d, poate c\u0103, pe anumite segmente, tr\u0103irile intime sunt pur \u015fi simplu asem\u0103n\u0103toare\u2026 S-ar putea s\u0103 avem de a face cu un efect de bumerang: educa\u0163ia primit\u0103 la v\u00e2rste fragede dup\u0103 acelea\u015fi \u201emanuale pentru succes\u201d conduce la folosirea la maturitate a acelora\u015fi re\u0163ete de via\u0163\u0103, la absen\u0163a identit\u0103\u0163i proprii. Ca s\u0103 reiau o replic\u0103 de anecdot\u0103: \u201ecum, toate proastele au \u015fi eu s\u0103 n-am!??!!\u201d Problema \u201e\u00eemprumutului\u201d din c\u0103r\u0163i anterioare ale altora sau din experien\u0163e de via\u0163\u0103 str\u0103ine (departe de orice ar putea fi socotit textualism, revizitare sau reveren\u0163\u0103) \u00eencepe s\u0103 capete aparen\u0163e de polemic\u0103 intelectual\u0103, intervenientele recurg\u00e2nd chiar \u015fi la argumente ale \u201eautorit\u0103\u0163ii\u201d. Nu trebuie s\u0103 fie vorba neap\u0103rat de chick lit ca atare, literatura de \u015fi pentru femei folosind \u015fi alte haine, mimetismul, s\u0103 nu ne-ndoim, este f\u0103r\u0103 limite \u015fi nici nu \u00eent\u00e2mpin\u0103 prea mari greut\u0103\u0163i la ie\u015firea pe pia\u0163\u0103. Dar s\u0103 nu ne gr\u0103bim mai departe \u00eenainte de a deslu\u015fi semnifica\u0163ii mai generale ale unor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri mai din preajma noastr\u0103.<\/p>\n

\u00cen anumite cercuri locale este notorie \u201eaventura\u201d literar\u0103 unui autor de proz\u0103 a c\u0103rui aplecare fic\u0163ional\u0103 a fost apreciat\u0103 categoric \u015fi deschis de criticul Alex \u015etef\u0103nescu \u00eentr-una dintre rubricile sale care i-au adus o mai mare vizibilitate dec\u00e2t tomurile grele din libr\u0103rii. El s-a aflat \u00een situa\u0163iunea de a fi amenin\u0163at cu destituirea dintr-un post de conducere, \u00eentruc\u00e2t a publicat o carte satiric\u0103 \u00een care s-au recunoscut colegii s\u0103i de cancelarie, cu bunele, dar mai ales cu tarele lor, cu micile tr\u0103d\u0103ri, intrigi, v\u00e2nz\u0103ri-cump\u0103r\u0103ri, amantl\u00e2curi etc. Desigur, \u00een volum nim\u0103nui nu-i ap\u0103rea numele real, unele rela\u0163ii mai mult sau mai pu\u0163in principiale fuseser\u0103 inter-schimbate \u00een proza respectiv\u0103, dar asta nu i-a p\u0103c\u0103lit pe cei care au cump\u0103rat cartea colegului, plini de o vinovat\u0103 curiozitate! S-au recunoscut degrab\u0103, ba chiar au ap\u0103rut \u015fi divergen\u0163e, dou\u0103 distinse profesoare revendic\u00e2ndu-\u015fi un acela\u015fi personaj, altfel destul de simpatic \u00een calma sa stupizenie. Unii s-au sup\u0103rat c\u0103 li s-a furat \u015fi apoi falsificat via\u0163a f\u0103r\u0103 s\u0103 fie consulta\u0163i \u00een prealabil. De negat nu se putea nega nimic, scriitorul folosind vechea tehnic\u0103 de documentare a lui Truman Capote din In cold blood, titanica munc\u0103 de transcriere fiind cea mai important\u0103 munc\u0103 a sa de crea\u0163ie. Finalul aventurii este nesemnificativ. Un caz asem\u0103n\u0103tor a f\u0103cut ceva v\u00e2lv\u0103 cu privire la romanul unui autor bucovinean \u015fi un concet\u0103\u0163ean de-al s\u0103u de asemenea scriitor, dar polemica s-a stins repede.
