{"id":20464,"date":"2023-02-28T22:19:46","date_gmt":"2023-02-28T19:19:46","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20464"},"modified":"2023-02-28T22:19:46","modified_gmt":"2023-02-28T19:19:46","slug":"spatii-culturale-nr-22-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20464","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 22 (9)"},"content":{"rendered":"

Felix NICOLAU<\/strong>
\n\"\"

Importan\u0163a seriozit\u0103\u0163ii. Studiu de nimicologie<\/strong><\/p>\n

Et ne nos inducas in tentationem<\/strong><\/p>\n

De regul\u0103, diminea\u0163a la prima or\u0103, ca s\u0103 m\u0103 pun pe picioare, ascult City FM \u2013 un post de muzic\u0103 rock. Uneori, \u00eens\u0103, din cauz\u0103 c\u0103 \u015fterg casetofonul de praf, postul se schimb\u0103 de la sine. \u015ei de fiecare dat\u0103, ca prin farmec, se opre\u015fte la Sport Total. Unde ni\u015fte voci groase, academice, profe\u0163esc, proclam\u0103 \u015fi dezbat problematica fotbalului contemporan. Gen: \u201emaseurul de la F.C. Otopeni a declarat c\u0103 tibia lui Gorea\u0163\u0103 poate fi recuperat\u0103 \u00een timp util \u00eenaintea confrunt\u0103rii de maxim\u0103 importan\u0163\u0103 cu Jiul Petro\u015fani\u201d. A\u015fa o fi, \u00eemi zic, p\u0103truns p\u00e2n\u0103 la piele de tonul preziden\u0163ial ce trage alarma din difuzoare.
\n\u015ei mi se pare normal: cu c\u00e2t ai de transmis un mesaj mai flenduros, cu at\u00e2t se cuvine s\u0103 te iei mai tare \u00een serios, ca s\u0103 te ia \u015fi al\u0163ii la r\u00e2ndul lor. \u00cen fond, asem\u0103narea dintre un academician \u015fi un comentator sportiv e maxim\u0103. Ambele categorii duhnesc a seriozitate. Ceea ce nu se explic\u0103 \u00een cazul academicianului, care, \u00een baza activit\u0103\u0163ii lui, \u015fi-ar putea permite autoironie \u015fi sur\u00e2s relativizant. Cu at\u00e2t mai jalnic\u0103 este morga, cu ea c\u00e2t se suprapune unor preocup\u0103ri \u00eentr-adev\u0103r serioase.
\nAxiom\u0103: lipsa de umor la un intelectual este p\u0103cat de moarte! De exemplu, Freud se lua at\u00e2t de tare \u00een serios, \u00eenc\u00e2t \u00een Autobiografia lui lanseaz\u0103 o enormitate: dup\u0103 ce s-a logodit cu cea care avea s\u0103-i devin\u0103 so\u0163ie, a stat patru ani departe de ea, r\u0103stimp \u00een care a bombardat-o cu scrisori de dragoste \u00eenfl\u0103c\u0103rate. Dup\u0103 doi ani, s-a decis s\u0103 fac\u0103 un drum s-o vad\u0103. Zice el mai apoi \u00een Autobiografie: dac\u0103 n-ar fi fost vizita cu pricina, cu siguran\u0163\u0103 ar fi devenit faimos mai devreme. Chiar \u015fi a\u015fa, nu-i repro\u015feaz\u0103 nimic partenerei sale. Deh, ce s\u0103 spun\u0103 \u015fi el…<\/p>\n

Seriozitatea poetic\u0103 \u015fi cea filosofic\u0103<\/strong><\/p>\n

Tot foarte \u00een serios s-au luat \u015fi poe\u0163ii englezi care au participat la primul r\u0103zboi mondial. Dintre ei, cei mai faimo\u015fi sunt William Owen, Siegfried Sassoon \u015fi Isaac Rosenberg. Ultimul dintre ei, de\u015fi evreu \u015fi m\u0103cinat de tuberculoz\u0103, se \u00eenroleaz\u0103 voluntar \u015fi sf\u00e2r\u015fe\u015fte \u00eentr-o lupt\u0103 corp la corp cu un soldat inamic. Fapt este c\u0103 poezia supravie\u0163uitorilor evolueaz\u0103 destul de repede de la entuziasm belicos la dezam\u0103gire \u015fi sarcasm. \u00cenainte de a lua ceva \u00een serios trebuie s\u0103 cunoa\u015ftem acel ceva din mai multe unghiuri, pentru c\u0103 pu\u0163ine lucruri pe lumea noastr\u0103 tridimensional\u0103, deci limitat\u0103, sunt ceea ce par a fi. De unde \u015fi \u00eencercarea disperat\u0103 a filosofilor, at\u00e2t de ridiculiza\u0163i \u00een veacul pozitivist \u015fi \u00een cel tehnologic-consumist, de a aproxima lucrul-\u00een-sine.
