{"id":20688,"date":"2023-03-22T22:36:01","date_gmt":"2023-03-22T19:36:01","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20688"},"modified":"2023-03-22T22:39:37","modified_gmt":"2023-03-22T19:39:37","slug":"spatii-culturale-nr-20-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20688","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 20 (3)"},"content":{"rendered":"

INTERVIU CU MARIAN RUSCU<\/strong>
\n\"\"

Poet \u015fi prozator, s-a n\u0103scut la 18 septembrie 1949, la Ploie\u015fti. Proprietar al Editurii \u015fi Tipografiei ,,Premier\u201d. Este fondator al Cenaclului ,,Petrarca\u201d, care a func\u0163ionat ,,clandestin\u201d, timp de \u015fase luni, \u00een vara-toamna lui 1970 (interzis de regim), \u00een casa \u00een care locuia \u015fi locuie\u015fte.
\n Fondator \u015fi director al revistei \u201eAxioma\u201d (pe care o \u015fi finan\u0163eaz\u0103), al Cenaclului Axioma.
\nDe numele s\u0103u se leag\u0103 fondarea periodicelor literare \u015fi culturale ploie\u015ftene: \u201eCurentul\u201d (devenit apoi \u201eConcurentul\u201d), \u201eSinteze\u201d, \u201eCacialmaua\u201d \u015fi \u201eAxioma\u201d. Ca poet debuteaz\u0103 \u00een 1969, \u00een revista \u201eMuguri\u201d a Liceului 3, Mihai Viteazul din Ploie\u015fti. Colaboreaz\u0103 la: \u201eConcurentul\u201d, \u201eCacialmaua\u201d, \u201eSinteze\u201d, \u201eApostrof\u201d, \u201eCronica\u201d, \u201eDacia literar\u0103\u201d, \u201eLuceaf\u0103rul\u201d, \u201ePoesis\u201d, \u201ePorto-Franco\u201d, \u201eConvorbiri Literare\u201d, \u201eArdealul literar \u015fi artistic\u201d \u015f.a. Volumele sale de versuri au ap\u0103rut la Editurile Aktis, Premier, Viitorul Rom\u00e2nesc, Emia, Timpul \u015fi Libra: Schimbare de destin \u20131994; D\u00e9j\u00e0 vu \u20131995; Urme ad\u00e2nci \u20131996; Dincolo de g\u00e2nd \u20131999; La poarta sinelui \u2013 2000; S\u0103m\u00e2n\u0163a din s\u00e2mburi \u2013 2002; La semence du noyau (francez\u0103 )\u2013 2002; \u00cen lumea lui Mereu-Niciunde \u2013 2003; \u00centre a fi \u015fi a avea \u2013 2004; Tra essere e avere (italian\u0103)\u20132005; Cemu da se nadamo (s\u00e2rb\u0103) \u2013 2005; Cemu naj upamu (sloven\u0103) \u2013 2005; Jar printre friguri \u2013 2007; Viul de alt\u0103 dat\u0103 \u2013 2009; T\u00e2rziu \u00een labirint \u2013 2011.
\nValeria Manta T\u0103icu\u021bu: Ne-am \u00eent\u00e2lnit cu ani \u00een urm\u0103, \u00een apartamentul boem al celui care-a fost Dumitru Pricop, un mare \u015fi sensibil poet vr\u00e2ncean. Ca s\u0103 \u00eencepem discu\u0163ia noastr\u0103 cu o evocare, te-a\u015f ruga s\u0103 le vorbe\u015fti cititorilor revistei \u201eSpa\u0163ii culturale\u201d despre acest iubitor de muze \u015fi de vin curat.
\nMR: Dumitru Pricop, Mitic\u0103, a\u015fa cum \u00eei spuneau prietenii, a fost, dup\u0103 p\u0103rerea mea, ultimul boem autentic din \u015firul lung, p\u00e2n\u0103 la el, de poe\u0163i, de boemi adev\u0103ra\u0163i. Boema, neprefabricat\u0103, s-a \u00eencheiat cu marele poet vr\u00e2ncean, \u201erege al nop\u0163ilor mari \u015fi niciodat\u0103 terminate\u201d cum, minunat l-a numit scriitorul F\u0103nu\u015f Neagu, disp\u0103rut \u015fi el, din p\u0103cate, recent. \u00cembina cea mai sincer\u0103 aplecare, pornire, iubirea de poezie, cu dragostea t\u0103r\u00e2mului s\u0103u, \u00een care ad\u0103uga mult\u0103, larg\u0103, uneori total\u0103, prietenie. Scriitorul Liviu Ioan Stoiciu l-a sintetizat \u00eentr-o fraz\u0103: \u201eDumitru Pricop emana o energie pozitiv\u0103 care te \u00eembuna\u201d. \u00centr-adev\u0103r, Mitic\u0103 \u00eembuna, nu \u015ftia s\u0103 urasc\u0103, nici chiar s\u0103 dispre\u0163uiasc\u0103, iar c\u00e2nd nu-i pl\u0103cea ceva sau cineva, se comporta cu st\u00e2ng\u0103cie aproape copil\u0103reasc\u0103. Era genul de om pe care nu te puteai sup\u0103ra.
\n\u015eapte ani, c\u00e2t ne-a legat o prietenie sincer\u0103, pu\u0163ini, dar den\u015fi, au fost \u00eentr-o armonie rar\u0103. Eram poate singurul pe care \u00eel asculta c\u00e2nd \u00eel opream din excesele lui bahice. Boala nu iart\u0103 dac\u0103 nu-i dai, un dram m\u0103car, de aten\u0163ie. El nu a b\u0103gat-o \u00een seam\u0103, ba chiar a luat-o la bra\u0163, cu el prin locurile de petrecere, de… pahar, pahar care p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s-a dovedit s\u0103 fie \u00eens\u00e2ngerat, a\u015fa cum premonitoriu a stampat numele unuia dintre valoroasele sale volume, \u201ePaharul \u00cens\u00e2ngerat\u201d. Am avut Onoarea, de a-i edita mai multe c\u0103r\u0163i \u015fi sunt bucuros c\u0103 am f\u0103cut-o.
\nCu el \u015fi cu scriitorul g\u0103l\u0103\u0163ean Stelian Vicol, prin 2001-2002, am vrut s\u0103 punem la cale un proiect de a-i \u00eennobila pe adev\u0103ra\u0163ii poe\u0163i rom\u00e2ni, cu rang de voievozi ai poeziei. Ei bine, unul dintre primii voievozi, Mitic\u0103 Pricop, nu mai poate primi acest titlu dec\u00e2t dup\u0103 via\u0163a de aici, adic\u0103 post \u2013 \u015fi m\u0103 feresc s\u0103 spun mortem, pentru c\u0103 un poet, mai ales unul de talia lui, nu moare niciodat\u0103, ci se duce acolo, sus, cu \u201ePatima\u201d lui cu tot, \u00een \u201eMuntele\u201d lui, printre voievozi.
\nRecita cu un talent rar \u00eent\u00e2lnit la poe\u0163i (\u015ftiut fiind faptul c\u0103 autorii \u00ee\u015fi citesc prost crea\u0163iile), mai curat, mai firesc chiar dec\u00e2t al unui actor celebru. Pagini \u00eentregi din literatura mare, dar foarte rar c\u00e2te o strof\u0103, dou\u0103 din poemele lui, strecurate te miri c\u00e2nd, te miri cum, subtil \u015fi modest, le rostea cu talent. \u00cei pl\u0103cea Esenin ca \u015fi mie, de altfel, iar c\u00e2nd recita Maica Rusia \u0163i se f\u0103cea pielea g\u0103inii.
\nVMT: Din experien\u0163a dob\u00e2ndit\u0103 ca director-fondator de reviste literare, ce ne po\u0163i spune despre soarta culturii scrise rom\u00e2ne\u015fti?
\nMR: Cultura scris\u0103 nu moare a\u015fa u\u015for. Deocamdat\u0103 s-a cam l\u0103sat \u00eencercuit\u0103 de vremurile bestiale care au n\u0103v\u0103lit peste tab\u0103ra ei. Bine c\u0103 nu s-a predat \u00eenc\u0103, de\u015fi tare m\u0103 tem c\u0103, din considerente mai degrab\u0103 precuniare, o va face cumva, aliniindu-se \u201etrendului\u201d (s\u0103 nu spun \u00eenregiment\u00e2ndu-se…). Din p\u0103cate, la noi, normalul e pus cu fa\u0163a la p\u0103m\u00e2nt (asta ca s\u0103 nu spun cu fundu-n sus), at\u00e2ta timp c\u00e2t un autor nu prime\u015fte bani pentru ceea ce public\u0103, ba, mai mult, \u00ee\u015fi pl\u0103te\u015fte dreptul de a fi publicat, de a ap\u0103rea \u00eentre dou\u0103 am\u0103r\u00e2te de coperte. Dar de murit nu moare, chiar dac\u0103 se pred\u0103. Nu e b\u0103gat\u0103 \u00een seam\u0103 pentru c\u0103 nu \u015ftim, uneori cred c\u0103 nu vrem s-o scoatem cu fa\u0163a la lumin\u0103, s-o ar\u0103t\u0103m lumii de aici \u015fi de peste p\u00e2rleaz, c\u0103 \u015fi ea, cultura noastr\u0103 scris\u0103, are chip frumos, demnitate, expresie, mister \u015fi multe, multe de spus, de ar\u0103tat celor dornici s\u0103 o cunoasc\u0103. Dar, dac\u0103 noi nu ne pricepem sau nu vrem, ce e de f\u0103cut? E simplu, s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m cum \u015fi s\u0103 vrem, iat\u0103 c\u00e2t de simple sunt solu\u0163iile. A trebuit s\u0103 se naturalizeze nem\u0163oaic\u0103 Herta Muller, ca s\u0103 ia \u015fi cineva n\u0103scut \u00een spa\u0163iul carpato-danubian un premiu Nobel pentru literatur\u0103; din p\u0103cate nu l-a luat pe cet\u0103\u0163enie de-a noastr\u0103, rom\u00e2neasc\u0103.
\nNu, cultura scris\u0103 nu va muri at\u00e2ta vreme c\u00e2t, \u00eenc\u0103, pu\u0163ini, ce-i drept, se intereseaz\u0103 dac\u0103 a ap\u0103rut revista cutare sau cartea nu \u015ftiu c\u0103rui autor autohton.
\nVMT: Auzim tot mai des p\u0103reri contradictorii despre calitatea \u015fi num\u0103rul cititorilor contemporani. Dup\u0103 p\u0103rerea ta, c\u00e2t \u015fi ce mai citesc rom\u00e2nii?
\nMR: \u00centr-un fel, \u00eentrebarea aceasta se leag\u0103 de cea dinaintea ei. De ce? Pentru c\u0103 celor care citesc e drept (ba nedrept), din ce \u00een ce mai pu\u0163ini, li se cam spune ce s\u0103 citeasc\u0103. Nu ar fi r\u0103u dac\u0103 ar exista un tip de competi\u0163ie media \u00eentre autorii autohtoni. Cercurile sunt din ce \u00een ce mai restr\u00e2nse, mai concentrice, mai greu de penetrat \u015fi se \u00eenv\u00e2rt mai toate \u00een capital\u0103, unde nu consider c\u0103 este focarul principal de cultur\u0103 al Rom\u00e2niei. Eu am r\u0103mas fidel credin\u0163ei mele c\u0103 centrul cultural \u015fi spiritual se afl\u0103 la Ia\u015fi, acolo apar cele mai importante reviste de cultur\u0103. Desigur, sunt \u015fi alte centre importante \u00een \u0163ar\u0103, s\u0103 nu uit\u0103m Oradea, Cluj, Bac\u0103u, Satu Mare etc. Am fost \u00eentrebat odat\u0103 c\u00e2\u0163i cititori cump\u0103r\u0103 revista \u201eAxioma\u201d. I-am spus respectivului c\u0103 \u00een Prahova se v\u00e2nd la chio\u015fcuri \u00een jur de 150 de reviste lunar. A urmat \u00eentrebarea:
\n\u2013 Atunci de ce-o mai faci, domnule? Pentru suta asta jum\u0103tate de cititori…
\n\u2013 Ei da, nu sunt c\u00e2\u0163iva, sunt mul\u0163i \u015fi merit\u0103 s\u0103 scot revista chiar dac\u0103 ar fi cump\u0103rat\u0103 doar de 50 de cititori.
\n\u2013 Cum a\u015fa?
\n\u2013 Simplu, \u00eenmul\u0163e\u015fte \u00een medie cu trei, fiecare cump\u0103r\u0103tor.
\n\u2013 Tot nu e suficient pentru un jude\u0163 cu 400 de mii de locuitori.
\nOmul nu \u00een\u0163elegea c\u0103, pe noi, nu un num\u0103r mare de cititori, de\u015fi ar fi ideal, ne preocup\u0103, ci calitatea celor care citesc. C\u00e2nd am \u00eentrerupt revista \u201eAxioma\u201d, am r\u0103mas pl\u0103cut impresionat, afl\u00e2nd c\u0103 o mare parte dintre cititori erau doctori, ingineri, arhitec\u0163i, profesori etc. \u015eocant a fost c\u0103 nici o institu\u0163ie de cultur\u0103, nici chiar catedra de filologie a Universit\u0103\u0163ii din Ploie\u015fti nu a f\u0103cut vreodat\u0103 abonament. \u00cen schimb, erau abonate la Revista \u201eAxioma\u201d institu\u0163ii de cultur\u0103 din str\u0103in\u0103tate, din Germania, de la catedra de romanistic\u0103, de la Iena, Berlin, Hamburg, Bremen… din Fran\u0163a, Belgia, Italia, Polonia, USA, Canada, Australia. \u015etiu, la noi este problema lipsei de fonduri, dar nu este cumva \u015fi un motiv dup\u0103 care ne cam pitim? \u00cen perioada… de trist\u0103 amintire… nu erau nici atunci fonduri, dar st\u0103tea lumea la r\u00e2nd s\u0103 cumpere carte. Mitic\u0103 Pricop, c\u0103 tot am vorbit despre \u201eregele nop\u0163ilor mari \u015fi niciodat\u0103 terminate\u201d, povestea cum, odat\u0103, a depus spre v\u00e2nzare unei libr\u0103rii centrale un num\u0103r de c\u0103r\u0163i, un volum de poezie, nu-mi amintesc despre care spunea, cu valoarea pe exemplar de 100.000 lei vechi, cum era atunci, 10 lei de azi. V\u0103z\u00e2nd c\u0103 nu se v\u00e2nduse nimic, dup\u0103 o lun\u0103-dou\u0103, a cerut ca pre\u0163ul s\u0103 fie cobor\u00e2t la 50.000 lei vechi. Tot nu s-a v\u00e2ndut nici o carte. Dup\u0103 \u00eenc\u0103 o lun\u0103 a l\u0103sat-o la 10.000 lei. Intrigat c\u0103 nici la pre\u0163ul acesta nu se cump\u0103ra, a rugat v\u00e2nz\u0103toarea respectiv\u0103 s\u0103 distribuie cartea gratuit, pun\u00e2nd \u015fi un afi\u015f \u00een vitrin\u0103 pentru a aten\u0163iona trec\u0103torii. Surpriza lui a fost mare c\u00e2nd a constatat c\u0103 nici a\u015fa nu se \u00eenvrednicise nimeni s\u0103 intre \u00een posesia vreunui exemplar. A convenit cu v\u00e2nz\u0103toarea de la libr\u0103rie s\u0103-l lase s\u0103 pun\u0103 \u00een vitrin\u0103 un anun\u0163 care promitea celui care \u00eei va lua cartea 10.000 lei. La c\u00e2teva zile se pomene\u015fte cu un b\u0103tr\u00e2nel la u\u015fa lui, care, cu cartea \u00een m\u00e2n\u0103, \u00eei ceru banii promi\u015fi. Probabil c\u0103 \u015fi \u0163ie \u0163i-a povestit \u00eent\u00e2mplarea asta, \u00eel cred \u00een stare, de\u015fi este posibil s\u0103 fie doar un miticism de-al lui, a\u015fa… una de-ale lui Mitic\u0103.
