{"id":21067,"date":"2023-05-16T13:49:54","date_gmt":"2023-05-16T10:49:54","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21067"},"modified":"2023-05-16T13:49:54","modified_gmt":"2023-05-16T10:49:54","slug":"spatii-culturale-nr-17-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21067","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 17 (9)"},"content":{"rendered":"

IONEL NECULA<\/strong>
\n\"\"

Eminescu \u015fi fundamentele statului de cultur\u0103<\/strong><\/p>\n

Ca multe din problemele evolu\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti, \u015fi cea a epistemologiei statului na\u0163ional rom\u00e2n a intrat \u00een aten\u0163ia c\u0103rturarilor no\u015ftri t\u00e2rziu, dup\u0103 ce \u00een Occident teoreticienii \u00eei cam exploraser\u0103 temeiurile teoretice \u015fi principiile epistemice. Filosofia european\u0103 \u00eencepuse s\u0103 se particularizeze, s\u0103 capete conturul \u015fi fizionomia comunit\u0103\u0163ii pe care o reprezenta, s\u0103 devin\u0103 na\u0163ional\u0103, iar tendin\u0163a se va accentua mai pregnant dup\u0103 ce Wilhelm Wundt \u00ee\u015fi va publica lucrarea Na\u0163iunile \u015fi filosofia lor, care a \u00eencurajat particularizarea viziunilor filosofice \u015fi replierea lor pe trunchiul unor realit\u0103\u0163i etnice distincte.
\n Ca \u0163ar\u0103 ce-\u015fi c\u0103r\u0103u\u015fea povara unor \u00eent\u00e2rzieri de evolu\u0163ie, Rom\u00e2nia reclama \u015fi ea nevoia unor clarific\u0103ri doctrinare, nevoia de a-\u015fi plia specula\u0163iile pe particularit\u0103\u0163ile firii rom\u00e2ne\u015fti, dup\u0103 modelul abord\u0103rilor din Apus. Sigur, ideea va c\u0103p\u0103ta amploare \u00een perioada post-eminescian\u0103, dar poetul are meritul de a fi sesizat-o in nuce \u015fi de a fi prefigurat-o prin nota\u0163iile sale ocazionale disipate prin manuscrisele sale.
\n Eminescu s-a implicat \u00een epistemologia statului rom\u00e2n, a\u015fa cum se ipostazia la acea vreme pre \u015fi post-independen\u0163\u0103, convenind s\u0103 fac\u0103 de cap limpede la problemele \u00eent\u00e2rziate ale \u0163\u0103rii \u00eentr-o vreme c\u00e2nd, vorba lui Maiorescu, erau toate de f\u0103cut. Pentru junimi\u015ftii grupa\u0163i \u00een jurul lui Maiorescu, cei mai mul\u0163i dintre ei forma\u0163i la Universit\u0103\u0163ile germane, realitatea rom\u00e2neasc\u0103 se profila nu numai ca \u00eent\u00e2rziat\u0103, dar \u015fi indecis\u0103 \u00een ceea ce prive\u015fte direc\u0163ia de evolu\u0163ie, sensul \u015fi noimele devenirii istorice. Mecanismul vie\u0163ii politice de stat se ar\u0103ta greoi, p\u0103tima\u015f \u015fi improductiv, iar cei ce se aruncau \u00een v\u00e2ltorile lui aveau pu\u0163ine \u015fanse de a se face profilactici \u015fi salubrizan\u0163i. Politicienii rom\u00e2ni pendulau \u00eentre recunoa\u015fterea voievodului \u00eeng\u0103duitor \u015fi ciamburia din teritoriu, unde arenda\u015ful \u015fi latifundiarul f\u0103ceau legea \u015fi sanc\u0163ionau discre\u0163ionar orice form\u0103 de neascultare. Func\u0163iona rotativa guvernamental\u0103, dar dezechilibrul dintre guvern\u0103rile liberale \u015fi cele conservatoare era imens \u015fi bine marcat \u00een tentativele de construc\u0163ie a Rom\u00e2niei moderne.
\n Eminescu a avut nenorocul s\u0103 fac\u0103 publicistic\u0103 exact \u00een timpul lungii guvern\u0103ri liberale (1876-1888) \u015fi trebuia, cum st\u0103 bine unui ziarist, s\u0103 ia atitudine \u015fi s\u0103 combat\u0103, cu prec\u0103dere, partidul aflat la putere \u2013 prin natura lucrurilor mai expus la reac\u0163ii critice \u015fi la o abordare mai o\u0163\u0103r\u00e2t\u0103. Nu s-ar putea spune c\u0103 i-a cru\u0163at pe conservatori, dar, nefiind implica\u0163i direct \u00een actul de guvernare, erau mai pu\u0163in expu\u015fi exerci\u0163iului critic. \u00cen centrul aten\u0163iei erau liberalii, care, prin sporirea aparatului fiscal \u015fi birocratic, prin consolidarea statului poli\u0163ienesc, p\u0103reau specializa\u0163i \u00een risipirea nechibzuit\u0103, discre\u0163ionar\u0103, \u015fi clientelar\u0103 a resurselor \u0163\u0103rii. Trebuia s\u0103 ia atitudine fa\u0163\u0103 de acea de\u015f\u0103n\u0163at\u0103 vl\u0103guire a bugetului, datorit\u0103 mul\u0163imii sinecurilor introduse \u2013 nu dup\u0103 necesit\u0103\u0163i \u015fi competen\u0163e, ci dup\u0103 preten\u0163iile \u015fleahtei politice, care trebuia cadorisit\u0103 pentru serviciile electorale ar\u0103tate.
\n Verva o\u0163\u0103r\u00e2t\u0103 a poetului \u00ee\u015fi tr\u0103gea substan\u0163a din observarea acestei realit\u0103\u0163i, dar concorda \u015fi cu politica partidului conservator, c\u0103ruia gazetarul, indirect \u00eei f\u0103cea un mare serviciu. Prezen\u0163a poetului la oficiosul partidului conservator, \u201eTimpul\u201d, se datora nu at\u00e2t unor afinit\u0103\u0163i doctrinare, c\u00e2t amici\u0163iilor sale cu frunta\u015fii partidului conservator \u015fi, desigur, dezavu\u0103rii politicii liberale. De fapt, \u0163ara \u00eentreag\u0103 era exasperat\u0103 de \u00eendelungata a\u015fezare \u00een exerci\u0163iul puterii a liberalilor, \u00eenc\u00e2t atunci c\u00e2nd a trebuit s\u0103 predea puterea conservatorilor \u00een \u0163ar\u0103, s-au organizat manifesta\u0163ii mai entuziaste dec\u00e2t la declararea independen\u0163ei.
