{"id":20700,"date":"2023-03-24T15:06:20","date_gmt":"2023-03-24T12:06:20","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20700"},"modified":"2023-03-24T15:06:20","modified_gmt":"2023-03-24T12:06:20","slug":"spatii-culturale-nr-20-5","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20700","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 20 (5)"},"content":{"rendered":"

Florin CARAGIU<\/strong>
\n\"\"

\u201eRock \u00een Praga\u201d sau Retr\u0103irile unui om de z\u0103pad\u0103<\/strong><\/p>\n

O excursie la Praga, contemplarea arhitecturii, carnea m\u0103cinat\u0103 de ploaie, c\u0103utarea furibund\u0103, vizitarea unei expozi\u0163ii Dali, lecturi din Kafka \u015fi pa\u015fi de dans se conecteaz\u0103 la numele Adela, nod de circula\u0163ie al traseelor imaginare. Personajul principal al volumului \u201eRock \u00een Praga\u201d (ed. Herg Benet, 2011), semnat de Andrei Zb\u00e2rnea, aminte\u015fte de \u201eadolescentul miop\u201d eliadesc devenit un Midas inocent care, cu elegan\u0163\u0103 \u015fi cu un aer confesiv, preface tot ce atinge \u00een poezie. Un film par\u0163ial voalat se deruleaz\u0103 \u00eenaintea ochilor no\u015ftri. Ochelarii neo-romantici, aburi\u0163i de o (auto-)ironie fin\u0103, prind bine acolo unde hipermetropia \u015fi timiditatea \u201enu permit dec\u00e2t presupuneri\u201d, \u00eenc\u00e2t masca de inginer cade de pe chipul de poet.
\nUleiul pove\u015ftii e volatil, \u00eentruc\u00e2t desenul ei are pu\u0163ine puncte fixe, \u00eens\u0103 erosul \u201emi\u015fcat\u201d, cu nervul unei arte naive, de scurta \u00eent\u00e2lnire, \u00een care a avut loc un unic dialog despre Rom\u00e2nia \u015fi Macedonia, e unul cu at\u00e2t mai intens: \u201epielea ta miroase a bambus a struguri \u00eei v\u0103d umbra \u00een felinarele de pe strad\u0103\u201d (only a masochist could love such a narcissist). Un dialog \u00een care conven\u0163ia tacit\u0103 este ca niciunul dintre parteneri s\u0103 nu vorbeasc\u0103 despre ceea ce \u00eei este familiar. Iubita este recreat\u0103 din fr\u00e2nturi de amintiri precum o alt\u0103 Galateea, \u00een jurul c\u0103reia \u00eenchipuirea graviteaz\u0103.
\n\u00cen acest context, e de la sine \u00een\u0163eles c\u0103 Adela cap\u0103t\u0103 tr\u0103s\u0103turi arhetipale, cu reverbera\u0163ii ce \u00eempletesc nostalgia paradisului cu presim\u0163irea unei golgote: \u201ete vedeam \u00een toate turnurile cu orologiu erai o matrio\u015fc\u0103 desf\u0103c\u00e2ndu-te \u00eencet la contactul cu oasele criptat\u0103 \u00eentre coastele mele fr\u00e2nte\u201d (kafka). Chipul necunoscutei \u00eenc\u0103 mai sclipe\u015fte \u00een cristalele timpului evaporat, abia vizibil, poten\u0163\u00e2nd melosul elegiac al stingerii unei lumini: \u201enici nu mai \u015ftii s\u0103 dansezi nu demult d\u0103deai lec\u0163ii de tango unor auti\u015fti\/ mi-ai intonat un mar\u015f funebru poate un requiem ceva din tine s-a stins nu mai sunt lacrimi z\u00e2mbete chipul t\u0103u e invadat de flori de cire\u015f flori de vi\u015fin\u201d (lec\u0163ii de tango). La trezirea din reveria \u00een care erosul (re)pl\u0103smuie\u015fte figura feminin\u0103, ceea ce aminte\u015fte pe undeva de efectele tarkovskiene din \u201eSolaris\u201d, Adela se transform\u0103 \u00een S\u00e2nziana!
\n\u00cen cea de-a doua parte, contrastele se ascut, o dat\u0103 cu intrarea \u00een zona motivelor culturii rock. Dintru \u00eenceput sunt evocate knock-out-ul, evitat la limit\u0103, masca pliat\u0103 pe o \u201esiluet\u0103 indefinit\u0103\u201d, tres\u0103ririle generate de \u201ereac\u0163iile adverse ale c\u0103rnii\u201d, revolta poeziei fa\u0163\u0103 de sterpiciunea unei culturi-surogat a consumismului: \u201ebur\u0163ile de general nu nasc poezie\/\/ ci\/\/ vegheaz\u0103 alte bur\u0163i de generali c\u00e2rpite\/ cu solda\u0163i din alte filme\u201d (track \u015fase: (\u00eencearc\u0103)). Se \u00eencearc\u0103 st\u0103ri-limit\u0103, se traverseaz\u0103 lame \u00eentinse peste abisuri: \u201edeschide fiecare punct al ochilor t\u0103i\/ la fel cum ai culege flori de c\u00e2mp\/ din din\u0163ii unui animal de prad\u0103\u201d (track patru: (apropie-te)).
\nEste evocat\u0103 nevoia unei terapii ce nu \u00eencape \u00een pagini de carte, fie ele \u015fi A4, pentru c\u0103 starea de boal\u0103 a umanit\u0103\u0163ii vine dintr-o \u00eenl\u0103n\u0163uire a p\u0103catelor \u015fi o \u00eendep\u0103rtare de Dumnezeu, ambele ascunse sub straturi de timp. Impresioneaz\u0103 grija pentru micile spa\u0163ii de final din benzile memoriei, \u00een care domne\u015fte acea lini\u015fte \u00eendelung c\u0103utat\u0103 \u015fi pre\u0163uit\u0103, \u00een care poetul ia pulsul vie\u0163ii.
\n\u00cen ultima parte a volumului, iedera e tocmai semnul acoperirii traumei profunde, al protej\u0103rii, prin proliferarea plasmei poetice, a camerei interioare, ascunse, a locului tragic \u00een care s-a \u00eent\u00e2mplat ceva ce dep\u0103\u015fe\u015fte capacitatea min\u0163ii umane de a \u00eendura: \u201eai pierdut la rulet\u0103\/ sunetele din camera de tortur\u0103\/ cineva te-a g\u0103sit\/ era prea t\u00e2rziu\/\/ noroiul acoperise durerea\/\/ c\u00e2t\u0103 lini\u015fte e aici\/ iedera proasp\u0103t\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie pere\u0163ii (\u2026) nu las\u0103 urme inutile pe retin\u0103\/ se scurge\/ peste blocuri mirosind a t\u0103m\u00e2ie\u201d (ieder\u0103. memoriei bunicului meu, Vasile Petre).
\n\u00cen acest \u00eentuneric profund, al durerii nem\u00e2ng\u00e2iate, se fac vizibile, dup\u0103 cum vedem, urmele fosforescente ale prezen\u0163ei sacrului, \u00een fond, urmele dragostei lui Dumnezeu care acoper\u0103, ca \u015fi cu o ieder\u0103 de har, r\u0103nile de moarte ale umanit\u0103\u0163ii, salv\u00e2nd totodat\u0103 via\u0163a ce pulseaz\u0103 \u00een aceast\u0103 carte: \u201eiedera a acoperit paginile acestei c\u0103r\u0163i\/ nu \u00eei ucide\/ nu \u00eei ucide pulsul\u201d (outro doi:).
