{"id":21079,"date":"2023-05-18T23:39:20","date_gmt":"2023-05-18T20:39:20","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21079"},"modified":"2023-05-18T23:39:20","modified_gmt":"2023-05-18T20:39:20","slug":"spatii-culturale-nr-17-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21079","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 17 (11)"},"content":{"rendered":"

Moto: \u201eLe c\u0153ur a ses raisons, que la raison ne conna\u00eet point.\u201d (Blaise Pascal)<\/em><\/p>\n

Florin DOCHIA <\/strong>
\n\"\"

Ra\u0163iunile inimii
\n6. Scurt popas \u00eentre Cioran \u015fi Nietzsche<\/strong><\/p>\n

\u00abAproape to\u0163i filozofii au sf\u00e2r\u015fit bine:
\n iat\u0103 supremul argument \u00eempotriva filozofiei.\u00bb *<\/em><\/p>\n

Lecturi repetate sau, mai drept zis, continuu reluate, \u00een ultimele decenii, din paginile c\u0103r\u0163ilor lui Emil Cioran m-au condus adesea, f\u0103r\u0103 multe ocoli\u015furi, \u00eenspre aforismul 146 din \u201eDincolo de Bine \u015fi de R\u0103u\u201d: Cel care se lupt\u0103 cu mon\u015ftrii, s\u0103 ia aminte, s\u0103 nu devin\u0103 el \u00eensu\u015fi un monstru. Iar de prive\u015fti \u00eendelung abisul, afl\u0103 c\u0103 \u015fi abisul \u00ee\u0163i scruteaz\u0103 str\u0103fundul sufletului.** \u015ei, de aici, plonjon \u00een labirintul reflexiv al filosofului pornit contra filosofiei ca dogm\u0103, la voia dubita\u0163iei: \u201eCare dintre noi e Oedip? \u015ei care e Sfinxul?\u201d Am constatat mereu c\u0103 drumul de la Cioran la Nietzsche \u015fi \u00eenapoi este lipsit de obstacole, dar nu \u015fi de surprize.
\nUmbra lui Nietzsche peste g\u00e2ndirea secolului al XX-lea este o realitate recunoscut\u0103, un loc comun, lectura scrierilor sale de c\u0103tre genera\u0163ia de care apar\u0163ine Emil Cioran g\u0103sind un teren psihic \u015fi social fertil \u015fi un orizont de a\u015fteptare cum nu se poate mai deschis. Mitul g\u00e2nditorului devorat de propria pasiune \u00eentru descifrarea misterului delirant al vie\u0163ii \u2013 privirea \u00een abisul care te scruteaz\u0103 la r\u00e2ndu-i \u2013 s-a potrivit cum nu se poate mai bine celor care proclamau necesitatea autenticit\u0103\u0163ii \u015fi a schimb\u0103rii vechilor ideologii cu noi paradigme ale g\u00e2ndirii. Cioran \u00ee\u015fi va hr\u0103ni spiritul din aceste lecturi, chiar dac\u0103, mai t\u00e2rziu, va nega influen\u0163a acestuia, pentru c\u0103 nu l-a recitit, cum s-a \u00eent\u00e2mplat, de exemplu, cu Dostoievski sau cu Shakespeare, iar un autor exista pentru el cu adev\u0103rat numai dac\u0103 revenea asupra lecturii, doar astfel \u00eel cuno\u015ftea cu adev\u0103rat. \u015ei totu\u015fi: \u201eDup\u0103 Nietzsche \u015fi Dostoievski, secolul trecut [XIX] \u015fi-l poate reclama [pe Kierkegaard] ca pe o a treia m\u0103rime\u201d (1, p. 48 ) \u2013 a\u015fadar, Nietzsche este prima m\u0103rime, conform lui Emil Cioran! Sau: \u201eDe la Nietzsche \u015fi de la Spengler, am \u00eenv\u0103\u0163at c\u0103 interesul pentru istorie e caracteristic decaden\u0163ei, c\u00e2nd spiritul, \u00een locul elanului creator, al ad\u00e2ncirii \u00een intensitate, tinde la o cuprindere extensiv\u0103, la \u00een\u0163elegerea ca atare, la pierderea retrospectiv\u0103 \u00een lume. Sim\u0163ul istoric temporalizeaz\u0103 toate formele \u015fi toate valorile, \u00eenc\u00e2t categorialul \u015fi valabilul prind r\u0103d\u0103cini \u00een lume ca orice relativitate concret\u0103.