{"id":21035,"date":"2023-05-10T22:43:01","date_gmt":"2023-05-10T19:43:01","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21035"},"modified":"2023-05-10T22:43:01","modified_gmt":"2023-05-10T19:43:01","slug":"spatii-culturale-nr-17-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21035","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 17 (3)"},"content":{"rendered":"

Mioara Bahna<\/strong>
\n\"\"

Sim\u0163ul urgen\u0163ei, la or\u0103 t\u00e2rzie: J.M. Coetzee \u2013 Epoca de fier<\/strong><\/p>\n

Roman subiectiv, construit preponderent introspectiv, \u00een care personajul-narator, doamna Curren, o profesoar\u0103 din Cape Town, \u00eei scrie fiicei sale din Statele Unite despre ultima parte din via\u0163a sa, Epoca de fier [The Age of Iron, 1990], ap\u0103rut la Editura Humanitas Fiction, Bucure\u015fti, 2010, \u00een traducerea Irinei Horea, este crea\u0163ia lui John Maxwell Coetzee (n. 9 februarie, 1940, la Cape Town), laureatul Premiului Nobel pentru Literatur\u0103 din 2003, o carte extrem de emo\u0163ionant\u0103 despre o femeie care-\u015fi a\u015fteapt\u0103 implacabilul sf\u00e2r\u015fit apropiat, privind, uneori cu deta\u015farea pe care i-o confer\u0103 v\u00e2rsta, dar \u015fi cultura ei solid\u0103 de specialist \u00een limbile \u015fi literaturile clasice, alteori cu o implicare dureroas\u0103, degradarea accelerat\u0103 a propriei fiin\u0163e \u015fi, totodat\u0103, cea a \u0163\u0103rii sale.
\n Sub aspect diegetic, opera este relativ simpl\u0103, firul epic derul\u00e2ndu-se \u00eentr-un timp destul de scurt, din momentul \u00een care naratoarea afl\u0103 de la doctorul Syfret diagnosticul ne\u00eendur\u0103tor, c\u0103 are cancer, \u015fi p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd boala \u00ee\u015fi \u201edes\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte\u201d opera: \u201eVe\u015ftile nu erau bune, dar erau ale mele, destinate mie, ale mele, nu le puteam refuza\u201d. Cu aceast\u0103 informa\u0163ie halucinant\u0103, la \u00eentoarcerea acas\u0103, personajul prime\u015fte \u00eens\u0103 un dar, pe care i-l face via\u0163a \u015fi a c\u0103rui importan\u0163\u0103 o con\u015ftientizeaz\u0103 \u00een urm\u0103: \u00een u\u015fa garajului s\u0103u \u00ee\u015fi f\u0103cuse ad\u0103postul temporar, din cartoane \u015fi folie de plastic, un vagabond a c\u0103rui prezen\u0163\u0103 o irit\u0103 prin pasivitatea \/ non\u015falan\u0163a pe care i-o arat\u0103, dar, mai ales, sub influen\u0163a proaspetei \u015ftiri dramatice. Acesta \u00eei va r\u0103m\u00e2ne \u00eens\u0103 aproape, \u00een ciuda ostilit\u0103\u0163ii pe care o afi\u015feaz\u0103 adesea, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit. Naratoarea face, ulterior, din el \u201emesagerul\u201d ei, cel pe care \u00eel \u00eens\u0103rcineaz\u0103 s\u0103-i trimit\u0103, dup\u0103 moarte, fiicei scrisoarea-jurnal, forma sa de catharsis, dar \u015fi ultima leg\u0103tur\u0103 cu fiin\u0163a cea mai drag\u0103, c\u0103tre care i se \u00eendreapt\u0103 toate g\u00e2ndurile, confidenta incon\u015ftient\u0103 de rolul pe care-l are, pentru c\u0103 mama vrea ca ea s\u0103 afle doar la sf\u00e2r\u015fit prin ce a trecut.
\n Fiica, boala proprie \u015fi cea social\u0103, rasial\u0103 a Africii de Sud sunt temele principale ale scrisului naratoarei, pe fundalul apartheidului, generatorul \u201eepocii de fier\u201d, pe care o traverseaz\u0103, pl\u0103tind un tribut cumplit, o lume polarizat\u0103 dup\u0103 culoarea pielii, lucru inacceptabil pentru o fiin\u0163\u0103 sensibil\u0103, altruist\u0103 cum e doamna Curren, idealist\u0103 prin temperament \u015fi prin educa\u0163ie, a c\u0103rei bun\u0103tate, de care e con\u015ftient\u0103, devine, uneori, arm\u0103 \u00eempotriva ei \u00eense\u015fi \u015fi, de aceea, introspect\u00e2ndu-se, ceea ce face \u00een cea mai mare parte a c\u0103r\u0163ii, mediteaz\u0103: \u201eAm fost o persoan\u0103 bun\u0103, m\u0103rturisesc deschis. Sunt \u015fi acum o persoan\u0103 bun\u0103. Ce vremuri sunt astea \u00een care nu e de ajuns s\u0103 fii o persoan\u0103 bun\u0103!\u201d, pentru ca apoi s\u0103 constate: \u201eDar \u00een vremurile astea e nevoie de altceva dec\u00e2t de bun\u0103tate. Vremurile cer eroism\u201d.
\n Aflat\u0103 pe o pozi\u0163ie antagonic\u0103 fa\u0163\u0103 de reperele promovate de \u201eepoca de fier\u201d, \u00eentr-o Afric\u0103 de Sud \u00een care doar aparen\u0163a e de normalitate, cele dou\u0103 rase, alb\u0103 \u015fi neagr\u0103, asum\u00e2ndu-\u015fi fiecare, \u00een mod exclusiv, adev\u0103rul \u015fi devers\u00e2nd o ostilitate incurabil\u0103 una fa\u0163\u0103 de cealalt\u0103, doamna Curren, a\u015fa cum procedeaz\u0103 adesea \u015fi \u00een privin\u0163a bolii proprii, caut\u0103 s\u0103 ignore circumstan\u0163ele care i-ar afecta, \u00een plus, starea de spirit. Ea are o menajer\u0103 neagr\u0103, Florence, pe care o trateaz\u0103 aproape ca pe un membru al familiei, iar pentru copiii acesteia manifesta o grij\u0103 cvasimatern\u0103, cu toate c\u0103 nici mama \u015fi nici copiii n-o v\u0103d altcumva dec\u00e2t ca pe o britanic\u0103 exploatatoare.
\n Cartea cuprinde pagini de un lirism debordant, izvor\u00e2t at\u00e2t din personalitatea naratoarei, c\u00e2t \u015fi din situa\u0163ia ei de fiin\u0163\u0103 con\u015ftient\u0103 c\u0103 se afl\u0103 \u00een faza terminal\u0103 a unei boli neiert\u0103toare. Evenimentele din via\u0163a personajului \u00eencep s\u0103 se precipite \u2013 pe toate planurile \u2013 c\u00e2nd fiul menajerei, Bheki, aduce \u00een cas\u0103 un alt pu\u015fti, de cincisprezece ani, \u015fi cu o cruzime inimaginabil\u0103 pentru v\u00e2rsta lor, \u00eel lovesc bestial pe Vercueil, vagabondul devenit parte din via\u0163a st\u0103p\u00e2nei, care \u00eencearc\u0103 s\u0103 intervin\u0103, pled\u00e2nd pentru toleran\u0163\u0103, echilibru, \u00een\u0163elegere, valori care nu au niciun ecou \u00een fa\u0163\u0103 dezl\u0103n\u0163uirii urii lor irepresibile fa\u0163\u0103 de tot ce nu e lumea neagr\u0103. Situa\u0163ia se agraveaz\u0103 c\u00e2nd ace\u015fti copii care se pretind adul\u0163i sunt lovi\u0163i \u2013 inten\u0163ionat \u2013 de o ma\u015fin\u0103 a poli\u0163iei, \u00een timp ce mergeau cu bicicletele pe strad\u0103 \u015fi ma\u015fina salv\u0103rii vine dup\u0103 lungi insisten\u0163e, dar \u00eel ia doar pe prietenul lui Bheki, fiindc\u0103 pe acesta din urm\u0103 \u00eel \u00eengrije\u015fte mama sa, tem\u00e2ndu-se c\u0103 li s-ar \u00eent\u00e2mpla o nenorocire dac\u0103 ar fi dus la vreun spital.