\nLa vremea respectiv\u0103, adic\u0103 acum poate un deceniu, habar nu aveam c\u0103 asemenea situa\u0163ii se \u00eenregistreaz\u0103 \u015fi aiurea \u00een lume \u015fi c\u0103, la un moment dat, voi g\u0103si \u015fi un termen \u201e\u015ftiin\u0163ific\u201d: sindromul cucului. Adic\u0103 acea tr\u0103ire dramatic\u0103 pe care o are fiin\u0163a ta spiritual\u0103 c\u00e2nd las\u0103 oul s\u0103u s\u0103 fie \u00eengrijit \u00een alt cuib, adic\u0103 de acolo s\u0103 se nutreasc\u0103 puiul cu sim\u0163irea, f\u0103ptuirea, d\u0103ruirea altei familii zbur\u0103toare. \u015ei cum nu era destul, fapta ho\u0163ului a c\u0103p\u0103tat repede \u015fi un nume: plagiatul psihic. Cazurile sunt cumva notorii. O reluare a lor nu mi se pare, totu\u015fi redundant\u0103, pentru c\u0103 dau seam\u0103 despre o anumit\u0103 orientare nou\u0103 – \u015fi nu neap\u0103rat dorit\u0103 – \u00een domeniul recept\u0103rii operei de art\u0103. \u015etim despre cititor c\u0103 prefer\u0103 s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103 \u00een paginile citite, s\u0103 se identifice cu anumite personaje, e semn de reu\u015fit\u0103 a scriitorului \u00een demersul s\u0103u creator. Iat\u0103 c\u0103, deodat\u0103, cititorul pare c\u0103 nu mai a\u015fteapt\u0103 s\u0103 se g\u0103seasc\u0103 pe el, ci s\u0103 afle despre al\u0163ii, s\u0103 se umple de via\u0163a altora, intimitatea lui s\u0103 nu mai fie dezv\u0103luit\u0103, fie \u015fi involuntar ori \u00een virtutea unei generalit\u0103\u0163i de comportament uman \u2013 \u00een definitiv, \u00eentr-o via\u0163\u0103 limitat\u0103 \u00een timp \u015fi spa\u0163iu exist\u0103 o varietate la fel de limitat\u0103 de vie\u0163i personale, oric\u00e2t ne-ar pl\u0103cea s\u0103 credem altfel. Ceea ce se g\u0103se\u015fte \u00een mass-media tabloidizate este a\u015fteptat de c\u0103tre cititor \u015fi de la fic\u0163iunea artistic\u0103.<\/p>\n

Marie Darrieussecq este o scriitoare francez\u0103 de oarecare notorietate, de vreme ce primul s\u0103u roman, \u201eTruismes\u201d (1996) a fost un triumf editorial pentru POL, v\u00e2nzarea ridic\u00e2ndu-se repede la un milion de exemplare pe mapamond (300.000 \u00een Fran\u0163a). Firesc, dac\u0103 ascult\u0103m recomandarea dintr-o revist\u0103 glossy: \u201electur\u0103 u\u015foar\u0103 de week-end\u201d \u015fi pentru alte c\u0103r\u0163i ale autoarei, care apar cam \u00een ritmul de una pe an. Scandalul a izbucnit, ca s\u0103 zicem a\u015fa, odat\u0103 cu apari\u0163ia, \u00een 2007, a romanului de 250 de pagini Tom est mort. O alt\u0103 autoare, de la aceea\u015fi editur\u0103, Camille Laurens, publicase, \u00eens\u0103, \u00een 1995, Philippe, o carte despre moartea fiului s\u0103u la dou\u0103 ore dup\u0103 na\u015ftere. Astfel c\u0103, \u00een toamn\u0103, La Revue litt\u00e9raire n\u00b0 32\/2007 a Editurii Leo Scheer va publica interven\u0163ia \u201eMarie Darrieussecq ou Le syndrome du coucou\u201d semnat\u0103 de Camille Laurens. \u00centr-o relatare am\u0103nun\u0163it\u0103 a unor circumstan\u0163e destul de variate (stilul de blog la care f\u0103ceam referire mai sus), ea m\u0103rturise\u015fte, \u00een fine: \u201eAm citit Tom est mort \u00eentr-un vertij de durere, cu sentimentul furtului de identitate, grea\u0163a de a asista \u00een fiecare clip\u0103 la un fel de plagiat psihic. De\u015fi nici o fraz\u0103 nu este citat\u0103 exact, mai multe pasaje din Philippe, dar \u015fi din Cet absent-l\u00e0 [o alt\u0103 carte a aceleia\u015fi autoare, Editions L\u00e9o Scheer, 2004 \u2013 n. m.], care evoc\u0103 acel copil pierdut, \u015fi chiar din alte romane ale mele sunt u\u015for de recunoscut: fraz\u0103 sau idee, scen\u0103 sau situa\u0163ie, dar \u015fi ritm, sintax\u0103, \u00eentotdeauna un pic modificate, dar \u00een mod clar inspirate din tr\u0103irea mea personal\u0103 \u015fi din scrierea acestei tr\u0103iri.