{"id":20736,"date":"2023-03-30T07:49:41","date_gmt":"2023-03-30T04:49:41","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20736"},"modified":"2023-03-31T16:27:03","modified_gmt":"2023-03-31T13:27:03","slug":"spatii-culturale-nr-87-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20736","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 87 (4)"},"content":{"rendered":"

Interviu<\/strong><\/em><\/p>\n

Ion FERCU \u00een dialog cu Marius MANTA<\/strong>
\n\"\"

Ion Fercu: ,,Tr\u0103indu-\u0219i at\u00e2t de triumfal singur\u0103t\u0103\u021bile, Bacovia ne p\u0103trunde de multe ori, dac\u0103 nu \u00een cuvinte, m\u0103car \u00een punctele de suspensie, \u00een virgulele cele mari ale oftatului nostru…\u201d (III)<\/strong><\/p>\n

Simt c\u0103 e momentul s\u0103 trecem c\u0103tre particular. Sigur, sunt multe portrete care prin tu\u0219ele constitutive ar intra \u00een siajul celor discutate p\u00e2n\u0103 acum. Dintre to\u021bi, \u00eel aleg \u00een continuare pe eternul Bacovia. V\u0103 rog acum ca derobat de pre\u021biozit\u0103\u021bile criticii literare, s\u0103 \u00eemi spune\u021bi nu cine, ci mai degrab\u0103 cum e Bacovia pentru dumneavoastr\u0103?
\nVa fi un r\u0103spuns scurt, probabil. Doar c\u00e2te un ghiont al privirilor dumneavoastr\u0103 ar putea s\u0103 \u021bin\u0103 ceva mai mult \u00een via\u021b\u0103 m\u0103rturisirile mele. Derobat de mesajele criticii literare, de\u0219i avem veritabili cercet\u0103tori ai universului bacovian? Grea misie… Nu sunt dec\u00e2t un admirator relativ t\u0103cut al lui Bacovia. Cum e Bacovia pentru mine?… M\u0103 bucur\u0103 mult faptul c\u0103 nu m-am l\u0103sat sedus, nici m\u0103car \u00een adolescen\u021b\u0103, de imaginea pe care i-au creat-o lui Bacovia unii critici literari: aceea cu \u0219apc\u0103 de proletar \u021bintuit\u0103 aiurea pe cap. C\u00e2nd am citit prima oar\u0103 poemul ,,Liceu\u201d, mi-am zis c\u0103 vorbe\u0219te chiar despre mine: ,,Liceu,-cimitir\/ Al tinere\u021bii mele\/ Pedan\u021bi profesori\/ \u0218i examene grele\u201d… Am stat atunci cu el la o voroav\u0103 de tain\u0103 \u0219i i-am spus: ,,OK, doar c\u0103 examenele nu sunt grele. Pedan\u021bii profesori toarn\u0103 infern \u00een ele\u201d. Norocul meu a venit poate din \u00eemprejurarea c\u0103 m\u0103 apropiasem de Bacovia \u00eenainte de a fi predat la clas\u0103, \u00een liceu. Aveam deja un Bacovia al meu, atunci c\u00e2nd Poetul, cobor\u00e2nd din programa \u0219colar\u0103, a intrat \u00een sala mea de clas\u0103. Fire\u0219tile restri\u0219ti adolescentine m-au lipit de multe dintre poemele sale pe care le recitam \u00een g\u00e2nd pe aleile din Parcul Trandafirilor, aflat \u00een vecin\u0103tatea liceului… \u00cemi arunca\u021bi colbul de pe o amintire… A venit \u00een inspec\u021bie, tam-nisam, la bl\u00e2nda noastr\u0103 profesoar\u0103 de limba \u0219i literatura rom\u00e2n\u0103, doamna Nina Nicolau, un inspector \u0219colar. Se pare c\u0103 era Iulian Ghi\u021b\u0103, cel care semnase sau avea s\u0103 semneze, al\u0103turi de renumitul Mihail Andrei, cunoscuta ,,Culegere de exerci\u021bii lexicale, fonetice, gramaticale si stilistice\u201d. Noi, elevii, dat fiind faptul c\u0103 era \u0219i o toamn\u0103 de poveste, care ne striga mereu s\u0103-i savur\u0103m minunile, nu prea \u00eenv\u0103\u021baser\u0103m. Vreo trei, patru ne-am privit \u00een ochi \u0219i am decis c\u0103 trebuia s\u0103 salv\u0103m situa\u021bia. \u00centruc\u00e2t nu-mi era str\u0103in Bacovia, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ceilal\u021bi urmau s\u0103-\u0219i preg\u0103teasc\u0103 interven\u021biile tr\u0103g\u00e2nd cu ochiul prin manuale \u0219i caiete, am \u00eencercat s\u0103 bat c\u00e2mpii cu o oarecare gra\u021bie, recit\u00e2nd\/ coment\u00e2nd c\u00e2te ceva… C\u00e2nd am dat peste ,,Amurg violet\u201d \u2013 ,,Amurg de toamn\u0103 violet …\/ Doi plopi, \u00een fund, apar \u00een siluete\/ \u2013 Apostoli \u00een od\u0103jdii violete \u2013\/ Ora\u0219ul e tot violet\u201d \u2013 inspectorul a intervenit \u0219i m-a \u00eentrebat ce simbolizeaz\u0103 violetul. M-a prins la str\u00e2mtoare. A\u0219tepta, cu siguran\u021b\u0103, un r\u0103spuns de… manual. Nefiind \u00een posesia acestuia, am improvizat: ,,Pustiul din singur\u0103t\u0103\u021bile ora\u0219ului. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, violetul \u00eensu\u0219i sufer\u0103 de singur\u0103tate, fiind aruncat \u00een marginea ROGVAIV-ului\u201d. Am citit oarece mir\u0103ri \u00een ochii inspectorului, dar \u0219i \u00een cei ai profesoarei. M-au prins c\u0103 \u00eencerc s\u0103 bat c\u00e2mpii, mi-am zis… Dar n-a apucat niciunul dintre magi\u0219tri s\u0103 m\u0103 trag\u0103 de urechi. Dragii mei colegi au pornit iute din bloc-starturi \u0219i au nuan\u021bat problematica at\u00e2t de vulcanic, \u00eenc\u00e2t totul s-a transformat \u00eentr-o dezbatere foarte interesant\u0103. Am r\u0103mas cu impresia c\u0103 l-am prins, to\u021bi colegii, pe inspector, \u00eentr-o ambuscad\u0103 din care n-a putut evada. Nu era de mirare: noi ne preg\u0103team s\u0103 devenim \u00eenv\u0103\u021b\u0103tori \u0219i aveam deja acces la unele… trucuri didactice. \u00cen pauz\u0103 inspectorul m-a \u00eentrebat: ,,Cum adic\u0103 poate simboliza violetul pustiul din singur\u0103t\u0103\u021bile ora\u0219ului?\u201d N-am apucat nici acum s\u0103 r\u0103spund, c\u0103ci o coleg\u0103 a intervenit: ,,E o variant\u0103 tare atr\u0103g\u0103toare! Pe mine m-a cucerit!\u201d… C\u00e2nd i-am spus dragului meu Mihail Andrei despre povestea asta, a r\u00e2s \u0219i m-a \u00eencurajat patern: ,,\u021ai-am spus eu c\u0103 e\u0219ti un bandit?! Dar cu mine nu-\u021bi mergea. Storceam tot violetul din tine!\u201d. Sincer, \u0219i ast\u0103zi m\u0103 umflu \u00een pene, c\u00e2nd \u00eemi amintesc de aceast\u0103… g\u0103selni\u021b\u0103 interpretativ\u0103… Atunci am sim\u021bit c\u0103 am un Bacovia al meu, c\u0103 fiecare are un Bacovia personal… Era vremea \u00een care, din fericire, a \u00eenceput s\u0103 m\u0103 doar\u0103 \u00een cot de manuale… Atitudinea aceasta a avut \u0219i unele costuri, evident…
