{"id":20873,"date":"2023-04-16T17:26:27","date_gmt":"2023-04-16T14:26:27","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20873"},"modified":"2023-04-15T17:27:41","modified_gmt":"2023-04-15T14:27:41","slug":"spatii-culturale-nr-19-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20873","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 19 (7)"},"content":{"rendered":"

Petrache PLOPEANU<\/strong>
\n\"\"

FLORIN DOCHIA, \u015eARPELE DEZARIPAT
\nSAU CEREMONIA DIN AMURG A DEZBR\u0102C\u0102RII DE LUME<\/strong><\/p>\n

\tChiar dac\u0103 Florin Dochia ne avertizeaz\u0103 \u00eenc\u0103 din titlul c\u0103r\u0163ii sale, \u015earpele dezaripat, ap\u0103rut\u0103 la Ia\u015fi, \u00een 2008, la Editura Princeps Edit, c\u0103 va fi vorba despre un \u015farpe, iar acesta va fi dezaripat, adic\u0103 f\u0103r\u0103 aripi, poetul scrie mai ales despre fluturi \u015fi zbor: \u201eEu am visat solzi de fluture\u201d, \u015earpele dezaripat; \u201eS\u0103 biciuim marea \u2013 a zis saltimbancul \u2013 \u015fi vorbele \/ Lui p\u0103reau fluturi \/ pentru c\u0103 \u015ftia tot ora\u015ful c\u0103 el \/ Respir\u0103 fluturi \u015fi vorbe\u015fte fluturi\u201d (Avatar!). Lumina amurgului, care ne \u00eenv\u0103luie cu fiecare poem, este plin\u0103 de fluturii s\u0103i, care caut\u0103 Lumina, care zboar\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eencetare prin pieptul s\u0103u, dureros de aproape de ceva care ar putea, la un anumit moment, c\u0103utat \u015fi niciodat\u0103 g\u0103sit de poet, s\u0103 ard\u0103. Fluturii arterelor sale zboar\u0103 spre o lume creat\u0103 de el \u015fi se \u00eendreapt\u0103 spre o lume creat\u0103 de El. Obsesia zborului pare paradoxal\u0103 \u00eentr-o carte care ne \u00eendrum\u0103 pas cu pas, ca un ghid de asumare con\u015ftient\u0103 a amurgului, dar paradoxul este relativ. Orice zbor are \u015fi punctul de fr\u00e2ngere, orice fluture a fost \u00eentr-un cocon o omid\u0103, iar uneori coconul se g\u0103se\u015fte suspendat la sub\u0163ioara poetului: \u201eFrunzele vie\u0163ii mele \u00eencep s\u0103 se scuture \/ De omizile adunate la sub\u0163iori\u201d (\u015earpele dezaripat).
\n\tFlorin Dochia \u015ftie ce vrea de la sine \u015fi de la alt Sine, aflat dincolo, \u015fi de la ceilal\u0163i oameni \u00een negru, afla\u0163i \u00eentre arborele-el \u015fi apa-ea (\u201eEram un arbore \/ Erai oglinda apei \/ El a\u015ftepta \u00eentre noi \/ \u00cembr\u0103cat \u00een pardesiul negru\u201d, R\u0103bdare): pierderea lumii, pe care a creat-o pentru a nu fi singur \u00een fa\u0163a oglinzii prin care se poate trece dincolo, la fel ca printr-o re\u00eencarnare, avatar al suferin\u0163ei celor o mie de ani. Pierderea presupune absen\u0163a din privirea sa a tot ceea ce a creat (\u201e..g\u00e2ndul tremur\u0103 sub cupola\/ Tot mai grea a absen\u0163ei. \u00cengerii \u015fi-au\/ Prins aripile \u00een s\u00e2rma ghimpat\u0103 din jurul\/ Inimii mele \u2013 no man\u2019s land\u201d, Sub cupola absen\u0163ei). Nu m\u0103 voi duce pe urmele visului \u00een\u0163eleptului Zhou, care a visat c\u0103 este un fluture care a visat c\u0103 este Zhou! M\u0103 voi m\u0103rgini la a \u00een\u0163elege universul intim al celui ce se vrea pe sine jertf\u0103, ca o piatr\u0103 de temelie, la temelia crea\u0163iei sale. Ceea ce viseaz\u0103 cel ce se nume\u015fte Florin Dochia este lumea, pe care \u015ftie c\u0103 o va pierde \u00eencetul cu \u00eencetul. El se preg\u0103te\u015fte pentru aceast\u0103 pierdere, iar poemele sale sunt incanta\u0163ii care \u00eenso\u0163esc u\u015furarea fiin\u0163ei spre oglindire nud\u0103.
\n\tLumea \u015fi-a creat-o pentru a nu fi gol \u00een ochii celui oglindit \u00een oglinda amurgului (\u201eAm f\u0103cut lumea aceasta ca s\u0103 m\u0103 \u00eembrace \/ Ca s\u0103 nu fiu gol \u00een fa\u0163a oglinzii\u201d, \u015earpele dezaripat). Oglinda apare mai mereu \u00een poemele c\u0103r\u0163ii, a\u015fa cum apar \u015fi fluturii, \u015fi zborul (\u201eScriu pe oglind\u0103 m\u0103 desenez pe oglind\u0103 cu cret\u0103 \/ Cu cear\u0103 cu c\u0103rbune \u015fi imaginea dinl\u0103untrul ei \u00eemi \/ Urmeaz\u0103 desenul \u015fi literele\u201d, Pret-\u00e1-porter). La fel de direct apar \u015fi moartea, \u015fi Logosul, iar toate celelalte particip\u0103ri, \u00een sens platonician, nu sunt altceva dec\u00e2t p\u0103r\u0163i din \u00eentreg.
