{"id":20835,"date":"2023-04-11T15:22:10","date_gmt":"2023-04-11T12:22:10","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20835"},"modified":"2023-04-11T15:22:10","modified_gmt":"2023-04-11T12:22:10","slug":"spatii-culturale-nr-19-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20835","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 19 (2)"},"content":{"rendered":"

Radu C\u00c2RNECI<\/strong>
\n\"\"

MUNTELE STATORNICIEI<\/strong><\/p>\n

lui Nicolae Labi\u015f,
\nla 40 de ani de la \u00eenve\u015fnicire<\/p>\n

\u201e\u2026 legat de st\u00e2nca aceasta dob\u00e2ndit\u0103 prin durere,
\nv\u0103d arborii respir\u00e2nd pacea neagr\u0103 a mor\u0163ilor
\n\u015fi sur\u00e2surile \u00eencremenite ale statuilor\u2026\u201c
\nSEFERIS
\n1.<\/p>\n

M\u0103re\u0163, Muntele!
\nAici, la \u0163\u0103rmul M\u0103rii Nelini\u015ftite, zbucium\u00e2ndu-\u015fi
\ncoroana apelor
\naici, peste c\u00e2mpiile v\u0103luitoare ale ierburilor
\nla ne\u00eenvinsele armate ale p\u0103durilor
\naici p\u0103s\u0103rile de duh
\n\u2013 pe c\u0103ile cerului, ochii \u2013
\naici noi cu p\u0103m\u00e2ntul \u00een bra\u0163e, cu p\u0103m\u00e2ntul \u00een suflet
\nasfin\u0163ind cu p\u0103m\u00e2ntul \u00een gur\u0103: c\u00e2ntec de na\u015ftere
\n\u015fi de n\u0103prasnic\u0103 nunt\u0103.<\/p>\n

M\u0103re\u0163, Muntele!
\nLa ferestrele timpului mor\u0163ii (\u00een orbitele lor
\nlic\u0103re praful eternit\u0103\u0163ii) viteji
\nrezist\u00e2nd mor\u0163ilor n\u0103v\u0103litori, supun\u00e2ndu-i r\u0103d\u0103cinilor
\nmor\u0163ii no\u015ftri purt\u00e2ndu-\u015fi sufletul steag: voievozi cu
\nsceptre de aer \u015fi o\u015fteni cu
\narcuri de v\u00e2nt
\nmor\u0163ii stirpei noastre
\nla ferestrele timpului.<\/p>\n

M\u0103re\u0163, Muntele!
\nla temelia lui odihni\u0163i-v\u0103, lupt\u0103tori
\nvoi, care m-a\u0163i sem\u0103nat!
\nIat\u0103 veacul despic\u00e2ndu-se \u2013 a\u015fa cum a\u0163i voit \u2013
\niat\u0103 tirania topindu-se ca o zgur\u0103 otr\u0103vitoare
\n\u00eenghi\u0163indu-se pe sine \u00eensu\u015fi ca o n\u0103p\u00e2rc\u0103
\niat\u0103, pr\u0103bu\u015findu-se \u00een tin\u0103
\nstatuile s\u00e2ngeroase!\u2026<\/p>\n

2.<\/p>\n

Muntele meu! modern\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie \u015fi dreapt\u0103 se vrea
\n\u015fi totu\u015fi, o, durere, s\u00e2ngele t\u00e2n\u0103r
\nmai p\u00e2lp\u00e2ie-n stingere
\nlovit mi\u015fele\u015fte, devreme plec\u00e2nd spre dincolo:
\neroi ai gloriei fragede.
\nO, tic\u0103lo\u015f\u00ed\u00ed ale hidrei fl\u0103m\u00e2nde, iat\u0103, a\u015fa au pierit
\nvitejii \u00een afara turnirurilor: f\u0103r\u0103 armuri
\n\u015fi f\u0103r\u0103-de l\u0103ncii
\nfiecare doar cu flamura cuv\u00e2ntului \u00eendr\u0103znind\u2026<\/p>\n

(Acum, nop\u0163ile sunt ale vis\u0103torilor; t\u0103cu\u0163i, ei pun
\nMuntelui lumini de colind:
\nrou\u0103 peste lacrimi, imn peste geam\u0103t:
\nturme de stele miei z\u0103mislind
\nb\u0103rba\u0163ii \u00eendemn tainic \u00eenspre femei: duh c\u0103tre duh
\nla fecundarea cerurilor
\ntrup c\u0103tre trup la bucurie p\u0103m\u00e2ntului: vis\u0103torii!
\nVin \u015fi miere le-aduc, miresme \u015firoindu-le-n cale
\nPreot al Iubirii Iubirilor, Eu!\u2026)
\n\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026<\/p>\n

3.<\/p>\n

La marginea dinspre apus a veacului: oamenii poart\u0103
\ncununi de o\u0163el, cu p\u0103s\u0103ri de fier
\nzbur\u00e2nd: drumuri \u00een cosmos
\nca \u00eentr-o gr\u0103din\u0103 apocaliptic\u0103
\n\u00eens\u0103 Dumnezeului din ei nici o \u00eengenunchiere!
\nDar sufletele? Ce se vor face dac\u0103 ochiul din astr\u0103
\nnu le mai cheam\u0103?
\n\u015ei ce va fi cu inimile de vor r\u0103m\u00e2ne m\u0103runte
\nca bobul de mei?
\nAdev\u0103r zic vou\u0103: ele stins vor \u00eenflori
\n\u015fi rodul lor pleav\u0103 se va chema!\u2026
\n\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026<\/p>\n