\n \u00cen realitate, suspiciunea e viermele care determin\u0103 cele dou\u0103 tabere s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00eentr-o perpetu\u0103 \u00eencordare. De pild\u0103, de\u015fi doamna Curren e de o generozitate extraordinar\u0103, negrii din preajma ei o trateaz\u0103 cu ostilitate, d\u0103rnicia fa\u0163\u0103 de ei lu\u00e2nd-o ca pe o datorie a sa, pentru c\u0103, \u00een mentalitatea lor, ea ar trebui s\u0103 se simt\u0103 tolerat\u0103. Din acest motiv, dup\u0103 ce mai mul\u0163i tineri, implica\u0163i \u00een mi\u015fc\u0103ri de destabilizare politico-militar\u0103 a \u0163\u0103rii sunt uci\u015fi, negrii din jurul naratoarei o trateaz\u0103 ca \u015fi c\u00e2nd ar fi responsabil\u0103 de nenorocirile ab\u0103tute asupra lor. Dramatismul pe care-l simte din oprobriul direc\u0163ionat spre ea, coroborat cu acela intens dinl\u0103untru se accentueaz\u0103, gr\u0103bind finalul personajului, \u00een special dup\u0103 ce \u201eJohn\u201d \u2013 negrii nu-i spun niciodat\u0103 adev\u0103ratul lor nume! \u2013 prietenul lui Bheki, \u00eentors de la spital \u015fi neav\u00e2nd unde merge, vine \u00een casa ei, unde, a\u015fa cum pretinde poli\u0163ia, are armament ascuns \u015fi este omor\u00e2t, ceea ce-i spore\u015fte personajului-narator criza fizic\u0103, dar, mai ales, pe cea psihic\u0103, f\u0103c\u00e2nd-o ca, \u00een aceast\u0103 situa\u0163ie disperat\u0103, s\u0103-\u015fi p\u0103r\u0103seasc\u0103 locuin\u0163\u0103, sim\u0163ind-o \u00eenstr\u0103inat\u0103, \u015fi s\u0103 r\u0103t\u0103ceasc\u0103 pe str\u0103zi doar \u00een c\u0103ma\u015f\u0103 de noapte \u015fi \u00eenvelit\u0103 \u00eentr-o p\u0103tur\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00ee\u015fi pierde cuno\u015ftin\u0163a sau adoarme \u2013 nu mai \u015ftie \u2013, e atacat\u0103 de ni\u015fte copii negri \u015fi se treze\u015fte cu oroare c\u00e2nd acce\u015ftia \u00eei scobesc \u00een gur\u0103 cu un b\u0103\u0163, r\u0103nind-o, pentru a-i smulge din\u0163ii, eventual de aur, ca s\u0103-i v\u00e2nd\u0103, iar \u00een aceast\u0103 stare deplorabil\u0103 e g\u0103sit\u0103 de Vercueil, de-acum \u00eengerul ei p\u0103zitor, \u201eun b\u0103rbat la mijlocul vie\u0163ii, \u00eenc\u0103 sug\u00e2nd din sticle, t\u00e2njind dup\u0103 beatitudinea ini\u0163ial\u0103, c\u0103ut\u00e2nd-o \u00een st\u0103rile lui de apatie\u201d.
\n O scen\u0103 cutremur\u0103toare, prin sordidul pe care se construie\u015fte \u015fi prin c\u0103ldura uman\u0103 care o aureoleaz\u0103, \u00eei are \u00een centru pe cei doi, dormind, \u00eentr-un parc, pe cartoane, al\u0103turi de c\u00e2inele credincios al vagabondului. Imaginile care compun cartea sunt dramatice nu at\u00e2t prin ele \u00eensele, c\u00e2t, \u00eendeosebi, prin analiza pe care o face naratoarea, prin sensurile pe care ea li le ata\u015feaz\u0103. Momentul acesta e cel \u00een care pactul tacit dintre cei doi pare a se pecetlui pentru totdeauna, pentru c\u0103, revenind ulterior acas\u0103, Vercueil n-o mai p\u0103r\u0103se\u015fte pe doamna Curren p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit.
\n Simbioza aceasta dintre o femeie cult\u0103, rafinat\u0103 \u015fi un fost marinar, cu o m\u00e2n\u0103 mutilat\u0103 \u00eentr-un accident naval, neverosimil\u0103 pentru cei din jur, e explicat\u0103 de naratoare fiicei sale ca o manifestare fireasc\u0103 a vie\u0163ii: \u201eDe ce-i dau omului \u0103stuia de m\u00e2ncare? Din acela\u015fi motiv din care i-a\u015f hr\u0103ni c\u00e2inele (furat, sunt sigur\u0103) dac\u0103 ar veni s\u0103 cer\u015feasc\u0103. Din acela\u015fi motiv din care \u0163i-am dat \u0163ie s\u00e2n. S\u0103 fii destul de plin ca s\u0103 dai \u015fi s\u0103 dai din propria plin\u0103tate, ce motiva\u0163ie mai puternic\u0103 poate fi?\u201d
\n Considerat\u0103 \u00een 1990 \u00een Marea Britanie \u201eCartea anului\u201d, Epoca de fier prezint\u0103 cu acurate\u0163e psihologia unei femei invadate de suferin\u0163\u0103, surprins\u0103 \u00eens\u0103 magistral de un b\u0103rbat. Imagin\u00e2ndu-\u015fi cancerul \u2013 sub influen\u0163ata mitologiei \u2013 ca pe un crab devor\u00e2ndu-i \u015foldul, aceasta e totodat\u0103 receptiv\u0103 la eroziunea societ\u0103\u0163ii sud-africane, iar aceast\u0103 dubl\u0103 suferin\u0163\u0103, sporit\u0103 de singur\u0103tatea la care a condamna-o plecarea fiicei \u00een America, \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte un antidot \u00een scris: a scrie despre orice devine, \u00een viziunea ei, a scrie despre sine, pentru c\u0103 tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 are \u00een ea reverbera\u0163ii dramatice: \u201eDe ce scriu despre el? Pentru c\u0103 este \u015fi nu este persoana mea. Pentru c\u0103 \u00een privirea pe care mi-o arunc\u0103 m\u0103 v\u0103d pe mine \u00eentr-un fel care poate fi pus pe h\u00e2rtie. Altfel, ce-ar fi toat\u0103 scriitura asta altceva dec\u00e2t un geam\u0103t, acum ascu\u0163it, acum \u00eenfundat? (… ) Altfel, zi dup\u0103 zi, m\u0103 transform \u00een cuvinte \u015fi \u00eempachetez cuvintele \u00een h\u00e2rtie ca pe ni\u015fte dulciuri (…). Cuvinte din mine, pic\u0103turi din mine (…)\u201d.
\n Apropierea celor dou\u0103 personaje se face anevoios: cu bl\u00e2nde\u0163e, generozitate, din partea ei \u015fi cu suspiciune din partea lui, fiindc\u0103, dup\u0103 accidentul naval, nu mai are \u00eencredere \u00een semeni g\u0103sind \u00eemp\u0103carea doar \u00een alcool, pentru care-\u015fi cheltuie\u015fte pensia de invaliditate, prefer\u00e2nd s\u0103 doarm\u0103 pe str\u0103zi, \u00een loc s\u0103 duc\u0103 o via\u0163\u0103 normal\u0103. \u00cen aceast\u0103 apropiere, doamna Curren vede un fel de c\u0103s\u0103torie sui-generis: se simte protejat\u0103, iar nota\u0163ii \u00eempr\u0103\u015ftiate de-a lungul c\u0103r\u0163ii, din c\u00e2mpul semantic respectiv (\u201eca un so\u0163 care d\u0103 o lec\u0163ie de condus\u201d etc.) exprim\u0103 sentimentul acesta reconfortant. O deranjeaz\u0103, totu\u015fi, multe aspecte din via\u0163a, din comportamentul, din vestimenta\u0163ia lui, dar \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103-l accepte ca atare: \u201eCel mai puturos miros vine de la \u00eenc\u0103l\u0163\u0103rile \u015fi picioarele lui. Are nevoie de ciorapi. Are nevoie de o pereche nou\u0103 de pantofi. Are nevoie s\u0103 fac\u0103 baie. Are nevoie s\u0103 fac\u0103 baie \u00een fiecare zi; are nevoie de lenjerie curat\u0103; are nevoie de un pat; are nevoie de un acoperi\u015f deasupra capului; are nevoie de trei mese pe zi; are nevoie de bani \u00een banc\u0103\u201d.
\n Leg\u0103tur\u0103 aceasta ciudat\u0103 dintre cele dou\u0103 personaje e analizat\u0103 de naratoare, pe m\u0103sur\u0103 ce se cimenteaz\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s-o vad\u0103 cu ochii celorlal\u0163i sau chiar cu ai ei dinainte de \u00eenceputul sf\u00e2r\u015fitului: \u201eNeverosimil\u0103 tov\u0103r\u0103\u015fia asta! Asemenea unei c\u0103l\u0103torii cu autobuzul, \u00een Sicilia, \u00een \u00eenghesuial\u0103, fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu un b\u0103rbat str\u0103in, cu trupul lipit de al lui. A\u015fa o fi via\u0163a de apoi: nu un hol cu fotolii \u015fi muzic\u0103, ci un autobuz mare c\u00e2t toate zilele, supraaglomerat, \u00een drum dinspre nic\u0103ieri spre niciunde\u201d.
