{"id":20888,"date":"2023-04-19T13:20:09","date_gmt":"2023-04-19T10:20:09","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20888"},"modified":"2023-04-19T13:20:09","modified_gmt":"2023-04-19T10:20:09","slug":"spatii-culturale-nr-19-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20888","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 19 (10)"},"content":{"rendered":"

Radu Cange <\/strong> <\/p>\n

\u00cen alt t\u0103r\u00e2m
\nde George Canache<\/strong><\/p>\n

Un poet care nu s-a b\u0103tut pentru poezia sa, cum pu\u0163ini sunt, dar care tr\u0103ie\u015fte pentru poezie \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, pentru boem\u0103, este George Canache.
\n\u00cenainte de revolu\u0163ie, prezen\u0163a lui \u00een reviste, prin poemele sale, era ceva mai vizibil\u0103. Revolu\u0163ia i-a adus, totu\u015fi, \u015fi prima \u00eemplinire: o carte de sine st\u0103t\u0103toare, cu o grafic\u0103 interesant\u0103, editat\u0103 \u00een condi\u0163ii mai mult dec\u00e2t decente, la Editura Vinea, \u00een anul 2007. Poetul mai este prezent \u00een Dic\u0163ionarul cinematografic al literaturii rom\u00e2ne, autor Grid Modorcea, ap\u0103rut fiind acesta la Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103 \u00een anul 2003; \u00eentr-o carte colectiv\u0103 de versuri ap\u0103rut\u0103 \u00een 1990 \u00een U.S.A., California, Editura Buero \u015fi \u00een Antologia poeziei rom\u00e2ne\u015fti \u00een limba esperanto, \u00een anul 2005.
\nCartea de versuri \u00cen alt t\u0103r\u00e2m, \u00eenso\u0163it\u0103 de recomand\u0103rile Constan\u0163ei Buzea, Nichita St\u0103nescu, Ov. S. Crohm\u0103lniceanu \u015fi C. Stan, rezist\u0103 prin poeme ce amintesc de expresia haiku-ului, concentrate, diafane uneori, nu de pu\u0163ine ori melancolice.
\nAv\u00e2nd ceva din \u201etaina luminii\u201d \u2013 vezi recomandarea lui N. St\u0103nescu -, poten\u0163ialitatea versurilor provine din legitimitatea aspira\u0163iei poetului, din orizontul poeziei sale. Enun\u0163urile scurtelor poeme nu sunt, cum s-ar crede la o prim\u0103 vedere, gratuite, ci sunt bine structurate \u00een filozofia poetic\u0103 a autorului. Pendul\u00e2nd \u00eentre pesimismul poeziei \u015fi \u00eencrederea \u00een ea, poetul spune: \u201ePoemul \u2013 un c\u00e2ntec de cear\u0103\u201d, ca apoi, imediat, pe pagina urm\u0103toare, s\u0103 ne \u00een\u015ftiin\u0163eze: \u201e\u0162iuiau poemele mele \u2013\/ trasoare \u00een noapte.\/ Prezent!\u201d Intuindu-\u015fi chipul \u00een altcineva, autorul, \u00een numai c\u00e2teva cuvinte, zice: \u201eNecunoscutul, \/purt\u00e2ndu-mi\/ chipul.\u201d \u2013 Succes; continu\u00e2nd cu: \u201eVirgula -\/un punct\/ care pl\u00e2nge.\u201d \u2013 Portret. Prezent \u00een cotidian, ca \u015fi \u00een alte clipe mai \u00eendep\u0103rtate sau nu, afl\u0103m: \u201eDesena\u0163i doi st\u00e2lpi\/ \u015fi un fir de telegraf\/de care\/ at\u00e2rn\u0103\/ora\u015ful,\/ apoi… pagina alb\u0103.\u201d \u2013 Curs de \u00eenz\u0103pezire.
\nEl este \u00eentr-o continu\u0103 a\u015fteptare \u00een apari\u0163ia imaginilor: \u201eLa \u0163\u0103rmul versului,\/ a\u015ftept\u00e2nd imaginea.\u201d \u2013Far. Acela\u015fi cotidian \u00een poemul Chio\u015fc: \u201e\u00cen fiecare diminea\u0163\u0103,\/ dintr-un bra\u0163 de reviste\/ s\u00e2ngereaz\u0103 lumina.\u201d Poate aici intuim suferin\u0163a poetului a\u015ftept\u00e2ndu-\u015fi izbutita, nelini\u015ftea \u015fi de ce nu, speran\u0163a \u00een durata poeziei incluz\u00e2nd sacrificiul. Printre poemele memorabile se num\u0103r\u0103 Sepia, amintind de o secven\u0163\u0103 flash parc\u0103 dintr-un roman al lui Gabriel Garcia Marquez, pe care \u00eel red\u0103m: \u201eDup\u0103 un secol,\/plictisit,\/ generalul din fotografie\/ scoase pistolul\/ \u015fi trase!\u201d.