4.<\/p>\n

(\u2026 \u00een somn, vis\u00e2nd, am l\u0103crimat, \u00een triste\u0163e
\nh\u0103l\u0103duind c\u0103tre zi;
\npoleit, chipul Muntelui lucea ca \u00eentr-o stingere;
\nlumea cutreiera Cetatea fl\u0103m\u00e2nzind, cer\u015find
\npu\u0163ini \u00eembuib\u00e2ndu-se
\n\u015fi peste toate un soare sc\u00e2rbit. Atunci am strigat
\n\u00een Pia\u0163a T\u0103cerilor:
\n\u2014 S\u0103 vin\u0103 \u00een\u0163elep\u0163ii!
\n\u2013 iar ei au sosit \u00eemb\u0103tr\u00e2ni\u0163i
\nabia mi\u015fc\u00e2ndu-se \u2013:
\n\u2014 Da\u0163i tuturor Cuget, M\u0103sur\u0103 \u015fi Demnitate!
\n\u015fi \u00eendr\u0103zneal\u0103 \u00eentru acestea.\u201c
\nApoi:
\n\u2014 Unde sunt cei ce \u00eempart Legea?
\n\u2013 c\u0103sc\u00e2nd s-au apropiat \u2013:
\n\u2014 Da\u0163i fiec\u0103ruia dup\u0103 faptele sale! Pentru a se topi
\nnoaptea fi\u0163i p\u0103tima\u015fi \u00een Dreptate:
\nfiec\u0103ruia o stea
\nspre-a se cunoa\u015fte!\u201c
\nApoi am chemat Poe\u0163ii, pe adev\u0103ra\u0163ii poe\u0163i i-am
\nchemat;
\nci ei t\u0103ceau, ne\u00eencununa\u0163i, t\u00e2njind dup\u0103 vinul cel bun
\n\u00een ochi cu taina tainelor. \u015ei m\u0103 priveau uimindu-se:
\n\u2014 Iat\u0103, le-am spus, Muntele \u00eemb\u0103tr\u00e2ne\u015fte.
\nS-a \u00eemboln\u0103vit.
\nNu sim\u0163i\u0163i?
\nSe clatin\u0103 de prea multe p\u0103cate!
\n\u00cennoi\u0163i-l! S\u0103di\u0163i gr\u0103dini \u00een form\u0103 de vis!
\nSem\u0103na\u0163i ode albastre, dulci elegii
\nrotunji\u0163i doruri \u015fi nun\u0163i
\n\u015fi bl\u00e2nde bocete leg\u0103n\u0103toare!
\nD\u0103rui\u0163i fiec\u0103ruia m\u0103car un vers:
\natunci vor sosi \u015fi privighetorile!\u201c
\nIar adormi\u0163ilor paznici, cu furie, le-am strigat:
\n\u2014 Alunga\u0163i zarafii \u015fi \u00een\u015fel\u0103torii de suflete! Biciui\u0163i-i
\n\u015fi azv\u00e2rli\u0163i-i \u00een pulberea nimicniciei!\u2026
\nE timpul, \u00een sf\u00e2r\u015fit, s\u0103 turn\u0103m statui
\n\u00een bronzul bronzurilor: cugetul.
\nFi\u0163i puternici \u015fi genero\u015fi!\u2026 Acum, aici,
\nlumea iese dintr-o lung\u0103 triste\u0163e!
\nO, voi \u00cenaintemerg\u0103torilor, \u00eencepe\u0163i!\u2026\u201c)
\n\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026<\/p>\n

5.<\/p>\n

\u2026 La pragul furtunilor, la \u0163\u0103rmul M\u0103rii Nelini\u015ftite
\n\u00eennoit Muntele meu se vrea!
\nAici durerea durerilor sub lumina tem\u0103toare \u015fi iat\u0103
\nde peste z\u0103ri pelerini ar dori s\u0103-mi guste aerul
\n\u015fi fructele \u015fi imnele
\ns\u0103-\u015fi a\u015feze g\u00e2ndurile la raclele str\u0103mo\u015filor mei
\n\u015fi ale martirilor tineri.
\nAici, ca dintr-o cea\u0163\u0103 primordial\u0103, o na\u015ftere grea
\n\u015fi iat\u0103 p\u0103m\u00e2nturile \u015fi apele abia desp\u0103r\u0163indu-se
\niar Muntele viseaz\u0103 putere t\u00e2n\u0103r\u0103
\n\u015fi fecioare \u00eenflorind: mirese ale unui timp dorit!
\nO, p\u0103rin\u0163i ne\u00eenvin\u015fi, o, eroi f\u0103r\u0103 de v\u00e2rst\u0103, iar\u0103\u015fi
\ns\u00e2ngele vostru c\u0103l\u0103tore\u015fte
\niar\u0103\u015fi vrerea se-nal\u0163\u0103 din voi pentru noi, pentru
\ncei de dup\u0103 noi sosind
\niar\u0103\u015fi Poe\u0163ii seam\u0103n\u0103 Cuv\u00e2ntul \u015fi p\u0103s\u0103ri m\u0103iestre
\n\u00eel poart\u0103 \u00een toate punctele cardinale
\n\u015fi, la \u0163\u0103rmul M\u0103rii Nelini\u015ftite, turme de vis pasc
\nierburile trupului meu\u2026<\/p>\n


\nSimona-Grazia Dima<\/strong>
\n\"\"