\u201d Este analizat pe-ndelete con\u0163inutul c\u0103r\u0163ii, scriitura, ritmurile, sintaxa, \u00een \u00eencercarea de a demonstra c\u0103 Marie Darrieussecq s-a inspirat consistent nu numai din nara\u0163iunea Philippe, ci \u015fi din modul de scriere, copiind stilul, arhitectura, descrierea sentimentelor. Argumentul suprem: Marie Darrieussecq nu a TR\u0102IT pe propria piele tragedia pierderii unui copil, spre deosebire de Camille Laurens. R\u0103spunsul c\u0103 fratele autoarei lui Tom est mort s-a sf\u00e2r\u015fit la doar patru ani pare cam rizibil. Finalul lungului articol din La Revue litt\u00e9raire este delicat-ironic, dar categoric: \u201eMi se va permite, \u00een \u00eencheiere, s\u0103 dau un sfat Mariei Darrieussecq: cred c\u0103 va trebui s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een camera sa \u2013 camera sa dubl\u0103. \u00cen camera sa cu divan, ea va avea toat\u0103 libertatea de a se reapuca de lucru la nevroza care \u00eei va reveni manifest sub forma a ceea ce am putea numi \u00absindromul cucului\u00bb. Ea va aprofunda astfel cunoa\u015fterea de sine \u00eens\u0103\u015fi, va reflecta la locul pe care-l poate avea \u00een lume, protej\u00e2ndu-\u015fi pacien\u0163ii de o boal\u0103 cu at\u00e2t de mare periculozitate. \u00cen camera sa cu birou, ea va putea s\u0103-\u015fi tapeteze pere\u0163ii cu h\u00e2rtie pictat\u0103 original, va avea cu siguran\u0163\u0103 vedere la mare \u015fi va traduce din antici, cu excep\u0163ia cazului \u00een care se va apuca s\u0103 scrie, mai mult sau mai pu\u0163in dureros, mai mult sau mai pu\u0163in fericit, a book of her\u2019s own, o carte a ei. Este harul pe care ni-l dorim cu to\u0163ii.\u201d Marie Darrieussecq mai avusese o experien\u0163\u0103 asem\u0103n\u0103toare, \u00een 1998, cu o scriitoare important\u0103, de superioar\u0103 vizibilitate, Marie Ndiaye (laureat\u0103 Femina 2001 \u015fi Goncourt 2009), care a acuzat-o de piraterie literar\u0103 (\u201esingerie\u201d) \u00een Naissance des fant\u00f4mes, iar critica lucid\u0103 i-a cam dat dreptate [4]. Cabriolajul este \u00een aparen\u0163\u0103 dovedibil, chiar dac\u0103 mai dificil din punct de vedere juridic. Fiind vorba de crea\u0163ie artistic\u0103, s-ar putea pune \u015fi problema valorii scrierii, subiecte ori teme identice conduc\u00e2nd cel mai adesea la opere de valori total diferite. Se spune c\u0103 exist\u0103 o singur\u0103 tem\u0103 esen\u0163ial\u0103: un b\u0103iat iubea o fat\u0103. Restul sunt variante. Fiind vorba de combatante, subiectul ar fi iubirea pentru b\u0103rbat, eventual \u00een diferitele sale ipostaze – tat\u0103, amant, so\u0163, fiu – \u015fi cele ce o \u00eenso\u0163esc: gelozia, invidia, ratarea, pierderea. Inclusiv ingredientele aduc\u0103toare de succes de pia\u0163\u0103: por\u0163ie consistent\u0103 de sex, violen\u0163\u0103 (conjugal\u0103), cinism, cruzime, incest, semne de frustr\u0103ri nerefulate ori de sindrom al mamei falice. Dar asta nu e totul. Ar mai fi ceva ce ar trebui s\u0103 fac\u0103 diferen\u0163a.