\n\u00cen acela\u015fi timp, poemul poate fi \u201eun \u015farpe la soare\u201d ori \u201eFulgii\/ de\/ nea\/ se\/ r\u0103nesc\/ pe\/ statui.\u201d Sau Cu timpul, unde arborele genealogic nu-\u015fi urmeaz\u0103 \u00eentotdeauna drumul, excelent: \u201eMusta\u0163a bunicului,\/ apoi z\u00e2mbetul tat\u0103lui meu\/ dominau un perete.\/ Nu de mult,\/ copilul\/ a adus\/ o pictur\u0103 modern\u0103.\u201d \u2013 ce intr\u0103 \u00een intimitatea unui timp al poeziei veritabile. De asemenea, Masc\u0103, pe care \u00eel reproducem: \u201eMarea ri-da-t\u0103\/ pierdut\u0103 \u00een linia orizontului.\/ \u015ei dintr-o dat\u0103,\/ Cerul\/ la fel de ridat,\/ la fel de albastru,\/ prelung\/cu tot sufletul\/ \u00een afara lumii.\u201d \u2013 unde, \u00eentr-adev\u0103r, ontologicul se face sim\u0163it.
\nLa orice pas, \u00een carte, versurile izbutite, ce merg de la simple observa\u0163ii la filozofare, \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u015fi fac\u0103 loc \u00een orizontul cititorului, unde puritatea \u015fi explozia coarnelor unui melc se izbesc de cer; vezi Zgomot. \u00cent\u00e2rziind \u00een noapte \u2013 \u00een boem\u0103?… -, poetul spune: \u201eR\u0103sucea cu \u00eendem\u00e2nare\/ aceea\u015fi cheie,\/ \u00een aceea\u015fi broasc\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nat\u0103 a u\u015fii.\/ Intra ca un oaspete,\/ privea la ceasul din perete,\/ \u00eel suspecta,\/ apoi forma un num\u0103r de telefon: 958,\/ reascult\u00e2nd\/ Domni\u015foara Exact\u0103.\u201d Aici avem un joc cu timpul \u015fi cu teama ascuns\u0103 a autorului, suspect\u00e2nd p\u00e2n\u0103 \u015fi ceasul, cele \u00eenconjur\u0103toare. Asem\u0103narea dintre Venus impudica \u2013 studiu \u2013 \u015fi transparen\u0163a m\u00e2inilor poetului nu mi se pare deloc nepotrivit\u0103, ci, intuirea, paradoxal, a unor… transparen\u0163e. Versuri delicate, sentimentale con\u0163in: Suprapunere: \u201eNumele ei\/ r-i-s-i-p-in-d-u-s-e\/ \u00een camer\u0103.\/ \u015eterg\u00e2nd praful.\u201d Sau acesta: \u201eOra\u015ful plecase s\u0103-\u015fi revad\u0103 c\u00e2mpia,\/ muma \u015fi tat\u0103l.\/ Era un \u00eenceput de duminic\u0103.\/ \u00cen inima parcului,\/ copacii\/ \u00ee\u015fi smulgeau frunzele.\u201d \u2013 Nu m\u0103 iube\u015fte! Ori simple observa\u0163ii de o puritate des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103: \u201e\u015ei lapsusul cerului,\/ o frunz\u0103 suspendat\u0103-\/ imaginea unui licurici r\u0103t\u0103cit.\/ Nervurile toamnei\/ bloc\u00e2nd clapele\/ ma\u015finii de scris.\u201d \u2013 Flash-back. Printre ultimele poeme, nedumerirea \u00eent\u00e2lnindu-se cu durerea, \u00een Numai tu: \u201eNumai tu,\/ precum salcia,\/ tulbur\u00e2nd apa,\/ nerecunosc\u00e2ndu-\u015fi chipul,\u201d \u015fi Suvernir: \u201eNu-\u0163i fie team\u0103!\/ Nu mi s-a \u00eent\u00e2mplat nimic.\/ Doar rana aceea -\/ Umbra.
\nCartea, \u00een totul ei, recomand\u0103 un poet hipersensibil, nu de pu\u0163ine ori profund \u00een versurile sale, atent la \u00eent\u00e2mpl\u0103rile cotidiene, unde am\u0103r\u0103ciunea rar \u00ee\u015fi face loc, punctat\u0103 de c\u00e2teva poeme de dragoste memorabile, cu mare economie de cuvinte, intuitiv \u015fi disciplinat totodat\u0103 \u00een aceast\u0103 \u201emeserie\u201d \u015fi vis\u0103torie f\u0103r\u0103 de leac reprezent\u00e2nd acest mic univers poetic marca George Canache.<\/p>\n