\nVMT: Poezia pe care o scrii este una de tip parabol\u0103, o poezie-manifest, tonalitatea fiind adesea aspr\u0103, incisiv\u0103. Te reprezint\u0103 \u00een totalitate acest gen de poezie?
\nMR: Valeria drag\u0103, drept s\u0103-\u0163i spun e\u015fti prima care m\u0103 \u00eentreab\u0103 acest lucru, sesiz\u00e2nd desigur o incompatibilitate \u00eentre firea mea \u015fi s\u0103-i spunem… scrisul meu. Nu, desigur, nu m\u0103 reprezint\u0103, dar, crede-m\u0103, este nevoie de tipul acesta de mesaj, de abordare, a\u015fa cred eu. Este un strig\u0103t de undeva din sufletul meu, r\u0103mas \u00eenc\u0103 de copil. Este nevoie de a reac\u0163iona la cutumele actuale, fie ele r\u0103mase ancorate \u00eentr-un trecut \u00een i\u0163ele c\u0103ruia s-au \u00eenc\u00e2lcit, fie \u00een moravuri noi, tip americanizare for\u0163at\u0103 sau manelizare de bun\u0103 voie. Ciudat, de\u015fi nu-i e \u00een fire, rom\u00e2nul s-a compl\u0103cut cu arabo-indiano-\u0163ig\u0103neasca ce i-a invadat \u00eent\u00e2i timpanul, apoi gesturile \u015fi chiar mentalul. Spune tu! Cum po\u0163i s\u0103 nu fii aspru, incisiv, cum s\u0103 nu iei atitudine? Riscul a fost mare, pentru c\u0103 am fost considerat, de c\u0103tre unii critici, drept lipsit de lirism, cel pu\u0163in \u00een primele mele volume, care, e drept, sunt reci. A\u015fa le-am conceput, dar nu sunt seci. Nu po\u0163i s\u0103 umbli tot timpul cu capul \u00een nori, precum mul\u0163i poe\u0163i care nu v\u0103d dec\u00e2t stelele \u015fi luna, iubiri pierdute sau cai verzi pe pere\u0163i. Trebuie s\u0103 mai prive\u015fti pe unde mergi, c\u0103 s-ar putea s\u0103 calci \u00een… ceva… m\u0103 rog, \u00een str\u0103chini.
\nVMT: \u0162i-a ap\u0103rut de cur\u00e2nd un volum de poeme \u00een proz\u0103, \u201eT\u00e2rziu \u00een labirint\u201d. S-ar p\u0103rea c\u0103 ai \u00eenceput s\u0103 nu-\u0163i mai ascunzi sensibilitatea, c\u0103 e\u015fti gata s\u0103 renun\u0163i la poezia de atitudine, pentru un lirism de tip subiectiv. S\u0103 \u00eensemne aceasta, oare, c\u0103 te-ai convins de inutilitatea ipostazei de poeta vates?
\nMR: Poeta vates, nu, nu m-am crezut niciodat\u0103 maestru, profet sau prezic\u0103tor, nici at\u00e2t ghicitor, de\u015fi \u00een tinere\u0163e m\u0103 mai uitam \u00een palmele tinerelor, prezic\u00e2ndu-le \/ asigur\u00e2ndu-le de un viitor minunat al\u0103turi de mine. Nici de la privitul \u00een cafea nu m-am dat \u00een l\u0103turi, cu toate c\u0103 za\u0163ul nu mi-a ar\u0103tat niciodat\u0103 nimic. Dar ce nu f\u0103ceam pe vremea aceea pentru a cuceri domni\u015foarele?!
\nPoeta censor mi s-ar potrivi mai bine, pentru c\u0103 am \u00eencercat s\u0103 critic, \u00een dorin\u0163a de a \u00eendrepta metehne, vicii… at\u00e2t ale persoanelor vizate c\u00e2t \u015fi ale institu\u0163iilor.
\n\u201eT\u00e2rziu \u00een labirint\u201d a fost un experiment de poezie \u00een proz\u0103, cum bine l-ai numit chiar tu \u00eentr-unul dintre numerele revistei \u201eSpa\u0163ii culturale\u201d \u2013 prozo poeme \u2013 o trecere spre ceea ce m\u0103 preocup\u0103 acum, proza sub diferitele ei forme. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 m\u0103 voi desp\u0103r\u0163i, vreodat\u0103, de dragostea mea dintotdeauna, poezia. Nu, niciodat\u0103. Abordarea \u00eens\u0103 va fi diferit\u0103, cum am \u00eencercat de altfel \u00een fiecare volum de la stilul jurnalistic pe t\u0103r\u00e2mul c\u0103ruia am fost cam singurul ce am scris \u00een ultimul timp, la descriptivism, unde metafora era ascuns\u0103, uneori greu de decriptat, poeziile p\u0103r\u00e2nd simpliste, dar care cuprindeau mesaj de mare vibra\u0163ie, cum a fost volumul \u201e\u00centre a fi \u015fi a avea\u201d \u015fi a\u015f men\u0163iona poezia \u201eDe ce nu?\u201d care \u015fi deschide volumul, la hermetism \u00een \u201e\u00cen lumea lui Mereu-Niciunde\u201d \u00een care Mereu-Niciunde este un personaj ce se simte prezent, p\u0103r\u00e2nd inexistent \u00een tot volumul, apoi liricul \u201eJar printre friguri\u201d \u015fi \u015fi-mai-liricul volum cu tente simboliste, \u201eViul de alt\u0103dat\u0103\u201d. Am \u00eencercat mereu s\u0103 fiu altul. C\u00e2t am reu\u015fit, au spus-o, \u00een cronicile literare, cei \u00een m\u0103sur\u0103.
\nVMT: Felul cum se scrie ast\u0103zi ne poate duce cu g\u00e2ndul la o rela\u0163ie de tip special \u00eentre autor \u015fi cititorii s\u0103i? Este autorul mai dispus la compromisuri, pentru a-\u015fi atrage c\u00e2t mai mul\u0163i cititori?
\nEu nu cred, dac\u0103 te referi la teribilismul dou\u0103miist, cu conota\u0163iile sexuale, mai degrab\u0103 asexuale\/te, c\u0103 vremea \u015fochismelor a trecut. Valorile s-au cernut \u015fi s-a selectat dintre ei o serie de buni, chiar foarte buni scriitori, care vor duce, mai departe \u015ftafeta pe care am preluat-o \u015fi noi de la \u00eenainta\u015fii no\u015ftri. Au luat din flac\u0103ra ei cei care au \u015ftiut cum s\u0103 le foloseasc\u0103 sc\u00e2nteile\/sc\u00e2nteierile. Dar, dac\u0103 te referi la corifei, da, au dat m\u00e2na cu cititorul \u015fi bine au f\u0103cut, pentru c\u0103 este momentul de a atrage c\u00e2t mai mul\u0163i spre actul de a citi. Este urgen\u0163a num\u0103rul unu. Pierderea exerci\u0163iului de a citi, \u00een primul r\u00e2nd, carte sau reviste de cultur\u0103, nu de can-can, este dramatic\u0103 \u015fi extrem de periculoas\u0103 pentru o na\u0163iune care a devenit deja o popula\u0163ie de privitori la posturile de TV-manele.
\nNespus de trist c\u00e2t se investe\u015fte pentru incultur\u0103. Nespus de trist c\u00e2t de mult se popularizeaz\u0103 bolov\u0103nosul, m\u00e2zga \u015fi poleiala. Nespus de trist c\u0103 rating-ul \u00eenseamn\u0103 manelizare sau dezbateri politice. Nic\u0103ieri \u00een lume nu exist\u0103, cel pu\u0163in \u00een lumea civilizat\u0103, ca pe posturile de televiziune s\u0103 se prezinte fastuozit\u0103\u0163i \u0163ig\u0103ne\u015fti, unele chiar macabre, vezi \u00eenmorm\u00e2nt\u0103ri de buliba\u015f\u0103 sau interlop, crime, violuri \u015fi violen\u0163\u0103, seriale cu re\/educare sexual\u0103, a\/moral\u0103 \u015fi c\u00e2te \u015fi mai c\u00e2te. Oare c\u00e2\u0163i din \u0163ara aceasta \u00eel \u015ftiu, dau un exemplu de mare poet, pe Gheorghe Istrate? Pot oamenii s\u0103-l cunoasc\u0103 dac\u0103 media nu are rating cu astfel de prezent\u0103ri? A f\u0103cut vreo crim\u0103, vreun viol? Nu. P\u0103i ce, a scos o carte, un volum de versuri? Ei \u015fi… care-i problema, s\u0103 \u015fi-l citeasc\u0103 s\u0103n\u0103tos. \u00cencercarea unora de a g\u0103si calea spre cititor, fie el \u015fi mai pu\u0163in avizat, nu o consider o gre\u015feal\u0103, ci o adaptare la cerin\u0163ele pie\u0163ei, adic\u0103 a cititorilor. Nu m\u0103 sperie Coelho, Dan Brown etc. (Sandra Brown, da). Au g\u0103sit o bre\u015f\u0103, sunt tradu\u015fi \u00een multe limbi, ap\u0103r\u00e2nd \u00een \u0163\u0103ri de pe toate continentele. Petru Popescu s-a orientat \u015fi el, \u015fi a scos succes dup\u0103 succes cu \u201eSupleantul\u201d \u015fi acum cu \u201eFata din Nazaret\u201d. Ei bine, considera\u0163i-le cum vre\u0163i! Critica\u0163i-le! Foarte bine, dar implicit au chemat la citit, nu au transformat doritorul de carte \u00een privitor la tv. Nu-i bine? Erich Segal prin anii \u201970 a scos\u2026 o sub\u0163iric\u0103, \u015fi la propriu \u015fi la figurat, \u201eLove Story\u201d, dup\u0103 care s-a f\u0103cut un film \u00een toat\u0103 regula, care a cucerit o lume \u00eentreag\u0103. A dat sau nu, Segal m\u00e2na cu cititorul \u015fi, dac\u0103 da, unde e gre\u015feala lui? Peste 20 milioane de exemplare v\u00e2ndute \u015fi, conform teoriei mele, la care \u0163in, \u00eenmul\u0163it cu trei, c\u00e2\u0163i cititori sunt? De aceea, consider c\u0103, at\u00e2ta timp c\u00e2t compromisul nu este de natur\u0103 politic\u0103 sau se opune moralei cre\u015ftine, nu este p\u0103gubos.
\nVMT: Cu ce verbe ar trebui s\u0103 se conjuge un poet?
\nCu verbul a fi, pentru c\u0103 a avea nu i se potrive\u015fte unui poet; el este un ales \u015fi are din na\u015ftere un dat, adic\u0103 un har, dac\u0103 vorbim de verbele auxiliare. Dar ar mai fi un verb cu care ar trebui s\u0103 se conjuge un poet, a vindeca, pentru c\u0103 el poate vindeca suflete, chiar atunci c\u00e2nd scrie poezie greu de \u00een\u0163eles, \u00ee\u0163i pune \u00een mi\u015fcare mentalul, creierul, neuronii, \u00eei mai treze\u015fte c\u00e2te un pic din adormeala lor, pentru unii temporal\u0103, pentru al\u0163ii definitiv\u0103.
\nVMT: Nu pot omite faptul c\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 poezie, te preocup\u0103 \u015fi afacerile. Cum se \u00eempac\u0103 cele dou\u0103 domenii?
\nIat\u0103 o \u00eentrebare ce mi se pune at\u00e2t de frecvent, \u00eenc\u00e2t doresc s\u0103-\u0163i r\u0103spund altfel. Sumele pe care le-am pierdut eu, nu, nu cred c\u0103 le-am pierdut, le-am folosit, din afacerile mele pentru cultur\u0103, nu sunt pu\u0163ini. Un exemplu \u00eel reprezint\u0103, la un calcul simplu, pensia mea \u015fi a so\u0163iei mele, \u015fi te asigur c\u0103 nu sunt minim pe economie, pe 30-40 de ani. Asta reprezent\u00e2nd numai Revista \u201eAxioma\u201d; dac\u0103 punem la socoteal\u0103 \u015fi c\u00e2te c\u0103r\u0163i am scos pe banii editurii \u015fi nu s-au mai \u00eentors \u015fi nu se vor mai \u00eentoarce niciodat\u0103, ar reprezenta o vil\u0103 serioas\u0103, undeva, pe nu \u015ftiu ce rivier\u0103. Nu \u00eemi pare c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in r\u0103u. Dovad\u0103 c\u0103 recidivez, sco\u0163\u00e2nd din nou Revista \u201eAxioma\u201d, care a avut \u015fi sper c\u0103 va avea un cuv\u00e2nt de spus \u00een spa\u0163iul cultural rom\u00e2nesc. Cu \u00eemp\u0103catul e cam greu. Seara t\u00e2rziu m\u0103 mai apuc de citit \u015fi de scris, \u00een rest, trage tu concluziile.
\nVMT: Mul\u0163umindu-\u0163i c\u0103 ai acceptat acest interviu, voi \u00eencheia cu inevitabila \u00eentrebare: ce proiecte literare ai \u00een acest moment pe masa de scris?
\nM-am divulgat \u00eentr-una din \u00eentreb\u0103ri, cred, par\u0163ial. Ei da, acum scriu proz\u0103 \u015fi lucrez la un roman care se intituleaz\u0103, deocamdat\u0103 \u201e\u00cen jurul grotei\u201d, cu deschidere larg\u0103 de teme \u015fi personaje, cu tr\u0103irile lor, unele de pe meleagurile de pe aici, altele venite din arom\u00e2nime. Sper, ca orice autor, s\u0103 fie bine primit. S\u0103 dea Domnul!<\/p>\n