\n Din nefericire, venirea la putere a conservatorilor, \u00een 1888, nu l-a mai g\u0103sit apt de exerci\u0163iu gazet\u0103resc, a\u015fa c\u0103 nu \u015ftim cum ar fi ar\u0103tat verbul lui Eminescu \u00een timpul guvern\u0103rii conservatoare. Putem \u00eens\u0103 b\u0103nui c-ar fi fost la fel de consecvent cu principiile sale ferme \u015fi statornice \u00een ceea ce prive\u015fte \u0163ara \u015fi destinul ei \u00een lume. C\u0103ci Eminescu nu f\u0103cea doar o critic\u0103 accidental\u0103 \u015fi punctual\u0103 la actele administra\u0163iei liberale, ci privea problemele evolu\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti dintr-o perspectiv\u0103 filosofic\u0103 larg\u0103, deta\u015fat\u0103 de ceea ce este aleatoriu \u015fi vremelnic \u00een spiritul rom\u00e2nesc.
\n Era \u00eencredin\u0163at c\u0103 Rom\u00e2nia nu-\u015fi va putea croi un vad propriu de afirmare \u00een lume dec\u00e2t printr-o r\u00e2vn\u0103 creatoare \u00eencorporat\u0103 \u00een fapte de cultur\u0103 conving\u0103toare, singurele care pot neutraliza tendin\u0163ele de domina\u0163ie pritocite, mai mult sau mai pu\u0163in mascat, de imperiile vecine. Ideea era mai veche, poetul o creditase \u00eenc\u0103 din timpul manifest\u0103rilor de la Putna din 1871, desf\u0103\u015furate sub deviza cultura este puterea popoarelor, dar acum, \u00een anii de trudnicie gazet\u0103reasc\u0103, c\u00e2nd Rom\u00e2nia intrase deja \u00eentr-o alt\u0103 faz\u0103 de evolu\u0163ie, problema era a\u015fezat\u0103 \u00een termeni mai fermi, mai motiva\u0163i \u015fi mai bine preciza\u0163i epistemic. \u00cenregistr\u00e2nd cuvintele unui diplomat englez, adresate domnitorului Carol I, c\u0103 Rom\u00e2nia este destinat\u0103 a juca un rol civilizator \u00eentre popoarele din Orient (\u201eCurierul de Ia\u015fi\u201d din 6 oct.1876), Eminescu se arat\u0103 m\u0103gulit \u015fi le reproduce cu satisfac\u0163ie. Ulterior, va preciza cu mai mult\u0103 t\u0103rie c\u0103 izb\u00e2nzile din domeniul culturii \u015fi ale valorilor pun mai bine \u00een eviden\u0163\u0103 meritul popoarelor mici (ca al nostru) \u015fi le scoate de sub inciden\u0163a dreptului celui mai puternic. Trebuie, scria poetul \u00een \u201eTimpul\u201d din 22 iulie 1880, s\u0103 fim un stat de cultur\u0103 (subl. n.) la gurile Dun\u0103rii; aceasta este misiunea poporului rom\u00e2n \u015fi oricine ar voi s\u0103 ne risipeasc\u0103 puterile spre alt scop pune \u00een joc viitorul urma\u015filor \u015fi calc\u0103 \u00een picioare roadele str\u0103bunilor no\u015ftri (Opere, vol. XI, P.311). Care sunt fundamentele statului de cultur\u0103 imaginat de Eminescu? E adev\u0103rat c\u0103 poetul nu \u015fi-a articulat conceptul \u00een toate determina\u0163iile sale, dar g\u0103sim, cercet\u00e2ndu-i risipirile publicistice, toate elementele constitutive, care s\u0103-i configureze func\u0163ia catalitic\u0103 \u015fi paradigmatic\u0103 pentru \u00een\u0163elegerea evolu\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti.
\n Componenta esen\u0163ial\u0103 a statului de cultur\u0103 este, desigur, cultura, crea\u0163ia spiritual\u0103 \u015fi multitudinea valorilor pl\u0103smuite de un popor, care s\u0103-i asigure un loc privilegiat printre popoarele lumii. Valorile culturale sintetizeaz\u0103 cel mai bine energia spiritual\u0103 a poporului rom\u00e2n \u015fi-l ajut\u0103 \u00een redob\u00e2ndirea vechii demnit\u0103\u0163i pierdute, a celei de pe vremea lui Matei Basarab, bun\u0103oar\u0103, c\u00e2nd rom\u00e2nii erau relativ unul din popoarele cele mai culte din Europa (ms.2257, p.415). Resurec\u0163ia acestui elan cultural are o semnifica\u0163ie panoramat\u0103 \u00eentruc\u00e2t aici, \u00eentre hotarele str\u00e2mte ale T\u0103rii Rom\u00e2ne\u015fti, trebuie s\u0103 se adune capitalul de cultur\u0103 din care au s\u0103 se \u00eemprumute fra\u0163ii no\u015ftri de prin \u0163\u0103rile de prim prejur, dimpreun\u0103 cu cel\u0103lalte popoare mai \u00eenapoiate dec\u00e2t noi. Ideea o vom reg\u0103si, aproape nemodificat\u0103, c\u00e2teva decenii mai t\u00e2rziu \u015fi la Cioran, care, la fel, credea c\u0103 Rom\u00e2nia este menit\u0103 s\u0103 joace un rol privilegiat printre popoarele din Balcani.
\n Eminescu era convins c\u0103 esen\u0163a spiritului rom\u00e2nesc trebuie extras\u0103 din firea nepervertit\u0103 a celor ce reprezint\u0103 talpa \u0163\u0103rii, a oamenilor simpli de la \u0163ar\u0103, din c\u0103tune \u015fi colibe, a p\u0103storilor, plugarilor \u015fi pris\u0103carilor care tezaurizeaz\u0103 cel mai bine mintea clar\u0103 \u015fi s\u0103n\u0103toas\u0103 structurat\u0103 \u00een ceea ce se nume\u015fte bunul sim\u0163.
\n Nimic nu poate asigura mai bine prop\u0103\u015firea unui popor ca investi\u0163ia \u00een cultur\u0103 \u015fi \u00een cre\u015fterea nivelului spiritual al comunit\u0103\u0163ii. E matematic sigur cu toate astea c\u0103 tot ce se face f\u0103r\u0103 o dezvoltare paralel\u0103 a culturii \u00een zadar se face, c\u0103 orice progres real se opereaz\u0103 nu \u00een afar\u0103, ci \u00eenl\u0103untrul oamenilor (Timpul din 12 oct. 1882)
\n Deseori Eminescu asociaz\u0103 starea de cultur\u0103 a unei comunit\u0103\u0163i cu moralitatea, cu conduita \u015fi comportamentul moral. Cu c\u00e2t un popor are un nivel de cultur\u0103 mai ridicat, cu at\u00e2t este mai dispus s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 \u015fi s\u0103 respecte noimele \u015fi conven\u0163iile sociale, spre deosebire de Schopenhauer, care respingea orice form\u0103 de progres, oportunit\u0103\u0163i subiective corelative; o na\u0163iune \u00ee\u015fi conserv\u0103 specificul \u015fi distinc\u0163iile prin ereditate \u015fi-\u015fi apropie abilit\u0103\u0163i \u015fi caracteristici noi prin adaptabilitate \u2013 principiu progresiv prin care caut\u0103 s\u0103-\u015fi apropie aptitudini nou\u0103 ce le impune noul mediu \u00eenconjur\u0103tor (Timpul din 12 oct.1882). \u00cen str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu aceste oportunit\u0103\u0163i, Eminescu explic\u0103 \u015fi conceptul nivelului de cultur\u0103 \u015fi al stadiului cultural ce caracterizeaz\u0103 un popor \u00eentr-un anumit moment al evolu\u0163iei sale Un popor incult care tinde cu st\u0103ruin\u0163\u0103, \u00eens\u0103 gradat, de-a ajunge la civiliza\u0163ie, care se desprinde el \u00eensu\u015fi zi cu zi a-\u015fi apropia \u00eendem\u00e2n\u0103rile \u015fi cuno\u015ftin\u0163ele altora, ajunge \u00een adev\u0103r s\u0103 egaleze pe ceilal\u0163i. Dar la aceasta nu g\u00e2nde\u015fte nimeni. Lucrul la care aspir\u0103 to\u0163i este a se folosi numai de avantajele civiliza\u0163iei str\u0103ine, nu \u00eens\u0103 a introduce \u00een \u0163ar\u0103 condi\u0163iile de cultur\u0103 sub cari asemenea rezultate s\u0103 se produc\u0103 de sine. (Ibidem).