\n\t\u00centr-o prim\u0103 parte, poetul \u00ee\u015fi pierde sentimentele, identitatea (\u201e…ne-am iubit cu calm \/ P\u00e2n\u0103 \u00een zori c\u00e2nd m-a \u00eentrebat \/ Sorbind din cafeaua fierbinte \u2013 ce vrei s\u0103 \/ Pictezi pe aceast\u0103 p\u00e2nz\u0103 alb\u0103?- un ou \/ Nev\u0103zut \u2013 i-am r\u0103spuns \u2013 \u015fi ea \u2013 da da – \/ A zis \u015fi ne-am luat r\u0103mas bun pentru totdeauna \/ El a r\u00e2s cu neru\u015finare \u015fi s-a rev\u0103rsat pe toat\u0103 \/ Suprafa\u0163a tabloului \u00een care neatent lunecasem\u201d, Ultima declinare a identit\u0103\u0163ii), frica (\u201e\u00cen corpul meu se a\u015fezase temeinic un iepure\u201d, \u015ei tu, gr\u0103dinarule!), senin\u0103tatea, ziua care ar putea s\u0103 vin\u0103, vederea dincolo de cele nev\u0103zute, luciditatea, plinul, umbra, sinele poetic \u015fi \u00een final c\u00e2\u015ftig\u0103 absen\u0163a!
\n\tR\u0103m\u00e2ne \u00een Logos ca \u00eentr-o \u0163ar\u0103 a nim\u0103nui, de unde poate vedea dincolo de dincolo, de unde poate sim\u0163i durerea ce-l \u00eenconjoar\u0103 \u015fi poate exersa absen\u0163a, c\u00e2\u015ftigul intrinsec al pierderii lumii sale (\u201eDincolo de dincolo e un dincolo \u015fi dincolo \/ De el sunt eu adev\u0103ratul viul prea\u00eemplinitul \/ La care vreau s\u0103 ajung \u00een fiecare diminea\u0163\u0103\u201d, Dincolo). Este \u00eempreun\u0103 cu El, i se poate adresa de pe aceea\u015fi pozi\u0163ie, sunt egali \u015fi-\u015fi pot pl\u00e2nge unul altuia de mil\u0103 pe acela\u015fi um\u0103r.
\n\tUrmeaz\u0103 un al treilea zbor, \u00een aceea\u015fi lumin\u0103 bl\u00e2nd\u0103 a amurgului, spre lucrurile obi\u015fnuite ale vie\u0163ii, \u00een\u0163eleas\u0103 acum ca un modus vivendi \u00eentre poet \u015fi moarte, ca o stare de a\u015fteptare din partea am\u00e2ndurora. De aici, din acest spa\u0163iu al absen\u0163ei prezente, Florin Dochia observ\u0103 lumea pe care credea c\u0103 a pierdut-o sau despre care poemele sale spun c\u0103 a pierdut-o, ofer\u0103 solu\u0163ii pentru abordarea \u00eengerilor la temperaturi sub 0 grade, devine \u00een\u0163elept \u015fi ne spune cum c\u0103l\u0103toria \u00een pustiu \u00eencepe \u00een fiecare diminea\u0163\u0103 \u015fi, continui eu, sf\u00e2r\u015fe\u015fte \u00een fiecare sear\u0103 la amurg c\u00e2nd buzunarele se r\u0103sfr\u00e2ng \u015fi ofer\u0103 orele adunate de-a lungul zilei! Aici, \u00een aceast\u0103 stare de filozofare \u015fi de neo-ontologie, apar proiectele p\u0103s\u0103rii cu aripile fr\u00e2nte de zborul spre steaua care a murit de mult; uneori nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic, spune poetul, cu toate c\u0103 este evident\u0103 dep\u0103\u015firea sa de c\u0103tre propriu eu, alerg\u00e2nd c\u0103tre o desfr\u00e2nare a durerii \u00een\u0163eleas\u0103 numai de el; alteori se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva, iar \u00eent\u00e2mplarea este dat\u0103 de apropierea \u00eengerului care \u00eentinde din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd aripa \u015fi-i atinge poetului obrazul.
\n\tPoetul tr\u0103ie\u015fte aici bucuria refugiului, \u201ebucuria mor\u0163ii c\u0103lc\u00e2nd peste fiecare celul\u0103\u201d, ca o arip\u0103 desp\u0103r\u0163it\u0103 de trup, arip\u0103 zbur\u00e2nd mai departe singur\u0103 spre cas\u0103. Cas\u0103? Poetul mai r\u0103m\u00e2ne \u00een Logos, dar rec\u0103p\u0103t\u00e2ndu-\u015fi lumea pe care o credea pierdut\u0103, rec\u0103p\u0103t\u00e2ndu-\u015fi capacitatea de a rupe cu sine \u015fi de a se reg\u0103si pe sine \u015fi de a reface o alt\u0103 lume. De fapt aceasta este condi\u0163ia poetic\u0103: permanenta negare \u015fi autonegare, permanenta uitare \u015fi readucere aminte, permanenta moarte \u015fi re\u00eenviere. Iar Florin Dochia \u015ftie s\u0103 moar\u0103, dar \u015ftie s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 a\u015fa cum poemele i-o cer.<\/p>\n