\n La \u00eenceputul acestei leg\u0103turi stranii dintre o femeie b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u015fi bolnav\u0103, cum se autoproclam\u0103 adesea, \u015fi un b\u0103rbat \u00eenc\u0103 \u00een putere, vagabond, naratoarea e cea care \u00eencearc\u0103 s\u0103-l familiarizeze cu universul lumii ei, con\u015ftient\u0103 de propria vulnerabilitate, \u00eens\u0103 Vercueil nu e nici dornic s\u0103 i se fac\u0103 dest\u0103inuiri, dar nici, mai ales, s\u0103 se confeseze \u015fi, de aceea, nu pare receptiv la ceea ce i se spune: \u201eCa apa care se izbe\u015fte de st\u00e2nc\u0103, a\u015fa se izbeau vorbele mele de t\u0103cerea lui\u201d \u2013 observ\u0103 doamna Curren. \u015ei, totu\u015fi, se aga\u0163\u0103 cu obstina\u0163ie de orice leg\u0103tur\u0103 cu via\u0163a: hr\u0103ne\u015fte mai multe pisici, sare \u00een ajutorul lui Florence \u015fi al celor din preajma acesteia, \u00eel ajut\u0103 pe Vercueil etc., fiindc\u0103 t\u00e2nje\u015fte, la r\u00e2ndu-i, dup\u0103 un strop de afec\u0163iune: \u201eVreau s\u0103 fiu str\u00e2ns\u0103 la pieptul cuiva, al lui Florence, al t\u0103u, al oricui, \u015fi s\u0103 mi se spun\u0103 c\u0103 totul va fi bine\u201d, cum \u00eei m\u0103rturise\u015fte, \u00een jurnal, fiicei, constat\u00e2nd cu disperare: \u201eOdat\u0103 am avut totul\u201d, iar acum \u201enimic din ce-mi doresc nu pot avea\u201d.
\n Nevoia de afec\u0163iune a personajului e \u00een contrast cu timpul \u015fi cu lumea ei, travers\u00e2nd \u201eepoca de fier\u201d, jalonat\u0103 de \u201ecopii de fier\u201d, orgolio\u015fi, necru\u0163\u0103tori, violen\u0163i, dar admira\u0163i de genera\u0163iile p\u0103rin\u0163ilor \u015fi bunicilor, pentru c\u0103 au curajul care lor le-a lipsit, de a \u00eencerca s\u0103 schimbe lumea: \u201e\u0102\u015ftia sunt copii buni, sunt ca fierul, suntem m\u00e2ndri de ei\u201d, cum spune Florence, dup\u0103 ce fiul ei \u015fi prietenul acestuia \u00eel bat cu bestialitate pe Vercueil, st\u00e2rnind oroarea doamnei Curren \u015fi f\u0103c\u00e2nd-o, ca totdeauna, s\u0103-\u015fi \u00eendrepte g\u00e2ndul spre limanul ei sufletesc, fiica de departe: \u201eUnde e inima mea \u00een toate astea? Sigurul meu copil se afl\u0103 la mii de kilometri dep\u0103rtare, \u00een siguran\u0163\u0103; \u00een cur\u00e2nd voi fi fum \u015fi cenu\u015f\u0103; prin urmare, ce conteaz\u0103 pentru mine c\u0103 a venit o vreme \u00een care copil\u0103ria este dispre\u0163uit\u0103, iar copiii se \u00eenva\u0163\u0103 unii pe al\u0163ii s\u0103 nu z\u00e2mbeasc\u0103 niciodat\u0103, s\u0103 nu pl\u00e2ng\u0103 niciodat\u0103, s\u0103-\u015fi ridice \u00een aer pumnii ca ni\u015fte baroase\u201d.
\n \u00centr-o \u0163ar\u0103 \u00een care e abolit\u0103 \u00eens\u0103 aproape orice normalitate, femeia aceasta cu sufletul at\u00e2t de mare, introspect\u00e2ndu-se, \u015ftie, de fapt, c\u0103 \u00eei ocrote\u015fte pe ceilal\u0163i de multe ori chiar \u00eempotriva dorin\u0163ei lor, pentru c\u0103 are nevoie ea \u00eens\u0103\u015fi de ocrotire: \u201ePrea mult de dat, prea mult pentru o fiin\u0163\u0103 care t\u00e2nje\u015fte, dac\u0103 e s\u0103 spun adev\u0103rul, s\u0103 se urce \u00een poala propriei mame \u015fi s\u0103 se lase m\u00e2ng\u00e2iat\u0103\u201d. Pe de alt\u0103 parte, Vercueil nu e nici el dec\u00e2t un nefericit: ia bani de la ea, \u00ee\u015fi cump\u0103r\u0103 b\u0103utur\u0103 \u015fi \u0163ig\u0103ri, dar nu e lacom. De aceea, o \u00eendeamn\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi transforme casa \u00eentr-un c\u0103min pentru studen\u0163i, dar ea ar vrea, mai de grab\u0103, s-o fac\u0103 ad\u0103post pentru cer\u015fetori, \u00eens\u0103 ezit\u0103 \u201epentru c\u0103 spiritul carit\u0103\u0163ii a pierit din \u0163ara asta. Pentru c\u0103 aceia care accept\u0103 caritatea o dispre\u0163uiesc, iar aceia care o d\u0103ruiesc, o d\u0103ruiesc cu disperare \u00een inim\u0103\u201d.
\n Experien\u0163a de via\u0163\u0103 \u015fi disperarea bolii proprii \u015fi a bolii societ\u0103\u0163ii \u00eei dicteaz\u0103 adesea naratoarei o exprimare aforistic\u0103: \u201eNu exist\u0103 adev\u0103r, doar \u015focul durerii ce m\u0103 str\u0103bate c\u00e2nd, pe nepus\u0103 mas\u0103, m\u0103 cople\u015fe\u015fte imaginea acestei case goale\u201d; \u201eUr\u00e2\u0163enia ce este altceva dec\u00e2t sufletul care se arat\u0103 prin carne?\u201d; \u201eMoartea ar putea fi \u00eentr-adev\u0103r ultimul mare du\u015fman al scrisului, dar \u015fi scrisul e du\u015fmanul mor\u0163ii\u201d; \u201eMoartea e puternic\u0103; via\u0163a e slab\u0103. Dar datoria mea e fa\u0163\u0103 de via\u0163\u0103\u201d.
\n Analiza f\u0103cut\u0103 de personajul-narator propriei vie\u0163i, dar \u015fi lumii \u00een care \u00ee\u015fi duce ultima suflare, e f\u0103r\u0103 patim\u0103, dar \u015fi f\u0103r\u0103 speran\u0163\u0103, raportarea la ansamblul lumii sud-africane, indiferent de culoare fiind sine ira et studio. Cu luciditate, observ\u0103 via\u0163a politic\u0103 a \u0163\u0103rii sale la televizor, unde e \u201eparada politicienilor\u201d, pe care, profesoar\u0103 fiind, \u00eei caracterizeaz\u0103 ca fo\u015ftii \u201eb\u0103t\u0103u\u015fi din ultimul r\u00e2nd de b\u0103nci de la \u015fcoal\u0103, b\u0103ie\u0163i costelivi, grei la minte, b\u0103rba\u0163i \u00een toat\u0103 firea acum \u015fi promova\u0163i \u00een fruntea \u0163\u0103rii\u201d, care au atins un asemenea grad de cinism, \u00eenc\u00e2t nici nu se mai ostenesc s\u0103-\u015fi revendice legitimitatea statutului, pentru c\u0103 \u201euneltind unii \u00eempotriva altora (…) au ridicat stupizenia la rangul de virtute\u201d, inimile lor fiind \u201eindolente, grele ca un caltabo\u015f\u201d. Cuv\u00e2ntul prin care-i eticheteaz\u0103 e \u201estupid\u201d, al c\u0103rui sens simte nevoia s\u0103-l \u015fi explice: \u201egreoi la minte, indiferent, golit de g\u00e2nd sau sentiment\u201d. F\u0103c\u00e2nd rechizitoriul lumii, naratoarea o acuz\u0103 \u015fi se acuz\u0103 pentru c\u0103 \u201eprivim a\u015fa cum privesc p\u0103s\u0103rile \u015ferpii, fascina\u0163i de ceea ce urmeaz\u0103 s\u0103 ne devoreze\u201d.
