{"id":21005,"date":"2023-05-06T22:28:25","date_gmt":"2023-05-06T19:28:25","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21005"},"modified":"2023-05-06T22:28:25","modified_gmt":"2023-05-06T19:28:25","slug":"spatii-culturale-nr-18-13","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21005","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 18 (13)"},"content":{"rendered":"

Mioara Bahna<\/strong>
\n\"\"

Ion Murgeanu \u2013 Poeme septuagenare<\/strong><\/p>\n

Chiar din primele poezii ale volumului de Poeme septuagenare al lui Ion Murgeanu, am remarcat, ca \u00een cazul majorit\u0103\u0163ii poe\u0163ilor, un acut sentiment al precarit\u0103\u0163ii fiin\u0163ei, av\u00e2ndu-l, \u00een subsidiar, pe cel al eternei suprema\u0163ii ne\u00eendur\u0103toarea a timpului. De aceea, cele dou\u0103 c\u00e2mpuri semantice, asociate, al existen\u0163ei \u015fi al timpului, sunt foarte bine reprezentate \u00een carte, printr-o avalan\u015f\u0103 de cuvinte, dintre care amintim: etate, clip\u0103, moarte, a tr\u0103i, a \u00eemb\u0103tr\u00e2ni, noapte, a \u00eennopta, toamn\u0103, veac, temporalitate etc.
\n Aceast\u0103 liric\u0103 subiectiv\u0103, preponderent confesiv\u0103, este manifestarea unei sensibilit\u0103\u0163i exacerbate a poetului care penduleaz\u0103, cu luciditate, \u00eentre a-\u015fi asuma statutul de con\u015ftiin\u0163\u0103 \/ purt\u0103tor de cuv\u00e2nt pentru acea latur\u0103 a omenirii, care constituie masa pe care \u015fefii \u201eguvernului universal\u201d vor s-o manipuleze, pro domo bine\u00een\u0163eles, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 armonizeze contrariile, \u00eemp\u0103c\u00e2ndu-i pe Isus cu Lucifer, Binele \u015fi R\u0103ul, sub semnul puterii b\u0103ncilor \u00een lingouri de aur, \u015fi, pe de alt\u0103 parte, a-\u015fi exprima, cu un termen blagian, aceast\u0103 disperat\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103 a propriei destr\u0103m\u0103ri. \u00centre aceste dou\u0103 tr\u0103iri, care, de cele mai multe ori, de fapt, se suprapun, se amestec\u0103, poetul dezv\u0103luie un num\u0103r incomensurabil de fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri, convingeri, sentimente, toate demonstr\u00e2nd asumarea plenar\u0103 a dublei sale condi\u0163ii, de om \u015fi de artist, care motiveaz\u0103 trecerea acestuia de la acceptare bolgiei existen\u0163iale, f\u0103r\u0103 a se transforma, totu\u015fi, \u00eentr-un \u00eenvins, la revolt\u0103, fiindc\u0103 nu am fost \u00een lume om de om \u015fi c\u0103 a\u015f fi valoare \u015fi aparte \/ Nici c\u00e2t un puf de pan\u0103 pe o carte \/ La care scriu s\u0103 o citeasc\u0103: cine-mi? Din nou, ca \u00een cazul tuturor con\u015ftiin\u0163elor creatoare, ca un laitmotiv, poetul \u00ee\u015fi exprim\u0103 entuziasmul de a putea s\u0103-\u015fi transforme credin\u0163ele, g\u00e2ndurile, fantezia \u00een viet\u0103\u0163i, c\u0103r\u0163ile, \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, resemnarea indus\u0103 de limitele firii: Cei vii transform\u0103-n viet\u0103\u0163i menirea \/ Credin\u0163ei lor ci nu s-ajung cu firea.
\n Modestia este virtutea spiritelor superioare, iar aici, \u00een volumul lui Ion Murgeanu, este exprimat\u0103 explicit \u00een repetate r\u00e2nduri: Din nimic ce sunt mai tare m-am nimicit; Asta sunt, prietene, un nimeni. Exist\u0103 aici \u015fi nostalgia ne\u00eemplinirii visate, \u015fi recunoa\u015fterea z\u0103d\u0103rniciei impuse de con\u015ftiin\u0163a limitelor de multe feluri ale omului: sunt \u00eenvins cu fiecare carte \/ \u00een fiecare r\u00e2nd ce-l scriu f\u0103r\u0103 ecou, dar poetul \u015ftie c\u0103, \u00een esen\u0163\u0103, \u00een ciuda tuturor dezam\u0103girilor, chiar dac\u0103, de pild\u0103 nemurirea n-a fost niciodat\u0103 partea tare \/ a iubirii aici pe p\u0103m\u00e2nt, el, spre deosebire de ceilal\u0163i, are, cum spunea marele Arghezi, leacul mare-al mor\u0163ii tuturor, arta.
\n De la \u00een\u0103l\u0163imea celor \u015faptezeci de ani ai s\u0103i, poetul face un bilan\u0163, de fapt reitereaz\u0103 g\u00e2nduri, sentimente care constituie preocup\u0103ri ale omului creator, dezv\u0103luind, implicit, Ars Poetica, pe care \u015fi-a construit-o, a cizelat-o \u015fi pe care o sluje\u015fte: Am \u00eemb\u0103tr\u00e2nit, am \u015faptezeci de ani \/ \u015fi nici un prieten pentru mine. Aceast\u0103 concluzie nu atrage \u00eens\u0103 capitularea, poetul nu este devastat de nostalgie, ci strig\u0103 \u00eempotriva demonului toamnei sau se identific\u0103, poate, cu el, privegheat de Maica Domnului, care se uit\u0103 cu dragoste la copilul acesta, alt\u0103dat\u0103 curat la suflet, pe care l-a cuprins febra mare \u015fi \u00eenjur\u0103 crez\u00e2nd \/ c\u0103 demonul din om cu demoni se arunc\u0103 de r\u00e2nd.