\nCa o ap\u0103rare fa\u0163\u0103 de acuzele \u00eenmul\u0163ite, Mm Darrieussecq a publicat \u00een 2009 (de cur\u00e2nd, \u015fi \u00een limba rom\u00e2n\u0103) Rapport de police. Accusations de plagiat et autres modes de surveillance de la fiction, P.O.L, 384 pages, o documentat\u0103 istorie a plagiatului literar \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, a \u201eplagiomniei\u201d, adic\u0103 a calomniei av\u00e2nd ca obiect raptul artistic. A\u015fadar, argumentul autorit\u0103\u0163ii \u00een variate forme. Interesant\u0103 este defini\u0163ia pe care ne-o ofer\u0103: \u201e\u00cen inima scriiturii este un ax gol, unde lumea dispare. A g\u0103si trecerea spre acea absen\u0163\u0103 care ofer\u0103 acces la alte lumi \u2013 a\u015fa v\u0103d eu faptul de a scrie.\u201d \u015ei: \u201ePlagiomania [5] este simptomul unei angoase identitare.\u201d O fi o recunoa\u015ftere indirect\u0103 a mu\u015ftei pe c\u0103ciul\u0103? Sau pur \u015fi simplu demantelarea unei paranoia care, la r\u0103stimpuri, trebuie tratat\u0103 cu hot\u0103r\u00e2re? Adev\u0103rul se poate afla, ca de obicei, undeva la mijloc. S\u0103 re\u0163inem, totu\u015fi, expresia \u201eangoas\u0103 identitar\u0103\u201d, care pune degetul pe mai multe r\u0103ni ascunse, dup\u0103 ce mi\u015fcarea feminist\u0103 clasic\u0103 a trecut \u00een istorie \u015fi altceva, nu \u015ftim \u00eenc\u0103 ce, i-a luat locul. Ca ramur\u0103 cu specific\u0103 a ceea ce numim \u201epolitical correctness\u201d situa\u0163ia pare a suferi de aceea\u015fi\u2026 \u201eangoas\u0103 identitar\u0103\u201d. R\u0103spunsurile g\u0103site de scriitorii de gen feminin sunt oare \u015fi solu\u0163ii? \u00centrebarea r\u0103m\u00e2ne.
\nCuriozitatea (nu aceea care-a omor\u00e2t pisica) ne poate conduce \u015fi la alte \u00eent\u00e2mpl\u0103ri asemenea, din categoria \u201esupravegherea fic\u0163iunii\u201d. O alt\u0103 fran\u0163uzoaic\u0103, Christine Angot (Proust en jupon [6]) este acuzat\u0103 de Elise Bidoit, fosta nevast\u0103 a actualului ei prieten, muzician antilez \u015fi personaj principal \u00een romanul s\u0103u \u201eLes petits\u201d (Flammarion, 187 p.), c\u0103 a atentat la respectul fa\u0163\u0103 de via\u0163a sa privat\u0103 \u015fi e chemat\u0103 \u00een fa\u0163a unui \u00eenalt tribunal parizian. Elise Bidoit sus\u0163ine c\u0103 s-a recunoscut complet \u00een personajul H\u00e9l\u00e8ne, centrul romanului despre un cuplu care sufer\u0103, \u00eempreun\u0103 cu cei patru copii ai s\u0103i n\u0103scu\u0163i \u00een cei opt ani de via\u0163\u0103 comun\u0103 cu fostul ei so\u0163 \u015fi cere compensa\u0163ie pentru prejudiciul suferit. Ea mai spune c\u0103 totul este \u201edistorsionat, murdar\u201d. H\u00e9l\u00e8ne din roman, \u00eencarnarea stereotipului femeii enervante, manipulatoare, are cinci copii (Diego, J\u00e9r\u00e9mie, Clara, Maurice, Mary), pe c\u00e2nd Christine Angot are numai o fat\u0103 de 20 de ani, L\u00e9onore. Nici ea nu este la prima abatere. \u00centr-un roman anterior, \u201eLe March\u00e9 des amants\u201d, apare acela\u015fi model Elise Bidoit, de ast\u0103 dat\u0103 cu doi copii, desemna\u0163i chiar cu prenumele reale, specific etiopiene. \u00cenainte de a se ajunge la tribunal, atunci, petenta a fost desp\u0103gubit\u0103 cu 10.000 de euro. De aceast\u0103 dat\u0103, dezbaterea cap\u0103t\u0103 dimensiuni noi, care atac\u0103 deja valori din alte categorii. Se pune \u00eentrebarea \u00een ce m\u0103sur\u0103 regulile stabilite pentru mass-media privind protejarea vie\u0163ii intime se pot aplica \u00een literatur\u0103, f\u0103r\u0103 a submina libertatea de crea\u0163ie. O dezbatere la France Culture, cu participarea Christinei Angot \u015fi a eminentului maestru avocat Georges Kiejman, a oferit posibilitatea emiterii