Un spa\u0163iu revelatoriu<\/strong><\/p>\n

Datorez scrierea acestui text dinamicei Ozana Cucu-Oancea, cercet\u0103toare \u00een cadrul Academiei Rom\u00e2ne, care \u015fi-a propus s\u0103 fac\u0103 un lucru extraordinar \u015fi a reu\u015fit, cu optimismul \u015fi priceperea ce o caracterizeaz\u0103: o carte care s\u0103 \u00eensumeze m\u0103rturii ale scriitorilor despre atmosfera de la Vila \u201eZaharia Stancu\u201d de la Neptun, unde \u015fi-au petrecut zile aparent pa\u015fnice, dar nu lipsite, \u00een cele din urm\u0103, de ad\u00e2nci semnifica\u0163ii, \u00een pofida tonusului specific de vacan\u0163\u0103. Iat\u0103-m\u0103, a\u015fadar, compun\u00e2nd primele mele memorii! M\u0103rturisesc c\u0103 am fost impresionat\u0103 de ini\u0163iativa Ozanei, ca \u015fi, deopotriv\u0103, de rigoarea sa \u015ftiin\u0163ific\u0103, \u015fi cred c\u0103, \u00een lipsa unor asemenea ini\u0163iative, multe fapte pline de interes literar s-ar pierde. \u00cemi adaug \u015fi eu modestul obol (fiindc\u0103 nu am fost un vizitator \u00eemp\u0103timit al Casei Scriitorilor de la Neptun) acestor eseuri,ce vor ap\u0103rea \u00eempreun\u0103, nu peste mult timp, sub titlul \u00centre Cire\u015fica \u015fi Zidul lui …escu. Scriitori la mare, la Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103.
\nVoi \u00eencepe, a\u015fadar, prin a-mi reaminti c\u0103, \u00een anii \u201980, adolescent\u0103 fiind (\u015fi scriitor \u00eencep\u0103tor, \u00eenc\u0103 nemembru al USR), auzisem de celebra vil\u0103, de la scriitorii urbei timi\u015forene, unde locuiam pe atunci. \u00cen jurul ei se formase un mit, p\u0103rea o citadel\u0103 mirific\u0103, ascuns\u0103 la cap\u0103tul lumii. Adev\u0103rat, se ajungea greu la ea, din p\u0103r\u0163ile extrem-vestice, dar \u015fi conducerea filialei timi\u015forene a USR avea o contribu\u0163ie la edificarea acestui prestigiu intimidant: se vorbea de vil\u0103 mai mult \u00een \u015foapt\u0103, iar accesul acolo p\u0103rea foarte dificil, menit numai unor ale\u015fi (un favor nemaipomenit). C\u00e2nd am mers \u015fi eu acolo, \u00eencep\u00e2nd cu anul 1997, mitul s-a pref\u0103cut, \u00een fine, \u00eentr-o realitate palpabil\u0103. \u00cen total am fost cazat\u0103 \u00een vila de la Neptun de 4 ori: \u00een octombrie 1997, la \u201eFestivalul scriitorilor rom\u00e2ni de pretutindeni\u201d, a doua oar\u0103 \u00een concediu (\u00een perioada 20\u201330 august 2001), \u00een septembrie 2004, la Festivalul \u201eZile \u015fi nop\u0163i de literatur\u0103\u201d, \u015fi \u00een octombrie 2007, c\u00e2nd am beneficiat de o burs\u0103 scriitoriceasc\u0103, al\u0103turi de al\u0163i nou\u0103 confra\u0163i. Partea a doua a lunii august mi s-a p\u0103rut cea mai pl\u0103cut\u0103, dar am fost acolo \u015fi \u00een octombrie. Am locuit, invariabil, \u00een partea cea nou\u0103 a vilei, la parter \u015fi la etaj, nu fiindc\u0103 mi-a\u015f fi dorit-o neap\u0103rat, ci fiindc\u0103 am fost repartizat\u0103 acolo de organizatori.
\nDac\u0103 \u00een Timi\u015foara vila era privit\u0103 din unghi mitologic, atunci c\u00e2nd am descins \u00een ea venind din Bucure\u015fti, perspectiva era cu totul alta: un loc boem, plin de persoane relaxate ce nu aveau nimic pontifical, ba mai mult, sosiser\u0103 acolo cu c\u0103\u0163el \u015fi cu purcel, iar zvonuri deloc ceremonioase circulau cu privire la vinderea dezinvolt\u0103, \u00eentr-un prea omenesc lan\u0163 al sl\u0103biciunilor, a unor bilete de \u015federe, de c\u0103tre scriitorii \u00een\u015fi\u015fi (numai unii dintre ei, desigur), la diver\u015fi in\u015fi ce nu aveau nimic de-a face cu USR. Astfel c\u0103 \u00ee\u015fi f\u0103ceau veacul pe acolo destui plasticieni sau actori de teatru etc., \u00een ansamblu, diver\u015fi intelectuali de toat\u0103 m\u00e2na sau chiar simple cuno\u015ftin\u0163e, din varii domenii, ale scriitorilor titulari \u2013 o lume pestri\u0163\u0103, zumz\u0103itoare, f\u0103r\u0103 \u015ftaif. \u00cen 2001, c\u00e2nd am solicitat \u015fi eu, unica oar\u0103, un bilet la vil\u0103, am fost rugat\u0103 cu un anumit patos: \u201eV\u0103 rug\u0103m, duce\u0163i-v\u0103 acolo cu adev\u0103rat, prezenta\u0163i-v\u0103 acolo chiar dvs.!\u201d ceea ce m-a surprins (am decriptat doar ulterior sensul).
