{"id":20470,"date":"2023-03-01T11:53:35","date_gmt":"2023-03-01T08:53:35","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20470"},"modified":"2023-03-01T11:53:35","modified_gmt":"2023-03-01T08:53:35","slug":"spatii-culturale-nr-22-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20470","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 22 (10)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Cristina Necula<\/strong><\/p>\n<p><strong>Romanul ,,genezei\u201d<br \/>\nAdev\u0103rului despre moartea Celui care adoarme ultimul<\/strong><\/p>\n<p>Romanul prozatorului Bogdan Popescu se poate defini din perspectiva literaturii ca senza\u0163ie, \u00een accep\u0163ia pe care o d\u0103 Jean-Pierre Richard \u00een studiul Literatur\u0103 \u015fi senza\u0163ie.<br \/>\n \tRomanul Cine adoarme ultimul este \u201eun exerci\u0163iu de aprehendare\u201d (1) a \u201eclipei ne\u015ftiute\u201d din jocul vie\u0163ii \u015fi al mor\u0163ii. Proza  scriitorului pare a fi \u201eo \u201epractic\u0103 de sine\u201d, \u201eo c\u0103utare a unei solu\u0163ii interioare\u201d, o \u201eafirmare a anumitor structuri interioare, a anumitor atitudini existen\u0163iale care-i definesc \u015fi-i calific\u0103 originalitatea\u201d (2).<br \/>\n    Exegeza noastr\u0103 \u00ee\u015fi asum\u0103 ca gril\u0103 de interpretare a originalit\u0103\u0163ii prozei lui Bogdan Popescu conceptul de \u201efunc\u0163ie\u201d a literaturii privit\u0103 ca \u201eexperien\u0163\u0103\u201d, ca \u201egenez\u0103 \u00een cursul c\u0103reia un scriitor \u00eencearc\u0103 s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 \u015fi s\u0103 se construiasc\u0103: \u201e\u00cendeob\u015fte \u00een clipa de fa\u0163\u0103 cu to\u0163ii suntem de acord s\u0103 recunoa\u015ftem literaturii o func\u0163ie \u015fi anumite puteri care dep\u0103\u015fesc cu mult rolul ei vechi de divertisment, de glorificare sau de ornament. Ne place s\u0103 vedem \u00een ea o expresie a alegerilor, a obsesiilor \u015fi problemelor situate \u00een inima existen\u0163ei personale. Pe scurt, crea\u0163ia literar\u0103 ne apare de acum \u00eenainte ca o experien\u0163\u0103 sau chiar ca o practic\u0103 de sine, ca un exerci\u0163iu de aprehendare \u015fi de genez\u0103 \u00een cursul c\u0103reia un scriitor \u00eencearc\u0103 s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 \u015fi \u00een acela\u015fi timp s\u0103 se construiasc\u0103.<br \/>\n Studiile reunite aici trebuie citite \u00een aceast\u0103 perspectiv\u0103. \u00cei vom vedea pe Flaubert, pe Stendhal, pe Fromentin, pe Fra\u0163ii Goncourt preocupa\u0163i succesiv, f\u0103r\u0103 de a \u015fti de altminteri ei \u00een\u015fi\u015fi, de c\u0103utarea unor anume solu\u0163ii interioare. Fiecare dintre ei, \u00een diversele teritorii, pe care le-a str\u0103b\u0103tut existen\u0163a lui concret\u0103, experien\u0163\u0103 a spa\u0163iului, a timpului, a obiectului, a raportului cu semenii sau a rela\u0163iei cu sine \u00eensu\u015fi, ni s-a p\u0103rut a reg\u0103si \u015fi a afirma \u00een acea experien\u0163\u0103 permanen\u0163a anumitor structuri interioare, anumitor atitudini existen\u0163iale care-i definesc \u015fi-i calific\u0103 originalitatea. C\u0103ci nu poate exista un hiat \u00eentre diversele experien\u0163e ale unui singur om: indiferent  dac\u0103 e vorba de iubire sau de memorie, de via\u0163\u0103 sensibil\u0103, de cea speculativ\u0103, \u00een domeniile aparent cele mai separate se pot descoperi acelea\u015fi scheme.