\nRadu Voinescu eviden\u0163iaz\u0103 \u00een prefa\u0163a volumului suflul \u201eretro-romantic\u201d al rostirii poetice, o anume \u201eduritate de metal\u201d ap\u0103r\u00e2nd \u00eembl\u00e2nzit\u0103 \u201e\u00een fa\u0163a frumuse\u0163ii lumii \u015fi mai ales atunci c\u00e2nd este supus\u0103 de for\u0163a irezistibil\u0103 a iubirii\u201d. \u201eNu e nimic tri\u015fat sau mimat\u201d \u00een acest volum, scrie Claudiu Komartin, care \u00eentrevede \u00een aceast\u0103 \u201ebiografie sentimental\u0103\u201d procesul de limpezire al unei voca\u0163ii. \u201eUn om de z\u0103pad\u0103 \u00eenv\u0103luit \u00een ieder\u0103 cu Adela pe post de cap\u201d, scrie Mihai Vakulovski, iar Felix Nicolau \u00eentrege\u015fte tabloul referin\u0163elor critice, remarc\u00e2nd \u201emetabolismul\u201d aparte al unei poezii seduc\u0103toare, marcat\u0103 de o ironie \u201eplacat\u0103 cu nostalgie cultural\u0103, ba chiar \u015fi cu melancolie\u201d, ron\u0163\u0103ind \u201eprezentul \u015fi istoria, f\u0103r\u0103 s\u0103 acumuleze pic de celulit\u0103 verbal\u0103 pe \u015folduri\u201d. Asist\u0103m, astfel, la un debut remarcabil, ce contureaz\u0103 o voce distinct\u0103 \u00een c\u00e2mpul poeziei actuale. <\/p>\n


\nCORNEL GALBEN<\/strong>
\n\"\"

Fanteziile r\u0103st\u0103lm\u0103citorului<\/strong><\/p>\n

\tLa doi ani de la debutul editorial, cel care tocmai f\u0103cuse un Transplant de sinceritate (Editura Crigarux, Piatra Neam\u0163, 2007) revine \u00een aten\u0163ia cititorilor, de data aceasta cu recomandarea criticului Petre Isachi. \u00cen tiparele acestuia, Emil Ariton e afiliat g\u00e2ndirii poetice barbiene, urmele de ermetism pe care le identific\u0103, asociate cu intui\u0163ia matematic\u0103 derivat\u0103 din profesia de baz\u0103 a autorului, conduc\u00e2ndu-l la concluzia c\u0103 poetul spion, cum singur se caracterizase, e dionisiac prin viziune \u015fi apolinic prin form\u0103 \u015fi temperament poetic.
\n\tF\u0103r\u0103 a-l contrazice, \u00een\u0163eleg\u00e2nd oarecum altfel \u201et\u0103inuirea, confuzia, \/ drama \u015fi calea st\u00e2ncoas\u0103 a vie\u0163ii\u201c, nem\u0163eanul de azi (n. 28 martie 1949, \u00een Buc\u015fe\u015fti, jude\u0163ul Bac\u0103u) se vede mai degrab\u0103 un \u201eintrus \u015fi scrib n\u0103scocind baliverne\u201c, convertit din cititor de versete \u00een recuperator de poeme.
\n\tEschiv\u00e2ndu-se s\u0103 \u201edezr\u0103d\u0103cinez(e) am\u0103girea \/ \u015fi s\u0103 divulge(e) p\u0103c\u0103li\u0163ilor \/ o erezie cu aparen\u0163\u0103 de elocven\u0163\u0103\u201c, el continu\u0103 traiectoria pe care s-a \u00eenscris la debut, confrunt\u00e2nd \u015fi \u00een R\u0103st\u0103lm\u0103ciri, fantezii, retrostihuri (Editura Timpul, Ia\u015fi, 2009) \u201enelini\u015ftea \/ cu \u00eenscen\u0103ri \u015fi capricii \u015fi reverie, \/ printr-un tumult de obsesii\u201c, \u015fi, aidoma unui \u201ccaligraf de inscrip\u0163ii\u201d, \u00ee\u015fi ordoneaz\u0103 g\u00e2ndurile \u015fi tr\u0103irile tot \u00een trei cicluri, grup\u00e2ndu-\u015fi poemele tematic \u015fi u\u015fur\u00e2ndu-ne astfel calea spre \u201earca imagina\u0163iei\u201d, izvoditoare de poveste \u015fi \u201en\u0103sc\u0103toare de elegii\u201c.
\n\tPrimul dintre ele \u2013 R\u0103st\u0103lm\u0103ciri \u2013 se deschide cu o r\u0103st\u0103lm\u0103cire a artei poetice, \u00een care n\u0103scocitorul de baliverne se mi\u015fc\u0103 printre \u201emae\u015ftrii ce se c\u0103znesc s\u0103 ating\u0103 \/ culmile, serpentinele artei\u201c, pref\u0103c\u00e2ndu-se c\u0103 scotoce\u015fte \u201cinsolite \/ m\u00e2zg\u0103lituri, \/ necondamnat de justi\u0163ia literar\u0103\u201d \u015fi \u00eendemn\u00e2ndu-ne s\u0103-i parodiem farsele, r\u0103st\u0103lm\u0103cind la r\u00e2ndu-ne iluzia, peregrinarea, evolu\u0163ia, surescitarea, f\u0103r\u0103delegea, metamorfoza, contemplarea, r\u0103zg\u00e2ndirea, t\u0103m\u0103duirea \u015fi toate cele 21 de st\u0103ri prin care \u201csporadic(ul) amator de simboluri\u201d \u015fi de \u201csuveniruri\u201d ne poart\u0103, \u201ere\u00een\u0103l\u0163\u00e2nd f\u00e2lf\u00e2irea \u00eenaripat\u0103\u201d.
\n\tD\u00e2nd \u201csupravie\u0163uirii prioritate\u201d, poetul care a scris despre \u201ehaos \u015fi despre trecutul \/ unei iubiri ce s-a desprim\u0103v\u0103rat alerg\u00e2nd, \/ str\u0103mutat\u0103 \u00een amintire\u201c penduleaz\u0103, nu doar \u00een cel de-al doilea ciclu, \u00centre real \u015fi fantastic, tr\u0103ind c\u00e2nd \u201cteama de vestejire \u015fi uscare\u201d, c\u00e2nd vraja \u00eenc\u0103ier\u0103rii caprifoiului cu mimozele, c\u00e2nd alunec\u00e2nd pe \u201epojghi\u0163a dintre via\u0163\u0103 \u015fi moarte\u201c.
\n\tAflat nu de pu\u0163ine ori la \u201egrani\u0163a dintre istorie \u015fi isterie\u201c, poetul \u00eengrijorat c\u0103 sentimentele mor d\u0103 fr\u00e2u liber \u00eenchipuirii \u015fi ne demonstreaz\u0103, discret, c\u0103 mai exist\u0103 c\u00e2te ceva de care s\u0103 se mire, c\u0103 \u201er\u0103t\u0103cirea \u015fi zbuciumul \/ din zborul unei p\u0103s\u0103ri printr-un metrou\u201c te poate \u00eenfiora la fel ca \u015fi \u201cmurmurul v\u00e2ntului r\u0103t\u0103cit pe uli\u0163\u0103\u201d, ceea ce-l \u00eendrituie s\u0103 aduc\u0103 \u201elaud\u0103 faptului demiurgic, divers\u201c, s\u0103 se bucure \u015fi s\u0103 se \u00eentristeze \u201eiubind\u201c, dar \u015fi s\u0103 se transforme \u00eentr-un ap\u0103r\u0103tor al naturii, bodog\u0103nind pe l\u00e2ng\u0103 un \u201eabis cu r\u0103g\u0103lii\u201c \u015fi milit\u00e2nd pentru ocrotirea unui \u201ehabitat prielnic spre d\u0103inuire\u201c.
\n\tAceste veritabile \u201eexcursii spre dezm\u0103rginiri creatoare\u201c ne confirm\u0103 c\u0103 avem \u00een fa\u0163\u0103 un \u201eexcentric sedus de priveli\u015fti terestre\u201c, un \u201esporadic colec\u0163ionar de impruden\u0163e\u201c orientat spre \u201etravaliu \u015fi compozi\u0163ie\u201c, \u00eenc\u0103 sedus de \u201e\u0163ara de ofilire\u201c \u015fi de spiritual rug\u0103ciunii ca \u201eantidot al abrutiz\u0103rii\u201c.
\n\tPoate \u015fi de aceea, exers\u00e2nd arta de a \u201esupravie\u0163ui melancolic\u201c, poetul se simte mult mai \u00een largul s\u0103u \u00een tiparele versului clasic, \u00een care g\u0103se\u015fte lesne \u201eseve \u015fi infuzii\u201c originale, ce-l transform\u0103 instantaneu \u00eentr-un \u201emenestrel cu solfegii nostalgice\u201c, capabil s\u0103 armonizeze cuv\u00e2ntul din \u201efo\u015fnet \u015fi din c\u00e2ntec\u201c \u015fi s\u0103 vr\u0103jeasc\u0103 iubitorul de poezie prin aceste Retrostihuri \u00eentr-o interpretare nostalgic\u0103, dintre care alegem spre exemplificare chiar poezia ce deschide ciclul: Frecvent\u00e2nd cenacluri p\u00e2n\u0103 \u015fi zevzecii, \/ simt c\u0103 a luat-o razna, poezia, \/ unde simptomatic se foiesc culbecii \/ \u015fi se ofile\u015fte-n vers melancolia. \/\/ C\u00e2nd avem prilejul de-a ne re\u00eentoarce \/ c\u0103tre retrostihuri pre\u0163uind sculptura, \/ amintind de muze, erenii \u015fi parce, \/s\u0103-ncerc\u0103m cu rima \u015fi \u00eenfloritura, \/\/ O revigorare a r\u0103st\u0103lm\u0103cirii, \/ captiva\u0163i de r\u00e2vna de-a g\u0103si ostrovul, \/ unde ca-n pictur\u0103 d\u00e2ndu-i har privirii, \/ combin\u00e2nd nuan\u0163e se ob\u0163ine movul. (Combin\u00e2nd nuan\u0163e se creeaz\u0103 movul).