\n [Foaie verde] frica nu e, a\u015fadar, neap\u0103rat cea a inevitabilei omene\u015fti dispari\u0163ii, ci e, mai de grab\u0103, indus\u0103 de con\u015ftiin\u0163a neputin\u0163ei dialogului cu Transcendentul, cu ecouri, iar\u0103\u015fi, argheziene: Elegii de toamn\u0103 f\u0103r\u0103 niciun r\u0103spuns \/ Resturi de epistole \u015fi epifanii. \u00cen acest context, al absen\u0163ei dialogului, libertatea e o robie, implic\u00e2nd o mai mare responsabilitate de a fi, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t se apropie ceasul al doisprezecelea, care-l face s\u0103 se simt\u0103 stup pr\u0103dat nainte s\u0103 fi fost miere, vegheat de soarele orb \u00een rolul lui Oedip, cu nostalgia originilor fruste, curate, de unde i-au pornit, at\u00e2tea c\u00e2te sunt, norocul, t\u0103ria, pentru ca \u00eentr-un Catren s\u0103 sintetizeze drama omului de a fi om: \u00centre defini\u0163ia pl\u0103cerii de-a te \u00eemplini \u015f a rodi \/ St\u0103 neputin\u0163a de a vrea c\u00e2nd vrei a muri \/ De ieri p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine, ca \u00eentr-o mic\u0103 vacan\u0163\u0103, pe urm\u0103, \/ La m\u00e2ine \u015fi la azi vei mai re-c\u0103dea \u00eenapoi \u00een via\u0163\u0103?! <\/p>\n


\n Camelia Manuela SAVA<\/strong>
\n\"\"

Annie Bentoiu: \u00cenchisoarea ,,din exterior\u201d<\/strong><\/p>\n

Annie Bentoiu, n\u0103scut\u0103 \u00eentr-o familie mixt\u0103 (mama, elve\u0163ianc\u0103 din cantonul Vaud, protestant\u0103, vorbitoare de limb\u0103 francez\u0103, o fin\u0103 intelectual\u0103, institutoare \u00eentr-o familie de evrei rom\u00e2ni, iar tat\u0103l, Constantin Deculescu, medic, provenit dintr-o familie de negu\u0163\u0103tori din Olteni\u0163a, deputat \u0163\u0103r\u0103nist), este un exemplu de reu\u015fit\u0103 a adapt\u0103rii \u015fi a persever\u0103rii \u00een formarea sa intelectual\u0103 dubl\u0103: vorbind la perfec\u0163ie limba rom\u00e2n\u0103, dar \u015fi franceza (\u00eenv\u0103\u0163at\u0103 \u015fi vorbit\u0103 doar cu mama), fapt ce \u00ee\u015fi va pune amprenta pe configura\u0163ia personalit\u0103\u0163ii sale, d\u00e2ndu-i o not\u0103 distinct\u0103 \u00een categoria intelectualelor din perioada interbelic\u0103 de la noi.
\n\u00cen memorialistica feminin\u0103, cele dou\u0103 volume de \u201eMemorii\u201d (vol. I, 1944-1947, vol. II 1947-1959), intitulate sugestiv \u201eTimpul ce ni s-a dat\u201d, poate ca o acceptare fatalist\u0103 a destinului, ocup\u0103 un loc aparte, Annie Bentoiu fiind o voce puternic\u0103, \u015ftiind s\u0103 se impun\u0103 \u00een aceast\u0103 zon\u0103 prin c\u00e2teva note speciale: autenticitatea celor tr\u0103ite \u015fi spuse, documenta\u0163ia corect\u0103 folosit\u0103 ca sprijin (apar date din ziarele Sc\u00e2nteia, Rom\u00e2nia Liber\u0103, Liberalul, Timpul, din revista Memoria, din Magazin istoric sau din Analele Sighet, din propriile jurnale \u0163inute de ea de-a lungul anilor \u015fi din jurnalele altora), dar, mai ales, acceptarea \u015fi asumarea ideii c\u0103 memoria poate fi subiectiv\u0103 \u015fi \u00een\u015fel\u0103toare uneori, de aceea, pe tot parcursul celor dou\u0103 volume, autoarea face referiri, obiec\u0163ii, observa\u0163ii sau simple nota\u0163ii asupra rolului pe care \u00eel joac\u0103 memoria \u00een cele relatate.