\u201d(1, p. 3) Am \u00eenv\u0103\u0163at, spune Cioran, dezv\u0103luindu-se pe sine dincolo de jocurile de idei \u015fi \u201er\u0103sf\u0103\u0163urile\u201d de limbaj. Nu iese din r\u00e2nd, se aliniaz\u0103 unei direc\u0163ii intelectuale aflat\u0103 \u00een c\u0103utarea solu\u0163iilor noi \u00eenc\u0103 din secolul anterior. O spune sintetic Susan Sontag: \u201eR\u0103spunsul nostru la pr\u0103bu\u015firea sistemelor filozofice, \u00een secolul XIX, a fost apari\u0163ia unor ideologii agresiv anti-sisteme de g\u00e2ndire filosofic\u0103, sub forma unor variate \u015ftiin\u0163e \u201epozitive\u201d sau \u201edescriptive\u201d despre om. Compte, Marx, Freud \u015fi figurile pionier ale antropologiei, sociologiei \u015fi lingvisticii vin imediat \u00een minte. Un alt r\u0103spuns la pr\u0103bu\u015fire a fost un nou mod de a filosofa: personal (chiar \u015fi autobiografic), aforistic, liric, anti-sistematic. Cele mai importante exemple: Kierkegaard, Nietzsche \u015fi Wittgenstein. Cioran este figura cea mai distins\u0103 \u00een aceast\u0103 tradi\u0163ie a scrisului de ast\u0103zi.\u201d (2) Un comentator observa cu dreptate c\u0103 \u201eCioran era fascinat, \u00eempreun\u0103 cu \u00eentreaga sa genera\u0163ie, de poten\u0163ialul de dezechilibru, de for\u0163a dezintegratoare emanat\u0103 de textele nietzscheene. [\u2026] Nietzsche devenise eroul lor tocmai pentru c\u0103 p\u0103rea un individ \u00een carne \u015fi oase, o fiin\u0163\u0103 vie, cu toate sl\u0103biciunile \u015fi suferin\u0163ele sale[\u2026]. Nietzsche ap\u0103rea drept contrariul profesorului distant \u015fi mereu imperturbabil, rece \u015fi capabil s\u0103 g\u0103seasc\u0103 r\u0103spunsuri abstracte pentru orice \u00eentrebare [\u2026].\u201d (3) Atrac\u0163ia irezistibil\u0103 a genera\u0163iei c\u0103tre ideile lui Nietzsche este m\u0103rturisit\u0103 deschis, \u00een 1952, c\u00e2nd deja se putea privi retrospectiv: \u201eAdolescen\u0163a se complace \u00een a jongla cu atitudinile \u015fi ceea ce \u00eei place la filozofi e latura lor de saltimbanci: la Nietzsche, ne pl\u0103cea Zarathustra, poza acestuia, giumbu\u015flucurile de m\u0103sc\u0103rici mistic, adev\u0103rat b\u00e2lci al piscurilor\u2026 [\u2026] Am crezut, cu Nietzsche, \u00een perenitatea spaimei: prin maturizarea cinismului, am ajuns mai departe dec\u00e2t el. Ideea de supraom ne pare azi o elucubra\u0163ie, dar atunci ne p\u0103rea precis\u0103 ca o dat\u0103 experimental\u0103.\u201d (4) Era o etap\u0103 necesar\u0103 \u00een formarea intelectual\u0103 solid\u0103, apropierea de titanii g\u00e2ndirii nedogmatice, ucenicia la profesori cu care pot comunica, cu care se pot certa, care au descoperit \u00een via\u0163\u0103 cam acelea\u015fi imagini ale lumii, care ei \u00een\u015fi\u015fi pun la \u00eendoial\u0103, primii, vechea viziune asupra lumii \u015fi omului. \u201eAm \u00eentors spatele filozofiei c\u00e2nd mi-am dat seama c\u0103 e cu neputin\u0163\u0103 s\u0103 descop\u0103r la Kant vreo sl\u0103biciune omeneasc\u0103, vreo urm\u0103 adev\u0103rat\u0103 de triste\u0163e; la Kant \u015fi la to\u0163i filozofii.\u201d (5) Cei de care se apropie \u015fi de la care se revendic\u0103 sunt \u201eg\u00e2nditori\u201d, nu \u201efilosofi\u201d (6) \u015fi sunt sus\u0163inu\u0163i necondi\u0163ionat: \u201eChiar dac\u0103 s-ar fi ivit \u00een perioada cea mai insipid\u0103, un Kierkegaard, un Nietzsche ar fi stat sub semnul unei inspira\u0163ii la fel de frem\u0103t\u0103toare \u015fi incendiare. Au pierit \u00een propriile lor fl\u0103c\u0103ri; cu c\u00e2teva secole \u00een urm\u0103, ar fi pierit pe rug; pu\u015fi fa\u0163\u0103-n fa\u0163\u0103 cu adev\u0103rurile generale, erau predestina\u0163i ereziei. Ce conteaz\u0103 dac\u0103 e\u015fti ars de propriul t\u0103u foc sau de cel pe care \u0163i-l preg\u0103tesc ceilal\u0163i: adev\u0103rurile temperamentului trebuie pl\u0103tite \u00eentr-un fel sau altul. Viscerele, s\u00e2ngele, bolile \u015fi viciile se \u00eent\u00e2lnesc spre a le z\u0103misli.