\nCum e Bacovia pentru mine?… Un spirit care a l\u0103sat urme \u00een zv\u00e2rcolirile supravie\u021buirii mele… Atunci c\u00e2nd am \u00eendr\u0103znit s\u0103 arunc \u00een agora primul meu volum de versuri, ,,Iadul de parad\u0103\u201d (1996), am fost onorat cu o prefa\u021b\u0103 (,,C\u00e2teva cuvinte despre Poet\u201d) semnat\u0103 de cel mai important poet din arealul nostru spiritual post-bacovian, unul dintre cei mai remarcabili din literatura noastr\u0103, Ovidiu Genaru. Domnia sa a sesizat atunci prezen\u021ba unui fior bacovian care se zv\u00e2rcolea \u00een mine: ,,Iadul de parad\u0103 \u00eemi sugereaz\u0103 o reu\u0219it\u0103 diserta\u021bie despre nimic. Un nimic abundent, baroc, sterp de glorie, \u00een care mor\u021bii se roag\u0103 pentru vii, \u00eentr-un bocet de mahala, \u0219i unde nicio tragedie n-are onoruri. Acestui fir de praf locuit de poet \u00eei sunt familiare ruina, oboseala, exilul, stresul, pr\u0103bu\u0219irea, tr\u0103darea, sp\u00e2nzur\u0103toarea, delirul, cangrena, sinuciderea ratat\u0103. Parc\u0103 ar fi Bacovia, dar e \u0219i altceva, mai pu\u021bin verb \u0219i mai mult substantiv; mai mult\u0103 podoab\u0103, mai mult\u0103 \u00abcarte\u00bb \u0219i mai pu\u021bin\u0103 spaim\u0103 de dezagregare \u0219i entropie. Disperarea, la Ion Fercu, nu las\u0103 urme \u00een carne, ca la maestru, nu-i istove\u0219te fiin\u021ba. Niciun \u021bip\u0103t atroce de abator nu perforeaz\u0103 h\u00e2rtia imaculat\u0103.[…] Sim\u021bi cu u\u0219urin\u021b\u0103 o umanizare a vidului, o umplere a acestuia cu am\u0103giri \u0219i \u00eenchipuiri care fac bine de\u0219i vor r\u0103m\u00e2ne fum. Adic\u0103: f\u0103r\u0103 o utopie a suferin\u021bei ne-am pr\u0103bu\u0219i, suntem dependen\u021bi de ea, e drogul nostru cotidian\u201d. Cred c\u0103 a intuit foarte bine rela\u021bia pe care o aveam atunci cu Bacovia. Inseram \u00een acel prim volum \u0219i un mic poem intitulat… bacovia. Era o schi\u021b\u0103 a unui dorit poem de dragoste; o schi\u021b\u0103 adolescentin\u0103 r\u0103t\u0103cit\u0103 printre manuscrisele mele: ,,atunci \u00ee\u021bi aminte\u0219ti\/ \u021bi-am spus versul acela\/ celebru bacovian\/\/ mi-ai spus pl\u00e2ng\u00e2nd\/ c\u0103 lumea nu este trist\u0103\/ nici tragic\u0103\/\/ ai pl\u00e2ns p\u00e2n\u0103 \u00een zori\/ c\u00e2nd mi-ai spus\/ jefuindu-m\u0103 suspin\u00e2nd\/\/ d\u0103-mi un vers din bacovia\u201d… Bocetul de mahala despre care amintea dragul Ovidiu Genaru avea ,,amintiri\u201d bacoviene: ,,\u0219i via\u021ba asta a noastr\u0103\/ ca un bocet de mahala\/ aruncat peste \u021bip\u0103tul lumii\/ nici m\u0103car o jalnic\u0103 lun\u0103\/ la care s\u0103 latre dogit\/ a pierzanie\/ am\u0103r\u00e2\u021bii c\u00e2ini din pompei\u201d… C\u00e2nd m-am apropiat mult de universul poematic al lui Ovidiu Genaru, mai c\u0103-mi trecea prin cap c\u0103 sunt… genarist. Mahalaua, altfel estetizat\u0103, cu \u0219taif postmodernist, este o vedet\u0103 a poeziei sale… Scrie Ovidiu Genaru, \u00een ,,Patimile dup\u0103 Bacovia\u201d: ,,eu am tr\u0103it ca iona \u00een burta provinciei\/ \u00eentr-o nobil\u0103 mahala cu flori de m\u0103rita-m\u0103 mam\u0103\/ vis-a-vis de c\u00e2rciuma leei zilbestein\/ nu prea departe de oceanele de gunoaie\u201d… Sau: ,,Cu buzunarele pline de ceasuri\/ defecte trece\/ un sf\u00e2nt tu\u0219ind\/ Se vede cum luna bate prin sf\u00e2nt\/ \u0218i umbra lui las\u0103 un om pe ecrane\/\/ Cu m\u00e2na rece ca iarna el scap\u0103r\u0103\/ chibrituri \u0219i\/ duminical aprinde al nim\u0103nui liliac zadarnic\/\/ Trece palid anonim\/ prin mahal\u0103li bomb\u0103nind\/ de Orient lovindu-se\/ zic\u00e2nd pardon\u201c (,,Sf\u00e2ntul Bacovia\u201d).
\n\u00cen 2002, c\u00e2nd \u2013 editorial vorbind \u2013 m-am desp\u0103r\u021bit de poezie cu volumul ,,Aman\u021bii absurdului\u201d (Editura Junimea), mi-au onorat volumul cu o prefa\u021b\u0103 \u0219i o postfa\u021b\u0103 criticul\/ istoricul literar Ion Rotaru \u0219i poetul Daniel Corbu. Ambii au amintit de… bacovianismul care m\u0103 locuia. S\u0103-l ascult\u0103m pe Ion Rotaru… ,,Bacovianismul lui Ion Fercu, oric\u00e2t de acoperit de o apreciabil\u0103 \u0219i, mai ales, sistematic\u0103 informa\u021bie c\u0103rtur\u0103reasc\u0103, \u00eembinat\u0103 cu me\u0219te\u0219ugul (cu mare inteligen\u021b\u0103, poetul \u0219tie s\u0103 \u00eenve\u021be ce-s \u0219i cum se fac versurile) sare \u00een ochi \u00een \u201eAman\u021bii absurdului\u201d, imediat ce deschizi cartea: ,,s-a plictisit \u0219i gr\u0103dina public\u0103\/ s\u0103 mai agonizeze\/ st\u0103 simfonie-mpietrit\u0103 mirat\u0103\/ spectacol vestejit pentru nimeni \u0219i