{"id":20867,"date":"2023-04-15T17:14:50","date_gmt":"2023-04-15T14:14:50","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20867"},"modified":"2023-04-15T17:14:50","modified_gmt":"2023-04-15T14:14:50","slug":"spatii-culturale-nr-19-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20867","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 19 (6)"},"content":{"rendered":"

Florentin Popescu<\/strong>
\n\"\"

Nichita St\u0103nescu, poetul intrat \u00een legend\u0103<\/strong><\/p>\n

\tNu am nici cel mai mic dubiu c\u0103, \u00een perioada postbelic\u0103 de la noi, doi au fost poe\u0163ii care s-au bucurat \u00een timpul vie\u0163ii de o glorie f\u0103r\u0103 precedent, ori poate comparabil\u0103 doar cu a marilor scriitori de dinainte (Lucian Blaga, V. Voiculescu, Ion Pillat \u015fi al\u0163i c\u00e2\u0163iva, nu prea mul\u0163i la num\u0103r): Nicolae Labi\u015f \u015fi Nichita St\u0103nescu. Fire\u015fte, cu excep\u0163ia lui Tudor Arghezi, din multe puncte de vedere asimilabil tot perioadei de dinainte.
\n\tDespre autorul celebrului poem \u201eMoartea c\u0103prioarei\u201d s-au scris c\u0103r\u0163i \u00eentregi de amintiri ale celor care i-au stat \u00een preajm\u0103, i-au fost colegi la controversata \u201e\u015ecoal\u0103 de literatur\u0103\u201d din anii cincizeci \u015fi doi-cincizeci \u015fi \u015fase \u015fi din toate transpare cu putere o certitudine: Nicolae Labi\u015f (pe care mai \u00eencoace Eugen Simion avea s\u0103-l considere \u201ebuzduganul unei genera\u0163ii\u201d \u2013 cea reprezentat\u0103, dup\u0103 1960, de Nichita St\u0103nescu, Cezar Baltag, Constan\u0163a Buzea, Ana Blandiana, Dan Lauren\u0163iu \u015f.a.) a fost poetul genial \u015fi f\u0103r\u0103 egal al deceniului al cincilea.
\n\tDespre Nichita St\u0103nescu s-au scris, a\u015fijderea, c\u0103r\u0163i, s-au publicat memorii \u015fi amintiri, s-au f\u0103cut numeroase comentarii ale operei lui. \u015ei, tot a\u015fijderea, din toate reiese c\u0103 poetul a fost un \u00eennoitor al limbajului liric, un inovator \u00een materie de literatur\u0103, cu merite incontestabile \u00een scrisul literar de la noi.
\n\tDac\u0103 pe Nicolae Labi\u015f nu l-am cunoscut dec\u00e2t din paginile crea\u0163iei lui \u015fi din cele ale comentatorilor (aprofund\u00e2nd cercet\u0103rile \u00een vederea elabor\u0103rii monografiei acestuia, ap\u0103rut\u0103 \u00een 2007), pe Nichita St\u0103nescu am avut ocazia s\u0103-l cunosc \u015fi ca om, \u201epe viu\u201d, cum se zice, nu numai din scrisul lui \u015fi al altora.
\nAdulat de mul\u0163i \u015fi \u201efrecventat\u201d prin vizite interminabile de numero\u015fi, Nichita St\u0103nescu fascina printr-o prezen\u0163\u0103 colocvial\u0103 care nu poate fi comparabil\u0103 cu a niciunuia dintre scriitorii contemporani cu el.
\nAdopt\u00e2nd din capul locului postura de martor (\u015fi mai pu\u0163in de participant efectiv) la spectacolul literar al epocii, de Nichita St\u0103nescu (ca de altfel \u015fi de alte glorii ale momentului) m-am \u0163inut, cum se zice, departe, prefer\u00e2nd s\u0103-i citesc presta\u0163iile literare de prin reviste \u015fi s\u0103-i citesc c\u0103r\u0163ile dec\u00e2t s\u0103-l vizitez \u015fi s\u0103-I caut cu orice pre\u0163 companie, fie acas\u0103 la el, unde primea tot felul de vizite (ceea ce a f\u0103cut-o pe so\u0163ia lui s\u0103 at\u00e2rne pe u\u015f\u0103 un bilet \u00een care scria \u201eSuntem, totu\u015fi, o familie. V\u0103 rug\u0103m s\u0103 suna\u0163i la telefon \u00eenainte de a veni!\u201d, fie la Casa Scriitorilor, unde putea fi \u00eent\u00e2lnit destul de des la restaurant \u00eenconjurat de o liot\u0103 \u00eentreag\u0103 de a\u015fa-zi\u015fi admiratori oferindu-se, care mai de care, s\u0103-i toarne vodc\u0103 \u00een pahar ori s\u0103-I comande noi \u015fi noi doze de alcool.
\nA\u015fa se face c\u0103 n-am stat de vorb\u0103 cu acest scriitor dec\u00e2t \u00een dou\u0103 r\u00e2nduri \u015fi atunci \u00eentr-o postur\u0103 oarecum oficial\u0103 \u015fi prestabilit\u0103 \u201eprin telefon\u201d: aceea de reporter trimis de Radiodifuziunea Rom\u00e2n\u0103 s\u0103-i iau un interviu: odat\u0103 cu apari\u0163ia volumului \u201eRespir\u0103ri\u201d, la Editura Sport-Turism, unde eram redactor, \u015fi a doua oar\u0103 \u00een preajma unui An Nou, care avea s\u0103 fie \u015fi ultimul de via\u0163\u0103 al scriitorului.
\nLa prima dintre \u00eent\u00e2lniri, Nichita St\u0103nescu (probabil bucuros de apari\u0163ia noului volum) mi s-a p\u0103rut a fi \u00eentr-o verv\u0103 de zile mari \u015fi m-au impresionat pasiunea \u015fi c\u0103ldura cu care vorbea despre poezie \u015fi despre literatur\u0103 \u00een general, d\u00e2nd impresia c\u0103 se afl\u0103 sub influen\u0163a unui drog. Era, desigur, drogul literar, \u00eentru care \u015fi prin care \u00ee\u015fi ducea \u00eentreaga-i existen\u0163\u0103 \u00een modestul apartament de dou\u0103 camere, mobilat extrem de simplu, din apropierea Pie\u0163ei Amzei din Bucure\u015fti. La cea de-a doua noastr\u0103 \u00eent\u00e2lnire (\u015fi ultima!) scriitorul mi-a ap\u0103rut obosit (nu de mult avusese \u015fi un accident, avea un picior \u00een ghips \u015fi era imobilizat la pat), \u00eencerc\u00e2nd, nu f\u0103r\u0103 greutate, s\u0103 fac\u0103 fa\u0163\u0103 onorabil situa\u0163iei \u00een care se afla: aceea de a purta o convorbire agreabil\u0103 \u015fi de a l\u0103sa o impresie pl\u0103cut\u0103.