\nDoina Cernica<\/strong>
\n\"\"

Scriitori, c\u0103r\u0163i \u015fi cititori la Thionville<\/strong><\/p>\n

O dat\u0103 la doi ani, spre sf\u00e2r\u015fitul celei de-a doua s\u0103pt\u0103m\u00e2ni a lunii septembrie, iubitori \u015fi autori de literatur\u0103 din Fran\u0163a, Italia, Luxemburg, Germania, Belgia, Elve\u0163ia, Austria, Portugalia, dar, iat\u0103, ast\u0103 toamn\u0103, \u015fi din Canada, Liban, Polonia, Serbia, Rom\u00e2nia, se \u00eendreapt\u0103 ca \u00eentr-un ritual, asem\u0103n\u0103tor cumva cu al p\u0103s\u0103rilor c\u0103l\u0103toare, spre Thionville, ora\u015ful din Lorena cunoscut mai ales pentru apropierea sa de centrala nuclear\u0103 Cattenom.
\nEi r\u0103spund astfel chem\u0103rii irezistibile a Centrului European pentru Promovarea Artelor \u015fi Literaturii de aici, CEPAL, institu\u0163ie creat\u0103 de o asocia\u0163ie cultural\u0103 interna\u0163ional\u0103, cu o deja frumoas\u0103 tradi\u0163ie \u015fi un incontestabil prestigiu \u00een privin\u0163a celor dou\u0103 mari concursuri ale sale, de literatur\u0103 \u015fi art\u0103 plastic\u0103, desf\u0103\u015furate alternativ. Astfel, ur\u0103rilor de Anul Nou, poeta Martina Merks-Krahforst, conduc\u0103toarea micu\u0163ei edituri Etaina din Tholey, a\u015fezare din Saarlandul Germaniei, le-a al\u0103turat, ca de la sine \u00een\u0163eles, locul \u015fi data viitoarei noastre revederi: Thionville, 2013! Probabil dintre to\u0163i cei care pot fi considera\u0163i fideli ai acestor \u00eent\u00e2lniri literare autumnale, Martina vine cel mai des la Thionville, deoarece colaborarea editurii sale cu CEPAL este special\u0103. Deschis\u0103 \u00eendeosebi tinerilor, axat\u0103 pe poezie \u015fi \u00een spa\u0163iul celor Trei Frontiere (cu un melanj aparte de limbi \u015fi dialecte), pe dep\u0103\u015firea lor, Etaina public\u0103 antologii bilingve tematice \u015fi culegeri de doi-patru autori, \u00een german\u0103 \u015fi francez\u0103, acceptate de un juriu \u00een care CEPAL \u00ee\u015fi are \u00eentotdeauna, prin regulament, reprezentantul. De asemenea, traducerile \u015fi corecturile definitive se realizeaz\u0103 \u00een str\u00e2ns\u0103 colaborare cu acesta.
\nDecernarea Premiilor Literare CEPAL are loc duminica, la Capitulaires, una din minunatele s\u0103li ale Turnului Beffroi, el \u00eensu\u015fi generator de admira\u0163ie cu acoperi\u015ful s\u0103u de ardezie, cu fereastra \u015fi prima intrare gotice, cu lanterna, turnule\u0163ul care \u00eei adaug\u0103 zvelte\u0163e, construc\u0163ie (ref\u0103cut\u0103 \u00een mai multe r\u00e2nduri) din secolul XIV, foarte veche, dar nu \u015fi dac\u0103 o raport\u0103m la \u00eentreaga istorie a ora\u015fului, atestat sub numele de Theodonis Villa \u00eenc\u0103 din anul 753. Tot aici se ciocne\u015fte \u015fi vin d\u2018honneur, la \u00eencheierea ceremoniei. Dar participan\u0163ii, laurea\u0163i sau nu, \u0163in la fel de mult, dac\u0103 nu chiar \u015fi mai mult, s\u0103 nu piard\u0103 \u00eent\u00e2lnirea care o precede, s\u00e2mb\u0103ta dup\u0103-amiaz\u0103, pe Domeniul Volkrange. \u00cen apropierea autostr\u0103zii Nancy-Luxemburg, la 5 km de Thionville, Domeniul se afl\u0103 \u00eentr-un parc de aproape 30 ha, amenajat ,,ca odinioar\u0103\u201d, cu un castel dat\u00e2nd, prin prima zidire, din secolul XIII, mai exact din anii 1242-1248, de pe vremea seniorului Arnoux II, apoi, dup\u0103 reconstruc\u0163ie \u015fi succesive lucr\u0103ri, \u00eembog\u0103\u0163it \u015fi cu o porumb\u0103rie, grajduri, cu o nou\u0103 re\u015fedin\u0163\u0103 pentru noul s\u0103u proprietar, \u00eencep\u00e2nd din 1840, Barth\u00e9lemy Bompard. V\u00e2ndut de urma\u015fii acestuia p\u0103rin\u0163ilor de la Sacr\u00e9 Coeur \u00een 1952, r\u0103scump\u0103rat de ora\u015f, Domeniul, mai exact edificiile Domeniului sunt acum \u00eenchiriate unei asocia\u0163ii, ,,Prietenii B\u0103tr\u00e2nului Castel\u201d. Dar nu \u00een castel, ci pe platoul, pe repetatul lumini\u015f rectangular al p\u0103durii care \u00eemp\u00e2nze\u015fte parcul se adun\u0103, sosi\u0163i cu autoturismele p\u00e2n\u0103 aici sau prelua\u0163i din Pia\u0163a Libert\u0103\u0163ii de cele ale membrilor CEPAL din zon\u0103, dac\u0103 au venit cu trenul p\u00e2n\u0103 la Thionville, autorii \u015fi iubitorii de literatur\u0103. Penultima oar\u0103 au preferat s\u0103 se a\u015feze \u00een centrul lui, evoc\u00e2ndu-mi atunci cercul poe\u0163ilor supravie\u0163uitori, \u00eentr-un soi de replic\u0103 \u015fi la titlul \u00een original \u015fi la cel sub care a rulat la noi cunoscutul film al lui Peter Weir, ,,Dead Poets Society\u201d\/ ,,Cercul poe\u0163ilor disp\u0103ru\u0163i\u201d. De data aceasta, adic\u0103 s\u00e2mb\u0103t\u0103, 10 septembrie 2011, au preferat un semicerc la lizier\u0103. Vremea era \u00eenchis\u0103 \u015fi dac\u0103 ploaia ar fi \u00eenceput, la c\u00e2\u0163iva pa\u015fi \u00een st\u00e2nga, sala de festivit\u0103\u0163i a Centrului Cultural ,,St. Michel\u201d ne a\u015ftepta primitoare. Dar ploaia a avut r\u0103bdare p\u00e2n\u0103 la c\u0103derea nop\u0163ii \u015fi cu poezia, \u015fi cu ner\u0103bdarea poe\u0163ilor de a-\u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi crea\u0163iile preferate din m\u0103nunchiul celor mai proasp\u0103t scrise, \u015fi cu bucuria celorlal\u0163i de a asculta, cu sentimentul unui privilegiu: nu \u00eent\u00e2lne\u015fti deodat\u0103 at\u00e2tea nume cunoscute de pe coperte de carte, din reviste, at\u00e2tea noi talente de care speri s\u0103 mai auzi. Am spus \u201epoezie\u201d \u015fi ,,poe\u0163i\u201d, pentru c\u0103 ea \u015fi ei predomin\u0103 \u015fi la \u00eent\u00e2lnirile de la Volkrange, ca \u015fi la festivalurile literare din Rom\u00e2nia, \u00eens\u0103 erau prezen\u0163i \u015fi prozatori \u015fi esei\u015fti, iar c\u00e2\u0163iva dintre ei au \u015fi citit. Nu \u015fi vechiul nostru prieten din Paris, Michel Baury, membru al Societ\u0103\u0163ii Poe\u0163ilor Francezi, de data aceasta laureat al CEPAL pentru un volum de proz\u0103-document, mai bucuros s\u0103-\u015fi salute amicii, s\u0103 le r\u0103sfoiasc\u0103 volumele, s\u0103 le urm\u0103reasc\u0103 interven\u0163iile \u015fi s\u0103 tac\u0103. Nu \u015fi Martin Gabriel, cofondator \u015fi pre\u015fedinte al CEPAL, poet, dar \u015fi autor al unor scurte, t\u0103ios-amare \u015fi foarte citite editoriale \u00een revista CEPAL, \u201eMil\u2018 Feuilles Par Chemins\u201d, care, dup\u0103 un cald bun venit \u015fi o privire u\u015for preocupat\u0103 spre orizont (al ploii? al zilei de m\u00e2ine?), s-a retras \u00een semicercul participan\u0163ilor, l\u0103s\u00e2nd autorii \u015fi crea\u0163iile lor s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 singuri momentul ie\u015firii \u00een fa\u0163a celorlal\u0163i.
