{"id":20859,"date":"2023-04-14T11:25:03","date_gmt":"2023-04-14T08:25:03","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20859"},"modified":"2023-04-14T11:25:03","modified_gmt":"2023-04-14T08:25:03","slug":"spatii-culturale-nr-19-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20859","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 19 (4)"},"content":{"rendered":"<p><strong>A.G. Secar\u0103<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/06\/secara-e1624697400796.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/06\/secara-e1624697400796.jpg\" alt=\"\" width=\"525\" height=\"350\" class=\"alignnone size-full wp-image-15083 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 525px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 525\/350;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/06\/secara-e1624697400796.jpg\" alt=\"\" width=\"525\" height=\"350\" class=\"alignnone size-full wp-image-15083\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>Virgil Costiuc \u2013 Caietul animatorului<\/strong><\/p>\n<p>Materia vie\u0163ii (reale \u015fi livre\u015fti a) lui Virgil Costiuc \u00eei prilejuie\u015fte acestuia motive literare suficiente. Cea mai nou\u0103 carte a sa, \u201eCaietul animatorului\u201d (Editura Brumar, Timi\u015foara, 2011), prezint\u0103 texte care nu dau impresia c\u0103ut\u0103rii, cizel\u0103rii, poetul aleg\u00e2nd s\u0103 lase arta bijuteriilor \u00een favoarea orfevr\u0103riei cvasiprozaice, mai fiecare text con\u0163in\u00e2nd un s\u00e2mbure epic.<br \/>\nMedita\u0163ia \u00eenv\u0103luie acest s\u00e2mbure, d\u00e2nd na\u015ftere unei construc\u0163ii aproape rococo, ca s\u0103 nu spun foarte \u00eenc\u0103rcate&#8230; Sau, dac\u0103 vre\u0163i, multe texte sunt, la propriu, ca ni\u015fte statui \u00een cuvinte (\u201estatuile rugineau \u00een transpira\u0163ia d\u0103l\u0163ii\u201d &#8211; p.7); un alt poem se intituleaz\u0103 \u201epas\u0103re cioplit\u0103\u201d; la pag. 28 un cal \u201ese f\u0103cea tot mai mic\/ p\u00e2n\u0103 se topea \u00eentr-o statuie\u201d), statui aduc\u00e2nd aminte de unele apar\u0163in\u00e2nd taberei de sculptur\u0103 \u00een metal de pe splaiul Dun\u0103rii de la Gala\u0163i sau de acele statuete nefinalizate ale lui Michelangelo&#8230;<br \/>\nAutobiografia cap\u0103t\u0103 valen\u0163e artistice, reflect\u00e2nd uneori, poate, o nehot\u0103r\u00e2re oarecare, asezonat\u0103 cu acte de curaj \u015fi demnitate: \u201em-am uitat ultima oar\u0103 \u00een urm\u0103\/ \u015fi nu m\u0103 mai urm\u0103rea nimeni\/ atunci am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 m\u0103 \u00eentorc\/ s\u0103 le cer socoteal\u0103\u201d (p.8). Amintirile sunt uneori voalate (un poem ne clarific\u0103 sugestiv acest aspect \u2013 p.9-10, un poem care se nume\u015fte chiar \u201eAmintiri voalate\u201d; tehnicile \u015fi elementele artei fotografice sunt \u015fi ele deseori amintite \u00een carte), unele aluzii ar sugera c\u0103 ar fi \u015fi unele texte de sertar (vezi \u201eLa Strada\u201d \u2013 fellinian sau nu, despre circ), unele poeme sunt recunoscute ca \u015fi \u201eexerci\u0163ii\u201d (p.15).<br \/>\nLumea prezentat\u0103 \u00een poeme (din Arabia p\u00e2n\u0103-n Afganistan, via Turkmenistan \u015fi&#8230; Agigea, experien\u0163ele fiind proprii sau ale prietenilor) cap\u0103t\u0103 aer fellinian (\u00eentr-adev\u0103r), uneori cu imagini suprarealiste \u00een manier\u0103 clasic\u0103 literar\u0103 ( \u201ecel a\u015fteptat era o scrisoare\/ cu m\u00e2na lipit\u0103 de expeditor\u201d) sau vag plastic-dalian\u0103.