\nAm mai povestit undeva cum, \u00een acel moment, acolo se afla \u015fi Gheorghe Tomozei \u015fi cum, \u00eentr-un r\u0103stimp, cer\u00e2ndu-ne Nichita s\u0103-l l\u0103s\u0103m c\u00e2teva clipe singur pentru ni\u015fte necesit\u0103\u0163i fiziologice, Tomozei, interpel\u00e2ndu-m\u0103 foarte serios, mi-a zis: \u201eB\u0103tr\u00e2ne, sper c\u0103 \u00eenregistr\u0103rile astea ai s\u0103 le p\u0103strezi, c\u0103 vor fi foarte serioase mai t\u00e2rziu!\u201d.
\nEu nici nu m\u0103 puteam g\u00e2ndi la a\u015fa ceva \u00een acele momente, ideea c\u0103 \u00eentr-o zi gazda mea nu va mai fi, iar eu \u00eei voi supravie\u0163ui ned\u00e2ndu-mi nicicum t\u00e2rcoale\u2026
\nGenerozitatea \u201e\u00eengerului blond\u201d, cum fusese supranumit de unii, ajunsese proverbial\u0103: mul\u0163i, poate zeci de autori \u015fi autora\u015fi \u00eei cereau s\u0103 le scrie recomand\u0103ri c\u0103tre Uniunea Scriitorilor sau c\u0103tre edituri, s\u0103 le semneze prefa\u0163a la cine \u015ftie ce bro\u015fur\u0103 nu mai groas\u0103 dec\u00e2t un buletin de tip vechi, sper\u00e2nd c\u0103 astfel vor avea acces mai u\u015for acolo unde \u00ee\u015fi doreau \u015fi c\u0103 se vor bucura m\u0103car de un strop din Gloria de care beneficia cel ce se impusese prin \u201eNecuvintele\u201d, prin \u201eUnsprezece elegii\u201d, prin \u201eNoduri \u015fi semne\u201d \u015fi prin alte c\u0103r\u0163i de poezie.
\nAl\u0103turi de unii scriitori sau pictori remarcabili, pe Nichita St\u0103nescu \u00eel \u201esufocau\u201d cu prezen\u0163a lor nenum\u0103ra\u0163i veleitari, in\u015fi atra\u015fi de gloria poetului precum sunt atrase mu\u015ftele de mesele cu m\u00e2nc\u0103ruri puternic mirositoare \u015fi apetisante. Cei care \u00eei adulmecau prezen\u0163a prin t\u00e2rg, dar mai ales la Casa Scriitorilor f\u0103ceau ce f\u0103ceau \u015fi ajungeau \u00een preajma lui, iar mai t\u00e2rziu, profit\u00e2nd de euforia lui bahic\u0103, \u00eei cereau s\u0103 le d\u0103ruiasc\u0103 versuri improvizate pe petice de h\u00e2rtie, pe \u015ferve\u0163ele de restaurant, semn\u00e2ndu-le \u015fi \u00eenso\u0163indu-le cu dedica\u0163ii. Iar poetul, generos, nu refuza pe nimeni. A\u015fa se face c\u0103, dup\u0103 moartea lui, Alexandru Condeescu, Mircea Colo\u015fenco \u015fi al\u0163i editori s-au v\u0103zut pu\u015fi \u00een fa\u0163a unei avalan\u015fe de astfel de \u201emanuscrise inedite de Nichita St\u0103nescu\u201d, cele mai multe dintre ele f\u0103r\u0103 vreo valoare literar\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 vreo semnifica\u0163ie pentru istoria literar\u0103 dec\u00e2t aceea de a fi palide m\u0103rturii ale sl\u0103biciunii scriitorului fa\u0163\u0103 de alcool \u015fi, mai ales, fa\u0163\u0103 de colegii de petrecere.
\nCeea ce n-au \u00een\u0163eles (ori n-au vrut s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103) la timpul potrivit to\u0163i ori aproape to\u0163i cei care-i c\u0103lcau pragul casei sau \u00eel \u00eenso\u0163eau pe Nichita St\u0103nescu la b\u0103utur\u0103 \u00een restaurante era faptul c\u0103-i produceau un imens r\u0103u, gr\u0103bindu-i sf\u00e2r\u015fitul.
\nVizitatorii din Bucure\u015fti ori din provincie mergeau \u00een vizit\u0103 la el cu sticle \u015fi damigene \u00eentregi de \u0163uici, p\u0103linci sau votc\u0103, iar gazda se l\u0103sa, la r\u00e2ndu-i, antrenat\u0103 \u00een consumarea tuturor acelor \u201eofrande\u201d aduse, chipurile, din dragoste \u015fi pre\u0163uire pentru poet.
\nDin acest punct de vedere, cred c\u0103 decesul lui Nichita St\u0103nescu, la o v\u00e2rst\u0103 care i-ar fi permis s\u0103 mai tr\u0103iasc\u0103 \u00eenc\u0103 mul\u0163i ani, se datoreaz\u0103 \u00een mare parte, prietenilor, nenum\u0103ra\u0163ilor lui vizitatori.
\nSigur, nu sunt nici eu un abstinent \u015fi ar fi absurd s\u0103 sus\u0163in c\u0103 la Nichita St\u0103nescu to\u0163i acei invita\u0163i, dar mai mult neinvita\u0163i ar fi trebuit s\u0103 se duc\u0103 cu ceaiuri de mu\u015fe\u0163el \u015fi cu siropuri de plante, dar nici s\u0103 se \u00eentreac\u0103 m\u0103sura \u00een cealalt\u0103 extrem\u0103, chiar dac\u0103 \u2013 este \u015ftiut, \u015fi nu de azi, de ieri, c\u0103, \u00een genere, creatorii se dedau \u015fi petrecerii cu b\u0103uturi alcoolice \u2013 \u00eentruc\u00e2t euforia bahic\u0103 poate fi, \u00een anumite \u00eemprejur\u0103ri, un stimulent pentru crea\u0163ie\u2026
\nCa om, ca prezen\u0163\u0103 fizic\u0103 \u00eentr-o colectivitate, Nichita St\u0103nescu era de cele mai multe ori fermec\u0103tor \u015fi de aceea mult\u0103 lume \u00eei c\u0103uta compania. Se pare, pe de alt\u0103 parte, c\u0103 poetul tr\u0103ia, totu\u015fi, un profund sentiment de singur\u0103tate \u015fi de aceea \u00eei pl\u0103cea s\u0103 se afle c\u00e2t mai mult printre oameni \u2013 ceea ce explic\u0103 multe din existen\u0163a \u015fi chiar din \u00eemprejur\u0103rile \u00een care a murit.
