{"id":20970,"date":"2023-05-02T22:05:39","date_gmt":"2023-05-02T19:05:39","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20970"},"modified":"2023-05-02T22:05:39","modified_gmt":"2023-05-02T19:05:39","slug":"spatii-culturale-nr-18-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20970","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 18 (9)"},"content":{"rendered":"

Bacovia \u2013 130<\/strong><\/p>\n

Diana Marinache <\/strong><\/p>\n

Traiectorii bacoviene <\/strong><\/p>\n

S-a scris mult despre Bacovia cel cu o oper\u0103 redus\u0103 cantitativ. Este aceasta condi\u0163ia crea\u0163iei remarcabile. \u00cen spa\u0163iul literaturii noastre, jocul analogiei, \u00een acest sens, cu Creang\u0103, nu-i excesiv. \u00cen primul r\u00e2nd, despre am\u00e2ndoi s-a spus c\u0103 nu mai e nimic de ad\u0103ugat privitor la receptarea lor, ca apoi s\u0103 apar\u0103 noi \u015fi noi interpret\u0103ri. \u00cen alt\u0103 ordine de idei, ei ridic\u0103, de\u015fi pe c\u0103i diferite, simplitatea la cota artistic\u0103 cea mai \u00eenalt\u0103. B. Fundoianu credea c\u0103-i legitim s\u0103 scrie De la Nic\u0103 a lui \u015etefan la Mallarm\u00e9, pe considerentul \u201ealchimiei limbajului\u201d, al transform\u0103rii existen\u0163ei \u00eentr-o lume a cuvintelor. Dac\u0103 ar fi numai at\u00e2t, oricine se poate compara cu oricine, dar mai este ceva esen\u0163ial \u00een ecua\u0163ia Creang\u0103 – Bacovia: nu demiurgia romantic\u0103 \u00eei apropie, ci expresia limit\u0103 a scrisului lor, care le asigur\u0103 unicitatea \u015fi, prin aceasta, desp\u0103r\u0163irea. Cuvintele \u00een cazul ambilor scriitori tr\u0103iesc singure \u015fi, de aceea, nu muzicalitatea trebuie luat\u0103 \u00een considera\u0163ie, ci exactitatea \u015fi puritatea.
\nAltfel, Bacovia cel singur a primit mult \u015fi a donat \u015fi mai mult. \u201dNu seam\u0103n\u0103 cu nimeni\u201d \u015fi, totu\u015fi, seam\u0103n\u0103 cu numero\u015fi scriitori de la care nici nu te a\u015ftep\u0163i. Exegetul cel mai complet al lui Bacovia, Constantin C\u0103lin, recunoa\u015fte c\u0103-l caut\u0103 aproape \u00een tot ce cite\u015fte (chiar \u00een unii \u201ede care nu pare prea rezonabil s\u0103-l apropii\u201d). \u015ei \u00eel g\u0103se\u015fte \u00een melancoliile lui Neagoe Basarab, \u00een anxiet\u0103\u0163ile lui Miron Costin, \u00een c\u00e2teva pagini ale lui Cantemir (\u201ev\u00e2rstele vie\u0163ii\u201d? \u201epl\u00e2nsul inorogului\u201d?); la Ion Budai-Deleanu (\u201eceva\u201d); la Ianache V\u0103c\u0103rescu (singur\u0103tatea, \u201e\u00eentrist\u0103rile\u201d produc\u0103toare de literatur\u0103). Surprinz\u0103tor, Bacovia face afirma\u0163ia c\u0103 simbolismul rom\u00e2nesc deriv\u0103 \u015fi din \u201eclasicismul lui Alecsandri\u201d, poetul n\u0103scut tot la Bac\u0103u! Poate de aceea, la debut, concitadinul scrie alecsandrinian: \u201e\u015ei toate se re-ntorc la drumul lor,\/ \u015ei m\u00e2ndru prim\u0103vara vine,\/ Cu soare bl\u00e2nd cu nop\u0163i albastre,\/ Fermec\u0103toare \u015fi senine\u201d. Pentru ca imediat s\u0103-\u015fi aclimatizeze tonul: \u201eDar f\u0103r\u0103 ea, ce suvenir\/ Spre g\u00e2nduri triste m\u0103 \u00eendeamn\u0103?\/ Muguri au dat pe ram, – z\u0103darnic,\/ \u00cen a mea inim\u0103 e toamn\u0103\u201d (\u00cen treac\u0103t). Exerci\u0163iul clasic ini\u0163ial \u00eel are, undeva, \u00een aten\u0163ie pe Grigore Alexandrescu, altundeva pe Co\u015fbuc \u015fi, nescontat, pe Top\u00e2rceanu. C\u0103tre faza final\u0103 (Comedii \u00een fond, Cu voi, Stan\u0163e burgheze) se resimte mai evident aplecarea clasic\u0103, a\u015fa cum toate s-au clasicizat chiar \u015fi \u00een arta ini\u0163ial nonconformist\u0103.
\nBacovia seam\u0103n\u0103 chiar \u015fi cu unii romantici (cei care tind c\u0103tre modernitate): \u201eCe vremuri at\u00e2t de fericite\/ M\u0103-ndeamn\u0103, singur, s\u0103 stau -\/ Spre toamn\u0103, duioase suspine\/ Din Eminescu, Heine \u015fi Lenau\u201d (Amurg). Livrescul va continua at\u00e2t enun\u0163iativ, c\u00e2t \u015fi asimilat: \u201eDeparte \u00een cetate via\u0163a tropota\u2026\/ O, sim\u0163urile toate se enervau fantastic\u2026\/ Dar \u00een lugubrul s\u0103lii pufneau \u00een r\u00e2s sarcastic\/ \u015ei Poe, \u015fi Baudelaire, \u015fi Rollinat\u201d (Finis).
\nInfluen\u0163a eminescian\u0103 i-a fost supradimensionat\u0103, dup\u0103 cum exist\u0103, \u015focant, \u015fi negarea ei total\u0103, – nu doar dintr-o pornire spre epatare, de vreme ce oponen\u0163ii filia\u0163iei se numesc Al. Paleologu, Gheorghe Grigurcu. Ace\u015ftia din urm\u0103 invoc\u0103 antisentimentalismul, \u201econstruirea\u201d de tip modern, criza total\u0103 a eului, nihilismul absolut, timpul \u015fi spa\u0163iul numai cu deschidere spre haos. Melancolia eminescian\u0103 e nevroz\u0103 la Bacovia, delir \u00eempins spre nebunie: \u201eImensitate, ve\u015fnicie,\/ Tu haos care toate-aduni\u2026\/ \u00cen golul t\u0103u e nebunie, – \/ \u015ei tu ne faci pe to\u0163i nebuni.\/\/ \u00cen fa\u0163a ta sunt cel mai la\u015f.\/ Imensitate, ve\u015fnicie,\/ Iubesc o fat\u0103 din ora\u015f.\/ \u00cenva\u0163\u0103-m\u0103 filozofie.\/\/ Imensitate, ve\u015fnicie,\/ Pe c\u00e2nd eu tremur \u00een delir;\/ Cu ce suprem\u0103 ironie\/ Ar\u0103\u0163i \u00een fund un cimitir!