\n\tSclipitorul joc de cuvinte din aceste ultime poeme probeaz\u0103 c\u0103 Emil Ariton e un artisan al compozi\u0163iei, muzicalitatea \u015fi for\u0163a de sugestie a versurilor provoc\u00e2nd la fiecare pas o \u201e\u00eenc\u0103ierare de v\u00e2rtejuri\u201c ce te conduce spre v\u00e2rful piscului, semn c\u0103 \u201e\u00eembl\u00e2nzitorul \u015fi detectivul poet\u201c a ars rapid etapele, \u00eendrept\u00e2ndu-se cu pa\u015fi siguri spre un \u201emai mistic rafinament al discursului\u201c \u015fi spre poezia adev\u0103rat\u0103. <\/p>\n


\nMioara Bahna<\/strong>
\n\"\"

Paradisul chimonourilor \u2013 Yasunari Kawabata: Vechiul ora\u015f imperial<\/strong><\/p>\n

Apreciat drept capodopera lui Yasunari Kawabata, primul nipon laureat al Premiului Nobel pentru Literatur\u0103 (1968), romanul Vechiul ora\u015f imperial [Koto] \u2013 Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 2009, \u00een traducerea Anc\u0103i Foc\u015feneanu \u2013 se distinge de la \u00eenceput printr-un rafinament al imaginilor, comparabil cu acela din artele plastice japoneze. \u00cen planul scriiturii, rafinamentul induce un lirism care \u00eenv\u0103luie \u00eentreaga carte, deloc spectaculoas\u0103 la nivelul ac\u0163iunii desf\u0103\u015furate pe dou\u0103 planuri, unul urm\u0103rind-o pe Chieko, fiica unui artist artizan, Takichir\u014d Sata, st\u0103p\u00e2nul unui magazin de stofe tradi\u0163ionale \u015fi, totodat\u0103, cel care concepe, prin \u00eendelungi osmoze de imagini \u015fi sentimente, modele de \u0163es\u0103turi, obi-uri sau chimonouri, axul vie\u0163ii lumii tradi\u0163onale de aici (Takichir\u014d, chiar \u015fi c\u00e2nd era acas\u0103, st\u0103tea s\u0103 lucreze \u015fi c\u00e2te o jum\u0103tate de zi, la biroul pe care-l pusese \u00een camera de oaspe\u0163i, l\u00e2ng\u0103 ultima fereastr\u0103 ce d\u0103dea spre gr\u0103dina interioar\u0103 cu felinarul cre\u015ftin. \u00cen cele dou\u0103 scrinuri \u00eenvechite de lemn pre\u0163ios din spatele biroului erau puse mostre de stofe cu modele clasice chineze\u015fti \u015fi japoneze. Iar etajera de l\u00e2ng\u0103 scrinuri era plin\u0103 cu cataloage de \u0163es\u0103turi din diferite \u0163\u0103ri), iar pe cel\u0103lalt plan, lumea nipon\u0103 de dup\u0103 Al Doilea R\u0103zboi Mondial.
\n Romanul, de un pitoresc debordant, e construit monografic, imaginile dezvolt\u00e2ndu-se concentric, de la casa familiei Sata, cuprinz\u00e2nd apoi str\u0103zile din jur, \u00eenglob\u00e2nd tot ora\u015ful Kyot\u014d, Vechiul ora\u015f imperial, gr\u0103dinile din jurul acestuia, a\u015fez\u0103rile rurale cu peisajul lor paradiziac, din apropiere \u015fi revenind, de fiecare dat\u0103, de unde s-a plecat. Culoarea local\u0103 \u015fi temporal\u0103, contribuind esen\u0163ial la construc\u0163ia monografic\u0103 a operei, se a\u015fterne minu\u0163ios, prin descrierea ora\u015fului \u015fi prin toponimele care abund\u0103 \u00een text: Magazinul de stofe pentru chimonouri al lui Sata se afl\u0103 \u00een cartierul Nakagy\u014d; Chieko a ie\u015fit din pr\u0103v\u0103lie, duc\u00e2nd un co\u015f mare de cump\u0103r\u0103turi pe bra\u0163. Mergea la magazinul Yubahan din cartierul Fuyamachi, travers\u00e2nd bulevardul Oike, dar s-a oprit o vreme pe strad\u0103 s\u0103 admire cerul de deasupra muntelui Eizan p\u00e2n\u0103 spre muntele Kitayama, care p\u0103rea cuprins de fl\u0103c\u0103ri. La fel, naratorul ofer\u0103 o sumedenie de imagini de interioare, prin care se construie\u015fte spa\u0163iul \u00een care se desf\u0103\u015foar\u0103 via\u0163a acestei lumi exotice fascinante prin ezoterismul care se b\u0103nuie\u015fte la orice pas. De pild\u0103, \u00een casa familiei Sata, sub birou \u015fi sub perna zabuton, pe care st\u0103tea Takichir\u014d se \u00eentindea un covor de pre\u0163, adus din str\u0103in\u0103tate. Iar \u00een jurul lui Takichir\u014d era o perdea de p\u00e2nz\u0103 valoroas\u0103 din sud; Odaia de la etaj, a c\u0103rei fereastr\u0103 z\u0103brelit\u0103 d\u0103dea \u00een fa\u0163a casei, avea tavanul jos \u015fi era simpl\u0103, servind drept dormitor angaja\u0163ilor. Se trecea acolo din coridorul de l\u00e2ng\u0103 gr\u0103dina interioar\u0103. \u015ei din magazin puteai urca \u00een ea. Uneori \u00eei g\u0103zduiau acolo pe clien\u0163ii \u00eensemna\u0163i (…) … camera de oaspe\u0163i se continua din magazin p\u00e2n\u0103 \u00een spate \u015fi pe ambele p\u0103r\u0163i erau \u00eengr\u0103m\u0103dite rafturi pentru stofe (…). Tot anul, pe jos r\u0103m\u00e2nea a\u015fternut\u0103 o rogojin\u0103 de palmier. \u00cen partea din spate a acestui etaj, tavanul era \u00eenalt \u015fi se aflau acolo dou\u0103 camere de \u015fase t\u0101t\u0101mi, care reprezentau camera de zi a familiei \u015fi dormitoarele; Chieko s-a ridicat, a str\u0103b\u0103tut magazinul \u015fi a cobor\u00e2t \u00een coridorul f\u0103r\u0103 pardoseal\u0103. La \u00eenceput, acesta fusese \u00eengust \u015fi str\u0103b\u0103tuse casa de la un cap\u0103t la cel\u0103lalt. Iar l\u00e2ng\u0103 peretele din partea opus\u0103 magazinului se afla o vatr\u0103 veche \u015fi tot aici era \u015fi buc\u0103t\u0103ria de var\u0103. Acum, bine\u00een\u0163eles, nu se mai folosea vatra. \u00cen spatele ei era o sob\u0103 cu gaze cu mai multe ochiuri, iar podeaua era pardosit\u0103 cu sc\u00e2ndur\u0103 (…). Totu\u015fi vatra veche nu fusese d\u0103r\u00e2mat\u0103 (…). Acest lucru se datora probabil credin\u0163ei (…) \u00een zeul focului sau al vetrei, Okudo-san. Un talisman \u015fintoist a\u015fezat \u00een spatele vetrei ap\u0103ra \u00eempotriva incendiilor, iar pe poli\u0163\u0103 erau \u00een\u015firate p\u0103pu\u015fi de c\u00e2rp\u0103 reprezent\u00e2ndu-l pe zeul Hotei cel burtos, cel care aduce noroc \u00een c\u0103minele oamenilor. P\u00e2n\u0103 se adunau \u015fapte p\u0103pu\u015fi, \u00een fiecare an, \u00een prima zi a zodiei calului, se mergea la sanctuarul Inari din Fushimi \u015fi se cump\u0103ra una nou\u0103. Dac\u0103 \u00eentre timp murea cineva din cas\u0103, se aruncau toate p\u0103pu\u015file str\u00e2nse p\u00e2n\u0103 atunci \u015fi se lua totul de la \u00eenceput p\u00e2n\u0103 se f\u0103ceau iar\u0103\u015fi \u015fapte p\u0103pu\u015fi.