\n \u00cen deplin acord cu teoria maiorescian\u0103 a formelor f\u0103r\u0103 fond, Eminescu nu repudiaz\u0103 nevoia \u00eemprumutului unor forme din Occident, dar insist\u0103 c\u0103 nu trebuie s\u0103 se fac\u0103 din aceasta o regul\u0103, s\u0103 se neglijeze fundamentul din\u0103untru, s\u0103 se ignore nevoia producerii de sine. Sesizase bine c\u0103 importul masiv de forme etranjere are ca rezultat sincronizarea statului rom\u00e2n cu ceea ce se \u00eenf\u0103ptuia \u00een Apus, dar indic\u0103 \u015fi o anumit\u0103 impoten\u0163\u0103 intelectual\u0103, o incapacitate funciar\u0103 de a-\u015fi pl\u0103smui structuri proprii – compatibile cu realitatea na\u0163ional\u0103 statornicit\u0103 \u00een timp, \u00een istorie \u015fi fixat\u0103 \u00een datini, obiceiuri \u015fi tradi\u0163ii. Diferen\u0163a de nuan\u0163\u0103 dintre teza lui Eminescu \u015fi abordarea pontifului junimist era evident\u0103. \u00cen timp ce Maiorescu sublinia ap\u0103sat nepotrivirea dintre formele preluate din Occident \u015fi starea \u00eenapoiat\u0103 de lucruri de la noi, Eminescu se \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa ca un protector al fondului autohton, pe care-l dorea s\u0103n\u0103tos \u015fi curat, neafectat de formele transplantate din Apus.
\n A \u00een\u0163eles bine conceptul de civiliza\u0163ie \u015fi-a fost foarte aproape de anticiparea ideii lui Spengler, a fracturii dintre civiliza\u0163ie \u015fi cultur\u0103. Condi\u0163ia civiliza\u0163iei statului este civiliza\u0163ia economic\u0103. A introduce formele unei civiliza\u0163ii str\u0103ine, f\u0103r\u0103 ca s\u0103 existe corelativul ei economic, e curat munc\u0103 zadarnic\u0103. De\u015fi esen\u0163ial\u0103, singur\u0103 cultura, crea\u0163ia de valori spirituale, mai preciza Eminescu, nu poate s\u0103 sus\u0163in\u0103 \u00eentregul e\u015fafodaj al statului de cultur\u0103 a c\u0103rui \u00eenf\u0103ptuire reclam\u0103 conjugarea mai multor componente endemice. Cel mai adesea, ideea este asociat\u0103 cu moralitate \u015fi cu starea de civiliza\u0163ie, dar \u015fi cu limba, cu religia \u015fi cu institu\u0163ia bisericii al c\u0103ror rol catalitic \u00een via\u0163a comunit\u0103\u0163ii \u00eel subliniaz\u0103 neobosit \u00een toat\u0103 activitatea sa publicistic\u0103. Vreme \u00eendelungat\u0103, \u00een evolu\u0163ia societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, na\u0163ionalitatea era adeseori confundat\u0103 cu religia (\u2026) Dar de la reforma\u0163iune \u00eencoace, la noi \u00eendeosebi de la Matei Basarab, care-a dat poporului unitatea de limb\u0103 \u015fi de credin\u0163\u0103, dezna\u0163ionalizarea chiar individual\u0103 e aproape cu neputin\u0163\u0103. C\u0103r\u0163ile de sub Matei Basarab sunt pentru rom\u00e2ni ceea ce Biblia lui Luther a fost pentru popor deosebit, incapabil de-a se confunda cu altele, \u015fi care, cu toat\u0103 \u00eempr\u0103\u015ftierea sa politic\u0103, r\u0103m\u00e2ne unul \u015fi acela\u015fi. (Opere vol.XIII, p.270). Dar poetul mai precizeaz\u0103 ceva; precizeaz\u0103 c\u0103, pentru a-\u015fi exercita rolul sinergic \u015fi catalitic \u00een via\u0163a comunit\u0103\u0163ii, biserica ar trebui s\u0103 fie deasupra partidelor \u015fi ar avea datoria de-a ap\u0103ra interesele ei proprii, iar nu a se face sprijinitoarea cut\u0103rui sau cut\u0103rui partid politic. (Opere, vol.XIII, p.132).
\n Omenirea n-a descoperit nimic care s\u0103 suplineasc\u0103 sau s\u0103 se substituie rolului binef\u0103c\u0103tor al bisericii \u00een via\u0163a comunit\u0103\u0163ii. Iat\u0103 dou\u0103 mii de ani aproape de c\u00e2nd ea (biserica \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile evanghelice ad.n.) au ridicat popoarele din \u00eentuneric, le-au constituit pe principiul iubirii aproapelui, dou\u0103 mii de ani de c\u00e2nd biografia fiului lui Dumnezeu e cartea dup\u0103 care se cre\u015fte omenirea. Religia, mai preciza Eminescu, a furnizat omenirii modelul uman ca tip de perfec\u0163iune dup\u0103 care s\u0103-\u015fi modeleze caracterul \u015fi faptele. Statul de cultur\u0103 nu poate fi conceput f\u0103r\u0103 s\u00e2mburul vecinicului adev\u0103r sem\u0103nat \u00een lume de nazarineanul r\u0103stignit (care) a c\u0103tat s\u0103 se-mbrace \u00een formele frumoase ale bisericii (Opere, vol XVIII, p. 134).