v\u00e2nt\/ pe-alei doar un penel mai fabuleaz\u0103\/ cu-anatomia t\u0103cerilor \u00eencarcerate\/ pe-un \u0219evalet isterizat\/ ca o butaforie sentimental\u0103\/ nu mai trec nici m\u0103car burghezele colorate\/ \u00een cupeuri aiurea de cristal decadent\/ colorat \u00een m\u00e2nii proletare\/ din gr\u0103dina moart-au fugit norii viole\u021bi\/ poema de plumb \u0219i sc\u00e2ntei\/ frunzele nu mai sunt din metal\/ iar burgul nici nu mai poate ofta\/ ploaia nu mai pl\u00e2nge dumnezeie\u0219te pe drum\/ cade din cer f\u0103r\u0103 muzica ta\/ nu mai e toamn\u0103 nu mai e fo\u0219net\/ e numai somn\/ \u0219i-o lume de copaci care mereu ofteaz\u0103\/ c\u00e2nt\u00e2nd la vechiu-\u021bi clavir acela\u0219i c\u00e2ntec de mort\/ aici nu mai e nimeni nimic nicio urm\u0103 de via\u021b\u0103\/ iar eu tristul de mine nu mai pot fi m\u0103car\/ nici cel mai trist trubadur al t\u0103u din ora\u0219\u201d (lui bacovia).
\n\u0218i tot Ion Rotaru… ,,Bacovia \u0219i bacovianismul au n\u0103v\u0103lit peste noi. Nu numai peste cei din Valea lui Ion (eu sunt n\u0103scut \u00een acest sat, ca \u0219i Ion Rotaru…; n.n., I.F.), peste Ion Fercu […] ori subsemnatul […], ci peste to\u021bi rom\u00e2nii, \u00een chip anume\u201d… ,,Un lucru este cert \u00eens\u0103 \u00een cazul lui Ion Fercu: specificul local (filiera Bacovia-Genaru etc.) se vede bine din crea\u021bia sa poetic\u0103. S-ar putea ca, \u00een ciuda lui Cioran, chiar \u0219i a ciobanului mioritic, prin capul lui s\u0103 treac\u0103 aceast\u0103… z\u0103d\u0103rnicie: ,,ispita de a fi om a murit\u201d (un pandant posibil la nietzscheanul Got ist tot, \u00abDumnezeu a murit\u00bb\u201d…
\nDaniel Corbu noteaz\u0103 \u00een acela\u0219i registru… ,,Ion Fercu scrie o poezie de substan\u021b\u0103, cartea de fa\u021b\u0103 constituindu-se \u0219i prin dimensiunea moral\u0103, \u00eentr-un veritabil manual al bunului singuratic […]. \u00centregul demers poeticesc al c\u0103r\u021bii tr\u0103deaz\u0103 un profesionist al navetei \u00eentre sine \u0219i sine, \u00eentre sine \u0219i lume, \u00eentre real \u0219i ideal, \u00eentre poezie \u0219i serafic […]. Cu o tu\u0219\u0103 sigur\u0103, \u00een tonuri bacoviene [s. n., I. F.], poetul avanseaz\u0103 \u00een Aman\u021bii absurdului un personaj liric aflat mereu \u00een lupt\u0103 cu agresivitatea realului, un apostol al Singur\u0103t\u0103\u021bii mi\u0219c\u00e2ndu-se agonic \u00eentr-un peisaj de cele mai multe ori apocaliptic\u201d.
\nC\u00e2nd e\u0219ti perceput ca r\u0103t\u0103cind prin lume \u00een straie bacoviene, tr\u0103ie\u0219ti, desigur, un sentiment pu\u021bin ciudat, dar acesta se aplatizeaz\u0103 atunci c\u00e2nd consta\u021bi c\u0103 \u0219i un Marin Sorescu, bun\u0103oar\u0103, poart\u0103 uneori straiele acestei familii de spirit… Citez din Bacovia \u0219i Sorescu, f\u0103r\u0103 a preciza paternitatea versurilor. Desigur, propriet\u0103\u021bile sunt simplu de distins, dar apropierile, care \u021bin de o anume matrice a sufletului, exist\u0103… \u201eT\u0103cere\u2026 e toamn\u0103 \u00een cetate\u2026\/ Plou\u0103 \u0219i numai ploaia d\u0103 cuv\u00e2nt\u201d; \u201e\u0218i afar\u0103 plou\u0103 r\u0103p\u0103ind egal,\/ \u0218i e cea\u021b\u0103\u2026\u201d; \u201e\u0218i parc\u0103 dorm pe sc\u00e2nduri ude,\/ \u00een spate m\u0103 izbe\u0219te-un val \u2013\/ Tresar prin somn, \u0219i mi se pare\/ C\u0103 n-am tras podul de la mal\u201d; \u201eSe aud clipocind\/ \u00eenot\u00e2nd,\/ G\u00e2ndurile mai vechi\/ Trec spre marginea de g\u00e2nd\u201d; \u201eProfund cerebral\u0103 e cea\u021ba [\u2026] Abur de haos \u00een care se \u00eencheag\u0103 noi forme\/ Pe o melodie\u2026 Ce-o fi asta? Dumnezeu \u0219tie!\u201d, \u201eCe mai este\u2026 c\u0103r\u021bi de noapte\/ Mai citesc, \u0219i-mi pare c\u0103 sunt viu \u2013\/ Cine iar aprinde lampa\/ C\u00e2nd e prea t\u00e2rziu\u201d; \u201eUn c\u00e2mp pustiu\/ B\u0103t\u0103torit ca un drum,\/ \u0218i din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd c\u00e2te o carte\u201d; \u201e\u0218i iar\u2026 aceea\u0219i or\u0103 de diminea\u021b\u0103,\/ Pe toate mocnind acela\u0219i secret\u201d; \u201eNu sim\u021bi undeva, departe, un val izbind \u021b\u0103rmul?\u201d\u2026 \u201eSimt ame\u021beala globului de hum\u0103\/ \u00een disperarea fiec\u0103rui strop\u2026\/ Plou\u0103 \u0219i e \u00eent\u00e2iul meu potop\u201d. \u201e\u0218i-s umezi p\u0103re\u021bii\/ \u0218i-un frig m\u0103 cuprinde \u2013\/ Cu cei din morminte\/ Un g\u00e2nd m\u0103 deprinde\u201d\u2026
\nAtunci c\u00e2nd Nichita St\u0103nescu face aceast\u0103 mare declara\u021bie de dragoste \u2013,,Cred \u00een Bacovia. \u0218i peste aceasta \u00eel \u0219i recitesc tot timpul. \u0218i \u00eemi sprijin triste\u021bea mea pe triste\u021bea lui\u201d \u2013 \u00eel percep ca fiind un mare simpatizant al acestei familii. Mai mult, triste\u021bile sale au ceva din strig\u0103tul t\u0103cerilor bacoviene… \u00cen ,,Amintiri despre prezent\u201d, Nichita spunea c\u0103 ,,Miori\u021ba este \u0219coala triste\u021bii na\u021bionale. Matricea. Matca. Regina\u201d. Probabil c\u0103 triste\u021bea bacovian\u0103 era pentru el o Prin\u021bes\u0103… C\u00e2nd recitesc ,,Nesomn\u201d, bijuteria estetic\u0103 nichitast\u0103nescian\u0103, mi se pare c\u0103-i alearg\u0103 g\u00e2ndurile c\u0103tre Bacovia: ,,Nu pot sta noaptea \u00een triste\u021bea mea\/ din pricin\u0103 c\u0103-mi aduc aminte de triste\u021bea lui.