\nVolumul \u00eent\u00e2i debuteaz\u0103 brusc, cu o m\u0103rturisire franc\u0103, direct\u0103, caracteriz\u00e2nd genera\u0163ia din care face parte: \u201e\u00cemplinisem \u015faptesprezece ani \u015fi eram, ca destule fete prea protejate din genera\u0163ia mea, mult mai copil\u0103roas\u0103 \u015fi mai nerealist\u0103 dec\u00e2t cele de azi\u201d. A\u015fadar, firul memoriei nu se opre\u015fte la copil\u0103rie, pe care o consider\u0103 cea mai fericit\u0103 perioad\u0103 din via\u0163a ei, ci la un moment al adolescen\u0163ei; fiin\u0163\u0103 fragil\u0103 \u015fi copil\u0103roas\u0103, este impresionat\u0103 de bombardamentele celui de-al doilea r\u0103zboi mondial (descrierea avioanelor care aduceau nimicirea este foarte plastic\u0103: \u201eDe c\u00e2teva ori v\u0103zuser\u0103m trec\u00e2nd pe cer, diminea\u0163a, triunghiul g\u00e2\u015ftelor s\u0103lbatice de o\u0163el care sclipeau argintiu, duc\u00e2nd moarte altora.\u201d), dar evenimentul care o marcheaz\u0103 profund este seara de 23 august 1944, \u00eenfier\u00e2ndu-i tinere\u0163ea \u015fi schimb\u00e2nd pentru totdeauna soarta rom\u00e2nilor. Comentariul pe care \u00eel face referitor la acele momente este tulbur\u0103tor: \u201eM\u0103 \u0163in minte a\u015fezat\u0103 pe ceva scund – un sc\u0103unel sau chiar treptele verandei – cu fa\u0163a spre gr\u0103din\u0103 \u015fi capul \u00een m\u00e2ini, \u00eentr-o t\u0103cere absolut\u0103. Era o noapte senin\u0103 de var\u0103, aparent ca toate celelalte. Ceea ce m\u0103 st\u0103p\u00e2nea era un fel de angoas\u0103 tulbure, f\u0103r\u0103 form\u0103. Principala imagine care-mi venea \u00een minte era cea a unui z\u0103gaz care se rupe\u201d. De aici se porne\u015fte o \u00eentreag\u0103 cavalcad\u0103 a \u00eentreb\u0103rilor, a \u00eendoielilor, a medita\u0163iilor filozofice asupra istoriei \u015fi asupra destinului, asupra a tot ce urma s\u0103 vin\u0103. Schimbarea de regim (plecarea nem\u0163ilor \u015fi venirea iminent\u0103 a ru\u015filor) \u015fi cuvinte ca \u201ebol\u015fevic\u201d, \u201ecolhoz\u201d sunt \u00eenc\u0103rcate de teroare \u015fi conota\u0163ii negative, \u00eentreb\u0103rile se succed cu repeziciune: \u201eCe \u015ftiam, la urma urmei, despre ru\u015fi?\u201d, \u201eCum se vor petrece lucrurile?\u201d \u015fi c\u00e2teva pagini mai \u00eencolo -\u201eCine face istoria?\u201d. Adolescenta de atunci vedea deja viitorul incert \u015fi, ceea ce este interesant de subliniat, Annie Bentoiu comenteaz\u0103 \u00eentr-o not\u0103 de subsol (p.9) modul corect \u00een care feti\u015fcana ce fusese \u00een anul de gra\u0163ie 1944 surprinsese momentul istoric la care era p\u0103rta\u015f\u0103: \u201eAst\u0103zi, recitind cele scrise mai sus, sunt frapat\u0103 de amestecul de naivitate \u015fi intui\u0163ie corect\u0103 din g\u00e2ndurile mele de atunci. Impresia de \u00abz\u0103gaz care se rupe\u00bb era exact\u0103 \u015fi totul, de atunci \u00eencoace, ne-a confirmat-o.\u201d
\nEvenimentele politice sunt urm\u0103rite cu aten\u0163ie de c\u0103tre cea care era \u00een pragul maturiz\u0103rii sale \u015fi ele se \u00eempletesc cu amintirile despre cei dragi; apar portretele celor apropia\u0163i, \u015fi nu numai, sunt descrise locuri familiare – ora\u015ful Olteni\u0163a, cu \u00eemprejurimile sale, cu Dun\u0103rea care \u00ee\u015fi manifest\u0103 o fascina\u0163ie nemai\u00eent\u00e2lnit\u0103 asupra copilului de atunci. \u00centr-un amalgam nefiresc se \u00eempletesc imagini ale convoiului de c\u0103ru\u0163e aduc\u00e2ndu-i pe ru\u015fii \u201ecuceritori\u201d (cineva exclam\u0103: \u201eDomni\u015foara Nini! Veni\u0163i repede c\u0103 au venit ru\u015fii, s\u0103-i vede\u0163i ce frumo\u015fi sunt!\u201d) \u00eentr-o zi de \u201evar\u0103 cald\u0103, senin\u0103\u201d, eliber\u00e2nd dup\u0103 \u201elupte grele\u201d ora\u015fele Rom\u00e2niei (de fapt treceau \u00eentr-o \u201et\u0103cere anxioas\u0103\u201d prin sate \u015fi ora\u015fe), cu rememorarea \u00eent\u00e2lnirii cu Iuliu Maniu, \u00eenainte de 1940 (tat\u0103l ei o luase \u00eentr-o diminea\u0163\u0103 la restaurantul Continental din capital\u0103) \u015fi mutarea lor \u00eenapoi \u00een Bucure\u015fti \u00een septembrie 1944.