<br \/>\nTextele au o anumit\u0103 nervozitate, \u015fi chiar dac\u0103 omul de la pagina 34 \u201etr\u0103ia din explozii\u201d, acestea sunt controlate: delirul \u015fi desfr\u00e2ul ideatic sunt atent coordonate de c\u0103tre anticalofilismul s\u0103u.<br \/>\nPoetul observ\u0103 c\u0103 poezia are \u201eo ancor\u0103 ag\u0103\u0163at\u0103 de g\u00e2t\u201d, dar nu \u00eentreprinde o cruciad\u0103 pentru a o elibera. \u00centr-o lume nefireasc\u0103, alege s\u0103 fie el \u00eensu\u015fi, necrez\u00e2nd \u00een revolu\u0163ii. \u201eOriginea \u015fi evolu\u0163ia speciilor\u201d sunt v\u0103zute cumva \u00een viziunea unui Damien Hirst (un Lars von Trier al artelor plastice), dar nu teribilist precum acesta. Scenele\/fiin\u0163ele surprinse \u00een texte sunt puse la formol sau la saramur\u0103 (\u201etusea seac\u0103 a unui pesc\u0103ru\u015f\/ \u00eenecat \u00een spa\u0163iul marin\u201d, p.35) dar miza este alta. Virgil Costiuc \u015ftie c\u0103 nu se poate inventa un cal, dar\u0103mite un regat al propriei m\u00e2ntuiri!<br \/>\nDa, \u00eentr-adev\u0103r, dup\u0103 cum observ\u0103 \u015etefania Mincu pe coperta a IV-a, Costiuc este aproape un reporter de r\u0103zboi. Un poem se nume\u015fte chiar \u201eReporter\u201d (p.55): \u201ecapul decupat de la baza g\u00e2tului\/ era l\u00e2ng\u0103 bordur\u0103<br \/>\n\u00een locul umerilor \u2013 asfalt\/ l\u00e2ng\u0103 el resturi din p\u00e2nz\u0103\/ din br\u00e2ul \u00eemp\u0103nat cu trotil\/ se mai distingea un buzunar alungit\/ \u00een p\u0103r mai avea cioburi de sticl\u0103\/ din vitrina cafenelei\/ unde mai \u00eenainte c\u00e2\u0163iva tineri\/ ascultau muzic\u0103<br \/>\nsunetele s-au \u00eenfipt \u00een pere\u0163i ca ni\u015fte schije\/ un ciob dintr-o oglind\u0103 reda imaginea inversat\u0103\/ a unor oameni care notau\/ \u00een urma unei rulete \u00eentinse\/ varul de pe perete se \u00eennegrise\/ avea conturul unei umbre de om cu m\u00e2inile \u00eentinse\/ conturul era marcat cu s\u00e2nge\/ tineri cu to\u0163ii\/ de parc\u0103 nici nu existaser\u0103\/ capul fotografiat din diferite unghiuri\/ a fost introdus \u00eentr-o pung\u0103 de plastic\/ \u015fi mai t\u00e2rziu \u00een formol\/ o cas\u0103 de la marginea unui ora\u015f\/ a fost evacuat\u0103\/ \u015fi m\u0103turat\u0103 de un buldozer caterpilar\u201d.<br \/>\nDe altfel, \u201eTrecerea la cre\u015ftinism\u201d este total nonconformist\u0103 (p.36): \u201emi-am b\u0103gat \u0163igara \u00een m\u00e2nec\u0103\/ \u00een capel\u0103 se c\u00e2nta la nicoval\u0103\/ lume\/ lume \u00een pomul de s\u0103rb\u0103tori\/ un mort \u00een capel\u0103\/ \u00een capel\u0103 o \u0163igar\u0103 fumeg\u0103 a dun\u0103re\/ gura plin\u0103 de cear\u0103\/ ghirlanda fumului bate \u00een pl\u0103m\u00e2ni\/ ag\u0103\u0163a\u0163i de duminic\u0103 noduri de oameni pe s\u00e2rm\u0103\/ p\u0103l\u0103rii maro blocheaz\u0103 mortul din capel\u0103\/ s\u0103 nu fumez spune un baston \u00eenclinat\/ s-a culcat afar\u0103 cu spa\u0163iul\/ planeta se \u00eenchin\u0103 \u015fi ea \u00een jurul axei\/ prin geamul drapat cu fier beton\/ mici copii se bat cu z\u0103pad\u0103\/ un bulg\u0103re trece prin geam\/ nu \u015ftiu dac\u0103 el m-a lovit\/ sau mi-a f\u0103cut semn\/ din jum\u0103tatea de sicriu\/ omul de z\u0103pad\u0103\u201d.<br \/>\nPersonajul liric are \u00eendoieli decente (este, a\u015fa, \u00eentre starea de erou \u015fi cea de anonim, sau \u201eparia\u201d, dup\u0103 cum striga mai deun\u0103zi autorul!), \u201escrisul devine o nega\u0163ie\u201d c\u00e2teodat\u0103 (p.38), spa\u0163iul (carpato-danubiano-pontic, european, terestru \u015f.a.m.d.) pare a fi un loc viran f\u0103r\u0103 un proiect clar, \u201e\u00eembr\u0103\u0163i\u015farea femeii e \u00eentotdeauna\/ o alt\u0103 femeie\u201d (p.39), iluziile sunt prea modeste, \u201er\u0103t\u0103cim \u015fi nimeni nu ne mai l\u0103mure\u015fte\u201d (p.42), bine c\u0103 uneori \u201ecel de sus se m\u00e2nie\u201d \u015fi ne mai trage c\u00e2te o scatoalc\u0103 (p.45).