\nMAGDA GRIGORE<\/strong>
\n\"\"

Virtualitatea ca alteritate<\/strong><\/p>\n

Calculatorul este un adev\u0103r care ne conecteaz\u0103 la Universul infinit-necunoscut, care poart\u0103 \u00een sine toate variabilele. Virtualul v\u0103zut ca o paradigm\u0103 a materialit\u0103\u0163ii este tema unei c\u0103r\u0163i captivante semnate de Lucia Simona Dinescu\/Corpul \u00een imaginarul virtual (editura Polirom, 2007), \u00een care autoarea se afiliaz\u0103, prin m\u0103rturisire proprie, unei viziuni de deschidere a umanului spre alteritate, \u00een toate dimensiunile acesteia. A\u015fadar, cartea nu abordeaz\u0103 o perspectiv\u0103 negativ\u0103 din multele perspective cunoscute ale simulacrului. Ne place sau nu, cu to\u0163ii suntem (con)str\u00e2n\u015fi sub caracterul real al virtualit\u0103\u0163ii, caracterul ei material \u015fi, dup\u0103 un termen specializat, caracterul ei \u00eentrupat. Termenul traduce dimensiunea avid\u0103 a virtualit\u0103\u0163ii care \u00eencorporeaz\u0103 natura fizic\u0103 a corpului uman \u2013 trupul fizic, prezent ca materialitate \u00een virtualitate, dar \u015fi interven\u0163ii ale percep\u0163iilor \u015fi mi\u015fc\u0103rilor corporale.
\nAutoarea, pornind de la ideea c\u0103 metafora tehnic\u0103 a trecerii prin ferestrele calculatorului s-a transformat \u00een literalitatea psihologic\u0103 a travers\u0103rii prin numeroasele aspecte ale eului, \u00eembin\u0103 diferite abord\u0103ri filozofice, antropologice, sociologice, psihologice, viziuni din istoria artei \u015fi din istoria literaturii, st\u0103p\u00e2nind admirabil discursul textual apt s\u0103 re\u0163in\u0103 cititorii din oricare specializare, cointeresa\u0163i \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 de cercet\u0103rile complementare. Traseul diacronic ofer\u0103 perspectiv\u0103 suger\u00e2nd \u015fi demonstr\u00e2nd faptul c\u0103 \u00eentreaga concep\u0163ie asupra corpului s-a mi\u015fcat simultan cu spa\u0163iul \u015fi cu timpul, cele dou\u0103 mari concepte care domin\u0103 ontologia, epistemologia, fenomenologia \u015fi \u015ftiin\u0163ele cognitive. Un istoric al corpului \u00eensumeaz\u0103 metamorfozele percep\u0163iilor proprii antichit\u0103\u0163ii, avangardei, modernit\u0103\u0163ii \u015fi post-modernit\u0103\u0163ii, \u00een prezent caracterizat\u0103 de receptarea unui corp eclectic, reciclat, remediat (medical \u015fi\/sau artistic).
\nCapitolele c\u0103r\u0163ii-studiu sunt fascinante, fie c\u0103 au ca preocupare fiin\u0163a cyborgic\u0103 (debutat\u0103 ca o posibil\u0103 ontologie virtual\u0103, la grani\u0163a dintre materialitate\/imaterialitate sau dintre fapt\/fic\u0163iune, av\u00e2nd evident un caracter hibrid, indetermanent) sau avatarizarea (care trebuie s\u0103 evite, avertizeaz\u0103 autoarea, utopiile, discursurile exacerbate, epatant, cu preten\u0163ii de revolu\u0163ionare a percep\u0163iei asupra fiin\u0163ei umane, dar \u015fi perspectivele distopice care refuz\u0103 aspectele de orice tip ale intruziunii tehnologiei \u00een via\u0163a uman\u0103) sau excesele interpretative ale hipertehnologiz\u0103rii (teoriile postumanului, care v\u0103d trupul demodat \u015fi dispensabil, f\u0103c\u00e2nd apologia min\u0163ii artificializate) sau pluralitatea \u015fi contradic\u0163iile mi\u015fc\u0103rii cyberfeministe (cu exemplific\u0103ri de modele diverse corporal-identitare \u015fi actan\u0163iale ale acestui tip de feminism).