(&#8230;) Cutare visare obscur\u0103 a imagina\u0163iei dinamice sau materiale \u00eent\u00e2lne\u015fte \u00een ad\u00e2ncime specula\u0163ia cea mai abstract\u0103 conceptual\u0103. Iar cele c\u00e2teva teme esen\u0163iale care orchestreaz\u0103 \u015fi via\u0163a cea mai secret\u0103, medita\u0163ia asupra timpului sau asupra mor\u0163ii se verific\u0103 \u00een lucruri, printre oameni, \u00een inima senza\u0163iei, a dorin\u0163ei, a \u00eent\u00e2lnirii.\u201d. (3)<br \/>\n \t  Cartea prozatorului Bogdan Popescu se dovede\u015fte a fi \u201eo dezbatere public\u0103\u201d \u00een vederea \u201eclarific\u0103rii unor aspecte ale vie\u0163ii spirituale din comunitatea noastr\u0103\u201d, mai exact, a clarific\u0103rii  temei mor\u0163ii, care debuteaz\u0103 \u201ecu ni\u015fte cursuri speciale de iubire\u201d.<br \/>\nBogdan Popescu \u201epune degetul pe ran\u0103\u201d &#8211; pe tema mor\u0163ii &#8211; prin scriitura sa \u00een care personajele ar avea o valoare simbolic\u0103, fiind chiar voci ale autorului: \u201dDe mult\u0103 vreme se cerea clarificarea unor aspecte ale vie\u0163ii spirituale din comunitatea noastr\u0103. Nimeni nu a avut \u00eenc\u0103 t\u0103ria s\u0103 pun\u0103 p\u00e2n\u0103 acum degetul pe ran\u0103. Fiind vorba despre evenimente, credin\u0163e \u015fi tradi\u0163ii care nu se vestesc \u00een gura mare, ele \u0163in\u00e2nd mai degrab\u0103 de laturile l\u0103untrice ale fiec\u0103rui individ \u00een parte, nu e greu de \u00eenchipuit de ce nimeni nu a pus p\u00e2n\u0103 acum problema \u00een dezbatere public\u0103. Ideea acestui pas  temerar  a venit, fire\u015fte, tot  din partea domnului Primar, care \u0163inea s\u0103 pun\u0103 lucrurile la punct spre folosul \u00eentregii ob\u015fti (\u2026) \u00cenainte de abordarea propriu-zis\u0103 a singurului punct de pe ordinea de zi, poetul a \u0163inut s\u0103 dea citire, pentru a sensibiliza estetice\u015fte pe cei care participau la dezbatere, dar \u015fi ca o subtil\u0103 pledoarie pentru introducerea \u00een \u015fcoal\u0103, \u00eencep\u00e2nd cu clasa a cincea, a unor cursuri speciale de iubire, c\u00e2torva fragmente din cea mai frumoas\u0103 poezie de dragoste care s-a scris vreodat\u0103\u201d (4)<br \/>\n \t  C\u00e2ntarea C\u00e2nt\u0103rilor, prin taina iubirii, devine calea de trecere dintre via\u0163\u0103 \u015fi moarte, devine o \u00eemp\u0103care cu moartea sau, mai exact, o lec\u0163ie despre moarte chiar \u00een sensul pe care-l d\u0103dea Eminescu: \u201eNu credeam s\u0103-nv\u0103\u0163 a muri vreodat\u0103\u2026\u201d. Marginea m\u0103rii din lirica eminescian\u0103 devine, la Bogdan Popescu, Codrul de la  Miaz\u0103noapte. Moartea e un joc de-a v-a\u0163i ascunselea, e ascunderea sub urzici: \u201eSe \u015ftie din b\u0103tr\u00e2ni ori nu prea se \u015ftie c\u0103 acela care s-a tupilat sub urzici \u015fi nu se mai treze\u015fte niciodat\u0103 moare \u00een cele din urm\u0103 sau poate fi omor\u00e2t sau \u00eenlocuit de c\u0103tre un altul care se  pricepe s\u0103-l g\u0103seasc\u0103 \u015fi care se arat\u0103 gata s\u0103-i ia locul.