\nDar pentru c\u0103 vorbim de seriosul academic, \u00eemi aduc aminte c\u00e2t de depreciat\u0103 era literatura pe c\u00e2nd eram student la Facultatea de Filosofie din Bucure\u015fti. Cu foarte pu\u0163ine excep\u0163ii, profesorii de aici o considerau o futilitate. C\u00e2nd studiam romane, se f\u0103cea abstrac\u0163ie de form\u0103, av\u00e2ndu-se \u00een vedere numai con\u0163inutul. Dup\u0103 ce am p\u0103r\u0103sit facultatea respectiv\u0103, ca urmare a unui conflict cu Gheorghe Vl\u0103du\u0163escu legat de categoriile aristotelice, \u015fi a trebuit s\u0103 returnez bursa pe doi ani de zile, am putut r\u0103m\u00e2ne fidel crezului meu estetic conform c\u0103ruia Dumnezeu a creat lumea cu mult stil, iar st\u00e2lpii de sus\u0163inere ai stilului sunt ironia \u015fi flexibilitatea mental\u0103, acceptarea unor solu\u0163ion\u0103ri diverse. Revin acum, \u00een plin\u0103 b\u0103tr\u00e2ne\u0163e tinereasc\u0103, \u015fi afirm c\u0103 nu conteaz\u0103 ce spunem-facem, ci cum spunem-facem. Pentru c\u0103 deta\u015farea \u00eenseamn\u0103 aristocra\u0163ie \u015fi, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, obiectivitate. \u00cen acest sens func\u0163ioneaz\u0103 preceptul latin nil admirari! \u015ei mai ales a se evita admira\u0163ia de sine \u00eensu\u015fi. Ce folos c\u0103 ne-am umplut capul cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 dac\u0103 ea nu se reflect\u0103 pl\u0103cut \u00een comportamentul nostru? S\u0103 nu uit\u0103m \u015fi de ini\u0163ierea adev\u0103ra\u0163ilor asce\u0163i yoghini, care trebuie s\u0103-\u015fi \u201edepolueze\u201d mintea de orice cunoa\u015ftere lumeasc\u0103 pentru a fi capabili s\u0103 se deschid\u0103 \u00eenspre transcendent. S\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een \u015fir ace\u015ftia mediteaz\u0103 \u00eentr-o camer\u0103 f\u0103r\u0103 tavan, expus\u0103 cerului liber, \u015fi \u00eencetul cu \u00eencetul \u00ee\u015fi cur\u0103\u0163\u0103 mintea de cunoa\u015ftere, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd numai cu structurile cerebrale edificate de cunoa\u015ftere.<\/p>\n

Seriozitatea de morg\u0103<\/strong><\/p>\n

Morga academic\u0103, politicianist\u0103 \u015f.a.m.d. reflect\u0103 \u00een\u0163epenire, fanatism, obtuzitate. De exemplu, un cercet\u0103tor ca Max M\u00fcller lua at\u00e2t de \u00een serios lingvistica, \u00eenc\u00e2t se hazarda \u00een concluzii de genul: mitul ar fi o \u201emaladie a limbajului\u201d, o \u201einsuficien\u0163\u0103\u201d dep\u0103\u015fit\u0103 prin personificare \u015fi metafor\u0103. Bloca\u0163i \u00een aceea\u015fi p\u0103rere simplist\u0103 r\u0103m\u0103seser\u0103 \u015fi unii dintre profesorii mei de la Filosofie, dup\u0103 care metafora era un semn de sl\u0103biciune a g\u00e2ndirii, o incapacitate de a te exprima cartezian, clar \u015fi distinct. Incapabili s\u0103 fac\u0103 distinc\u0163ia \u00eentre metafora tocit\u0103, pa\u015ftizat\u0103, \u015fi cea \u00eennoitoare, uimitoare prin asocierea de elemente disparate, ei condamnau, de fapt, artisticul. Ceea ce nu-i f\u0103cea deloc mai limpezi \u00een exprimarea g\u00e2ndirii proprii, ci mai degrab\u0103 cursurile lor aduceau cu \u201eun temps de demoiselle: ni pluie, ni vent, ni soleil\u201d. Puteai la fel de bine s\u0103 ascul\u0163i primele 5 minute ale expozeului vreunuia dintre ei, dup\u0103 care s\u0103-\u0163i introduci c\u0103\u015ftile \u00een urechi ca s\u0103 ascul\u0163i o muzic\u0103 bun\u0103, apoi le scoteai cu 5 minute \u00eenainte de sf\u00e2r\u015fit \u015fi auzeai acelea\u015fi chestii enun\u0163ate \u00een minutele de deschidere.
\nDac\u0103 de la politicieni, sportivi \u015fi afaceri\u015fti rareori se poate a\u015ftepta o relativizare inteligent\u0103, cu inten\u0163ii euristice, expecta\u0163iile sunt mari c\u00e2nd vine vorba de intelectuali. Expecta\u0163ile mele, c\u0103ci ale lui Allen Ginsberg nu: \u201eBusinessmen are serious. Movie\/producers are serious. Everybody\u2019s serious, but me\u201d (America). \u015ei totu\u015fi, intelectualii \u015ftiu foarte bine c\u0103 lumea este cl\u0103dit\u0103 ca un joc-test care nu e menit s\u0103 dureze. Cronos se joac\u0103: creeaz\u0103 \u015fi anuleaz\u0103 prin ingurgitare. Cronos e h\u0103mesit, \u201esf\u00e2nt trup \u015fi hran\u0103 sie\u015fi\u201d (Ion Barbu). Atunci, de ce lu\u0103m lumea \u00een serios p\u00e2n\u0103 la a fi seci, r\u0103i, automatiza\u0163i \u015fi predictibili? Ceea ce ne \u0163ine departe at\u00e2t de continentul tragicului, c\u00e2t \u015fi de cele ale comicului. C\u0103ci \u00eenclin s\u0103-i dau dreptate lui Jean-Marie Domenach: \u201eExist\u0103 <> de tot felul \u015fi de toate nuan\u0163ele; nu exist\u0103 dec\u00e2t un tragic\u201d (\u00centoarcerea tragicului). A\u015fadar, ne putem face de r\u00e2s \u00eentr-o mie de feluri. Propriu-zis, ne mi\u015fc\u0103m \u00eentre trei variante: putem fi tragici, cu umor, sau comic-ridicoli. Cum tragicul ne-a cam p\u0103r\u0103sit pentru c\u0103 nu mai suntem capabili s\u0103-l observ\u0103m, cel mai adesea ne facem de r\u00e2s prin seriozitatea noastr\u0103 plin\u0103 de importan\u0163\u0103, pus\u0103 \u00een slujba unor fleacuri.