\nLucian Gruia<\/strong><\/p>\n

Ioan N. Ro\u015fca – POETUL M\u0102RII <\/strong><\/p>\n

\u00cen prefa\u0163a c\u0103r\u0163ii (1), intitulat\u0103 inspirat \u0162\u0103rmurit de nem\u0103rginire, profesorul Nicolae Georgescu consider\u0103 c\u0103 poezia profesorului de filosofie Ioan N. Ro\u015fca reprezint\u0103 \u201eun tratat de filosofie sceptic\u0103 f\u0103cut\u0103 \u00een versuri\u201d. Eu cred c\u0103 scepticismul acesta e numai una din fa\u0163etele poeziei sale. Desigur, destr\u0103marea iubirii justific\u0103 pierderea \u00eencrederii \u00een valorile existen\u0163ei: \u201eTotul e at\u00e2t de frumos, minunat, \/ c\u00e2ntam unul pe sufletul celuilalt \/ p\u00e2n\u0103 se rupe ceva \u00een noi, \/ o coard\u0103 delicat\u0103, ultrasensibil\u0103, \/ numit\u0103 \u00eencredere, a\u015fteptare, dorin\u0163\u0103, speran\u0163\u0103, \/ sau altfel, \u00eentr-o mie de alte chipuri posibile. \/…\/ Iube\u015fte-m\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een t\u0103cerile mele \/ pe care nici eu nu le voi descifra vreodat\u0103.\u201d (Totul e at\u00e2t de frumos…)
\nAmintirea iubitei produce \u00eens\u0103 delicate imagini poetice care m\u0103 fac s\u0103 cred c\u0103 poetul poate fi considerat \u015fi un sceptic m\u00e2ntuit, senin, mioritic: \u201eAbsen\u0163a \u00ee\u0163i strig\u0103 prezen\u0163a, iubito! \/ Amfore de lumin\u0103 pe poteci, \/ urma ta mir\u0103 florile trezite \/ \u015fi fluturi o colind\u0103, zeci \u015fi zeci. \/\/ De reapari, m\u0103 invadezi, iubito, \/ cu cerul t\u0103u \u00een care m\u0103 absorbi. \/ Ochii \u00eemi spun c\u0103 e\u015fti o n\u0103lucire, \/ iar sufletul \u2013 c\u0103 am putea fi orbi.\u201d (Amfore de lumin\u0103).
\nCitind alte poezii ale volumului lui Ioan N. Ro\u015fca reg\u0103sim a alt\u0103 ipostaz\u0103 a poetului, aceea heraclitian\u0103, din moment ce marea este unul din simbolurile sale predilecte. Zbuciumul m\u0103rii reprezint\u0103 avatariile vie\u0163ii, trecerea timpului, schimbarea ve\u015fnic\u0103: \u201eNu, n-am s\u0103 uit \/ valurile \u00een tainic tumult: \/ \u00een noapte, singur pe mal, ascultam \/ vuietul m\u0103rii de ani \u015fi ani!\u201d (C\u00e2ntecul m\u0103rii)
\nPoetul chiar se identific\u0103 la modul liric cu marea: \u201eDe\u015fi pe \u0163\u0103rm \/ mi-am \u015findruit casa, \/ m\u0103 cheam\u0103 mereu \/ Thalassa, Thalassa\u201d (Thalassa)
\nP\u00e2n\u0103 \u015fi fream\u0103tul crengilor d\u0103 impresia mi\u015fc\u0103rii f\u0103r\u0103 odihn\u0103 a valurilor: \u201eMarea din arbori: \/ coroane-valuri, \/ stropi verzi de frunze, \/ fo\u015fniri, ecouri, \/ c\u00e2ntec de scoici.\u201d (Marea din arbori)