\u201d (Pulvis). Ironia e mai totdeauna sarcasm, chiar \u015fi atunci c\u00e2nd apeleaz\u0103 la roman\u0163a eminescian\u0103 (Ecou de roman\u0163\u0103, Poveste, Din lir\u0103, Pastel, Amurg de iarn\u0103), iar sarcasmul din Scrisori e, pur \u015fi simplu, nihilism. O men\u0163iune special\u0103 merit\u0103 Povestea parc\u0103 nebacovian\u0103 (chiar \u015fi c\u00e2t prive\u015fte prozodia \u015fi punctua\u0163ia), straniu de frumoas\u0103, amestec de ironie fin\u0103 \u015fi senzualitate nostalgic\u0103: \u201d\u00ce\u0163i aduci aminte ziua c\u00e2nd \u0163i-am spus c\u0103 e\u015fti frumoas\u0103,\/ C\u00e2nd cu buzele de s\u00e2nge \u015fi cu ochii sclipitori,\/ Printre arborii de toamn\u0103 te opreai \u00eencet, sfioas\u0103,\/ L\u0103s\u00e2nd g\u00e2ndul spre amorul \u00een\u0163eles de-at\u00e2tea ori\u2026\/ A\u015fteptai s\u0103 fiu poetul \u00eendr\u0103zne\u0163 ca niciodat\u0103\/ Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde s\u0103rut\u0103ri;\/ Te duceai mereu-nainte \u00eenspre-o umbr\u0103 \u00eentunecat\u0103\/ Ca o pal\u0103 r\u0103t\u0103cire cobor\u00e2nd din alte z\u0103ri.\/ Ah, mi-ai spus at\u00e2t de simplu c\u0103 \u0163i-e sete de iubire,\/ Neascult\u00e2nd dec\u00e2t \u015foptirea singuraticei p\u0103duri,\/ \u00ce\u0163i opreai cu m\u00e2na s\u00e2nul \u015fi z\u00e2mbea a ta privire,\/ Chinul dep\u0103rt\u0103rii noastre neput\u00e2nd s\u0103-l mai \u00eenduri.\u201d
\n\u015ei \u00een cazul intersec\u0163iilor simboliste ale lui Bacovia exist\u0103 contraziceri tran\u015fante ale exege\u0163ilor. Mai aproape de adev\u0103r se afl\u0103 apropierile poetului de simbolism prin jocul alian\u0163elor tematice \u015fi \u00eendep\u0103rt\u0103rile care provin din natura poetic\u0103 proprie. \u00cenrudirile \u0163in mai cur\u00e2nd de \u201erecuzit\u0103\u201d, de forme pe care poetul Lacustrei le transform\u0103 \u00een moned\u0103 proprie, bacovian\u0103. Obsesia cromatic\u0103, parcul solitar, ploaia iritant\u0103, urbea periferic\u0103, instrumentele cu sonuri de lamento, izolarea, co\u015fmarul \u015f. a. dob\u00e2ndesc note specifice prin esen\u0163ializare, elipse, hieratism. Cu estetismul macedonskian se \u00eent\u00e2lne\u015fte \u00een abunden\u0163a olfactiv\u0103, \u00een \u201ecinismul sentimental\u201d, \u201eaerul de extravagan\u0163\u0103\u201d, \u201eisteria bravat\u0103\u2026 cu dezolare, pe c\u00e2nd la maestru era exhibat\u0103 cu trufie\u201d (I. Negoi\u0163escu). Dar mai mult \u00eel cucere\u015fte parnasianismul \u201emaestrului\u201d. De la o vreme, Bacovia \u00eencepe s\u0103-\u015fi afirme decadentismul ca faz\u0103 terminal\u0103 a simbolismului \u015fi ca trecere hot\u0103r\u00e2t\u0103 spre modernitate, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd ca vagi ecouri de mai t\u00e2rziu s\u0103 intre \u00een categoria \u201erecuper\u0103rilor\u201d parodice, de la care se vor inspira \u015fi optzeci\u015ftii cochet\u00e2nd cu postmodernismul: \u201eDuminic\u0103 simpl\u0103, burghez\u0103\u2026\/ C\u00e2ntec de org\u0103 stricat\u0103,\/ Ce veche balad\u0103 mai pl\u00e2nge\/ Pe-un splai, a\u015fa, dintr-o dat\u0103?\/\/ Ecou secular \u015fi t\u00e2rziu\u2026\/ \u015ei-al zilei z\u0103duf, o ruin\u0103 – \/ – Sumbr\u0103 balad\u0103 german\u0103\/ Pe str\u0103zi, \u00een cetatea latin\u0103:\u201d (Miaz\u0103zi de var\u0103, 1940).
\nDiferite sunt \u015fi opiniile despre conexiunile expresioniste ale lui Bacovia. Cu timpul, percep\u0163ia s-a aplecat spre aceast\u0103 dimensiune expresionist\u0103, chiar \u00een \u00een\u0163elesul de anterioritate, dac\u0103 din 1911 \u015fi chiar mai dinainte se \u00eentrev\u0103d elemente ale orient\u0103rii de provenien\u0163\u0103 german\u0103. \u201eMai genuin dec\u00e2t Blaga\u201d, crede monograful lui Bacovia, Mihail Petroveanu. Iar Lauren\u0163iu Ulici, pe bun\u0103 dreptate, e categoric \u015fi demonstreaz\u0103: \u201eContactul cu poezia simboli\u015ftilor francezi nu l-a f\u0103cut pe Bacovia simbolist, cum se crede, ci a dat atitudinii sale expresioniste o \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare pe c\u00e2t de neprev\u0103zut\u0103, pe at\u00e2t de fericit\u0103\u201d. Nu programatic\u0103, desigur, fiindc\u0103 nici expresionismul ca mi\u015fcare artistic\u0103 nu are o estetic\u0103 rezolut\u0103. Expresionismul este o structur\u0103 complex\u0103 ale c\u0103rei elemente pot fi g\u0103site oric\u00e2nd \u015fi oriunde. Dar are, cum se \u015ftie prea bine, \u015fi un timp (\u015fi un loc) al lui ca mi\u015fcare constituit\u0103. Analogia cu Trakl (care nici el nu era \u00eentru totul un expresionist) este conving\u0103toare. C\u00e2teva puncte comune c\u00e2t prive\u015fte atitudinile, imaginarul \u015fi scriitura: angoas\u0103, exasperare, morbidul, macabrul, apocalipticul, viziunea halucinant\u0103, grotescul, umorul tragic etc. \u015ei dou\u0103 fragmente: \u201e\u00centr-o gr\u0103din\u0103 public\u0103, t\u0103cut\u0103,\/ Pe un nebun l-am auzit r\u0103cnind,\/ Iar frunzele cu droaia se desprind;\/ E v\u00e2nt \u015fi-orice speran\u0163\u0103 e pierdut\u0103.\/\/ Pe t\u00e2rgu-nv\u0103luit de s\u0103r\u0103cie\/ Am \u00eent\u00e2lnit un pop\u0103, un soldat\u2026\/ De-acum pe c\u0103r\u0163i voi adormi uitat,\/ Pierdut \u00eentr-o provincie pustie.\u201d (Plumb de toamn\u0103); \u201dPustiu ad\u00e2nc\u2026 \u015fi-ncepe a-nnopta,\/ \u015ei-aud gem\u00e2nd amorul meu defunct,\/ Ascult atent privind un singur punct\/ \u015ei gem, \u015fi pl\u00e2ng, \u015fi r\u00e2d \u00een h\u00ee, \u00een ha…\u201d (Amurg de toamn\u0103).
\nPentru a mai puncta c\u00e2teva linii ale teritoriului bacovian, trebuie consemnate refrac\u0163iile lui existen\u0163iale, ecourile intense \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, \u00een cea optzecist\u0103 \u015fi \u00een cea actual\u0103.<\/p>\n