\nActivit\u0103\u0163ile adolescentine: filmele de la cinematograf, \u00eent\u00e2lnirile cu prietenele sau colegele se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een paralel cu ultimul an de \u015fcoal\u0103, motiv pentru a vorbi despre \u015ecoala Central\u0103 a c\u0103rei elev\u0103 a fost. Din perspectiva copilului, aceast\u0103 institu\u0163ie era o \u201einsuportabil\u0103 carcer\u0103\u201d, pe c\u00e2nd adultul este con\u015ftient de rolul jucat \u00een formarea sa intelectual\u0103: \u015fcoala era \u201ecea care-mi modelase fiin\u0163a ba cu voia, ba f\u0103r\u0103 voia mea\u201d, iar bacalaureatul are semnifica\u0163ia unui \u201erit de trecere\u201d cu \u201eun caracter magic\u201d, chiar mai mult, e un fel de \u201et\u0103iere a cordonului ombilical\u201d. Uniforma, protocolul, mesele luate ca intern\u0103, salutul, aspectul \u201eGr\u0103dinii mari\u201d, rug\u0103ciunea, \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, profesoarele care \u015fi-au l\u0103sat o amprent\u0103 important\u0103 asupra sa, toate acestea sunt elemente care fac parte pentru totdeauna din via\u0163a sa, din procesul s\u0103u de formare ca om \u015fi o determin\u0103 ca \u00een momentul scrierii s\u0103 afirme plin\u0103 de recuno\u015ftin\u0163\u0103: \u201e\u015ecoala Central\u0103 purta marca unei mentalit\u0103\u0163i modeste, harnice \u015fi corecte\u201d. Figuri reprezentative ale \u015ecolii Centrale i-au r\u0103mas \u00een suflet pentru totdeauna: Anina R\u0103dulescu-Pogoneanu, Maria Gabrea, Elena Rarincescu sau Crisanta \u015eteflea.
\nDivaga\u0163iile, comentariile \u015fi medita\u0163iile pe marginea evenimentelor politice se succed rapid \u015fi, cu c\u00e2t istoria \u00ee\u015fi face tot mai mult loc \u00een via\u0163a oamenilor, intruziunea politicului devine din ce \u00een ce mai pregnant\u0103.
\nAnnie Bentoiu \u00eencearc\u0103 s\u0103 reconfigureze, s\u0103 interpreteze \u015fi s\u0103-\u015fi explice at\u00e2t pentru ea \u00eens\u0103\u015fi, c\u00e2t \u015fi pentru ceilal\u0163i, episoade importante sau mai pu\u0163in importante \u00een succesiunea anilor, a\u015fa cum le re\u0163ine memoria. Astfel, mutarea \u00een toamna anului 1944 \u00eenapoi \u00een Bucure\u015fti nu are nimic fericit. Trecerea \u00een noul an, 1945, este f\u0103cut\u0103 f\u0103r\u0103 prea mult fast, \u00eens\u0103 amintirile din primele luni ale acestui a\u015fa-zis \u201e\u00eenceput\u201d sunt referitoare la conferin\u0163a de la Ialta (4 februarie), discursul generalului R\u0103descu (primul-ministru) – reprodus \u00een Viitorul din 13 februarie, ca apoi s\u0103 cad\u0103 guvernul R\u0103descu \u015fi \u00een 23 februarie s\u0103 se instaleze guvernul Petru Groza. Apare denumirea de FND (un nou organism \u00eenfiin\u0163at de comuni\u015fti, o grupare confuz\u0103 \u2013 Frontul Na\u0163ional Democratic \u2013 cu un rol important \u00een c\u0103derea Regelui Mihai prin demonstra\u0163iile antimonarhice organizate \u00een acea perioad\u0103) pe care autoarea o compar\u0103 cu cea de mai t\u00e2rziu \u2013 FSN, duc\u00e2ndu-se cu g\u00e2ndul la robespierreanul \u00abComit\u00e9 de Salut Public\u00bb; despre aceast\u0103 organiza\u0163ie vorbe\u015fte \u015fi Tudor C\u0103lin Zarojanu c\u00e2nd prezint\u0103 via\u0163a lui Corneliu Coposu, folosindu-se de documente din arhiva fostei Securit\u0103\u0163i.
\n\u00cen paralel cu interesul pentru ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een jurul ei, adolescenta \u00ee\u015fi tr\u0103ie\u015fte via\u0163a normal\u0103, cu mici flirturi nevinovate, specifice v\u00e2rstei, cu ad\u00e2ncirea \u00een lumea lecturilor, dar se g\u00e2nde\u015fte serios la studiile superioare: are de ales \u00eentre Drept \u015fi Litere, primul are c\u00e2\u015ftig de cauz\u0103. Dac\u0103 examenul de bacalaureat avea atunci o importan\u0163\u0103 major\u0103 (a se vedea situa\u0163ia actual\u0103, pe care \u015fi autoarea o remarc\u0103 – \u201east\u0103zi nu mai reprezint\u0103 mare lucru\u201d), iar cel de intrare la facultate era sever, totu\u015fi, examenul de la Drept i se pare \u201eo simpl\u0103 formalitate\u201d \u015fi sunt prezenta\u0163i apoi profesorii universitari, ca \u015fi \u00een cazul \u015ecolii Centrale, care erau somit\u0103\u0163i ale lumii juridice \u015fi politice interbelice: I.V.Gruia, Istrate Micescu, Gheorghe Strat, Mihai Rarincescu. Pe l\u00e2ng\u0103 intrarea la facultate, o preocup\u0103 \u015fi cursurile de stenodactilografie, filmele, cu prec\u0103dere cele americane, astfel c\u0103 toamna lui 1945 p\u0103rea mai degrab\u0103 calm\u0103, fiind, de fapt, o acalmie general\u0103. Sunt reproduse c\u00e2teva bancuri, replicile savuroase din epoc\u0103 ale lui Constantin T\u0103nase sau ale lui Ion Iancovescu.