unor astfel de concluzii: \u201eNu justi\u0163ia este aceea care prive\u015fte din ce \u00een ce mai mult pe gaura cheii – adesea, de altfel, ea nu prive\u015fte deloc, \u00een sensul c\u0103 nu are dec\u00e2t o percep\u0163ie foarte par\u0163ial\u0103 asupra realit\u0103\u0163ii -, mass-media sunt cele care consider\u0103 c\u0103 tot c\u00e2mpul de cunoa\u015ftere le este deschis. \u015ei acest fapt este legat de o nou\u0103 societate f\u0103cut\u0103 de mijloacele de comunicare mult mai repede dec\u00e2t o putem noi controla. [\u2026] Exist\u0103 o mare diferen\u0163\u0103 \u00eentre literatur\u0103 \u015fi media: exist\u0103 o manier\u0103 grosolan\u0103, indecent\u0103 de a intra \u00een intimitatea celorlal\u0163i \u015fi, apoi, exist\u0103 o manier\u0103 (aceea a literaturii) care te ajut\u0103 s\u0103 divizezi aceast\u0103 intimitate, s\u0103 divizezi ceea ce este indivizibil. Nu este deloc acela\u015fi lucru.\u201d (Ma\u00eetre Kiejman). \u201e\u00cen aceast\u0103 problem\u0103 a mass-media, a unei societ\u0103\u0163i care, din ce \u00een ce mai mult, estimeaz\u0103 c\u0103 poate privi prin gaura cheii [\u2026], se petrece un lucru care \u0163ine de privarea de intimitate. Treaba scriitorului este de a restitui intimitatea \u00een ceea ce ea are, cu adev\u0103rat, indivizibil. [\u2026] Munca scriitorului face ceva ce nu \u0163ine de informare. Aceast\u0103 chestiune a inform\u0103rii, care se practic\u0103, despre via\u0163a privat\u0103 este o agresiune. Literatura nu face informare. [\u2026] Literatura lucreaz\u0103 \u00eempotriva prejudec\u0103\u0163ilor. Prejudecata nu este ceva care ce se-mpiedic\u0103 de complexitate, de detalii. Nu este ceva r\u0103u, ci ceva simplu, prea simplu. (Christine Angot). Pe de alt\u0103 parte, criticul \u015fi romancierul Pierre Assouline conchide pe celebrul s\u0103u blog (La r\u00e9publique des livres \/ Le Monde): \u201eFiecare romancier are dreptul s\u0103 fac\u0103 un roman din via\u0163a sa, s\u0103 suceasc\u0103 g\u00e2tul faptelor celor mai \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nate; n-are de dat socoteal\u0103 dec\u00e2t lui \u00eensu\u015fi, pentru c\u0103 fic\u0163iunea este prin excelen\u0163\u0103 teritoriul libert\u0103\u0163ii spiritului. Dar dac\u0103 el folose\u015fte vie\u0163ile altora, ar fi gre\u015fit s\u0103 fie uimit sau ofuscat de revolta a personajelor sale.\u201d [7] \u00cen definitiv, Dostoievski nu a \u00eenf\u0103ptuit nici o crim\u0103 \u015fi a scris despre drama studentului Raskolnikov. S-a sup\u0103rat cineva? Dup\u0103 Claudia Larochelle [8], \u201eAngot r\u0103m\u00e2ne tragediana modern\u0103 de care numero\u015fi cititori sunt foarte ata\u015fa\u0163i, chiar dac\u0103\u2026 este \u015fi fata cea rea, copilul teribil care, pentru al\u0163ii, a \u00eenc\u0103lcat limitele. At\u00e2t de cathartic\u0103 pe c\u00e2t poate fi, aceast\u0103 scriere autofictiv\u0103 din Les petits o va elibera cu adev\u0103rat?\u201d Iar Florence Berthaud (L’Express) \u00eel declar\u0103 \u201eun roman interesant care se cite\u015fte repede\u201d!
\nPeste ocean, Kathryn Stockett, cu \u201eThe Help (\u201eLa couleur des sentiments\u201d), dou\u0103 milioane de exemplare v\u00e2ndute, a avut \u015fi ea parte de reclama\u0163ia unei Ablene Cooper, care s-a recunoscut \u00een personajul Aibileen Clark \u015fi, g\u0103sind portretul injurios, cere desp\u0103gubiri de 75.000 de dolari. Romanciera precizeaz\u0103 \u00eentr-o postfa\u0163\u0103 c\u0103 a fost inspirat\u0103 de propria sa bon\u0103, dar nu zice nimic de Ablene, care lucrase pentru fratele s\u0103u. Poate e o \u00eent\u00e2mplare, dar pl\u00e2ngerea vine tocmai cu c\u00e2teva luni \u00eenainte de adaptarea acestui roman despre segregarea din Mississippi \u00een anii 1960 pentru marele ecran.