\nNu exist\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 Lucia Simona Dinescu are interes \u015fi fler cultural major \u00een urm\u0103rirea teoriilor meti\u015f\u0103rii umanului cu tehnologicul, st\u0103p\u00e2nind admirabil pluriperspectiva subiectului cu toate extinderile lui: postumanul (corelat cu inumanul lui Lyotard), noua condi\u0163ie tehno\u015ftiin\u0163ific\u0103 \u015fi cultural\u0103 a omului, diferen\u0163a \u00eentre umanism \u015fi transumanism, recombin\u0103rile inginere\u015fti \u00een materia genetic\u0103, etc. Meti\u015farea, este v\u0103zut\u0103 ca un proces de eterogenez\u0103 ipostaziat \u00een aspecte multiple, de la dorin\u0163a ,,ma\u015finic\u0103\u201d (\u00een direc\u0163ia filozofiei deleuzo-quattariene) a devenirii altceva\/altcineva la memoria protezat\u0103, de la corpul biopolitic (\u00een sens foucaultian) la distribuirea mental\u0103 \u015fi social\u0103 \u00een re\u0163eaua internetului \u015fi la spa\u0163ializarea pluripanoptic\u0103 a puterii \u00een realitatea virtual\u0103.
\nAutoarea precizeaz\u0103 \u00een mai multe r\u00e2nduri c\u0103 pledeaz\u0103 pentru o abordare ra\u0163ional-realist\u0103 a subiectului, pentru o interpretare \u00eemp\u0103ciuitoare a teoriilor extreme, o cale de mijloc a recept\u0103rii post-umanismului, dup\u0103 model moderat-critic, realist-pragmatic. Ceea ce ne preocup\u0103 mai mult sau mai pu\u0163in pe to\u0163i ca martori vii ai noilor identit\u0103\u0163i ale umanului, identitatea avataric\u0103, cyborgic\u0103, transgenic\u0103 (cel pu\u0163in \u00een arta transgenic\u0103) – este tabloul panoramic, \u00een mi\u015fcare al imaginarului tehnocultural postuman, \u00een cadrul c\u0103ruia se perpetueaz\u0103 deopotriv\u0103 trupul \u015fi con\u015ftiin\u0163a, specific umane, \u00een acela\u015fi timp \u00een care acestea sunt restructurate \u015fi reformulate \u00een noile contexte ale vie\u0163ii \u015fi ale culturii.
\nCorpul este o prezen\u0163\u0103 cyborgic\u0103 (o interfa\u0163\u0103 \u00eentre organic \u015fi cibernetic), avataric\u0103 (la limita \u00eent\u00e2lnirii dintre uman \u015fi reprezenta\u0163ional) \u015fi transgenic\u0103 (o conlucrare \u00eentre biologic \u015fi tehnologic).
\nTot ceea ce a \u00eensemnat tehnologie anterioar\u0103 printre care microscopul, telescopul sau radioul au contribuit, consider\u0103 autoarea, la destabilizarea perceptiv\u0103 asupra spa\u0163iu-timpului, dar azi tehnologiile computa\u0163ionale amplific\u0103 \u015fi l\u0103rgesc spectrul perspectiv al omului: Noile dispozitive tehnologice virtualizeaz\u0103 \u015fi mixeaz\u0103 sim\u0163urile, ad\u0103ug\u00e2nd interactiuni senzorial-motrice inedite, precum teletactilitatea sau atingerea la distan\u0163\u0103. Alteritatea tehnologic\u0103 se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu alteritatea social\u0103, politic\u0103 \u015fi ideologic\u0103. Nu trebuie pierdut din vedere faptul c\u0103 \u00een spa\u0163iile virtualit\u0103\u0163ii toate experien\u0163ele corporale \u015fi identitare ale gravita\u0163iei, densit\u0103\u0163ii, greut\u0103\u0163ii sau distan\u0163ei sunt reconfigurate. V\u00e2rsta, genul, rasa au \u015fi ele o altfel de abordare. Se poate vorbi chiar de libertatea