\nINTERVIU<\/strong><\/p>\n

O c\u0103l\u0103torie \u00een Brazilia cu scriitoarea rom\u00e2nc\u0103
\nMicaela Ghi\u0163escu<\/strong><\/p>\n

– Stimat\u0103 Doamn\u0103 Micaela Ghi\u0163escu, din cauza condi\u0163iei de fost de\u0163inut politic, dar \u015fi a regimului ceau\u015fist \u00een general, potrivnic c\u0103l\u0103toriilor \u00een Occident, a\u0163i tradus impresionant de mult din literatura de expresie portughez\u0103, ani, decenii, f\u0103r\u0103 posibilitatea de a auzi \u015fi vorbi portugheza. Era\u0163i deja la v\u00e2rf \u00een acest domeniu, fiind \u00eens\u0103 \u00een continuare ,,mut\u0103 \u015fi surd\u0103\u201d pentru portughez\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een 1990, c\u00e2nd a\u0163i f\u0103cut \u00eent\u00e2ia c\u0103l\u0103torie \u00een Portugalia, cum a\u0163i m\u0103rturisit cu ceva timp \u00een urm\u0103 la Lisabona, r\u0103scolind cu aceast\u0103 confesiune publicul venit la \u00eent\u00e2lnirea cu Dv. Cu siguran\u0163\u0103, \u00eentre titlurile traduse atunci, s-au aflat \u015fi c\u0103r\u0163i din literatura brazilian\u0103. Mai \u0163ine\u0163i minte cu ce a\u0163i \u00eenceput, ce v-a captivat?<\/p>\n