\n\u00cen alt\u0103 ipostaz\u0103, sufletul poetului se arat\u0103 scindat, apoi metamorfozat \u00eentr-o negur\u0103 deas\u0103: \u201eSufletul meu – \/ jum\u0103tate \u00eentuneric, \/ jum\u0103tate lumin\u0103. \/ Uneori, \/ ca aurora pustiului \/ fulger\u00e2ndu-mi r\u0103runchii, \/ cele dou\u0103 jum\u0103t\u0103\u0163i se amestec\u0103 \/ \u015fi devin \/ precum o cea\u0163\u0103 \/ ce m\u0103 inund\u0103 \/ sur\u0103 \u015fi deas\u0103 \/ c\u0103 nu mai \u015ftiu: \/ o fi sear\u0103, \/ o fi diminea\u0163\u0103?\u201d (Indecizie)
\nToate aceste fa\u0163ete pe care le dezv\u0103luie poetul dovedesc faptul c\u0103 versurile sale sunt introspective, a\u015fa cum m\u0103rturise\u015fte singur: \u201eImaginile re\u0163inute pe care \/ le t\u0103lm\u0103cesc \u00een poemele ce urmeaz\u0103 \/ nu sunt dec\u00e2t eu \u00eensumi aievea \/ spus acum, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 ajung iar la mine.\u201d (Inscrip\u0163ie). C\u0103ut\u0103rile lirice ale poetului sunt rezumate perfect de Eminescu \u00een ultimul vers al Odei \u00een metru antic: \u201ePe mine, mie, red\u0103-m\u0103\u201d.
\nSpre aceast\u0103 reg\u0103sire de sine \u00eel poart\u0103 poezia de dragoste, dorul dup\u0103 fiin\u0163a iubit\u0103: \u201eA fost vis sau poate n\u0103lucire, \/ \u00een u\u015fa casei cine b\u0103tu? \/ V\u00e2ntul doar pe uli\u0163i \u00een ne\u015ftire, \/ de acas\u0103 lipse\u015fti numai tu. \/\/ Salc\u00e2mii te cheam\u0103 la fereastr\u0103, \/ veioza te-a\u015fteapt\u0103 s-o aprinzi, \/ luna \u00ee\u0163i a\u015faz\u0103 flori \u00een glastr\u0103, \/ numai tu lipse\u015fti dintre oglinzi.\u201d (A\u015fteptare)
\nDar zbuciumul poetului, aidoma valurilor m\u0103rii, nu se va lini\u015fti niciodat\u0103.
\n\u00cen postfa\u0163a semnat\u0103 de Mugura\u015f Maria Petrescu, traduc\u0103toarea volumului \u00een limba englez\u0103 (Ioan N. Ro\u015fca: Poezie \u015fi sensibilitate) remarc\u0103 simplitatea plin\u0103 de ad\u00e2ncime a versurilor autorului: \u201e\u00cen mod\u0103 se apreciaz\u0103 c\u0103 lucrurile simple sunt cele mai elegante \u015fi mai distinse, zorzoanele p\u0103r\u00e2nd superflue. La fel se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi cu poezia lui Ioan N. Ro\u015fca. La o prim\u0103 citire pare simpl\u0103, dar at\u00e2t, doar la o prim\u0103 citire (a nu se confunda cu simplist\u0103). \u00ce\u0163i merge direct la suflet \u015fi te sim\u0163i bine cu ea, \u00een ea \u015fi \u00een sinea ei\u201d.<\/p>\n