\n De o aten\u0163ie de excep\u0163ie se bucur\u0103 \u00eens\u0103 descrierea vestimenta\u0163iei tradi\u0163ionale, \u00een special a chimonourilor \u015fi a obi-urilor, dar \u015fi a hainelor de lucru: Chimonoul de var\u0103 yukata era \u00eencins cu un obi ro\u015fu \u00eengust\u201d: \u201eFata avea prinse la spate cu panglica tasuki m\u00e2necile lungi ca ni\u015fte cilindri, de culoare indigo. Purta pantaloni de lucru, \u015for\u0163, ap\u0103r\u0103tori pentru palme \u015fi \u00een plus o basma tenugui pe cap. \u015eor\u0163ul era petrecut p\u00e2n\u0103 \u00een spate \u015fi, lateral, pe coapse, avea dou\u0103 cr\u0103p\u0103turi. Doar obi-ul sub\u0163ire se ivea ro\u015fiatic de sub pantaloni. \u015ei celelalte fete erau \u00eembr\u0103cate \u00een acela\u015fi fel. Era un port de la \u0163ar\u0103, care sem\u0103na cu cel al fetelor din satele Ohara \u015fi Shirakawa, dar nu era portul fetelor care merg s\u0103 v\u00e2nd\u0103 produse la ora\u015f, ci doar hainele de munc\u0103 ale celor care lucreaz\u0103 la munte. Ar\u0103tau aidoma tuturor femeilor care lucreaz\u0103 la munte sau la c\u00e2mp \u00een Japonia.
\n De\u015fi ac\u0163iunea se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00eentr-o perioad\u0103 de convulsii, \u00een plan mondial, scriitorul nu face dec\u00e2t sporadic aluzie la acestea \u015fi la influen\u0163ele occidentale tot mai pregnante pretutindeni, preocuparea lui major\u0103 fiind sublinierea conservatorismului definitoriu al acestei lumi, care-i confer\u0103 o aur\u0103 ezoteric\u0103. Impresia de ansamblu este c\u0103 lumea nipon\u0103, a\u015fa cum o surprinde Yasunari Kawabata tr\u0103ie\u015fte totul la modul ritualic, indiferent c\u0103 e vorba de temple, case particulare sau cartiere ale pl\u0103cerilor locuite de ghei\u015fe. Se aminte\u015fte, a\u015fadar, de un num\u0103r incalculabil de ritualuri, la care oamenii iau parte nu neobosi\u0163i, ci cu o prospe\u0163ime \u015fi cu un entuziasm ca \u015fi c\u00e2nd fiecare dintre acestea ar fi primul \u015fi ultimul din via\u0163a fiec\u0103ruia: Shichidomairi, cele legate de s\u0103rb\u0103toarea Gion, de S\u0103rb\u0103toarea nalbelor, de culesul ceaiului verde etc. \u015ei tot ritualic se petrec apropierile de natur\u0103: vizitarea cire\u015filor \u00eenflori\u0163i, a arborilor de camfor, a ar\u0163arilor, a cedrilor din Kitayama etc., toate acestea fiind puncte de reper ale unei lumi care d\u0103 o aten\u0163ie deosebit\u0103 spiritului, c\u0103ut\u00e2nd cu obstina\u0163ie armonia, echilibrul \u00een linie, culoare, nuan\u0163\u0103, cu un calm imperturbabil, calcul\u00e2nd totul, fiind organic direc\u0163ionat\u0103 spre perfec\u0163iune.
\n At\u00e2t naratorul, c\u00e2t \u015fi lumea pe care o investigheaz\u0103 \u00een paginile c\u0103r\u0163ii vibreaz\u0103 la frumos, indiferent unde s-ar localiza acesta, \u00een frunzi\u015ful copacilor, \u00een mireasma frunzelor, \u00een fr\u0103gezimea unui obraz, \u00eentr-o \u0163es\u0103tur\u0103, \u00eentr-un desen. Descrierile abundente din text transmit, de aceea, voluptatea tr\u0103it\u0103 \u00een consonan\u0163\u0103 cu personajele: L\u0103s\u00e2nd la o parte Shigakuinriky\u016b, z\u0103voiaele de pini de la palatul imperial Goj\u014d sau copacii din gr\u0103dina \u00eentins\u0103 de la templul Kodera, \u015firurile de s\u0103lcii pl\u00e2ng\u0103toare din Kiyamachi \u015fi de pe malul r\u00e2ului Takase-gawa \u015fi cele de la Goj\u014d \u015fi Horikawa sunt cele care atrag imediat privirile turi\u015ftilor, fiind chiar \u00een centrul ora\u015fului. Sunt \u00eentr-adev\u0103r s\u0103lcii pl\u00e2ng\u0103toare. Crengile verzi at\u00e2rn\u0103 mai s\u0103 ating\u0103 p\u0103m\u00e2ntul \u015fi sunt at\u00e2t de bl\u00e2nde \u00een aplecarea lor. Acela\u015fi lucru se poate spune despre pinii ro\u015fii de la Kitayama, ale c\u0103ror crengi se \u00eentind domol, \u00eent\u00e2lnindu-se \u00een cercuri line.
\n Scriitorul surprinde permanent apeten\u0163a japonezului legat de tradi\u0163ie pentru armonie, c\u0103ut\u00e2nd s-o transfere pe cea din natur\u0103 \u00een art\u0103 \u015fi apoi s\u0103 o instaureze ca autoritate suprem\u0103 \u00een rela\u0163ia sa cu lumea, permi\u0163\u00e2ndu-i astfel s\u0103 traduc\u0103 \u00een limbaj omenesc \u201esentimentele\u201d naturii. De pild\u0103, o fat\u0103, adres\u00e2ndu-i-se lui Chieko, remarc\u0103: Chimonoul \u0103sta \u00een culori obi\u015fnuite \u00ee\u0163i scoate \u015fi mai mult \u00een relief frumuse\u0163ea, prin contrast cu verdele crud, iar Chieko, la r\u00e2ndul ei, e preocupat\u0103 de mireasma \u00een\u0103bu\u015fitoare a frunzelor sau exclam\u0103: Of, chiar \u015fi cire\u015fii ro\u015fii pl\u00e2ng\u0103tori de la templul Heian au momentele lor de singur\u0103tate \u015fi sunt cople\u015fi\u0163i de puterea unui astfel de sentiment. Pe de alt\u0103 parte, scuturarea florilor e perceput\u0103 ca elegant\u0103, \u00een timp ce cire\u015fii cu flori mari sau b\u0103tute din Omuro \u00eenfloresc t\u00e2rziu pentru ni\u015fte pomi care cresc \u00een ora\u015f \u015fi p\u0103reau un ecou al \u00eenfloririi cire\u015filor \u00een vechea capital\u0103. De altfel, cire\u015ful este un laitmotiv al vie\u0163ii de aici: Cel mai minunat lucru din gr\u0103dina sanctuarului este micul z\u0103voi de cire\u015fi pl\u00e2ng\u0103tori de un ro\u015fu \u00eenchis, care d\u0103 un farmec aparte parcului. Cu siguran\u0163\u0103 nimic nu \u00eentruchipeaz\u0103 mai bine venirea prim\u0103verii \u00een Kyot\u014d dec\u00e2t \u00eenflorirea cire\u015filor; La intrarea \u00een coridorul din partea de vest, rev\u0103rs\u0103rile de flori de cire\u015fi pl\u00e2ng\u0103tori de un ro\u015fu aprins te f\u0103ceau s\u0103 sim\u0163i prim\u0103vara p\u00e2n\u0103 \u00een ad\u00e2ncul inimii. Asta e adev\u0103rata prim\u0103var\u0103. Copacii sunt plini de flori ro\u015fii, b\u0103tute, p\u00e2n\u0103 \u00een v\u00e2rful crengilor lor sub\u0163iri care at\u00e2rn\u0103 spre p\u0103m\u00e2nt \u015fi te fac s\u0103 te g\u00e2nde\u015fti c\u0103 o ploaie de flori a c\u0103zut peste ramuri, nu c\u0103 pomii au dat na\u015ftere florilor; Printre crengile \u00eenc\u0103rcate de flori ro\u015fii b\u0103tute, de partea cealalt\u0103 a iazului, se z\u0103reau mun\u0163i \u00eenve\u015fm\u00e2nta\u0163i \u00een frunzi\u015ful crud.