\/ Nimic n-am cu el \u0219i cred\/ c\u0103 nici nu suntem de acela\u0219i fel al vederii\/ \u0219i nici nu cred c\u0103 suntem\/\/ de pe aceea\u0219i parte a cerului.\/\/ \u0218i totu\u0219i nu pot s\u0103 stau \u00een triste\u021bea mea\/ din pricina triste\u021bii lui\/ \u0219i nici s\u0103 dorm nu pot\/ \u0219i nu de co\u0219mar, de vis,\/ de astfel de spaime neutre…\/\/ Nu pot s\u0103 dorm din triste\u021bea\/ de a nu m\u0103 vedea neap\u0103rat\/ \u0219i f\u0103r\u0103 de mine\/ c\u00e2nd st\u0103 noaptea \u00een triste\u021bea lui\/ \u0219i mai ales c\u00e2nd nu poate s\u0103 stea\/ \u00een triste\u021bea lui\/ noaptea, din pricina mea\u201d… Nu vreau s\u0103 bacovianizez totul, dar, tr\u0103indu-\u0219i at\u00e2t de triumfal singur\u0103t\u0103\u021bile (,,Nu m\u0103 plictisesc \u0219i nu m\u0103 nelini\u0219tesc \u00een singur\u0103tate\u201d), George Bacovia ne p\u0103trunde de multe ori, dac\u0103 nu \u00een cuvinte, m\u0103car \u00een punctele de suspensie, \u00een virgulele cele mari ale oftatului nostru…
\nCum e Bacovia pentru mine?… Un spirit care las\u0103 urme \u00een tine, chiar \u0219i dac\u0103-l prive\u0219ti cu bizara miopie a lui George C\u0103linescu. Te \u00eent\u00e2mpin\u0103 din toate z\u0103rile: poezie, proz\u0103, sc\u00e2nteieri de critic\u0103 literar\u0103, interviuri, publicistic\u0103, muzic\u0103, arte, discurs didactic, \u0219tiin\u021b\u0103. Este spiritul greu de a\u0219ezat \u00eentr-un pat procustian, dovad\u0103 faptul c\u0103 este etichetat ca simbolist, post-simbolist, expresionist, existen\u021bialist, suprarealist, imagist, reprezentant al literaturii absurdului etc. Unii l-au trimis pe Albert Camus \u00een istoria existen\u021bialismului, dar, inclusiv \u00eentr-un interviu din 1945, acesta spune: ,,Nu, nu sunt existen\u021bialist. Sartre \u0219i cu mine suntem \u00eentotdeauna mira\u021bi c\u00e2nd ne vedem numele citate al\u0103turi. [\u2026] Am\u00e2ndoi ne-am publicat toate c\u0103r\u021bile, f\u0103r\u0103 excep\u021bie, \u00eenainte de a ne cunoa\u0219te. C\u00e2nd ne-am cunoscut, n-am f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 constat\u0103m tot ceea ce ne desparte. Sartre este existen\u021bialist, \u0219i singura carte de idei pe care am publicat-o, Mitul lui Sisif, este \u00eendreptat\u0103 \u00eempotriva filosofilor numi\u021bi existen\u021biali\u0219ti\u2019. Probabil c\u0103 \u0219i Bacovia, dac\u0103 ar afla ce etichete i se lipesc ast\u0103zi de oper\u0103, ar avea un r\u0103spuns asem\u0103n\u0103tor, c\u0103ci lui I. Valerian \u00eei spunea, \u00een 1927 (interviul ,,G. Bacovia\u201d, \u00een volumul G. Bacovia, ,,Opere\u201d, Bucure\u0219ti, Editura Funda\u021biei Culturale Rom\u00e2ne, 1994, \u00een care sunt cuprinse \u0219i interviurile acordate lui Vasile Netea \u0219i Eugen Jebeleanu, precum \u0219i interven\u021biile Agathei Grigorescu-Bacovia): ,,N-am niciun crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru c\u0103-mi place aceast\u0103 \u00eendeletnicire\u201d. ,,\u00censemn\u0103ri autobiografice\u201d (op.cit.) consemneaz\u0103 o alt\u0103 m\u0103rturisire: ,,…critica \u0219i-a dat cu p\u0103rerile destul de diferit. Se vorbea c\u00e2teodat\u0103 de curentul bacovian. Nu \u0219tiu dac\u0103 au ajuns s\u0103 m\u0103 claseze printre poe\u021bii moderni. S-a vorbit despre simbolism, decadentism, \u0219i, dac\u0103, desigur, compar printre aceste curente, le recunosc \u0219i eu \u2013 de\u0219i viitorul r\u0103m\u00e2ne pentru a se pronun\u021ba\u201d. Putem \u021bintui \u00een istoria literar\u0103 \u00eencadrarea lui Bacovia \u00eentr-un curent literar, \u00eel putem \u00eencarcera \u00eentr-o… defini\u021bie clasic\u0103 a teoriilor literare?… Tot lui I. Valerian, \u00eei mai spune: ,,Talentul n-are nevoie de defini\u021bii. Creeaz\u0103 cum \u00eel taie capul, c\u0103l\u0103uzit numai de induc\u021bie poetic\u0103\u201d… Pentru mine, Bacovia este cel ,,creeaz\u0103 cum \u00eel taie capul, c\u0103l\u0103uzit numai de induc\u021bie poetic\u0103\u201d… Cred c\u0103 pentru a afla cine este el pentru mine ar trebui s\u0103-l ascult mai mult, a\u0219a cum a f\u0103cut-o I. Valerian: ,,Nu-mi place tradi\u021bionalismul \u0219i nici pentru moderni\u0219ti nu am laude […]. C\u00e2t despre mine, am fost \u0219i r\u0103m\u00e2n un poet al decaden\u021bii, f\u0103r\u0103 a pierde din grandoarea versurilor unui Vigny\u201d.
\nMi s-a lipit sufletul de Bacovia. El este Con\u0219tiin\u021ba-Ecou. \u00cen interviul acordat de Poet lui Vasile Netea (,,De vorb\u0103 cu Bacovia\u201d, 1943), dup\u0103 ce este ascultat\u0103 Agatha Grigorescu-Bacovia recit\u00e2nd poemul ,,Liceu\u201d, g\u0103sim \u0219i m\u0103rturisirea: ,,Citind aceast\u0103 poezie, mi-au spus mai t\u00e2rziu intimii lui Haret, ministrul ar fi declarat: \u00abIat\u0103 cel mai sigur document\u00bb. Se \u0219tie ce av\u00e2nt au luat apoi reformele noastre \u0219colare\u201d. \u00cen 1901, Bacovia se \u00eenscrisese \u00een cursul superior al Liceului ,,Ferdinand\u201d. A absolvit \u00een 1903. Se spune c\u0103 Ministerul le-a solicitat absolven\u021bilor de liceu din acel an s\u0103 r\u0103spund\u0103 ,,unui chestionar, \u00een vederea croirii reperelor reformei\u201d. ,,Liceu\u201d ar fi fost scris\u0103 ca r\u0103spuns la acest chestionar. E drept c\u0103 Haret avea alte coordonate ale percep\u021biei, spre deosebire de jalnicii mini\u0219tri de ast\u0103zi ai Educa\u021biei, dar, citind ,,Liceu\u201d, avea \u0219i ce percepe…