Ioan N. Ro\u015fca<\/strong>, Amfore de lumin\u0103<\/em>, Casa editorial\u0103 Floarea albastr\u0103, Bucure\u015fti, 2010<\/p>\n


\nIonel Bota<\/strong><\/p>\n

Un \u00eenceput. Poezia Adrianei Weimer sau cum s\u0103 scrii despre vis<\/strong><\/p>\n

\tLimbajele poeziei nu \u0163in de magie. Omul, la urma-urmei, este marea semnifica\u0163ie a acestei s\u0103rb\u0103tori, cuv\u00e2ntul. Poezia ar fi, deci, miracol \u015fi atitudine, exprimare a fiin\u0163ei \u00een sincroniile lumii. Dar idealul poeziei nu poate fi principiul creativ, doar aleanul discursiv al ceremoniilor fiin\u0163ei de a provoca spectacolul marilor coinciden\u0163e.
\n\tUn lirism de ordonare, de re-a\u015fezare a criteriilor exprim\u0103 ca pe un superb exerci\u0163iu al esen\u0163ialului evolu\u0163iile din postbelic ale poeziei care se scrie \u00een Banatul nostru. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103, desigur, lucruri importante, nu doar sporadic se derulau \u015fi marile sfid\u0103ri la adresa temelor oficiale, este asumat\u0103 suferin\u0163a colectiv\u0103 a literaturii noastre de a nu \u015fti s\u0103 revoce striden\u0163ele sau a nu gr\u0103bi recuperarea vechilor configur\u0103ri. O desf\u0103\u015furare cumva brusc artistizat\u0103 dup\u0103 1989 puncteaz\u0103 un registru de opera\u0163ii-cheie care, subiacent, evoc\u0103 un \u201epoiein\u201d al edific\u0103rilor, un imagism deodat\u0103 \u00eentinerind acela\u015fi spectacol al atitudinilor etice.
\n\t\u015ei pentru Adriana Weimer poezia \u00eenseamn\u0103 aventur\u0103 \u015fi spectacol, reveren\u0163\u0103 delicat\u0103 \u015fi ritual confesiv, op\u0163iune a fiin\u0163ei tragice \u00een morfologiile timpului. \u00cen runele timpului pr\u0103bu\u015fit, compus \u015fi re-compus, rezid\u0103 spiritul poeziei ca un manifest al eului prefa\u0163\u00e2ndu-\u015fi epifaniile: \u201eVoi r\u0103m\u00e2ne cu voi nesperat de pu\u0163in,\/\u00een zbucium \u00eemi voi ascunde toat\u0103 marea,\/\u00een fiecare anotimp e un destin:\/lumina din stea n-o stinge dep\u0103rtarea.\u201d (Lumina din stea, \u00een volumul Infinita iubire, Timi\u015foara, Editura Marineasa, 2005, p. 34)
\n\tPoeta are, desigur, alt\u0103 raportare la magia cuv\u00e2ntului, arta \u00ee\u015fi prezerv\u0103 sie\u015fi hermeneutici, exist\u0103 op\u0163iunea feericului dar \u015fi tensiunea tragic\u0103. Idealist\u0103 \u00een esen\u0163ele evolu\u0163iei sale, aceast\u0103 poezie de-retorizeaz\u0103 \u015fi spune, afi\u015feaz\u0103 ludicul, nu-l experimenteaz\u0103, descoper\u0103 \u015fi submineaz\u0103. O subminare delicat\u0103 a unei triste\u0163i generalizate. Dup\u0103 debutul editorial din 1994 \u00eentr-un volum colectiv, poezia Adrianei Weimer \u00ee\u015fi asum\u0103, radical, purific\u0103rile, reflexivul define\u015fte o structura mentis a de-nuan\u0163\u0103rii ini\u0163iatice, realitatea este abordat\u0103 jubilator \u015fi \u201emonografiat\u0103\u201d ca nostalgie a imaginarului. Volumul Drumuri \u00een noi, din 1997, pare un decalc al fiin\u0163ei asediate, o contragere mimetic\u0103 a temei unului \u00eentr-o matematic\u0103 a disper\u0103rii. \u00cen primul ciclu, de pild\u0103, simbolici ale antinomiilor desfac \u00een\u0163elesurile, p\u00e2n\u0103 \u015fi sensibilitatea e fictivizat\u0103 \u00een cifrul unei suferin\u0163e prin care e de-structurat\u0103 medita\u0163ia: \u201eUniversul se repet\u0103 \u00een noi\/ca un num\u0103r cuprins \u00eentr-un latul\/)nu mai conteaz\u0103\/un zero \u00een plus infinitului, spunea \u00een\u0163eleptul).