\nDar, vorbind despre modelul axiologic propus de biserica autocefal\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 \u00een via\u0163a comunit\u0103\u0163ii, Eminescu nu pierde din vedere raporturile ei conducerea statului, \u00eenfrigurarea cu care cei afla\u0163i \u00een efemere func\u0163ii de conducere politic\u0103, \u00ee\u015fi asum\u0103, dup\u0103 modelul domnitorilor vechi, \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile cre\u015ftine\u015fti \u015fi cat\u0103 s\u0103 se \u0163in\u0103 \u00een spiritul lor. Era un obicei ca Domnul, \u00een ajunul (zilei, ad.n) de a se urca pe tron, s\u0103 se \u00eenchid\u0103 \u00een zidurile unei vechi m\u0103n\u0103stiri \u015fi s\u0103 treac\u0103, \u00eentr-o reflec\u0163ie de zile \u00eentregi \u00een revist\u0103 trecutul \u0163\u0103rii \u015fi al str\u0103mo\u015filor ca, fa\u0163\u0103 cu zgomotul asurzitor al actualit\u0103\u0163ii s\u0103-\u015fi deschid\u0103 ureche sufleteasc\u0103 \u00een lini\u015fte \u015fi \u00een t\u0103cere legendei trecutului. Exist\u0103 \u00eenc\u0103 \u00een manuscris o carte rom\u00e2neasc\u0103 numit\u0103 Ceasornicul Domnilor care cuprinde \u00een mai multe volume at\u00e2t \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103ri din via\u0163a trecutului c\u00e2t \u015fi norme de virtute \u015fi \u00een\u0163elepciune. Era grea \u00een adev\u0103r sarcina unui Domn \u00een zilele vechi, care \u00eempreuna \u00een el adeseori toat\u0103 r\u0103spunderea \u015fi toat\u0103 suveranitatea na\u0163ional\u0103 \u015fi ei erau prea buni cre\u015ftini \u015fi prea buni patrio\u0163i pentru ca menirea misiunii lor pe p\u0103m\u00e2nt s\u0103 nu le ating\u0103 sufletul \u00eentr-un chip dureros (Opere, vol.XII, p.169).
\n De cele mai multe ori, c\u00e2nd vorbe\u015fte despre func\u0163iile duhovnice\u015fti ale bisericii, Eminescu face apel \u015fi la istorie, la felul cum \u015fi-a gr\u0103din\u0103rit misiunea \u00een trecut, de-a lungul evolu\u0163iei statului rom\u00e2n. Activitatea bisericeasc\u0103 era privit\u0103 complex, \u015fi perspectivant \u00een ansamblul \u00eenr\u00e2uririlor ei socio-culturale \u015fi \u00een opozi\u0163ie cu situa\u0163ia din vremea sa. Bietul Varlaam, mitropolitul Moldovei \u015fi al Sucevei, care, \u00een \u00een\u0163elegere cu domnii de atunci \u015fi c-un sinod general al bisericii noastre, au \u00eentemeiat acea admirabil\u0103 unitate care-a f\u0103cut ca limba noastr\u0103 s\u0103 fie aceea\u015fi, una \u015fi nedesp\u0103r\u0163it\u0103 \u00een palat, \u00een colib\u0103 \u015fi-n toat\u0103 rom\u00e2nimea, \u015fi-ar face cruce cre\u015ftinul auzind o p\u0103s\u0103reasc\u0103 pe care poporul, vorbitorul de c\u0103petenie \u015fi p\u0103strul limbei n-o mai \u00een\u0163elege (Opere, vol.X, p.394).
\n \u00cen vremurile vechi, medievale, c\u00e2nd statul rom\u00e2n nu-\u015fi activase \u00eenc\u0103 \u00eentreaga autoritate institu\u0163ional\u0103, biserica, mai spune Eminescu, a fost maica spiritual\u0103 a neamului. Ea, \u00een vremea lui Matei Basarab \u015fi a lui Varlaam a n\u0103scut unitatea limbei \u015fi unitatea etnic\u0103 a poporului (Opere, vol.XII, p.80).
\n \u00cen timp ce alte biserici ortodoxe surori \u015fi vecine au ar\u0103tat veleit\u0103\u0163i de papism (biserica bizantin\u0103), de cezaro-papism (biserica rus\u0103), biserica noastr\u0103 a fost din capul locului o comunitate religioas\u0103 care \u00eembl\u00e2nzea prin iubire inegalit\u0103\u0163ile sociale (Opere, vol.XI, p.305). Publicistul-poet nu pierde din vedere c\u0103 biserica r\u0103s\u0103ritean\u0103 e de optsprezece sute de ani p\u0103str\u0103toarea elementului latin l\u00e2ng\u0103 Dun\u0103re. Ea a stabilit \u015fi unificat limba noastr\u0103 \u00eentr-un mod at\u00e2t de admirabil, \u00eenc\u00e2t suntem singurul popor f\u0103r\u0103 dialecte propriu-zise.(Opere, vol.X p.187).
\n Mai mult, ea (biserica ortodox\u0103) a \u00eenlocuit la rom\u00e2ni, \u00een timpii cei r\u0103i, organiza\u0163ia politic\u0103 \u015fi economic\u0103. Astfel \u00eent\u00e2mpin\u0103m \u00een ora\u015fele mari biserici care apar\u0163ineau fiecare la c\u00e2te o breasl\u0103, iar \u00een Ardeal vedem c\u0103 ea a devenit totul pentru rom\u00e2ni: ea organizeaz\u0103 \u015fi \u00eentre\u0163ine \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul primar, cel secundar clasic chiar \u015fi cel real al poporului. Preotul de-acolo n-a \u00eenv\u0103\u0163at numai canoanele, ci \u015fi disciplinele economiei de c\u00e2mp; el e \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor \u015fi sf\u0103tuitor \u00een interesele morale \u015fi materiale, ba chiar \u00een cele juridice, ale poporanilor s\u0103i (\u2026) Firele vie\u0163ii religioase se \u0163eseau \u00een tot organismul social; \u00een familie, \u00een \u015fcoal\u0103, \u00een rela\u0163iile economice chiar. M\u0103n\u0103stirile cele mari erau ateliere de industrie: se tornau litere, se \u0163eseau materii de l\u00e2n\u0103, se lucra lemn\u0103rie de toat\u0103 m\u00e2na, ba erau \u015fi fonderii de turnat metale (Opere, vol.XI, p.325).
\n Insensibil la problemele istoriei, Eminescu nu s-a ar\u0103tat niciodat\u0103, iar opera sa publicistic\u0103 chiar are nevoie de un fundal panoramat \u015fi de o perspectiv\u0103 de ansamblu pentru a-\u015fi sedimenta paradigma statului de cultur\u0103. Istoria omenirii, spunea \u00eentr-o scrisoare deschis\u0103 adresat\u0103 lui Dumitru Br\u0103teanu \u015fi publicat\u0103 \u00een Telegraful din 18 august 1871, e desf\u0103\u015furarea cuget\u0103rii lui Dumnezeu (Opere, vol. IX, p.99). Aceast\u0103 idee formulat\u0103 la doar 21 de ani o va tezauriza obsesiv \u00een toat\u0103 publicistica sa ulterioar\u0103. F\u0103r\u0103 cultura trecutului, va sublinia \u015fi \u00een articolul publicat \u00een Timpul din 22 iulie 1880, nu exist\u0103 iubire de \u0163ar\u0103 (Opere, vol.XI, p. 259).