– Primul scriitor brazilian tradus a fost tocmai Erico Verissimo, romancierul c\u0103ruia i-am publicat recent nuvela Noapte, pe care a\u0163i avut amabilitatea s\u0103 o recenza\u0163i \u00eentr-un num\u0103r din \u201eCrai Nou\u201d Suceava. Cartea \u2013 Incident la Antares \u2013 mi-a fost propus\u0103 de fosta editur\u0103 Univers (cea adev\u0103rat\u0103, condus\u0103 de regretatul Romul Munteanu). Voiam s\u0103 fac \u015fi o sumar\u0103 prezentare a autorului, dar nu \u015ftiam nimic despre el, nici la editur\u0103 nu se \u015ftia nimic, iar scrieri legate de literatura brazilian\u0103 recent\u0103 nu se g\u0103seau \u00een \u0163ar\u0103. Deoarece lucram la Biblioteca Central\u0103 Pedagogic\u0103, am avut acces la un Who\u2019s Who unde i-am g\u0103sit adresa: locuia \u00een Porto Alegre, capitala statului Rio Grande do Sul, unul din cele 27 de state care formeaz\u0103 Republica Federativ\u0103 a Braziliei. I-am scris a\u015fadar lui Erico Verissimo, rug\u00e2ndu-l s\u0103-mi trimit\u0103 ceva documenta\u0163ie \u015fi, eventual, o fotografie: m\u0103 g\u00e2ndeam la fotocopii sau extrase dup\u0103 articole ori capitole din c\u0103r\u0163i. Nu dup\u0103 mult timp am primit prin po\u015ft\u0103 un plic voluminos care con\u0163inea, pe l\u00e2ng\u0103 o minunat\u0103 fotografie (cu dedica\u0163ia: \u201ePentru M.G. \u2013 traduc\u0103toarea mea rom\u00e2nc\u0103 \u015fi \u00eenc\u0103 de pe acum prietena mea, cu cordialitate \u00eei ofer\u0103 E.V. \u2013 Porto Alegre, Brazilia, Cr\u0103ciun 1974\u201d), o lung\u0103 scrisoare \u2013 b\u0103tut\u0103 la ma\u015fin\u0103 chiar de scriitor, cu multe complet\u0103ri de m\u00e2n\u0103 \u2013 \u00een care \u00eemi povestea at\u00e2t detalii din via\u0163a lui c\u00e2t \u015fi am\u0103nunte referitoare la oper\u0103, precum \u015fi mici nota\u0163ii din prezent, ca: \u201esuntem \u00een preajma Cr\u0103ciunului, m\u0103 aflu \u00een c\u0103m\u0103ru\u0163a mea de lucru de la subsol, ascult la radio Simfonia a V-a de Mahler \u00een timp ce-\u0163i scriu, iar la etaj so\u0163ia mea Mafalda preg\u0103te\u015fte curcanul\u201d . (Am citat din memorie, deoarece, consider\u00e2nd-o un document de valoare, am predat scrisoarea \u201eTezaurului literar E.V. \u2013 Porto Alegre\u201d, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd eu cu o fotocopie pe care nu o am acum la \u00eendem\u00e2n\u0103.). \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu Incident la Antares, Verissimo \u00eemi scria c\u0103, \u00eentruc\u00e2t din traducerea recent ap\u0103rut\u0103 \u00een URSS se eliminase un \u00eentreg capitol, m\u0103 autoriza de la bun \u00eenceput s\u0103 elimin \u015fi eu tot ceea ce socotesc inutil, fiind con\u015ftient \u2013 diplomat! \u2013 de greut\u0103\u0163ile cauzate de lipsa h\u00e2rtiei (!!?). Trebuie s\u0103 v\u0103 spun c\u0103, din versiunea rom\u00e2neasc\u0103, cenzura a eliminat doar fraze sau jum\u0103t\u0103\u0163i de fraz\u0103 (nu \u00eentregi capitole!) \u015fi c\u0103 am reu\u015fit s\u0103 reeditez romanul integral la editura Polirom \u00een 2002.
\nCa s\u0103 continui \u2013 \u015fi s\u0103 \u00eenchei \u2013 cu Erico Verissimo care, spre marele meu regret, a murit \u00een 1975, \u00eenainte de apari\u0163ia, \u00een anul urm\u0103tor, a versiunii mele, a\u015f mai spune c\u0103 urm\u0103toarea traducere din opera sa, romanul Domnul ambasador, cu un substrat politic destul de \u201eexploziv\u201d \u015fi pe care, din aceast\u0103 cauz\u0103, nu speram s\u0103 \u00eel v\u0103d publicat \u00een Rom\u00e2nia, l-am prezentat editurii Univers la \u00eendemnul so\u0163ului meu (c\u0103ruia, \u00een timpul unei vacan\u0163e de \u201epescuit de p\u0103str\u0103vi\u201d pe valea Negrei din Bucovina, \u00eei citeam seara fragmente) \u015fi a ap\u0103rut \u00een 1981 cu sprijinul entuziast \u015fi curajos al redactorului de carte, regretatul Florin Chiri\u0163escu, \u015fi doar cu pu\u0163ine interven\u0163ii ale cenzurii. Cu ocazia primei mele c\u0103l\u0103torii \u00een Brazilia (inclusiv la Porto Alegre) \u00een 1996, am nimerit \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u00een plin\u0103 comemorare a 20 de ani de la dispari\u0163ia lui Erico. La expozi\u0163ia organizat\u0103 cu acest prilej, \u00een mijlocul unei s\u0103li enorme se aflau, \u00eentr-o vitrin\u0103, printre numeroase traduceri din opera sa, \u015fi cele dou\u0103 ale mele…
\n\u015ei Domnul ambasador a fost reeditat \u00een versiune integral\u0103 de c\u0103tre editura Vivaldi \u00een 2005, cu ocazia centenarului autorului. Consider\u00e2ndu-m\u0103 o p\u0103rticic\u0103 din familia Verissimo, iar ora\u015ful Porto Alegre fiind portul meu sigur \u00een peregrin\u0103rile pe continentul brazilian, m-am dus \u015fi acum, \u00een 2011, la adresa bine cunoscut\u0103 ca s\u0103 ofer recent ap\u0103ruta traducere a nuvelei Noapte. <\/p>\n

– Trec\u00e2nd de la c\u0103r\u0163i la oamenii c\u0103r\u0163ilor, la scriitori, vorbi\u0163i-mi, v\u0103 rog, \u015fi de primele \u00eent\u00e2lniri cu reprezenta\u0163i ai literaturii braziliene contemporane. \u00cemi \u00eenchipui c\u0103 un mediu favorizant \u00een acest sens au fost Ambasada Braziliei la Bucure\u015fti, manifest\u0103rile culturale organizate de aceasta, poate \u015fi Uniunea Scriitorilor din Rom\u00e2nia\u2026<\/p>\n