<br \/>\n\u00cen ultim\u0103 instan\u0163\u0103, deloc facil, dar nu abstract, Virgil Costiuc este unul dintre poe\u0163ii care s-au \u00eentrebat asupra locului \u201ede unde \u00eencepe \u015fi se termin\u0103 fiin\u0163a\u201d, care aproape \u00ee\u015fi asculta\/ascult\u0103 \u00eenc\u0103? tat\u0103l care spunea c\u0103 \u201etrebuie s\u0103 iei lucrurile cum \u0163i le ofer\u0103 via\u0163a\u201d (p.26).<br \/>\nDa, Virgil Costiuc ia poemele a\u015fa cum i le ofer\u0103 via\u0163a. Cu deosebit\u0103 cumsec\u0103denie, dar \u00eenc\u0103 mai mir\u00e2ndu-se asupra omului care refuz\u0103 iubirea poeziei de toate zilele doar pentru a-i administra umbrele p\u0103m\u00e2nte\u015fti.<br \/>\nEl nu-\u015fi dore\u015fte s\u0103 fac\u0103 din opera sa un show care s\u0103 aib\u0103 o audien\u0163\u0103 nefireasc\u0103, falsificat\u0103 prin tehnici publicitare \u00eendoielnice. \u00ce\u015fi zice undeva \u201ena\u0163ionalist desuet\u201d dar credem c\u0103 este un poet onest, cu must\u0103\u0163i la fel de oneste, care nu cred(e) prea mult \u00een must\u0103\u0163ile lui Dali, dar el\/ele le g\u0103se\u015fte\/g\u0103sesc utilitatea (p.31)&#8230;<br \/>\nPlive\u015fte \u015fi el \u00een altare sau \u00een ghivece \u201er\u0103d\u0103cina luminii\u201d (p.47) \u015fi unge \u00eencuietorile \u00eenchisorilor din suflet, bodog\u0103ne\u015fte platonician c\u0103 \u201elocul nostru este \u00een tunel f\u0103r\u0103 ap\u0103 \u015fi lumin\u0103\u201d (p.47). \u015ei mai c\u0103 ar prooroci o dictatur\u0103 militar\u0103, c\u00e2ndva, c\u00e2nd \u00eens\u0103\u015fi luna va fi obligat\u0103 cu gratii de fier s\u0103 nu se mai \u00eendep\u0103rteze&#8230;<br \/>\nPoeme precum \u201eNum\u0103r\u0103toare\u201d, \u201eS\u0103-l vindem pe Knut Hamsun la anticariat\u201d sau \u201eUn nebun\u201d r\u0103bufnesc, nu mai \u0163in cont de protocol, de conven\u0163ii&#8230; dar altele sunt preferatele noastre&#8230; De pild\u0103, \u201eOra\u015ful adormit \u00een fum\u201d (p.61), amintind de \u201ecartea Alcool\u201d a lui Ion Mure\u015fan: \u201esunt \u015fomerul acestei fabrici de fum\/ suflet \u00eempachetat\/ sub un pom de cr\u0103ciun\/ capitalistul care mediteaz\u0103\/ la verbul ,,a crea\u201d\/ cu falange maronii\/ \u00ee\u015fi face cruce \u00een fa\u0163a icoanei\/ biserica e un furnal\/ sfin\u0163ii intr\u0103 pe sus cu minereu\/ carboxihemoglobina\/ acesta-i s\u00e2ngele meu dulceag\/ buzele noastre au s\u0103rutat banii\/ \u015fi icoanele de pe ei\/ sc\u00e2nduri de sicriu\/ iubirile din adolescen\u0163\u0103 s-au f\u0103cut p\u0103s\u0103ri\/ atrofiate cr\u0103pau a pepene copt\/ amintirile erau devorate\/ fluviul a r\u0103mas un sf\u00e2nt\/ malurile cu s\u0103lcii despletite\/ ultimii pe\u015fti au fost prin\u015fi\/ maternitatea din cer\/ lua forma \u00eenving\u0103torului de curcubeu\/ zbaterea \u015fi pl\u00e2nsul\/ un nume de ion sau vasile\/ \u015fomerii unei fabrici de fum\/ \u00een\u0103untrul c\u0103r\u0163ii de munc\u0103\/ roman de aventuri\/ la o citire comod\u0103\/ plimbat printr-un ora\u015f\/ ascuns de umbrele ochilor\/ ora\u015ful o\u0163elarilor tri\u015fti\/ unde \u00eendr\u0103gosti\u0163ii de grafit\/ \u00ee\u015fi d\u0103ruiesc flori de font\u0103 (&#8230;)\u201d<br \/>\nCe v\u0103 spuneam de orfevr\u0103rie? Chiar dac\u0103 Costiuc nu apeleaz\u0103 doar la aur \u015fi argint&#8230; Sunt \u015fi poeme cu tent\u0103 oniric\u0103, ceea ce, conven\u0163ional, ne-ar face s\u0103 credem c\u0103 autorul este sui generis \u015fi un romantic. Evident, av\u00e2nd \u201er\u0103ni pe suflet\u201d (p.68)&#8230; Av\u00e2nd \u201eboala lui Icar\u201d \u015fi alte c\u00e2teva sechele sau complexe care parc\u0103 ar a\u015ftepta o proz\u0103 l\u0103muritoare.