\nPrimul, cu versuri dintr-o plachet\u0103 \u00eenchinat\u0103 m\u0103rii, a fost poetul Emile Audigier, din Servon sur Vilaine, \u00eencununat la aceast\u0103 edi\u0163ie (a XIII-a) cu Trofeul Lirismului Poetic. \u00cen vreme ce-l aplaudam, mi-am adus aminte c\u0103 \u00ee\u015fi cedase drepturile de autor pentru una din c\u0103r\u0163ile sale, cu rug\u0103ciuni scrise dup\u0103 1996, c\u00e2nd aflase c\u0103 fusese lovit de cancer, unei organiza\u0163ii de ajutorare a s\u0103rmanilor \u015fi jum\u0103tate din acestea, pentru volumul \u201eTu, Eu, claunul\u201d, \u201eAsocia\u0163iei inimilor de claun\u201d, ai c\u0103rei membri \u00eenveselesc bolnavii, copiii \u015fi v\u00e2rstnicii din casele de b\u0103tr\u00e2ni. De altfel, nu numai el dintre fidelii CEPAL \u00ee\u015fi \u00eenso\u0163e\u015fte norocul scrisului cu darul c\u00e2\u015ftigului lui. Publicist\u0103 \u015fi autoare de pove\u015fti pentru copii, Sylvie Macquet, din Picardia, a \u0163inut s\u0103-mi ofere o carte distins\u0103 cu ,,Grozama de Aur\u201d \u00een anul 2009, povestindu-mi c\u0103 o v\u00e2nduse \u00een libr\u0103rie pentru Silviu, un b\u0103ie\u0163el rom\u00e2n, n\u0103scut cu oase \u201ede gelatin\u0103\u201d la labele picioarelor, a c\u0103rei na\u015f\u0103 tr\u0103ia \u00een Fran\u0163a \u015fi care apelase la prieteni \u015fi la prietenii acestora pentru banii necesari unei opera\u0163ii dificile. Opera\u0163ia fusese un succes: la 10 ani b\u0103iatul f\u0103cuse primii pa\u015fi. \u00centre cei foarte mul\u0163i care i-au urmat lui Emile Audigier, nu am cum s\u0103 men\u0163ionez, desigur, dec\u00e2t foarte pu\u0163ini. Pe Sonia Gebuhrer Adam, de la Nisa, nu complet ref\u0103cut\u0103 dup\u0103 o perioad\u0103 grea, dar plin\u0103 de elan \u015fi de credin\u0163a \u00een puterea \u015fi \u00een s\u0103n\u0103tatea pe care \u0163i le dau poezia. Cu un dosar albastru \u00een m\u00e2ini, din care foile p\u0103reau gata s\u0103-\u015fi ia zborul, ne-a recitat cu privirile \u00eendreptate dincolo de noi poemul arborelui ei, Birioska: \u201eSunt asemenea acestui arbore\/ Scoar\u0163a se desprinde pu\u0163in c\u00e2te pu\u0163in.\/ C\u00e2nd nu era h\u00e2rtie,\/ C\u0103lug\u0103rii, poe\u0163ii \/Scriau pe scoar\u0163\u0103.\/ A\u015fa \u015fi eu, noaptea, ziua\/ Gravez \u00een propria-mi carne\/ \u00cen spirit ce scriu\u201d. Nu pot s\u0103 nu o pomenesc \u015fi pe prietena mea, Jeanne Michelbeck, din Metz, \u00eentotdeauna cu versuri-medita\u0163ii-chem\u0103ri la atitudine pe probleme majore ale umanit\u0103\u0163ii. \u015ei neap\u0103rat pe t\u00e2n\u0103rul Serge Beyer, din Marne, care ni s-a adresat cu patos, vorbind (nu doar el \u00een dup\u0103-amiaza aceea) despre poate nu \u00eent\u00e2mpl\u0103toarea \u00eengem\u0103nare, pe canavaua zilei de 11 septembrie care avea s\u0103 \u00eenceap\u0103 \u00een c\u00e2teva ore, a amintirii tragice a dobor\u00e2rii Gemenilor cu s\u0103rb\u0103toarea literaturii.
\nPe l\u00e2ng\u0103 ploaie ca o stare de a\u015fteptare, pe l\u00e2ng\u0103 misteriosul castel ascuns de umbrele p\u0103durii ca de \u0163es\u0103tura unei vr\u0103ji, autoturismele parcate \u00een apropiere, ferestrele de-acum luminate ale s\u0103lii Centrului St. Michel unde aveam s\u0103 cin\u0103m, aburul \u015fi aroma paharelor de cafea care ajungeau la fiecare trec\u00e2nd din m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103, alc\u0103tuiau un contrapunct binevenit. Nu atenuau emo\u0163iile, nu detensionau a\u015ftept\u0103rile unui public format \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 din cei ce citiser\u0103 sau urmau s\u0103 o fac\u0103. Creau \u00eens\u0103 un sentiment colectiv de apartenen\u0163\u0103 la o lume \u00een care puteai s\u0103 fii fericit. Asta spuneau \u015fi ochii lui Pierrette Cherbonnier, din Rez\u00e9-les-Nantes, c\u00e2nd ne-a d\u0103ruit povestea unui vis eliberator cu zborul a mii de p\u0103s\u0103ri albe pe cerul \u00eentunecat: \u201e\u015ei simt \u00eenc\u0103\/ \u00een ad\u00e2ncul durerii mele\/ c\u00e2ntecul aripilor lor\/ trezind toate t\u0103cerile\/ nop\u0163ii imense\u201d.
\nA\u015fa cum am spus, nu to\u0163i autorii au citit s\u00e2mb\u0103t\u0103 la Volkrange. Nici Annette Kichenbrand, nici Marie-Claire Fichet, poete din Moselle, pe care le ascultasem cu doi ani \u00een urm\u0103, acum mereu aproape de Simone Gabriel, prins\u0103 cu un calm sur\u00e2z\u0103tor \u00een rezolvarea a o mie de treburi. CEPAL are \u015fi o cafenea literar\u0103, o revist\u0103, o editur\u0103, dar acest concurs interna\u0163ional reprezint\u0103 v\u00e2rful \u015fi necesit\u0103 o serioas\u0103 mobilizare a for\u0163elor. De aceea, \u00een cele dou\u0103 zile unii autori stau mai mult la volan, ajut\u00e2nd la deplasarea participan\u0163ilor de mai departe din Fran\u0163a \u015fi din alte \u0163\u0103ri pe distan\u0163a Thionville \u2013 Volkrange, al\u0163ii, altele, r\u0103m\u00e2n mai mult \u00een propriile buc\u0103t\u0103rii sau \u00een buc\u0103t\u0103ria de la \u201eSt. Michel\u201d, contribuind la preg\u0103tirea cinei, a banchetului literar, a trata\u0163iei de la sf\u00e2r\u015fitul ceremoniei de decernare a premiilor. Cu mult timp \u00eenainte \u00eens\u0103 se desf\u0103\u015foar\u0103 ac\u0163iunea de asigurare a premiilor (\u00een exclusivitate cupe, diplome, c\u0103r\u0163i, obiecte), \u00een decorarea s\u0103lilor etc. Dac\u0103 de partea literar\u0103 propriu-zis\u0103 se ocup\u0103 \u00een primul r\u00e2nd Martin Gabriel, pre\u015fedintele CEPAL, aceasta o are \u00een frunte pe artista plastic\u0103 Simone Gabriel, excelent\u0103 organizatoare. Comitetul de conducere al CEPAL num\u0103r\u0103 mai mul\u0163i membri, dar so\u0163ii Simone \u015fi Martin Gabriel sunt cei mai vizibili, cei mai cunoscu\u0163i, pentru c\u0103 sunt \u015fi cei mai implica\u0163i.
\nDup\u0103 festivitatea de decernare a premiilor, sus\u0163inut\u0103 \u015fi de Prim\u0103ria Thionville, de primarul Bertrand Mertz, deoarece ora\u015ful p\u0103streaz\u0103 viu, activ \u00een\u0163elesul convingerii \u201eCultura este un lucru esen\u0163ial\u201d \u015fi se m\u00e2ndre\u015fte cu CEPAL, la momentul felicit\u0103rilor, al vinului de onoare \u015fi al pr\u0103jiturilor de la Beffroi, am cunoscut-o pe poeta Arlette Jacques, din Luxemburg, care m-a salutat, surprinz\u0103tor, \u00een limba rom\u00e2n\u0103. M-am bucurat mult s\u0103 o aud vorbind cu simpatie despre Rom\u00e2nia, despre prietena ei din Bucure\u015fti. \u015ei m-a emo\u0163ionat s\u0103 o ascult m\u0103rturisindu-mi acolo, la Thionville, \u00een mijlocul scriitorilor \u015fi cititorilor din 13 \u0163\u0103ri, c\u0103 \u00eel pre\u0163uie\u015fte pe Eminescu \u015fi c\u0103 a fost la Bellu, s\u0103 se \u00eencline la morm\u00e2ntul lui.
\nDespre Rom\u00e2nia s-a vorbit \u015fi la banchetul literar de la Volkrange. Sonia Gebuhrer Adam, care \u00een bun\u0103 tradi\u0163ie a anecdoticii literare mi-a scris pe fa\u0163a de mas\u0103, dedic\u00e2ndu-mi-l, un catren \u00een german\u0103 \u015fi \u00een francez\u0103, pentru ca apoi s\u0103-mi d\u0103ruiasc\u0103 \u00eentregul ei dosar albastru, l-a evocat pe Ovidiu. \u015ei de la Pierrette Cherbonnier, am primit un cadou literar, poemul ei \u201eZorile prim\u0103verii\u201d \u00een italian\u0103 \u015fi \u00een catalan\u0103, care \u00een varianta sa catalan\u0103 fusese r\u0103spl\u0103tit acum c\u00e2\u0163iva ani cu \u201eNarcisa de Argint\u201d de Academia Jocurilor Florale din Toulouse. Citise \u00een francez\u0103 povestea din micu\u0163a carte pe care o lansasem aici \u015fi \u00eencercase apoi \u015fi \u00een limba rom\u00e2n\u0103, fericit\u0103 c\u00e2nd recuno\u015ftea, ghicea sau aproxima un cuv\u00e2nt. Jeanne Meichelbeck l\u0103sa discret\u0103 timp curiozit\u0103\u0163ii celorlal\u0163i: ne \u015ftiam de mai de mult, de dou\u0103 zile m\u0103 bucuram de ospitalitatea ei \u015fi avusesem vreme s\u0103 st\u0103m de vorb\u0103 pe \u00eendelete. Extrem de animat, un mic turn Babel \u00een care, \u00een limbi diferite, toat\u0103 lumea se \u00een\u0163elegea, cum probabil li se \u00eent\u00e2mpl\u0103 oriunde scriitorilor, banchetul literar nu a cunoscut dec\u00e2t vreo dou\u0103 clipe de lini\u015fte, de t\u0103cere. Atunci c\u00e2nd ploaia, izbucnit\u0103 \u00een ropote \u00een Thionville de diminea\u0163\u0103, imediat dup\u0103 ce ne adunasem \u00een Turnul Beffroi, a culminat \u00een fulgere \u015fi tunete n\u0103prasnice, urmate de vuietul prelung al p\u0103durii de pe Domeniul Volkrange \u015fi de murmurul legendelor castelului s\u0103u. Mai pregnant c\u00e2nd s-a \u00eentrerup curentul electric \u015fi c\u00e2nd pe mese c\u0103r\u0163ile \u015fi manuscrisele au c\u0103p\u0103tat o luminozitate nea\u015fteptat\u0103. Eram la c\u00e2\u0163iva kilometri de centrala nuclear\u0103 care aprovizioneaz\u0103 Electricitatea Fran\u0163ei (EDF), \u00eentreruperea nu avea cum s\u0103 dureze, dar nici nu conta de vreme ce continuam s\u0103 ne vedem gra\u0163ie c\u0103r\u0163ilor \u015fi manuscriselor noastre.<\/p>\n