\/\/E o matematic\u0103 a lumii\/\u00een care cifrele au forma destinelor\/numere printre numere complexe\/numere \u00eentregi.\/\/Lumea\/ – o eroare de calcul\/o \u00eentrebare promis\u0103 mor\u0163ii.\u201d (\/Universul se repet\u0103 \u00een noi\/, \u00een volumul Drumuri \u00een noi, Timi\u015foara, Editura Marineasa, 1997, p. 33)
\n\tScufundarea \u00een fascina\u0163iile realului factureaz\u0103 un joc al eliber\u0103rilor, eul \u201eprive\u015fte\u201d lumea \u015fi idealizeaz\u0103 o reform\u0103 a melancoliei. Un soi de de-fanatizare a gesticula\u0163iilor prefa\u0163eaz\u0103 un drum al desp\u0103r\u0163irii \u015fi al reg\u0103sirii de sine, scenariul lumii seduce doar \u00eentre limite \u015fi conven\u0163ie. Discursul favorit \u0163ine de o mentalitate a risipirii iar lirica Adrianei Weimer eman\u0103 frivol din acele revolte \u201easurzitoare\u201d ale sufletului deodat\u0103 retras \u00een ritualul cuvintelor: \u201eDetest neputin\u0163a\/de orice fel\/\/ – povar\u0103\/a trupului\/\u015fi a sufletului,\/ea macin\u0103.\/\/Mai devreme\/sau mai t\u00e2rziu\/durerea devine\/t\u0103cerea\/cu lacrimi \u00een ochi,\/c\u0103derea \u00een gol.\u201d (Povar\u0103, \u00een volumul Profund, Timi\u015foara, Editura Marineasa, 2005, p. 32)
\n\tNu avem un experiment al exemplarit\u0103\u0163ii, aici, dar poezia Adrianei Weimer evoc\u0103 gra\u0163ia investirilor orfice, reific\u00e2nd luciditatea \u00eentre \u201elimbajele\u201d viziunii. Radiografia sentimentelor seam\u0103n\u0103 cu o aventur\u0103 evanescent\u0103, anatomia luminii supureaz\u0103 \u00een ceremonie gnoseologic\u0103. Emisiile colocvialului denun\u0163\u0103 tocmai arta ca via\u0163\u0103, triumf al tuturor ini\u0163ierilor: \u201e\u00cen lumin\u0103\/umbra cuv\u00e2ntului prinde contur,\/cum omul \u00ee\u015fi poart\u0103 umbra\/\u00een via\u0163\u0103.\/\/Din lumin\u0103\/spre lumin\u0103\/cuv\u00e2ntul prinde via\u0163\u0103.\u201d (\u00cen lumin\u0103, \u00een volumul Infinita iubire, p. 70)
\n\tAcest ludism ini\u0163iatic se hr\u0103ne\u015fte din sentimentul \u00eenving\u0103torului. Un eu \u201eanalitic\u201d invoc\u0103 \u015fi evoc\u0103 \u201etravers\u0103rile\u201d, lumea se las\u0103 descifrat\u0103, \u00een resemn\u0103rile poeziei suverane se afl\u0103, recenzat\u0103, simbolica universalit\u0103\u0163ii. Crisp\u0103rile melancoliei aduc o instan\u0163\u0103 semantic\u0103, un fel de amintire altei geneze. Ea \u201eexplic\u0103\u201d sensuri, este contra-figura exuberan\u0163ei, mimeaz\u0103 disolu\u0163ii, invent\u0103 o retoric\u0103 a fiin\u0163ei grandilocvente: \u201e\u00ce\u015fi g\u00e2nde\u015fti nerostirea\/\u015fi visele \u00ee\u015fi accept\u0103\/impasibil na\u015fterea\/\u00een t\u00e2rziul acesta\/c\u00e2nd doar secundele\/se mai ca\u0163\u0103r\u0103\/una pe alta\/sf\u00e2r\u015findu-te-n noapte\/\u00eencep\u00e2ndu-te-n zi.\u201d (\/\u00ce\u0163i g\u0103se\u015fti nerostirea\/, \u00een volumul Drumuri \u00een noi, p. 14)
\n\tTexte frumoase, mult deta\u015fate de ambitusul travestirilor din lirica modern\/postmodernilor, poemele Adrianei Weimer definesc, deja, un traseu interesant \u00een literatura b\u0103n\u0103\u0163ean\u0103.<\/p>\n