\u201d (5)<br \/>\n Preotul, \u201ecu o \u00een\u0163elepciune pe care nu i-o b\u0103nuia nimeni\u201d, pare s\u0103 de\u0163in\u0103 secretul sensului mor\u0163ii, iar predica sa este o lec\u0163ie despre moarte: \u201eDumnezeu, fiilor, a f\u0103cut \u015fi face tot ce este. De la El ne vine totul. A\u015fa c\u0103 se cuvine s\u0103 fim \u00eencredin\u0163a\u0163i c\u0103 tot El ni l-a trimis \u015fi pe Cel ce Doarme, nu \u015ftim dac\u0103 spre a ne os\u00e2ndi sau pentru a ne ispiti \u015fi \u00eencerca. Dac\u0103 Cel ce Doarme este, atunci \u015fi Dumnezeu este.\u201d (6)<br \/>\nOmul trebuie s\u0103-l g\u0103seasc\u0103 pe Cel ce Doarme, ca la Pitita. \u201eCine se duce acolo (\u2026) n-are ce vedea \u015fi singurul folos al excursiei sale ar fi c\u0103 s-ar \u00eentoarce cu un bra\u0163 de urzici  pe biciclet\u0103\u2026 Ca s\u0103-l dibui pe Cel ce Doarme trebuie s\u0103 \u015ftii s\u0103 vezi scr\u00e2nteala tuturor alor firii: s\u0103 nimere\u015fti clipa ne\u015ftiut\u0103 c\u00e2nd soarele o dezmiard\u0103 incestuos pe buna sa sor\u0103, Luna, c\u00e2nd lumina se face neagr\u0103 \u015fi apele curg la deal, c\u00e2nd v\u0103zduhul \u00eencremene\u015fte \u015fi toate par a \u00eenghe\u0163a t\u0103cute; s\u0103 scrutezi f\u0103r\u0103 uimire mi\u015fc\u0103rile bezmetice ale stelelor, dar \u015fi cursul lin al \u0163\u0103r\u00e2nii \u00een gaura rotund\u0103 a unui cuib de p\u0103ianjen ascuns \u00een p\u0103m\u00e2nt.\u201d<br \/>\nMoartea e o lec\u0163ie individual\u0103: \u201e\u2026e nevoie de cineva care s\u0103 g\u0103seasc\u0103 semnele, care s\u0103 nu  se team\u0103 de moartea \u00een care va p\u0103\u015fi \u00eendat\u0103 ce va a\u0163ipi, care s\u0103 aib\u0103 \u015fi mintea, \u015fi sufletul aplecate spre z\u0103mislirea de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri pe care s\u0103 le tr\u0103iasc\u0103 al\u0163ii. Iar pe un asemenea om s\u0103 nu \u00eel caute nimeni, c\u0103ci nu-l va g\u0103si: el singur se va alege \u015fi va urma calea.\u201d<br \/>\n \t To\u0163i Adormi\u0163ii se \u00eendreapt\u0103 c\u0103tre marginea \u00eentunecat\u0103 a Codrului de la Miaz\u0103noapte: Foi\u015fte, v\u0103z\u00e2nd zeci \u015fi sute de Adormi\u0163i, se adreseaz\u0103 Repetentului: \u201eIa uite, domnule! \u015ei noi care credeam c\u0103 e unul singur! M\u0103 \u00eentreb, Repetentule, dac\u0103 voi izbuti \u00een timpul somniei mele s\u0103-l pun pe dealul acela &#8211; \u015ftii tu care &#8211; s\u0103-\u015fi nasc\u0103 taina\u201d. Moartea e ca o \u00eentrecere \u00een somn, dar conteaz\u0103 cine adoarme ultimul; \u201epoate cititorul\u201d, afirm\u0103 criticul Daniel Cristea Enache.<br \/>\nPoate\u2026 Poate nici nu conteaz\u0103\u2026 Important este c\u0103 to\u0163i oamenii au chipul \u00eennobilat de apropierea mor\u0163ii. Poate to\u0163i oamenii, poate scriitorul se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu cititorii, metaforic vorbind, la marginea m\u0103rii, la marginea Codrului de la Miaz\u0103noapte, pe marginea textelor \u00eentru \u201edezbaterea public\u0103\u201d privind  c\u0103utarea Adev\u0103rului despre Cel care moare ultimul.<br \/>\nBogdan Popescu \u015ftie asta, de aceea \u00eei las\u0103 pe cititorii reali \u015fi poten\u0163iali s\u0103 mediteze asupra iubirii \u015fi a mor\u0163ii \u00een bra\u0163ele somniei lecturii, care se dovede\u015fte a fi \u201egeneza\u201d Adev\u0103rului despre moartea Celui care Doarme.