\u201d (7). Vitalismul acesta pare \u00een dezacord cu scepticismul manifest care r\u0103zbate din textele lui Cioran. Retoric, te po\u0163i \u00eentreba, precum Yann Porte, \u201eCe au \u00een comun Nietzsche, care n-a \u00eencetat a celebra frenetic via\u0163a, \u015fi acest \u00abmistic al mai-r\u0103ului\u00bb, care e Cioran? Filozoful dionisiac \u015fi l\u0103ud\u0103torul neajunsului de a fi n\u0103scut? Ce fel de apropiere poate exista \u00eentre hoinarul din Sils-Maria, ocupat cu necesitatea de a lansa un mare da existen\u0163ei \u015fi g\u00e2nditorul \u00eentunecat din Transilvania, care s-a angajat s\u0103-i submineze bazele prin exerci\u0163iul unui scepticism distructiv pe \u00eentreaga sa durat\u0103?\u201d (8) Filia\u0163ia nietzscheean\u0103 – spiritual\u0103 \u015fi stilistic\u0103 – a scepticului este un mijloc de devenire personal\u0103, ea va fi respins\u0103 mai t\u00e2rziu, \u00eens\u0103 mai degrab\u0103 retoric, prea ap\u0103sat ca s\u0103 fie cu adev\u0103rat real\u0103 \u015fi profund\u0103. Temperamentele celor doi erau prea apropiate \u2013 dou\u0103 s\u0103bii nu \u00eencap \u00een aceea\u015fi teac\u0103. Iar \u00een ce prive\u015fte \u201eadmira\u0163ia\u201d, o spune bine Ioan Petru Culianu, \u00een 1985 (Otr\u0103vurile admira\u0163iei): \u201eLauda lui Cioran e mai totdeauna otr\u0103vit\u0103. \u015ei, acolo unde ai a\u015ftepta paradoxul, \u00eentruc\u00e2t el face parte din \u00eens\u0103\u015fi fiin\u0163a autorului, acesta i se sustrage: lauda \u015fi veninul nu stau, la el, \u00een propor\u0163ie direct\u0103.\u201d Distan\u0163a pe care Cioran o ia treptat fa\u0163\u0103 de Nietzsche este cerut\u0103 de experien\u0163a de via\u0163\u0103 (y compris r\u0103zboiul) \u015fi de maturizare, iar acestea nu pot s\u0103 vin\u0103 dec\u00e2t odat\u0103 cu dep\u0103\u015firea cultului pentru filosoful supraomului. Reiau: \u201eprin maturizarea cinismului, am ajuns mai departe dec\u00e2t el.\u201d Dar \u015fi: \u201eJ\u2019avais une exp\u00e9rience de la vie, de l\u2019homme plus profonde que lui\u201d \u2013 cum declar\u0103 \u00eentr-un interviu realizat de Jean-Fran\u00e7ois Duval. Desigur, dar amprenta plusvalorii estetice a discursului r\u0103m\u00e2ne c\u00e2\u015ftigat\u0103 \u015fi devine dimensiune definitorie, creatoare. Asimil\u00e2ndu-i pe mae\u015ftrii \u015fi desp\u0103r\u0163indu-se de ei este un mod de a le revela iar \u015fi iar actualitatea mesajului. \u201eFaptul c\u0103 Nietzsche, Proust \u015fi Rimbaud supravie\u0163uiesc fluctua\u0163iei modelor se explic\u0103 prin gratuitatea cruzimii lor, prin chirurgia lor demonic\u0103, prin generozitatea otr\u0103vii. Ferocitatea face opera s\u0103 d\u0103inuie, ferind-o de \u00eemb\u0103tr\u00e2nire. Afirma\u0163ie f\u0103r\u0103 temei? G\u00e2ndi\u0163i-v\u0103 la prestigiul Evangheliei, carte agresiv\u0103, una dintre cele mai veninoase din c\u00e2te-au fost.\u201d (9) Surprinz\u0103toare poate p\u0103rea o opinie precum aceea a lui Sever Voinescu (Dilema veche, nr. 381, iunie 2011, La ce bun s\u0103 citesc Cioran?): \u201eMi-e greu s\u0103 asociez fervorii lui Cioran luciditatea, dup\u0103 cum mi-e greu s\u0103 spun, de pild\u0103, despre Nietzsche c\u0103 era un lucid.\u201d Poate chiar l-a luat la propriu\t pe Cioran: \u201eJe ne peux exprimer que des r\u00e9sultats. Mes aphorismes ne sont vraiment pas des aphorismes; chacun d\u2019eux est la conclusion de toute une page, le point final d\u2019une petite crise d\u2019\u00e9pilepsie.