\nValeriu Remus GIORGIONI<\/strong><\/p>\n

Virgil Diaconu: Un SECOL de singur\u0103tate* <\/strong>
\n\"\"

Am pornit la drum cu acest titlu perifrastic, av\u00e2nd pe mas\u0103 dou\u0103 c\u0103r\u0163i de poezie: prima, ap\u0103rut\u0103 la o editur\u0103 mare, este a unui proasp\u0103t \u00eennobelat, \u015fi se caracterizeaz\u0103 prin multe pagini albe (\u015fi pu\u0163ine cuvinte pe pagin\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t dac\u0103 era de alt autor ar fi ap\u0103rut \u00eentr-un format \u201ede poche\u201d), iar a doua este un regal de poezie, de\u015fi a ap\u0103rut la o editur\u0103 mic\u0103\u2026 Ceva indefinibil m\u0103 atrage spre aceast\u0103 a doua lectur\u0103, de\u015fi cartea cu pricina nu-mi este nici m\u0103car destinat\u0103 (dedicat\u0103), eu nefiind critic, ci numai un cititor capricios de poezie \u2013 m\u0103 atrage \u00een general ce mi se pare frumos. Iar c\u00e2nd un premiu Nobel nu-\u0163i spune prea multe, sim\u0163i nevoia s\u0103 te pierzi printre arborii de r\u0103coare\/singur\u0103tate ai unei poezii adev\u0103rate. Nu inten\u0163ionez s\u0103 prezint evolu\u0163ia poetului Virgil Diaconu sau s\u0103 adaug referin\u0163elor critice alte formul\u0103ri savante \u2013 pur \u015fi simplu, nu \u00eencetez a m\u0103 uimi de performan\u0163ele acestui autor.
\nPoemul care d\u0103 titlul volumului, dar \u015fi alte c\u00e2teva, \u00eentre care \u015fi Occident, se constituie \u00eentr-o ars poetica\/politica. De fapt, tot con\u0163inutul volumului este structurat pe dou\u0103 direc\u0163ii: poezii scurte \u015fi concentrate \u015fi poeme mai ample, de (mai) larg\u0103 respira\u0163ie. Citindu-l pe V.D. m-am sim\u0163it, cum zice at\u00e2t de generos \u015fi frumos Ioan \u0162epelea, \u201eo clip\u0103 mai aproape de literatura lumii\u201d. De marea ei literatur\u0103.<\/p>\n

Armata de vr\u0103bii, gai\u0163e \u015fi co\u0163ofene. Oastea m\u0103ce\u015filor \u00eenflori\u0163i<\/strong><\/p>\n

Dac\u0103 un ochi critic expert deceleaz\u0103 \u00een continuum-ul operei \u201evirgiliene\u201d un progres, o schimbare, noi (avantajul amatorului!) descoperim \u00een basmul modern al poemului acela\u015fi imaginar \u2013 aceea\u015fi mitologie \u2013, care \u0163ine loc de \u201eunivers poetic personal\u201d. Ca un homeless de lux, poetul apare peste tot \u00eenso\u0163it de norul (armata, falanga) de vr\u0103bii, ca un roi de stele c\u0103l\u0103toare: \u201e\u015ei legiunile de vr\u0103bii au d\u0103r\u00e2mat deja cu tr\u00e2mbi\u0163ele lor\/ zidurile Ierihonului. Ierihonul nop\u0163ii\u201d (Ceasornicul). Avem apoi simbolismul trandafirului galben \u015fi enigmistica florii de cire\u015f, fragilitatea lujerului de sulfin\u0103, – cea cu \u201egleznele fr\u00e2nte\u2026 \u015ei copacii care \u201epopuleaz\u0103\u201d Gr\u0103dina Domnului, toate acestea \u00eenso\u0163ite de ecouri din Blaga, Ion Vinea, Ilarie Voronca \u2013 cel cu \u201evalizele c\u0103l\u0103torilor \u00een\u0163esate de fluturi\u201d… G\u0103sesc, \u00een partea cea mai liric\u0103 a acestei poezii, o u\u015foar\u0103 apropiere de un mare liric b\u0103n\u0103\u0163ean, \u015faizecist (prieten cu Nichita \u015fi Adam Puslojic) \u2013 Anghel Dumbr\u0103veanu. Aceste elemente fac din V.D. un modernist \u2013 dar \u015fi un romantic t\u00e2rziu! \u2013, un \u201efranciscan\u201d pentru care toate fiin\u0163ele \u015fi lucrurile sunt surori (Geneza \u015fi Apocalipsa, \u00eenceputul \u015fi sf\u00e2r\u015fitul, via\u0163a \u015fi moartea sunt chiar surori gemene). Fiindc\u0103 el prinde (sau face) o bre\u015f\u0103 promo\u0163ional\u0103, un slalom fericit printre genera\u0163ii (\u015faptezeci \u2013 optzeci). C\u00e2nd debuta V.D., locomotiva genera\u0163iei optzeci \u00eenc\u0103 puf\u0103ia pe loc ca un monstru apocaliptic, \u00eencerc\u00e2ndu-\u015fi caii putere pe peronul g\u0103rii Poetica (sau cel mult p\u00e2n\u0103 \u00een triaj\u2026).
\n\u00cen multe dintre cele mai reu\u015fite poeme ale sale, autorul d\u0103 impresia c\u0103 se joac\u0103 de-a Demiurgul: el instituie ordinea \u00een lumea mic\u0103 a lucrurilor m\u0103runte, iar Dumnezeu \u0163ine fr\u00e2iele \u00een universul mare. Elementele trupului devin instrumente de cunoa\u015ftere a lumii, care \u201eperfec\u0163ioneaz\u0103\u201d Crea\u0163ia. Uneori, poemele par variante: acelea\u015fi sintagme\/versuri ro(s)tite mereu \u00eentru (re)\u00eentemeierea lumii. O frenetic\u0103 agita\u0163ie deambulatorie \u0163ine loc de mi\u015fcare sufleteasc\u0103 \u00een aceast\u0103 lume re-creat\u0103: poetul trece strada, alearg\u0103 pe str\u0103zi h\u0103ituit de \u201ef\u0103pturi de pe alt\u0103 lume\u201d, de fantasmele solda\u0163ilor de fier ai acestui veac. Scopul poeziei este de a stopa de\u015fertificarea planetei (\u00een poezia Nisipul muntele sf\u0103r\u00e2mat invadeaz\u0103 pe sub por\u0163i cetatea, cum odinioar\u0103 vegeta\u0163ia nest\u0103vilit\u0103 din poemul antologic Vine iarba, al lui Ion Gheorghe). Poezia lui V.D. \u00eensumeaz\u0103 mult fast, gesturi largi, generoase, \u00eembr\u0103cat\u0103 cum este \u00een \u00eenflorate haine de s\u0103rb\u0103toare; o gesticula\u0163ie ciclopic\u0103, tenebroas\u0103 \u015fi tandr\u0103 \u00eenso\u0163e\u015fte fiecare vers, ca \u201ereac\u0163ie\u201d liric\u0103 menit\u0103 s\u0103 dizolve r\u0103ul: ea distruge \u00eentunericul, omoar\u0103 fiara, taie capul balaurului\u2026<\/p>\n