\nLa vil\u0103 era pl\u0103cut. Admirabile, cu adev\u0103rat, m\u00e2ncarea, peisajul odihnitor \u015fi poetic. Cur\u0103\u0163enia din\u0103untru l\u0103sa mult de dorit, instala\u0163iile sanitare erau vechi \u015fi stricate, pe jos nu se m\u0103tura nici m\u0103car la schimbarea seriilor de vizitatori, iar a\u015fternutul niciodat\u0103, c\u00e2t\u0103 vreme \u015fedeai acolo; locuirea acolo era, de fapt, oarecum un chin, din punct de vedere igienic \u015fi estetic (ba chiar \u015fi \u201efunc\u0163ional\u201d). Domnea un aer de modestie \u015fi austeritate, ca s\u0103 m\u0103 exprim eufemistic. Cred c\u0103 situa\u0163ia este cu totul alta acum, dup\u0103 renovare, dar nu am mers pe teren s\u0103 m\u0103 conving. Dintre reziden\u0163ii temporari, unii, s\u0103tui pesemne de at\u00e2ta literatur\u0103 (ba poate \u015fi de chipurile confra\u0163ilor), evitau orice discu\u0163ii literare, comport\u00e2ndu-se ca simpli turi\u015fti, afla\u0163i \u00eentre necunoscu\u0163i, \u00een vreme ce al\u0163ii, dimpotriv\u0103, \u00ee\u015fi prelungeau aici voca\u0163ia prin \u015fuete prelungite \u00een fapt de sear\u0103. Un loc ce venea de minune convorbirilor era terasa cu aspect demodat, dar tihnit, ce prelungea \u00een afar\u0103 zona restaurantului. Priveli\u015ftea maritim\u0103 observabil\u0103 de acolo era \u00eentr-adev\u0103r reconfortant\u0103.
\nOricum, vila era un loc ce oferea scriitorilor, dac\u0103 voiau, \u015fansa de a se cunoa\u015fte reciproc, de a se vedea \u00een carne \u015fi oase, de a lega prietenii sau simple cuno\u015ftin\u0163e. I-am v\u0103zut sau rev\u0103zut acolo pe numero\u015fi confra\u0163i \u015fi mi-am f\u0103cut o p\u0103rere despre gusturile \u015fi convingerile lor, ceea ce mi-a \u00eembog\u0103\u0163it mult viziunea despre existen\u0163\u0103 \u00een general \u015fi m-a \u00eendemnat s\u0103-mi amintesc st\u0103ruitor \u015fi cu recuno\u015ftin\u0163\u0103 aspectele frumoase ale vie\u0163ii, cum ar fi momentele de \u00een\u0103l\u0163are, c\u00e2nd am f\u0103cut ample excursuri \u00een literatura noastr\u0103 \u00een compania unor scriitori precum Mircea S\u00e2ntimbreanu ori Gabriel Dimisianu \u015fi at\u00e2\u0163ia al\u0163ii. Voi considera benefic faptul c\u0103, gra\u0163ie \u015federii la vil\u0103, i-am cunoscut mai bine pe Nora Iuga, Dinu Fl\u0103m\u00e2nd, Gellu Dorian, Nicolae Balot\u0103, Vasile Dan, Dumitru Chioaru, Nichita Danilov, Vasile G\u00e2rne\u0163, Irina Nechit, Constantin Severin, Shaul Carmel, Dan Cristea, Denisa Com\u0103nescu, Iustin Pan\u0163a, Ioana Ieronim, Adam Sorkin, Victor Ivanovici, Florin Muscalu, Nicolae Neagu, Marin Mincu, \u015etefania Plopeanu.
\n\u00cen 2007, la burs\u0103, mi-a f\u0103cut pl\u0103cere s\u0103 discut cu poetul Rodian Dr\u0103goi, care mi-a \u00eencredin\u0163at fr\u0103\u0163e\u015fte tr\u0103irile lui, situate la interfa\u0163a dintre onirism-subliminal \u015fi spiritualitate. Cu delicata prozatoare Genoveva Logan am f\u0103cut o incursiune la Mangalia, unde am vizitat pe fug\u0103 \u015fantierul arheologic, de care \u00eemi era dor, \u015fi Muzeul de istorie, cu fantastice vase din vechime \u015fi replici contemporane iscusit f\u0103urite. Am tr\u0103it clipe magice \u00eempreun\u0103 cu poetul basarabean Nicolae Rusu, plimb\u00e2ndu-ne pe falez\u0103, seara, la apus, c\u00e2nd luna uria\u015f\u0103 p\u0103rea desprins\u0103 din lirica romantic\u0103, \u00eenc\u00e2t discu\u0163iile au alunecat, inevitabil, spre Eminescu \u015fi universul s\u0103u, dar \u015fi spre via\u0163a literar\u0103 din Basarabia \u015fi Rusia postsovietic\u0103 ori despre poezia rus\u0103. Ne-am \u00eentors cu p\u0103rere de r\u0103u \u00een od\u0103ile noastre, dup\u0103 ce vorbisem destule, pe c\u00e2nd norii aduna\u0163i ciorchine blocau luna, o ferestruiau dramatic, apoi o eliberau din chingi. Trec\u00e2nd prin curtea plin\u0103 de arbori \u00eenal\u0163i, am v\u0103zut lumin\u0103 \u00een camere, colegii no\u015ftri scriau, ba chiar c\u00e2te unul era pe balcon, fum\u00e2nd, \u00een timp ce perdeaua de culoarea untului tremura \u00een b\u0103taia u\u015foar\u0103 a v\u00e2ntului. Am tr\u0103it atunci impresia unui moment de solidaritate diafan\u0103.