<br \/>\nRevel\u00e2nd originalitatea viziunii artistice, cartea r\u0103m\u00e2ne o capcan\u0103 a somniei \u00een \u201eclipa ne\u015ftiut\u0103\u201d a reveriei pe marginea textelor, dup\u0103 cum define\u015fte Bachelard critica literar\u0103, r\u0103m\u00e2ne o orchestrare a \u00eenv\u0103\u0163\u0103rii mor\u0163ii n\u0103scute \u00een vraja iubirii din C\u00e2ntarea C\u00e2nt\u0103rilor.<\/p>\n<p><em>Note:<br \/>\n1.\tJean-Pierre Richard &#8211; Literatur\u0103  \u015fi senza\u0163ie, Editura Univers, Bucure\u015fti, 1980, p.9<br \/>\n2.\tIbidem, p.9<br \/>\n3.\tibidem, p. 9<br \/>\n4.\tBogdan Popescu:  Cine adoarme ultimul, Editura Polirom, 2007, p.292<br \/>\n5.\tibidem, p.293<\/em><\/p>\n<p><strong><br \/>\nNina Plopeanu<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/34.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/34.jpg\" alt=\"\" width=\"192\" height=\"311\" class=\"alignnone size-full wp-image-10293 lazyload\" data-srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/34.jpg 192w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/34-185x300.jpg 185w\" data-sizes=\"(max-width: 192px) 100vw, 192px\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 192px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 192\/311;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/34.jpg\" alt=\"\" width=\"192\" height=\"311\" class=\"alignnone size-full wp-image-10293\" srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/34.jpg 192w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/34-185x300.jpg 185w\" sizes=\"(max-width: 192px) 100vw, 192px\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>Casa f\u0103r\u0103 oglinzi<\/strong><\/p>\n<p>\tSe apropia ziua ei de na\u015ftere. Deschisese ochii pe 11 noiembrie 1911. Peste dou\u0103 zile \u00eemplinea o sut\u0103 de ani. Trupu-i firav, vl\u0103guit de trecerea nemiloas\u0103 a timpului, o \u00eempiedica s\u0103 se mi\u015fte \u00een voie prin casa plin\u0103 de amintiri, unele dintre ele la fel de b\u0103tr\u00e2ne ca \u015fi ea. Mira fusese \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare la \u015fcoala din satul \u00een care se n\u0103scuse \u015fi unde d\u0103sc\u0103liser\u0103 \u015fi bunicul \u015fi tat\u0103l s\u0103u. Mintea \u00eei era \u00eenc\u0103 lucid\u0103, iar g\u00e2ndurile \u00eei zburdau precum copiii pe paji\u015ftea unde p\u0103\u015fteau mieii ghidu\u015fi. Jocul se oprea brusc \u00een fa\u0163a unui obiect din cas\u0103 \u015fi \u00eencepea s\u0103 retr\u0103iasc\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103ri din via\u0163a trecut\u0103. Uneori z\u0103bovea zeci de minute sau ore \u00eentregi asupra unor momente din existen\u0163a sa secular\u0103. Cele mai \u00eendep\u0103rtate semnale \u00eei veneau dintr-o lume \u00eendep\u0103rtat\u0103, greu de \u00een\u0163eles pentru mintea sa de copil. Totul sem\u0103na cu un \u00eenceput de genez\u0103 sau de apocalips\u0103, limbi de foc se vedeau pretutindeni, p\u0103m\u00e2ntul parc\u0103 ardea mistuit de un foc uria\u015f. Zgomote asurzitoare \u00een urma c\u0103rora se deschideau crevase ad\u00e2nci, care \u00eenghi\u0163eau oameni, animale \u015fi case deopotriv\u0103. Peste dou\u0103 decenii, a asociat aceste imagini, p\u0103strate \u00een ungherul cel mai \u00eendep\u0103rtat al existen\u0163ei sale, cu r\u0103zboiul, balaur nemilos \u015fi \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor, care tulbura \u00eenc\u0103 o dat\u0103 apele  existen\u0163ei umane.