– Primii scriitori brazilieni pe care i-am cunoscut, la Bucure\u015fti, au fost Antonio Olinto, venit cu so\u0163ia sa, scriitoarea Zora Seljan (de origine croat\u0103) pentru lansarea traducerii romanului s\u0103u Copacabana \u00een 1993. Era prieten cu ambasadorul de atunci al Braziliei, \u015fi din biroul Domniei Sale am vorbit \u00eent\u00e2ia oar\u0103 la telefon cu Antonio. De atunci am mai vorbit de nenum\u0103rate ori, au fost ei la mine acas\u0103 la Bucure\u015fti \u015fi am fost eu la ei, \u00een Rio de Janeiro. (\u00cen ultimii ani au murit am\u00e2ndoi, iar \u00een Rio m-am plimbat de ast\u0103 dat\u0103 stingher\u0103 \u015fi trist\u0103 pe strada \u015fi \u00een fa\u0163a locuin\u0163ei lor.)
\nDar cea mai interesant\u0103 \u00eent\u00e2lnire cu ei a avut loc \u00een 1994, la T\u00e2rgul de Carte din Frankfurt, dedicat \u00een anul acela literaturii braziliene. Ministrul Culturii al Braziliei avusese ideea luminoas\u0103 de a invita la T\u00e2rg traduc\u0103tori din fostele \u201erepublici socialiste\u201d care nu mai avuseser\u0103 niciodat\u0103 ocazia s\u0103 participe la o manifestare de o asemenea anvergur\u0103.
\n\u00cen afar\u0103 de numeroasele standuri ale editurilor braziliene, f\u0103cuser\u0103 deplasarea la Frankfurt \u015fi 100 de scriitori. Dintre to\u0163i, eu \u00eei cuno\u015fteam personal pe Antonio \u015fi Zora, dar prin ei am avut ocazia s\u0103 cunosc mul\u0163i al\u0163ii. Mi-amintesc de impresia deosebit\u0103 pe care mi-a l\u0103sat-o poetul Affonso Romano de Sant\u2019Anna, un adev\u0103rat \u201eprin\u0163 al poeziei\u201d (titlu onorific care se acord\u0103 periodic c\u00e2te unui poet de pe continentul brazilian).
\nO editur\u0103 din Bucure\u015fti, care voia s\u0103 ini\u0163ieze o serie de istorii ale diferitelor \u0163\u0103ri destinat\u0103 publicului larg, m\u0103 rugase s\u0103 descop\u0103r la T\u00e2rg asemenea istorii (adic\u0103 de maximum 200 pagini) pentru cele dou\u0103 \u0163\u0103ri mai importante de limb\u0103 portughez\u0103. Dac\u0103 \u00een cazul Portugaliei mi-a fost u\u015for s\u0103 g\u0103sesc una scris\u0103 special pentru cititorii str\u0103ini, standurile braziliene \u00eemi ofereau fie manuale \u015fcolare, fie tratate savante, deci nimic folositor pentru mine. \u00centr-o sear\u0103 so\u0163ii Olinto m-au invitat la cin\u0103 \u00eempreun\u0103 cu editorul lor din S\u00e3o Paulo, care avea un stand la T\u00e2rg. I-am expus atunci dorin\u0163a mea. Ca un adev\u0103rat om de afaceri (nu numai om al c\u0103r\u0163ilor), a prins imediat ideea din zbor \u015fi mi-a promis c\u0103 va comanda unui istoric o asemenea carte. \u201eIar pe tine te voi invita la lansarea versiunii braziliene, ca autoare moral\u0103\u201d, mi-a spus. \u201eStai a\u015fa, a s\u0103rit imediat Antonio Olinto. Ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ai s-o invi\u0163i? S\u0103 fie lucrurile clare: \u00eei pl\u0103te\u015fti drumul, hotelul?\u201d \u201eDa\u201d, a r\u0103spuns editorul (despre al c\u0103rui parcurs de via\u0163\u0103 s-ar putea scrie un roman, dar asta r\u0103m\u00e2ne pe alt\u0103 dat\u0103…). <\/p>\n

– Dar Brazilia? C\u00e2nd, cum a avut loc \u00eent\u00e2lnirea cu Brazilia? <\/p>\n

– \u015ei astfel, \u00een 1996, am c\u0103lcat pentru prima oar\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt brazilian, editorul pl\u0103tindu-mi drumul \u015fi \u015federea la S\u00e3o Paulo, iar Antonio Olinto hotelul la Rio de Janeiro. Deoarece avionul din Bucure\u015fti mi-l putusem pl\u0103ti \u00een lei \u2013 pe care, la vremea aceea, \u00eenc\u0103 nu-i puteam schimba pe valut\u0103 la orice col\u0163 de strad\u0103 ca acum \u2013, cu banii recupera\u0163i mi-am cump\u0103rat un bilet \u00een circuit, vizit\u00e2nd \u00een acest mod mai multe state\/ora\u015fe.<\/p>\n

– Scrisul, munca Dv. au fost onorate cu dou\u0103 Ordine culturale braziliene. Evoca\u0163i, v\u0103 rog, momentele \u00een care v-au fost conferite. <\/p>\n

– Ordinul Na\u0163ional \u201eRio Branco\u201d, cea mai important\u0103 decora\u0163ie cultural\u0103 brazilian\u0103, l-am primit \u00een 1999. \u00cen acea perioad\u0103 lucram destul de mult \u201epe l\u00e2ng\u0103\u201d Ambasada Braziliei la Bucure\u015fti, spun \u201epe l\u00e2ng\u0103\u201d deoarece lucram onorific, dar mergeam aproape zilnic \u201ela serviciu\u201d, activit\u0103\u0163ile culturale fiind numeroase \u015fi complexe. Ambasadorul din acea perioad\u0103 fusese ministrul Culturii \u00een \u0163ara sa \u015fi, ca o urmare fireasc\u0103, \u00eenfiin\u0163ase \u00een cadrul ambasadei un adev\u0103rat centru cultural: cursuri de limba portughez\u0103, expozi\u0163ii, conferin\u0163e periodice, program de c\u00e2te 10 traduceri reciproce (dar din care s-a concretizat foarte pu\u0163in), prezen\u0163\u0103 permanent\u0103 \u00een pres\u0103 \u015fi la manifest\u0103ri culturale, organizarea \u2013 \u00een parteneriat cu Ambasada Portugaliei \u2013 a unui colocviu interna\u0163ional la Cluj despre latinitate, publicarea unei culegeri bilingve de texte Convergen\u0163e rom\u00e2no-braziliene, sprijinirea \u00eenfiin\u0163\u0103rii unei biblioteci publice interna\u0163ionale \u00eentr-un spa\u0163iu al Bibliotecii Metropolitane Bucure\u015fti etc.
\n \u00cent\u00e2lnindu-l recent \u00eent\u00e2mpl\u0103tor la Rio pe ambasadorul Jeronimo Moscardo care, acum pensionat, locuie\u015fte mai mult \u00een capitala Bras\u00edlia dar are o re\u015fedin\u0163\u0103 \u015fi \u00een Rio de Janeiro, m-a emo\u0163ionat nostalgia pe care o nutrea \u00een continuare pentru \u0163ara noastr\u0103 (e adev\u0103rat c\u0103 st\u0103tuse \u00een Rom\u00e2nia pe parcursul a dou\u0103 mandate), precum \u015fi apartamentul s\u0103u \u00een\u0163esat (la propriu) cu vestigii ale acestei \u015federi \u00eendelungate: icoane, diplome, fotografii \u015fi alte \u00eenscrisuri pe un \u00eentreg perete, tablouri cu peisaje rom\u00e2ne\u015fti, precum \u015fi celebrul afi\u015f parizian \u2013 \u00een format mare \u2013 cu Cioran, Eliade \u015fi Ionesco, de asemenea pe un perete.
\nAcordarea celei de-a doua decora\u0163ii a fost strict conjunctural\u0103. F\u0103ceam parte, ca invitat personal al Pre\u015fedintelui Rom\u00e2niei, Emil Constantinescu, din delega\u0163ia care l-a \u00eenso\u0163it \u00een vizit\u0103 oficial\u0103 \u00een Mexic \u015fi Brazilia. Pre\u015fedintele Braziliei, Fernando Henrique Cardoso, a decorat pe to\u0163i membrii delega\u0163iei, \u00eencep\u00e2nd cu Pre\u015fedintele Rom\u00e2niei, cu cel mai important Ordin Na\u0163ional \u201eCruzeiro do Sul\u201d (Crucea Sudului) \u00een diferite grade.
\nF\u0103r\u0103 fals\u0103 modestie, a\u015f putea spune c\u0103 dou\u0103 remarci ale unor scriitori brazilieni cunoscu\u0163i recent valoreaz\u0103 pentru mine mai mult dec\u00e2t orice decora\u0163ie:
\n–\t\u201eOare to\u0163i rom\u00e2nii sunt a\u015fa?\u201d
\n–\t\u201eAcum, de c\u00e2te ori aud ceva despre Rom\u00e2nia, sunt atent.\u201d<\/p>\n