\nCe minunat ar fi ca \u00eentr-o bun\u0103 diminea\u0163\u0103, dup\u0103 ce am dereglat iar posturile radioului \u015fterg\u00e2nd praful, s\u0103 cad pe Sport Total \u015fi s\u0103-l aud, ca prin minune, pe John Berryman, dezb\u0103t\u00e2nd lejer despre epistemologia pierderii. C\u0103ci numai el \u015fi mai ales el ar avea dreptul s\u0103 vorbeasc\u0103 la radio despre fotbal ca \u015fi cum \u015fi-ar recita faimosul The Ball Poem: \u201dWhat is the boy now, who has lost his ball,\/What, what is he to do? I saw it go\/Merrily bouncing, down the street, and then\/Merrily over\u2014there it is in the water!\/No use to say \u2018O there are other balls\u2019:\/An ultimate shaking grief fixes the boy\/As he stands rigid, trembling, staring down\/All his young days into the harbour where\/His ball went. I would not intrude on him,\/A dime, another ball, is worthless. Now\/He senses first responsibility\/In a world of possessions. People will take balls,\/Balls will be lost always, little boy,\/And no one buys a ball back. Money is external.\/He is learning, well behind his desperate eyes,\/The epistemology of loss, how to stand up\/Knowing what every man must one day know\/And most know many days, how to stand up\/And gradually light returns to the street\/A whistle blows, the ball is out of sight,\/Soon part of me will explore the deep and dark\/Floor of the harbour. I am everywhere,\/I suffer and move, my mind and my heart move\/With all that move me, under the water\/Or whistling, I am not a little boy\u201d.<\/p>\n


\nMioara Bahna<\/strong>
\n\"\"

Adrian Dinu Rachieru: Eminescu dup\u0103 Eminescu<\/strong><\/p>\n

Cu evident caracter polemic, \u00eenc\u0103 din Argument, cartea lui Adrian Dinu Rachieru, Eminescu dup\u0103 Eminescu, stabile\u015fte de la \u00eenceput o ierarhie \u2013 arhicunoscut\u0103, de altfel, dar ignorat\u0103 dintr-o mul\u0163ime de motive \u2013 \u00eentre autori care conteaz\u0103 \u015fi, prin analogie, care \u201enu\u201d. Lucrarea sa, preponderent eseistic\u0103, are ca obiectiv receptarea lui Mihai Eminescu, a scrisului, dar \u015fi a personalit\u0103\u0163ii lui, at\u00e2t \u00een contemporaneitatea poetului, c\u00e2t, mai ales, dup\u0103 Eminescu, fiindc\u0103, pornind de la opinii individuale sau de la curente de opinie, autorul, ca \u015fi al\u0163ii, de fapt, pe care-i aminte\u015fte, observ\u0103 c\u0103 nu exist\u0103 un singur Eminescu \u015fi precizeaz\u0103 c\u0103 nu-\u015fi propune s\u0103 descopere \u00een textele eminesciene r\u0103spunsuri definitive, solu\u0163ii miraculoase la problemele \u015fi litigiile epocii noastre, pe care o apreciaz\u0103 ca fiind confuz\u0103 \u015fi fluid\u0103.
\n Cele \u015fapte capitole investigheaz\u0103 felul \u00een care, de-a lungul timpului, critica \u015fi istoria literar\u0103 au abordat problematica eminescian\u0103 \u015fi se bazeaz\u0103 pe o larg\u0103 \u015fi pertinent\u0103 cunoa\u015ftere, at\u00e2t a vie\u0163ii \u015fi a operei poetului, c\u00e2t \u015fi a literaturii critice generate de acestea, criticul literar \u015fi sociologul A. D. Rachieru, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 p\u0103streze echilibrul \u00een afirma\u0163iile pe care le face, linia de mijloc, spre a se feri de catalog\u0103ri extremiste, \u00eentre sanctificare \u015fi sacrificare, de\u015fi, a\u015fa cum recunoa\u015fte, bine\u00een\u0163eles, o lectur\u0103 virginal\u0103, f\u0103r\u0103 \u201epredetermin\u0103ri\u201d, nu e cu putin\u0163\u0103.
\n \u00cen esen\u0163\u0103, cartea aduce \u00een discu\u0163ie: \u201ePROBLEMA EMINESCU\u201d \u2013 UN R\u0102ZBOI IMAGOLOGIC; ANII FORMA\u0162IEI; AMPRENTA BUCOVINEAN\u0102; DESPRE \u201eREAC\u0162IONARISMUL\u201d EMINESCIAN; EMINESCU \u015eI TEZA \u201eFORMELOR GOALE\u201d; CHESTIUNEA BASARABEAN\u0102; ROMANUL EPISTOLAR (O iubire de alt\u0103dat\u0103 \u015fi \u201erostul femeii rom\u00e2ne\u201d); EMINESCU \u015eI CANONUL LITERAR ROM\u00c2NESC, precum \u015fi rela\u0163ia dintre EMINESCIANISM \u015eI EMINESCOLOGIE.