<br \/>\nFinalul ne confirm\u0103 c\u0103 orice carte (sau univers creator) este \u201eun mic univers\u201d \u00een care po\u0163i g\u0103si ceva de care \u00ee\u0163i po\u0163i aminti sau nu. Te poate anima sau nu. \u201eInima b\u0103rcii\u201d copil\u0103riei fiec\u0103ruia dintre noi cu siguran\u0163\u0103 va tres\u0103ri c\u00e2nd va citi \u201eC\u0103l\u0103torie neterminat\u0103\u201d (p.70). \u201eC\u0103l\u0103torie neterminat\u0103\u201d, un titlu care ar fi  fost poate mult mai bun pentru o carte \u00een care \u201esta\u0163iile dintre oameni au fost suspendate\u201d (p.73) pentru o alt\u0103 realitate. \u00cen care, la temelia unei case, se va descoperi un poet \u201ecu zale \u015fi coif\u201d, pe ale c\u0103rui oase se va citi c\u0103 el a visat c\u0103 va fi un poet numit Virgil Costiuc, c\u00e2nt\u00e2nd urmele celor care n-au fost nici \u00eenving\u0103tori, nici \u00eenvin\u015fi&#8230; Ci doar au fost \u015fi vor mai fi&#8230;<\/p>\n<p><strong><br \/>\nLucian STROCHI<\/strong><\/p>\n<p><strong>UN POET AL R\u0102STIMPURILOR DE POEZIE: CORNEL PAIU<\/strong><\/p>\n<p>Cornel Paiu. \u201ePaznicii pere\u0163ilor (r\u0103stimpuri de poezie)\u201d. Editura \u201eScrisul Rom\u00e2nesc\u201d, Craiova, 2010.<\/p>\n<p>\u25cf Volum distins cu Premiul \u201eAl. Macedonski \u2013 Prima Verba\u201d pe 2009 acordat de Revista \u201eScrisul Rom\u00e2nesc\u201d.<br \/>\nPrefa\u0163\u0103 de Ioan Lascu. Ilustra\u0163iile semnate de Cristinel-Ionel Prisacaru sunt inspirate, urm\u00e2nd linia ideatic\u0103 a textului poetic.<br \/>\n\u25cf Volum distins de Uniunea Scriitorilor din Rom\u00e2nia \u2013 Filiala Bac\u0103u cu Premiul pentru Poezie \u2013 Debut \u00een volum, pentru anul 2010.<\/p>\n<p>Un poet interesant, av\u00e2nd toate datele poetului adev\u0103rat (ton egal, oracular, o simbolistic\u0103 proprie, registre simbolice contrastive p\u00e2n\u0103 la antonimie, construirea unui personaj protagonist care s\u0103 devin\u0103 o voce a eului liric &#8211; a\u015fa cum cerea, \u00eentr-un eseu celebru, Vocile poeziei, T. S. Eliot, versuri mnemotehnice, asimil\u0103ri poetice perfect aglutinate, joc aparent gratuit de alitera\u0163ii, sacraliz\u00e2nd \u015fi desacraliz\u00e2nd imagini \u015fi limbaje, mitiz\u00e2nd lilial \u015fi demitiz\u00e2nd conving\u0103tor, voca\u0163ii complementare precum pictura \u015fi muzica) este Cornel Paiu, autorul surprinz\u0103torului volum Paznicii pere\u0163ilor, ap\u0103rut \u00een colec\u0163ia Orfeu, a editurii craiovene Scrisul rom\u00e2nesc, \u00een 2010, roma\u015fcan de voca\u0163ie, nu doar de circumstan\u0163\u0103.<\/p>\n<p>Poezia sa se stratific\u0103 lingvistic ca un canion \u00een care geologicul las\u0103 loc biologicului: cel mai de jos strat, nu neap\u0103rat cel mai vechi, este cel al flascului, al increatului, al unei lumi ascheletice parc\u0103, populat\u0103 cu melci, omizi sau molu\u015fte.<br \/>\nAl doilea strat, cel al umanului, este \u015fi cel mai lat, o adev\u0103rat\u0103 Arc\u0103 a lui Noe, incluz\u00e2nd omul, arborii, p\u0103s\u0103rile toate tipurile de limbaje (verbal, gestual, paraverbal) cu precizarea c\u0103 aceste limbaje apar\u0163in deopotriv\u0103 trupului \u015fi sufletului, materiei \u015fi spiritului.