– Cititorii revistei ,,Spa\u0163ii culturale\u201d au luat cuno\u015ftin\u0163\u0103 recent de ceea ce am intitulat ,,O c\u0103l\u0103torie \u00een Rom\u00e2nia, cu poetul brazilian \u00c1tico Vilas-Boas da Mota\u201d, pornind de la frumoasa edi\u0163ie, rom\u00e2no-portughez\u0103, a c\u0103r\u0163ii ,,Rom\u00e2nia. Poeme telurice\u201d, de editarea c\u0103reia v-a\u0163i \u00eengrijit. V\u0103 propun, \u00eentr-un soi de simetrie, s\u0103 vorbim despre ,,C\u0103l\u0103toria scriitoarei rom\u00e2nce Micaela Ghi\u0163escu \u00een Brazilia\u201d din aceast\u0103 var\u0103. \u015ei, de asemenea, s\u0103 ne povesti\u0163i despre poetul \u00eendr\u0103gostit de Rom\u00e2nia care este \u00c1tico Vilas-Boas da Mota. A\u015fadar, v\u0103 ascult\u0103m\u2026<\/p>\n

– Dup\u0103 un scurt popas (dou\u0103 zile) la Rio unde m-am \u00eent\u00e2lnit cu o prieten\u0103, profesoar\u0103 universitar\u0103 care locuia \u201efoarte aproape\u201d (adic\u0103 la cca 300 km, dar distan\u0163ele \u2013 pentru brazilieni \u2013 sunt la alt\u0103 scar\u0103) \u015fi cu un sculptor\/pictor rom\u00e2n \u2013 Ion Mure\u015fanu \u2013 care, de\u015fi plecat din \u0163ar\u0103 la v\u00e2rsta de 7 ani, nu \u015fi-a uitat limba matern\u0103, am zburat spre Porto Alegre, unde din p\u0103cate nu l-am putut \u00eent\u00e2lni pe Luis Fernando Verissimo (fiul lui Erico, \u015fi el scriitor foarte cunoscut care, \u00een Brazilia, \u201ese vinde mai mult dec\u00e2t Paulo Coelho\u201d), deoarece era plecat \u00een Europa. \u00cen schimb am avut ocazia s\u0103 re\u00eent\u00e2lnesc un rom\u00e2n de succes, Emil Cioba, industria\u015f a c\u0103rui \u00eentreprindere \u201eMetalurgica Cioba\u201d este una dintre cele mai importante din America de Sud. De remarcat c\u0103, plec\u00e2nd din \u0163ar\u0103 \u00een 1960, a \u00eenceput practic \u201ede la lingur\u0103\u201d, adic\u0103 \u015flefuind manual, cu so\u0163ia lui tot din Rom\u00e2nia, mici piese metalice. \u015ei copiii lor, n\u0103scu\u0163i \u00een Brazilia, vorbesc rom\u00e2ne\u015fte.
\nM-am mai rev\u0103zut \u015fi cu un mare avocat \u2013 de anvergur\u0103 interna\u0163ional\u0103 \u2013 care, atunci c\u00e2nd l-am cunoscut, cu ani \u00een urm\u0103, auzind c\u0103 sunt rom\u00e2nc\u0103, mi-a pomenit imediat de Vintil\u0103 Horia \u015fi, din biblioteca ce acoperea un perete \u00eentreg, a scos imediat, f\u0103r\u0103 nici o ezitare, Dumnezeu s-a n\u0103scut \u00een exil…
\nContinu\u00e2ndu-mi c\u0103l\u0103toria spre nord (Rio Grande do Sul, dup\u0103 cum \u00eei spune \u015fi numele, este statul brazilian cel mai sudic, \u00eenvecinat cu Argentina), m-am oprit c\u00e2teva zile \u00een Belo Horizonte, capitala statului Minas Gerais, unde am vizitat c\u00e2teva locuri interesante: imensul parc Inhotim, recent deschis, care pe \u00eentinderea a trei fazendas (mo\u015fii) g\u0103zduie\u015fte uluitoare pavilioane de art\u0103 contemporan\u0103 interna\u0163ional\u0103, moderna biseric\u0103 Sf\u00e2ntul Francisc de Assisi, de la Pampulha, oper\u0103 a renumitului arhitect Oscar Niemeyer (care a proiectat \u015fi capitala Bras\u00edlia), cu panouri ale la fel de celebrului pictor Portinari, or\u0103\u015felul-muzeu colonial Sabar\u00e1, patrimoniu UNESCO, dar \u015fi micul Muzeu al juc\u0103riilor (unde am rev\u0103zut, trezindu-mi nostalgii, o p\u0103pu\u015f\u0103 crea\u0163ie \u201eK\u00e4the Kruse\u201d, un fel de Barbie a feti\u0163elor din genera\u0163ia mea). La catedra de limbi romanice a Universit\u0103\u0163ii Pontificale Catolice am \u0163inut un minicurs de cultur\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 (de o sear\u0103) \u00een cadrul c\u0103ruia am recitat \u015fi tradus \u201eLa steaua\u201d, care a avut un asemenea succes, \u00eenc\u00e2t profesoara mi-a cerut textul scris ca s\u0103-l studieze \u00een am\u0103nunt cu studen\u0163ii.