\n Autorul porne\u015fte de la date incontestabile, \u015fi anume c\u0103 \u00een memoria noastr\u0103 cultural\u0103, Eminescu \u201efunc\u0163ioneaz\u0103\u201d ca brand \u015fi enumer\u0103 apoi argumentele care-i fixeaz\u0103, \u00een opinia sa, acest statut: excep\u0163ionalitatea operei, destinul martiric, investi\u0163ia imaginativ\u0103, \u015firul de scandaluri pe versantul recept\u0103rii, sensibilitatea public\u0103 \u015fi consensul emo\u0163ional, toate acestea asigur\u00e2ndu-i identitatea simbolic\u0103 idolatrizant\u0103.
\n La observa\u0163iile de mai sus, A. D. Rachieru adaug\u0103 un aspect, asupra c\u0103ruia Garabet Ibr\u0103ileanu a atras aten\u0163ia \u00eenc\u0103 din 1917, \u015fi care consider\u0103 c\u0103 nu trebuie neglijat, legat de reprezentativitatea noastr\u0103 spiritual\u0103, mai exact c\u0103 poporul rom\u00e2n are un bipolarism spiritual, pe axa Eminescu-Caragiale, constituind o \u201eregalitate literar\u0103\u201d.
\n Hermeneutica recept\u0103rii fenomenului Eminescu are \u00een vedere un num\u0103r consistent de autori, apar\u0163in\u00e2nd unor genera\u0163ii diferite, influen\u0163a\u0163i, fire\u015fte, at\u00e2t de exegezele de p\u00e2n\u0103 atunci, c\u00e2t \u015fi de curentele contemporane lor. Trec\u00e2nd prin studii ample sau prin referiri mai mult sau mai pu\u0163in documentate, dar marcate de idiosincrazii ineluctabile, A. D. Rachieru analizeaz\u0103 cu luciditate, sine ira et studio, sau doar aminte\u015fte teze care dovedesc faptul c\u0103, indiferent cum l-ar cota, poetul r\u0103m\u00e2ne, \u015fi pentru cel care-l aduleaz\u0103, dar \u015fi pentru detractori, o provocare, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai poat\u0103 avea vreun aport, din moment ce, bine\u00een\u0163eles, Eminescu nu poate controla devenirea imaginii sale, \u00een schimb, spunem noi, are un merit pentru care ar trebui s\u0103-i fie recunosc\u0103tori inclusiv cei care \u00ee\u015fi fac un \u0163el din a-i demola statutul axiologic, fiindc\u0103 numai ating\u00e2ndu-se de orice este legat de aceast\u0103 institu\u0163ie na\u0163ional\u0103 devin oarecum vizibili \u015fi ei. Iar acest lucru e posibil pentru c\u0103 to\u0163i \u201emititeii\u201d care vorbesc \/ alc\u0103tuiesc vreo pagin\u0103 neroad\u0103, nu vizeaz\u0103, con\u015ftient sau nu, dec\u00e2t propria \u00een\u0103l\u0163are, la ad\u0103postul numelui s\u0103u.
\n \u00cen aceast\u0103 lupt\u0103 ideologic\u0103 \u015fi imagologic\u0103, pe marginea (de obicei \u015fi la propriu!) operei \u015fi a personalit\u0103\u0163ii care a creat-o, A.D. Rachieru remarc\u0103 existen\u0163a unor curente dominate de pozi\u0163ii extremiste, fiindc\u0103 Eminescu ori e idolatrizat, consider\u00e2ndu-se orice gest scris al s\u0103u ca locuind domeniul capodoperei, ori se caut\u0103 cu obstina\u0163ie desfiin\u0163area imaginii sale din con\u015ftiin\u0163a lumii, \u00een cele mai multe dintre cazuri \u2013 de o parte \u015fi de alta \u2013 f\u0103r\u0103 a se recurge la cel mai elementar \u015fi necesar demers ini\u0163ial: lectura, pe c\u00e2t posibil, integral\u0103 a mo\u015ftenirii eminesciene.