<br \/>\n\u00cen fine al treilea strat, cel a esen\u0163elor, poate cuprinde Dumnezeirea, refugiat\u0103 \u00een \u00eengeri, \u00een omul ajuns la martiriu, \u00eentr-o simbolistic\u0103 biblic\u0103 atent, subtil asimilat\u0103.<br \/>\nO a doua stratificare, tot lingvistic\u0103, ar cuprinde limbajul liturgic distilat: candele aprinse, c\u00e2nt\u0103ri dumnezeie\u015fti, vin, mir, arip\u0103 (dreapt\u0103 sau st\u00e2ng\u0103), \u00eengerii casei, \u00eengerii binecuv\u00e2nt\u0103rii, sfinte r\u0103\u015fini, binecuv\u00e2ntarea p\u0103cii, copii de \u00eengeri, burta unui pe\u015fte (aluzie clar\u0103 la mitul prorocului Iona), untdelemn nou, lumin\u0103 r\u0103coroas\u0103.<br \/>\nAcest limbaj devine, printr-un proces de epur\u0103, un limbaj contemporan, la fel de tensionat, \u00een care cununa de spini devine s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103 (care poate avea chiar semin\u0163e!) \u015fi care \u00eenflore\u015fte \u00een carne \u015fi \u00een oase, lumina se usuc\u0103 sub lam\u0103 argintie, p\u00e2inea are pr\u0103p\u0103stii, iar arborele vie\u0163ii se re\u00eentoarce la condi\u0163ia sa de arbore ca arbore, repopul\u00e2ndu-se cu crengi, muguri, frunze, fructe, cuiburi \u015fi p\u0103s\u0103ri.<br \/>\nE o lume demitizat\u0103, dar \u015fi revitalizat\u0103, am spune.<br \/>\n\u00cen fine, \u00een expresia sa suprem\u0103, limbajul devine autonom, iar formul\u0103rile sunt unice, adesea fabuloase: cum s\u0103 cobor din ghearele zgurei \/ cocorul cu c\u00e2ntec sonor (p.19) (dubl\u0103 alitera\u0163ie c-o), fluturii mor\u0163i str\u00e2nge-i \u00een oasele tale\/ \u00een m\u0103duva oaselor tale (p.98), cu ziduri ce-mpresoar\u0103 cu sfin\u0163i (p.20), s\u00e2ngele \u00een dou\u0103 mi-am rupt\/ \u00een dou\u0103 p\u0103r\u0163i inegale (p.13), ast\u0103zi pere\u0163ii cu tot cu paznici se rezidesc (p1.25) bocitoarele nu repet\u0103 \/ dec\u00e2t ni\u015fte incanta\u0163ii vechi \/ pe care oricine le \u015ftie (p.9) (demitizarea se poate face \u015fi prin multiplicarea mesajului \u015fi prin absen\u0163a ezotericului), nu vei g\u0103si \u00eemi spun paznicii \/ numele nostru adev\u0103rat \/ oric\u00e2t ai c\u0103uta (p16) (pierderea numelui ca cel mai greu blestem, dar \u015fi ca form\u0103 de ad\u00e2ncire a misterului), m-apas\u0103 absen\u0163a de mine \u00eensumi (p.19), (vers m\u0103re\u0163, eminescian, o replic\u0103 peste timp al celebrului enun\u0163 pe mine mie red\u0103-m\u0103 din Od\u0103 (\u00een metru antic) \u00een giulgiu de mucegai (p.22), vers aparent arghezian, dar av\u00e2nd aburul originalit\u0103\u0163ii poetului nostru.<br \/>\nTriade pot fi \u015fi \u00een cazul p\u0103s\u0103rilor: vrabia \u2013 privighetoarea \u2013 vulturul. Vrabia este pas\u0103rea comun\u0103, prezent\u0103 peste tot, d\u00e2nd numele s\u0103u neamului aripatelor, fiind deci \u00eentemeietorul (avis devine pas\u0103re, prin l\u0103rgire de sens, vrabia numindu-se se \u015ftie paser  domestica), privighetoarea e arta, prin c\u00e2ntec unic, roua fiind sudoarea sa cum frumos, deci adev\u0103rat, spusese Blaga, iar vulturul \u00eenseamn\u0103, spiritul, libertatea spiritului, \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia \u015fi dumnezeirea.<br \/>\nPoemul ce deschide volumul, numerotat structuralist (1.1.) \u015fi aparent f\u0103r\u0103 titlu (primul vers: de c\u00e2te ori m-am ascuns &#8211; se vrea un substitut) este cel mai bun, estetice\u015fte vorbind, \u015fi con\u0163ine toate temele \u015fi ticurile poetice ale autorului, fiind, din acest punct de vedere, o adev\u0103rat\u0103 art\u0103 poetic\u0103.