\u201d (Entretiens, 1986). S-ar putea spune c\u0103 nu po\u0163i cere de unde nu-i. Chiar dac\u0103, \u00een final, s\u0103rmanul comentator se repliaz\u0103 st\u00e2ngaci: \u201ela orice recitire, indiferent a c\u00e2ta, textele lui Cioran mustesc de farmec literar, inepuizabil precum mirul din piatra de la Biserica Sf\u00e2ntului Morm\u00e2nt. A\u015fadar, Cioran este o terapie pentru anumite spirite \u015fi o mereu surprinz\u0103toare \u00eenc\u00e2ntare pentru orice spirit.\u201d Dar poate c\u0103 nu cuv\u00e2ntul luciditate este potrivit, ci clarviziune. Iat\u0103 un exemplu: \u201eRousseau a fost un flagel pentru Fran\u0163a, ca Hegel pentru Germania. Indiferent\u0103 fa\u0163\u0103 de istorie \u015fi de sisteme, Anglia s-a \u00eenvoit cu mediocritatea, \u00abfilozofia\u00bb ei a stabilit valoarea senza\u0163iei, politica ei – valoarea afacerii. Empirismul a fost r\u0103spunsul Angliei la elucubra\u0163iile Continentului, iar Parlamentul – sfidarea pe care a aruncat-o utopiei, patologiei eroice. Echilibrul politic nu poate fi ob\u0163inut dec\u00e2t de nulit\u0103\u0163i de soi. Cine a adus catastrofele? Apuca\u0163ii, cei ce nu pot sta locului, neputincio\u015fii, insomniacii, arti\u015ftii rata\u0163i purt\u00e2nd coroan\u0103, sabie sau uniform\u0103 \u015fi, mai mult dec\u00e2t to\u0163i, optimi\u015ftii, cei care sper\u0103 pe spinarea altora.\u201d (subl. mea F. D.) \u015ei: \u201eCa s\u0103 m\u00e2nuie\u015fti oamenii, trebuie s\u0103 ai viciile lor, \u015fi \u00eenc\u0103 s\u0103 le ai cu v\u00e2rf \u015fi \u00eendesat.\u201d (subl. mea F. D.) Cu siguran\u0163\u0103, orice asem\u0103nare cu oameni \u015fi locuri din zilele noastre este absolut \u00eent\u00e2mpl\u0103toare\u2026
\nEmil Cioran este \u00een spiritul timpului s\u0103u, \u00eel afirm\u0103 cu t\u0103rie \u2013 iat\u0103 misterul atrac\u0163iei operei sale, \u00een special pentru adolescen\u0163i \u015fi tineri \u2013 desigur pentru cei care citesc, nu pentru majoritatea analfabetizat\u0103 func\u0163ional \u2013 \u015fi pentru cei sprinteni la minte \u00een toat\u0103 existen\u0163a lor. (Apart\u00e9: am observat c\u0103 aceia c\u0103rora le place lectura din Cioran iubesc \u015fi poezia lui Nichita St\u0103nescu\u2026) A fi \u00een spiritul timpului t\u0103u \u00eenseamn\u0103 \u00eens\u0103 \u015fi a fi perpetuu contemporan, s\u0103 fii \u201evechi\u201d \u00een sensul \u00een care o spunea Caragiale: \u201esunt vechi, domnule!\u201d, adic\u0103 rezistent la intemperiile Istoriei. Spiritul timpului s\u0103u este (\u00een) acea criz\u0103 pe care o vestea Val\u00e9ry \u00een chiar prima fraz\u0103 a Scrisorilor din 1919 (La crise de l’esprit), la care Cioran \u015fi face referire undeva (s\u0103 re\u0163inem c\u0103, \u00een amplul eseu din Exercices d’admiration: essais et portraits, 1985, publicat \u015fi separat la L\u2019Herne [Val\u00e9ry face \u00e0 ses idoles, 2007], afirm\u0103 c\u0103 \u201ePoe \u015fi Mallarm\u00e9 exist\u0103 prin Val\u00e9ry.\u201d): \u201eBoala de care suferim fiind o boal\u0103 a istoriei, o \u00eentunecare a Istoriei, ne vedem sili\u0163i s\u0103 generaliz\u0103m constatarea lui Val\u00e9ry: \u015ftim, azi, c\u0103 civiliza\u0163ia e muritoare, c\u0103 gonim spre z\u0103ri de dambla, spre miracole ale extremului r\u0103u, spre v\u00e2rsta de aur a groazei\u201d (10). Din aceast\u0103 perspectiv\u0103 prive\u015fte lumea \u015fi fiin\u0163a. Val\u00e9ry: \u201e\u00cen timp ce inventatorii c\u0103utau febrili \u00een imaginile lor, \u00een analele r\u0103zboaielor de alt\u0103dat\u0103 mijloacele de a sc\u0103pa de s\u00e2rma