\nPentru mine, Bacovia este Spiritul h\u0103r\u0103zit cu… instincte kantiene. Immanuel Kant a scris ,,Prolegomene la orice metafizic\u0103 viitoare care se va putea \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a drept \u0219tiin\u021b\u0103\u201d, cu inten\u021bia m\u0103rturisit\u0103 de a \u00eenlesni accesul la idei centrale ale filosofiei sale critice. Bacovia nu a scris un tratat special pentru decriptarea universului s\u0103u poematic, dar \u00een pu\u021binele sale interviuri a oferit sugestii hermeneutice pentru cei interesa\u021bi de crea\u021bia sa. Nota bene, aceste sugestii au, de multe ori, \u0219i o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103, nu doar social\u0103, de atmosfer\u0103. Eugen Jebeleanu (,,Cu poetul despre via\u021b\u0103 \u0219i despre altele\u201d), \u00eel \u00eentreab\u0103 la \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 65 de ani: ,,Ce-a\u021bi vrut s\u0103 \u00een\u021belege\u021bi prin versul \u00abmul\u021bimea anonim\u0103 se va avea-n vedere\u00bb, din poezia Note de toamn\u0103?\u201d R\u0103spunsul poetului vizeaz\u0103 \u0219i un alt poem, ,,Amurg\u201d: ,,Versul acela […] a fost scris \u00eentr-una din zilele c\u00e2nd c\u0103utam \u0219i nu puteam ob\u021bine o slujb\u0103. Era prin 1916. Mi se scria pe peti\u021bii: \u00abSe va avea \u00een vedere\u00bb \u0219i r\u0103m\u00e2neam cu at\u00e2t\u201d. C\u00e2t despre versul \u00abtot ce-mi trebuie s\u0103 am pot s\u0103 cer\u00bb, din aceea\u0219i poezie, asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 puteam s\u0103 cer, dar nu mi se da, sau, mai bine zis, la Sf\u00e2ntul a\u0219teapt\u0103! Seismele sociale nu m-au l\u0103sat niciodat\u0103 indiferent. Numai cei care n-au voit n-au g\u0103sit urma l\u0103sat\u0103 de aceste seisme \u00een poeziile mele. Amurg din volumul Cu voi, de pild\u0103, a fost scris prin 1915, c\u00e2nd se decretase mobilizarea. Era o epoc\u0103 de mari agita\u021bii. Atunci am notat: \u00abGreve, s\u00e2nge, nebunie. Foame, pl\u00e2nset mondial…\u00bb, \u00abFilosoful proletar\u00bb din poezie eu eram. Peisajul industrial al Bac\u0103ului, ora\u0219 cu multe fabrici, a avut de asemenea rezonan\u021be \u00een versurile mele\u201d. ,,Prolegomene\u201d pentru a argumenta influen\u021ba atmosferei b\u0103c\u0103uane asupra crea\u021biei sale: ,,Am considerat \u00eentotdeauna arta ca o recrea\u021bie dup\u0103 munc\u0103. Dac\u0103 a\u0219 fi tr\u0103it \u00eentr-o regiune de \u0219es e sigur c\u0103 a\u0219 fi avut o alt\u0103 viziune asupra naturii dec\u00e2t cea cunoscut\u0103. La Bac\u0103u, cenu\u0219iul e o culoare frecvent\u0103. Exist\u00e2nd \u00een natur\u0103, s-a strecurat necalculat \u0219i \u00een versurile mele. De asemeni, violetul. Cine a privit larga vale a Bistri\u021bei de la Bac\u0103u, e imposibil s\u0103 nu-l fi \u00eentrez\u0103rit […]. Dintr-o astfel de contempla\u021bie s-a n\u0103scut Amurg violet\u201d. O fi avut \u0219tiin\u021b\u0103 Bacovia despre controversata a teoria determinismului geografic (climatic, de mediu)? Greu de spus… \u00cen acela\u0219i registru al decript\u0103rilor, lui I. Valerian i se confesa \u00een 1929 (,,Romanul unui poet\u201d), pornind de la g\u00e2ndul c\u0103 \u00een poezie a fost \u00eentotdeauna obsedat de ,,un subiect de culoare\u201d: ,,Fiec\u0103rui sentiment \u00eei corespunde o culoare. Acum, \u00een urm\u0103, m-a obsedat galbenul, culoarea dezn\u0103dejdii. De aceea ultimul volum poart\u0103 titlul Sc\u00e2ntei galbene. Ro\u0219ul e s\u00e2ngele, e via\u021ba zgomotoas\u0103. Nu vreau s\u0103-\u021bi fac teorii. Ur\u0103sc defini\u021biile dasc\u0103lilor pentru adormit copii. Asta-i os\u00e2nd\u0103 modern\u0103. Unii ar spune metafizica culorilor […]. Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben. \u00cen manualul de fizic\u0103 nu mai g\u0103sesc alt\u0103 culoare. \u00cen eprubeta mea, orice reac\u021bie chimic\u0103 d\u0103 precipitat galben. Alt\u0103 dat\u0103, \u00een plumb, pe l\u00e2ng\u0103 impresia colorat\u0103, mai sim\u021beam alta static\u0103, de greutate. Plumbul apas\u0103 cel mai greu pe om. Cum te sim\u021bi \u00eentr-un cavou de plumb?\u201d. Trimiteam c\u0103tre abord\u0103rile \u0219tiin\u021bifice ale lui Bacovia. Aici avem perspective… bacoviene ale fizicii, chimiei, psihologiei. Kant, elitist \u0219i orgolios, a fost acuzat de unii (pe nedrept, desigur) c\u0103 ar insulta inteligen\u021ba celor interesa\u021bi de filosofie, prin publicarea ,,Prolegomenelor…\u201d. Bacovia nu ofer\u0103 explica\u021bii dec\u00e2t celor care le solicit\u0103…