Doi cavaleri ai Melancoliei<\/strong><\/p>\n

Citindu-l pe Virgil Diaconu sim\u0163i nevoia \u00eentoarcerii \u00een timp, la c\u0103r\u0163ile unui coleg de genera\u0163ie\/inspira\u0163ie \u2013 pe nedrept uitatul Dan Verona. La vocabulele intens muzicale din Femeie cu piersic\u0103, la feeria politic\u0103 din Da\u0163i ordin s\u0103 \u00eenfloreasc\u0103 magnolia. (Era vremea c\u00e2nd \u015fi magnolia trebuia s\u0103 \u00eenfloreasc\u0103 la ordin, planificat, fiindc\u0103 \u201etovar\u0103\u015fii primi\u201d se pricepeau s\u0103 dea ordine mai ceva ca un general de armat\u0103. La fel \u00een cazul poetului analizat: nimic nu mi\u015fc\u0103 f\u0103r\u0103 permis de la noua conducere). La \u201eveioza\u201d trandafirului protector, Poetul a\u015fteapt\u0103 mereu s\u0103 vin\u0103 cineva, o prezen\u0163\u0103 difuz\u0103 din imperiul Copil\u0103riei: uneori apare \u201edespletita blond\u0103, diminea\u0163a\u201d; \u201eprin\u0163esa de cartier\u201d, care se poate ivi \u015fi \u00een ipostaza \u201efemeii-copil\u201d, ghidul care-l scoate din labirint: s\u0103rutul prin\u0163esei cu ciorchine de cire\u015fe ro\u015fii la urechi, \u00eens\u0103\u015fi Copil\u0103ria. Mai este apoi \u00eembr\u0103\u0163i\u015farea, care \u201emigreaz\u0103\u201d din poem \u00een poem (din pag. 24 \u00een 25), devenit\u0103 principiu vital \u015fi recuperator. Poetul de-atunci, \u201ecel curat \u015fi naiv\u201d \u2013 \u201eOmul \u00eenghi\u0163it de-un sur\u00e2s\u201d (remarc\u0103m faptul c\u0103 ini\u0163ialele lui Dan Verona, D.V. \u2013 la care ne referim \u2013 sunt inversul celor ale lui Virgil Diaconu!) se ridica \u00eempotriva \u201eflautului c\u00eent\u00eend pentru bivoli\/ A stupidit\u0103\u0163ii agresive\/ a biroului. A benzinei, a dictaturii ma\u015finilor\/ A fumului, a bocitoarelor de profesie\u201d. Dan Verona a \u201e\u00eentemeiat\u201d Ordinul Cavalerilor Melancoliei \u2013 Virgil Diaconu Partidul Florii de Cire\u015f\u2026, e limpede ca lumina zilei c\u0103 fac parte din aceea\u015fi stirpe: \u201e\u00cenc\u0103 pu\u0163in \u015fi mistre\u0163ii tranzi\u0163iei vor urca la tribun\u0103.\/ E vremea lor. A elefan\u0163ilor guvernamentali\/ \u015fi a vulpilor cu dou\u0103 ie\u015firi\u2026\/\u2026\/ E vremea curcilor\u2026 E vremea c\u00e2rti\u0163elor\u2026, a \u015fobolanilor\u2026\u201d (Din ora\u015ful de fier \u2013 Lepre \u015fi sfin\u0163i, de V. Diaconu).
\nEi au afinit\u0103\u0163i evidente, at\u00e2t \u00een poezia protestatar\u0103, c\u00e2t \u015fi \u00een cea erotic\u0103, av\u00e2nd \u201ela baz\u0103\u201d lectura \u00een cheie proprie a C\u00e2nt\u0103rii c\u00e2nt\u0103rilor: \u201eSpre ascunsele tale c\u0103m\u0103ri\/ Trec zilnic cor\u0103bii cu mirodenii\u201d; \u201eNoaptea aur\u0103riile tale\/ lumineaz\u0103 alte ad\u00eencuri\/ Multe a\u015f putea s\u0103 aflu acolo\/ dar prea pu\u0163ine sunt trec\u0103torile\/ care mi se dezv\u0103luie\u201d (D.V.). \u201eLolita cire\u015felor a luat puterea \u00een regat,\/ cum \u00ee\u015fi arunc\u0103 victorioas\u0103 rochia de stele prin noaptea od\u0103ii\u201d; \u201eTu \u00eemi aduci noaptea \u00een pumni.\/ Nici nu mai \u015ftiu dac\u0103 apa cea vie\/ am b\u0103ut-o din Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 sau din m\u00e2inile tale\u201d (V.D.). \u201eAm trecut de o via\u0163\u0103 pe l\u00eeng\u0103 acest paradis,\/ \u00eenc\u00eet cu urechea lipit\u0103 de vr\u0103jitele trunchiuri\/ Auzir\u0103m vocea copil\u0103riei\u201d; \u201e\u015ei-am priceput atunci c\u00eet de s\u0103raci r\u0103m\u00eeneam\/ Dac\u0103 nu ne ie\u015fea \u00een cale femeia cu piersici\u201d (D.V.). Ca \u00een poemul-manifest Da\u0163i ordin s\u0103 \u00eenfloreasc\u0103 magnolia, \u00een Fluturii alba\u015ftri, Virgil Diaconu denun\u0163\u0103 abuzurile, imixtiunile autorit\u0103\u0163ilor \u2013 de orice fel: \u201e\u015ei fluturii vor fi liberi s\u0103 zboare \u00een pia\u0163a cea mare,\/ unde primarul \u00ee\u015fi \u00eemparte minciunile \u015fi sarmalele electorale.\/ Gardienii \u00eei vor l\u0103sa s\u0103 zboare \u00een voie \u015fi chiar s\u0103 apar\u0103\/ la \u015ftirile de sear\u0103\u2026\u201d (Genera\u0163ia mea \u00ee\u015fi mai aminte\u015fte de profundul mesaj sufletesc din filmul intitulat chiar a\u015fa: Fluturii sunt liberi). \u201eDintr-o str\u0103veche ramur\u0103 c\u0103z\u00e2nd\u201d, poe\u0163ii no\u015ftri din Ordinul Melancoliei fac parte din rasa rar\u0103 a c\u00e2nt\u0103re\u0163ilor cor\u0103bieri ai anticei Elade.
\n\u2026 \u015ei maratonul acesta al paralelismelor ar putea continua, cu un plus de merit pentru Virgil Diaconu, care \u201epersist\u0103\u201d \u00een acea nebunie fast\u0103 a Poeziei dintotdeauna, lu\u00e2nd \u00een r\u0103sp\u0103r grup\u0103ri, mi\u015fc\u0103ri \u015fi curente de strict\u0103 actualitate.<\/p>\n