ghimpat\u0103, de a p\u0103c\u0103li submarinele sau de a paraliza zborul avioanelor, sufletul invoca toate des\u00acc\u00e2ntecele pe care le \u015ftia, lu\u00e2nd \u00een serios cele mai bizare profe\u0163ii, \u00ee\u015fi c\u0103uta refugii, indicii, consol\u0103ri \u00een registrele amintirii, ale actelor anterioare, ale atitudinilor ances\u00actrale. Acestea sunt produsele cunoscute ale spaimei, (subl. mea F. D.) ale \u00eentreprinderilor dezordonate ale creierului, alerg\u00e2nd de la realitate la co\u015fmar \u015fi de la co\u015fmar la realitate, \u00eennebunit ca un \u015fobolan prins \u00een capcan\u0103…\u201d Nietzsche: \u201eSpaima profund\u0103 \u015fi suspicioas\u0103 de scufundare \u00eentr-un pesimism incurabil este cea care constr\u00e2nge \u00eentregi secole s\u0103 se tin\u0103 cu din\u0163ii de o interpretare religioas\u0103 a existentei: acea spaim\u0103 a instinctului (subl. mea F. D.) care \u00ee\u015fi \u00eenchipuie c\u0103 s-ar putea ajunge prea devreme \u00een posesia adev\u0103rului, mai \u00eenainte ca omul s\u0103 fi devenit \u00eendeajuns de puternic, \u00eendeajuns de dur, \u00eendeajuns de artist…\u201d Cioran: \u201eSpaima e puntea \u00eentre dor \u015fi fire. (subl. mea F. D.) Ce cump\u0103t s\u0103 g\u0103sesc \u00een ea? Prezentul s-a rupt din timp \u015fi timpul \u00ee\u015fi vars\u0103 clipele ca un bolnav cuprinsul m\u0103runtaielor. Acum, acum, tot ce-i acum e-un r\u0103u, iar ce a fost \u015fi ce va fi, un leac \u00eenchipuit unei istovitoare metehne.\u201d Nietzsche: \u201etot ceea ce \u00eel \u00eenal\u0163\u0103 pe individ deasupra turmei, tot ceea ce provoac\u0103 spaim\u0103 semenului (subl. mea F. D.) va fi numit de aici \u00eenainte r\u0103u.\u201d Am a\u015fezat aceste fragmente consecutiv tocmai pentru a le sublinia coresponden\u0163a intim\u0103, cu siguran\u0163\u0103 pot fi g\u0103site \u015fi altele \u015fi chiar \u015fi la al\u0163i autori ai vremii. Ceea ce import\u0103, totu\u015fi, este modul \u00een care sunt percepute ideile \u00een timp, rezisten\u0163a interesului pentru alte \u015fi alte genera\u0163ii. Dac\u0103 Nietzsche \u015fi Cioran sunt asimila\u0163i (crizei) spiritului nu numai din secolul al XX-lea, ci \u015fi din cel de-al XXI-lea, asta semnific\u0103 vizionarismul lor nedezmin\u0163it \u00een judecarea fiin\u0163ei \u015fi avatarurilor sale. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, modul de abordare a discursului – confesiv, personal, biografic \u2013 faciliteaz\u0103 receptarea, aproprierea de c\u0103tre un lector acaparat, captiv. Acel \u201ecri de chair\u201d (Pr\u00e9cis de d\u00e9composition) caracteristic \u015fi lui Kierkegaard, \u015fi lui Nietzsche devine g\u00e2ndire, surpriz\u0103, informa\u0163ie insolit\u0103. \u00cen \u201eLa Tentation d’exister\u201d, Cioran \u00eel compar\u0103 pe Nietzsche cu Baudelaire \u015fi Dostoievski \u015fi afirm\u0103 c\u0103 cei trei sunt \u201emae\u015ftri ai artei de a g\u00e2ndi contra sinelui\u201d. Admira\u0163ia lui \u0163ine de faptul c\u0103, moralist modern fiind, nu \u00een\u0163elepciunea \u00eel intereseaz\u0103, ci mai degrab\u0103 un anume fel de explorare deziluzionat\u0103 a impasurilor existen\u0163iale \u015fi metafizice. C\u0103utarea paradoxal\u0103 a unei\/unor valori a\/ale vie\u0163ii se asociaz\u0103, la Cioran, cu o mi\u015fcare de distrugere a iluziilor care o sus\u0163in. \u00centre ispita de a exista \u015fi neajunsul de a fi n\u0103scut baleiaz\u0103 \u00eentreaga interoga\u0163ie a scepticului, care se desemna drept \u201eerudit sardonic\u00bb, \u00abviper\u0103 elegiac\u0103\u00bb, sau \u00abcurtezan al vidului\u00bb.