\n Aparenta discontinuitate a personajului-narator, la nivelul comportamentului, al atitudinii fa\u0163\u0103 de tablourile care compun lumea c\u0103reia \u00eenc\u0103 \u00eei apar\u0163ine, frizeaz\u0103, din perspectiva multora, ridicolul sau chiar nebunia, dar e rezultatul \u00eent\u00e2lnirii cu imagini adesea grote\u015fti, apocaliptice, \u00eentr-un timp catalogat ca \u201enelegitim, monstruos\u201d, care o determin\u0103 s\u0103 se simt\u0103 suspendat\u0103 \u00eentre g\u00e2ndul la fiic\u0103 \u015fi cel c\u0103tre mama sa, de care e mai aproape cu fiecare clip\u0103, \u015fi pe care o invoc\u0103 dramatic: \u201eDrag\u0103 mam\u0103, (…) uit\u0103-te \u00een jos la mine, \u00eentinde-\u0163i m\u00e2na spre mine!\u201d
\n Atmosfera tragic-pesimist\u0103 e sus\u0163inut\u0103 printr-o radiografiere atent\u0103 a aspectelor unui cotidian adesea halucinant. De pild\u0103, s\u00e2ngele care curge ro\u015fu \u015fi negru, \u201emai \u00eentunecat \u015fi mai sclipitor dec\u00e2t ar trebui s\u0103 fie s\u00e2ngele\u201d din rana aproape letal\u0103 a prietenului lui Bheki, o fascineaz\u0103 pe eroin\u0103, o \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103 \u015fi-i genereaz\u0103 o adev\u0103rat\u0103 \u201e\u00eencremenire contemplativ\u0103\u201d, pentru c\u0103 \u015fi acesta face parte din Africa de Sud pe care m\u0103rturise\u015fte c\u0103 o detest\u0103, invidiindu-\u015fi, din acest punct de vedere fiica, sc\u0103pat\u0103 de acolo: \u201eCe norocoas\u0103 e\u015fti c\u0103 ai l\u0103sat toate astea \u00een urm\u0103!\u201d.
\n \u00cembin\u00e2nd diegeza cu introspec\u0163ia \u015fi cu analiza psihologic\u0103, romanul se impune \u00eendeosebi prin felul \u00een care scriitorul surprinde verosimil subtilit\u0103\u0163ile sufletului unei femei, care \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit luciditatea, sporind dramatismul ac\u0163iunii. \u00cen abordarea aspectelor lumii sale, f\u0103r\u0103 a avea preten\u0163ia de a de\u0163ine monopolul adev\u0103rului, \u00een \u00eencercarea de a descoperi logica realit\u0103\u0163ii, aceasta dezv\u0103luie sentimente contradictorii: detest\u0103 \u015fi iube\u015fte concomitent, se resemneaz\u0103, pentru c\u0103 speran\u0163a nu mai poate fi o ocupa\u0163ie a ei, iar tonul elegiac o cople\u015fe\u015fte uneori. Pe Vercueil, a c\u0103rui prezen\u0163\u0103 \u00eei e din ce \u00een ce mai necesar\u0103, \u00eel vede ca imagine emblematic\u0103 a Africii de Sud: \u201eAm \u00eenceput chiar s\u0103 m\u0103 obi\u015fnuiesc cu mirosul (…). Asta e ceea ce am sim\u0163it pentru Africa de Sud: niciun strop de iubire, doar un strop de obi\u015fnuin\u0163\u0103 cu mirosul ei r\u0103u?\u201d Mai mult, c\u0103s\u0103toria devine, dup\u0103 \u00eent\u00e2lnirea cu acesta, aproape un laitmotiv. Dar nu \u201ec\u0103s\u0103toria\u201d, \u00een sensul obi\u015fnuit, ci o uniune bazat\u0103 pe compromisuri, fiecare d\u00e2nd c\u00e2te ceva de la sine, pentru a primi ceea ce are nevoie de la cel\u0103lalt: \u00eel sprijin\u0103 pe Vercueil, oferindu-i bani, m\u00e2ncare \u015fi chiar un ad\u0103post, pentru a-\u015fi \u00eemplini misiunea de \u201emesager\u201d. \u015ei leg\u0103tura cu \u0163ara o vede tot ca pe o c\u0103s\u0103torie: \u201eC\u0103s\u0103toria este destin. Devenim ceea ce lu\u0103m \u00een c\u0103s\u0103torie. Noi care ne c\u0103s\u0103torim cu Africa de Sud devenim sud-africani: ur\u00e2\u0163i, \u00eembufna\u0163i, apatici, singurul semn de via\u0163\u0103 din noi fiind o scurt\u0103 sclipire a col\u0163ilor, c\u00e2nd suntem sup\u0103ra\u0163i\u201d.
\n Treptat, cerbicia lui Vercueil \u00eencepe s\u0103 fie \u00eenfr\u00e2nt\u0103 prin tenacitatea doamnei Curren \u00een a se apropia de el, dar confesiunile ei nu induc reciprocitate. \u00cens\u0103 leg\u0103tura aceasta insolit\u0103 nu cade \u00een promiscuitate. Cartea exprim\u0103 dramatismul ultimei p\u0103r\u0163i nu numai din via\u0163a personajelor, ci din via\u0163a majorit\u0103\u0163ii oamenilor b\u0103tr\u00e2ni, sili\u0163i s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 singuri, \u00een ciuda grijii lor nesf\u00e2r\u015fite pentru ceilal\u0163i \u015fi, \u00eendeosebi, pentru propriii lor copii. Nota\u0163iile personajului-narator exprim\u0103 sentimentul devastator al inutilit\u0103\u0163ii pe care-l tr\u0103ie\u015fte omul \u00een v\u00e2rst\u0103: \u201e Ce u\u015for e s\u0103 iube\u015fti un copil, ce greu s\u0103 iube\u015fti ceea ce devine un copil!\u201d ; \u201eUn spectacol dezgust\u0103tor: de s-ar ispr\u0103vi mai iute!\u201d; \u201e\u00een fond, asta-\u015fi dore\u015fte omul p\u00e2n\u0103 la urm\u0103: s\u0103 fie cineva acolo, la care poate apela \u00een \u00eentuneric. Mama sau oricine e dispus s\u0103 \u0163in\u0103 locul mamei\u201d.
\n Dramatismul textului spore\u015fte odat\u0103 cu boala personajului: calmantele nu mai fac fa\u0163\u0103 durerii, iar evenimentele din afar\u0103, tot mai grave, vin s\u0103-i ad\u00e2nceasc\u0103 suferin\u0163a, scrisul devenind, \u00een aceste condi\u0163ii, un act existen\u0163ial. Pe acest fundal de sensibilitate exacerbat\u0103, o localitate a negrilor e incendiat\u0103, iar, ca represalii, poli\u0163ia \u015fi armata ucid mai mul\u0163i insurgen\u0163i, \u00een majoritate copii, \u00eenc\u00e2t cercul acesta de ur\u0103 \u015fi disperare trece \u015fi prin curtea casei doamnei Curren.
\n Procesele de con\u015ftiin\u0163\u0103 pe care \u015fi le face personajul sunt sporite de atitudinea celorlal\u0163i, mai ales a unui negru educat, rud\u0103 a lui Florence, Thabane, care, dezinhibat dup\u0103 evenimentele tragice \u00een care e ucis fiul acesteia, \u00eei arunc\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 doamnei Curren, cu o deferen\u0163\u0103 zdrobitoare, vorbe din care str\u0103bate animozitatea incurabil\u0103 a neamului s\u0103u fa\u0163\u0103 de tot ce e r\u0103u \u015fi care \u00een concep\u0163ia sa are o singur\u0103 etichet\u0103: \u201ebritanic\u201d.
\n Demont\u00e2nd via\u0163a \u00een secven\u0163e asupra c\u0103rora \u00ee\u015fi focalizeaz\u0103 tot mai pregnant aten\u0163ia, \u00een pofida fragilit\u0103\u0163ii ei fizice \u015fi suflete\u015fti, naratoarea nu capituleaz\u0103, ci doar se repliaz\u0103 din fa\u0163a ororilor existen\u0163iale cosmetizate \u00een \u00eensemn\u0103rile pentru fiic\u0103 \u015fi o implor\u0103 dramatic: \u201e\u00ce\u0163i spun aceast\u0103 poveste nu ca s\u0103 \u00ee\u0163i fie mil\u0103 de mine\u201d sau \u201es\u0103 nu-\u0163i fie mil\u0103 de mine c\u00e2nd cite\u015fti asta! S\u0103 nu-\u0163i la\u015fi inima s\u0103 bat\u0103 la unison cu a mea!\u201d. Cu o luciditate care, ca \u00een cazul personajelor lui Camil Petrescu, \u00eei spore\u015fte drama, personajul se analizeaz\u0103: \u201eeram mai calm\u0103 \u015fi pentru c\u0103 nu-mi mai p\u0103sa dac\u0103 tr\u0103iam sau nu\u201d, \u00eencerc\u00e2nd totodat\u0103 s\u0103 se vad\u0103 \u015fi prin ochii ostili ai celorlal\u0163i, c\u00e2nd merge, asum\u00e2ndu-\u015fi riscuri uria\u015fe, \u00een a\u015fezarea negrilor ale caror case sunt incendiate: \u201eo binef\u0103c\u0103toare b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u015fi nebun\u0103 prins\u0103 de ploaie, o curc\u0103 plouat\u0103\u201d.