\n Aceste controverse \u00eens\u0103, oric\u00e2t de acerbe, au, dup\u0103 cum observ\u0103 autorul lucr\u0103rii, o ne\u00eendoielnic\u0103 latur\u0103 \u2013 m\u0103car \u2013 pozitiv\u0103: Din fericire, posteritatea eminescian\u0103 e vie \u015fi controversele iscate (benefice, negre\u015fit) \u00eei asigur\u0103 o longevitate str\u0103in\u0103 de supravie\u0163uirea muzeal\u0103 cu iz funerar.
\n Adrian Dinu Rachieru selecteaz\u0103 cu rigurozitate esen\u0163ialul fiec\u0103rui text \u2013 favorabil sau denigrator \u2013 de critic\u0103 literar\u0103, referitor la Eminescu, dintre cele pe care le vizeaz\u0103, pornind de la perioada contemporan\u0103 poetului \u015fi ajung\u00e2nd la critica de azi, \u015fi, f\u0103r\u0103 exalt\u0103ri gratuite, atrage \u00een mod repetat aten\u0163ia asupra esen\u0163ialului pe care, cum am mai ar\u0103tat, majoritatea celor care se inflameaz\u0103 legat de acest capitol cultural, dar \u015fi ontologic al nostru, \u00eel ignor\u0103, \u015fi anume c\u0103 lectura \u2013 imperativul lecturilor \u2013 e condi\u0163ia sine qua non a direc\u0163ion\u0103rii c\u0103tre un adev\u0103r c\u00e2t mai aproape de ce \u00eenseamn\u0103 Mihai Eminescu, dincolo de cli\u015feele letale pentru un asemenea demers.
\n O alt\u0103 condi\u0163ie a unei interpret\u0103ri juste a lui Eminescu, pe care o aminte\u015fte criticul e aceea ca opera s\u0103 fie interpretat\u0103 \u0163in\u00e2ndu-se cont de circumstan\u0163ele epocii \u00een care a fost creat\u0103: Eminescu, nu spunem o noutate, trebuie a\u015fezat \u00een realitatea concret\u0103 a unui timp.
\n Vorbind despre Anii forma\u0163iei. Amprenta bucovinean\u0103, criticul \u00eencepe prin a aminti ipotezele privitoare la originea etnic\u0103 a poetului, multe dintre ele fanteziste (rus, rutean, turc, armean etc.) \u015fi \u2013 sco\u0163\u00e2ndu-le din ecua\u0163ie \u2013 subscrie, a\u015fa cum afirm\u0103, spuselor lui C\u0103linescu, potrivit c\u0103ruia Eminescu este ardelean, \u00eens\u0103 apreciaz\u0103 c\u0103, indiferent de s\u00e2ngele care-i curge \u00een vene, Bucovina r\u0103m\u00e2ne leag\u0103nul forma\u0163iei sale moral-spirituale, dar aminte\u015fte, totodat\u0103, conexiunile numeroase \u015fi esen\u0163iale pe care le-a avut cu Transilvania prin fii \u015fi fiice ale acestei p\u0103r\u0163i de p\u0103m\u00e2nt rom\u00e2nesc: Aron Pumnul, Iosif Vulcan, Titu Maiorescu, Veronica Micle etc.
\n Sunt prezentate apoi tribula\u0163iile, taton\u0103rile, contradic\u0163iile \u00eenceputurilor lui Eminescu, dar \u015fi ale celor care i-au asistat geneza \u00eentru poezie (I. G. Sbiera, T. V. Stefanelli, Iosif Vulcan, Iulian Grozescu etc.) sau ale celor care au cercetat aceste \u00eenceputuri \u015fi pecetea ocazionalului pus\u0103 asupra lor, tendin\u0163\u0103 care, dup\u0103 unii exege\u0163i (Cristian Livescu), ar fi fost absorbit\u0103 de ac\u0163iunea jurnalistic\u0103.