\nPractica plagiatului psihic este taxat drept vampirism de c\u0103tre sus\u0163in\u0103toarele \u201evictimelor\u201d din a c\u0103ror via\u0163\u0103 pare c\u0103 se hr\u0103ne\u015fte scrierea artistic\u0103. \u00cenfruntarea dintre cele dou\u0103 legitimit\u0103\u0163i \u2013 dreptul la protec\u0163ia vie\u0163ii private \u015fi dreptul de crea\u0163ie artistic\u0103, al scriitorului care se poate inspira de unde dore\u015fte \u2013 este socotit\u0103 inegal\u0103. Pe de o parte, un autor mediatic sus\u0163inut de critici influen\u0163i, un avocat dur, o cas\u0103 de editur\u0103 renumit\u0103, pe de alt\u0103 parte, o femeie f\u0103r\u0103 rela\u0163ii, f\u0103r\u0103 profesie, f\u0103r\u0103 pedigri, eventual lipsit\u0103 de mijloace de trai. Ce va hot\u0103r\u00ee justi\u0163ia statului social? C\u00e2t din fic\u0163iune va trebui s\u0103 fie neasem\u0103n\u0103tor cu vie\u0163ile altora? Scriind despre via\u0163a ta \u2013 cum a f\u0103cut, la \u00eenceput, de exemplu, Christine Angot \u2013 nu vei ajunge s\u0103 aduci \u00een text, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, \u015fi via\u0163a acelora cu care te intersectezi? \u015ei dac\u0103 vei schimba unele aspecte, rela\u0163ii, chipuri, nu \u0163i se va repro\u015fa c\u0103 ai \u201emurd\u0103rit\u201d imaginea aceluia care a fost, se pare, surs\u0103? Iat\u0103 ce declar\u0103, \u00eentr-un interviu recent, o reprezentant\u0103 a \u201efeminismului\u201d nordic, suedeza Sara Stridsberg, ale c\u0103rei c\u0103r\u0163i nu au niciodat\u0103 happy end: \u201eM\u0103 inspir din tot ce m\u0103 \u00eenconjoar\u0103: muzica, arta, literatura, via\u0163a \u00een general. Louise Bourgeois [artist plastic franco-american, 1911-2010] a fost o mare inspira\u0163ie pentru mine scriind Dr\u00f6mfakulteten [Facultatea viselor], \u015fi mai ales pentru ultimul meu roman, Darling River. Dar sunt \u015fi Marguerite Duras, Sarah Kane, sau Elfriede Jelinek.\u201d[9] A\u015fadar, \u00een ce m\u0103sur\u0103 crea\u0163ia artistic\u0103 va trebui s\u0103 \u0163in\u0103 cont de \u201edreptul cet\u0103\u0163eanului la propria imagine\u201d? P\u00e2n\u0103 unde se poate \u00eentinde acest drept? Cel care l-a inspirat pe Pristanda l-ar putea chema \u00een judecat\u0103 pe Caragiale? Dar coana Joi\u0163ica? Ca s\u0103 nu mai vorbim de familia din Noaptea furtunoas\u0103\u2026
\nNu \u015ftim care va fi regula nou\u0103 a jocului. Nici dac\u0103 se va extinde domeniul plagiatului. Practic\u0103 ambigu\u0103, asimilat cu delictul de furt, dar \u015fi valorizat de scriitori ca gest de reveren\u0163\u0103 sau joc transgresiv, plagiatul era pentru t\u00e2n\u0103rul Sartre acela care-l elibera de incertitudini: \u201etotul era neap\u0103rat adev\u0103rat pentru c\u0103 nu inventam nimic\u201d. Jocul liber al memoriei \u015fi al imagina\u0163iei ofer\u0103 literaturii puterea de expresie \u015fi de explozie. Dac\u0103 frontiera este uneori dificil de stabilit \u00eentre \u00eemprumutul deliberat \u015fi plagiatul pur \u015fi simplu, susceptibil de a fi subiect de condamnare judiciar\u0103, este \u015fi o fals\u0103 problem\u0103 sau o exagerare voit\u0103. Va trebui, totu\u015fi, g\u00e2ndite lucrurile \u015fi invers: realitatea este inacceptabil\u0103, nu literatura \u2013 cum constat\u0103 Tiphaine Samoyault [10], specialist\u0103 de literatur\u0103 comparat\u0103. \u201eDac\u0103 vom crede c\u0103 arta exist\u0103 pentru a confirma via\u0163a, a se adapta la ea, a-i fi copie conform\u0103, atunci o vom vedea ca pe un accesoriu inofensiv, tocmai bun\u0103 ca s\u0103 ne ofere o imagine dorit\u0103. Ideea conform c\u0103reia literatura plagiaz\u0103 excesiv, chiar criminal, realitatea condamn\u0103 foarte precis func\u0163ia sa prim\u0103, care este aceea de a ar\u0103ta ceea ce nu se vede, de a elibera un adev\u0103r neobservat, de a spune ceea ce cantitatea inform\u0103 de realitate nu poate exprima. Informului \u00eei corespunde forma, chiar dac\u0103 aceasta din urm\u0103 deschide \u00een real o fant\u0103 ce este adesea inacceptabil\u0103, pentru c\u0103 nu vrem noi s-o accept\u0103m. Nu, literatura nu plagiaz\u0103 via\u0163a, c\u0103ci via\u0163a nu are form\u0103, c\u0103ci ea nu este literalmente nimic dac\u0103 cineva nu face din ea ceva, ceva ce va fi citit.\u201d