de alegere a unui altfel de trup, a unui altfel de chip sau a unei altfel de identit\u0103\u0163i. Cu totul altfel de experien\u0163e au loc \u00een cadrul virtualit\u0103\u0163ii dec\u00e2t \u00een via\u0163a obi\u015fnuit\u0103, o altfel de tr\u0103ire dec\u00e2t \u00een via\u0163a tr\u0103it\u0103: fluiditatea obiectelor, rapiditatea mi\u015fc\u0103rii, interac\u0163iunea social\u0103 la distan\u0163\u0103 sunt calit\u0103\u0163ile noii ontologii. De aici senza\u0163ia destrup\u0103rii, alt termen specializat, care vizeaz\u0103 mutarea con\u0163inutului min\u0163ii \u00een alt trup, cu alte dimensiuni \u015fi alte caracteristici: transumanismul sugereaz\u0103 posibilitatea desc\u0103rc\u0103rii (download) min\u0163ii umane \u00eentr-un corp artificial desprins de constr\u00e2ngerile corpului organic fragil. Mul\u0163i informaticieni, afl\u0103m din cercet\u0103rile autoarei, biologi sau ingineri \u00een robotic\u0103, precum \u015fi cei afilia\u0163i transumanismului, privilegiaz\u0103 puterea min\u0163ii \u00een dauna prezerv\u0103rii trupului – \u00een definirea identit\u0103\u0163ii postumane. Dar virtualizarea nu se reduce la procesul de dematerializare, de desc\u0103rnare sau de amputare subiectiv\u0103 a subiectului uman. Virtualizarea identit\u0103\u0163ii \u015fi a trupului nu poate fi nici restric\u0163ionat\u0103 la de\u0163inerea de paradigme strict nonumane, tehnologice, ci ea continu\u0103 un proces de autocreare a fiin\u0163ei umane \u00een contextele tehnoculturale. \u00cencarn\u00e2nd \u015fi materializ\u00e2nd identitatea \u00een dimensiuni variate \u015fi multistratificate, virtualizarea poate asigura intensificarea, expansiunea \u015fi metisajul percep\u0163iilor \u015fi al sim\u0163urilor fizice cu sistemele informa\u0163ionale (de la cele sociale, la cele politice). Condi\u0163ia virtualit\u0103\u0163ii, ca intersectare \u00eentre fiin\u0163a uman\u0103 \u015fi ma\u015fin\u0103, cu regimurile cumulate ale socialului\/politicului\/ideologicului etc., este o prelungire a naturii ontologice \u015fi epistemologice, o extindere a corpului \u015fi a min\u0163ii individuale, dar \u015fi o integrare mutual\u0103 a sistemelor hibride \u015fi colective.
\nCartea Luciei Simona Dinescu vorbe\u015fte despre diferitele ipostaze ale corpului \u015fi ale identit\u0103\u0163ii \u00een modelele tehnoculturii vremii noastre, de la inteligen\u0163a \u015fi via\u0163\u0103 artificial\u0103, la valen\u0163ele vulnerabile ale imaginarului postuman \u015fi la direc\u0163iile ideologice alternative inclusiv, f\u0103r\u0103 s\u0103 evite semnalarea nenum\u0103ratelor \u00eengr\u0103diri ale existen\u0163ei \u015fi interac\u0163iunii umane limitative, \u00eenregistrate \u00een spa\u0163iul comunic\u0103rii virtuale. Tocmai aceast\u0103 pasionat\u0103 cercetare deta\u015fat\u0103 a ontologiei virtuale, aceast\u0103 implicare subiectiv-obiectivat\u0103 din perspectiva ontologiei clasice, al\u0103turi de preocuparea cultural\u0103 a tehno\u015ftiin\u0163ei \u015fi noua formulare postum\u0103 a fiin\u0163ei cu toate dilemele existen\u0163iale ce decurg de aici, aduc m\u0103rturie despre un autor cu disponibilit\u0103\u0163i multiple \u015fi cu maturitate surprinz\u0103toare pentru pia\u0163a noastr\u0103 literar\u0103 supra\u00eenc\u0103rcat\u0103 cu produse eteroclite. <\/p>\n