\n Sintetizate atent, datele form\u0103rii lui Eminescu, din perspectiva lui A. D. Rachieru, ofer\u0103 o imagine coerent\u0103 a eforturilor poetului, sprijinite adesea de ale lumii pe care a str\u0103b\u0103tut-o, de a \u00eemplini str\u0103daniile z\u0103mislirii. Faliile \u00eentrev\u0103zute din parcursul existen\u0163ial eminescian denot\u0103, pe de alt\u0103 parte, apeten\u0163a poetului pentru tot ce constituie realitatea, de la cea rom\u00e2neasc\u0103, trec\u00e2nd prin Europa \u00een ansamblu \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een fascinanta Indie, fiindc\u0103, pun\u00e2ndu-l \u00een balan\u0163\u0103 cu Maiorescu (un om construit \u015fi \u00eenghe\u0163at \u00eentr-o formul\u0103, cu incontestabil\u0103 influen\u0163\u0103 \u00een statuarea \u2013 corect\u0103 sau nu, aceasta se mai discut\u0103 \u2013 locului poetului \u00een literatura rom\u00e2n\u0103), Eminescu e, \u00een opinia lui A.D. Rachieru, un ins centrifugal, mereu ispitit de imboldul c\u0103ut\u0103rilor.
\n Multe dintre observa\u0163iile pe care le face autorul lucr\u0103rii de fa\u0163\u0103, le ofer\u0103 spre medita\u0163ie cititorului. De pild\u0103, pornind de la o not\u0103 din jurnalul lui Maiorescu, dezam\u0103git de neputin\u0163a de a-l monitoriza pe poet, \u00eemping\u00e2ndu-l spre asumarea unor direc\u0163ii induse de el, \u00een care criticul junimist exclam\u0103: grea epoc\u0103 Eminescu, Rachieru lanseaz\u0103, retoric, \u00eentrebarea: S\u0103 \u00een\u0163elegem de aici c\u0103 \u201earanjorul intern\u0103rii\u201d, \u00een acea tenebroas\u0103 zi de 28 iunie 1883, a premeditat \u201ecapturarea\u201d incomodului Eminescu?
\n Capitolul Despre \u201ereac\u0163ionarismul\u201d eminescian continu\u0103 pledoaria, c\u0103reia \u2013 mutatis mutandis \u2013 i se poate aduce \u00een subsidiar afirma\u0163ia lui E. Lovinescu, potrivit c\u0103reia operele clasice sunt admirate de to\u0163i \u015fi necitite de nimeni, \u015fi critic\u0103, \u00een context, ceea ce nume\u015fte etichetologie, preocupat\u0103 de \u00eencadrarea neap\u0103rat\u0103 a poetului \u00eentr-o clas\u0103, de cele mai multe ori f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u0163in\u0103 seama de ansamblu, \u00eenc\u00e2t ceea ce glorific\u0103 unii dintre autori face obiectul contesta\u0163iei acerbe a celorlal\u0163i. Criticul atrage \u00eens\u0103 aten\u0163ia c\u0103 Eminescu nu trebuie privit prin prisma vie\u0163ii politice de azi, pentru c\u0103, evident, Eminescu nu a fost un \u00eengust doctrinar de partid. El apreciaz\u0103 organicismul eminescian \u015fi consider\u0103 c\u0103 o apropiere f\u0103r\u0103 prejudec\u0103\u0163i de scrierile poetului ar releva prospe\u0163imea acestora \u015fi ar fi benefic\u0103 pentru Rom\u00e2nia posttotalitar\u0103, ale c\u0103rei convulsii sunt date de o ciudat\u0103 pendulare cu accente exclusiviste, \u00eentre autarhia na\u0163ional\u0103 \u015fi retorica interna\u0163ionalist\u0103.
\n L\u0103udabil, \u00eentre altele, este \u015fi faptul c\u0103 A.D. Rachieru nu se limiteaz\u0103 doar la a aduce opinii privitoare la tot ce a \u00eensemnat \u015fi ce a devenit mo\u015ftenirea eminescian\u0103, ci sanc\u0163ioneaz\u0103 o seam\u0103 de aser\u0163iuni prin care diver\u015fi autori caut\u0103 s\u0103 r\u0103stoarne cu orice pre\u0163 imaginea consacrat\u0103 sau, m\u0103car, s\u0103 ia pozi\u0163ii spectaculoase prin care s\u0103 ias\u0103 \u00een eviden\u0163\u0103, fie \u015fi scandaliz\u00e2nd.