\n Mai mult, av\u00e2nd o sensibilitate exacerbat\u0103, niponii lui Kawabata g\u0103sesc de multe ori necesar s\u0103 intervin\u0103 \u2013 paradoxal \u2013 pentru a corecta natura, stimul\u00e2ndu-i apropierea de perfec\u0163iune, a\u015fa cum \u015fi-o reprezint\u0103 ei: Pe malul r\u00e2ului Kiyotaki, se \u00eengr\u0103m\u0103deau unii \u00eentr-al\u0163ii mun\u0163i abrup\u0163i. Privirilor li se \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa \u00eentr-adev\u0103r o p\u0103durice minunat\u0103 de cedri. \u00ce\u0163i d\u0103deai seama dintr-o privire c\u0103 oamenii au pus inim\u0103 s\u0103-i fac\u0103 pe to\u0163i s\u0103 creasc\u0103 drep\u0163i \u015fi falnici.
\n Acest sim\u0163 excep\u0163ional al armoniei \u015fi al propor\u0163iilor \u00eei face, deci, s\u0103 reac\u0163ioneze at\u00e2t la frumos, c\u00e2t \u015fi atunci c\u00e2nd constat\u0103 o abatere de la perfec\u0163iune. De pild\u0103, c\u00e2nd la Gr\u0103dina Botanic\u0103, \u00een jurul f\u00e2nt\u00e2nii arteziene, \u00eenfloresc lalelele, Shige, mama lui Chieko, exclam\u0103: Vai ce peisaj nepotrivit cu ora\u015ful Kyot\u014d! Nu-i de mirare c\u0103 americanii \u015fi-au construit casele aici… Iar tat\u0103l, Takichir\u014d, pornind de la aceea\u015fi imagine, insinueaz\u0103 chiar c\u0103 arta e adeseori superioar\u0103 naturii, chiar dac\u0103 pleac\u0103 de la aceasta: Eu n-am ochi pentru lalelele astea \u015fi nu sunt pe gustul meu chimonourile \u015fi br\u00e2urile cu model de lalele, dar dac\u0103 le-ar picta un pictor bun, lalele ar deveni desigur un tablou cu via\u0163\u0103 ve\u015fnic\u0103. Uneori \u00eens\u0103 mi\u015fcarea e \u015fi invers, dinspre natur\u0103 spre om: \u00eentrebat\u0103 de mama sa de ce-i place s\u0103 mearg\u0103 \u00een satul Kitayamasugi, Chieko \u00eei r\u0103spunde: Pentru c\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc ce minunat ar fi dac\u0103 \u015fi sufletele oamenilor ar fi a\u015fa de drepte precum sunt frumo\u015fii cedri de acolo. Totodat\u0103, autocaracteriz\u00e2ndu-se, \u00een acela\u015fi context, ea adaug\u0103: Eu nu am puterea ar\u0163arului… Sunt mai degrab\u0103 cum sunt viorelele care cresc \u00een scorburile lui.
\n Romanul e construit simetric: primul capitol e intitulat Flori de prim\u0103var\u0103, iar ultimul \u2013 Flori de iarn\u0103 \u015fi fiecare dintre celelalte capitole are c\u00e2te un titlu cu \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 liric\u0103 incontestabil\u0103: Templul de maici \u015fi z\u0103brelele, Ora\u015ful chimonourilor, Cedrii de pe muntele Kitayama, S\u0103rb\u0103toarea Gion, Culorile toamnei, Verdele pinilor, \u201eSurori \u00een toamn\u0103 t\u00e2rzie.
\n \u00cen privin\u0163a personajelor, acestea, at\u00e2t cele individuale, c\u00e2t \u015fi personajul colectiv, lumea din Kyot\u014d, sunt hipercontemplative. Spre exemplu, \u00een incipitul romanului, Chieko prive\u015fte dou\u0103 tufe de viorele care \u00eenfloresc de c\u00e2\u0163iva ani prim\u0103vara pe trunchiul unui ar\u0163ar b\u0103tr\u00e2n \u015fi, ca \u015fi al\u0163i japonezi, cre\u015fte greieri \u00een vase speciale, pentru a se bucura de c\u00e2ntecul lor. \u00cen acest context, personajul \u00ee\u015fi aminte\u015fte de o poveste veche din China, Universul din Vas. Cele dou\u0103 imagini, ca \u015fi aluzia livresc\u0103, pot fi considerate prologul romanului \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, construc\u0163ii \u00een abis \u2013 mise en ab\u00eeme, forme de oglindire a textului \u00een el \u00eensu\u015fi sau de auto-reflectare, prin care se anticipeaz\u0103 povestea celor dou\u0103 surori, gemene, desp\u0103r\u0163ite devreme de p\u0103rin\u0163ii lor, din motive care pot fi doar presupuse \u2013 s\u0103r\u0103cia, supersti\u0163ia potrivit c\u0103reia gemenii aduc ghinion \u2013, din moment ce ace\u015ftia mor prematur, lu\u00e2nd cu ei pentru totdeauna acest secret. Pe de alt\u0103 parte, imaginile din incipit pot fi descifrate ca metafore ale vie\u0163ii artificiale construite de aceast\u0103 lume care-\u015fi zide\u015fte continuu \u00een jur \u2013 sau m\u0103car \u00eel consolideaz\u0103 \u2013 un paravan de frumuse\u0163e, perpetu\u00e2nd comori artistice str\u0103vechi.
\n Prin urmare, la nivelul ac\u0163iunii, se prezint\u0103 povestea acestei fete, Chieko, caracterizat\u0103 pe \u00eentregul parcurs al c\u0103r\u0163ii exclusiv prin tr\u0103s\u0103turi pozitive (frumuse\u0163e, delicate\u0163e, ging\u0103\u015fie, sensibilitate, inteligen\u0163\u0103, rafinament etc.), care \u015ftie de la p\u0103rin\u0163ii ei o istorie, a c\u0103rei ambiguitate \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 e \u00eentre\u0163inut\u0103 \u00een mod con\u015ftient de ace\u015ftia, cu privire la originea ei: ar fi fost g\u0103sit\u0103, furat\u0103 de ei sau abandonat\u0103 de propriii p\u0103rin\u0163i la u\u015fa magazinului lor. De\u015fi aceste lucruri \u00eei creeaz\u0103 un oarecare disconfort sufletesc, fata pare a se \u00eemp\u0103ca \u00een oarecare m\u0103sur\u0103 cu situa\u0163ia, pun\u00e2nd mai presus de propriile tr\u0103iri pe cele ale tat\u0103lui adoptiv care trece printr-o perioad\u0103 de regres \u00een planul afacerilor \u015fi se confrunt\u0103 \u00een acela\u015fi timp cu o criz\u0103 la nivelul inspira\u0163iei, suprapus\u0103 peste criza unei \u00eemb\u0103tr\u00e2niri premature, lucru care-l determin\u0103 s\u0103 se retrag\u0103 temporar la o m\u0103n\u0103stire unde fiica \u00eel viziteaz\u0103 \u015fi-i aduce spre a se inspira albume de art\u0103 cu picturi ale lui Paul Klee, Matisse, Chagal. \u00centr-o excursie \u2013 obi\u015fnuit\u0103, de altfel \u2013 cu o prieten\u0103 \u00een Kitayamasugi, aceasta remarc\u0103 \u00een treac\u0103t o fat\u0103 care-i seam\u0103n\u0103 perfect lui Chieko. \u00cen cadrul ceremonialurilor legate, apoi, de s\u0103rb\u0103toarea Gion, aceasta o \u00eent\u00e2lne\u015fte pe fata din sat de la care afl\u0103 c\u0103 sunt gemene. Cum totul e discret \u00een manifest\u0103rile celor de aici, pe Naeko, sora lui Chiecko, o \u00eent\u00e2lne\u015fte Hideo, un t\u00e2n\u0103r artizan, \u0163es\u0103tor de obi-uri, care o confund\u0103 cu sora ei, pe care o iubea \u015fi cu care ar fi urmat s\u0103 se c\u0103s\u0103toreasc\u0103, \u015fi-i vorbe\u015fte, convins c\u0103 se adreseaz\u0103 celeilalte, promi\u0163\u0103ndu-i s\u0103-i \u0163eas\u0103 un nou obi. Urmarea e c\u0103 t\u00e2n\u0103rul se c\u0103s\u0103tore\u015fte cu aceasta, iar pe Chieko destinul o \u00eendreapt\u0103 spre un alt t\u00e2n\u0103r, priceput \u00een afacerile pe care le desf\u0103\u015foar\u0103 de genera\u0163ii familia ei. A\u015fadar, nimic spectaculos.