\nCineva \u00eemi spunea c\u0103 la \u00eentrebarea \u201eDe ce \u0163ii \u00een permanen\u0163\u0103 u\u015fa apartamentului descuiat\u0103?\u201d. Nichita i-ar fi r\u0103spuns: \u201eDac\u0103 \u00eentr-o zi la u\u015fa mea bate un Eminescu t\u00e2n\u0103r, s\u0103 g\u0103seasc\u0103 u\u015fa \u00eencuiat\u0103?\u201d
\nC\u0103 la u\u015fa poetului n-a b\u0103tut niciodat\u0103 \u201eun Eminescu t\u00e2n\u0103r\u201d, ci altfel de in\u015fi, s-a v\u0103zut. Oricum \u015fi din orice unghi am judeca lucrurile, un fapt este cert: Nichita St\u0103nescu r\u0103m\u00e2ne un poet important al perioadei postbelice rom\u00e2ne\u015fti, un \u00eennoitor de limbaj literar \u015fi un deschiz\u0103tor de drumuri \u00een lirica noastr\u0103. Cade \u00een sarcina cercet\u0103torilor din viitor s\u0103 stabileasc\u0103 coordonatele situ\u0103rii lui \u00een cadrul istoriei literare\u2026<\/p>\n

2 Cuptor 2011<\/p>\n


\nCristina NECULA <\/strong> <\/p>\n

Via\u0163a – centrul unui labirint existen\u0163ial
\n ,,aruncat\u201d \u00eentre dragoste \u015fi vis<\/strong><\/p>\n

Aflat \u00een c\u0103utarea timpului pierdut, medicul \u015fi scriitorul Bogdan Popescu \u00een\u0163elege, ca \u015fi Marcel Proust, c\u0103 acest timp poate fi recuperat numai prin crea\u0163ie.
\nRomanul Via\u0163\u0103 de aruncat recupereaz\u0103 timpul pierdut prin scriitur\u0103, a\u015fez\u00e2ndu-se \u00een orizontul \u00eentreb\u0103rilor existen\u0163iale, \u00eentreb\u0103ri ale omului \u015fi medicului Bogdan Popescu, \u00eentreb\u0103ri ale prozatorului Bogdan Popescu.
\nVia\u0163a este o \u201cprob\u0103 a labirintului\u201d, a\u015fa cum considera Mircea Eliade, un drum labirintic \u015fi ini\u0163iatic p\u00e2n\u0103 \u00een centrul \u00een care omul \u201cg\u0103se\u015fte monstrul sau se reg\u0103se\u015fte pe sine \u00eensu\u015fi\u201d. Via\u0163a presupune o succesiune de centre labirintice, pentru c\u0103, sus\u0163ine Mircea Eliade, oamenii nu tr\u0103iesc aceea\u015fi coloan\u0103 de timp, ci \u201ctimpuri\u201d \u015fi \u201dtempo-uri\u201d
\nCartea reveleaz\u0103 o c\u0103utare a sensului vie\u0163ii, o via\u0163\u0103 care nu se opune mor\u0163ii, ci o anuleaz\u0103. Romanul poate fi citit ca un text \u201edublu clivat\u201d, \u00een accep\u0163ia pe care o d\u0103 Roland Barthes, poate fi citit ca \u201etext de pl\u0103cere\u201d (care presupune o receptare lini\u015ftit\u0103, o \u00eemp\u0103care cu lumea, o armonie a sufletului cu sensurle vie\u0163ii) \u015fi ca \u201etext de desf\u0103tare\u201d (care presupune un dezechilibru, un contrast \u00eentre eul lucr\u0103rii \u015fi realit\u0103\u0163ile sensurilor vie\u0163ii) \u00een acela\u015fi timp.
\nStructura labirintic\u0103 a textului \u201edublu clivat\u201d impune o lectur\u0103 \u201e\u00een abis\u201d. \u00cen \u201eabisul\u201d sau \u201e\u00een inima c\u0103r\u0163ii\u201d \u015fi \u00een centrul labirintului propriei existen\u0163e, Bogdan Popescu a\u015faz\u0103 via\u0163a \u201e\u00eenchis\u0103\u201d \u00eentre hotarele imagina\u0163iei autorului, c\u00e2t \u015fi \u00eentre hotarele paginilor acestui roman, \u00eentre dragoste \u015fi vis.
\nVia\u0163a este \u201earuncat\u0103\u201d \u00een labirintul existen\u0163ial. Via\u0163a este \u201earuncat\u0103\u201d \u201e\u00een inima c\u0103r\u0163ii\u201d, ea devine chiar acel fir al Ariadnei care conduce cititorul \u00een centrul labirintului \u00een care se reveleaz\u0103 enigma vie\u0163ii autorului.
\nAstfel, sensurile se situeaz\u0103 \u00een orizontul enigmelor concentrate metaforic \u00een cuvinte. Prin for\u0163a magic\u0103 a cuvintelor, a logosului, se reg\u0103se\u015fte timpul pierdut concentrat metaforic \u00eentr-o \u201evia\u0163\u0103 de aruncat\u201d. \u201eAruncarea\u201d poate sugera eliberarea de trecut prin rostire, prin logos, \u015fi o situare \u00eentr-un prezent absolut. Eliberarea de trecut nu \u00eenseamn\u0103 a anulare a trecutului, ci interpretare a lui din perspectiva prezentului. Trecutul \u201eeste aruncat\u201d \u00een prezent. Trecutul nu r\u0103m\u00e2ne o absen\u0163\u0103, ci o prezen\u0163\u0103 a\u015fezat\u0103 \u00een orizontul filosofic \u00eentreb\u0103rilor.
\nDebut \u00een proz\u0103 al poetului Bogdan O. Popescu, cartea surprinde, \u00een labirintul scriiturii, dragostea ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u0103 a unei femei de 30 de ani, lumea taximetri\u015ftilor privit\u0103 dintr-o perspectiv\u0103 tragic\u0103, c\u00e2t \u015fi amintiri din copil\u0103rie, demonstr\u00e2nd, \u00een cele opt povestiri care reveleaz\u0103 opt centre labirintice, o siguran\u0163\u0103 \u00een arta scrisului si o viziune original\u0103.