\n Nota\u0163iile eseistice sunt frecvente: de\u015fi neputin\u0163a fizic\u0103 se accentueaz\u0103 continuu, determin\u00e2nd-o s\u0103-\u015fi doreasc\u0103 s\u0103 scape mai repede din aceast\u0103 lume obscur\u0103, doamna Curren e animat\u0103 de for\u0163a polarizatoare a energiilor ei, dragostea de via\u0163\u0103: \u201eCe lucru bun e via\u0163a! Ce idee minunat\u0103 a avut Dumnezeu! Cea mai bun\u0103 idee care a existat vreodat\u0103. Un dar, cel mai generos din toate darurile, re\u00eennoindu-se la nesf\u00e2r\u015fit, de la o genera\u0163ie la alta\u201d. Personajul ajunge chiar s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u201efiec\u0103ruia dintre noi soarta \u00eei trimite boala pe care o merit\u0103\u201d. Oric\u00e2t de altruist\u0103 e, \u015ftie \u00eens\u0103 c\u0103 nu din vina ei \u201esunt vremurile a\u015fa de ru\u015finoase\u201d.
\n Simptomatic pentru un personaj cu o t\u0103rie de caracter extraordinar\u0103, de\u015fi devine din ce \u00een ce mai mult o umbr\u0103 a femeii care a fost, aceasta \u00ee\u015fi \u201econserv\u0103 sim\u0163ul urgen\u0163ei\u201d, nu-\u015fi irose\u015fte energia vital\u0103 \u00een lament\u0103ri gratuite, iar aceast\u0103 \u0163inere sub control o ajut\u0103 s\u0103 nu ajung\u0103 prematur in imposibilitatea de autoap\u0103rare, ci s\u0103-\u015fi construiasc\u0103 strategii de rezisten\u0163\u0103 la suferin\u0163\u0103: \u201eAt\u00e2ta vreme c\u00e2t povara este doar povara durerii, o suport \u0163in\u00e2nd-o la distan\u0163\u0103. Nu eu sunt cea care sufer\u0103 durerea, \u00eemi zic (…). \u1e62i c\u00e2nd \u015fmecheria nu func\u0163ioneaz\u0103, c\u00e2nd durerea insist\u0103 s\u0103 m\u0103 st\u0103p\u00e2neasc\u0103, o suport, n-am ce face\u201d.
\n \u00cen aceast\u0103 lec\u0163ie de via\u0163\u0103 pe care o scrie, bagajul cultural \u00eei vine adesea \u00een ajutor personajului \u00een lupta f\u0103r\u0103 speran\u0163\u0103 dintre ultimele zv\u00e2cniri ale vie\u0163ii \u015fi for\u0163a implacabil\u0103 pe care \u015fi-o arat\u0103 moartea din ce \u00een ce mai aproape: \u201ePentru a tr\u0103i, spunea Marcus Aurelius, e nevoie de arta lupt\u0103torului, nu a dansatorului. Totul e s\u0103 stai pe picioarele tale, nu e nevoie de pa\u015fi dr\u0103gu\u0163i\u201d. Lirismul \u015fi-l permite \u00eens\u0103 numai \u00een scris, devenit aproape un act ritualic, ale c\u0103rui finalit\u0103\u0163i sunt singurele beneficii pe care le mai poate avea, pentru c\u0103 \u201eora e t\u00e2rzie \u015fi eu nu \u015ftiu cum s\u0103 m\u0103 salvez\u201d. Dar nici scrisul nu mai are, spre final, puterea de la \u00eenceput: \u201eC\u00e2nd am \u00eenceput aceast\u0103 scrisoare lung\u0103, am crezut c\u0103 for\u0163a ei va fi la fel de mare ca a mareei\u201d, pentru ca, apoi, \u201escrisoarea pare s\u0103 devin\u0103 tot mai abstract\u0103\u201d, personajul tinz\u00e2nd s\u0103 repro\u015feze, s\u0103 acuze destinul, fiica, pe Dumnezeu chiar care a ales-o s\u0103 sufere, s\u0103 fie abandonat\u0103. Aceste momente de r\u0103stri\u015fte sunt \u00eens\u0103 reprimate de t\u0103ria l\u0103untric\u0103 prin care condamnatul devine lupt\u0103tor pentru ceilal\u0163i, \u00eempotriva rasismului, a apartheidului, a viciilor fiec\u0103ruia dintre cei cu al c\u0103ror drum se intresecteaz\u0103 al s\u0103u, c\u0103ut\u00e2nd, f\u0103r\u0103 pic de orgoliu, s\u0103 r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 \u00een ceilal\u0163i o f\u0103r\u00e2m\u0103 din ce a adunat, chiar dac\u0103 realitatea se obstineaz\u0103 s\u0103-i contrazic\u0103 reperele culturale \u015fi s\u0103 o determine s\u0103-\u015fi pun\u0103 \u00eentreb\u0103ri: \u201eUnde a intervenit gre\u015fala? Avea leg\u0103tur\u0103 cu onoarea, cu no\u0163iunea de care m\u0103 \u0163ineam cu din\u0163ii, format\u0103 prin educa\u0163ie, prin lecturi, anume c\u0103, \u00een sufletul s\u0103u, omul onorabil nu poate fi r\u0103nit\u201d.
\n \u015ei dac\u0103 tot timpul a fost preocupat\u0103 de cineva, acum, c\u00e2nd finalul propriu e iminent, iar calmantele nu mai au niciun efect, \u00een ciuda dozelor din ce \u00een ce mai mari, doama Curren \u00ee\u015fi direc\u0163ioneaz\u0103 aproape \u00eentreaga aten\u0163ie spre Vercueil \u015fi observ\u0103 c\u0103, \u201ecu c\u00e2t se apropie sf\u00e2r\u015fitul, cu at\u00e2t \u00eemi este mai devotat\u201d, ceea ce-i spore\u015fte grija pentru \u201ece-l a\u015fteapt\u0103 (…) c\u00e2nd se va \u00eencheia episodul cu b\u0103tr\u00e2na din casa cea mare\u201d \u015fi caut\u0103 s\u0103-l consoleze cu dorin\u0163a ei de a-l veghea dup\u0103 moarte, de\u015fi recunoa\u015fte c\u0103 n-are nicio \u201eidee clar\u0103 despre ce e posibil dup\u0103 moarte\u201d. \u00cen schimb, Vercueil, durul inocent, cu sinceritatea omului c\u0103lit \u00een pericolele vie\u0163ii de marinar, \u00eei devine sprijinul, f\u0103r\u0103 s\u0103 a\u015ftepte vreo r\u0103splat\u0103, simulacrul de so\u0163, care, la final, \u00eei d\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015farea aceea dup\u0103 care t\u00e2njise, care s-o fac\u0103 s\u0103 simt\u0103 c\u0103 nu e singur\u0103: \u201eM-a luat \u00een bra\u0163e \u015fi m-a str\u00e2ns at\u00e2t de tare, c\u0103 mi-a \u0163\u00e2\u015fnit afar\u0103 r\u0103suflarea din piept\u201d, cu toate c\u0103 e doar \u201e o \u00eembr\u0103\u0163i\u015fare ce nu d\u0103ruia niciun strop de c\u0103ldur\u0103\u201d.