\n \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu romanul lui Yasunari Kawabati, Ioana P\u00e2rvulescu observ\u0103 c\u0103 spre deosebire de Murakami, atipic \u015fi complet occidentalizat, Kawabata ofer\u0103 tot ceea ce ai a\u015ftepta de la un romancier cu specific oriental: fine\u0163ea de stamp\u0103 a scriiturii, farmecul discre\u0163iei \u00eentr-o lume infuzat\u0103 de nostalgie din cauza disolu\u0163iei inevitabile a ceea ce era odat\u0103 tradi\u0163ional \u00een Japonia, \u00een special ceremoniile sacre la vechile sanctuare \u015fi materialele textile unicat \u0163esute manual din care se confec\u0163ionau inconfundabilele kimonouri, sim\u0163ul estetic extrem de dezvoltat ce pare a curge \u00een venele personajelor la fel de natural precum s\u00e2ngele.
\n \u00cen concluzie, romanul lui Kawabata este reconfortant, prin impresia de stabilitate \u015fi de armonie pe care o genereaz\u0103 acest popor curat la propriu \u015fi la figurat. Fresc\u0103 a unei lumi care \u00ee\u015fi dore\u015fte cu fervoare s\u0103 opreasc\u0103 trecerea timpului sau m\u0103car s\u0103 \u00eenve\u015fniceasc\u0103 valorile perpetuate din genera\u0163ie \u00een genera\u0163ie \u015fi care au permis metamorfozarea unui p\u0103m\u00e2nt s\u0103rac \u00eentr-o oaz\u0103 edenic\u0103, romanul lui Yasunari Kawabata este, a\u015fadar, asemenea universului pe care-l aduce \u00een fa\u0163a cititorului, opera unui artizan, atent la orice detaliu, pentru ca armonia asociat\u0103 cu discre\u0163ia \u00een tot \u015fi toate, c\u0103rora le e imn, s\u0103 nu fie \u00een niciun chip lezat\u0103. <\/p>\n


\nAurel GANEA<\/strong><\/p>\n

Rom\u00e2na care doare<\/strong><\/p>\n

\tDup\u0103 c\u00e2teva luni de tr\u0103it \u00een Fran\u0163a, ca student \u00eent\u00e2rziat, m\u0103 s\u0103turasem. De francezi, cu orgoliul lor coco\u015fesc, de civiliza\u0163ia lor \u0163\u00e2fnoas\u0103 \u015fi exclusivist\u0103. Eu veneam din lumea a treia, ,,du tiers monde\u201d. Colegii mei francezi mi-o repro\u015fau cu emfaz\u0103, de parc\u0103 a\u015f fost \u015fi eu vinovat c\u0103 Rom\u00e2nia r\u0103m\u0103sese o \u0163ar\u0103 subdezvoltat\u0103, c\u0103 veniser\u0103 bol\u015fevicii peste noi. Sau poate eram vinovat \u015fi eu, cine \u015ftie?\u2026
\n\tCam la o lun\u0103 de la venire \u00eei \u00eenv\u0103\u0163asem. Se credeau buricul P\u0103m\u00e2ntului. Nimeni nu mai era \u00een lume ca ei. \u00centr-adev\u0103r, Fran\u0163a era \u015fi este \u0163ara parfumurilor, a modei, a vinurilor, a gastronomiei. Sunt cei mai mari exportatori de vin din lume. \u00ce\u015fi b\u0103teau joc de tot \u015fi de toate. ,,Se moquer de tout\u02dd ar fi trebuit s\u0103 fie demult imnul na\u0163ional al Fran\u0163ei. S\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 mult prea belicoasa ,,La Marseillaise\u201d. Au cel mai s\u00e2ngeros imn din lume. ,,Ca un s\u00e2nge necurat\/S\u0103 ude brazdele noastre\u201d. \u0162inta bancurilor erau francofonii din statele vecine, dar \u015fi cei din Canada. La fel \u00eei priveau \u015fi pe vecini, pe spanioli, pe italieni\u2026 Nu mai era nimeni ca ei.
\n\tF\u0103ceam parte dintr-o grup\u0103 de 17 francezi, 9 b\u0103ie\u0163i \u015fi 8 fete (pardon, femei), un american, un francofon din Quebec, un neam\u0163 francofil \u015fi un evreu american, originar, prin p\u0103rin\u0163i, din Polonia. \u015ei, bine\u00een\u0163eles, eu, singurul din Est, de care-\u015fi b\u0103teau joc de c\u00e2te ori aveau ocazia. De mine \u015fi de canadian. De neam\u0163 nu se atingeau, civiliza\u0163ia nem\u0163ilor fiind cu mult peste a lor, iar de american nici at\u00e2t. Terminaser\u0103 c\u00e2te o facultate, dar nu-\u015fi g\u0103siser\u0103 de lucru. \u00cencercau acum cu exportul de vinuri.
\n\tColegele mele erau ur\u00e2te. Fran\u0163uzoaicele neao\u015fe sunt ur\u00e2te, sunt fie prea slabe, ca sc\u00e2ndura, fie prea grase, imense. \u015ei cam slobode la gur\u0103. Mie \u00eemi plac femeile zdravene, nu grase. \u00cemi plac femeile grele, nu cele u\u015foare. Erau multe femei frumoase \u00een Fran\u0163a, \u00eens\u0103 corcituri sau str\u0103ine. Fran\u0163uzoaica – fran\u0163uzoaic\u0103 se \u00eembrac\u0103 \u015fleamp\u0103t, dat cu tot ce este la mod\u0103. E o dambla social\u0103. Eu nu aveam nici c\u0103ma\u015f\u0103 Pierre Cardin, nici cravat\u0103 Nina Ricci. Eram, pentru ei, \u00een afara timpului. Eram un nimeni, un ,,out law”. C\u00e2te \u015ficane a trebuit s\u0103 suport \u015fi pentru asta?
\n\tExamenele – multe \u015fi grele. Eram obligat s\u0103 le iau pe toate, altfel trebuia s\u0103-mi pl\u0103tesc bursa. \u00cenv\u0103\u0163asem \u015fi mai aveam de \u00eenv\u0103\u0163at tot felul de minun\u0103\u0163ii. Ce-a\u0163i zice de un curs despre modul de a te \u00eembr\u0103ca, de a te comporta \u00een cazul unei negocieri, dac\u0103 cereai sau ofereai? Sau despre un curs privind metodele de a te scuza atunci c\u00e2nd \u00eent\u00e2rzii la o \u00eent\u00e2lnire de afaceri? La ore profesorii mai mult tr\u0103nc\u0103neau. Se ajungea mai \u00eentotdeauna la subiectul lor predilect – suprema\u0163ia francez\u0103, ingratitudinea mondial\u0103. La sf\u00e2r\u015fitul cursului primeam o list\u0103 xeroxat\u0103 cu bibliografia. C\u0103r\u0163ile nu puteau fi g\u0103site la biblioteca pe care o avea Centrul, nici la bibliotecile din ora\u015f, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd mai g\u0103seai c\u00e2te una la libr\u0103riile ora\u015fului, dar erau scumpe, mult prea scumpe pentru buzunarul meu, \u015fi a\u015fa cam g\u0103urit, fiindc\u0103 eram \u015fi sunt V\u0103rs\u0103tor.
\n\tF\u0103cusem c\u00e2teva luni dresur\u0103 olfactiv\u0103. Primeam fiecare c\u00e2te o valiz\u0103 mare, tip diplomat, \u00een care se g\u0103seau zeci de flacoane etichetate, cu diverse mirosuri. Trebuia s\u0103 mirosim pe r\u00e2nd fiecare flacon \u015fi s\u0103 memor\u0103m mirosul. Urma apoi testul. Acela\u015fi gen de valiz\u0103, dar cu flacoane f\u0103r\u0103 etichete. Din 10 flacoane trebuia s\u0103 recuno\u015fti cel pu\u0163in 7. Altfel aveai nota 10. La ei notarea se face de la 1 la 20 \u015fi echivalentul 5-ului nostru este de obicei nota 12. Oricum, fiecare institu\u0163ie de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt \u00ee\u015fi alegea pragul minim de acceptare.