\n\u201eVia\u0163a ca o prad\u0103\u201d, de la Marin Preda, devine, la Bogdan O Popescu, \u201evia\u0163\u0103 de aruncat\u201d. Medicul \u015fi scriitorul nu presupun o profesie, ci o misiune, pentru c\u0103 aceste misiuni \u201eslujesc\u201d \u00eemp\u0103c\u0103rii omului cu Dumnezeu \u015fi se adreseaz\u0103 sufletului, omului spiritual, \u00een primul r\u00e2nd.
\nMetafora \u201earunc\u0103rii vie\u0163ii\u201d nu sugereaz\u0103 o negare a vie\u0163ii, ci, \u00een accep\u0163ie metafizic\u0103, este o negare a nega\u0163iei, adic\u0103 afirma\u0163ie, o absolutizare a vie\u0163ii \u015fi o negare a mor\u0163ii, o etern\u0103 re\u00eentoarcere la via\u0163\u0103, la dragoste, la vis, poate chiar \u00een sensul pe care \u00eel d\u0103dea Iona \u00een piesa lui Marin Sorescu : \u201eMam\u0103, mai na\u015fte-m\u0103 o dat\u0103, prima via\u0163\u0103 nu prea mi-a ie\u015fit!\u201d.
\n\t VIA\u0162A nu este \u201edrumul c\u0103tre gol\u201d, nici o \u201ec\u0103l\u0103torie imposibil\u0103\u201d, c\u0103ci \u201efarmecul de prozator\u201d, remarcat de Mircea C\u0103rt\u0103rescu, const\u0103 \u00een transfigurarea prozei sale \u00een dragoste \u015fi \u00een vise. Acestea par a fi centrele labirintice din existen\u0163a scriitorului \u015fi din universul c\u0103r\u0163ii.
\n Bogdan O. Popescu d\u0103 o \u015fans\u0103 dragostei (\u201eEu \u00eensumi miros a femeie b\u0103tr\u00e2n\u0103, \u00eenc\u00e2t arunc \u00een foc aceast\u0103 proz\u0103 la final, pentru a da, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, o \u015fans\u0103 dragostei. Singura care miroase a femeie t\u00e2n\u0103r\u0103, neprih\u0103nit\u0103\u201d – Miros de femeie de femeie b\u0103tr\u00e2n\u0103) \u015fi viselor (\u201ev\u0103 spun: oameni buni, eu sunt scriitor, eu nu am nevoie s\u0103 dorm ca s\u0103 visez. Eu visez cu ochii deschi\u015fi! L\u0103sa\u0163i-m\u0103 s\u0103-mi \u00eemplinesc visele! L\u0103sa\u0163i-m\u0103 s\u0103-mi \u00eemplinesc visele!\u201d -Ultima-).
\nVia\u0163a nu e o aruncare \u00een neant, ci o aruncare \u00een labirintul existen\u0163ial, \u00een sensul c\u0103ut\u0103rii acelor centre care s\u0103 dea un sens real al vie\u0163ii, s\u0103 anuleze hazardul, nonsensul, s\u0103 fac\u0103 din ea un poten\u0163ial de neogeneze, de noi semnifica\u0163ii care s\u0103 o aduc\u0103 la adev\u0103rata ei lumin\u0103 \u015fi valoare.
\nText \u201edublu clivat\u201d, text de \u201epl\u0103cere\u201d \u015fi de \u201edesf\u0103tare\u201d \u00een acela\u015fi timp, romanul devine o cale de acces spre \u201earuncarea\u201d ancorei vie\u0163ii \u00een lumea \u00een care tr\u0103im, spre g\u0103sirea acelui centru al labirintului \u00een care s\u0103 ne \u201earunc\u0103m\u201d via\u0163a \u015fi s\u0103-i d\u0103m un dublu sens, al pl\u0103cerii \u015fi al desf\u0103t\u0103rii \u00een acela\u015fi timp, al dragostei \u015fi al vis\u0103rii.<\/p>\n

Bibliografie :<\/p>\n

Bogdan O. Popescu – Via\u0163\u0103 de aruncat, Editura Polirom, 2011
\nRoland Barthes – Le plaisir du texte, Edition du Seuil, 1973
\nErnst Cassirer \u2013 Eseu despre om, Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 1994
\nMircea Eliade \u2013 L `Epreuve du labyrinthe, Ed. Pierre Belfond, 1978<\/em><\/p>\n


\nNicolae BRATU<\/strong>
\n\"\"

Mario Vargas Llosa: ,,R\u0103zboiul sf\u00e2r\u015fitului lumii\u201d<\/strong><\/p>\n

C\u00e2\u015ftig\u0103tor al Premiului Nobel pentru Literatur\u0103 (2010), pentru \u201ecartografierea structurilor puterii\u201d, Mario Vargas Llosa s-a n\u0103scut \u00een 1936 la Arequipa (Peru) \u015fi a copil\u0103rit \u00een Bolivia \u00eempreun\u0103 cu mama \u015fi bunicii materni, \u00eenchipuindu-\u015fi c\u0103 tat\u0103l lui murise ca un erou. \u00cen realitate, la cinci luni dup\u0103 c\u0103s\u0103torie, acesta \u00ee\u015fi p\u0103r\u0103sise so\u0163ia \u00eens\u0103rcinat\u0103 \u015fi avea s\u0103-\u015fi revad\u0103 fiul abia zece ani mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd Mario se va \u00eentoarce \u00een Peru.
\n\u00centre 1950 \u015fi 1952 urmeaz\u0103 cursurile unei \u015fcoli militare private din Lima, Colegio Militar Leoncio Prado \u2013 experien\u0163a descris\u0103 \u00een primul roman, Ora\u015ful \u015fi c\u00e2inii (1963). \u00cen 1953, intr\u0103 la ,,Universitatea Na\u0163ional\u0103 San Marcos” din Lima pentru a studia literatura iar peste cinci ani \u00ee\u015fi ia licen\u0163a \u00een literatur\u0103 cu teza Baze pentru o interpretare a lui Rub\u00e9n Dar\u00edo.
\nA ob\u0163inut apoi un doctorat \u00een filozofie \u015fi litere la ,,Universitatea Complutense” din Madrid \u00een 1959. \u00centre timp, se stabile\u015fte pentru o perioad\u0103 \u00een Fran\u0163a unde lucreaz\u0103 ca profesor de spaniol\u0103 \u015fi ziarist. C\u0103l\u0103tore\u015fte, pred\u0103 la universit\u0103\u0163i din America \u015fi Europa, devine un scriitor celebru prin for\u0163a epic\u0103, luciditatea \u015fi ironia sa.