\nLeg\u0103turile dintre Cioran \u015fi Nietzsche sunt numeroase, complexe \u015fi mai ales \u00een evolu\u0163ie proteiform\u0103 \u015fi poliform\u0103. Singura dificultate pe care o \u00eent\u00e2mpin\u0103 g\u00e2nditorul rom\u00e2n de expresie francez\u0103 este tocmai faptul c\u0103 Nietzsche pare a-i fi formulat deja aproape \u00een totalitate viziunea despre lume. \u00cen aceast\u0103 situa\u0163ie, cum s\u0103 se pozi\u0163ioneze \u00een raport cu cel care l-a condus spre un asemenea mod de g\u00e2ndire, dar pare s\u0103 fi spus totul \u015fi s\u0103 fi spus mai bine? De aici, necesitatea de a se concentra asupra stilului, asupra tr\u0103s\u0103turilor incisive \u015fi definitive, care garanteaz\u0103 originalitatea unei considera\u0163ii chiar banale sau conven\u0163ionale prin for\u0163a \u015fi abilitatea formul\u0103rii. Dar Cioran nu se mul\u0163ume\u015fte s\u0103 se desprind\u0103 de locurile devenite comune, ci resimte imperios nevoia de a \u00eencepe s\u0103 cugete de acolo de unde Nietzsche s-a oprit. Chiar dac\u0103 aceast\u0103 metod\u0103 \u00eel face s\u0103 se confrunte permanent cu aporia \u015fi insolubilul, el joac\u0103, \u00een fa\u0163a lor, cartea supralicit\u0103rii \u015fi \u201edelirului reflexiv\u201d. Acest mod particular de g\u00e2ndire – autentic genial\u0103 – cere o mare m\u0103iestrie \u00een arta subtil\u0103 a retoricii, iar m\u0103sura ei nu poate fi aflat\u0103 dec\u00e2t prin c\u0103utarea meticuloas\u0103 a lacunelor dintr-un preaplin abisal. Aceste lacune, care planeaz\u0103 c\u0103 deasupra criticii cioraniene asupra lui Nietzsche, explic\u0103, \u00een oarecare m\u0103sur\u0103, de ce, dup\u0103 metamorfoza existen\u0163ial\u0103 din 1947 \u2013 trecerea de la rom\u00e2n\u0103 la francez\u0103 \u2013 Cioran denun\u0163\u0103 \u201er\u0103t\u0103cirile\u201d nietzscheiste ale tinere\u0163ii, f\u0103r\u0103, \u00eens\u0103, a uita ce-i datoreaz\u0103. Ceea ce semnific\u0103 nivelul p\u00e2n\u0103 la care resimte c\u0103 a fost b\u00e2ntuit de spectrul aceluia de a c\u0103rui g\u00e2ndire s-a putut l\u0103sa irezistibil atras, \u00eenspre antidemocratismul s\u0103u \u015fi gustul excesiv pentru for\u0163\u0103, pe care le interpreteaz\u0103 acum ca manifest\u0103ri de sl\u0103biciune. Discreta critic\u0103 ideologic\u0103 are loc dup\u0103 rena\u015fterea sa spiritual\u0103 isp\u0103\u015fitoare \u00een pielea de scriitor francez \u015fi decurge din nevoia de a reconfigura toat\u0103 axiologia civiliza\u0163iei occidentale, dup\u0103 ie\u015firea dintr-un nietzscheism finalmente naiv \u015fi excesiv \u00een voin\u0163a de cultivare a unui ideal materialist. (11)
\nS-a spus c\u0103 Cioran descrie o experien\u0163\u0103 redundant\u0103, propune constat\u0103ri, nu concepte, \u00ee\u015fi m\u0103rturise\u015fte boala, moliciunea, ruina spiritului. M\u0103rturisiri de mare sensibilitate \u2013 dac\u0103 Dostoievski a fost singurul care a \u00eenv\u0103\u0163at ceva din psihologia lui Nietzsche (v. \u015fi Lev \u015eestov, Dostoievski \u015fi Nietzsche, \u00een Filosofia tragediei), Cioran este un Dostoievski al reflec\u0163iei nietzscheene despre om. \u201eLa diff\u00e9rence entre Nietzsche et Cioran, c’est que Cioran est un nihiliste qui se veut d\u00e9sabus\u00e9 et qui s’assume derri\u00e8re ses aphorismes plus ou moins cyniques, plus ou moins sinistres.\u201d (12) Afirma\u0163ia este interesant\u0103, dar u\u015for amendabil\u0103: Cioran nu e nihilist, a spus-o el \u00eensu\u015fi, este nihilizat \u015fi cre\u015ftinat, dar anti-nihilism \u015fi anti-cre\u015ftinism. Se poate spune c\u0103, resping\u00e2nd furorile \u00eenfierb\u00e2ntate ale nihilismului, Cioran a ales claritatea \u015fi echilibrul clasic, prefer\u00e2nd arta conversa\u0163iei \u00een locul discrimin\u0103rilor rasiale, cultura \u00een fa\u0163a naturii \u015fi sim\u0163ul propor\u0163iilor \u00een fa\u0163a exceselor. \u201eNimic din tot ce am spus de-a lungul unei vie\u0163i nu poate fi separat de ceea ce am tr\u0103it. N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senza\u0163iilor mele.\u201d- citim \u00een Sf\u00e2rtecare (13). La \u201edas noch nicht festgestellte Tier\u201d (14) al lui Nietzsche, el adaug\u0103: \u201el\u2019animal raisonnable est le seul animal \u00e9gar\u00e9\u201d (15). \u00cen viziunea sa, omul nu este nicicum, \u201eanimalul \u00eengrijorat\u201d al Sf\u00e2ntului Augustin, ci \u201eanimalul nefericit\u201d, cel care se complace \u00een ame\u0163itoarea nemul\u0163umire.
\nIspita de a fi ra\u0163ional \u00eenseamn\u0103 pierderea putin\u0163ei de a fi fericit.
\nAlungarea din Paradis ar putea fi reparat\u0103 printr-un singur gest suprem: s\u0103 i se restituie acestuia \u015earpele.
\n______________
\n* \u201eD\u2019ailleurs, la philosophie \u2013 inqui\u00e9tude impersonnelle, refuge aupr\u00e8s d\u2019id\u00e9es an\u00e9miques \u2013 est le recours de tous ceux qui esquivent l\u2019exub\u00e9rance corruptrice de la vie. \u00c0 peu pr\u00e8s tous les philosophes ont fini bien: c\u2019est l\u2019argument supr\u00eame contre la philosophie.\u201d
\n** [Wer mit Ungeheuern k\u00e4mpft, mag zusehn, dass er nicht dabei zum Ungeheuer wird. Und wenn du lange in einen Abgrund blickst, blickt der Abgrund auch in dich hinein \u2013 \u00een limba rom\u00e2n\u0103 de Francisc Gr\u00fcnberg, 1998, Editura Teora].