\nPentru mine, Bacovia este cel care, dostoievskian, trude\u0219te cu norm\u0103 \u00eentreag\u0103 la moara care macin\u0103 \u0219i zv\u00e2rcolirile Suferin\u021bei. \u0218tiu ce i-a spus lui Vasile Netea despre \u00eenr\u00e2uririle sale: ,,…una din obsesiile mele a alc\u0103tuit-o simbolismul decadent. Prin 1898 \u20131903 m-au preocupat ad\u00e2nc Verlaine, Rimbaud, Baudelaire, Rollinat, Jean Mor\u00e9as\u201d. \u00cen ,,\u00censemn\u0103ri autobiografice\u201d noteaz\u0103: ,,Litera\u021bii francezi m-au interesat to\u021bi, prefer\u00e2nd Verlaine, Baudelaire, Mallarm\u00e9\u201d. Nu \u0219tiu dac\u0103 a avut lecturi aplicate din Dostoievski, dar \u00een carnea discursului s\u0103u locuie\u0219te suferin\u021ba. ,,Nu cumva suferin\u021ba \u00eei convine \u00eentocmai ca \u0219i prosperitatea? Uneori, suferin\u021ba \u00eei place teribil, p\u00e2n\u0103 la pasiune. [\u2026] Eu unul sunt \u00eencredin\u021bat c\u0103 omul nu va renun\u021ba niciodat\u0103 la adev\u0103rata suferin\u021b\u0103, adic\u0103 la distrugere \u0219i haos. Doar suferin\u021ba este singura cauz\u0103 a suferin\u021bei!\u201d ,,Chiar a\u0219a: acum, din partea mea, pun o \u00eentrebare superflu\u0103: ce-i preferabil \u2013 fericirea ieftin\u0103 sau suferin\u021bele sublime? Ei, ce-i preferabil?\u201d… E vocea ,,omului din subteran\u0103\u201d, desigur. Karamazovii tr\u0103iesc \u00eentr-un infern al suferin\u021bei pe care-l str\u0103bat ca pe o Golgot\u0103 a m\u00e2ntuirii. \u201eA\u0219 fi vrut\u201d, \u00eei spune Ivan lui Aleo\u0219a, ,,s\u0103-\u021bi vorbesc despre suferin\u021ba omeneasc\u0103 \u00een genere\u201d. Nu despre suferin\u021bele individuale, ci despre suferin\u021ba ca suferin\u021b\u0103, despre suferin\u021ba devenit\u0103 concept, virtute, cale de purificare. Aleo\u0219a este \u00eensp\u0103im\u00e2ntat de modul acesta karamazovian de fiin\u021bare \u0219i \u00eentreab\u0103 tulbur\u0103tor de uman, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 afle calea evad\u0103rii din acest infern: \u201ePo\u021bi, oare, s\u0103-\u021bi duci mai departe via\u021ba cu iadul acesta \u00een inim\u0103 \u0219i \u00een cuget, spune-mi, po\u021bi? […]. Cum ai s\u0103 izbute\u0219ti? Cu ajutorul cui? Cu ideile pe care le ai e imposibil\u201d. Ivan \u00eei r\u0103spunde dezarmant: \u201eTot cu mijloacele Karamazovilor\u201d. Suferin\u021ba, \u201e\u00eendurat\u0103 \u00een t\u0103cere\u201d, poate \u201esp\u0103la p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 p\u0103catul\u201d. Fiin\u021b\u0103 tic\u0103loas\u0103 prin excelen\u021b\u0103, omul are nevoie de aceast\u0103 cale de m\u00e2ntuire, pentru c\u0103 este mai crud \u0219i dec\u00e2t fiarele, crede Ivan: \u201eAm auzit spun\u00e2ndu-se uneori c\u0103 omul este crud \u00abca o fiar\u0103\u00bb, ceea ce, dup\u0103 mine, este o nedreptate strig\u0103toare la cer \u0219i o insult\u0103 pentru bietele jivine; nicio fiar\u0103 de pe fa\u021ba p\u0103m\u00e2ntului nu se poate compara \u00een privin\u021ba asta cu omul, a c\u0103rui cruzime aproape c\u0103 atinge perfec\u021biunea. Un tigru se mul\u021bume\u0219te s\u0103-\u0219i sf\u00e2\u0219ie \u0219i s\u0103-\u0219i \u00eenfulece prada, e tot ce \u0219tie el s\u0103 fac\u0103. Nici prin minte nu i-ar trece, bun\u0103oar\u0103, s\u0103 \u021bintuiasc\u0103 oamenii de urechi, l\u0103s\u00e2ndu-i s\u0103 se chinuie a\u0219a o noapte \u00eentreag\u0103, chiar dac\u0103 ar putea s-o fac\u0103\u201d. Pentru karamazovieni, suferin\u021ba \u00eenseamn\u0103 Salvare. \u201eVreau s\u0103 suf\u0103r pentru omenire!\u201d, strig\u0103 Kolea, pruncul, ca un r\u0103stignit. Pu\u021bin cam livresc, dar\u2026 Raskolnikov prive\u0219te suferin\u021ba aidoma celor din neamul Karamazov. Plec\u00e2ndu-se p\u00e2n\u0103 la p\u0103m\u00e2nt \u0219i s\u0103rut\u00e2ndu-i Soniei picioarele, \u00eei spune: \u201eNu m-am plecat \u00een fa\u021ba ta, ci \u00een fa\u021ba \u00eentregii suferin\u021be umane\u201d. Tot astfel, a\u0219ez\u00e2ndu-se \u00een genunchi \u0219i b\u0103t\u00e2nd m\u0103t\u0103nii \u00een fa\u021ba lui Dmitri Feodorovici, b\u0103tr\u00e2nul Zosima avea s\u0103-i spun\u0103 lui Aleo\u0219a: \u201eM-am \u00eenchinat p\u00e2n\u0103 la p\u0103m\u00e2nt \u00een fa\u021ba patimilor ce-l a\u0219teapt\u0103\u201d. Pentru eroii lui Dostoievski, suferin\u021ba este terapie. \u00cen \u201eCaiete\u201d, Dostoievski nota: \u201eNu exist\u0103 fericire \u00een confort, fericirea se r\u0103scump\u0103r\u0103 prin suferin\u021b\u0103. Omul nu este n\u0103scut pentru fericire. Omul \u00ee\u0219i merit\u0103 fericirea totdeauna prin suferin\u021b\u0103\u201d… La Bacovia, suferin\u021ba \u00eendeamn\u0103 la reflexivitate, la filosofie, este tr\u0103irea unui prizonier al \u00eenchiderii \u00een sine, al frustr\u0103rii. El toarce estetic din caierul singur\u0103t\u0103\u021bii \u0219i al suferin\u021bei. Triste\u021bea, dezn\u0103dejdea \u0219i suferin\u021ba sunt marile bulevarde ale poeziei sale. \u00centre spa\u021biul interior al unei dureri agonice, al unei triste\u021bi metafizice \u0219i al unei suferin\u021be aproape fiziologice \u0219i decorul exterior, r\u0103v\u0103\u0219it de v\u00e2nt \u0219i de frig, se stabile\u0219te o coresponden\u021b\u0103 des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103. La Dostoievski, suferin\u021ba este a Omului. La Bacovia ea devine chiar o suferin\u021b\u0103 a materiei (,,Aud materia pl\u00e2ng\u00e2nd\u201d), nu doar a insului singuratic (,,Pl\u00e2ng ne\u00eencetat, opri\u021bi-m\u0103, mor!