\nCalificat de unii o nou\u0103 form\u0103 de cenzur\u0103 [11], plagiatul psihic pare, dintr-o alt\u0103 perspectiv\u0103, \u015fi o inven\u0163ie publicitar\u0103. F\u0103r\u0103 H\u00e9l\u00e8ne din \u201eLes petits\u201d de Christine Angot, Elise Bidoit nici nu exist\u0103. Chiar \u015fi dup\u0103 scandalul pe care l-a iscat, Elise Bidoit va fi uitat\u0103, spre deosebire de H\u00e9l\u00e8ne, care va d\u0103inui \u00een mintea cititorilor pentru care lectura a fost resim\u0163it\u0103 ca benefic\u0103. La fel cu personajul Aibileen Clark al lui Kathryn Stockett \u015fi prea reala \u015fi, astfel, necredibila Ablene Cooper. Modelele se pot sup\u0103ra, pot cere desp\u0103gubiri, cu mai mult nu se vor alege. Dar \u201elegea este clar\u0103: o idee – chiar genial\u0103 – o tem\u0103, emo\u0163ie sau durere nu sunt protejate legal, \u015fi nimeni nu le de\u0163ine\u201d \u2013 este opinia H\u00e9l\u00e8nei Maurel-Indart, specialist\u0103 \u00een domeniu [12]. Pentru a se proteja, \u201escriitorii [\u2026] nu au de ales. Trebuie s\u0103-\u015fi reg\u0103seasc\u0103 clandestinitatea, care, se \u015ftie, nu \u00eempiedic\u0103 exerci\u0163iul nici al binelui, nici al adev\u0103rului\u201d, conchide Tiphaine Samoyault. Este poate, ceea ce face, de exemplu, scriitoarea francez\u0103 Claire Castillon, tradus\u0103 \u00een rom\u00e2ne\u015fte \u00een colec\u0163ii populare, despre care nimic asem\u0103n\u0103tor plagiatului psihic nu s-a auzit, chiar dac\u0103 un univers intimist dezv\u0103luit \u00een tot ce are mai conflictual \u015fi problematic, o lume sumbr\u0103, cenu\u015fie, vulgar\u0103, unde nimic bun nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103, rela\u0163iile interzise \u015fi maniile incurabile sunt subiecte pentru care a dezvoltat o dependen\u0163\u0103 asumat\u0103 \u015fi exploatat\u0103 mediatic; prin scriitura sa, definit\u0103 \u015fi ca \u201emumificatoare\u201d sau \u201emachine infernale\u201d (Elo\u00efse Trouvat), se \u00eenscrie, totu\u015fi, cu succes, \u00een seria \u201eglossy\u201d din care am ales c\u00e2teva nume mai sus.
\nSindromul cucului, \u00eens\u0103, ar putea face carier\u0103 \u00een judecarea operelor de art\u0103. \u00cen criza de subiecte care mineaz\u0103 literatura, c\u00e2nd nimic nou nu se mai poate descoperi pe planul psihic de c\u00e2nd Freud et alii au deconspirat toate misterele subcon\u015ftientului, a scrie literatur\u0103 e ca \u015fi cum ai juca poker: din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, s-ar putea s\u0103 prinzi o chint\u0103; dac\u0103 e \u015fi royal\u0103, cu at\u00e2t mai bine. Totul e s\u0103 nu o aib\u0103 altcineva \u00eenaintea ta. Altfel, te po\u0163i mul\u0163umi cu trei buc\u0103\u0163i – un triunghi conjugal pe care s\u0103-l storci ca pe o portocal\u0103 r\u0103scoapt\u0103.
\n___________
\n[1] In the Classroom or In the Bedroom. Chick Lit: The New
\nWoman\u2019s Fiction, edited by Suzanne Ferris and Mallory Young. Routledge Publishing, 2005.
\n[2] Chick Lit Postfeminist Fiction (1995), anthology by Cris Mazza & Jeffrey DeShell
\n[3] Chicken Literature; prescurtat chick lit = (literal) pui aprins
\n[4] le Journal du dimanche: \u00abNaissance des fant\u00f4mes fait irr\u00e9sistiblement penser \u00e0 l’univers de Marie NDiaye\u00bb; l’Ev\u00e9nement du jeudi: \u00abNaissance des fant\u00f4mes peut, en maints endroits, passer pour un pastiche de la Sorci\u00e8re (Minuit).