<br \/>\n\tAlteori, retr\u0103ia clipe de \u00eenc\u00e2ntare \u00een compania  unor chipuri dragi, imortalizate \u00een albumul cu coper\u0163i, albastre alt\u0103dat\u0103, devenite acum gri pr\u0103fuit. Ochii s\u0103i p\u0103trunz\u0103tori priveau cu aten\u0163ie fiecare chip de pe h\u00e2rtia fotografic\u0103 \u015fi descifrau vechi prieteni, veri \u015fi veri\u015foare sau simplii cons\u0103teni pe care nu-i mai \u00eent\u00e2lnise de ani buni. \u00centr-o zi a constatat c\u0103 nimeni din genera\u0163ia sa n-o mai vizita \u015fi nici ea nu mai mergea \u00een vizit\u0103 la ei, dec\u00e2t uneori \u00een vis, c\u00e2nd evita s\u0103 se apropie prea mult de team\u0103 s\u0103 nu p\u0103\u015feasc\u0103 \u00eentr-o lume \u00een care nu era \u00eenc\u0103 preg\u0103tit\u0103 s\u0103 treac\u0103.<br \/>\n\t\u00cen urm\u0103 cu vreo zece ani adunase toate oglinzile \u015fi obiectele transparente din cas\u0103 \u015fi le aruncase la containerul din fa\u0163a por\u0163ii pe care l-au ridicat lucr\u0103torii de la salubritate, ascult\u00e2nd  uimi\u0163i suspinul sutelor de cioburi, ce s-a auzit c\u00e2nd au r\u0103sturnat obiectul metalic. Aruncase oglinzile, dar se desp\u0103r\u0163ea cu greu de alte lucruri, devenite inutile, care umpleau p\u00e2n\u0103 la refuz cele trei camere ale casei mo\u015ftenite de la p\u0103rin\u0163i, \u00een care tr\u0103ise ani buni cu so\u0163ul s\u0103u. \u00ce\u015fi amintea c\u0103 ultima s\u0103rb\u0103toare petrecut\u0103 \u00eempreun\u0103 a fost nunta de aur, c\u00e2nd au fost invita\u0163i la prim\u0103rie \u015fi au primit flori \u015fi ur\u0103ri de bine. Nu mai avea regrete, pentru c\u0103 via\u0163a \u00eei oferise destule, bune sau rele, \u00eempliniri sau dezam\u0103giri. Mul\u0163umirea cea mare o sim\u0163ea c\u00e2nd \u00eei c\u0103lcau pragul, cu sfial\u0103 \u015fi \u00eencredere, fo\u015ftii s\u0103i elevi, ajun\u015fi oameni \u00een toat\u0103 firea la casa lor, a\u015ftept\u00e2nd de la ea un sfat, o \u00eencurajare, o m\u00e2ng\u00e2iere sau un z\u00e2mbet.<br \/>\n\tN-o obseda singur\u0103tatea de\u015fi, de multe ori, vorbea doar cu Tomi\u0163\u0103, motanul chior care, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, primea delicatese de la musafirii s\u0103i, c\u0103rora le mul\u0163umea printr-un miorl\u0103it r\u0103gu\u015fit.<br \/>\n\tC\u00e2nd a \u00eemplinit 85 de ani, a primit de la ni\u015fte rude un televizor color, marca NEI, pe care ace\u015ftia nu-l mai foloseau. Acum nu se mai auzea dec\u00e2t sonorul \u015fi asculta cu interes actualitatea politic\u0103 sau social\u0103, nu c\u0103 ar fi interesat-o prea mult, ci pentru a avea interlocutori \u015fi parteneri de discu\u0163ie, pe care \u00eei apostrofa deseori cu voce tare, f\u0103c\u00e2ndu-l pe Tomi\u0163\u0103 s\u0103 tresar\u0103 din somn. Radioul b\u0103tr\u00e2n \u00eei b\u00e2z\u00e2ia la ureche aproape toat\u0103 ziua de diminea\u0163\u0103 p\u00e2n\u0103 seara. Asculta cu pl\u0103cere vocile nev\u0103zute, ce murmurau melodii de demult cu iz de frunze \u00eeng\u0103lbenite \u015fi de trandafiri ofili\u0163i.