\n\u00cen 1955 se c\u0103s\u0103tore\u015fte cu cumnata unchiului matern, (subiectul romanului M\u0103tu\u015fa Julia \u015fi condeierul) provoc\u00e2nd mare scandal \u00een familie, \u015fi divor\u0163eaz\u0103 de ea \u00een 1964, pentru ca, un an mai t\u00e2rziu, s\u0103 se c\u0103s\u0103toreasc\u0103 cu veri\u015foara lui, Patricia, cu care a avut trei copii: Alvaro Vargas Llosa, scriitor; Gonzalo, \u015fi Morgana, fotograf\u0103. Vargas Llosa a devenit membru al „Real Academia Espa\u00f1ola” \u00een 1996.
\n\u00cen anii 80, Vargas Llosa a devenit un foarte activ politician \u015fi a devenit cunoscut pentru lu\u0103rile de pozi\u0163ie \u00een favoarea liberalismului de pia\u0163\u0103 \u015fi a admira\u0163iei pentru Margaret Thatcher, supranumit\u0103 Doamna de Fier. \u00cen anul 1988 \u00eenfiin\u0163eaz\u0103 forma\u0163iunea politic\u0103 Movimiento Liberdad care intr\u0103 \u00een componen\u0163a Frontului Democratic. Din partea acestui front, a candidat la pre\u015fedin\u0163ia \u0163\u0103rii \u00een alegerile preziden\u0163iale din Peru \u00een 1990 dar a pierdut \u00een al doilea tur de scrutin \u00een fa\u0163a lui Alberto Fujimori.
\n\u00cen timpul campaniei electorale oponen\u0163ii s\u0103i au citit la radio fragmente agresive din opera sa pentru a-i \u015foca pe electori. \u00centreaga experien\u0163\u0103 este apoi povestit\u0103 \u00een volumul autobiografic Pe\u015ftele \u00een ap\u0103.
\nRomanul ,,R\u0103zboiul sf\u00e2r\u015fitului lumii\u201d marcheaz\u0103 un moment de cotitura in opera lui Llosa, abordarea mesianismului si a comportamentului uman ira\u0163ional. Acest roman trateaz\u0103, astfel o tema sobra pe un ton \u00eentunecat. Vargas Llosa exploreaz\u0103 cu \u00eendr\u0103zneala tendin\u0163a umanit\u0103\u0163ii de a idealiza violen\u0163a. \u00cencercarea sa de a scoate \u00een eviden\u0163\u0103 catastrofele aduse de fanatism au adus lucr\u0103rii o recunoa\u015ftere substan\u0163ial\u0103 din partea criticii si a publicului larg. Publicat \u00een 1981, romanul recreeaz\u0103 R\u0103zboiul de la Canudos din Brazilia secolului 19 \u00een care un cult milenarist \u00eenarmat rezist\u0103 asediului \u015fi atacurilor furibunde ale armatelor na\u0163ionale timp de mai multe luni. Ac\u0163iunea este localizat\u0103 \u00een Sertao, Brazilia, \u015fi se bazeaz\u0103 pe evenimente reale, rebeliunea Sebastiani\u015ftilor o sect\u0103 milenarist\u0103 condus\u0103 de Antonio Conselheiro \u00een Canudos.
\n,,O Anti-Christo nasceu Para o Brasil govemar Masahi est\u0103 O Conselheiro Para delle nos livrai.\u201d \u201eAntihristul s-a n\u0103scut Brazilia s-o st\u0103p\u00e2neasc\u0103, Dar veni Sf\u0103tuitorul De el s\u0103 ne izb\u0103veasc\u0103\u201d. Acesta este moto-ul c\u0103r\u0163ii, punctul de plecare prin meandrele unui razboi devastator, dar si prin meandrele problematicii vargasllosiane a c\u0103l\u0103ului \u015fi victimei in care se dezbate st\u0103ruitor tema destinului. ,,Pe de o parte avem un determinism naturalist, care se \u00eenst\u0103p\u00e2ne\u015fte peste personaje \u015fi le urm\u0103re\u015fte \u00een via\u0163\u0103 \u015fi \u00een moarte. Pe de alta, liberul arbitru se impune prin hot\u0103r\u00e2ri violente \u00een culminarea existen\u0163ial\u0103 a creaturilor sale. Fatalism, pe un talger, duc\u00e2nd la frustrare; ini\u0163iativ\u0103 dinamic\u0103, pe cel\u0103lalt, duc\u00e2nd spre speran\u0163\u0103.” (Jose Luis Martin).
\n,,Recita Crezul, Tat\u0103l Nostru, Ave M\u0103ria, cele de to\u0163i cunoscute, dar \u015fi alte rug\u0103ciuni nemaiauzite, pe care \u00eens\u0103 lumea a \u00eenceput s\u0103 le \u0163in\u0103 minte de-a lungul zilelor, lunilor, anilor.
\n– Unde e p\u0103rintele paroh? \u00eel auzeau \u00eentreb\u00e2nd, – de ce nu se afl\u0103 aici p\u0103storul turmei sale? C\u0103ci lipsa preotului la sate \u00eel am\u0103ra tot at\u00e2t c\u00e2t ruina l\u0103ca\u015felor Domnului. Abia dup\u0103 ce \u00eei cerea iertare Bunului Isus pentru starea jalnic\u0103 \u00een care \u00eei g\u0103sise casa, primea c\u00e2te ceva de m\u00e2ncat \u015fi de b\u0103ut, nu mai mult dec\u00e2t un dumicat din ceea ce oamenii se gr\u0103beau s\u0103-i pun\u0103 \u00eenainte chiar \u015fi \u00een anii de grele lipsuri. Se \u00eendupleca s\u0103 doarm\u0103 sub un acoperi\u015f, \u00een vreuna din locuin\u0163ele puse de localnici, sertaneros, la dispozi\u0163ia sa, dar rareori a fost v\u0103zut lungit \u00een hamacul, culcu\u015ful ori pe salteaua celui ce-l ad\u0103postise. Se tr\u00e2ntea pe jos, f\u0103r\u0103 p\u0103tur\u0103, \u015fi, odihnindu-\u015fi capul cu plete clocotitoare, negre ca pana corbului, pe bra\u0163ul \u00eendoit, dormea c\u00e2teva ore, mereu pu\u0163ine, \u00eenc\u00e2t era ultimul ce lipea gean\u0103 de gean\u0103, iar c\u00e2nd p\u0103storii \u015fi v\u0103carii ie\u015feau la c\u00e2mp cu noaptea \u00een cap, \u00eel \u015fi vedeau muncindu-se s\u0103 repare de unul singur pere\u0163ii sau acoperi\u015ful bisericii.