\/ Durerea e al meu c\u0103min,\/ Iar suferin\u021ba al meu dor\u2026\u201d. Dar suferin\u021ba face parte din ADN-ul am\u00e2ndurora. Cei doi nu se prefac niciodat\u0103 c\u0103 sufer\u0103; chiar sufer\u0103. Suferin\u021ba lor nu este un stindard doctrinar-estetic. Este povara pe care o purt\u0103m \u00eenc\u0103 din zorii Facerii… Dar \u00eentre Dostoievski \u0219i Bacovia putem arunca \u0219i alte pun\u021bi. C\u00e2nd Bacovia, de pild\u0103, \u00eei spune lui V. Netea c\u0103 are unele p\u0103reri de r\u0103u raportate la editarea unora dintre volumele sale (,,Pe unele din aceste volume le-am l\u0103sat s\u0103 apar\u0103 numai fiindc\u0103 m\u0103 g\u0103seam \u00een situa\u021bii financiare care m\u0103 obligau la un astfel de efort\u201d), g\u00e2ndul \u00eemi alearg\u0103 c\u0103tre tic\u0103losul Stelkovski, editorul \u0219antajist al lui Dostoievski. Pentru Bacovia, Stelkovski este universul editorial rom\u00e2nesc, \u00een integralitatea sa. Aparent, singur\u0103tatea \u0219i exilul interior sunt ni\u0219te flamuri care tremur\u0103 estetic la intrarea \u00een imperiul universului s\u0103u ideatic. Pentru mine nu exist\u0103 dubii: acestea sunt achizi\u021bii bacoviene native, daruri ale ursitoarelor. Fiin\u021ba sa nu simte natura\/ societatea ca pe ni\u0219te ,,locuiri\u201d. ,,Golul istoric\u201d bacovian \u00eemi sugereaz\u0103 g\u00e2ndul c\u0103 vidul ar putea fi oric\u00e2nd adresa unei ,,locuiri\u201d mai umane. Singur\u0103tatea insului, esen\u021bial\u0103 pentru supravie\u021buirea sa \u00eentr-un univers ostil, absurd, jefuit de ra\u021bionalitate, surd la chem\u0103rile sale \u2013 univers pe care-l acuz\u0103 \u2013, \u00eei stabile\u0219te ca destina\u021bie a deport\u0103rii un teritoriu \u00een care decide c\u0103 este mai mult o binecuv\u00e2ntare dec\u00e2t o pedeaps\u0103, chiar dac\u0103 atmosfera are \u0219i rubedenii ale co\u0219marului: ,,A devenit frig, singur \u00een carapace,\/ Ascuns de fe\u021bele rele, totul tace\u201d (,,Singur\u201d). Bacovia pare pornit \u00een c\u0103utarea exilului interior \u00een care supravie\u021buie\u0219te ocrotit de coconul Poeziei: ,,Opri\u021bi-m\u0103 din scris,\/ urlu \u00een interior,\/ Ce sunt? cine sunt? \u00eentreb mereu\u2026\u201d (,,Destul\u201d)… ,,M\u0103 retrag \u00een g\u00e2nduri ca un c\u0103lug\u0103r sihastru.\/ Nu pute\u021bi explica vulcanul interior, nestins,\/\/ V\u0103 e fric\u0103 de ceea ce a\u021bi aprins.\/ De furia pe care o s\u0103l\u0103\u0219luiesc \u00een interior, \u00een suflet,\/ \u00cen ochii alba\u0219tri care danseaz\u0103 \u00een duet\u201d (,,Furia\u201d).
\nCum e Bacovia pentru mine?… Aidoma ostaticului din ,,Singur\u0103tate, nu te-am voit\u201d:
\n,,Cumplit\/ E golul singur\u0103t\u0103\u021bii!\/ Sunt ucisul ei…\/ Singur\u0103tatea?\/ Povara t\u0103cerilor\/ Sf\u00e2\u0219iate de suspine…\/\/ Singur\u0103tatea\/ Ochiul t\u0103u\/ Prive\u0219te \u00eenghe\u021bat\/ \u00cen ochiul g\u00e2ndului\/ Ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it…\/\/ Singur\u0103tate,\/ Nu te-am voit!\/ Via\u021ba – haina -\/ M-a d\u0103ruit \u021bie.\/ Tu m-ai cerut\/ Vie\u021bii\/ \u2013 Prizonierul t\u0103u \u2013\/Singur\u0103tate…\/\/ Oamenii…\/ Cum i-am iubit…\/ Dar ei\/ Nu m-au voit.\/\/ Din singur\u0103tatea\/ Vie\u021bii\/ \u00cen singur\u0103tatea\/ Mor\u021bii, \u0219i nimeni\/ Nu \u00een\u021belege\/ Acest ad\u00e2nc…\/\/ Poe\u021bi, evita\u021bi\/ Singur\u0103tatea.\/ \u00centre oameni\/ E via\u021ba…\u201d. Afl\u0103m aici defini\u021bii ale singur\u0103t\u0103\u021bii \u0219i exilului interior \u00een care a fost \u00eembr\u00e2ncit. \u0218i un sfat pentru cei c\u0103zu\u021bi \u00een aceste capcane ale exilului: ,,Evita\u021bi…\u201d. Un sfat pe care nu l-a putut urma niciodat\u0103. M\u0103rturisirea pe care i-o face lui I. Valerian este tulbur\u0103toare: ,,Din cauza temperamentului mi-am croit fatal o astfel de via\u021b\u0103. \u0218i-apoi n-am fost \u00eentotdeauna prea s\u0103n\u0103tos. Societatea cere mereu oameni robu\u0219ti, care s\u0103 se str\u0103duiasc\u0103 cu spor pentru ea, s\u0103-i duc\u0103 mai departe rostul. Melancolia firii mele nu a ar fi fost niciodat\u0103 \u00een\u021beleas\u0103. […] Evit oamenii pentru c\u0103 persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontan\u0103. \u00cei respect prea mult ca s\u0103 le aduc vreo sup\u0103rare. Aici, \u00een provincie, via\u021ba se scurge monoton. E destul ca s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti o zi, s\u0103-\u021bi \u00eenchipui cum se vor desf\u0103\u0219ura toate celelalte p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii tale. […] Dac\u0103 a\u0219 avea bani mul\u021bi, a\u0219 chema poe\u021bii lumii \u00een jurul meu \u0219i am schimba astfel rostul vie\u021bii. Pe c\u00e2nd a\u0219a, m\u0103 mul\u021bumesc cu t\u0103cerea\u201d.
\nPentru ultima oar\u0103, cum este Bacovia pentru mine?… Ca un spirit care a cucerit universalul. M\u0103 r\u0103ne\u0219te orice g\u00e2nd care-l reduce la o provincie, la o \u021bar\u0103. Tradus \u00een multe limbi, a sedus. \u00cen 2021, c\u00e2nd s-au \u00eemplinit 140 de ani de la na\u0219terea sa, Muzeul Na\u021bional al Literaturii Rom\u00e2ne a organizat, la Casa Memorial\u0103 ,,George \u0219i Agatha Bacovia\u201d din Bac\u0103u, expozi\u021bia interna\u021bional\u0103 ,,Portret. Bacovia 140\u201d, realizat\u0103 de artistul de excep\u021bie Victor Eugen Mihai \u2013 VEM. Au trudit pentru a realiza acest memento remarcabil, timp de patru ani, 180 de arti\u0219ti din 50 de \u021b\u0103ri, care au oferit peste 350 de lucr\u0103ri. Arti\u0219ti din toate z\u0103rile lumii. Dac\u0103 un artist (ar fi grozav dac\u0103 acesta ar fi chiar VEM), un critic literar, un psiholog \u0219i un critic al artelor plastice (de ce nu mai mul\u021bi?) \u0219i-ar face timp s\u0103 cugete asupra acestor portrete, ar putea realiza o lucrare interdisciplinar\u0103 rar\u0103 despre universul spiritului lui Bacovia.<\/p>\n