\nCu poeta Victoria Milescu am colindat p\u00e2n\u0103 dincolo de Neptun \u015fi de Olimp, p\u00e2n\u0103 pe o plaj\u0103 ocolit\u0103 de o linie de tren, unde am aflat un restaurant rustic, pustiu, curat \u015fi civilizat, \u00eenc\u00e2t am putut s\u0103 ne odihnim \u015fi s\u0103 bem o can\u0103 de ceai. Am avut o revela\u0163ie de tip sociologic la vederea halului de p\u0103r\u0103ginire \u00een care ajunsese sta\u0163iunea Olimp, fosta bijuterie \u00een care arhitectura rom\u00e2neasc\u0103 investise at\u00e2ta jubilant\u0103 creativitate. Acum luxoasele magazine de la etaj ale marelui hotel vecin cu Neptunul, care ondulau, parc\u0103 mulate pe linia \u0163\u0103rmului, erau \u00eenchise, cu geamurile opace, pr\u0103fuite \u015fi terasele goale, cr\u0103pate, lipsite de farmecul \u015fi grija (inclusiv gospod\u0103reasc\u0103 a) prezen\u0163elor omene\u015fti. Stranie senza\u0163ie! Mai ales c\u0103 la \u00eentoarcere, \u00een ultima treime a parcursului nostru, am fost amenin\u0163ate de o mare hait\u0103 de c\u00e2ini, de care am sc\u0103pat ca prin minune. Alt\u0103 fa\u0163et\u0103 a nep\u0103s\u0103rii \u015fi a autodistrungerii. Probabil c\u0103 din 2007 p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi lucrurile se vor fi schimbat, nu \u015ftiu.
\nVoi istorisi, \u00een final, o \u00eent\u00e2mplare petrecut\u0103 \u00een octombrie 1997, la \u201eFestivalul scriitorilor rom\u00e2ni de pretutindeni\u201d. \u00centr-o dup\u0103-amiaz\u0103 am r\u0103mas, din gre\u015feal\u0103, \u00een afara programului stabilit. Se anun\u0163ase o descindere (multa\u015fteptat\u0103) la cramele de la Murfatlar. Nu \u015ftiu cum se face c\u0103 Toma George Maiorescu, Mircea S\u00e2ntimbreanu, Carolina Ilica \u015fi eu, neaten\u0163i, nu am re\u0163inut ora exact\u0103 a plec\u0103rii \u00eentr-acolo, cu autocarul, \u015fi ne-am trezit post factum, singuri \u00een fa\u0163a vilei, drept care am luat-o la picior pe plaj\u0103, dep\u0103n\u00e2nd amintiri, povestind impresii de tot soiul, care ne-au \u00eembog\u0103\u0163it orizonturile. La un moment dat ni s-a f\u0103cut foame, ne g\u00e2ndeam la cei care cinau la Murfatlar, ferici\u0163i (aveau, de altfel, s\u0103 vin\u0103, fiecare, cu c\u00e2teva sticle de vin, preg\u0103tite special pentru ei de organizatori). Involuntar autoexclu\u015fi din programul oficial, eram t\u00e2njitori \u015fi melancolici. Mircea S\u00e2ntimbreanu avea la el o franzel\u0103, din care d\u0103du unui c\u00e2ine, apoi se preg\u0103ti s\u0103 ne \u00eempart\u0103 fiec\u0103ruia o bucat\u0103 din ce mai r\u0103m\u0103sese. Tocmai c\u00e2nd ne preg\u0103team s\u0103 m\u00e2nc\u0103m ceva la restaurant, se ivi, prestant, Lauren\u0163iu Ulici, pre\u015fedintele de atunci al breslei. Cobora cu pas maiestuos din odaia lui, unde r\u0103m\u0103sese expres ca s\u0103 termine o prefa\u0163\u0103 la o antologie de poezie. V\u00e2z\u00e2ndu-ne starea jalnic\u0103, ne-a consolat pe dat\u0103, comand\u00e2ndu-ne un meniu rezonabil, pentru care am semnat cu to\u0163ii pe o fi\u015f\u0103 de decont. Am uitat astfel de franzela dr\u0103muit\u0103, \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 cu necuv\u00e2nt\u0103torul. Am avut atunci o discu\u0163ie extraordinar\u0103 cu Mircea S\u00e2ntimbreanu, care se dovedea a fi un fin cunosc\u0103tor al realit\u0103\u0163ii sociale, politice, \u015fi, deopotriv\u0103, scriitorice\u015fti. \u00cen plus, un ins de o rar\u0103 omenie \u015fi de o profunzime psihologic\u0103 neb\u0103nuit\u0103. Mi-a spus atunci lucruri pe care, \u00een lipsa acelei erori de \u00eencadrare \u00een program, nu le-a\u015f fi aflat niciodat\u0103, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t \u00een pu\u0163ini ani s-a stins din via\u0163\u0103. Dac\u0103 nu am fi comis, to\u0163i patru \u00eempreun\u0103, acea gre\u015feal\u0103 de orientare, nu ar fi avut c\u00e2nd \u015fi cum s\u0103-mi fac\u0103 acele dest\u0103inuiri esen\u0163iale care mi-au l\u0103murit ni\u015fte \u00eemprejur\u0103ri fatidice din 1990. Am aflat astfel cu exactitate care era atmosfera din acei ani, \u00een \u015fedin\u0163ele de primire de la USR, cu c\u00e2t profesionalism se comporta comisia, ce greutate aveau textele critice scrise pe marginea volumelor discutate \u2013 Uniunea Scriitorilor avea \u00eentr-adev\u0103r profesionalism; desigur, au fost flatante rememor\u0103rile lui precise, \u00een care se cuprindea inclusiv momentul primirii mele \u00een Uniune, rapid\u0103, plin\u0103 de respect, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi fost necesar\u0103 vreo pledoarie; \u015fi alte c\u00e2teva revela\u0163ii, gra\u0163ie c\u0103rora am putut face ni\u015fte conexiuni necesare. Le voi purta mereu \u00een suflet. Ca \u015fi icoana ochilor bl\u00e2nzi, \u00een\u0163elep\u0163i, m\u0103rturisind o infinit\u0103 cunoa\u015ftere a vie\u0163ii, ai lui Mircea S\u00e2ntimbreanu…<\/p>\n