\n\tM\u0103 dresaser\u0103 ca pe un c\u00e2ine. \u015ei m\u0103 bombardau cu o cacofonie de mirosuri de parfum, de deodorant, de gel sau \u015fampon. Fiecare francez vrea s\u0103 aib\u0103 mirosul lui specific, s\u0103 se deosebeasc\u0103 de ceilal\u0163i. Dac\u0103 ar fi fost posibili \u015fi-ar fi comandat fiecare c\u00e2te un parfum personalizat, dar ar fi fost prea scump sau poate imposibil ca tehnic\u0103. \u00cenchipui\u0163i-v\u0103 60 de milioane de mirosuri!\u2026 T\u00e2rfele din Place Pigalle \u015fi de pe St. Denis (unde se mutaser\u0103 destul de multe dintre ,,activiste\u201d, fiindc\u0103 dincolo era infla\u0163ie), foloseau invariabil acela\u015fi parfum: ,,Givenchy Sensual\u201d. Nici o fran\u0163uzoaic\u0103 ne-produc\u0103toare nu \u015fi-ar fi dat cu asemenea parfum, fiindc\u0103 ar fi fost taxat\u0103 imediat drept \u201dpute\u201d.
\n\t\u00cemi pl\u0103cea \u015fi \u00eemi place franceza fiindc\u0103 datorit\u0103 ei am putut s\u0103 scap de influen\u0163a ideologiei comuniste. Citind c\u00e2t mai mult. Asta cred eu. Avusesem profesoar\u0103 de francez\u0103, dar \u015fi de rom\u00e2n\u0103 \u015fi englez\u0103, pe Ligia Giurescu, nepoata celebrului istoric. Era prieten\u0103 cu mama. F\u0103cuse Sorbona, Oxford, apoi Universitatea din Bucure\u015fti. Nu mai \u015ftiu c\u00e2\u0163i ani aveam c\u00e2nd am pronun\u0163at primul cuv\u00e2nt \u00een francez\u0103.
\n\tLimba francez\u0103 este minunat\u0103, de o flexibilitate rar\u0103. Este limba diploma\u0163iei \u015fi a prozei. \u201eP\u0103cat c\u0103 e vorbit\u0103 de francezi\u201d – o spun chiar ei. Nu se poate \u00eent\u00e2lnire de societate f\u0103r\u0103 s\u0103 nu se spun\u0103 o vorb\u0103 de duh, s\u0103 nu se inventeze sintagme noi. M-a n\u0103ucit \u201dla gauche caviar\u201d. Este o limb\u0103 care evolueaz\u0103 rapid. Adopt\u0103 din mers orice cuv\u00e2nt, \u00eel fran\u0163uze\u015fte. Degeaba se chinuie o felie zdrav\u0103n\u0103 de Academie s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 ,,week-end\u201d cu ,,fin-semaine\u201d sau ,,fast food\u201d cu ,,restau-vite\u201d. Ei, c\u0103po\u015fi, folosesc tot termenii americani oric\u00e2t de mult ar pruteanuriza Academia Francez\u0103.
\n\tC\u00e2nd ne-am \u00eent\u00e2lnit prima dat\u0103 mi-au acordat aten\u0163ie un sfert de or\u0103. Vorbe\u015fti corect franceza, cu accent, dar vorbe\u015fti ca ,,mamie\u201d, ca bunica. Nu se mai spune ,,chambre\u201d, se spune ,,pi\u00e8ce\u201d. ,,Chambre\u201d a r\u0103mas ,,odaie\u201d. ,,Apartament cu trei od\u0103i\u201d sun\u0103 ca naiba! Apoi m-au uitat. \u00ce\u015fi mai aduceau aminte de mine atunci c\u00e2nd nu mai aveau pe cine s\u0103 \u015ficaneze. Ca s\u0103 m\u0103 ap\u0103r le spuneam c\u0103 au o limb\u0103 ,,homo\u201d \u015fi le d\u0103deam exemple: ,,le chat \/le matou\u201d, ,,le brebis \/ le b\u00e9lier\u201d\u2026 Pisica \u015fi motanul, oaia \u015fi berbecul sunt de acela\u015fi gen – masculin. Mai sc\u0103pam \u015fi cu literatura, \u015fi chiar destul de repede, fiindc\u0103 ei nu citeau dec\u00e2t Boris Vian sau San Antonio, cu limbajul lui de cazarm\u0103.
\n\tDic\u0163ionarele noastre de francez\u0103 sunt \u00eenvechite. Au surprins limba de acum c\u00e2teva zeci de ani. Mi-am cump\u0103rat dintr-un ,,supermarch\u00e9\u201d un ,,Petit Robert de poche\u201d, un c\u0103r\u0163oi gros, de format mic. L-am citit ca pe un roman, s\u0103-mi aduc franceza la zi. O adusesem.
\n\tVeneam dintr-o limb\u0103 pudic\u0103. A lor nici g\u00e2nd. ,Pisser, cul, merde\u201d erau cuvinte uzuale. Mi-am dat stomacul peste cap vreo dou\u0103 luni p\u00e2n\u0103 m-am obi\u015fnuit cu celebrul lor \u201ecrachoir\u201d de la orele de specializare \u00een degust\u0103ri, c\u00e2nd vinul gustat (dar nu \u00eenghi\u0163it) anterior trebuia scuipat \u00een acea ustensil\u0103 oribil\u0103, a\u015fezat\u0103 pe mas\u0103 la mare cinste, c\u00e2te una pentru 2-3 persoane.
\n\tDar eu m\u0103 s\u0103turasem. De francezi, de francez\u0103, de tot. Terminasem \u015fi bromovalul, \u015fi rezerva mea de bromur\u0103 de potasiu pe care o foloseam la poze. S\u0103raca mama, mi-o trimisese prin D.H.L.
\nCam din a doua lun\u0103 \u00eencepusem s\u0103 g\u00e2ndesc \u00een francez\u0103. Nu se mai putea, oboseam prea mult. \u00cenv\u0103\u0163asem at\u00e2tea t\u00e2mpenii! Luam informa\u0163ia din francez\u0103, mi-o traduceam \u00een rom\u00e2n\u0103, o sintetizam \u00een rom\u00e2n\u0103, o traduceam apoi \u00een francez\u0103 \u015fi o puneam la p\u0103strat, s\u0103 fie pentru examene. Dar nu credeam c\u0103 a\u015f fi putut deveni prizonierul, \u00eencarceratul limbii franceze.
\n\tMi-era dor de limba rom\u00e2n\u0103. Un dor ca o durere surd\u0103 care \u00ee\u0163i seca sufletul. Cele dou\u0103 familii de rom\u00e2ni din ora\u015f m\u0103 evitau, nu r\u0103spundeau la telefon – le era team\u0103 s\u0103 nu le cer poate ceva. Mai vorbeam din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een \u0163ar\u0103, dar era prea scump. \u00cemi recitam \u00een g\u00e2nd c\u00e2te ceva \u00een rom\u00e2ne\u015fte. \u00cemi adusesem c\u00e2teva zeci de reviste ,,Rebus\u201d, le terminasem, f\u0103cusem p\u00e2n\u0103 \u015fi careurile de defini\u0163ii. \u00cen fine, mai citeam \u015fi Biblia. G\u0103sisem ni\u015fte ,,Ganea\u201d \u00een cartea de telefon a Dijonului. Aiurea, nu erau rom\u00e2ni, ci francezi. \u00cen latina vulgar\u0103 ,,ganea\u201d \u00eensemna ,,c\u00e2rcium\u0103\u201d.
\n\tLa \u00eenceputul anilor \u201990 \u00een Fran\u0163a nu se putea prinde vreun post rom\u00e2nesc, de radio sau TV. Eram singur \u015fi singur\u0103tatea m\u0103 durea mai mult dec\u00e2t ironiile politicoase, dar crude, ale francezilor. Vineri dup\u0103-amiaza r\u0103m\u00e2neam singur \u00een c\u0103minul Centrului de formare profesional\u0103. Francezii plecau acas\u0103. Veneau abia duminic\u0103 seara.
\n\tEra o dup\u0103-amiaz\u0103 pe la mijlocul lui februarie. Voiam s\u0103-mi iau week-end de la limba francez\u0103. Nu mai puteam s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163. Eram obosit. Aveam \u015fi eu voie s\u0103 g\u00e2ndesc \u00een rom\u00e2n\u0103 m\u0103car \u00een week-end.