\nLucian Victor BOTA <\/strong>
\n\"\"

***
\nm-am \u00eentors prin poem
\nla tine
\nprecum se vede
\ncerneala e proasp\u0103t\u0103 \u0219i curge
\npe col\u021bul paginii
\ncu un dor puternic de a te \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a <\/p>\n

am ren\u0103scut din nou
\nv\u0103z\u00e2ndu-te prin ochii poemului
\ncum \u00eemi z\u00e2mbe\u0219ti <\/p>\n

pe col\u021bul coalei de h\u00e2rtie
\nai v\u0103rsat prima lacrim\u0103
\nca semn de solidaritate
\ncu cerneala <\/p>\n

poate nop\u021bile nu \u021bi se vor mai p\u0103rea
\ntriste \u0219i lungi
\nde acum lungimea poemului te va cuprinde
\nte va aduce mai aproape de mine <\/p>\n

te va introduce \u00een visele mele
\nvom fi ca doi rebeli
\nce \u00eentind c\u00e2mpuri largi cu flori<\/p>\n

***<\/p>\n

\u00een oameni
\nnu se mai na\u0219te ideea de zbor
\n\u00ee\u0219i reteaz\u0103 orice cale
\nc\u0103tre cer
\ndin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd
\nmai arunc\u0103 c\u00e2te-o privire
\n\u00eengenunchea\u021bi \u00eentr-o rug\u0103ciune
\na\u0219tept\u00e2nd o speran\u021b\u0103
\n\u00een oameni
\nnu se mai nasc cet\u0103\u021bi
\ncu p\u00e2ntecele pline de prunci
\nabandoneaz\u0103 lupta
\nde la \u00eenceput
\npatria nu le mai spune nimic
\ncerul r\u0103m\u00e2ne
\no pas\u0103re \u00eempietrit\u0103
\ncare plimb\u0103 \u00een cioc c\u00e2te un nor
\n\u00eenl\u0103crimat<\/p>\n

***
\naceast\u0103
\nzidire \u00eentre cer \u0219i
\np\u0103m\u00e2nt
\nf\u0103r\u0103 ap\u0103 f\u0103r\u0103 suflet
\nf\u0103r\u0103 lumin\u0103
\nnu e dec\u00e2t o \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 de oase<\/p>\n


\nGina ZAHARIA<\/strong>
\n\"\"

vise nomade<\/strong><\/p>\n

\u00ee\u0219i t\u00e2ra tivul rochiei prin praf
\np\u0103\u0219ea descul\u021b\u0103 \u0219i gra\u021bioas\u0103
\n\u0219i mu\u0219ca dintr-un m\u0103r ro\u0219u
\nc\u0103ru\u021bele cu coviltir plecaser\u0103 \u00een zori
\nputeau fi departe
\ns-a a\u0219ezat pe treapta unui popas oarecare
\nce-ar fi dac\u0103 s-ar transforma \u00eentr-un spiridu\u0219 de lumin\u0103
\na g\u00e2ndit
\n\u00eendat\u0103 s-a auzit o u\u0219\u0103 tr\u00e2ntit\u0103 de v\u00e2nt
\nexact ca-n via\u021b\u0103<\/p>\n

apoi a mers la teatru
\nnu \u0219tia c\u0103 face parte din distribu\u021bie
\nc\u0103 rolul ei era al unei regine prin s\u0103lb\u0103ticie
\no regin\u0103 care-\u0219i str\u00e2ngea salba
\np\u00e2n\u0103 la s\u00e2nge
\nar fi putut scrie un roman despre cai
\n\u0219i drumuri nomade<\/p>\n

de-a\u0219 putea ajunge la ocean
\n\u0219i-a zis
\nmi-a\u0219 umple s\u00e2nul cu vise ca briza pe lun\u0103 nou\u0103
\na\u0219 str\u0103nuta o dat\u0103 de zece ori
\np\u00e2n\u0103 ce alb\u0103strelele de pe rochie
\nar c\u0103dea una c\u00e2te una
\n\u00een hohot a\u0219 r\u00e2de la frica de zg\u00e2rie-nori
\na\u0219 chema o trup\u0103 de \u00eengeri cu o \u0219alup\u0103 de nisip
\ndar nu nu nu
\na\u0219 cunoa\u0219te gelozia ad\u00e2ncurilor \u0219i a \u00een\u0103l\u021bimilor<\/p>\n

\u00een jurul ei coama \u00eentunericului insista s\u0103 lege vise
\nde c\u0103ru\u021be cu mirodenii
\ncum am spus erau departe
\nnimeni nu se \u00eentorsese dup\u0103 ea
\na\u0219a am z\u0103rit-o ultima oar\u0103
\ncu m\u00e2na c\u0103u\u0219
\ncum v\u0103zuse mereu la bunica dinspre mama
\napoi\/ a urcat \u00eentr-un tablou
\nnesf\u00e2r\u0219it <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Interviu Ion FERCU \u00een dialog cu Marius MANTA Ion Fercu: ,,Tr\u0103indu-\u0219i at\u00e2t de triumfal singur\u0103t\u0103\u021bile, Bacovia ne p\u0103trunde de multe<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20736"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20736"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20736\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20739,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20736\/revisions\/20739"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20736"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20736"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20736"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}