\n Dar ideea statului de cultur\u0103 ar fi fost incomplet\u0103 dac\u0103 poetul n-ar fi inclus \u00eentre componentele ei \u015fi datina, tradi\u0163ia \u015fi obiceiul p\u0103m\u00e2ntului, a\u015fa cum s-au statornicit \u00een istorie \u015fi cum s-au conservat prin transmisia nealterat\u0103 de la o genera\u0163ie la alta. Poporul rom\u00e2n se mul\u0163ume\u015fte cu pu\u0163in; se mul\u0163ume\u015fte s\u0103 \u0163in\u0103 c-o copil\u0103reasc\u0103 iubire la cele mo\u015ftenite din vechi \u00eentr-ale obiceielor, a limbii, a bisericii \u015fi nimeni nu-i va c\u00e2\u015ftiga simpatia dac\u0103 nu-i va respecta aceste minime cerin\u0163e de conservare a specificului s\u0103u etnic. Nu t\u0103g\u0103duim c\u0103 necesit\u0103\u0163i politice pot face s\u0103 \u00eenclin\u0103m spre Austria, dar necesit\u0103\u0163i nu simpatii. Simpatiile rom\u00e2nilor din petecul liber al p\u0103m\u00e2ntului lor, va stipula \u015fi \u00een Timpul din 19 septembrie 1880, nu se poate c\u00e2\u015ftiga dec\u00e2t prin respectul pentru na\u0163ionalitatea lor, astfel cum se prezint\u0103, ca tradi\u0163ie religioas\u0103, ca datin\u0103 \u015fi obicei (Opere vol. XI, p. 337).
\n Cine cerceteaz\u0103 publicistica eminescian\u0103 r\u0103m\u00e2ne surprins de frecven\u0163a cu care poetul revine \u015fi accentueaz\u0103 asupra nevoii de cultur\u0103 \u015fi, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, a corolarului acestei nevoi statuat sub paradigma statului de cultur\u0103 rom\u00e2nesc. Religia, limba, na\u0163ionalitatea, istoria, moralitatea, datina, tradi\u0163ia \u015fi obiceiul p\u0103m\u00e2ntului constituie temeiurile acestei idei generoase \u015fi-i nervurizeaz\u0103 \u00eentreaga arborescen\u0163\u0103 epistemic\u0103. Publicistul Eminescu n-a fost cu nimic inferior poetului, doar c\u0103 aceast\u0103 ipostaz\u0103 \u2013 poate nu chiar neinten\u0163ionat \u2013 a fost \u0163inut\u0103 \u00een umbr\u0103 \u015fi depreciat\u0103, considerat\u0103 ca ipostaz\u0103 secundar\u0103 celei poetice.
\n\u00cenc\u0103 mai st\u0103ruim. Cel mai mult \u00een publicistica eminescian\u0103 impresioneaz\u0103 seriozitatea ideilor abordate, rigoarea documenta\u0163iei pentru a-\u015fi sus\u0163ine tezele \u015fi ideile \u015fi expunerea lor complex\u0103, desf\u0103\u015furat\u0103, cu folosirea tuturor datelor colaterale \u2013 stilistice \u015fi chiar anecdotice \u2013 \u00een ipotecarea lor. De asta spun, publicistul Eminescu a fost \u00eentr-o permanent\u0103 competi\u0163ie cu poetul \u015fi nu se poate credita o ipostaz\u0103 \u00een dauna celeilalte. Poetul \u015fi publicistul coopereaz\u0103, se complinesc \u015fi se vitaminizeaz\u0103 spornic \u015fi reciproc.<\/p>\n


\n\tVirgil Borcan<\/strong><\/p>\n

\t\t\t\tGeorge Toma Veseliu: Colonia
\n\t\t\t\t (Noi exila\u0163i la Pontul Euxin)<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 33 de ani \u015fi numai Bunul Narator mai \u015ftie c\u00e2te variante, respins de cenzur\u0103, fragmentat, prescurtat, pierdut \u015fi rescris r\u00e2nd cu r\u00e2nd, romanul Colonia al t\u00e2rgovi\u015fteanului George Toma Veseliu vede \u00een sf\u00e2r\u015fit lumina t\u0103ioas\u0103 a tiparului la deja consacrata editur\u0103 „Bibliotheca”, spre finele lui 2010. Nimic ie\u015fit din comun, ve\u0163i zice, de n-ar fi avertismentul lui George Negrici de pe coperta a IV-a, care observ\u0103 „virtu\u0163ile acestui roman polifonic cu numeroase pasaje de virtuozitate faulkerian\u0103 \u015fi cu un num\u0103r cople\u015fitor de eroi indimenticabili”.
\n\tEpopeic, g\u00e2lg\u00e2itor, rabelaisian pe alocuri, „Colonia” \u00ee\u0163i \u00eentinde de la prima la ultima pagin\u0103 c\u00e2teva capcane narative, ca pentru a-\u0163i testa vigilen\u0163a lecturii. Mai \u00eent\u00e2i subtitlul propune un pact de lectur\u0103 insidios, pentru c\u0103 ziaristul Matei Vi\u015fan (protagonistul \/ narator implicat, reconvertit \u00een profesor de \u0163ar\u0103) nu e un Ovidius Naso exilat pentru transgresarea vreunui tab\u00fa erotic, iar Pontul Euxin, deloc primitor \u00een realitate, alc\u0103tuie\u015fte o zon\u0103 deluroas\u0103, cu \u0163\u0103rani naveti\u015fti la sondele de petrol din Perimetrul Malu Ro\u015fu \/ Ocni\u0163a \/ Moreni. Ar putea fi eventual o „colonie penitenciar\u0103”, ni se explic\u0103 (p.225): „absolut to\u0163i cei c\u0103zu\u0163i \u00een dizgra\u0163ie, \u00een administra\u0163ie, \u00een politic\u0103, \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt urmau s\u0103 treac\u0103 pe aici, pe la Ocnele Mici ot T\u00e2rgovi\u015fte pentru „purificare”. Organigrama \u00eei cuprinde printre mul\u0163i al\u0163ii pe: primarul Walter Florescu, casierul Busuioc, profesorul-director Mi\u015fu Ionescu, secretarul prim\u0103riei Ad\u00e2nceanu, profesoara (o „iap\u0103 n\u0103r\u0103va\u015f\u0103”) Laura-Zambilica Poponete; c\u00e2teva piese doar, pe o tabl\u0103 de \u015fah mult mai complicat\u0103, \u00een care chiar personajele de rang inferior au un profil psihologic extrem de pregnant, memorabil. Ad\u00e2nceanu de pild\u0103 – un fel de Gheorghe Dinic\u0103 manierat, de\u015ftept, care \u00eemprumut\u0103 mereu bani f\u0103r\u0103 s\u0103-i mai dea \u00eenapoi – descinde dintr-o tipologie autentic balzacian\u0103, chiar dac\u0103 e relativ sumar conturat.
\n\tContextul e cel postbelic al cooperativiz\u0103rii, cu „adapta\u0163i” \u015fi inadaptabili, o lume \u00een continu\u0103 ebuli\u0163ie, care parc\u0103 mereu a\u015fteapt\u0103 ceva – \u015fi totu\u015fi nimic nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103: „Colonia” e un exemplu perfect, mutatis mutandis, pentru un posibil „loc unde nu s-a \u00eent\u00e2mplat nimic”. Locul cibernetic prin excelen\u0163\u0103 e \u015fcoala general\u0103 din Ocni\u0163a, unde se \u00eentretaie majoritatea firelor narative \u015fi unde Matei Vi\u015fan pred\u0103 limba rom\u00e2n\u0103, dar ar putea fi la fel de bine c\u00e2rciuma, prim\u0103ria, izlazul unde la un moment dat copiii descoper\u0103 un cadavru (scen\u0103 decupat\u0103 parc\u0103 aidoma din Morome\u0163ii I) sau exploatarea petrolifer\u0103.