\n Aici copacii \u00eenfloreau mai devreme dec\u00e2t la noi. La Beaune era prim\u0103var\u0103, pe la noi poate ningea sau b\u0103tea viscolul. Am privit afar\u0103. \u00cen fa\u0163a ferestrei \u00eenflorise un migdal, se \u00eembr\u0103case tot \u00een alb ca o mireas\u0103, era ca un rai. Orgolios pentru frumuse\u0163ea lui, ca to\u0163i francezii. \u00cen fond era \u015fi el un francez. \u015etiam cum \u00eel cheam\u0103 \u00een francez\u0103 – ,,amandier\u201d, \u015ftiam \u015fi \u00een englez\u0103 – ,,almond tree\u201d. Hai s\u0103 trec la rom\u00e2n\u0103. Dar, stupefac\u0163ie, nu-mi mai aminteam cuv\u00e2ntul rom\u00e2nesc!\u2026 Mi-am spus la \u00eenceput c\u0103 este un lapsus. Nu trebuia s\u0103 m\u0103 mai g\u00e2ndesc la el. Hai s\u0103 citesc vreun verset – dou\u0103 din Biblie, poate \u00eemi revin. A trecut un sfert de or\u0103. M-am dus din nou la fereastr\u0103 \u015fi m-am uitat din nou la el. Nemernicul, ce frumos era! Dar uite c\u0103 eu nu-i mai \u015ftiam numele \u00een rom\u00e2ne\u015fte\u2026
\n\u015ei atunci a \u00eenceput panica, frica. Puteam s\u0103 iau un dic\u0163ionar francez-rom\u00e2n \u015fi s\u0103-l aflu imediat. A\u015f fi putut s\u0103-l iau pe cel rom\u00e2n-francez, s\u0103-l r\u0103sfoiesc p\u00e2n\u0103 g\u0103seam cuv\u00e2ntul. M-am \u00eenfuriat. Am aruncat dic\u0163ionarele pe fereastr\u0103. \u015ei a\u015fa erau proaste. Nu se poate, dobitocule, \u0163i-ai uitat limba! M-am a\u015fezat \u00een pat \u015fi am \u00eenceput s\u0103-mi spun \u00een g\u00e2nd cuvintele cu litera ,,a\u201d. Poate, poate voi da peste el. Degeaba. Mi-am spus apoi cuvintele cu ,,b\u201d, am luat apoi c\u00e2teva litere la \u00eent\u00e2mplare. Nu, nu-mi uitasem limba. Doar acel cuv\u00e2nt\u2026
\nM-am uitat din nou la pomul \u00eenflorit ca o minune. Sem\u0103na cu piersicul, numai c\u0103 avea florile albe. Iar eu nu puteam s\u0103 g\u0103sesc cuv\u00e2ntul. A \u00eenceput s\u0103 m\u0103 doar\u0103 sufletul. Au \u00eenceput chinurile. Cum s\u0103 nu \u015ftiu eu cum se cheam\u0103 nemernicul acela \u00een rom\u00e2ne\u015fte? Ce m\u0103 fac mai departe dac\u0103 voi \u00eencepe s\u0103-mi uit cuvintele, unul c\u00e2te unul? Plecasem din limba rom\u00e2n\u0103 ca s\u0103 pot \u00eenv\u0103\u0163a aici toate tr\u0103sn\u0103ile \u015fi s\u0103-mi iau o diplom\u0103 care poate nu mi-ar fi servit la nimic. Burs\u0103 \u0163i-a trebuit? Am \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng, de ciud\u0103, de furie, de neputin\u0163\u0103. M-am \u00eenjurat. M-am dus la oglind\u0103 s\u0103 v\u0103d dac\u0103 sunt normal. Da, eram, dar fizic. Din oglind\u0103 m\u0103 privea un Ganea speriat, r\u0103v\u0103\u015fit. M-am g\u00e2ndit s\u0103 m\u0103 rog la Dumnezeu s\u0103-mi spun\u0103 cuv\u00e2ntul. Nu, cum s\u0103 m\u0103 rog la Dumnezeu s\u0103-mi spun\u0103 un cuv\u00e2nt din limba mea? \u00cen creier mi se repetau cu o vitez\u0103 ame\u0163itoare ,,amandier\u201d \u015fi ,,almond tree\u201d. Nu le mai suportam, le uram. Cum s\u0103 fiu eu izgonit din patria mea, limba rom\u00e2n\u0103, de un cuv\u00e2nt?
\nM-am g\u00e2ndit apoi s-o iau prin \u00eenv\u0103luire. Cum se cheam\u0103 fructul acela care seam\u0103n\u0103 cu piersica \u015fi c\u0103ruia i se m\u0103n\u00e2nc\u0103 doar s\u00e2mburele? Bine\u00een\u0163eles, r\u0103spunsul a venit imediat: ,,amande\u201d, ,,almond\u201d. \u015ei-at\u00e2t. Nici vorb\u0103 de cuv\u00e2nt \u00een rom\u00e2ne\u015fte! Pomul \u00eemi devenise parc\u0103 du\u015fman, r\u0103u \u015fi ur\u00e2t.
\nAm cobor\u00e2t s\u0103 m\u0103 plimb, s\u0103 iau aer, poate, cine \u015ftie, \u00eemi voi aduce aminte. Prin gr\u0103dinile vilelor cochete erau aceia\u015fi pomi \u00eenflori\u0163i, \u00eentr-o simfonie de alb care-mi ucidea sufletul.
\nM-am \u00eentors spre sear\u0103, ca s\u0103 nu-l mai v\u0103d. M-am \u00eentins din nou \u00een pat \u015fi am \u00eenceput s\u0103-mi aduc aminte unde mai v\u0103zusem asemenea pomi la mine acas\u0103, \u00een Rom\u00e2nia. Da, la Pietroasele, chiar \u015fi la mine \u00een ora\u015f. Dar cum se chemau, Doamne?
\nAveam \u00een camer\u0103 vreo dou\u0103zeci-treizeci de sticle de vin. Trebuia s\u0103 fac duminic\u0103 fi\u015fele de degustare. M-am repezit \u015fi am luat o sticl\u0103 de ,,Nuits-Saint-Georges\u201d de 5 ani, un vin ro\u015fu de Bourgogne, scump \u015fi cu o personalitate puternic\u0103. Cred c\u0103 n-a\u015f fi putut s\u0103 beau singur dac\u0103 nu m-a\u015f fi g\u00e2ndit c\u0103 poate m\u0103 \u00eemb\u0103t \u015fi, c\u00e2nd m\u0103 voi trezi \u00eemi voi aduce aminte. L-am b\u0103ut aproape pe ner\u0103suflate. Nu s-a \u00eent\u00e2mplat nimic. Am pus ochii pe un ,,Saint-Emilion\u201d mai vechi, de peste 10 ani, tot ro\u015fu. Poate cu acesta m\u0103-mb\u0103t. N-am mai avut timp s\u0103 desfac sticla. Mi s-a f\u0103cut r\u0103u, m-am dus repede \u00een toalet\u0103 s\u0103 scap de ce aveam \u00een stomac. Ceva se revoltase \u00een mine, ne\u015ftiut. M\u0103 durea sufletul, m\u0103 durea \u015fi corpul. Stomacul \u00eencepuse s\u0103-\u015fi fac\u0103 de cap.
\nAm \u00eencercat s\u0103 dorm. M-am zv\u00e2rcolit toat\u0103 noaptea. A doua zi diminea\u0163a tot nu mi-am adus aminte. Am cobor\u00e2t s\u0103-i dau telefon mamei, s-o \u00eentreb ce mai face, s\u0103 m\u0103-ntrebe ce mai fac. \u201eMonsieur l\u2019amandier\u201d m\u0103 privea sfid\u0103tor. Avea \u015fi de ce.
\nAm introdus cartela \u00een telefon. ,,S\u0103rut-m\u00e2inile, mam\u0103, ce mai faci? Nu-\u0163i face grij\u0103, am destul\u0103 m\u00e2ncare, sunt s\u0103n\u0103tos. Aici a venit prim\u0103vara, e cald, \u015fi, mam\u0103, \u015ftii, au \u00eenflorit a\u015fa de frumos migdalii!\u201d Venisem acas\u0103, \u00een limba rom\u00e2n\u0103. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florin CARAGIU \u201eRock \u00een Praga\u201d sau Retr\u0103irile unui om de z\u0103pad\u0103 O excursie la Praga, contemplarea arhitecturii, carnea m\u0103cinat\u0103 de<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20700"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20700"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20700\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20701,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20700\/revisions\/20701"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20700"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20700"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20700"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}