\n\u00ce\u015fi d\u0103dea sfaturile la c\u0103derea serii, c\u00e2nd b\u0103rba\u0163ii se \u00eentorseser\u0103 de la c\u00e2mp, femeile ispr\u0103viser\u0103 treburile casei \u015fi copiii dormeau deja. Le vorbea \u00een acele locuri b\u0103t\u0103torite, f\u0103r\u0103 copaci, bolov\u0103noase, care exist\u0103 \u00een orice c\u0103tun din serton la \u00eencruci\u015farea uli\u0163elor principale, \u015fi care s-ar fi putut numi pie\u0163e dac\u0103 ar fi avut b\u0103nci, chio\u015fcuri, gr\u0103dini, sau dac\u0103 le-ar fi p\u0103strat pe cele avute c\u00e2ndva dar nimicite de secete, molimi, del\u0103sare. \u00ee\u015fi d\u0103dea sfaturile la ora c\u00e2nd cerul nordului Braziliei, \u00eenainte de a se \u00eentuneca \u015fi \u00eenstela, mai plimb\u0103 limbi de foc printre sc\u0103mo\u015fii nori albi, cenu\u015fii sau sinilii, c\u00e2nd s-ar p\u0103rea c\u0103 acolo sus, peste imensitatea lumii, se consum\u0103 un uria\u015f foc de artificii. Le d\u0103dea la acea or\u0103 c\u00e2nd focurile se aprind ca s\u0103 alunge insectele \u015fi s\u0103 g\u0103teasc\u0103 hrana, c\u00e2nd ar\u015fi\u0163a de peste zi se domole\u015fte cu \u00eencetul, \u015fi de niciunde se ridic\u0103 o boare de v\u00e2nt ce \u00eei \u00eemb\u0103rb\u0103teaz\u0103 pe oameni s\u0103 sufere mai departe de boli, de foame \u015fi de toate n\u0103prasnele vie\u0163ii. Vorbea de lucruri simple \u015fi importante, f\u0103r\u0103 a privi pe cineva anume din cei aduna\u0163i, sau mai bine zis privind cu ochii lui sc\u0103p\u0103r\u0103tori, pe cineva, ceva, ce numai el putea z\u0103ri, dincolo de cercul b\u0103tr\u00e2nilor, femeilor, b\u0103rba\u0163ilor \u015fi copiilor mai r\u0103s\u0103ri\u0163i. Lucruri u\u015for de \u00een\u0163eles pentru c\u0103 erau \u00een mod obscur cunoscute din timpuri str\u0103vechi, supte odat\u0103 cu laptele mamei. Lucruri actuale, la \u00eendem\u00e2n\u0103, zilnice, inevitabile, ca sf\u00e2r\u015fitul lumii \u015fi Judecata de Apoi, ce s-ar putea petrece mai \u00eenainte ca s\u0103tenii s\u0103 fi \u00eendreptat capela cu ziduri n\u0103ruite[\u2026]
\nErau sfaturi practice, elementare. Dup\u0103 ce omul pleca, se vorbeau multe despre el: c\u0103 era sf\u00e2nt, c\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015fise minuni, c\u0103 v\u0103zuse, aidoma lui Moise, m\u0103r\u0103cini\u015ful arz\u00e2nd \u00een pustie \u015fi c\u0103 o voce \u00eei dest\u0103inuise numele de nerostit al Domnului. Ii comentau sfaturile. Astfel, \u00eenainte \u00eenc\u0103 de c\u0103derea Imperiului \u015fi apoi, dup\u0103 proclamarea Republicii, l-au ascultat s\u0103tenii din Tucano, Soure, Amparo \u015fi Pombal; lun\u0103 de lun\u0103, an dup\u0103 an, au ren\u0103scut din propria lor ruin\u0103 bisericile din Bom Conselho, Geremoabo, Mas-sacar\u0103 \u015fi Inhambupe[\u2026] Tuturor li se p\u0103reau bune acele pove\u0163e, de aceea la \u00eenceput \u00eentr-un sat, apoi \u00een altul, la sf\u00e2r\u015fit \u00een toate c\u0103tunele din Nord, pe omul pe care le d\u0103dea – de\u015fi numele-i de botez era Antonio Vicente \u015fi cel de familie Mendes Maciel – au \u00eenceput s\u0103-l numeasc\u0103 Sf\u0103tuitorul.\u201d
\nMul\u0163imea de credincio\u015fi, sub conducerea Sf\u0103tuitorului, se organizeaz\u0103 \u00eentr-un stat asemenea republicii geneveze a lui Calvin sau asemenea Floren\u0163ei \u00een vremea lui Savonarola, de ce nu:
\nSf\u0103tuitorul i-a trezit \u00een diminea\u0163a de dup\u0103 \u00eenfruntare, dup\u0103 ce toat\u0103 noaptea se rugase la mormintele \u0163\u0103ranilor yagunzi, adic\u0103 r\u0103zvr\u0103ti\u0163i. V\u0103zur\u0103 c\u0103 era trist, \u00eendurerat. Le spuse c\u0103 faptele petrecute deun\u0103zi erau f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 prevestirea altor violen\u0163e, cu mult mai mari, \u015fi le ceru s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la casele lor, c\u0103ci dac\u0103 \u00eel urmau aveau s\u0103 fie \u00eentemni\u0163a\u0163i sau uci\u015fi ca ace\u015fti cinci fra\u0163i care acum se aflau \u00eenaintea Tat\u0103lui. Nimeni nu se clinti. \u00ee\u015fi petrecu atunci ochii peste cei o sut\u0103, o sut\u0103 cinci-zeci sau dou\u0103 sute de tren\u0163\u0103ro\u015fi, care \u00eel ascultau cufunda\u0163i \u00eenc\u0103 \u00een emo\u0163iile serii trecute, \u015fi de data asta p\u0103ru nu numai s\u0103-i priveasc\u0103, dar chiar s\u0103-i vad\u0103. \u201eMul\u0163umi\u0163i Bunului Isus, le spuse cu bl\u00e2nde\u021be; pesemne v-a ales pentru a propov\u0103dui cu exemplul.” \u00een ziua aceea, yagunzii s\u0103i \u00eel urmar\u0103 cu sufletele pline de emo\u0163ie, nu at\u00e2t pentru cele spuse, c\u00e2t pentru tonul bl\u00e2nd al vocii, de obicei sever\u0103, impersonal\u0103. Unora le venea greu s\u0103 se \u0163in\u0103 dup\u0103 el, dup\u0103 pa\u015fii s\u0103i nem\u0103sura\u0163i, de pas\u0103re pe catalige, mai ales pe drumul incredibil pe care \u00eei purta de data aceasta, un drum ce nu mai era nici c\u0103rare pentru cat\u00e2ri nici potec\u0103 pentru t\u00e2lhari, ci pustiu s\u0103lbatic, cu cactu\u015fi, favela, st\u00e2nc\u0103rie stearp\u0103. Dar el nu d\u0103dea semne de \u00eendoial\u0103 \u00een privin\u0163a direc\u0163iei. \u00een popasul din prima noapte, dup\u0103 rug\u0103ciunile de mul\u0163umire \u015fi recitarea Crezului, le vorbi de r\u0103zboi, despre \u0163\u0103rile ce se b\u0103teau pe prad\u0103 ca hienele la st\u00e2rv \u015fi, cu durere \u00een suflet, le spuse c\u0103 Brazilia, fiind acum Republic\u0103, va ac\u0163iona aidoma na\u0163iunilor eretice. \u00eel auzir\u0103 spun\u00e2nd despre C\u00e2ine c\u0103 acum benchetuie\u015fte de bucurie, \u00eel auzir\u0103 zic\u00e2nd c\u0103 a sosit pentru ei momentul s\u0103 se statorniceasc\u0103 \u015fi s\u0103 ridice un templu care s\u0103 fie, pentru sf\u00e2r\u0219itul lumii, ce a fost pentru \u00eenceputul ei Arca lui Noe.