Cetatea Ciulin<\/strong><\/p>\n

Ad\u00e2ncindu-te \u00een lectura c\u0103r\u0163ii descoperi alte \u015fi alte \u201emotive poetice\u201d \u015fi teme recurente; alte \u015fi alte sugestii-simbol te privesc din spatele paginii albe: Ceasul din Turn (sau turnul cu ceas \u2013 turla pe care poetul o poart\u0103 pe umeri), \u00eentunericul, h\u00e2rcile, fiara Triste\u0163e (singur\u0103tatea), a\u015fteptarea deznod\u0103m\u00e2ntului final, prietenul plecat (\u201eapus\u201d). \u00cen poemul Icar (\u201ejefuit de aripi\u201d), poetul ia parte la cina umbrelor, \u00een casa mor\u0163ii, sau se simte mereu p\u0103r\u0103sit \u00een propria cas\u0103\/castel. Alte motive: lespedea pietrei, transmuta\u0163ia alchimic\u0103 (Piatra filosofal\u0103) \u015f.a.
\nDac\u0103 o \u00eentreag\u0103 genera\u0163ie \u201ecaragializeaz\u0103\u201d \u2013 iat\u0103-l pe V.D. sadoveniz\u00e2nd. \u00cent\u00e2lne\u015fti \u00een poezia sa toat\u0103 p\u0103durea cu insectele, g\u00e2zele \u015fi animalele ei m\u0103runte, \u201eSora albin\u0103\u201d, sora furnic\u0103, sturzul \u015fi bufni\u0163a, mierla, privighetoarea \u015fi cioc\u00e2rlia (exege\u0163ii au remarcat \u00eenaintea noastr\u0103 franciscanismul autorului: G. Grigurcu). \u00cent\u00e2lnim \u00eentr-un poem (Cetatea Ciulin) chiar podul din p\u00e2nz\u0103 de p\u0103ianjen, cel din C\u0103lin. File din poveste. Totul cl\u0103dit pe metafor\u0103! (Ne ferim de metafor\u0103 ca dracul de t\u0103m\u00e2ie, dar uit\u0103m c\u0103 metafora a instituit poezia. Metafor\u0103 care, \u00een armurile florii, cu zale din g\u00e2ze lupt\u0103 \u00een poezia lui V.D. cu mon\u015ftrii sexismului, minimalismului, mizerabilismului\u2026) \u00cen poetica lui V.D., lumina este angajat\u0103 \u00een lupt\u0103 deschis\u0103 cu \u00eentunericul, ca \u00een dualismul zoroastric persan. Ea este con\u0163inutul care con\u0163ine: \u201eEa este dezvelit\u0103 chiar de trupul ei.\/ O femeie \u00een care cobori sear\u0103 de sear\u0103.\/\u2026\/ Desigur eu vorbesc\/ din \u00eembr\u0103\u0163i\u015farea trandafirului negru\u201d (Trandafir negru).
\n\u00cen ceea ce prive\u015fte sentimentul religios, V. Diaconu nu este dintre aceia care prind mu\u015fte cu ceaslovul \u00een orele de religie \u2013 el \u015fi-a uitat degetele \u015fi sufletul r\u0103sfirate printre paginile de lumin\u0103 \u015fi miere ale Scripturii: \u201eLa \u00eenceput am locuit \u00een floarea de cire\u015f.\/ Nu am stat prea mult\u0103 vreme acolo, desigur,\/ pentru c\u0103 abia dac\u0103 mai aveam loc de g\u0103l\u0103gia albinelor\/ care \u00een fiecare zi citeau cu voce tare Scriptura.\/ Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 a florii de cire\u015f\u201d (Perspectiv\u0103); \u201eB\u0103t\u0103ile inimii: alfabetul nelini\u015ftii.\/ Scriptura care te poart\u0103 prin lume.\/ Necitita Scriptur\u0103! (Golgota); \u201e\u015ei dac\u0103 Domnul nu mi-ar fi legat\/ m\u00e2inile \u015fi duhul \u00een Sf\u00e2nta Scriptur\u0103\u201d(Electoral\u0103).
\nColeg de camer\u0103 cu Dumnezeu, poetul se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte cu Prea\u00eenaltul din aceea\u015fi bucat\u0103 de p\u00e2ine, din aceea\u015fi can\u0103 cu vin (simboluri ale euharistiei), dar \u015fi din lumina f\u0103cut\u0103 cuv\u00e2nt: \u201eDoamne, e\u015fti at\u00e2t de aproape\/ c\u0103 \u00eempart cu tine lumina \u015fi vinul;\/ rupem dintr-o singur\u0103 p\u00e2ine.\/ \u015ei \u00een de\u015fert \u00ee\u0163i dau s\u0103 bei din cana mea cu ap\u0103.\u201d(Sufletul). De fapt, poetul \u00ee\u015fi pune mai mereu sufletul pe h\u00e2rtie, adept al Dumnezeirii \u015fi al unei sincerit\u0103\u0163i dezarmante: \u201eDac\u0103 vrei, m\u0103 po\u0163i citi \u00een clinchetul vr\u0103biilor.\/ Dac\u0103 vrei, te po\u0163i \u00eent\u00e2lni cu mine prin cuiburi\u201d (idem); \u201eCopil\u0103ria, desigur, m\u0103 strig\u0103 din cuiburi.\/ Ea \u00eemi pune aripi; ea m\u0103 \u00eembrac\u0103 \u00een vr\u0103bii de sus p\u00e2n\u0103 jos\u201d (P\u0103durea); \u201eEu nici nu sunt altceva dec\u00e2t o \u00eenv\u0103lm\u0103\u015feal\u0103\/ de g\u00e2ze \u015fi p\u0103s\u0103ri, de \u015fop\u00e2rle \u015fi ierburi\u2026\u201d (Insul\u0103). Poetul atac\u0103 prozaismul realit\u0103\u0163ii (\u201enoroiul greu al prozei\u201d) cu armele \u201egrele\u201d ale metaforei, de care cei mai mul\u0163i s-au scuturat de mult. \u201eO mie de c\u0103r\u0103ri m\u0103 a\u015fteapt\u0103 \u00een fiecare diminea\u0163\u0103 la u\u015f\u0103.\/ \u015ei eu trebuie s\u0103 aleg \u00eentre hora stelelor \u015fi c\u00e2ntecul sturzului,\/ \u00eentre flac\u0103ra trandafirului \u015fi s\u0103rutul prin\u0163esei. Cum s\u0103 aleg? (Muntele).
\n\u00cen ora\u015ful mai marilor zilei, care \u201esur\u00e2d tricolor\u201d, \u00een ora\u015ful \u201edus la groap\u0103 de retorica puterii\u201d, poetul convorbe\u015fte cu sturzul, perceput ca spirit al p\u0103durii\/naturii: \u201eDar de ce \u00ee\u0163i spun eu \u0163ie toate astea, sturzule?\/ Tocmai \u0163ie, care nici nu ai vreme de cele lume\u015fti. Care\/ ai descoperit cu un ciripit \u00eenaintea mea toate c\u0103r\u0163ile sfinte;\/ \u015fi glezna Domnului fo\u015fnind printre ierburi.\u201d (Ora\u015ful). \u201eCopil\u0103ria era o mare \u015fi secret\u0103 familie.\/ Cot la cot cu sora albin\u0103,\/ \u00een ceasloavele florilor cugetam faguri\u201d (Familia). \u201eAcuzatul\u201d franciscanism al autorului, cuplat cu un misticism \u201epanTEISTIC, este iar\u0103\u015fi o component\u0103 fundamental\u0103: \u201e \u2013 S\u0103 intre! \u2013 le strig str\u0103jilor,\/ \u015fi toate f\u0103pturile Domnului \u00ee\u015fi afl\u0103 locul \u00een mine;\/ \u00een celulele mele. Femei de umbr\u0103 \u0163\u00e2\u015fnesc printre ierburi,\/ lumina trandafirului urc\u0103 muntele\/ P\u00e2n\u0103 \u015fi Domnul se \u00eentoarce acas\u0103\u201d; \u201e\u00cen fiecare zi o armat\u0103 de vr\u0103bii \u00eemi deschide fereastra\u2026 Diminea\u0163a, prin\u0163esa aceasta de cartier\u2026,\/ prin\u0163esa cu capul plin de vr\u0103bii,\/ care m\u0103 plesne\u015fte peste ochi cu palmele ei luminoase\/ \u015fi m\u0103 umple de c\u00e2ntec\u201d (Diminea\u0163a)\u2026 \u201eDa, prin celulele mele curge lumea,\/ cu p\u0103dure cu tot, cu vr\u0103bii cu tot\u201d\u2026 Dar ar \u00eensemna s\u0103 umplem toate paginile cronicii cu astfel de dovezi minunat strunite\u2026, a\u015fa c\u0103 ne oprim aici.<\/p>\n

Circul nostru v\u0103 prezint\u0103\u2026<\/strong><\/p>\n

\u201eCircul nostru v\u0103 prezint\u0103\u201d (titlul unui roman contemporan) farsa electoral\u0103 \u2013 a\u015fa ar trebui s\u0103 se cheme sec\u0163iunea \u201esocial-politic\u0103\u201d a poeziei lui V. Diaconu. Nu sc\u0103p\u0103m nicicum de ciuma ro\u015fie, ar vrea s\u0103 zic\u0103 poetul \u2013 cea care ne m\u0103n\u00e2nc\u0103 tot s\u00e2ngele din vene, p\u00e2n\u0103 la ultima globul\u0103 (ro\u015fie!). Aceste poeme reprezint\u0103 \u00een fapt o singur\u0103 fabul\u0103 hohotitoare, dar care hohote\u015fte c\u00e2nd de r\u00e2s, c\u00e2nd de pl\u00e2ns. \u00cen poezia Secol, t\u00e2n\u0103rul soldat globalizat se \u00eentoarce de pe front (Irak, Iran, Afganistan\u2026) \u00een \u201ehaina de lemn a gloriei\u201d, adun\u00e2nd lumea la un parastas tricolor, la care particip\u0103 lebede de palat, bordeline, hiene propagandistice \u2013 \u0163ipari aluneco\u015fi \u015fi lipitori ale tinerei genera\u0163ii de patrio\u0163i democra\u0163i, T\u00e2n\u0103ra Coali\u0163ie\u2026 \u00cen poem se oficiaz\u0103 \u201et\u0103ierea panglicii \u00een cimitirul politic\u201d, iar Adev\u0103rul e mai \u00eent\u00e2i exilat, apoi \u00eengropat. Sf\u00e2nta treime a democraturii cade \u00een dizgra\u0163ie: \u201eNumai tu ai ales str\u0103zile. Numai tu ai ales\/ s\u0103 salvezi aceast\u0103 familie c\u0103zut\u0103 \u00een dizgra\u0163ie: Adev\u0103rul, Revolta, Visul\u201d (tat\u0103l \u2013 mama \u2013 copilul, am putea spune). Poezia politic\u0103 a lui V.D. descinde din Satira III eminescian\u0103 \u2013 dup\u0103 cum se intitula poemul \u00een edi\u0163ia Poesii din 1884).
\nOrbi\u0163i de lirismul \u201eexcesiv\u201d al poemelor (poetul \u00eemi pune farurile \u00een ochi, iar eu, cititorul devin atunci mica jivin\u0103 paralizat\u0103 \u015fi ghemuit\u0103-ntre ro\u0163i!) risc\u0103m \u00eens\u0103 s\u0103 elud\u0103m componenta postmodern\u0103 a poemelor lui Virgil; ea r\u0103m\u00e2ne \u00eentre limitele benefice ale bunului sim\u0163. Dac\u0103 uzina de poezie \u201eAdrian P\u0103unescu\u201d (s\u0103 zicem) fabrica produse de serie \u2013 unele chiar reu\u015fite! \u2013, V.D. \u00ee\u015fi \u201eforjeaz\u0103\u201d poemele ca pe ni\u015fte produse de sticl\u0103rie, por\u0163elanuri, orfevrerii \u015fi faian\u0163e \u00een atelierul propriu, vecin cu fabrica de vise a Bunului Dumnezeu: \u201e\u00cen fiecare zi o armat\u0103 de vr\u0103bii \u00eemi deschide fereastra,\/ joac\u0103 \u015fotronul pe masa mea, printre manuscrise.\u201d(Diminea\u0163a); \u201eDe\u015fi, cum am fost \u00eentotdeauna o scriere cu celule \u015fi nervi,\/ un manuscris \u00een \u00eentunericul lumii\u2026\u201d(Vizita); \u201e- S\u0103 intre! – le strig str\u0103jilor mele,\/ \u015fi le primesc pe toate \u00een inima mea, \u00een scriptorium\u2026\u201d (Acas\u0103); \u201eC\u00e2t despre Dumnezeul pe care-l a\u015ftept,\/ el este \u00eentr-o alt\u0103 poveste: poate \u00een florile de cire\u015f,\/ poate \u00een c\u00e2ntecul sturzului\u201d (Singur sub aripi); \u201e\u00censu\u015fi Domnul a trecut, \u00een r\u0103coarea dimine\u0163ii,\/ pe la mine. El, care a fost \u00eentotdeauna independent\/ \u015fi nu s-a amestecat \u00een niciun partid,\/ va fi acum de partea florii de cire\u015f\u201d (Electoral\u0103). \u201e \u2013 Fiecare cu treburile lui, i-am spus, preocupat s\u0103 scriu\/ cu toate florile de cire\u015f \u015fi cu vr\u0103biile lumea.\/ Lumea, acest Laudatio Domini\u201d (Laudatio Domini). Date pe m\u00e2inile exper\u0163ilor (guvizilor) guvernamentali, visele sunt ciuntite \u015fi cenzurate, \u201edate \u00een urm\u0103rire general\u0103\u201d: \u201eVisele mele vor fi reciclate.\/ Din ele, exper\u0163ii guvernamentali vor ob\u0163ine\/ vise legate la ochi \u015fi cusute la gur\u0103\u201d (Reciclarea viselor). Iar pentru c\u0103 \u0163ara este \u00een criz\u0103, nici curcubeul nu mai are voie s\u0103 dea buzna pe cer cu de la sine putere, \u201eneprogramat \u015fi cu acte \u00een regul\u0103\u201d.<\/p>\n