\nValeriu Sofronie<\/strong>
\n\"\"

Poemul generator. Lucian Alecsa, pitagoreicul<\/strong><\/p>\n

\u201eMereu se r\u0103zboiesc t\u00e2lharii sufletului cu lutul de pe oase\u201d<\/em><\/p>\n

C\u00e2nd \u00ee\u015fi pierde inocen\u0163a, \u015fi asta se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cam o dat\u0103 la doi ani, Lucian Alecsa iese din c\u00e2te o editur\u0103 cu bra\u0163ele \u00eenc\u0103rcate cu c\u0103r\u0163i. Dup\u0103 cum \u00eei este obiceiul, \u015fi anul cultural 2011 este \u00eent\u00e2mpinat cu un nou volum de versuri \u2013 \u201eVia\u0163\u0103 mahmur\u0103 \u015fi neagr\u0103\u201d (Editura Brumar). Abia ce-\u015fi \u00eencheie prima decad\u0103 de crea\u0163ie (de la debutul din 1992 la ultimele dou\u0103 piese \u00een 2009), scriitorul boto\u015f\u0103nean o deschide pe cea de-a doua.
\nCartea st\u0103 de la \u00eenceput sub semnul dublului ne\u00eenceput \u2013 \u201efratele geam\u0103n nen\u0103scut\u201d, \u00een limbaj pitagoreic, diada. La fel ca \u00eentr-o pagin\u0103 de filosofie pitagoreic\u0103, unde din Unu (monas), limitat prin rotunjimea sa, \u015fi diad\u0103, o natur\u0103 nedeterminat\u0103, nelimitat\u0103, nedefinit\u0103 se nasc numerele \u015fi, din ele, lucrurile, \u015fi \u00een poezia lui Lucian Alecsa sim\u0163im prezen\u0163a celor dou\u0103 principii \u015fi lucrarea lor – poemele. El, unitatea prezent\u0103 \u015fi diada, geam\u0103nul absent. \u00cen poet sunt reuni\u0163i ca \u00eentr-o fug\u0103 de Bach cele dou\u0103 euri, naturile sale dominante \u015fi recesive. C\u00e2nd dominant\u0103 una \u015fi recesiv\u0103 cealalt\u0103, c\u00e2nd invers. Niciodat\u0103 exclusive, mereu prezente, \u201eca dou\u0103 jum\u0103t\u0103\u0163i defigurate ale aceluia\u015fi sictir lumesc\u201d. Monada, prin simplitatea sa conceptual-poetic\u0103, este de sus. Diada, prin nedefinirea sa, este de jos. Cum ar spune un mare poet, una foarte de jos, \u00eentoars\u0103 spre p\u0103m\u00e2nt, alta foarte de sus\u2026 Eul ceruit spune \u201eM\u0103 simt asemenea unui atom de oxigen \u00een pl\u0103m\u00e2nul lui Dumnezeu\u201d. Eul p\u0103m\u00e2ntenit este numit \u201eel, umbra mea…\u201d.
\nLa fel ca la filosofii numerologi, unde nici unitatea \u015fi nici doimea nu sunt numere, de\u015fi ambele genereaz\u0103 numerele, \u015fi la Alexa, Eul prezent \u015fi geam\u0103nul s\u0103u absent nu sunt poeme, dar le fecundeaz\u0103 \u015fi le fac posibile \u00een spa\u0163iul creat de polarit\u0103\u0163ile dintre ele pe toate celelalte. Fiecare poem e de fapt un concept. Un fel de num\u0103r particular redus la o idee. Astfel, Luciditatea este produsul \u201etoxiinfec\u0163iei onirice\u201d, Deconstruc\u0163ia raiului sau resurec\u0163ia dracilor sunt mesajul \u201eepavei\u201d, Repetarea, urmarea destr\u0103m\u0103rii paradisului \u201es\u00e2ngelui cald\u201d, Semnul se afl\u0103 \u00een \u201egravura de pe suflet\u201d. La fel, vin \u00een \u015firul numerelor \u2013 poeme, Cercul (\u201eMi-a fost dat\u201d), Golul (\u201eEram fericit \u015fi f\u0103r de suflet), Sp\u0103rtura (\u201eDe at\u00e2ta heroin\u0103\u201d), Deplasarea spre ro\u015fu (\u201eNoapte mahmur\u0103 \u015fi neagr\u0103\u201d), Apocalipsa (\u201eUn zbor \u00eentors\u201d) etc.
\nPoemele lui Lucian Alecsa sunt idei. Ideea nu este abstract\u0103, ca \u00een epistemologia modern\u0103, produs al idealiz\u0103rii \u015fi abstractiz\u0103rii realit\u0103\u0163ii. Dimpotriv\u0103, ideile acestea sunt lumea \u00een totalitatea ei, nu un semn al acesteia, nu un surogat, nu un abur. Iar toate aceste idei puse laolalt\u0103, alc\u0103tuind \u201eNoapte mahmur\u0103 \u015fi neagr\u0103\u201d sunt opera unui g\u00e2nditor matur, unui str\u0103v\u0103z\u0103tor sufletesc.
\nDe poetul Lucian Alecsa te apropii greu. Trebuie s\u0103 \u00eempar\u0163i cu el c\u00e2\u0163iva demoni (a se citi, ceva din autobiografia autorului) \u015fi s\u0103 te la\u015fi st\u0103p\u00e2nit de euforiile lor. Lucian Alecsa nu-\u015fi menajeaz\u0103 \u00een niciun fel nici cititorul, nici poezia. Pe aceasta din urm\u0103 nu a v\u0103duvit-o nici de prezen\u0163e angelice, nici de tenta\u0163ia demonicului. N-a \u00eenecat-o \u00een metafore, nici n-a ferit-o de ele; n-a sufocat-o cu seriozitatea, dar nici cu ironia. Cunosc\u0103torii ar spune c\u0103 re\u0163eta dup\u0103 care a amestecat logosurile se dovede\u015fte a fi un succes. De aceea, a\u015fa cum este obiceiul \u00een astfel de situa\u0163ii fericite, le ur\u0103m celor care \u00eei trec pragul ,,Lectur\u0103 pl\u0103cut\u0103!\u201d.<\/p>\n


\nOctavian Mihalcea<\/strong>
\n\"\"