\nDou\u0103 romane dintr-o lovitur\u0103<\/strong><\/p>\n

Daniel Dr\u0103gan \u2013 actul intim al lecturii este o oper\u0103 \u00een doi<\/strong><\/p>\n

Nu exist\u0103 nici o \u00eendoial\u0103. \u00cen privin\u0163a spa\u0163iului literar bra\u015fovean, anul 2011 este al scriitorului Daniel Dr\u0103gan. Cu o energie surprinz\u0103toare, el a finalizat de cur\u00e2nd dou\u0103 romane, pe care le-a lansat \u00een cadrul aceluia\u015fi eveniment, \u00eentr-o aromitoare sear\u0103 de toamn\u0103 bra\u015fovean\u0103. Este vorba de \u201eBiedermeier\u201d \u015fi de \u201eMehmed\u201d, ambele ap\u0103rute la editura t\u00e2rgovi\u015ftean\u0103 Bibliotheca.
\nExperien\u0163a romanesc\u0103 \u00eendelungat\u0103, de la \u201eDoi ori doi\u201d (1978), p\u00e2n\u0103 la \u201eSubreta\u201d (2010), s-a decantat p\u00e2n\u0103 la o formul\u0103 narativ\u0103 debarasat\u0103 de impurit\u0103\u0163i, chiar \u015fi de personaje de umplutur\u0103 sau, cum ar spune al\u0163ii, de coloratur\u0103, \u00een care autorul urm\u0103re\u015fte, \u00eentr-o infinitate de nuan\u0163e, devenirea unui personaj central.
\n\u201eBiedermeier\u201d este o poveste cu punct de plecare real, dar la finalizarea c\u0103reia Daniel Dr\u0103gan a ajuns dup\u0103 o via\u0163\u0103 \u00een care \u015fi-a pus \u00eentreb\u0103ri esen\u0163iale. Aflat, matematic, la cel de-al 15-lea roman al s\u0103u, autorul a dob\u00e2ndit capacitatea de a descifra finalitatea c\u0103ut\u0103rilor majore ale individului prin care, odat\u0103 atinse, \u00ee\u015fi \u00eempline\u015fte menirea, se cunoa\u015fte pe sine \u015fi se d\u0103ruie\u015fte pe sine. Personajul central, Pu\u015fa, \u201eun substitut ne\u00eensufle\u0163it al unei fiin\u0163e cu suflet\u201d, c\u0103reia, \u00eentr-un cerc mai restr\u00e2ns de prieteni, de ini\u0163ia\u0163i \u00een pendul\u0103rile filigranate ale destinului, i se va spune Vladia, este \u00eentruparea unei sintagme bl\u00e2nde \u015fi aerate a poeziei \u00een sine. Acest personaj contorsionat domin\u0103 prin bog\u0103\u0163ia mi\u015fc\u0103rilor interioare pe care i le atribuie \u015fi le urm\u0103re\u015fte autorul care \u00eel zide\u015fte c\u0103r\u0103mid\u0103 cu c\u0103r\u0103mid\u0103, p\u00e2n\u0103 la \u00eemplinirea \u015fi luciditatea deplin\u0103. Este o c\u0103utare a iubirii pornind, poate, de la fraza dezbr\u0103cat\u0103 de conven\u0163ie \u015fi de balast a lui Noica c\u0103tre fiul s\u0103u Rafael: \u201diube\u015fte \u015fi f\u0103 ce vrei!\u201d De remarcat abilitatea trecerii prin segmente diverse, \u015ftiin\u0163a \u00eembin\u0103rii \u00eentre planuri divergente, dezvoltarea pove\u015ftii cu uneltele maestrului. Toate se fac cu virtuozit\u0103\u0163i lingvistice \u015fi de construc\u0163ie a discursului. Particularitatea demersului stilistic al lui Daniel Dr\u0103gan este formulat\u0103 con\u015ftient chiar de personaj, care spune: \u201esubiectul discursului meu este un amalgam de fiere \u015fi sirop, adun\u0103 \u00een el at\u00e2ta zgur\u0103 \u015fi \u00eemi pune at\u00e2t de mult nisip \u00een din\u0163i\u201d. Finalul r\u0103m\u00e2ne deschis, \u00een consonan\u0163\u0103 cu rosturile fiin\u0163ei. Pentru c\u0103 \u015fi \u00een momentul atingerii panglicii de la fini\u015f, personajul spune: \u201dcontinu\u0103m s\u0103 alerg\u0103m (unul dup\u0103 altul, se sub\u00een\u0163elege) ca \u00eentr-o fars\u0103 plin\u0103 de quiproquo-uri\u201d. Important este, conchide autorul prin vocea personajului s\u0103u, \u201ds\u0103 m\u0103 opresc la valorile stabile, av\u00e2nd con\u015ftiin\u0163a c\u0103 exist\u0103 pentru fiecare din noi o f\u0103g\u0103duin\u0163\u0103, exist\u0103 un p\u0103m\u00e2nt f\u0103g\u0103duit!\u201d<\/p>\n