\n Finalul e deschis.<\/p>\n


\nDoina Cernica<\/strong>
\n\"\"

Traducere din limba francez\u0103 de Anca Andreea Chetrariu<\/strong><\/p>\n

Fernando Couto e Santos <\/strong><\/p>\n

Profesorul Feranado Couto e Santos s-a n\u0103scut \u00een 1965, la Lisabona. Acolo l-am cunoscut \u00een vara anului 2009, \u00een ora\u015ful s\u0103u natal, la lansarea unor c\u0103r\u0163i scrise \u015fi traduse de Micaela Ghi\u0163escu, \u00eentr-o manifestare de neuitat organizat\u0103 de Institutul Cultural Rom\u00e2n din Lisabona \u00een spa\u0163iul \u00eenc\u0103rcat de semnifica\u0163ie dintre 10 iunie \u015fi 15 iunie, zilele intr\u0103rii \u00een ve\u015fnicie a lui Cam\u00f5es \u015fi Eminescu, poe\u0163ii na\u0163ionali ai celor dou\u0103 popoare de la extremit\u0103\u0163ile latinit\u0103\u0163ii europene. Atunci am aflat despre interesul constant al lui Fernando Couto e Santos pentru literatura rom\u00e2n\u0103, despre frecventele sale colabor\u0103ri cu Institutul Cultural Rom\u00e2n din capitala Portugaliei, const\u00e2nd \u00een conferin\u0163e \u015fi particip\u0103ri la colocviile organizate sub egida lui, Institut care, de altfel, \u00een anul 2009, l-a r\u0103spl\u0103tit, pentru contribu\u0163ia adus\u0103 la \u00eent\u0103rirea rela\u0163iilor culturale dintre Rom\u00e2nia \u015fi Portugalia, cu titlul ,,Amicus Romanie\u201d, distinc\u0163ia fondat\u0103 de actualul s\u0103u director, poetul Virgil Mihaiu. S\u0103 mai ad\u0103ug\u0103m c\u0103 Fernando Couto e Santos are un blog \u00een francez\u0103, \u00abLa Plume dissidente\u00bb, care, de asemenea \u00eei reflect\u0103 dragostea pentru literatur\u0103, \u015fi s\u0103 men\u0163ion\u0103m, re\u00eennoindu-ne mul\u0163umirile, c\u0103 ne-a \u00eencredin\u0163at nu o dat\u0103 texte despre scriitori rom\u00e2ni. Este \u015fi cazul acestui eseu, pe care acum \u00eel oferim cititorilor revistei \u201eSpa\u0163ii culturale\u201d \u00een traducerea din limba francez\u0103 a Anc\u0103i Andreea Chetrariu, doctorand al Universit\u0103\u0163ii \u201e\u015etefan cel Mare\u201d Suceava. (Doina Cernica)<\/p>\n

Fernando Couto e Santos <\/strong>
\n Emil Cioran sau despre neajunsul de a fi fericit <\/strong><\/p>\n

\u00cen limba portughez\u0103 exist\u0103 o expresie care cu siguran\u0163\u0103 i-ar fi placut filosofului rom\u00e2n Emil Cioran dac\u0103 ar fi \u00eenv\u0103\u0163at limba lui Cam\u00f5es: \u00abpe str\u0103zile am\u0103r\u0103ciunii\u00bb . Nu c\u0103 acesta ar fi fost, din c\u00e2te spun cei ce l-au cunoscut, un personaj sumbru, ursuz sau melancolic, dar opera sa filosofic\u0103 este, se \u015ftie, urzit\u0103 de o reflec\u0163ie asupra scepticismului \u015fi a dezn\u0103dejdii pe care titlurile sale le surprind c\u00e2t se poate de bine : Pe culmile disper\u0103rii (1934), Tratat de descompunere (1949), Silogismele am\u0103r\u0103ciunii (1952) sau Despre neajunsul de a te fi n\u0103scut (1973).
\n Emil Mihai Cioran s-a n\u0103scut pe 8 aprilie 1911 \u00een R\u00e3\u015finari, un sat din Carpa\u0163i, \u00een Transilvania, dintr-un tat\u0103 preot ortodox \u015fi o mam\u0103 atee. Pe vremea aceea locul s\u0103u natal era teritoriu maghiar \u015fi f\u0103cea a\u015fadar parte din Imperiul austro-ungar, a c\u0103rui f\u0103r\u00e2mi\u0163are la sf\u00e2r\u015fitul primului r\u0103zboi mondial ar fi fost, \u00een viziunea lui Cioran, o parabol\u0103 a sf\u00e2r\u015fitului Europei. Cioran n-a r\u0103mas totu\u015fi mult timp la R\u0103\u015finari, ci s-a mutat cu familia c\u00e2\u0163iva ani mai t\u00e2rziu la Sibiu (Hermannstadt \u00een limba german\u0103 \u015fi Nagyszeben \u00een limba maghiar\u0103), tot \u00een Transilvania. Sf\u00e2r\u015fitul anilor ’20 \u015fi \u00eenceputul anilor ’30 \u00eei permit s\u0103 cunoasc\u0103, datorit\u0103 studiilor la Bucure\u015fti, mai multe personalit\u0103\u0163i – tinere ca \u015fi el – care vor marca via\u0163a literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 : Mircea Eliade, Eugen Ionescu sau Constantin Noica. Sunt ani caracteriza\u0163i printr-o turbulen\u0163\u0103 extrem\u0103, c\u00e2nd mi\u015fc\u0103ri na\u0163ionaliste de inspira\u0163ie fascist\u0103 sau antisemit\u0103, cum e Garda de Fier a Legiunii Arhanghelului Mihail, domin\u0103 via\u0163a social\u0103 a \u0163\u0103rii – ca peste tot \u00een Europa, de altfel – seduc\u00e2ndu-i pe tinerii intelectuali. Mircea Eliade, Constantin Noica \u015fi Emil Cioran sunt \u00een mod special sensibili la argumentele \u015fi elocven\u0163a lui Nae Ionescu, profesor de filosofie, la ale c\u0103rui cursuri iau parte mul\u0163i tineri entuzia\u015fti. Conform m\u0103rturiilor lui Aurel Cioran (fratele autorului) c\u0103tre eseistul italian Claudio Mutti \u015fi ap\u0103rute la data de 22 februarie 1996 \u00een cotidianul L\u00b4umanit\u00e0, \u00eentr-o zi c\u00e2nd Nae Ionescu i-a \u00eentrebat la sf\u00e2r\u015fitul cursurilor pe studen\u0163i dac\u0103 vor s\u0103 mai vorbeasc\u0103 despre altceva, Emil Cioran s-ar fi ridicat \u015fi ar fi r\u0103spuns : \u00ab Vorbi\u0163i-ne despre plictiseal\u0103 \u00bb. Nae Ionescu a disertat asupra acestei teme timp de dou\u0103 ore.
\n Emil Cioran, student ce-i \u00eendr\u0103ge\u015fte pe Nietzsche, Kant, Schopenhauer, Spengler \u015fi L\u00e9on Chestov, \u00ee\u015fi ob\u0163ine licen\u0163a – \u00een 1932 – cu o tez\u0103 despre Henri Bergson. Pasiunea t\u00e2n\u0103rului pentru opera filosofului francez care a primit \u00een 1927 Premiul Nobel pentru Literatur\u0103 s-a diminuat totu\u015fi cu timpul, Cioran fiind de p\u0103rere c\u0103 Bergson nu a \u00een\u0163eles tragedia vie\u0163ii.
\n \u00cen 1933 Emil Cioran pleac\u0103 la Berlin cu o burs\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi continu\u0103 timp de doi ani studiile la universitatea local\u0103. \u00cen perioada \u00een care nazismul ia av\u00e2nt \u00een Germania, c\u00e2nd intelectualii independen\u0163i, cu sim\u0163 critic \u015fi minte liber\u0103, sunt for\u0163a\u0163i s\u0103-\u015fi p\u0103r\u0103seasc\u0103 \u0163ara – dezam\u0103gi\u0163i de cele mai multe ori de na\u0163ionalitatea lor – sau \u00ee\u015fi v\u0103d c\u0103r\u0163ile arz\u00e2nd, Emil Cioran cade prad\u0103 c\u00e2ntecului de siren\u0103 hitlerist. Printre alte triste perle, Cioran afirm\u0103, \u00een anii ’30 c\u0103 \u00ab \u00een afar\u0103 de Hitler nu exist\u0103 ast\u0103zi pe lume un alt om politic care s\u0103-mi inspire o simpatie \u015fi o admira\u0163ie mai mare\u00bb. Sau : \u00ab F\u0103r\u0103 fascism, Italia ar fi o \u0163ar\u0103 falimentar\u0103 \u00bb. Nu-\u015fi ascunde nici fascina\u0163ia pentru Codreanu, liderul mi\u015fc\u0103rii legionare a G\u0103rzii de Fier, c\u0103ruia \u00eei adreseaz\u0103 comentarii ditirambice.