\nContinu\u00e2ndu-mi periplul spre nord, m-am oprit la Recife, capitala statului Pernambuco. Aici, ca \u015fi dup\u0103 aceea \u00een Salvador, capitala statului Bahia, am avut cele mai mari surprize, urbanistic vorbind: pe l\u00e2ng\u0103 ora\u015ful vechi, peste tot conservat \u015fi protejat, se construise at\u00e2t de mult \u00een ultimul deceniu, \u00eenc\u00e2t pur \u015fi simplu nu mai recuno\u015fteam nimic. \u00cen Recife am re\u00eent\u00e2lnit familia (nora, nepo\u0163ii \u015fi str\u0103nepo\u0163ii) celebrului antropolog\/etnolog Gilberto Freyre, funda\u0163ia care \u00eei poart\u0103 numele fiind centrul tuturor activit\u0103\u0163ilor culturale, educative \u015fi filantropice din zon\u0103. Am vizitat \u015fi aici or\u0103\u015felul-muzeu colonial, patrimoniu UNESCO, Olinda.
\nUltimul popas pe litoral a fost ora\u015ful Salvador, unde debarcaser\u0103 primii portughezi \u00een c\u0103utarea \u201elumilor noi [de oferit] pentru lume\u201d, cum spune Cam\u00f5es. Am rev\u0103zut biserica Sf\u00e2ntul Francisc, \u00eembr\u0103cat\u0103 toat\u0103 \u00een aur \u2013 cople\u015fitor de mult aur \u2013 , aurul care, \u00een epoca descoperirilor geografice, a f\u0103cut din mica Portugalie un puternic stat colonial, dar care i-a adus \u015fi dec\u0103derea. Convie\u0163uie\u015fte pa\u015fnic aceast\u0103 biseric\u0103 cu un imens Mall ultramodern (cel mai mare din America de Sud, se spune) \u00een a c\u0103rui libr\u0103rie (tot cea mai mare…) am g\u0103sit traducerea Jurnalului fericirii \u00eentr-o superb\u0103 \u2013 \u015fi scump\u0103 \u2013 edi\u0163ie bibliofil\u0103, cu fotografii \u015fi facsimile dup\u0103 documente CNSAS \u015fi, pe copert\u0103, cu un portret al c\u0103lug\u0103rului Nicolae de la M\u00e2n\u0103stirea Rohia \u00een c\u0103rbune, creat de chiar directorul editurii din S\u00e3o Paulo.
\nDin Salvador am c\u0103l\u0103torit, cu un autocar-pat, \u201e\u00een interior\u201d, adic\u0103 \u00een ad\u00e2ncul teritoriului brazilian, la cca 700 km de litoral, pentru a ajunge \u00een fine \u00een or\u0103\u015felul Maca\u00fabas, re\u015fedin\u0163a poetului \u015fi \u201erom\u00e2nologului\u201d Atico Vilas-Boas da Mota, a c\u0103rui pasiune pentru Rom\u00e2nia \u015fi pentru, vorba c\u00e2ntecului, \u201etot ce-i rom\u00e2nesc\u201d s-a concretizat recent \u00een volumul de peste 1000 pagini Pontes culturais \u2013 Rom\u00eania \u2013 Brasil \u015fi \u00een voluma\u015ful de versuri Rom\u00e2nia \u2013 Poeme telurice, pe care a\u0163i avut amabilitatea s\u0103-l recenza\u0163i. Dar despre pitorescul personaj care este amfitrionul din Maca\u00fabas vom putea vorbi alt\u0103dat\u0103 pe larg, personalitatea sa nel\u0103s\u00e2ndu-se \u00eenghesuit\u0103 \u00eentr-un r\u0103spuns de c\u00e2teva r\u00e2nduri.
\n – Dar rom\u00e2ni, oameni ai scrisului, a\u0163i \u00eent\u00e2lnit \u00een aceast\u0103 c\u0103l\u0103torie? Unul, cu siguran\u0163\u0103, da, E.S. dl ambasador Mihai Zamfir.<\/p>\n

– Spre marele meu regret, pe ambasadorul Mihai Zamfir nu l-am \u00eent\u00e2lnit, eu neduc\u00e2ndu-m\u0103 \u00een capitala federal\u0103 Bras\u00edlia (de\u015fi, telefonic, m-a urm\u0103rit pas cu pas, Atico deconspir\u00e2ndu-i toate hotelurile unde puteam fi g\u0103sit\u0103…), \u015fi nici al\u0163i rom\u00e2ni oameni ai scrisului. Exist\u0103 \u00een Brazilia mul\u0163i rom\u00e2ni pleca\u0163i din \u0163ar\u0103 \u00een timpul r\u0103zboiului \u015fi apoi al comunismului, care \u015fi-au f\u0103cut frumoase cariere, mai ales \u00een artele plastice \u015fi \u00een industrie \u015fi afaceri, \u015fi se bucur\u0103 de respect \u015fi apreciere, dar nu am avut ocazia s\u0103-i \u00eent\u00e2lnesc acum.<\/p>\n

– Re\u00eentorc\u00e2ndu-ne la scriitorii brazilieni, a\u0163i avut parte de pl\u0103cute re\u00eent\u00e2lniri \u015fi \u00eent\u00e2lniri? Sunte\u0163i o traduc\u0103toare faimoas\u0103. \u0162in scriitorii brazilieni s\u0103 fie tradu\u015fi, citi\u0163i \u00een Rom\u00e2nia?<\/p>\n