Cartierul singur\u0103t\u0103\u0163ii. Un Tratat de singur\u0103tate<\/strong><\/p>\n

Odat\u0103 aduse la zi \u201evechile (lui) tratate cu vr\u0103biile\u201d, Poetul (ca \u015fi soldatul\u2026) face un jur\u0103m\u00e2nt de fidelitate naturii \u015fi singur\u0103t\u0103\u0163ii proprii: \u201eCel mai singur am fost c\u00e2nd,\/ \u00een fa\u0163a mea, a murit un copac.\u201d (Singur). E \u0163ara \u00een care gracila, imponderabila sulfin\u0103 \u0163ine loc de simbol existen\u0163ial: \u201e\u015etiam c\u0103 Domnul \u00eengroap\u0103 vr\u0103biile \u00een ramuri\/ ca s\u0103 \u00eencol\u0163easc\u0103 la prim\u0103var\u0103.\/ \u015etiam c\u0103 liedul pe care \u00eel c\u00e2nt\u0103 sturzul\/ este sufletul lui Iov, dup\u0103 ce \u015fi-a pierdut fiii.\u201d (Copil\u0103ria, ne\u00eenvinsa copil\u0103rie). \u201eE\u015fuat pe acest \u0163\u0103rm, printre \u015fobolani \u015fi barbari.\/ Cineva arunc\u0103 trandafirii cu fa\u0163a-n \u0163\u0103r\u00e2n\u0103,\/ fr\u00e2nge gleznele sulfinei.\/ Tocmai ale sulfinei\/ care de \u00eendr\u0103gostit\u0103 ce este mi-a citit din versurile ei\/ \u015fi m-a ridicat, \u00eentr-o noapte, la cer\u2026\u201d (E\u015fuat pe acest \u0163\u0103rm, care consun\u0103 perfect rezonant cu unele piese din veronianul Zodia m\u0103slinului). Sub pielea poemului se simte prea adesea singur\u0103tatea alerg\u0103torului de curs\u0103 lung\u0103: \u201eSingur sub aripi,\/ \u00een aceast\u0103 insul\u0103 unde v\u0103d soarele \u00een fiecare zi.\/\u2026\/ Singurii oameni care trec pe aici sunt copacii.\/\u2026\/ Pietrele pe care le-am auzit vorbind \u00eentre ele\/ m-au \u0163inut treaz toat\u0103 noaptea.\u201d(Insul\u0103). \u201e\u00centre fotoliu \u015fi pat \u2013 p\u00e2nza de p\u0103ianjen a singur\u0103t\u0103\u0163ii. Nici un suflet nu b\u00e2ntuie odaia, nici o vedenie!\/\u2026\/\u015fi o las cu vedeniile \u015fi cu duhurile ei singur\u0103,\/ \u00eentr-o singur\u0103tate mai mare ca lumea\u201d (Casa \u00een care am iubit). Un poem se cheam\u0103 Tratat de singur\u0103tate, un altul Dup\u0103 singur\u0103tate. Majoritatea exege\u0163ilor observ\u0103 de altfel singur\u0103tatea absolut\u0103 \u00een care se scald\u0103 poetul, singur\u0103tatea ca moned\u0103 forte \u015fi destin creator. \u201e\u015ei guzganii imperiului vor stabili din nou ordinea\/ \u00een cartierul singur\u0103t\u0103\u0163ii, \u00een cartierul florii de cire\u015f\u201d (America); \u201eNu mai cuprinzi lucrurile, m\u0103sori singur\u0103tatea.\/ \u00centre fotoliu \u015fi pat, singur\u0103tatea\u201d (Apari\u0163ii); \u201esingur\u0103tatea \u00eenc\u0103 \u00ee\u015fi mai face cu mine de cap\/ prin tavernele nop\u0163ii\u201d (Absolutul). Repeti\u0163ia, \u00een poietica virgilian\u0103 are un efect asem\u0103n\u0103tor celui din poezia ritualic\u0103 evreiasc\u0103, a\u015fa-zisul paralelism frazeologic, sintetic sau sinonimic (conf. Valeriu Anania, Introducere la Psalmi, \u00een celebra sa edi\u0163ie a Septuagintei). Poezia ebraic\u0103 nu se \u00eentemeia pe ceea ce numim noi ast\u0103zi prozodie, ci pe un \u201esistem tonal derutant, imposibil de sesizat prin semne grafice, care se transmitea pe cale oral-auditiv\u0103\u201d. Dar pe aceast\u0103 cale, regres\u00e2nd, ne \u00eendrept\u0103m tocmai spre izvoarele Poeziei, ale rostirii, c\u00e2nd Vocea lua Cuv\u00e2ntul, iar acesta propaga \u00een univers undele G\u00e2ndirii.
\nArunc\u00e2nd eu o privire la sec\u0163iunea de referin\u0163e critice (\u015fi distr\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 v\u0103d criticii serio\u015fi cum \u201ese spioneaz\u0103\u201d reciproc, tr\u0103g\u00e2nd unul la altul cu coada ochiului), m-am bucurat s\u0103 v\u0103d c\u0103 ei cad de acord \u00een cele mai multe \u2013 \u015fi importante \u2013 lucruri: Dac\u0103 m-ar \u00eentreba cineva, a\u015f fi \u015fi eu de p\u0103rere c\u0103 Virgil Diaconu merit\u0103 un loc mai sus \u00een tabelul elementelor poetice. (Ca mul\u0163i al\u0163i confra\u0163i, am fost confiscat \u015fi eu de acest tur de for\u0163\u0103, de regalul acesta de poezie).
\n\u2026Clasic\u0103 \u015fi modern\u0103, metafizic\u0103 \u015fi mundan\u0103, apodictic\u0103 \u015fi gracil\u0103, confesiv-parabolic\u0103, poezia aceasta \u201ete ia pe sus\u201d, ca un cosmic (liric) diluviu. Protestatar\u0103 \u2013 deci agitat\u0103 \u2013, iar pe urm\u0103toarea pagin\u0103 calm\u0103, depresurizat\u0103, dens\u0103, apoi \u201erarefiat\u0103\u201d (locuitoare a \u00een\u0103l\u0163imilor), colocvial\u0103, dar \u015fi intens oracular\u0103, direct\u0103 \u015fi apoi imediat ocolitoare \u015fi ambigu\u0103, patriotic\u0103 \u015fi antiglobalizant\u0103, poezia lui Virgil Diaconu pare o cronic\u0103 a st\u0103rilor de spirit. Laic \u015fi ascetic \u00een acela\u015fi timp, f\u0103c\u00e2nd \u201enaveta\u201d de la sacru la profan (un \u201emistic profan\u201d, a\u015fadar), poetul scrie un manual de educa\u0163ie politic\u0103 \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, de politici textuale, care s-ar putea intitula \u201eAnatomia \u015fi fiziologia Balaurului\u201d\u2026 Protestatar \u201ecu s\u00e2nii goi\u201d \u2013 vezi cele trei gra\u0163ii care demonstreaz\u0103 \u00een fa\u0163a catedralelor ucrainene \u015fi ruse\u015fti \u00eempotriva \u201e\u0163arului\u201d Putin! \u2013, sexist angelic \u015fi pudic (elogiind \u201epiersica dintre pulpe\u201d, poetului nostru \u201e\u00eei cade la pat o raz\u0103\u2026), V.D. este un combatant pe frontul albinelor \u015fi furnicilor care, prin invazia lor pot ucide Fiara; cu armele luminii, cele Scripturale, taie capul Leviatanului. Mi\u015fcat de iubirea divin\u0103, Agape, de misterul marii Crea\u0163ii, poetul se las\u0103 atins \u015fi de fiorul mundan al iubirii terestre. Sechestrat \u00een scriptoriu (autorecluziune), el iese totu\u015fi \u00een strad\u0103, \u00eenv\u0103luit \u00een faldurile Revoltei. V. Diaconu a \u201e(re)\u00eentinerit expresia artistic\u0103\u201d a poeziei contemporane \u2013 cum se exprim\u0103 un critic t\u00e2n\u0103r \u2013 el redescoper\u0103 echilibrul simplit\u0103\u0163ii. F\u0103r\u0103 s\u0103 for\u0163eze nota prin expresii neortodoxe, \u015focante, el l\u0103rge\u015fte \u015fi extrapoleaz\u0103 limitele lumii printr-un calm revolu\u0163ionar de factur\u0103 romantic\u0103. Din poem se aude r\u0103sun\u00e2nd, c\u00e2nd o tr\u00e2mbi\u0163\u0103 (glas apocaliptic), c\u00e2nd uguitul unei p\u0103s\u0103ri. Actul pritocirii (decantarea vinului bun prin mutare dintr-un vas \u00een altul, transvazarea) nu \u00eei este str\u0103in poetului nostru, iar rezultatele sunt surprinz\u0103toare. \u201eAutorul m\u00e2nuie\u015fte cu dib\u0103cie actul poetic\u201d, spune o exeget\u0103 \u2013 iar noi r\u0103spundem aferim! Mai ales c\u0103 tinerii \u2013 \u015fi mai pu\u0163in tineri! \u2013 scriitori de azi m\u00e2nuiesc cu dib\u0103cie (doar) actul sexual \u015fi-l transcriu cu minu\u0163ie \u00een pagin\u0103, livr\u00e2ndu-l drept poezie. Prob\u00e2nd un calm al valorilor care nu \u0163ine de temperament (acesta poate fi exploziv, chiar vulcanic), V.D. este \u00een profunzimile sufletului un hipersensibil, poate chiar un timid. \u015ei se binecunoa\u015fte c\u0103, la rigoare, timiditatea poate deveni agresiv\u0103.
\n\u2026 Nu \u015ftiu, domnilor jura\u0163i, dac\u0103 mai \u015fti\u0163i cum se acord\u0103 ast\u0103zi un premiu pentru p\u0103dure, greieri \u015fi ierburi, pentru vr\u0103bii \u015fi pentru furnici, cinteze, privighetori, mierle \u015fi sturzi \u2013 pentru natura \u00eentreag\u0103. De fapt, vreau s\u0103 spun c\u0103 nimeni nu \u201em-a pus\u201d s\u0103 scriu (eu m\u0103 \u015fi mobilizez greu c\u00e2nd e vorba de critic\u0103 literar\u0103), autorul \u00eensu\u015fi nu are habar, nici nu viseaz\u0103 c\u0103 eu robotesc la aceast\u0103 or\u0103 t\u00e2rzie la un text care \u00eel vizeaz\u0103 chiar pe el \u015fi poezia sa. Dar am impresia c\u0103 acest SECOL ar trebui bine cotat la bursa de valori literare, bine citit\/citat \u015fi apreciat. <\/p>\n

* Virgil Diaconu<\/strong>, SECOL<\/em>, Editura Valman, R\u00e2mnicu S\u0103rat, 2011<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

INTERVIU CU MARIAN RUSCU Poet \u015fi prozator, s-a n\u0103scut la 18 septembrie 1949, la Ploie\u015fti. Proprietar al Editurii \u015fi Tipografiei<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20688"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20688"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20688\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20691,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20688\/revisions\/20691"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20688"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20688"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20688"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}