\n\tDe obicei, tonul e sarcastic; un umor \u0163\u0103r\u0103nesc, lipsit de menajamente, ie\u015fit parc\u0103 din p\u0103m\u00e2ntul clisos mirosind a petrol: „Primar\u00fa e tata al comunei, trebuie s\u0103 \u015ftie tot ce mi\u015fc\u0103 \u015fi ce nu mai mi\u015fc\u0103 pe raza comunei” (p. 205); „Br\u0103cinarul nostru, aproapele nostru” (Br\u0103cinar e numele unui personaj episodic); „s\u0103 intre mai ales \u00een Partid, dac\u0103 avea f\u0103lcari\u0163\u0103 \u015fi \u015ftie s\u0103 m\u0103n\u00e2nce bine c\u0103cat” (p. 188); „Originea e s\u0103n\u0103toas\u0103, g\u00e2ndirea e s\u0103n\u0103toas\u0103, dar dumneata, domnule Matei, ai ie\u015fit s\u0103n\u0103tos? Nu cumva te-ai ata\u015fat cam mult?” (p. 188), etc.
\n\tNu \u00eens\u0103 \u015fi cinic. Luciditatea auctorial\u0103 e uneori duioas\u0103, profund uman\u0103, ie\u015find din „propensiunea mea (Matei n.n.) spre o ciudat\u0103 \u015fi neistovit\u0103 poft\u0103 de a identifica oamenii”. C\u00e2nd, uneori, sunt mediocri, ace\u015ftia se definesc prin chiar truismele pe care involuntar le produc, \u015fi care declan\u015feaz\u0103 ironia subiacent\u0103 a autorului („Pasiunea e \u00eens\u0103\u015fi ra\u0163iunea de a fi”, crede un oarecare Ionicescu, care mai \u015fi m\u0103rturise\u015fte c\u0103 „scrie romane”). \u00cenc\u0103ier\u0103rile, iubirile, intrigile, be\u0163iile – toate au o intensitate dureroas\u0103, aproape strident\u0103, dar nu mai pu\u0163in autentic\u0103. A\u015fa ceva \u015fi-ar fi dorit Garabet Ibr\u0103ileanu, c\u00e2nd \u00eei repro\u015fa „prea mul\u0163ii zarz\u0103ri” lui Ionel Teodoreanu.
\n\tCum spuneam \u00eens\u0103 la \u00eenceput, vigilen\u0163a lecturii nu trebuie s\u0103 sl\u0103beasc\u0103 niciun moment, pentru c\u0103 romanul „scap\u0103” \u00een permanen\u0163\u0103 schemelor retrospective. Realist, de acord, dar f\u0103r\u0103 \u00eencr\u00e2ncenarea lui Faulkner. Roman \u0163\u0103r\u0103nesc? Poate, dar nu poporanist, nici tocmai morome\u0163ian \u015fi oricum superior deta\u015fat de epoca, \u00een fond, lamentabil\u0103 pe care o consemneaz\u0103. Din loc \u00een loc, povestirea (le r\u00e9cit) e suspendat\u0103 de inserturi \u00een cea mai bun\u0103 tradi\u0163ie textualist\u0103, mai ales atunci c\u00e2nd lectorul e invitat s\u0103 umple paginile inten\u0163ionat (?) r\u0103mase albe. Apoi, din nou, sumbru: „Deasupra noastr\u0103, documentul se constituie ca un monument al Istoriei” (p. 129). Liric alteori, ca strig\u0103tul lui F\u0103nu\u015f Neagu: „Aud cum venele \u00eemi cer s\u00e2nge, \u015fi vin, \u015fi \u0163uic\u0103, \u015fi femei, nu pe Ioana fiindc\u0103 te-a vrut pe tine, \u015fi cai m\u0103, cai pe care s\u0103-ncalec, s\u0103 spintec c\u00e2mpul noaptea pe lun\u0103, spre lunca Dun\u0103rii”. Sau chiar pur oniric, precum \u00een episodul halucinatoriu pe care antecedentele psihiatrice ale lui Matei, agravate de alcool, \u00eel provoac\u0103.
\n\tSumma summarum \u00eens\u0103, nu trebuie v\u0103zut\u0103 aici dorin\u0163a de epatare a burghezului – cititor \u015fi nici exerci\u0163iile de virtuozitate pe care tribula\u0163iile acestei capodopere a „literaturii de sertar” (\u00een cel mai bun sens al cuv\u00e2ntului) le-a \u00eeng\u0103duit. Pur \u015fi simplu, crede naratorul \u015fi suntem obliga\u0163i s\u0103-i d\u0103m dreptate, „e posibil ca fic\u0163iunea s\u0103 devin\u0103 o realitate mai adev\u0103rat\u0103 dec\u00e2t cea pe care o tr\u0103im”. (p. 264) Realitatea unei epoci dureroase, dureros evocat\u0103. \u015ei totu\u015fi cu umor \u015fi fidelitate. Fidelitatea unei oglinzi plimbat\u0103 de-a lungul unui drum.
\n\tDar nu acesta e, \u00een fond, Romanul?\t\t\t<\/p>\n


\nValeriu Sofronie<\/strong>
\n\"\"

Paul Blaj \u015fi noua astronomie a eului<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 volumul de debut din 2001, ,,Muream Vorbelor\u201d, urmat str\u00e2ns de ,,Numen. Gestul Drumului\u201d, \u201dMonedele Tristhaliei\u201d, ,,Valsul Vocalei\u201d, ,,Graiul cu accent de mort\u201d, ,,Aristocra\u021bia foielii\u201d \u0219i ,,Poetul miaz\u0103noapte\u201d, Paul Blaj \u00ee\u015fi arunc\u0103 \u00een 2010 m\u0103nu\u015file brodate cu poeme – ,,M\u0103nu\u015fi pe nisip\u201d (Editura Napoca Star \u2013 Cluj). Ca orice m\u0103nu\u015f\u0103 aruncat\u0103, pe nisip sau \u00een alt\u0103 parte, cartea este o provocare adresat\u0103 celor care \u015ftiu s\u0103 provoace \u015fi s\u0103 se lase provoca\u0163i \u2013 ascult\u0103torilor \u015fi vorbitorilor de poezie. Temele sale sunt ve\u015fnicele teme ale celor care s-au ridicat pe v\u00e2rfuri s\u0103 zg\u00e2rie cerul cu un cui: vidul, memoria, uitarea, plecarea, c\u0103utarea, fericirea, drumul, muzica, izolarea, moartea, lini\u015ftea, punctul de sprijin, repaosul, materia corporal\u0103 \u015fi cosmic\u0103, peronul, adev\u0103rul, ve\u015fnicia, femeia, insomnia, oboseala, r\u0103t\u0103cirea, pomul cunoa\u015fterii, noaptea, ploaia \u015fi, desigur, poezia.