\n\u015ei unde se vor stabili, unde vor construi Templul? Au aflat toate acestea dup\u0103 ce au str\u0103b\u0103tut ponoare, mocirle, podi\u015furi, caatingas – merg\u00e2nd neab\u0103tut din zori p\u00e2n\u0103 la c\u0103derea nop\u0163ii -, dup\u0103 ce au suit \u015fi cobor\u00e2t un lan\u0163 de mun\u0163i \u015fi au trecut de un r\u00e2u cu ap\u0103 s\u0103rac\u0103 numit Vassa Barris. Ar\u0103t\u00e2nd, \u00een dep\u0103rtare, gr\u0103mada de colibe care serviser\u0103 de locuin\u0163\u0103 zilierilor \u015fi cl\u0103direa ruinat\u0103 care fusese conac pe vremea c\u00e2nd \u00eemprejurimile erau o ferm\u0103 \u00eenfloritoare, Sf\u0103tuitorul gr\u0103i: \u201eAici vom r\u0103m\u00e2ne”. Unii \u00ee\u015fi amintir\u0103 c\u0103, de mai mul\u0163i ani, la ora pove\u0163elor nocturne obi\u015fnuia s\u0103 profetizeze c\u0103, \u00eenaintea sf\u00e2r\u0219itului, ale\u015fii Bunului Isus vor afla ad\u0103post pe un podi\u015f \u00eenalt \u015fi m\u00e2ntuit, unde p\u00e2ng\u0103rirea n-avea cum s\u0103 ajung\u0103. Cine urca acolo \u00ee\u015fi c\u00e2\u015ftiga odihna cea ve\u015fnic\u0103. Atinseser\u0103 ei p\u0103m\u00e2ntul f\u0103g\u0103duin\u0163ei?
\nAt\u00e2t R\u0103ul c\u00e2t \u015fi Binele s\u0103l\u0103\u015fluiesc \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 \u00een om, drept care autorul nu \u00ee\u015fi judec\u0103 personajele: \u201cDe atunci \u00eencepu pentru Jo\u00e2o o via\u0163\u0103 care l-a f\u0103cut om \u00een pu\u0163in\u0103 vreme. \u201eUn om r\u00e2u”, aveau s\u0103 precizeze locuitorii \u0163inuturilor str\u0103b\u0103tute de el \u00een urm\u0103torii dou\u0103zeci de ani, \u00eent\u00e2i ca \u00eenso\u0163itor al bandelor de lotri c\u0103rora le sp\u0103la hainele, le g\u0103tea masa, le cosea nasturii sau le v\u00e2na p\u0103duchii, apoi ca f\u00e2rtat de f\u0103r\u0103delegi, apoi ca tr\u0103g\u0103tor de frunte \u015fi cel mai bun ghid, cu\u0163itar, M\u0103r\u015f\u0103luitor \u015fi strateg al grupului, \u00een sf\u00e2r\u015fit ca loc\u0163iitor \u015fi \u015fef de band\u0103. Nu \u00eemplinise dou\u0103zeci \u015fi cinci de ani c\u00e2nd pe capul lui se oferea cel mai mare pre\u0163 \u00een caz\u0103rmile din Bahia, Pernambuco, Piauf \u015fi Ceara. Norocul lui nemaiauzit, care \u00eel salv\u0103 din ambuscade unde mureau sau erau prin\u015fi mai to\u0163i membrii bandei, \u015fi care, cu toat\u0103 vitejia lui \u00een lupt\u0103, p\u0103rea s\u0103-l imunizeze \u00eempotriva gloan\u0163elor, f\u0103cu s\u0103 se spun\u0103 despre el c\u0103 a f\u0103cut un t\u00e2rg cu diavolul. Adev\u0103rul e c\u0103, spre deosebire de cei mai mul\u0163i bandi\u0163i din cangaco, care umblau cu medalioane sfin\u0163ite la ei, se \u00eenchinau la toate crucile \u015fi calvarurile din drum \u015fi, cel pu\u0163in o dat\u0103 pe an, se strecurau \u00een c\u00eete un sat rug\u00e2ndu-se de preot s\u0103-i \u00eempace cu Dumnezeu, Jo\u0103o (care la \u00eenceput era numit Micul Jo\u00e2o, apoi Jo\u0103o cel Iute, apoi Jo\u0103o T\u0103cutul, iar acum se numea Jo\u0103o Satan) p\u0103rea dispre\u0163uitor fa\u0163\u0103 de cele sfinte \u015fi resemnat la ideea de a cobor\u00ee \u00een iad s\u0103-\u015fi isp\u0103\u015feasc\u0103 vinile nem\u0103surate [\u2026]
\nOamenii s\u0103i \u00eel \u00eenvelir\u0103 \u00eentr-un hamac \u015fi \u00eencepur\u0103 s\u0103 escaladeze muntele. Sparser\u0103 \u00eencercuirea profit\u00e2nd de o ploaie toren\u0163ial\u0103 subit\u0103. \u00cel ascunser\u0103 \u00eentr-o pe\u015fter\u0103 \u015fi dup\u0103 patru
\nzile intrar\u0103 \u00een Tepido, unde un vraci izbuti s\u0103-i coboare temperatura lui Jo\u0103o \u015fi s\u0103-i fac\u0103 um\u0103rul s\u0103 se sudeze. R\u0103maser\u0103 acolo \u00eenc\u0103 dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, timp \u00een care Jo\u0103o Satan se puse pe picioare.