\nProblematica primului volum de memorii este completat\u0103 de imaginea Bucure\u015ftiului acelor ani (1944-1945), care va fi ca un fir ro\u015fu al \u00eentregii scrieri (ea va fi urm\u0103rit\u0103 p\u00e2n\u0103 la finalul celui de-al doilea volum, cu toate schimb\u0103rile ce le voise \u00eensu\u015fi Ceau\u015fescu), apar descrieri minu\u0163ioase arhitecturale, autoarea av\u00e2nd o predilec\u0163ie pentru arhitectur\u0103, pentru a\u015fezarea obiectelor \u00een spa\u0163iu, decor sau teatru (\u00eensu\u015fire mo\u015ftenit\u0103, se pare, de la mam\u0103); exist\u0103 \u015fi o imagine a capitalei din anii \uf01430, cu vitrina luminat\u0103 a editurii \u201eCartea Rom\u00e2neasc\u0103\u201d, restaurantul \u201eTrocadero\u201d \u015fi apetisanta vitrin\u0103 de la \u201eRochus\u201d: unde tronau \u201efeliile de \u015func\u0103 roz, str\u0103vezii \u015fi suple, tivite cu o gr\u0103sime fraged\u0103 ca untul, chifle pufoase \u015fi borc\u0103nelele de iaurt\u201d, ar\u0103t\u00e2nd o bun\u0103stare decent\u0103; dup\u0103 23 august exist\u0103 o alt\u0103 imagine, nu cu mult diferit\u0103 de cea dint\u00e2i: \u201eBucure\u015ftiul se umplea de vitrine vesele \u015fi str\u0103lucitoare. Dup\u0103 lungile seri de bezn\u0103 ale camuflajului obligatoriu (din timpul r\u0103zboiului, n.n.) reap\u0103ruser\u0103 luminile; bulevardele, seara, p\u0103reau \u00eentr-o continu\u0103 s\u0103rb\u0103toare. Pe Calea Victoriei se deschideau unul l\u00e2ng\u0103 altul magazine elegante, izvor pentru noi, pu\u015ftancele, doar de idei \u015fi sugestii\u2026\u201d; Libr\u0103ria Italian\u0103 \u201econtinua s\u0103-\u015fi lichideze stocul de frumoas\u0103 ceramic\u0103 popular\u0103, de argint\u0103rie \u015fi obiecte din piele\u201d, pe c\u00e2nd anticariatul Djabourov \u00ee\u015fi permitea s\u0103 schimbe vitrina \u00een fiecare zi. Toate acestea se vor schimba numai \u00een doi-trei ani, pentru c\u0103, \u00eencep\u00e2nd din 1947-1948, Bucure\u015ftiul va c\u0103p\u0103ta o imagine contrastant\u0103: cenu\u015fiu \u015fi t\u0103cut, va fi un ora\u015f al fricii, al penuriei, al existen\u0163ei la limit\u0103: foamea \u015fi lipsurile de orice fel (de la hran\u0103 \u015fi \u00eembr\u0103c\u0103minte, \u00eenc\u0103l\u0163\u0103minte, p\u00e2n\u0103 la spa\u0163iu locativ impus), vizitele dese ale mili\u0163ienilor de la circ\u0103, \u00eenceperea epur\u0103rilor politice, obligativitatea \u00eenscrierii \u00een partidul comunist, imposibilitatea de a g\u0103si o slujb\u0103 pe potriva studiilor, lipsa mijloacelor culturale (c\u0103r\u0163i, spectacole, filme sau teatre) sunt realit\u0103\u0163ile acelor timpuri, prezente at\u00e2t \u00een capital\u0103, c\u00e2t \u015fi \u00een restul ora\u015felor \u0163\u0103rii.
\nNu numai Bucure\u015ftiul este o coordonat\u0103 spa\u0163ial\u0103 constant\u0103 \u00een memoria autoarei, ci \u015fi ora\u015ful natal al tat\u0103lui s\u0103u, Olteni\u0163a, unde se retr\u0103seser\u0103 \u00een timpul bombardamentelor din aprilie 1944. Strada Mare (este \u015fi titlul romanului de debut al autoarei, din 1969) cu \u201ezidurile trainice\u201d \u015fi \u201egr\u0103dini \u00eenecate de vegeta\u0163ie \u015fi br\u0103zdate de straturi ordonate de flori\u201d, ce ascundeau c\u0103su\u0163e stil vagon, are un farmec aparte \u015fi Annie Bentoiu noteaz\u0103: \u201esemnele distinctive ale ora\u015fului \u00eemi p\u0103reau a fi mai \u00eent\u00e2i faptul c\u0103 str\u0103zile fuseser\u0103 desenate cu rigla \u015fi echerul, toate paralele \u015fi perpendiculare \u00eentre ele, \u015fi, \u00een al doilea r\u00e2nd, c\u0103 el era legat de Dun\u0103re printr-o \u015fosea pietruit\u0103\u2026\u201d. Sunt amintite c\u00e2teva cl\u0103diri mai importante: gara, regia de tutun, moara, prim\u0103ria, judec\u0103toria, cele dou\u0103 \u015fcoli primare, liceul \u201eC. Alim\u0103ne\u015ftianu\u201d, teatrul comunal, vreo dou\u0103 b\u0103nci \u015fi vreo dou\u0103 biserici. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, descrierea Dun\u0103rii este \u00eenc\u0103rcat\u0103 de farmec \u015fi poezie; apa Dun\u0103rii are o vraj\u0103 aparte \u015fi m\u0103rturisirea vine de la sine: \u201eprivind pe suprafa\u0163a Dun\u0103rii am \u00eenv\u0103\u0163at infinitatea de nuan\u0163e ale culorilor, lucirile lor fugare \u015fi joaca luminii \u00eentre ap\u0103 \u015fi nori. Cerul era oglinda Dun\u0103rii \u015fi nu invers; aerul de deasupra apei nu sem\u0103na \u00een nici un fel cu cel de pe mal, se amestecau \u00een el mirosuri de pe\u015fte \u015fi smoal\u0103, f\u00e2\u015fii de r\u0103coare \u00eel str\u0103b\u0103teau ca ni\u015fte panglici juc\u0103u\u015fe, pic\u0103turi de ap\u0103 clipoceau \u00een el \u015fi-l f\u0103ceau s\u0103 par\u0103 mai greu\u201d. Concluzia este uimitoare at\u00e2t pentru autoare, c\u00e2t \u015fi pentru noi, cititorii: \u201eDun\u0103rea era o fiin\u0163\u0103 de esen\u0163\u0103 divin\u0103: avea frumuse\u0163ea, capriciile, puterea \u015fi misterul zeilor\u201d.