\n Voi \u00eencerca \u00een r\u00e2ndurile urm\u0103toare s\u0103 decupez holomeric backgroundul acestui nou volum \u015fi s\u0103-i \u00eencercuiesc subiectiv perspectivele. Voi lua ca orizont de deschidere co-prezen\u0163ele Eului. Consecvent cu o idee mai veche, dup\u0103 care orice autor spune mai pu\u0163in dec\u00e2t vrea s\u0103 spun\u0103 \u015fi mai mult dec\u00e2t crede c\u0103 a spus (Alexandru Dragomir), \u00eemi voi asuma responsabilitatea intr\u0103rii \u00een spa\u0163iul dintre \u201emai mult dec\u00e2t-ul\u201d \u015fi \u201emai pu\u0163in dec\u00e2t-ul\u201d, acord\u00e2ndu-mi conceptul propriu la cel al scriitorului. N-a\u015f fi \u00een gra\u0163iile niciunei erori dac\u0103 voi sus\u0163ine prezen\u0163a \u00een acela\u015fi discurs a unei polifonii a Eurilor. Nimeni nu e singur. Solilocvialitatea vocii interioare este o caracteristic\u0103 \u00eent\u00e2lnit\u0103 doar la sinele bolnav sau la cel des\u0103v\u00e2r\u015fit, \u00eendumnezeit. Fie c\u0103 stai \u00een propria-\u0163i lumin\u0103, fie c\u0103 ai devenit purt\u0103torul luminii altuia, r\u0103m\u00e2i doar unul. Un unul personal sau un unul transpersonal. Omul de mijloc, cel real, este \u00een permanen\u0163\u0103 st\u0103p\u00e2nit de dialogul forurilor sale l\u0103untrice. Plictiselii metafizice a unicului discurs, i se substituie, \u00een om, pl\u0103cerea f\u0103r\u0103 obiect senzorial a discursurilor paralele. Nici autorul M\u0103nu\u015filor pe nisip nu face excep\u0163ie de la regul\u0103.
\n Contemplarea aspectului neschimbat al bol\u0163ii \u00eenstelate i-a determinat pe astronomi, ca \u015fi pe oamenii cunoa\u015fterii comune, s\u0103 cread\u0103 c\u0103 Universul are un caracter static. La scar\u0103 mare a Universului, \u00een afara mi\u015fc\u0103rii planetelor, nu se \u00eentrez\u0103rea nicio alt\u0103 mi\u015fcare. La \u00eenceputul deceniului trei al secolului trecut, aceast\u0103 imagine a \u00eenceput s\u0103 se destrame, odat\u0103 cu m\u0103surarea primelor deplas\u0103ri (spre ro\u015fu) ale galaxiilor. Locul Universului sta\u0163ionar a fost definitiv luat de Universul \u00een expansiune. Fizica, precum \u015fi logica, nu cunoa\u015fte toleran\u0163a multi-perspectivelor. Este ori a\u015fa, ori invers. Poeziei, \u00een schimb, i se permit toate.
\nDou\u0103 Euri se zbat \u00een poet, \u015fi nu pentru \u00eent\u00e2ietate, rivalitate, ci pentru dialog. Logica ascuns\u0103 a crea\u0163iei face ca sinele poetului s\u0103 fie divizat. Divizat, dar nu \u015fi \u00eemp\u0103r\u0163it. Pe de o parte, urm\u00e2nd regula astronomic\u0103, avem un Eu sta\u0163ionar. De cealalt\u0103 parte, Eul expansiv. S\u0103 urm\u0103rim fenomenologiile fiec\u0103ruia.
\nEul sta\u0163ionar se simte cople\u015fit, absorbit \u00een cotidianul-existen\u0163ial, \u201eretras\/ \u00een mul\u0163imea ocupa\u0163iilor m\u0103runte\u201d (din noiembrie vor r\u0103m\u00e2ne pete mari pe covor), din care \u00eei este imposibil s\u0103 ias\u0103 printr-o \u00een-continu\u0103-contemplare-a-vie\u0163ii, con\u015ftient totu\u015fi c\u0103 nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 se mint\u0103 \u201ela fel de eficient ca moartea\u201d (idem). Orice experien\u0163\u0103 a diferen\u0163ei \u00eei este refuzat\u0103 sau sanc\u0163ionat\u0103. Existen\u0163a tr\u0103it\u0103 este una binar\u0103, asemeni locuirii \u00een spa\u0163iul celor dou\u0103 valori din care se ridica \u00eentreag\u0103 virtualitate a informa\u0163iei. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, vie\u0163uirea \u00een placenta acestui eu contemplativ este asemeni uneia \u00eentr-un calculator, ghemuit ca \u00eentr-un leag\u0103n (din perspectiva unui \u015fofer de tir). Bombardat de tautologiile f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit ale existen\u0163ei pe drumuri b\u0103t\u0103torite, Eul sta\u0163ionar se percepe pe sine ca o ghen\u0103 alb\u0103 \u00een apropierea c\u0103reia \u201ec\u00e2inii\/ rup amintiri\/ pe jum\u0103tate vii\u201d (m\u0103ce\u015fe zdrobite), \u00eempr\u0103\u015ftiind \u00een juru-le toate gunoaiele trupului. C\u00e2nd ace\u015ftia se s\u0103tur\u0103, sarcina devor\u0103rii este preluat\u0103 de pitonul care \u00eel \u201esugrum\u0103 \u00een cel mai reu\u015fit profil\u201d (cu smoal\u0103 \u00een col\u0163ul gurii). Contrazis de prezen\u0163a \u00eengust\u0103, Eul sta\u0163ionar cunoa\u015fte totu\u015fi starea de luciditate, tr\u0103it\u0103 ca o insomnie \u00een mijlocul unei lumi adormite: \u201eo insomnie ciudat\u0103 m\u0103 deschide\/ ca pe o conserv\u0103\u201d (noaptea \u00een care am tu\u015fit). Numele acestui fel de a te deschide \u015fi a deschide are deja un nume. El se nume\u015fte Maria. \u00cen timp ce Marta deretice\u015fte prin jur, Maria ascult\u0103. Era o poveste: o femeie cu numele Marta, L-a primit \u00een cas\u0103 ei. \u015ei ea avea o sor\u0103 ce se numea Maria, care, a\u015fez\u00e2ndu-se la picioarele Domnului, asculta cuv\u00e2ntul Lui. Iar Marta se silea cu mult\u0103 slujire \u015fi, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socote\u015fti c\u0103 sora mea m-a l\u0103sat singur\u0103 s\u0103 slujesc? Spune-i deci s\u0103-mi ajute”. \u015ei, r\u0103spunz\u00e2nd, Domnul i-a zis: „Marto, Marto, te \u00eengrije\u015fti \u015fi pentru multe te sile\u015fti; ci un lucru trebuie; iar Maria partea cea bun\u0103 \u015fi-a ales, care nu se va lua de la ea”. Cu prosopul \u00een m\u00e2ini, asemeni unei alte Marii, Eul sta\u0163ionar sluje\u015fte trupului, \u015fterg\u00e2ndu-l de p\u0103catul g\u00e2ndului f\u0103r\u0103 limite, ivit din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd de dincolo de orizont – \u201e\u015fi aceasta a fost ziua bet \u00een care\/ doar un prosop curat mi-ar \u015fterge\/ pomul cuno\u015ftin\u0163ei binelui \u015fi uit\u0103rii\u201d (omul care vorbea cu muzica). Ceea ce nu reu\u015fe\u015fte con\u015ftiin\u0163a celor dou\u0103 direc\u0163ii, reu\u015fe\u015fte s\u0103 fac\u0103 \u00eentunericul celeilalte destr\u0103m\u0103ri: \u201epe bra\u0163ul meu drept\/ paloarea \u00eentunericului \u015fterge restul pove\u015ftii\/ ca pe un tatuaj\u201d (epistol\u0103 pentru iarn\u0103). Nu este loc pentru victorie dac\u0103 pariezi doar cu c\u00e2\u0163iva b\u0103nu\u0163i, restul fiind str\u00e2n\u015fi cu team\u0103 \u00een cutia pentru zile mai negre. Locul ei este luat de abandon \u015fi recunoa\u015fterea \u00eenfr\u00e2ngerii – \u201ec\u0103zut pe trotuare…\/ m\u0103 predau palorilor dintre ploi\u201d (x games), din loc \u00een loc g\u0103sind c\u00e2te un mic topos \u00een care este echilibrat cu orizontala – \u201eexist\u0103 c\u00e2te un loc ad\u00e2nc\/ \u00een care p\u0103m\u00e2ntul e feminin\/ el intr\u0103 \u00een tine prin t\u0103lpi\u201d (toamna nu \u015ftie c\u00e2nd e toamn\u0103). Ce \u00eei r\u0103m\u00e2ne acestui Eu neputincios nu este dec\u00e2t num\u0103rarea, asemeni unui contabil, a clipelor \u015fi scrierea lor \u00een cartea timpului sau, cum spune poetul, num\u0103rarea \u015fi botezarea firelor de iarb\u0103 (doar urme de cauciuc pe asfalt).