<br \/>\nPaznicii deveni\u0163i din metafor\u0103 obsedant\u0103 un mit personal (pentru a aminti titlul unei c\u0103r\u0163i celebre \u00een urm\u0103 cu c\u00e2teva decenii) au o simbolistic\u0103 impresionant\u0103, de la a fi un cor antic rostind sentin\u0163e definitive, ap\u0103r\u0103tori ai legii (paznicii cuvintelor, paznicii c\u0103r\u0163ilor, st\u0103p\u00e2nii timpului (unul din paznicii este st\u0103p\u00e2n peste nop\u0163i, altul st\u0103p\u00e2n peste dimine\u0163i), lampadofori, poart\u0103 candele aprinse, preo\u0163i, druizi, barzi, p\u0103zitori &#8211; curioase vestale  &#8211; ai focului etc.<br \/>\nInsisten\u0163a poetului e bacovian\u0103, cuv\u00e2ntul repetat, reluat, multiplicat, insinuat devenind poetic, esen\u0163ial, intr\u00e2nd astfel \u00eentr-o vatr\u0103 a limbii, \u00een mijlocul ei fierbinte.<br \/>\nAsumarea anonimatului nu e cum s-ar putea crede o pierdere a identit\u0103\u0163ii, ci, dimpotriv\u0103, o asumare pronomial\u0103 a substantivului, eu put\u00e2nd fi, la urma urmei, orice substantiv.<br \/>\nAtitudinea poetului e cea a uni Iona, cunoa\u015fterea sa fiind at\u00e2t una centrifug\u0103, c\u00e2t \u015fi una centripet\u0103 (l-a\u015f ascunde\/ \u00eentr-o s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103 de dovleac de exemplu\/sau \u00een burta unui pe\u015fte).<br \/>\nAl doilea termen al sintagmei din titlu peretele are \u015fi el o mobilitate imagistic\u0103 \u015fi ideatic\u0103 formidabil\u0103, peretele put\u00e2nd fi membrana, str\u0103veziul, limita, memoria, dar \u015fi  carnea, fragilitatea, perisabilul (\u00een pere\u0163i de carne au venit paznicii\/ cu candele aprinse \u015fi bocitoare), peretele fiind viu: un astfel de perete m\u0103 oprea \/ un perete ca de vini\u015foare\/ prin care s\u00e2ngele curge\/ totdeauna \u00een dou\u0103 direc\u0163ii.<br \/>\n\u00cencr\u00e2ncenarea poetului e contrapunctat\u0103 adesea de delicate caligrafii, chiar dac\u0103 poemul e cel al unor nega\u0163ii: uneori \u00een trei alteori \u00een \u015fapte \/ se-ndep\u0103rteaz\u0103 paznicii \/ f\u0103r\u0103 vuiet f\u0103r\u0103 priviri iscoditoare \/ \/ pe urmele lor nu sun\u0103 sticle sf\u0103r\u00e2mate \/ nici copite de cerbi blestemate\/ \u015fi nici nu alearg\u0103 fecioare-ndurerate \/ \/ ei nu deschid por\u0163i \/ ci por\u0163ile li se deschid \/ \/  pe ei nu-i \u00eent\u00e2mpin\u0103 dec\u00e2t vulturii cei b\u0103tr\u00e2ni \/ dec\u00e2t vulturii cei f\u0103r\u0103 de ani (1.11). (p.24)<br \/>\nInflexiunile poemului (cartea \u00eentreag\u0103 e un poem!) pot aminti de cele folclorice, chiar dac\u0103 rima e savant\u0103 (e la monorim\u0103 la rim\u0103 \u00eencruci\u015fat\u0103): s-a sculat un paznic \/ dintre nou\u0103 paznici \/ s\u0103 preschimbe-n t\u0103iere \/ un fagure de miere \/ \/ \u015fi-a zis fagurele de miere\/ de aripa-mi dreapt\u0103 \/ s\u0103 apropii norul \/ de aripa-mi st\u00e2ng\u0103 \/ s\u0103 apropii zbrul \/ \/ s-a-nclinat o clip\u0103 voia \/ spre sc\u00e2nteie \u015fi spre cea\u0163\u0103 \/ timp c\u00e2t s\u0103 r\u0103sar\u0103 \/ roua-n alt\u0103 diminea\u0163\u0103 (1.13). (p.27)<br \/>\nUn poem interesant condens\u00e2nd c\u00e2teva motive \u015fi mituri literare este 3.3. (treapta de sus) unde se reunesc \u00eentr-un imaginar coerent scara, limbile ceasului \u015fi mitul prometeic. toate legate printr-un singur verb, a sc\u00e2r\u0163\u00e2i, care semnific\u0103 ezitarea \u015fi netemeinicia, dar \u015fi prezen\u0163a umanului: treapta de sus sc\u00e2r\u0163\u00e2ie \/ \u00eemi spun proprietarii cerului \/\/ limbile ceasului sc\u00e2r\u0163\u00e2ie \/ \u00eemi spun