\nZmiter VI\u015eNIOV <\/strong>
\n(n. 1973), Belarus<\/p>\n

Poet, romancier, pictor. S-a n\u0103scut \u00een ora\u015ful Debre\u0163in, Ungaria. Licen\u0163iat \u00een jurnalism al Universit\u0103\u0163ii Beloruse, a studiat la Institutul de literatur\u0103 \u201eGorki\u201d din Moscova. Este unul din fondatorii asocia\u0163iei literare \u201eBum-Bam-Lit\u201d (1995-1998). Printre c\u0103r\u0163ile sale de poeme se remarc\u0103 \u201eVersificarea na\u015fterii\u201d (2005) \u015fi \u201eFaraonul la menajerie\u201d (2007).
\nPentru a plusa c\u00e2teva tr\u0103s\u0103turi la portretul acestui coleg, extrag un pasaj din Jurnalul de Crimeea, care \u201emi s-a \u00eent\u00e2mplat\u201d \u00een prima decad\u0103 a lunii septembrie a. c.: \u201e9.IX.201. Am f\u0103cut poze la monumentul lui Nikolai Gumiliov \u00eempreun\u0103 cu doi poe\u0163i din Belarus, Varvara Svetlova \u015fi Zmiter Vi\u015fniov. La un moment dat, un alt coleg din aceast\u0103 parte de lume, Mihail \u015eelohov, se apropie de mine, se recomand\u0103, ad\u0103ug\u00e2nd: \u00abEu vin dintr-o \u0163ar\u0103 foarte trist\u0103; dintr-o \u0163ar\u0103-bunc\u0103r, Belarus\u2026 Probabil, \u015fti\u0163i ce f\u0103r\u0103delegi inimaginabile se \u00eent\u00e2mpl\u0103 pe la noi\u2026\u00bb \u00cemi ofer\u0103 un volum de poeme \u015fi cartea de vizit\u0103, ad\u0103ug\u00e2nd: \u00abAm vrut \u015fi mai vreau s\u0103 plec de acolo\u2026 De dou\u0103 ori am solicitat cet\u0103\u0163enie rus\u0103, dar nu mi s-a acordat. Chiar dac\u0103 am rude \u00een Rusia \u015fi sunt un poet rus. Nu demult, am depus dosarul pentru cet\u0103\u0163enie ucrainean\u0103. Sper\u2026\u00bb Iat\u0103 un t\u0103r\u00e2m european, poe\u0163ilor c\u0103ruia nu trebuie s\u0103 li se refuze dreptul la libertate \u00een alte state, chiar dac\u0103 o fi s\u0103 li se acorde \u2013 azi! \u2013 azil politic\u2026 Lucruri asem\u0103n\u0103toare \u00eemi spunea \u015fi Zmiter V\u015fniov, acolo, l\u00e2ng\u0103 monumentul lui Nikolai Gumiliov din Koktebel, poet \u00eempu\u015fcat de bol\u015fevici \u00een 1921. \u00cen aceast\u0103 ambian\u0163\u0103, tema libert\u0103\u0163ii izbucne\u015fte ca \u015fi cum irezistibil\u2026\u201d
\nDeci, re\u0163ine\u0163i dintr-un text tradus aici \u015fi urm\u0103toarele versuri: \u201e\u2026 l\u00e2ng\u0103 o c\u0103su\u0163\u0103 belorus\u0103\/ eu m\u0103 g\u00e2ndeam la rena\u015fterea na\u0163iunii\u2026\u201d (l.b).<\/p>\n