\n \u00centre timp \u00eencepe s\u0103-\u015fi publice primele scrieri. \u00cen 1934 vede lumina tiparului la Bucure\u015fti Pe culmile disper\u0103rii. \u00cen aceast\u0103 prim\u0103 carte apar \u00een stare embrionar\u0103 c\u00e2teva caracteristici ale filosofiei cioraniene de\u015fi, aici ca \u015fi \u00een Cartea Am\u0103girilor (a doua publicat\u0103), Cioran, dup\u0103 cum ne aminte\u015fte Marta Petreu (\u00een prefa\u0163\u0103 la Schimbarea la fa\u0163\u0103 a Rom\u00e2niei ), se interesa mai degrab\u0103 de \u00ab domeniul filosofic care prezint\u0103 cea mai mare intensitate spiritual\u0103 : metafizica, g\u00e2ndita \u00een maniera filosofilor subiectivi \u015fi presupun\u00e2nd deci o intens\u0103 dezbatere asupra condi\u0163iei tragice a omului \u00een univers\u00bb. Chiar \u00een prefa\u0163\u0103, Cioran vorbe\u015fte despre modul s\u0103u de a g\u00e2ndi \u015fi fiindc\u0103 textul este \u00een cea mai mare m\u0103sur\u0103 s\u0103 redea starea de spirit a autorului, cu insomniile de care sufer\u0103 \u00een momentul \u00een care \u00ee\u015fi concepe cartea, voi reproduce un lung extras din acesta : \u00abAm scris aceast\u0103 carte \u00een 1933, la v\u00e2rsta de 22 de ani, \u00eentr-un ora\u015f pe care \u00eel iubeam, Sibiu, \u00een Transilvania. \u00cemi terminasem studiile \u015fi pentru a-i p\u0103c\u0103li pe p\u0103rin\u0163ii mei, dar \u015fi pe mine \u00eensumi, m-am pref\u0103cut c\u0103 lucrez la o tez\u0103 (\u2026) La toate acestea se ad\u0103uga o bulversare interioar\u0103 care a pus cap\u0103t tuturor proiectelor mele, ruin\u00e2ndu-le. Fenomenul capital, dezastrul prin excelen\u0163\u0103 este starea de veghe ne\u00eentrerupt\u0103, neantul f\u0103r\u0103 armisti\u0163iu. Noaptea m\u0103 plimbam ore \u00een \u015fir pe str\u0103zile goale sau, c\u00e2teodat\u0103, pe cele b\u00e2ntuite de singuraticele profesioniste, \u00eenso\u0163itoarele ideale \u00een acele momente de suprem\u0103 disperare. Insomnia este o luciditate vertiginoas\u0103 care ar putea transforma paradisul \u00eentr-un loc de tortur\u0103. Totul \u00eei este preferabil acestei treziri permanente, acestei absen\u0163e criminale a uit\u0103rii. \u00cen timpul acestor nop\u0163i infernale, am \u00een\u0163eles stupiditatea filosofiei. Orele de veghe sunt de fapt o interminabil\u0103 respingere a g\u00e2ndului prin g\u00e2nd, con\u015ftiin\u0163a exasperat\u0103 de ea \u00eens\u0103\u015fi, o declara\u0163ie de r\u0103zboi, un ultimatum infernal al spiritului \u00eensu\u015fi (\u2026) Iat\u0103 \u00een ce stare de spirit am conceput aceast\u0103 carte, care a fost pentru mine un fel de eliberare, de explozie salvatoare. Dac\u0103 nu a\u015f fi scris, cu siguran\u0163\u0103 a\u015f fi pus cap\u0103t \u00eentr-un alt mod nop\u0163ilor mele\u00bb.
\n \u00cen 1936 erupe pe scena literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 cartea cea mai polemic\u0103 a lui Cioran, pe care \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103 sf\u00e2r\u015fe\u015fte prin a o renega \u00een cele din urm\u0103. Este vorba despre Schimbarea la fa\u0163\u0103 a Rom\u00e2niei, un eseu cu evidente accente antisemite.
\n \u00cen 1990, c\u00e2nd Rom\u00e2nia ie\u015fea din lunga, tiranica \u015fi ubuesca dictatur\u0103 comunist\u0103 a lui Nicolae Ceau\u015fescu, editura Humanitas promoveaz\u0103 \u015fi reediteaz\u0103 aceast\u0103 carte, iar Cioran decide s\u0103 suprime integral capitolul IV, \u00ab Colectivismul na\u0163ional \u00bb \u015fi alte pasaje care riscau s\u0103 lezeze sensibilitatea diverselor etnii (unguri, \u0163igani, evrei, rom\u00e2ni), victime ale comentariilor agresive, demers ce i-a fost de \u00eendat\u0103 repro\u015fat. Volumul a ap\u0103rut \u00een limba francez\u0103 \u00een 2009 (la editura L’Herne) cu un avertisment din partea editorului, iar pe coperta a patra se pot citi extrase dintr-un text care se reg\u0103se\u015fte integral \u00een interior cu titlul \u00abMon Pays\u00bb (\u00ab \u0162ara mea \u00bb), g\u0103sit de Simone Bou\u00e9 dup\u0103 moartea autorului, \u00een 1995. Aceasta estimeaz\u0103 c\u0103 textul ar data din 1950 ; reg\u0103sim \u00een aceste pagini un Cioran ce revine asupra pornirilor din tinere\u0163e : \u00ab C\u00e2nd stau \u015fi m\u0103 g\u00e2ndesc, mi se pare c\u0103-mi amintesc anii tr\u0103i\u0163i de un altul. \u015ei-l reneg pe acel altul, eu \u00eensumi \u00een \u00eentregime \u015fi \u00een acela\u015fi timp la o mie de leghe de cel ce am fost. \u00cemi uram \u0163ara, pe to\u0163i oamenii \u015fi \u00eentreg universul; nu-mi r\u0103m\u00e2nea dec\u00e2t s\u0103 m\u0103 \u00eenfurii \u00eempotriva mea, ceea ce am \u015fi f\u0103cut din disperare \u00bb. Simone Bou\u00e9 (moart\u0103 \u00een 1997) ne aminte\u015fte \u00eentr-o not\u0103 de la sf\u00e2r\u015fitul textului faptul c\u0103 \u00een anii ’50 Cioran spunea despre el \u00eensu\u015fi \u00ab Sunt ca acele femei despre care se spune ca au un trecut \u00bb.
\n \u00cen 1937 Emil Cioran public\u0103 o nou\u0103 carte, Lacrimi \u015fi sfin\u0163i, sub forma unor aforisme, un gen pe care-l prefer\u0103 \u00een mod special \u015fi pe care \u00eel va folosi deseori \u00een c\u0103r\u0163ile viitoare scrise \u00een limba francez\u0103. Aforismele constituie, de altfel, o tradi\u0163ie foarte fran\u0163uzeasc\u0103. Cioran, care-i stima pe Chamfort \u015fi pe La Rochefoucauld este, a\u015fadar, tributar acestei tradi\u0163ii, chiar dac\u0103 a afirmat la un moment dat c\u0103 forma fragmentar\u0103 i se potrive\u015fte pentru c\u0103 ar fi lene\u015f. Anul 1937 are o \u00eensemn\u0103tate deosebit\u0103 \u00een via\u0163a sa: este anul \u00een care \u00ee\u015fi p\u0103r\u0103se\u015fte \u0163ara cu ajutorul unei burse a Institutului Francez din Bucure\u015fti \u015fi se stabile\u015fte definitiv \u00een Fran\u0163a. Revine \u00een Rom\u00e2nia \u00een 1940 – an \u00een care apare la Sibiu a patra sa carte, Amurgul g\u00e2ndur\u00edlor – pentru un scurt sejur, iar \u00een februarie 1941 se \u00eentoarce la Paris. \u00cen Fran\u0163a din timpul ocupa\u0163iei germane pare s\u0103-\u015fi abandoneze vechile angajamente politice (chiar dac\u0103 a flirtat pentru o vreme cu regimul de la Vichy) \u015fi se dedic\u0103 \u00een \u00eentregime operei sale, mai ales dup\u0103 r\u0103zboi \u015fi dup\u0103 eliberarea Parisului. Tot \u00een timpul ocupa\u0163iei \u00eel cunoa\u015fte pe marele poet evreu rom\u00e2n de expresie francez\u0103, Benjamin Fondane, cu care se \u00eent\u00e2lne\u015fte p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd acesta din urm\u0103 este deportat la Drancy, apoi la Auschwitz \u015fi a c\u0103rui prietenie o va invoca mai t\u00e2rziu \u00een Exercitii de admira\u0163ie (carte ap\u0103rut\u0103 \u00een 1986).