A.M.: Care este de fapt istoria romanului \u201eBiedermeier\u201d?<\/p>\n

Daniel Dr\u0103gan: Are o istorie diferit\u0103 de celelalte c\u0103r\u0163i ale mele. Pleac\u0103 de la un eveniment real. Pleac\u0103, zic, pentru c\u0103 merge dincolo de evenimentul real, este o carte de fic\u0163iune. Dar s-a \u00eent\u00e2mplat ceva, cu foarte mul\u0163i ani \u00een urm\u0103. Trei eleve, de 15-16 ani, au fugit de acas\u0103, cu toate c\u0103 erau din familii foarte bune. P\u0103rin\u0163ii le-au c\u0103utat luni de zile \u00een toate p\u0103r\u0163ile, prin lacuri, prin b\u0103l\u0163i, cu scafandrii, cu barcagii, dar n-a fost cu putin\u0163\u0103 s\u0103 le g\u0103seasc\u0103. Tocmai c\u00e2nd credeau c\u0103 le-au pierdut definitiv, un mili\u0163ian, \u00eentr-o inspec\u0163ie de rutin\u0103, le-a g\u0103sit \u00een ieslea animalelor, la un circ ambulant. Acolo fetele ajunseser\u0103 chemate de mirajul unei profesii artistice, dar \u015fi de ni\u015fte flutura\u015fi erotici, atrase de mirajul unei iubiri romantice. Eram reporter atunci \u015fi m-am oferit s\u0103 scriu un reportaj despre ele. Am stat de vorb\u0103 mai cu seam\u0103 cu una dintre fete, care mi s-a p\u0103rut mai r\u0103s\u0103rit\u0103. Ea mi-a spus c\u0103 accept\u0103 s\u0103 discute cu mine numai dac\u0103 voi publica \u00een reportajul meu o fraz\u0103 a\u015fa cum o spune ea, f\u0103r\u0103 s\u0103 adaug, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015fterg nimic. Am publicat fraza aceea care suna cam a\u015fa: \u201dam tr\u0103it dou\u0103 luni la circ. Au fost cele mai frumoase zile \u015fi nop\u0163i ale vie\u0163ii mele \u015fi nimeni \u015fi nimic nu m\u0103 va face s\u0103 regret vreodat\u0103 ce am tr\u0103it\u201d. Ei bine, dup\u0103 mai bine de 20 de ani, m-am re\u00eent\u00e2lnit cu fata aceea, devenit\u0103 femeie \u00een plin\u0103tatea v\u00e2rstei, c\u0103s\u0103torit\u0103. Era alt om. M-a surprins cur\u0103\u0163enia moral\u0103, \u00een\u0163elepciunea, luciditatea analitic\u0103 a acestei femei de aproape 40 de ani, mam\u0103 a trei copii minuna\u0163i. Mi-am pus atunci \u00eentrebarea, \u015fi vreme de trei decenii n-am reu\u015fit s\u0103-mi explic, care sunt mecanismele extraordinar de fine \u015fi imprevizibile care definesc \u015fi determin\u0103 comportamentul oscilant, \u00eentre Vener\u0103 \u015fi Madon\u0103, al femeii contemporane. A\u015fa s-a n\u0103scut \u201eBiedermeier\u201d.<\/p>\n

\u00cen completarea celorlalte memorabile \u00eentrup\u0103ri din romanele anterioare, vine acest nou personaj feminin s\u0103 contureze rosturile de substan\u0163\u0103, generale, ale demersurilor dumneavoastr\u0103 de scriitor, care mi se par c\u0103 sunt acelea de c\u0103utare permanent\u0103 a iubirii? <\/p>\n

Daniel Dr\u0103gan: Probabil c\u0103 da. Nu m-am g\u00e2ndit \u00een mod special la asta, n-a fost un scop al scrierii mele, dar iat\u0103 c\u0103 se completeaz\u0103 o galerie de personaje feminine, iar Vladia \u00ee\u015fi ocup\u0103 un loc \u00eentre ele, \u00eencep\u00e2nd cu Maria Suru, continu\u00e2nd prin Caravana \u015fi altele.<\/p>\n

\u201eMehmed\u201d este o altfel de scriere, un altfel de aluat narativ. Ca s\u0103 ajung\u0103 cu introspec\u0163ia la rosturi decisive ale existen\u0163ei umane, Daniel Dr\u0103gan alege aici parabola \u015fi spa\u0163iul \u00eenc\u0103rcat de exotism. Parabola vie\u0163uirii sub clopot de sticl\u0103 \u015fi a dedubl\u0103rii fizice \u015fi gestuale. Mi se pare cel mai elaborat dintre romanele lui Daniel Dr\u0103gan, pentru c\u0103 este orchestrat totul cu o \u015ftiin\u0163\u0103 polifonic\u0103, de la gestul cotidian p\u00e2n\u0103 la a\u015fezarea \u00een spa\u0163iu, toate alc\u0103tuind e\u015fafodajul incertitudinii, al limitei fundamentale a omului, aceea de a nu \u00een\u0163elege nici rosturile lumii \u015fi nici pe sine \u00eensu\u015fi. Imaginea conceput\u0103 de autor pentru aceasta este, deopotriv\u0103, vizual\u0103 \u015fi semantic\u0103. Pe de o parte este imaginea celor dou\u0103 clopote de sticl\u0103, reprezent\u00e2nd lumea multiplicat\u0103, \u015fi, pe de alt\u0103 parte, imaginea celor dou\u0103 entit\u0103\u0163i umane identice, dar care vie\u0163uiesc independent, reprezent\u00e2nd propria fiin\u0163\u0103, propria m\u0103rginire. Autorul ne conduce spre conturarea no\u0163iunii de ne\u00een\u0163elegere ca venind din trufie. A\u015fadar \u00eentrebarea pe care \u015fi-o pune autorul, care este planeta originar\u0103 \u015fi care este copia \u015fi cine a reu\u015fit s\u0103 imite at\u00e2t de bine crea\u0163ia lui Dumnezeu, El \u00eensu\u015fi sau…Cel\u0103lalt, \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte r\u0103spunsul \u00een noi \u00een\u015fine, \u00een limitele percep\u0163iilor noastre. Trufia duce la inadaptare, iar multiplicarea duce \u2013 paradoxal \u2013 la izolare, la dedublare, dar \u00een vie\u0163uire paralel\u0103.<\/p>\n