\n(1) Schimbarea la fa\u0163\u0103 a Rom\u00e2niei
\n(2) \u201eOur response to the collapse of philosophical systems in the nineteenth century was the rise of ideologies\u2014aggressively anti-philosophical systems of thought, taking the form of various \u2018positive\u2019 or \u2018descriptive\u2019 sciences of man. Compte, Marx, Freud, and the pioneer figures of anthropology, sociology, and linguistics immediately come to mind. Another response to the debacle was a new kind of philosophizing: personal (even autobiographical), aphoristic, lyrical, anti-systematic. Its foremost examples: Kierkegaard, Nietzsche, and Wittgenstein. Cioran is the most distinguished figure in this tradition writing today.\u201d (Susan Sontag, 1968, introduction to \u201eTemptation to Exist\u201d)
\n(3) Ciprian V\u00e2lcan, Cioran Versus Nietzsche, cf. scribd.com
\n(4) Silogismele am\u0103r\u0103ciunii, Humanitas, 1992, p. 32-33
\n(5) Tratat de descompunere, Humanitas, 1992, p. 70
\n(6) \u201eles philosophes \u00e9crivent pour les professeurs; les penseurs, pour les \u00e9crivains\u201d – \u00c9cart\u00e8lement, Paris, Gallimard, 1979, p. 70.
\n(7) Tratat de descompunere, Humanitas, 1992, p. 238)
\n(8) \u201eQu\u2019y a-t-il de commun entre Nietzsche, qui n\u2019a cess\u00e9 de c\u00e9l\u00e9brer fr\u00e9n\u00e9tiquement la vie, et ce \u00abmystique du pire\u00bb qu\u2019est Cioran. Entre le philosophe dionysiaque et le laudateur de l\u2019inconv\u00e9nient d\u2019\u00eatre n\u00e9 ? Quel type de proximit\u00e9 peut-il bien exister entre le promeneur de Sils-Maria, habit\u00e9 par la n\u00e9cessit\u00e9 de lancer un grand oui \u00e0 l\u2019existence et le noir penseur transylvain qui s\u2019est employ\u00e9 \u00e0 en saper les fondements par l\u2019exercice d\u2019un scepticisme destructeur durant toute la dur\u00e9e de la sienne?\u201d – Cioran et la filiation nietzsch\u00e9enne, Le Portique, Archives des Cahiers de la recherche, Cahier 2\/2004
\n(9) Silogismele am\u0103r\u0103ciunii, Humanitas, 1992, p. 12
\n(10) idem, p. 38
\n(11) \u201e\u00c0 un \u00e9tudiant qui voulait savoir o\u00f9 j\u2019en \u00e9tais par rapport \u00e0 l\u2019auteur de Zarathoustra, je r\u00e9pondis que j\u2019avais cess\u00e9 de le pratiquer depuis longtemps. Pourquoi me demanda-t-il. \u2013 Parce que je le trouve trop na\u00eff…
\nJe lui reproche ses emballements et jusqu\u2019\u00e0 ses ferveurs. Il n\u2019a d\u00e9moli des idoles que pour les remplacer par d\u2019autres. Un faux iconoclaste, avec des c\u00f4t\u00e9s d\u2019adolescent, et je ne sais quelle virginit\u00e9, quelle innocence inh\u00e9rentes \u00e0 sa carri\u00e8re de solitaire. Il n\u2019a observ\u00e9 les hommes que de loin. Les aurait-il regard\u00e9s de pr\u00e8s, jamais il n\u2019e\u00fbt pu concevoir ni pr\u00f4ner le surhomme, vision farfelue, risible, sinon grotesque, chim\u00e8re ou lubie qui ne pouvait surgir que dans l\u2019esprit de quelqu\u2019un qui n\u2019avait pas eu le temps de conna\u00eetre le d\u00e9tachement, le long d\u00e9go\u00fbt serein.\u201d(De l’inconv\u00e9nient d’\u00eatre n\u00e9 (1973) \/ OEuvres \/ Quarto Gallimard 1995, p.1323)
\n(12) Koffi Cadjehoun – Nietzsche encha\u00een\u00e9, \u00een Au cours du r\u00e9el, 2011) \u2013
\n(13) \u00abTout ce que j’ai abord\u00e9, tout ce dont j’ai discouru ma vie durant, est indissociable de ce que j’ai v\u00e9cu. Je n’ai rien invent\u00e9, j’ai \u00e9t\u00e9 seulement le secr\u00e9taire de mes sensations\u00bb – \u00c9cart\u00e8lement, Paris, Gallimard, 1979, p. 146; edi\u0163ie 2003 Humanitas, traducere de Vlad Russo
\n(14) germ., animal \u00eenc\u0103 nedeterminat
\n(15) fr., animalul ra\u0163ional este singurul animal pierdut<\/em><\/p>\n


\nFAPTE CULTURALE<\/strong><\/p>\n

S\u00e2mb\u0103t\u0103, 2 iulie, la Gr\u0103di\u015ftea, jud. Br\u0103ila a avut loc inaugurarea
\nCasei Memoriale
\nF\u0102NU\u015e NEAGU<\/p>\n