UN SUR\u00c2S BOEM<\/strong><\/p>\n

zefirul mi\u015fc\u0103 pietrele \u00een fiece loc tainic din centru
\nca o via\u0163\u0103 \u00eempodobit\u0103 cu str\u00e2mte costume negre
\nu\u015fori pa\u015fi urm\u0103resc linia covorului<\/p>\n

am recucerit muzeul \u015fi poate am dezgropat frumoase vorbe
\nce de-abia a\u015fteapt\u0103 s\u0103 intre \u00een carne<\/p>\n

s\u0103rutul m\u00e2ini drepte \u00eenchide toat\u0103 cenu\u015fa artist\u0103 a buzelor
\ncu mult respect alung\u0103 tirania lemnului lovit
\np\u00e2n\u0103 dincolo de coloane s-au t\u00e2r\u00e2t zgomotele<\/p>\n

un sur\u00e2s boem promite alte veniri
\nbijuterii \u015flefuite \u00een g\u00e2nd<\/p>\n


\nERAU \u015eI RAZE<\/strong><\/p>\n

a \u00eent\u00e2lni de multe ori singur murmurul c\u0103r\u0163ilor
\nparadis \u00eempins pe l\u00e2ng\u0103 somn<\/p>\n

erau \u015fi raze fierbin\u0163i la alegere
\nori una ori alta \u00een mijlocul insulei
\nparc\u0103 mereu plec\u0103m \u00eenainte
\ntot spre aceea\u015fi \u00eemb\u0103ls\u0103mare
\ndin spatele cr\u0103p\u0103turii<\/p>\n

ochi \u00een ochi
\nmereu ochi \u00een ochi<\/p>\n


\nDAR<\/strong><\/p>\n

trebuie s\u0103 p\u0103strezi enigma ursitei
\na\u015fa cum este ea mereu ro\u015fie
\nsuita \u00eencinsului Marte
\npe lumin\u0103 vei spune mai multe
\ne\u015fti departe e lini\u015fte ca odat\u0103
\nc\u00e2nd primeai lumea \u00een dar<\/p>\n


\nEVAD\u0102RI<\/strong><\/p>\n

c\u00e2t mai compacte falii de timp trec prin lumi colosale
\nde arti\u015fti ai secundei
\nam fost talp\u0103 strivitoare sau poate
\nnudul florii p\u0103g\u00e2ne
\nr\u0103d\u0103cinile \u015ftiu groaznice adev\u0103ruri
\ncum lacrimile \u015fi \u00eengerii cad
\ncum se feresc dimine\u0163ile s\u0103 continue ziua<\/p>\n

\u00eencordeaz\u0103 arcul \u015fi trage!<\/p>\n

mereu \u00een c\u0103utarea cailor
\nsau a jum\u0103t\u0103\u0163ilor de oameni c\u0103lare
\nnu va \u015fti nimeni ce a urmat dup\u0103 r\u0103s\u0103ritul soarelui<\/p>\n

poate iluzia unui r\u0103t\u0103cit suflet pereche<\/p>\n


\nPRINTRE COPACII DE L\u00c2NG\u0102 AP\u0102<\/strong><\/p>\n

eu \u00ee\u0163i cunosc via\u0163a \u2013 metafor\u0103 \u00een ram\u0103 grea
\ndoar eu voi povesti apoi despre ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu adev\u0103rat
\n\u015ftii tu\u2026acea nud\u0103 pasiune acvatic\u0103 \u00eenv\u0103\u0163at\u0103 la \u00eenceput<\/p>\n

restul se vor \u00eentreba cum oare te po\u0163i sinucide
\nchiar \u00eentr-o m\u00e2n\u0103stire
\npe pragul de geniu al na\u015fterilor presupuse<\/p>\n

am visat \u00eentr-adev\u0103r unicul vis
\nculoarea a fost prea tare?<\/p>\n


\nO ISTORIE<\/strong><\/p>\n

pr\u0103v\u0103lite arome bucur\u0103 ochiul nedezlegat de foc<\/p>\n

istoria secret\u0103 invadeaz\u0103 \u015fi alung\u0103
\ntocmai \u00een cea mai vestit\u0103 parte a ora\u015fului
\ncu tot fluidul f\u0103r\u0103 nume al\u0103turi<\/p>\n

amurgul ne va aminti cine \u015ftia mai mult
\ndin acea nev\u0103zut\u0103 linie
\na t\u0103r\u00e2mului cu pielea sub\u0163ire<\/p>\n

atingeri alese care str\u0103bat<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Radu Cange \u00cen alt t\u0103r\u00e2m de George Canache Un poet care nu s-a b\u0103tut pentru poezia sa, cum pu\u0163ini sunt,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20888"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20888"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20888\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20889,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20888\/revisions\/20889"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20888"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20888"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20888"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}