IMPRESII DE DRUME\u0162IE<\/strong><\/p>\n

capul lui Karl Marx \u00eencununeaz\u0103 centrul ora\u015fului Kameni\u0163a
\ncase cu geamuri moarte \u2013
\ncopiii au plecat \u00een occident
\nv\u00e2ntul h\u0103l\u0103duie\u015fte-n singur\u0103tate surdo-mut\u0103
\nca dup\u0103 r\u0103zboi\u2026
\n\u00een fine proletarii s-au unit urnindu-se
\n\u00een direc\u0163ia luminosului viitor burghez
\n\u00eenc\u00e2t nici taximetri\u015ftii nu mai \u015ftiu
\nce \u015fi pe cine duc
\ndoar poate c\u0103 gunoaie
\ndoar poate c\u0103 g\u00e2nduri \u00een\u0163epenite
\ndoar poate c\u0103 lozinci de Karl Marx
\n\u015fi doar veselii pictori
\n\u015fi doar veselii poe\u0163i
\ns-au ascuns \u00een fostele ad\u0103posturi antiaeriene
\n\u015fi beau bere \u015fi beau rom
\ncompun capodopere
\nre\u00eenviind peisajele \u00eemprejurimii
\nreanim\u00e2nd soarele stins<\/p>\n

***<\/p>\n

Reclamele aurii aiureaz\u0103-n zbor aidoma
\np\u0103s\u0103rilor. Din cer alunec\u0103 stele ro\u015fii.
\nTancul cade de pe postamentul lui Zmiter Vi\u015fniov.
\nArmatele m\u0103r\u015f\u0103luiesc pe bulevarde
\nurl\u00e2nd c\u00e2ntece despre Pelicani
\n\u015fi parazi\u0163ii lichida\u0163i. \u00cenc\u0103l\u0163\u0103rile-s
\np\u0103tate de funingine, talazuri cu ascu\u0163i\u015f de s\u0103bii,
\nmitralierele s-au \u00eencol\u0103cit \u015ferpe\u015fte iar zidurile
\nsunt \u00eempestri\u0163ate de semne f\u0103cute cu lanterna.
\n\u00cen aer e miros de vanilie, duhul
\nvr\u0103jitorului coco\u015fat ce sparge geamurile ora\u015fului
\n\u015fi t\u0103b\u00e2rce\u015fte \u00een casa sc\u0103rii catarge \u00eentunecate<\/p>\n

***<\/p>\n

Pe ram st\u0103teau trei p\u0103s\u0103rele
\nuna albastr\u0103 alta verde cealalt\u0103 neagr\u0103
\nEle \u00ee\u015fi cur\u0103\u0163au penetul
\nclipeau des din ochii lui
\nBogdanovici \u015eukailo Grom\u00e2ko*
\ncuvintele \u0163\u0103c\u0103neau cu litere sinilii
\nobi\u015fnuindu-se s\u0103 stea pe ram
\n\u00een acea amiaz\u0103 cald\u0103 prim\u0103v\u0103ratic\u0103
\nl\u00e2ng\u0103 o c\u0103su\u0163\u0103 belorus\u0103
\neu m\u0103 g\u00e2ndeam la rena\u015fterea na\u0163iunii
\n\u00een palidele palme de salc\u00e2mi \u00een floare
\n___________
\n*Maksim Bogdanovici (1891-1917), Pavliuk \u015eukailo (1904-1939), Mihail Grom\u00eeko (1885-1969) \u2013 poe\u0163i importan\u0163i ai modernismului belorus.<\/p>\n

***<\/p>\n

adolescent\u0103 cu trup de p\u0103str\u0103v
\nu\u015foar\u0103 ca unda apei
\nluminoas\u0103 ca soarele
\nciudat\u0103 ca visul
\nne\u00eentinat\u0103 \u015fi vesel\u0103
\nca raza cerului
\nadolescent\u0103 cu trup de p\u0103str\u0103v
\neu te privesc ca un somn
\nca un elefant
\nstau ca aborigenul cu v\u00e2sla-n m\u00e2n\u0103
\n\u00een ochii mei neexist\u00e2nd
\nnici cuv\u00e2nt nici g\u00e2nd
\ntransluminat de fream\u0103tul magic
\nal adolescentei cu trup de p\u0103str\u0103v<\/p>\n