Au participat :
\n Eugen Simion \u2013 scriitor, critic literar, pre\u015fedinte al Academiei Rom\u00e2ne, prieten al lui F\u0103nu\u015f Neagu
\n Lucian Chi\u015fu \u2013 scriitor, critic literar
\n Ionel C\u00e2ndea \u2013 istoric, publicist, directorul Muzeului Br\u0103ilei
\n Familia, rude, prieteni, scriitori br\u0103ileni, cons\u0103teni, oficialit\u0103\u0163i<\/p>\n

Prof. univ. Dr. Lucian Chi\u015fu \u2013 L-am vizitat pe F\u0103nu\u015f Neagu cu foarte pu\u0163in timp \u00eenainte de a muri. \u00ce\u015fi d\u0103dea seama de acest lucru \u015fi mi-a cerut, aproape testamentar, s\u0103 duc la cap\u0103t c\u00e2teva chestiuni. N-am apucat s\u0103 le spun br\u0103ilenilor, dar ei chiar le-au \u00eendeplinit. Mul\u0163umesc forurilor br\u0103ilene !<\/p>\n

Viorel Coman \u2013 scriitor br\u0103ilean : Acest col\u0163 de lume a devenit \u00een ultimele decenii un pol de frumuse\u0163e literar\u0103 \u015fi pentru c\u0103 de aici a plecat \u015fi a scris despre aceste locuri F\u0103nu\u015f Neagu, al\u0103turi de Istrati, V. Voiculescu, \u015et. B\u0103nulescu. Unde c\u00e2ndva erau doar imagini exotice evocate de Alecsandri sau Odobescu, se a\u015feaz\u0103 acum vatra unei opere exemplare cu un s\u0103la\u015f de cuvinte cu care F\u0103nu\u015f Neagu face concuren\u0163\u0103 st\u0103rii civile.
\n ,,Ca s\u0103 fii cineva \u00een literatur\u0103, trebuie s\u0103 fii de undeva\u201d, spunea F\u0103nu\u015f Neagu, \u00eentr-un interviu. Ca \u015fi Marin Preda, Liviu Rebreanu sau Zaharia Stancu, F\u0103nu\u015f Neagu a adus \u00een literatur\u0103 oamenii locului, cei care l-au fascinat \u00een copil\u0103rie \u015fi adolescen\u0163\u0103 \u015fi peste care a a\u015fezat polenul magic al imagina\u0163iei sale. A rezultat o lume cu anumit\u0103 filozofie a existen\u0163ei, una care \u015ftie s\u0103 fie liber\u0103, frenetic\u0103 \u015fi vital\u0103, chiar c\u00e2nd e prins\u0103 \u00een cle\u015ftele sever al istoriei.
\n Socotim casa ,,p\u0103rin\u0163easc\u0103\u201d, a\u015fa cum spunea Creang\u0103, un kilometru zero al operei sale. Mi-ar fi drag ca aceast\u0103 cas\u0103 memorial\u0103 s\u0103 aib\u0103 \u00een timp destinul Humule\u015ftiului, al R\u0103\u015finarilor, al Hordoului, al Sili\u015ftei Gume\u015fti ori al Ploie\u015ftiului care g\u0103zduie\u015fte Casa Memorial\u0103 ,,Nichita St\u0103nescu\u201d, casa bunului \u015fi marelui s\u0103u prieten.<\/p>\n

Cassian – Arhiepiscopul Dun\u0103rii de Jos : Un munte pe \u015fesul Br\u0103ilei sc\u0103ldat de Dun\u0103re, F\u0103nu\u015f Neagu se \u00eentoarce acas\u0103 \u00een ceruri dar \u015fi acas\u0103 la Gr\u0103di\u015ftea, de unde ne va fi mereu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor, pov\u0103\u0163uitor \u00een tainele artei de \u015flefuire a cuv\u00e2ntului. Binecuv\u00e2nt\u0103m cu recuno\u015ftin\u0163\u0103 revenirea sa acas\u0103 \u015fi \u00eenceputul pelerinajului acesta la lec\u0163iile de cultur\u0103 \u015fi de promovare a ei \u00een \u015fcoala natal\u0103, de c\u0103tre un geniu al metaforei \u015fi autenticului \u00een limba dulce ce-o vorbim.<\/p>\n

Consemn\u0103ri: Lumini\u0163a Dasc\u0103lu<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Moto: \u201eLe c\u0153ur a ses raisons, que la raison ne conna\u00eet point.\u201d (Blaise Pascal) Florin DOCHIA Ra\u0163iunile inimii 6. Scurt<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21079"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21079"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21079\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21080,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21079\/revisions\/21080"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21079"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21079"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21079"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}