<br \/>\n\tN-o mai preocupa grija zilei de m\u00e2ine \u015fi nu-i era team\u0103 de trecerea ireversibil\u0103 a prezentului, pentru c\u0103 tr\u0103ia doar pentru viitorul apropiat dorind un minut, o or\u0103 sau o zi \u00een plus. Dormea pu\u0163in, m\u00e2nca \u015fi mai pu\u0163in, iar contempla\u0163ia \u00eei potolea setea de via\u0163\u0103. Privea cu drag mu\u015fcatele mov, albe \u015fi ro\u015fii de pe policioara de l\u00e2ng\u0103 geam \u015fi \u00ee\u015fi odihnea ochii cu florile de toamn\u0103 din oala de lut sm\u0103l\u0163uit ce-i aduseser\u0103 \u00een odaie toat\u0103 gr\u0103dina din fa\u0163a casei, at\u00e2t de darnic\u0103, de\u015fi n-o mai \u00eengrijise de mult.<br \/>\n Se \u00eentrista c\u00e2nd auzea vorbindu-se despre copiii abandona\u0163i sau despre copiii str\u0103zii, care \u00ee\u015fi ostoiau teama, foamea sau frigul tr\u0103g\u00e2nd pe nas din pungile cu aurolac pe care \u015fi le procurau din m\u0103run\u0163i\u015ful aruncat de unul sau de altul, \u00een sil\u0103, la col\u0163 de strad\u0103. Era triste\u0163ea trec\u0103toare a unei maternit\u0103\u0163i ne\u00eemplinite. Golul imens a fost umplut \u00een mare parte de elevii de la \u015fcoal\u0103, copiii s\u0103i de suflet cu care a rezonat ani \u00eentregi \u015fi la care se g\u00e2ndea adesea cu recuno\u015ftin\u0163\u0103.<br \/>\n\u00cen ziua aniversar\u0103 s-a trezit mai devreme ca de obicei. A a\u015fteptat r\u0103bd\u0103toare p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd crainicul radioului a anun\u0163at ora cinci. A aprins veioza de pe noptiera de l\u00e2ng\u0103 pat \u015fi a \u00eentins degetele-i lungi \u015fi uscate spre micu\u0163a carte de rug\u0103ciuni pe care o primise \u00een dar de la preotul Florentin, fiul fratelui s\u0103u mai mic, care crescuse sub ochii s\u0103i \u00een casa de peste drum. La \u015fapte \u015fi jum\u0103tate s-a uitat instinctiv spre fereastr\u0103 \u015fi a urm\u0103rit cu ochii min\u0163ii drumul copiilor din sat c\u0103tre \u015fcoal\u0103. Auzise c\u0103 num\u0103rul acestora era din ce \u00een ce mai mic, de\u015fi acum aveau o \u015fcoal\u0103 mare \u015fi dasc\u0103li care veneau cu microbuzul de la ora\u015f. La picioarele sale, Tomi\u0163\u0103 z\u0103cea inert, f\u0103r\u0103 s\u0103-i pese ca alt\u0103dat\u0103 de genele de lumin\u0103 ce veneau dinspre geam.<br \/>\n&#8211;\tCe faci Tomi\u021b\u0103? Nu te-ai trezit \u00eenc\u0103? Hai, nu mai lenevi c\u0103 s-au ivit zorile.<br \/>\n Sc\u00e2r\u0163\u00e2itul por\u0163ii a f\u0103cut-o s\u0103 tresar\u0103 u\u015for de bucuria revederii cu Teodora,  so\u0163ia preotului, care a intrat sfioas\u0103 cu bun\u0103 diminea\u0163a pe buze, ca \u00een prima zi de \u015fcoal\u0103. Mira a privit-o cu recuno\u015ftin\u0163\u0103 dreg\u00e2ndu-\u015fi glasul stins.<br \/>\n&#8211;\tBine ai venit, Dora, cum e vremea ast\u0103zi?<br \/>\n&#8211;\tCred c\u0103 va fi o zi mohor\u00e2t\u0103, dup\u0103 cum, am v\u0103zut, c\u0103 se ascunde soarele dup\u0103 nori.