\nLegat de via\u0163a Olteni\u0163ei, autoarea prezint\u0103 o istorie pe scurt a familiei tat\u0103lui s\u0103u, de la bunicul Gheorghe Deculescu (\u201ebunicul nostru cu favori\u0163i \u015fi redingot\u0103 neagr\u0103\u201d) p\u00e2n\u0103 la unchiul Mitic\u0103, fratele cel mai mare al tat\u0103lui ei, considerat \u015feful familiei (\u201e\u00eenalt, lat \u00een umeri, cu o \u0163inut\u0103 totdeauna dreapt\u0103 \u015fi \u00eembr\u0103cat cu cea mai mare \u00eengrijire\u201d) – va avea o soart\u0103 nefericit\u0103: \u00eei moare so\u0163ia, \u00eei este confiscat\u0103 averea, este trimis cu domiciliu obligatoriu la Pite\u015fti, unde se va sf\u00e2r\u015fi singur, b\u0103tr\u00e2n \u015fi bolnav, \u00eentr-o s\u0103r\u0103cie cumplit\u0103, chiar \u015fi cei trei fii ai s\u0103i vor avea de suferit de pe urma originii lor \u201enes\u0103n\u0103toase\u201d; apoi este amintit \u015fi unchiul Ionel, un fel de aventurier al familiei, pedant \u015fi iubitor al pl\u0103cerilor vie\u0163ii; va fi \u015fi el trimis la canal, dar se pare c\u0103 supravie\u0163uie\u015fte acestei experien\u0163e, cumin\u0163indu-se.
\nTot aici \u00ee\u0163i g\u0103sesc loc \u015fi portretele celor dou\u0103 fiin\u0163e care i-au dat via\u0163\u0103 \u015fi au educat-o, form\u00e2ndu-i personalitatea \u015fi veghind asupra sa permanent: tat\u0103l \u015fi mama; portretele lor se \u00eentind pe c\u00e2teva pagini, autoarea revenind ori de c\u00e2te ori simte nevoia s\u0103 le completeze, chiar le surprinde \u00een diferite ipostaze ale vie\u0163ii lor, p\u00e2n\u0103 la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, purt\u00e2ndu-le un respect imens \u015fi o dragoste pe m\u0103sur\u0103.
\nElve\u0163ianc\u0103, mama sa, vorbitoare de limb\u0103 francez\u0103, protestant\u0103, are un destin inedit, dup\u0103 cum subliniaz\u0103 chiar Annie Bentoiu: \u201ea fost fiin\u0163a cea mai fatalist\u0103\u201d, \u201epentru ea totul era scris dinainte, era inutil s\u0103 te opui\u201d. O intelectual\u0103 fin\u0103, dar fragil\u0103, era \u00een momentul sosirii ei \u00een Rom\u00e2nia (\u00een 1920) \u201eo fiin\u0163\u0103 vesel\u0103, activ\u0103 \u015fi independent\u0103\u201d. Cu studii serioase \u015fi o lectur\u0103 bogat\u0103, este obligat\u0103 s\u0103 se fac\u0103 institutoare de limba francez\u0103, deoarece \u00eei mor ambii p\u0103rin\u0163i \u015fi are \u00een grij\u0103 doi fra\u0163i mai mici. Neajutat\u0103 de rudele sale mai bogate, hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 plece la Bucure\u015fti ca institutoare pentru o feti\u0163\u0103 \u00eentr-o familie de evrei. Printr-o \u00eent\u00e2mplare nea\u015fteptat\u0103 – \u00ee\u015fi rupe piciorul la s\u0103niu\u015f la Sinaia – ajunge s\u0103 se c\u0103s\u0103toreasc\u0103 dup\u0103 cinci ani cu medicul stagiar care o \u00eengrijise, schimb\u00e2ndu-\u015fi astfel mediul: de la atmosfera de r\u0103sf\u0103\u0163 ca institutoare, cu arii la pian, plimb\u0103ri \u015fi cump\u0103r\u0103turi pe Calea Victoriei (familia care o angajase era din preajma regelui – este vorba de medicul dentist al Majest\u0103\u0163ii sale), ajunge so\u0163ie de medic \u015fi va locui \u00een provincie, unde va fi iubit\u0103, apreciat\u0103 \u015fi protejat\u0103 de cumnatele \u015fi prietenele sale, dar unde se plictise\u015fte \u00eengrozitor, nefiind pasionat\u0103 de jocul de c\u0103r\u0163i sau de buc\u0103t\u0103rie. \u00cen schimb, noteaz\u0103 Annie Bentoiu, mama sa \u201ea r\u0103mas egal\u0103 cu ea \u00eens\u0103\u015fi\u201d, fiind o corespondent\u0103 fidel\u0103 toat\u0103 via\u0163a ei (moare \u00een 1986). Discu\u0163iile purtate cu ea, coresponden\u0163a, tonusul ei optimist, spiritul bl\u00e2nd \u015fi ocrotitor, toate acestea le-au apropiat pe cele dou\u0103, fiic\u0103 \u015fi mam\u0103, fiind ca dou\u0103 suflete pereche. T\u0103cerile \u015fi triste\u0163ile mamei dinspre sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii sale au fost puse pe seama faptului c\u0103 s-a considerat tot timpul o expatriat\u0103, neg\u0103sindu-\u015fi locul, chiar dac\u0103 s-a adaptat perfect limbii rom\u00e2ne \u015fi obiceiurilor locale; suport\u00e2nd lipsurile de orice tip cu stoicism, mut\u0103rile nenum\u0103rate, plec\u0103rile so\u0163ului la Canal, internarea lui \u00een lag\u0103rul de munc\u0103 for\u0163at\u0103 spre v\u00e2rsta de 70 de ani (chiar ea este arestat\u0103 c\u00e2teva zile \u015fi obligat\u0103 s\u0103 plece cu domiciliul for\u0163at) au marcat-o \u015fi au schimbat-o \u00eentr-o fiin\u0163\u0103 \u00eenchis\u0103 \u00een sine, t\u0103c\u00e2ndu-\u015fi durerea \u015fi \u00eendur\u00e2nd orice cu resemnare \u015fi demnitate.