\nVindecat, se arunc\u0103 din nou \u00een v\u00e2rtejul vie\u0163ii violente, f\u0103r\u0103 s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 prea mult la steaua lui bun\u0103, nici la cea rea a f\u00e2rta\u0163ilor. Din nou umblar\u0103, furar\u0103, se b\u0103tur\u0103, se ascunser\u0103 \u015fi tr\u0103ir\u0103 cu via\u0163a at\u00e2rn\u00e2nd de un fir. Jo\u0103o Satan ducea mereu \u00een piept o senza\u0163ie neclar\u0103, \u00eencredin\u0163area c\u0103 acum, \u00een orice moment, avea s\u0103 se \u00eent\u00e2mple acel ceva nedeslu\u015fit pe care totu\u015fi \u00eel a\u015fteptase de c\u00e2nd se \u0163inea minte. Schitul, d\u0103r\u00e2mat pe jum\u0103tate, \u00eei ap\u0103ru la o denivelare a scurt\u0103turii ce t\u0103ia spre Cansancao. \u00een fa\u0163a unui sobor de vreo cincizeci de zdren\u0163\u0103ro\u015fi vorbea un om \u00eentunecat \u015fi de\u015firat, \u00eenv\u0103luit \u00eentr-o tunic\u0103 vine\u0163ie. Nu-\u015fi \u00eentrerupse spusele \u015fi nu arunc\u0103 nici o privire noilor veni\u0163i. Jo\u0103o sim\u0163i cum ceva \u00eenfierb\u00e2ntat i se \u00eenv\u00e2rteje\u015fte \u00een creieri ascult\u00e2nd vorbele sf\u00e2ntului. Povestea istoria unui mare p\u0103c\u0103tos care, dup\u0103 ce s\u0103v\u00e2r\u015fi tot r\u0103ul din lume, se poc\u0103i, tr\u0103i l\u0103tr\u00e2nd ca un c\u00e2ine, \u00ee\u015fi c\u00e2\u015ftig\u0103 iertarea Domnului \u015fi sui la cer. C\u00e2nd termin\u0103 ce avea de spus, privi c\u0103tre str\u0103ini.
\nF\u0103r\u0103 s\u0103 \u015fov\u0103ie, se \u00eendrept\u0103 spre Jo\u0103o care a\u015ftepta cu ochii \u00een p\u0103m\u00e2nt. \u201eCare \u0163i-e numele?”, \u00eel \u00eentreb\u0103. ,,Jo\u0103o Satan”, \u015fopti el cangaceiro. \u201eMai bine te-ai numi Jo\u0103o Abade, adic\u0103 apostolul Bunului Isus”, gr\u0103i vocea aspr\u0103.
\n \u201eDe ce primi\u0163i la Canudos criminali, dac\u0103 e adev\u0103rat c\u0103 v\u0103 socoti\u0163i buni cre\u015ftini?” R\u0103spuns: \u201eCa s\u0103 facem din ei oameni buni. Dac\u0103 au furat \u015fi au ucis a fost din pricina s\u0103r\u0103ciei \u00een care tr\u0103iau. Aici, ei simt c\u0103 fac parte din familia uman\u0103, sunt recunosc\u0103tori pentru aceasta \u015fi ar face orice s\u0103-\u015fi spele p\u0103catele. Dac\u0103 i-am goni, ar s\u0103v\u00e2r\u015fi noi crime. Noi \u00een\u0163elegem mila \u015fi omenia dup\u0103 pilda lui Hristos”. Aceste fraze, tovar\u0103\u015fi, coincid cu filozofia libert\u0103\u0163ii. Voi \u015fti\u0163i c\u0103 banditul e un r\u0103zvr\u0103tit \u00een stare natural\u0103, un revolu\u0163ionar care se ignor\u0103, \u015fi v\u0103 aminti\u0163i c\u0103 \u00een zilele dramatice ale Comunei, mul\u0163i fra\u0163i considera\u0163i delincven\u0163i \u015fi sc\u0103pa\u0163i din temni\u0163ele burgheziei au luptat \u00een primele r\u00e2nduri, um\u0103r la um\u0103r cu muncitorii, dovedind eroism \u015fi abnega\u0163ie. \u00eenc\u0103 ceva: cei din Canudos \u00ee\u015fi spun \u00eentre ei yagunzi, termen ce \u00eenseamn\u0103 r\u0103scula\u0163i.\u201d
\nLuptele purtate cu armatele oficiale sunt pline de cruzimi inimaginabile de ambele p\u0103r\u0163i. De cele mai multe ori, armatele yagunzilor, purtate \u00een numele unui ideal religios, dar mai ales cu \u201c\u015ftiin\u0163a\u201d r\u0103zboiului de gueril\u0103 al fo\u015ftilor t\u00e2lhari din serton (preerie). Guvernul trimite, \u00een cele din urm\u0103 o armat\u0103 condus\u0103 de un foarte bun cunosc\u0103tor al sertonului, al t\u00e2lharilor, dar mai ales al lui Joao Abade, supranumit St\u00e2rpe\u015fte-bandi\u0163i, armat\u0103 ce nimice\u015fte fizic erezia. \u00cens\u0103, se pare victoria final\u0103, vestit\u0103 prin gura \u015ftirb\u0103 a unei \u201cb\u0103tr\u00e2nici f\u0103r\u0103 p[r pe cap, m\u0103runt\u0103 ca o feti\u0163\u0103\u201d:
\n,,- Vrei s\u0103 \u015ftii ce-a fost cu Jo\u0103o Abade? – b\u0103lm\u0103je\u015fte gura ei f\u0103r\u0103 din\u0163i.
\n – Vreau – \u00eencuviin\u0163eaz\u0103 colonelul Macedo -. L-ai v\u0103zut murind?
\nB\u0103tr\u00e2nica neag\u0103 din cap \u015fi plesc\u0103ie din limb\u0103, de parc\u0103 ar suge ceva.
\n – A sc\u0103pat, atunci?
\nB\u0103tr\u00e2nic\u0103 mai neag\u0103 o dat\u0103, \u0163intuit\u0103 de ochii tuturor prizonierelor.
\n – L-au purtat la cer ni\u015fte arhangheli – zice, plesc\u0103ind din limb\u0103 -. I-am v\u0103zut cu ochii mei\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florentin Popescu Nichita St\u0103nescu, poetul intrat \u00een legend\u0103 Nu am nici cel mai mic dubiu c\u0103, \u00een perioada postbelic\u0103 de<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20867"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20867"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20867\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20868,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20867\/revisions\/20868"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20867"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20867"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20867"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}