\nDincolo de Eul sta\u0163ionar se afl\u0103 Eul \u00eencrez\u0103tor \u00een puterea c\u0103l\u0103toriilor. S\u0103-l numim, \u00een aceea\u015fi logic\u0103 astronomic\u0103, Eul expansiv. Lumea lui este scufundat\u0103 \u00een vid dar \u00een interiorul ei Eul expansiv vibreaz\u0103 ca un fo\u015fnet f\u0103r\u0103 \u0163int\u0103 \u00een c\u0103utarea lucrurilor ve\u015fnice (city of angels), tras de \u201edrumul…luminat slab pe c\u00e2mpiile intinse\u201d (l’approche du nuage). La cap\u0103tul lui, un sunet de muzic\u0103, semn de \u00eencredere \u00een destinul c\u0103ut\u0103rii – \u201edin ce \u00een ce mai ra\u0163ional\u0103\/ muzic\u0103 a\u015fteapt\u0103\u201d (the blue notebooks). C\u0103utarea nu este una indeterminat\u0103, \u00eent\u00e2mpl\u0103toare. Ca \u00een orice c\u0103utare autentic\u0103 \u00een care se pun \u00een joc abisurile \u015fi \u00een\u0103l\u0163imile, ea \u00ee\u015fi fixeaz\u0103 un kilometru zero, aduc\u0103tor de repaos: \u201ecaut \u015fi acum lini\u015ftea demn\u0103 de un poem\/ caut un punct de sprijin…\/ vagabond prin galaxii\u201d (din perspectiva unui \u015fofer de tir). Libert\u0103\u0163ile c\u0103l\u0103toriilor acestei con\u015ftiin\u0163e secunde par nelimitate, pentru acest gen de \u00eentreprindere nefiind necesare instrumentele sofisticate ale tehnicii ci doar mersul cu m\u00e2inile goale – \u201eies \u00een ora\u015f cu m\u00e2inile goale\/ \u015fi merg pe asfaltul f\u0103r\u0103 trotuare\u201d, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd oprindu-se din mers \u201epe un pod \u00eenalt\/ deasupra tuturor bolilor incurabile\u201d ale lumilor (eu tulbur greierii) sau pe peronul c\u00e2te unui poem care \u00eei m\u0103soar\u0103 distan\u0163ele p\u00e2n\u0103 la centru \u015fi temperatura corpului \u00eencins de iminentele apropieri (cuvinte \u00een tempera). Singura limit\u0103 \u00eent\u00e2lnit\u0103 pare a fi doar noaptea care \u201ene \u00eencetine\u015fte\/ sunetele\/ deasupra corpurilor\u201d (dj remember). Mereu pe drum, ve\u015fnic \u00een c\u0103utare, Eul expansiv se \u00eentreab\u0103 dac\u0103 nu cumva sta\u0163iile secunde sunt tot at\u00e2t de valoroase, dac\u0103 nu chiar mai valoroase dec\u00e2t Ultimul adev\u0103r – \u201ene baricadam \u00een adev\u0103ruri\/ ca \u00een bordele\/ iar senza\u0163ia\/ c\u0103 acestea sunt p\u0103m\u00e2ntul f\u0103g\u0103duit\/ trebuie s\u0103 fie mai puternic\u0103\/ dec\u00e2t ve\u015fnicia\u201d (se apleca lua piatra o mirosea).
\nDualitatea sta\u0163ionar-expansiv din m\u0103runtaiele Eului, nu este una r\u0103zboinic\u0103, nu este una care s\u0103 le arunce pe dou\u0103 baricade din care s\u0103 se suspecteze \u015fi amenin\u0163e reciproc, ci o ve\u015fnic\u0103 re\u00eentoarcere a uneia \u00een cealalt\u0103. Cercul se \u00eenchide. Sinele reflexiv \u015fi cel tranzitiv vor tranzita unul c\u0103tre cel\u0103lalt, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015find experien\u0163\u0103 celor doi fii – a celui a\u015fezat \u015fi a celui risipitor. \u00cel l\u0103s\u0103m pe Poet s\u0103 trag\u0103 aceast\u0103 linie de concluzie din chiar inima poemului s\u0103u: \u201ear mai fi multe de povestit ar mai fi multe\/ de uitat\/ pentru c\u0103 nimic nu e mai posesiv\/ dec\u00e2t urmele pe care ne \u00eentoarcem dup\u0103 ce ne r\u0103t\u0103cim\u201d (noaptea \u00een care am tu\u015fit). Iar celor nemul\u0163umi\u0163i dintre noi cu aceast\u0103 solu\u0163ie, celor de alt\u0103 p\u0103rere deci, lupt\u0103torilor pentru suprema\u0163ia unuia sau altuia dintre eurile noastre, tot poetul este acela care, \u00eentr-o not\u0103 de subtil\u0103 ironie, ne indic\u0103 drept remediu \u201erezemarea \u00eentr-un cot\u201d (Martell XO).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

IONEL NECULA Eminescu \u015fi fundamentele statului de cultur\u0103 Ca multe din problemele evolu\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti, \u015fi cea a epistemologiei statului na\u0163ional<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21067"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21067"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21067\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21068,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21067\/revisions\/21068"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21067"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21067"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21067"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}