paznicii pere\u0163ilor \/\/ prin pere\u0163ii lor de carne \/ trec\/ vulturi cu ochii incendia\u0163i \/\/ ultima treapt\u0103 de sus sc\u00e2r\u0163\u00e2ie \/ \u00eemi spun proprietarii cerului. (p.93)<br \/>\nUn emo\u0163ionant poem al nelini\u015ftii, dar \u015fi al certitudinii, atitudini ob\u0163inute ambiguu prin duplicare \u015fi multiplicare este 3.9. (totdeauna mai este cineva cu noi), admirabil\u0103 lec\u0163ie de poezie modern\u0103, ce merit\u0103 citat integral: totdeauna mai este cineva cu noi \/ c\u00e2nd cineva vine mai vine cineva cu el \/ c\u00e2nd a\u015ftept\u0103m pe cineva \/ mai a\u015ftept\u0103m pe cineva cu el \/\/ totdeauna c\u00e2nd \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103m pe cineva \/ \u00een \u00eembr\u0103\u0163i\u015farea aceea se interpune \/ \u015fi \u00eembr\u0103\u0163i\u015farea altcuiva \/\/ deschiselor bra\u0163e ale unei con\u015ftiin\u0163e \/ li se substituie \/ \u015fi umbra bra\u0163elor altei con\u015ftiin\u0163e \/\/ prin u\u015fa \u00eentredeschis\u0103 \/ trece sositul deodat\u0103 cu altcineva \/ prin ferestre \/ razele trec totdeauna \/ \u00een lumin\u0103 pereche \/ o raz\u0103 invit\u0103 alt\u0103 raz\u0103 \u015fi tot a\u015fa \/\/ noaptea care vine \/ aduce \u015fi haina altei nop\u0163i \/ \u00een care cai s\u0103lbatici \/ pasc iarba \/ unor c\u00e2mpii ale bucuriei \/\/ c\u00e2nd chem un paznic\/ odat\u0103 cu el \/ mai vine unul \/ pref\u0103cut \u00een pas\u0103re \/ sau piatr\u0103 pre\u0163ioas\u0103 \/\/ sfin\u0163ii nu c\u0103l\u0103toresc niciodat\u0103 singuri \/ cu ei c\u0103l\u0103tore\u015fte \u00eentotdeauna Dumnezeu \/\/pa\u015fii Lui \u00eenaintea \u015fi \u00een urma Lui \/ \u015fi Dumnezeu urmeaz\u0103 urma pa\u015filor lor \/\/ totdeauna c\u00e2nd \u00een casa ta intr\u0103 un sf\u00e2nt \/ acesta niciodat\u0103 nu este singur \/ totdeauna sunt doi \/ totdeauna \u015fi Dumnezeu este cu el. (pp.100-101).<br \/>\nTot integral ar trebui reproduse \u015fi alte dou\u0103 poeme: 3.29(aceea\u015fi nelini\u015fte): aceea\u015fi nelini\u015fte \/ a multor prim\u0103veri \/ m\u0103-mprietene\u015fte cu paznicii \/\/ atunci \/ \u00een acea stare perfect\u0103 de gra\u0163ie \/ fac schimb cu ei \/\/ astfel am schimbat un vas de cucuteni \/ pe un fir de iarb\u0103 din gr\u0103dina raiului \/ iar pentru o pan\u0103 de \u00eenger \/ am renun\u0163at la aripile lui Icar \/\/ pentru apa cea vie din care ei sorb \/ am preg\u0103tit un pre\u0163ios timbru \/ extrem de rar (p.125) definitoriu pentru suveica sacru-profan, trocul propus de poet fiind inedit, contradictoriu \u015fi metafizic \u015fi 3.31(to\u0163i paznicii se \u00eenchid din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd), panicii, timpul \u015fi scrisul alc\u0103tuind o triad\u0103 pe c\u00e2t de surprinz\u0103toare pe at\u00e2t de ferm\u0103, scrisul fiind labirint, palimpsest \u015fi tatuaj: to\u0163i paznicii se \u00eenchid din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \/  \u00eentr-un timp pe care doar ei \u00eel \u015ftiu \/ un timp ca o scriere str\u0103veche \/ \u015ftiut\u0103 doar de meticulo\u015fii scribi \/\/ (cu scrisul de ast\u0103zi \/ caligrafiat pe zidurile exterioare ale singur\u0103t\u0103\u0163ii \/ desenat pe pielea con\u015ftiintei. (p.127).<br \/>\nLa Cornel Paiu cuv\u00e2ntul germineaz\u0103, se autocalific\u0103, se \u00eentrep\u0103trunde cu \/\u00eentr-un alt cuv\u00e2nt: apa apelor \/ p\u0103m\u00e2ntul p\u0103m\u00e2ntului \/ focul focului \/ spaimele spaimelor \/ (gemetele gemetelor). (p148).<br \/>\nE un curaj nebun s\u0103 scrii a\u015fa, dar poetul \u00ee\u015fi asum\u0103 senioral acest curaj \u015fi iat\u0103 c\u0103 reu\u015fe\u015fte s\u0103 conving\u0103.