***<\/p>\n

pinii m\u0103 \u00eenf\u0103\u015foar\u0103 m\u0103 zboar\u0103 cu r\u0103d\u0103cinile-n cer
\nsentimentele se r\u0103sp\u00e2ndesc \u00een cercuri \u00een final schi\u0163\u00e2nd
\nun peisaj dezagreabil
\ngonind childurile vorbirii
\neu vin s\u0103-\u0163i s\u0103rut m\u00e2na
\n\u00een ochii t\u0103i citind spaim\u0103 disperare ne\u00een\u0163elegere
\ncitesc chihlimbarul<\/p>\n

***<\/p>\n

revin\u2026
\nrevin \u00een umedul Minsk
\nintru \u00een cea\u0163a cald\u0103 gelatinoas\u0103
\nprintre fantome
\nm\u0103 spulber crup\u0103 de \u0163\u0103r\u00e2n\u0103
\ntransparent\u0103<\/p>\n

***<\/p>\n

Sufletul meu ia amploare \u015fi plute\u015fte pe bulevardele Moscovei. Precum o mie de moschito. Iar dup\u0103 el se ia un chit otr\u0103vitor b\u0103los. \u00cen picioare cl\u0103mp\u0103ne\u015fte un tic nervos. Sunt ceasurile. Ele nu mai au sf\u00e2r\u015fit. Nici \u00eenceput. Ele-s \u00een ve\u015fnicie. Din vene \u0163\u00e2\u015fne\u015fte nu s\u00e2nge, ci materializate \u2013 grohote. Se creeaz\u0103 golfuri sonore de hohote. Acolo duduie vapoarele. Iar cineva m\u00e2nc\u0103 nu hot-dog, ci jeleu. Un singur om. Un terorist. Eu.<\/p>\n

***\t<\/p>\n

Nevii mi-s dezgoli\u0163i. Craniul mi-i deschis ca o conserv\u0103. \u00cen suflet o lad\u0103. \u00cen lad\u0103 o cad\u0103. Prin artere se mi\u015fc\u0103 parazi\u0163i verzi. S\u00e2ngele lips\u0103. Nu a r\u0103mas dec\u00e2t bezn\u0103 \u015fi mucegai. Eu sunt de-a-ntregul vernal de mai. A te descrie pe tine e acela\u015fi lucru cu a trece r\u00e2ul prin vad. Da eu nu sunt dec\u00e2t o pocitanie fad\u0103. Am o gur\u0103 mare \u015fi deformat\u0103. Asemenea cuvintelor \u00een jurul meu roiesc sc\u00e2ntei. Un fel de licurici zumz\u0103itori. \u015ei scuip \u015fi tot scuip oscioare de scrumbie marinat\u0103.<\/p>\n


\nTOC\u0102TURA LUI FELLINI<\/strong><\/p>\n

Buldogi cu ochi ro\u015fi devorau un cadavru. Purpuriu-i buric \u00een form\u0103 de cange \u00eenc\u00e2rligat\u0103. Mirosea a ment\u0103. \u015ei eu blestematul cu pip\u0103 \u015fi fum de vat\u0103. Dam t\u00e2rcoale unei feti\u0163e de patru ani\u015fori. \u00centr-o colivie argintie dunga\u0163i cu \u015fepcu\u0163e piuiau pui\u015fori. Vara rotea ca un disc cu m\u0103turele de fier. Din vreme \u00een vreme eu tu\u015feam \u015fi-l citeam din \u015eukailo. Cu \u0163iul desprindeam hiturile din lada pentru \u00eenghe\u0163at\u0103. F\u0103r\u0103 m\u0103sur\u0103 haleam terci cu lapte. De pe mutr\u0103 ca ni\u015fte benti\u0163e \u00eemi aluneca toc\u0103tur\u0103.<\/p>\n

\t\t\t\tTraducere \u015fi prezentare de<\/em> Leo Butnaru<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Petrache PLOPEANU FLORIN DOCHIA, \u015eARPELE DEZARIPAT SAU CEREMONIA DIN AMURG A DEZBR\u0102C\u0102RII DE LUME Chiar dac\u0103 Florin Dochia ne avertizeaz\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20873"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20873"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20873\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20874,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20873\/revisions\/20874"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20873"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20873"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20873"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}