\n[5] \u201eC\u00e2nd un plagiat simte nevoia de a isca un scandal public, atunci suntem \u00een fa\u0163a unui caz de plagiomnie\u201d.
\n[6] Le Jourde & Naulleau, Pr\u00e9cis de litt\u00e9rature du XXI\u00e8me si\u00e8cle, par Pierre Jourde et Eric Naulleau, Mango, cf. Bibliobs
\n[7] Christine Angot attaqu\u00e9e par l\u2019un de ses personnages, 18 f\u00e9vrier 2011
\n[8] Christine Angot: monstre ou vampire?, Rue Frontenac, Le journal des employ\u00e9s en lock-out du Journal de Montr\u00e9al (\u201eAngot de realismul \u00een stare brut\u0103. Angot este \u015fi \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2narea, luciditatea, for\u0163a narativ\u0103, o voce singular\u0103 \u015fi intim\u0103. Sunt unii care o iubesc pe fran\u0163uzoaic\u0103 \u015fi al\u0163ii care o detest\u0103.\u201d
\n[9] Sara Stridsberg: \u201eLa litt\u00e9rature est un papillon qui n’a pas de sexe\u201d, interviu de Adeline Journet, L\u2019Express, 31\/03\/2011
\n[10] Extension du domaine du plagiat, Liberation, Livre, 21\/02\/2011
\n[11] \u201eAtmosfera \u00een care ne afl\u0103m \u015fi care permite s\u0103 se r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 aceast\u0103 idee – care seam\u0103n\u0103 cu o form\u0103 de cenzur\u0103 – reflect\u0103 cu siguran\u0163\u0103 un viraj judiciar al societ\u0103\u0163ii de ast\u0103zi, \u00een care totul este judecat pe baza unor criterii morale elaborate pe o baz\u0103 relativ\u0103, \u00een schimbare.\u201d (Tiphaine Samoyault – art. cit.)
\n[12] Plagiats, les coulisses de l’\u00e9criture, Editions de la Diff\u00e9rence, 2007<\/p>\n

I Din cartea Ion Pillat \u015fi poemul \u00eentr-un vers. Recept\u0103ri de ieri \u015fi de azi \u015fi din perspectiva creatorilor de liric\u0103 nipon\u0103, Ia\u015fi, 2011.
\nII Revist\u0103 care a ap\u0103rut \u00een 1936, la Cern\u0103u\u0163i; redactori: Pompeiu Atanasiu, Cicerone Mucenic \u015fi Constantin Iacob. (mul\u0163umiri prietenului Liviu papuc pentru sprijinul acordat \u00een studierea arhivelor bucovinene).
\nIII Nicolae Havriliuc, Mircea Streinul. Omul \u015fi opera, prefa\u0163\u0103 de Mircea Micu, Editura Arc 2000, Bucure\u015fti, 2006, p. 160.
\nIV Op. cit., p 156.
\nV Op. cit., pp. 155-161.
\nVI La sec\u0163iunea \u201e\u00censemn\u0103ri\u201d, despre \u201e\u0162ara \u015eipeni\u0163ului\u201d, \u00een num\u0103rul 1-2, ianuarie-aprilie, din anul 1937: \u201eAlte articole de valoare indiscutabil\u0103, \u00een cari se precizeaz\u0103 semnul valorii, scriu: Ion Ag\u00e2rbiceanu, Ion Pillat, cu frumoase poeme \u00eentr\u2019un vers, inedite, \u00eenchinate poetului Mircea Streinul\u2026\u201d. George Drumur – pseudonimul literar al lui George Pavelescu (1911 \u20131992), scriitor, traduc\u0103tor, publicist \u015fi muzicolog.
\nVII Autorul volumului, Cel\u0103lalt Pillat, Editura Funda\u0163iei Culturale Rom\u00e2ne, Bucure\u015fti 2000.
\nVIII Apud Mircea A. Diaconu, Mircea Streinul. Via\u0163a \u015fi opera, p. 101.
\nIX Mircea A. Diaconu, Mi\u015fcarea Iconar. Literatur\u0103 \u015fi politic\u0103 \u00een Bucovina anilor 30, Editura Timpul, Ia\u015fi, 1999.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florin DOCHIA Plagiatul psihic \u015fi sindromul cucului (Literatura \u00eentre libertatea de crea\u0163ie \u015fi dreptul la via\u0163\u0103 privat\u0103) \u00cen fond, tema<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21144"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21144"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21144\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21145,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21144\/revisions\/21145"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21144"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21144"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21144"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}