– Ce scriitor nu dore\u015fte s\u0103 fie tradus \u00een alt\u0103 limb\u0103? Mai ales c\u00e2nd o traduc\u0103toare \u00eei este servit\u0103, ca s\u0103 spun a\u015fa, pe tav\u0103? Mul\u0163i, mai ales poe\u0163i, dar \u015fi c\u00e2\u0163iva romancieri, au \u0163inut \u00een mod special s\u0103 m\u0103 cunoasc\u0103, unul a f\u0103cut chiar c\u0103l\u0103toria de la Bras\u00edlia \u00een acest scop. M-am \u00eentors, ce-i drept, cu tolba plin\u0103 de c\u0103r\u0163i, dar nu \u015ftiu c\u00e2te din ele vor vedea lumina tiparului (\u015ftiut fiind c\u0103 editurile noastre a\u015fteapt\u0103 \u00eentotdeauna subven\u0163ii, cu at\u00e2t mai mult c\u00e2nd e vorba de poezie). <\/p>\n

– Din aceste zile, g\u0103sim \u00een libr\u0103rii traducerea c\u0103r\u0163ii ,,Noapte\u201d de Erico Verissimo, care v\u0103 apar\u0163ine (ca \u015fi a celorlalte c\u0103r\u0163i ale acestui uria\u015f scriitor brazilian tip\u0103rite la noi), ap\u0103rut\u0103 la selecta editur\u0103 bucure\u015ftean\u0103 Vivaldi, a doamnnelor Sanda Popa \u015fi Rodica Sava. Ave\u0163i pe masa de lucru, \u00eentre proiectele de viitor o alt\u0103 carte brazilian\u0103?<\/p>\n

– Dup\u0103 o \u015federe \u201ede refacere \u015fi odihn\u0103\u201d de circa dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een Maca\u00fabas \u2013 cu incursiuni \u00een ad\u00e2ncul teritoriului bahian \u2013 am revenit \u00een Rio de Janeiro unde a \u0163inut s\u0103 m\u0103 g\u0103zduiasc\u0103 actualul \u201eprin\u0163 al poeziei\u201d, poetul Gilberto Mendon\u00e7a Teles. A fost o \u015federe fructuoas\u0103, \u00een care l-am putut \u00eenso\u0163i \u00een scrierea monumentalei sale opere (proiectat\u0103 \u00een mai multe volume din care definitivase dou\u0103), \u00cen ap\u0103rarea poeziei, cu citate pe aceast\u0103 tem\u0103 \u00eencep\u00e2nd din antichitate \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre, ordonate pe capitole consacrate diferitelor literaturi. Cum nu avea nimic din literatura rom\u00e2n\u0103, eu declar\u00e2ndu-mi de la bun \u00eenceput incompeten\u0163a, am apelat, la \u00eentoarcerea \u00een \u0163ar\u0103, la un cunoscut critic cunoscut, cu rug\u0103mintea s\u0103-mi indice ni\u015fte texte semnificative. Cu n\u0103duf trebuie s\u0103 v\u0103 spun c\u0103, dup\u0103 ce am tot fost am\u00e2nat\u0103, eu trebuind de fiecare dat\u0103 s\u0103 o iau de la \u00eenceput cu toate explica\u0163iile (c\u00e2nd, \u00eentre timp, nu \u00eencet\u0103m s\u0103 ne ded\u0103m sportului na\u0163ional de a ne pl\u00e2nge c\u0103 nu suntem cunoscu\u0163i \u00een str\u0103in\u0103tate…), am trimis cu str\u00e2ngere de inim\u0103 \u201eprin\u0163ului poeziei\u201d ce aveam la \u00eendem\u00e2n\u0103 gata tradus \u00een portughez\u0103, adic\u0103 Criticilor mei \u015fi poeziile Stihuitorul \u015fi Poe\u0163ii lui Blaga, precum \u015fi un emo\u0163ionant citat din ambasadorul Mihai Zamfir – g\u0103sit \u00eent\u00e2mpl\u0103tor – \u00een care vorbe\u015fte despre limbajul poetic. (Dac\u0103 vreunul din cititorii acestui interviu are vreo idee, m\u0103 poate contacta prin dumneavoastr\u0103). Acestui poet brazilian sper s\u0103-i traduc o culegere de 50 de poezii \u015fi s\u0103 reu\u015fesc s\u0103 o \u015fi public, cu condi\u0163ia s\u0103 ob\u0163in o subven\u0163ie. Mai mult nu pot spune deocamdat\u0103. Dorin\u0163a exist\u0103. Timpul (vie\u0163ii mele) nu \u015ftiu c\u00e2t\u0103 r\u0103bdare va mai avea. <\/p>\n

– Sunt de mul\u0163i ani \u00eenc\u00e2ntata \u015fi recunosc\u0103toarea Dv. cititoare. De aceea, mul\u0163umindu-v\u0103 pentru miile de pagini care ne-au \u00eent\u00e2lnit, precum \u015fi pentru aceast\u0103 c\u0103l\u0103torie \u00een Brazilia, v\u0103 doresc din inim\u0103 la s\u0103rb\u0103toarea v\u00e2rstei minunate pe care a\u0163i \u00eemplinit-o \u00een iulie \u015fi \u00een \u00eencheierea interviului de acum ca timpul, asemenea sultanului din pove\u015ftile celor o mie \u015fi una de nop\u0163i, s\u0103 aib\u0103 r\u0103bdare s\u0103 v\u0103 asculte \u015fi \u00eeng\u0103duin\u0163\u0103 pentru toate c\u0103r\u0163ile care v\u0103 a\u015fteapt\u0103 de scris, de t\u0103lm\u0103cit, de editat. Din inim\u0103, v-o doresc \u015fi ne-o dorim, draga noastr\u0103 Doamn\u0103 Micaela Ghi\u0163escu!<\/p>\n

A consemnat Doina CERNICA <\/strong> <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Bacovia \u2013 130 Diana Marinache Traiectorii bacoviene S-a scris mult despre Bacovia cel cu o oper\u0103 redus\u0103 cantitativ. Este aceasta<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20970"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20970"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20970\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20971,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20970\/revisions\/20971"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20970"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20970"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20970"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}