\nLa polul opus, tat\u0103l s\u0103u, jovial, optimist, un bun profesionist, familist convins (legat suflete\u015fte de fra\u0163ii s\u0103i, Mitic\u0103 \u015fi Ionel) este descris ca fiind un b\u0103rbat elegant: \u201eLa cei 56 de ani ai s\u0103i din vremea aceea, tata era un b\u0103rbat \u00eenalt, sub\u0163ire, cu o elegan\u0163\u0103 natural\u0103 care nu l-a p\u0103r\u0103sit niciodat\u0103\u201d. Politicos \u015fi galant, \u201etemperament flegmatic \u015fi nu lipsit de umor\u201d, medicul Constantin Deculescu fusese deputat, senator \u015fi prefect de Ilfov, secretar \u00een Ministerul S\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii p\u00e2n\u0103 \u00een 1934 sub guvernul \u0163\u0103r\u0103nist. Dup\u0103 1945 spera ca dup\u0103 o \u201ejen\u0103\u201d financiar\u0103 s\u0103-\u015fi revin\u0103, lucru ce nu s-a \u00eent\u00e2mplat niciodat\u0103, fiind mai t\u00e2rziu re\u0163inut \u015fi trimis la Canal, apoi la munc\u0103 for\u0163at\u0103, tot timpul av\u00e2nd domiciliul obligatoriu, abia spre sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii profes\u00e2nd din nou ca medic la \u0163ar\u0103 s\u0103 primeasc\u0103 o pensie, iar revenirea \u00een Bucure\u015fti \u00een ultimii ani de via\u0163\u0103 s\u0103 se datoreze fiicei sale \u015fi ginerelui s\u0103u.
\nUltima reuniune familial\u0103 care \u00eei str\u00e2nge pe to\u0163i este cea ocazionat\u0103 de ceremonia ortodox\u0103 a nun\u0163ii de argint a p\u0103rin\u0163ilor s\u0103i; oficiindu-se \u00een casa familiei, iau parte, pe l\u00e2ng\u0103 fra\u0163i \u015fi nepo\u0163i, \u015fi prietenii cei mai buni ai lor, ap\u0103r\u00e2nd nume de oameni politici ca: Virgil Pot\u00e2rc\u0103 (moare la Sighet), D.R.Ioani\u0163escu (a f\u0103cut \u015fi el mul\u0163i ani de pu\u015fc\u0103rie), avocatul Nic Georgescu \u015etef\u0103ne\u015fti, Marinette, o prieten\u0103 elve\u0163ianc\u0103 a mamei sale, \u00eempreun\u0103 cu so\u0163ul ei. Aceast\u0103 reuniune de familie era o ultim\u0103 lec\u0163ie vie de istorie, cu discursuri \u015fi conversa\u0163ii pl\u0103cute; din nefericire, amintirea aceasta se leag\u0103 \u015fi de manifestarea antimonarhic\u0103 ce avusese loc \u00een Pia\u0163a Palatului, de ziua Suveranului, pe 8 noiembrie, c\u00e2nd simpatizan\u0163ii regali\u015fti sunt \u00eempr\u0103\u015ftia\u0163i cu b\u00e2tele de c\u00e2\u0163iva in\u015fi dubio\u015fi cobor\u00e2\u0163i din camioane (\u00een genul mineriadelor din anii 1990-1991); scena v\u0103zut\u0103 pe viu de c\u0103tre Annie cap\u0103t\u0103 semnifica\u0163ie abia mai t\u00e2rziu: era \u00eenceputul sf\u00e2r\u015fitului monarhiei \u00een Rom\u00e2nia.