A.M : \u00cen ce-l prive\u015fte pe \u201eMehmed\u201d, aceast\u0103 poveste oriental\u0103 este un roman extrem de conceptualizat \u00een simplitatea lui. Lumea \u015fi individul se multiplic\u0103, dar vie\u0163uiesc \u00een paralel. M-a\u015f bucura s\u0103 descifreze chiar autorul \u00een\u0163elesurile acestui demers.<\/p>\n

Daniel Dr\u0103gan: \u00cen\u0163elesurile sunt multiple \u015fi nu le pot nici m\u0103car inventaria, pentru c\u0103 a\u015f lua pl\u0103cerea \u015fi datoria cititorului. Cititorul este dator s\u0103 ajung\u0103 la \u00een\u0163elesurile c\u0103r\u0163ii, dac\u0103 sunt \u00een\u0163elesuri. Sper s\u0103 fie. Pot spune \u00eens\u0103 c\u0103 aceast\u0103 carte, deosebit\u0103 de celelalte pe care le-am scris, ca stil \u015fi manier\u0103 de realizare, a pornit \u015fi din ambi\u0163ia de a m\u0103 situa \u00een afara \u015fi \u00eempotriva curentului. La americani este o vorb\u0103 \u015fi o doctrin\u0103 chiar : dac\u0103 ai ob\u0163inut un succes, bate pe el; ai f\u0103cut un film de succes, mai scoate \u00eenc\u0103 zece cu aceea\u015fi tem\u0103 \u015fi acelea\u015fi personaje, trage de tema asta p\u00e2n\u0103 o sec\u0103tuie\u015fti! Asta este o literatur\u0103 comercial\u0103, o art\u0103 comercial\u0103. A\u015fa se nasc serialele de c\u00e2te 200-300 de episoade. Domnule, dac\u0103 aveai ceva de spus, n-aveai nevoie de 400 de episoade, ci de 2,3,5, zece, hai. Mai mult, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu ai g\u0103sit esen\u0163a. <\/p>\n

Vorbind de inadaptarea omului, are literatura p\u00e2rghii proprii prin care poate determina clarific\u0103ri \u00een felul \u00een care omul \u00een\u0163elege lumea \u015fi se \u00een\u0163elege pe sine \u00eensu\u015fi?<\/p>\n

Daniel Dr\u0103gan: Depinde de cine scrie, dar \u015fi de cine cite\u015fte, pentru c\u0103 lectura, institu\u0163ia lecturii \u015fi actul intim al lecturii este o oper\u0103 \u00een doi. Nu se poate lectur\u0103 f\u0103r\u0103 cititor \u015fi nici f\u0103r\u0103 scriitor. Cineva scrie \u015fi cineva cite\u015fte \u015fi recreeaz\u0103. Asta este literatura, iar sensurile le caut\u0103 \u015fi le afl\u0103 cititorul. Dac\u0103 poate. \u015ei dac\u0103 se str\u0103duie\u015fte, poate.<\/p>\n

Cu aceste dou\u0103 lecturi proaspete \u00een memorie, m\u0103 g\u00e2ndesc \u015fi la pasul urm\u0103tor. Omul, ca dar al lui Dumnezeu, mai are pentru scriitorul Daniel Dr\u0103gan fa\u0163ete ascunse ce trebuie luminate?<\/p>\n

Daniel Dr\u0103gan: Trebuie s\u0103 fiu recunosc\u0103tor Proniei divine c\u0103 mi-a dat zile. Eu mi-am scris opera dup\u0103 35 de ani, deci \u00een a doua jum\u0103tate a vie\u0163ii mele. Pe m\u0103sur\u0103 ce au trecut anii, mi se pare c\u0103 am devenit tot mai prolific \u015fi mai profesional. Cred c\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce scriu, \u00eenv\u0103\u0163 s\u0103 scriu \u015fi cred c\u0103 mai am \u00eenc\u0103 multe de spus, dac\u0103 Dumnezeu va continua s\u0103 m\u0103 ajute, l\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 scriu. <\/p>\n

A consemnat \u015fi \u00eentrebat Adrian Munteanu<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Radu C\u00c2RNECI MUNTELE STATORNICIEI lui Nicolae Labi\u015f, la 40 de ani de la \u00eenve\u015fnicire \u201e\u2026 legat de st\u00e2nca aceasta dob\u00e2ndit\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20835"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20835"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20835\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20836,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20835\/revisions\/20836"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20835"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20835"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20835"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}