<br \/>\n Teodora a reaprins candela de sub icoana \u00eennegrit\u0103 \u015fi focul din soba veche. A scos din lada de la capul patului straie curate cu miros de lev\u0103n\u0163ic\u0103 \u015fi busuioc pe care le-a a\u015fezat pe sp\u0103tarul unui scaun pictat, ale c\u0103rui flori nu se mai deslu\u015feau. Dup\u0103 amiaz\u0103, aveau s\u0103 soseasc\u0103 oaspe\u0163i de vaz\u0103 din comun\u0103, \u00eenso\u0163i\u0163i de reporterii de la televiziunea local\u0103. Teodora i-a primenit patul \u015fi trupul, apoi s-a retras, la fel de u\u015for cum venise, dar nu singur\u0103, ci cu motanul \u00een bra\u0163e, care abia dac\u0103 mai respira.<br \/>\n&#8211;\tAm s\u0103-l scot pe Tomi\u0163\u0103 \u00een gr\u0103din\u0103 s\u0103-\u015fi dezmor\u0163easc\u0103 pu\u0163in oasele, a min\u0163it femeia.<br \/>\nPe la zece a venit  preotul, aduc\u00e2ndu-i aminte c\u0103 este vineri.<br \/>\n&#8211;\tS\u0103rut-m\u00e2na, m\u0103tu\u015f\u0103. Cum ai dormit ast\u0103-noapte?<br \/>\n&#8211;\tBine, Florentin, mul\u0163umesc de \u00eentrebare.<br \/>\n A primit cu recuno\u015ftin\u0163\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fania s\u0103pt\u0103m\u00e2nal\u0103, dup\u0103 care, r\u0103mas\u0103 singur\u0103, obosit\u0103 de efortul f\u0103cut, a \u00eenchis ochii \u015fi a \u00eencercat s\u0103 mai doarm\u0103 pu\u0163in. Se sim\u0163ea u\u015foar\u0103 ca un fulg \u015fi n-o mai chinuia nicio durere \u00een oasele-i amor\u0163ite. La scurt timp, s-a trezit \u00een acorduri de vals \u00een sala de dans a C\u0103minului cultural, luminat\u0103 ca de s\u0103rb\u0103toare. Erau acolo to\u0163i cunoscu\u0163ii \u015fi prietenii ei din copil\u0103rie care z\u00e2mbeau, \u00eei urau bun venit \u015fi erau ferici\u0163i c\u0103 a\u015fteptarea se apropia de sf\u00e2r\u015fit. I-a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat pe to\u0163i \u015fi s-a oprit brusc \u00een fa\u0163a unei oglinzi at\u00e2rnate ostentativ pe unul dintre pere\u0163i. A privit  \u00eensp\u0103im\u00e2ntat\u0103 chipul str\u0103in, \u00eenc\u0103rcat de ani \u015fi a \u00een\u0163eles, cu durere \u015fi cu resemnare, c\u0103 nu mai are r\u0103gaz.<br \/>\nDin sat se auzeau sirenele unei ambulan\u0163e. Nevasta lui Culi\u0163\u0103 Al\u0103maru adusese pe lume o nou\u0103 via\u0163\u0103. O reporteri\u0163\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103 \u015fi blond\u0103 \u00eel \u00eenghesuise pe bietul om, ame\u0163it de bucurie, \u00een gardul aproape inexistent  al casei ce aproape st\u0103tea s\u0103 cad\u0103 \u015fi-l \u00eentreba cu patos ce sentimente \u00eencearc\u0103 la na\u015fterea celui de-al zecelea copil.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cristina Necula Romanul ,,genezei\u201d Adev\u0103rului despre moartea Celui care adoarme ultimul Romanul prozatorului Bogdan Popescu se poate defini din perspectiva<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20470"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20470"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20470\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20471,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20470\/revisions\/20471"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20470"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20470"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20470"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}