\nPe tot parcursul volumului \u00eent\u00e2i, apar comentarii referitoare at\u00e2t la evenimente istorico-politice interne, c\u00e2t \u015fi la cele externe, de genul: \u00eent\u00e2lnirea de la Ialta, conferin\u0163a de la Moscova (ianuarie 1946), discursul lui Churchill (5 martie 1946) etc.; sunt amintite personalit\u0103\u0163ile lui Iuliu Maniu sau Ion Antonescu, autoarea face \u015fi o mic\u0103 istorie a mi\u015fc\u0103rii legionare, vorbe\u015fte \u015fi despre evrei, \u00een special despre evreii din Rom\u00e2nia, despre antisemitism, despre Fr\u0103\u0163iile de Cruce, dar, ceea ce este mai interesant este transferul ideologic \u015fi politic care are loc acum de la societatea pluripartidic\u0103 la cea comunist\u0103, a unui singur partid monopolizant (sunt scoase \u00een afara legii partidele istorice \u015fi interzise ziarele lor) \u015fi se vor vedea cur\u00e2nd modific\u0103rile din via\u0163a rom\u00e2nilor, pe toate nivelurile \u015fi faliile: ideile despre proprietate se schimb\u0103 totalmente \u2013 cei considera\u0163i chiaburi pierd totul \u015fi sunt arunca\u0163i \u00een lag\u0103re \u015fi \u00eenchisori al\u0103turi de oameni politici, intelectuali de prim rang din perioada interbelic\u0103, iar cei mai pu\u0163in \u00eenst\u0103ri\u0163i, cei s\u0103raci viseaz\u0103 s\u0103 ajung\u0103 \u015fi ei proprietari (de aici puterea poporului, partidul e al oamenilor muncii). Crezul morome\u0163ian este subliniat \u015fi de Annie Bentoiu: \u201eProprietatea unei case \u015fi\/sau a unui lot de p\u0103m\u00e2nt asigura libertatea de ac\u0163iune \u015fi demnitatea titularului, \u00eempreun\u0103 cu un bun renume (dac\u0103 era cazul)\u201d. Ideea de revolu\u0163ie con\u0163ine \u00een ea \u015fi s\u00e2mburele industrializ\u0103rii (excesive \u00een epoca Ceau\u015fescu), care, la \u00eenceputurile sale, consta \u00een faptul c\u0103 mul\u0163i \u0163\u0103rani veneau la ora\u015f, unde \u00eenv\u0103\u0163au o meserie sub comanda unor me\u015fteri.
\n La nivelul limbajului \u00eent\u00e2lnim o schimbare periculoas\u0103: propaganda de partid f\u0103cut\u0103 la radio sau \u00een pres\u0103 folose\u015fte nu numai formule a\u015fa-zis \u201ede lemn\u201d, dar sunt de o brutalitate nemai\u00eent\u00e2lnit\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci, st\u00e2rnind \u201eura de clas\u0103\u201d. Intr\u0103 acum \u00een limba rom\u00e2n\u0103 cuvinte folosite p\u00e2n\u0103 la satura\u0163ie, cum ar fi: \u201ea exploata\/exploatatori\u201d (cu pronun\u0163area dictatorului peltic de mai t\u00e2rziu n.n.), \u201ehuzuriser\u0103 (boierii n.n.)\u201d, \u201e\u00eempilaser\u0103\u201d, \u201ebandi\u0163i\u201d, \u201ea demasca\u201d. Limbajului violent i se adaug\u0103 teroarea, crimele, ororile \u00een numele unei ideologii utopice, dar desf\u0103\u015furate pe o perioad\u0103 lung\u0103 de timp (1945-1989).
\nAnnie Bentoiu ra\u0163ioneaz\u0103 ca un istoric, ca un cercet\u0103tor, f\u0103c\u00e2nd analize pertinente, compara\u0163ii: \u201e\u015ei comunismul, \u015fi nazismul \u015fi-au construit teorii sistematice, generale, menite s\u0103-i conving\u0103 pe viitorii criminali c\u0103 au nu doar dreptul, ci chiar datoria de a ucide sau de a pedepsi preventiv, \u00een vreme de pace, viitoarele victime fiindu-le prezentate \u00een culorile cele mai odioase, ca ni\u015fte fiin\u0163e r\u0103uf\u0103c\u0103toare\u201d. Autoarea face o paralel\u0103 \u00eentre nazism \u015fi comunism, din care ultimul, din nefericire, iese \u00eenving\u0103tor ca num\u0103r de victime \u015fi pagube colaterale. Dar cartea de memorii a lui Annie Bentoiu nu este nici pe departe o condamnare a comunismului, ci este o istorie, \u00een sensul de povestire, de redare a unei perioade grele din via\u0163a ei, care, de fapt, a marcat un popor \u00eentreg. Pentru noi, rom\u00e2nii, perioada cuprins\u0103 \u00eentre anii 1945 \u015fi 1949 este tot mai \u00eence\u0163o\u015fat\u0103 \u015fi m\u0103rturia acestei femei (tinere pe atunci) este binevenit\u0103, at\u00e2t din punct de vedere literar, c\u00e2t \u015fi istoric.
\n Ochiul critic, dublat de o fervoare ce se \u00eemplete\u015fte cu o fine\u0163e a frazelor, red\u0103 aici o sum\u0103 de lucruri importante at\u00e2t pentru ea, dar \u015fi pentru noi, ca cititorii ei, timpul prezent \u00een cartea ei devine un soi de personaj ciudat, c\u00e2teodat\u0103 ner\u0103bd\u0103tor, alteori prea calm, o acalmie ce nu poate aduce nimic bun, \u00eenc\u00e2t este \u00eendrept\u0103\u0163it\u0103 afirma\u0163ia criticului Dan C. Mih\u0103ilescu: \u201etimpul \u00abce ni s-a dat este\u00bb, \u00een fapt, timpul ce ni s-a luat.\u201d (Literatura rom\u00e2n\u0103 \u00een postceau\u015fism, I. Memorialistica sau trecutul ca re-umanizare, p.204).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mioara Bahna Ion Murgeanu \u2013 Poeme septuagenare Chiar din primele poezii ale volumului de Poeme septuagenare al lui Ion Murgeanu,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21005"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21005"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21005\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21006,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21005\/revisions\/21006"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21005"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21005"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21005"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}