\n 1947 este un an crucial din via\u0163a sa, c\u00e2nd se consum\u0103 ruptura cu limba rom\u00e2n\u0103. Pe c\u00e2nd \u00eel traducea pe Mallarm\u00e9 \u00een rom\u00e2n\u0103, \u00eentr-un sat \u00een apropiere de Dieppe, realizeaz\u0103 c\u0103 limba francez\u0103 ar putea traduce mai fidel ceea ce el \u00ee\u015fi dore\u015fte s\u0103 exprime \u015fi decide s\u0103 scrie \u00een francez\u0103. Redacteaz\u0103 mai multe versiuni a ceea ce va deveni Pr\u00e9cis de d\u00e9composition (Tratat de descompunere). Va spune \u00eentr-o zi, pe un ton oarecum ironic: \u00ablimba francez\u0103 m-a lini\u015ftit cum o c\u0103ma\u015f\u0103 de for\u0163\u0103 calmeaz\u0103 un nebun.\u00bb
\n \u00centr-un interviu foarte interesant acordat lui L\u00e9o Gillet, \u00een 1982 la Casa Descartes din Amsterdam – \u00een care reg\u0103sim fraza citat\u0103 mai sus privitoare la gustul pentru forma fragmentar\u0103 – \u015fi reluat \u00een Entretiens (Colectia Arcades, Gallimard), Cioran (care dup\u0103 alegerea limbii franceze \u00ee\u015fi semneaz\u0103 operele \u00ab E.M. Cioran \u00bb) \u00ee\u015fi dezv\u0103luie impresiile asupra importan\u0163ei stilului, a corectitudinii gramaticale \u015fi a excelen\u0163ei limbajului francez. El evoc\u0103 pe un ton glume\u0163 povestea cuiva care l-a cunoscut \u00eentr-o zi pe un anume domn Lacombe, foarte cultivat, specialist \u00een limba basc\u0103, erotomaniac, bibliofil, fin cunosc\u0103tor al limbii franceze, pe care o \u00eentrebuin\u0163eaz\u0103 cu un rafinament nemai\u00eent\u00e2lnit, dar care nu a publicat niciodat\u0103 o carte. Chiar \u015fi a\u015fa, \u00ee\u015fi permite totu\u015fi s\u0103-i corecteze pe profesorii de la Sorbona – a c\u0103ror cursuri le frecventeaz\u0103 – dac\u0103 ace\u015ftia fac gre\u015feli de limba francez\u0103 \u015fi reia din acela\u015fi motiv vorbe spuse de prostituatele din Paris cu care se \u00eemprietenise ! Dup\u0103 p\u0103rerea lui Cioran, \u00ab numai \u00een Fran\u0163a scrisul este un lucru sacru (…) nu are nici un sens s\u0103 spui de exemplu: un anume scrie perfect \u00een german\u0103. Nu are nici un sens. Nici \u00een englez\u0103 (…) Este un concept strict francez \u00bb. Dup\u0103 Cioran, \u00een francez\u0103 nu po\u0163i \u00eennebuni…
\n Dup\u0103 Tratat de descompunere (Pr\u00e9cis de d\u00e9composition), prima carte scris\u0103 \u00een francez\u0103, Emil Cioran a mai scris \u00een jur de zece c\u0103r\u0163i p\u00e2n\u0103 la moartea sa \u00een 1995 ; dintre acestea : Silogismele am\u0103r\u0103ciunii (Syllogismes de l\u00b4amertume, 1952) ; Tenta\u0163ia de a exista (La tentation d\u00b4exister, 1956) ; Istorie \u015fi utopie (Histoire et Utopie, 1960) ; C\u0103derea \u00een timp (La chute dans le temps, 1964) ; Demiurgul cel r\u0103u (Le mauvais d\u00e9miurge, 1969) ; Val\u00e9ry \u00een fa\u0163a idolilor s\u0103i (Val\u00e9ry face \u00e0 ses idoles,1970) ; Despre neajunsul de a te fi n\u0103scut (De l\u00b4inconv\u00e9nient d\u00b4\u00eatre n\u00e9, 1973) ; Sf\u00e2rtecare (Ecart\u00e8lement, 1979) ; Exerci\u0163ii de admira\u0163ie (Exercices d\u00b4admiration, 1986) sau M\u0103rturisiri \u015fi anateme (Aveux et anath\u00e8mes, 1987).
\n Dup\u0103 moartea sa, c\u00e2teva documente inedite au fost publicate, iar de cir\u00e2nd dou\u0103 noi texte au v\u0103zut tiparul la editura L\u00b4Herne : Lettres (1961-1978) (Scrisori 1961-1978), coresponden\u0163a cu Armel Guerne, \u015fi Br\u00e9viaire des vaincus II (Breviarul celor \u00eenvin\u015fi II) (primul tom al acestei c\u0103r\u0163i a fost publicat \u00een 1993, dar se pare c\u0103 a fost scris \u00eentre 1941 \u015fi 1944).
\n Filosofia lui Cioran este, dup\u0103 cum am v\u0103zut la \u00eenceputul acestei cronici, \u00eenclinat\u0103 spre scepticism, pesimism, dezn\u0103dejde dar \u015fi suicid, am\u0103r\u0103ciune, vis, absurd, alienare, vid, dec\u0103derea \u015fi tirania Istoriei. \u00cen ciuda aspectului oarecum sumbru pe care \u00eel au majoritatea scrierilor sale, ironia a fost mereu prezent\u0103, iar pe de alt\u0103 parte el afirm\u0103 c\u0103 exist\u0103 o superioritate a vie\u0163ii asupra mor\u0163ii: aceea dat\u0103 de incertitudine. Moartea fiind sigur\u0103 \u015fi clar\u0103, numai misterul vie\u0163ii ar putea reprezenta un motiv pentru a tr\u0103i.
\n Se spune despre opera sa c\u0103 esta marcat\u0103 de refuzul oric\u0103rui sistem filosofic \u015fi detractorii s\u0103i \u00eei repro\u015feaz\u0103 lipsa de profunzime a cercet\u0103rii filosofice, \u00een sensul c\u0103 doar ar relua ideile lui Nietzsche, Bergson \u015fi ale altor g\u00e2nditori ilustr\u00e2ndu-le pur \u015fi simplu, f\u0103r\u0103 s\u0103 dezvolte o g\u00e2ndire critic\u0103 sau cel pu\u0163in autonom\u0103 \u00een raport cu filosofia acestora. Unii amintesc de asemenea faptul c\u0103 Cioran ur\u0103\u015fte istoria. \u00cen acest sens, Cioran \u015fi-a prezentat argumentele – destul de interesante de altfel – \u00een interviul citat mai sus: \u00ab Asta nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 doar la mine. \u015ei g\u00e2ndirea lui Eliade merge \u00eempotriva istoriei. De fapt, to\u0163i oamenii din Est, oricare ar fi orientarea lor ideologic\u0103, au o prejudecat\u0103 \u00eempotriva istoriei De ce ? Pentru c\u0103 sunt victimele acesteia. Toate aceste \u0163\u0103ri f\u0103r\u0103 destin din estul Europei sunt \u0163\u0103ri care au fost cotropite \u015fi supuse: pentru ele istoria este \u00een mod obligatoriu demoniac\u0103 . \u00bb Oricum ar fi, nu se poate spune c\u0103 Cioran \u0163ine la loc de cinste istoria. Mai departe afirm\u0103: \u00ab Este cea mai mare lec\u0163ie de cinism pe care am putea-o concepe (…) Am avut mereu o viziune, s\u0103 spunem, dezagreabil\u0103 asupra lucrurilor. Dar din momentul \u00een care am descoperit istoria, mi-am pierdut orice iluzie. Este cu adev\u0103rat opera diavolului ! \u00bb Putem interpreta aceste afirma\u0163ii ca pe o butad\u0103, dar dac\u0103 ne raport\u0103m la argumentele pesimiste \u015fi sceptice din \u00eentreaga oper\u0103 a lui Cioran, am putea conchide c\u0103 nu este nicidecum vorba de o incoeren\u0163\u0103.
\n Interzis public\u0103rii \u00een Rom\u00e2nia comunist\u0103, Cioran a tr\u0103it modest la Paris, mai \u00eent\u00e2i \u00eentr-o camer\u0103 din hotelul Marignan, pe strada Sommerard nr. 13, mai apoi cu Simone Bou\u00e9, \u00eentr-o mansard\u0103 de pe strada l’Od\u00e9on. De\u015fi a stat departe de centrele universitare \u015fi literare pariziene, a frecventat totu\u015fi un cerc restr\u00e2ns de prieteni, din care f\u0103ceau parte Eugen Ionescu (pe care l-a cunoscut la Bucure\u015fti \u00een anii ’30), Samuel Beckett – \u00ab meteci \u00bb care au ales s\u0103 scrie \u00een francez\u0103, ca \u015fi el – Gabriel Matzneff, Fr\u00e9d\u00e9ric Tristan, Roland Jaccard, Constantin Tacou \u015fi, bine\u00een\u0163eles, Mircea Eliade, \u00eenainte ca acesta s\u0103 plece \u00een Statele Unite.
\n A refuzat orice premiu literar, \u00een afar\u0103 de Prix Rivarol, \u00een 1949, pe care l-a acceptat din motive de ordin strict financiar. Era f\u0103r\u0103 nici un ban.
\n La comemorarea a o sut\u0103 de ani de la na\u015fterea acestui scriitor major al limbii franceze \u015fi rom\u00e2ne, opera sa este \u00eenc\u0103 vie \u015fi st\u00e2rne\u015fte interesul cercurilor universitare \u015fi literare.
\n Ca omagiu adus lui Emil Cioran, redau un aforism care \u00eemi place mult din Despre neajunsul de a te fi n\u0103scut: \u00abMontaigne, un \u00een\u0163elept, nu a beneficiat de posteritate; Rousseau, un isteric, \u00eenc\u0103 mai mi\u015fc\u0103 na\u0163iunile. Nu-mi plac dec\u00e2t g\u00e2nditorii care nu au inspirat niciun tribun.\u00bb De\u015fi nu \u0163in s\u0103-l vorbesc de r\u0103u pe Rousseau (\u00eel prefer totu\u015fi de departe pe Montaigne), cred c\u0103 dragul nostru Emil Cioran a v\u0103zut bine…. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mioara Bahna Sim\u0163ul urgen\u0163ei, la or\u0103 t\u00e2rzie: J.M. Coetzee \u2013 Epoca de fier Roman subiectiv, construit preponderent introspectiv, \u00een care<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21035"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21035"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21035\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21036,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21035\/revisions\/21036"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21035"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21035"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21035"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}