<br \/>\nCornel Paiu este un poet al apeironului, al unui aer sau abur heraldic (ce importan\u0163\u0103 mai are c\u0103 aceste entit\u0103\u0163i nu exist\u0103 \u00een realitate!), \u00een\u0103l\u0163imea scriiturii e cea de platou tibetan, sfid\u00e2nd mun\u0163ii cu \u00een\u0103l\u0163imi mai mici de cinci mii de metri.<br \/>\nAfl\u00e2nd c\u0103 e preot, m-am temut ca nu cumva limbajul liturgic, imagistica religioas\u0103, pildele biblice s\u0103 nu-i altereze cumva calitatea laic\u0103 a discursului poetic.<br \/>\nNici vorb\u0103 de a\u015fa ceva, Cornel Paiu fiind mult mai aproape de Blaga dec\u00e2t de Goga sau Nechifor Crainic.<br \/>\nExist\u0103 e drept o asumare colectiv\u0103 a elanului, dar aceasta vine din voca\u0163ia sa de poeta vates; \u00eengerii s\u0103i sunt harnici, dar nu cu valen\u0163e g\u00e2ndiriste, sunt mesageri, nu agricultori &#8211; cum \u00eei vedea pictorul Demian.<br \/>\nCalitatea discursului, tonul oracular pot veni dintr-o preg\u0103tire teologic\u0103, dar asta se r\u0103sfr\u00e2nge benefic asupra cuv\u00e2ntului, pus bine la locul \u015fi rangul s\u0103u, ca \u00eentr-o stran\u0103.<br \/>\nNu cred c\u0103 exist\u0103 un timp al poeziei. Spre deosebire de diacronismul prozei, sincronismul poeziei permite poetului s\u0103 fie contemporan oric\u00e2nd cu orice minune a lumii.<br \/>\n\u015ei totu\u015fi poezia lui Paiu prefigureaz\u0103 un posibil timp, nu doar al poeziei, ci al omului \u00eensu\u015fi. Acest timp e posibil tocmai pentru c\u0103 este iluzoriu.<br \/>\nE vorba de o a doua V\u00e2rst\u0103 de aur, postadamic\u0103 de aceast\u0103 dat\u0103.<br \/>\nImaginea final\u0103 a poetului este cea a unui \u00eenving\u0103tor; de\u015fi este \u015fifonat\u0103, ea ne arat\u0103 o victorie muncit\u0103, nu una mo\u015ftenit\u0103: striga\u0163i-m\u0103 mereu din toate p\u0103r\u0163ile \/ \u015fi voi veni pe drumurile cele mai apropiate \/ s\u0103         v\u0103-ntimpin strigarea \/ cu propria-mi fiin\u0163\u0103 \/ u\u015for pr\u0103fuit\u0103 de pucioas\u0103 \/ t\u00e2r\u00e2nd leg\u0103turi de-ntreb\u0103ri. (p.144)<br \/>\nR\u0103stimpurile sale de poezie sunt r\u0103sp\u00e2ntii ale con\u015ftiin\u0163ei, dar \u015fi ale timpului. Prefixul r\u0103s e \u015fi de aceast\u0103 dat\u0103 fertil, put\u00e2nd \u00eensemna at\u00e2t r\u0103gaz, lini\u015fte, stare, c\u00e2t \u015fi timp \u00eentors, revenit, suger\u00e2nd repetabilitate.<br \/>\nLocul lui Cornel Paiu \u00een poezia rom\u00e2n\u0103 e undeva \u00eentre Alexandru Philippide (cel din Monolog \u00een Babilon) \u015fi \u015etefan Augustin Doina\u015f (cel din V\u00e2n\u0103toarea cu \u015foim).<br \/>\n\u00cei unific\u0103 aceea\u015fi noble\u0163e a cuv\u00e2ntului, a discursului, care nu se teme de usc\u0103ciunea abstractelor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>A.G. Secar\u0103 Virgil Costiuc \u2013 Caietul animatorului Materia vie\u0163ii (reale \u015fi livre\u015fti a) lui Virgil Costiuc \u00eei prilejuie\u015fte acestuia motive<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20859"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20859"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20859\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20860,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20859\/revisions\/20860"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20859"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20859"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20859"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}