\n P\u0103str\u00e2nd, \u00een continuare, tonul polemic, A. D. Rachieru analizeaz\u0103 atitudinea lui Eminescu \u00een problema formelor f\u0103r\u0103 fond, iar apoi chestiunea basarabean\u0103, remarc\u00e2nd aceea\u015fi privire lucid\u0103, sincer\u0103, dedicat\u0103 dezinteresat progresului na\u0163ional, sanc\u0163ion\u00e2nd \u201ecangrena moral\u0103\u201d, molima demagogiei, una dintre tarele societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, de atunci \u015fi de mereu. Recunosc\u00e2nd c\u0103 exist\u0103 o \u201eemotivitate na\u0163ional\u0103\u201d legitim\u0103 c\u00e2nd e vorba de poetul-nepereche, criticul nu ezit\u0103 s\u0103-i opun\u0103 ac\u0163iunii constructive eminesciene peisajul rom\u00e2nesc actual c\u00e2nd r\u0103sturnarea valorilor a devenit preocupare cvasigeneral\u0103 a celor care \u00eentocmesc \u00een prip\u0103 clasamente, \u00eentr-un context invadat de agresiune veninoas\u0103 \u015fi m\u00e2nc\u0103rime generalizat\u0103, c\u00e2nd se petrece jalnicul spectacol al sp\u0103l\u0103rii biografiilor etc., \u00eenc\u00e2t mirarea lui Emil Cioran, formulat\u0103 \u00eentr-o scrisoare c\u0103tre C. Noica, pe care o citeaz\u0103 Rachieru, \u015fi anume c\u0103 a putut ap\u0103rea printre noi e perfect justificat\u0103.
\n Cartea consacr\u0103 un capitol \u015fi iubirii, apreciind gestul public\u0103rii volumului de scrisori Dulcea mea Doamn\u0103 \/ Eminul meu iubit ca pe o replic\u0103 la consacrata imagine a poetului, construit\u0103 de Titu Maiorescu \u015fi intrat\u0103 \u00een mentalul colectiv rom\u00e2nesc, dup\u0103 care, pentru Eminescu, femeia la care visa era copia imperfect\u0103 a unui prototip nerealizabil. Mai mult, criticul contemporan vede \u00een Veronica Micle factorul salutar, implic\u00e2ndu-se p\u00e2n\u0103 la jertf\u0103 \u00een sprijinirea continu\u0103rii activit\u0103\u0163ii creatoare a poetului c\u00e2nd acesta era pe punctul de a renun\u0163a, cu riscul de a-\u015fi asuma un stigmat nemeritat \u00een con\u015ftiin\u0163a posterit\u0103\u0163ii.
\n A\u015fadar, cartea lui Adrian Dinu Rachieru, ad\u0103ug\u00e2ndu-se ca o luare de pozi\u0163ie pertinent\u0103, bazat\u0103 pe o documentare just\u0103 asupra recept\u0103rii eminescianismului, subliniaz\u0103, \u00een repetate r\u00e2nduri, c\u0103 poetul, citat cu elan \u015fi tot mai pu\u0163in citit, dincolo de obligativit\u0103\u0163ile didactice, \u00een ciuda tuturor eforturilor de vreun fel sau de altul, r\u0103m\u00e2ne un versant provocator, o form\u0103 indubitabil\u0103 de cunoa\u015ftere \u015fi de autocunoa\u015ftere, nu numai pentru cei care se apropie de el, ci si pentru genera\u0163iile sau epocile din care fac parte, \u00eens\u0103 o dreapt\u0103 \u00een\u0163elegere necesit\u0103 o condi\u0163ie, tot elementar\u0103 pe care a formulat-o poetul \u00eensu\u015fi \u015fi cu care \u00ee\u015fi \u00eencheie, tot polemic, lucrarea criticul contemporan: pentru a m\u0103-n\u0163elege trebuie crieri. <\/p>\n

Florin Dochia: Prins \u00een lumea cuvintelor<\/strong><\/p>\n

Eseurile lui Florin Dochia, din volumul Prins \u00een lumea cuvintelor \u2013 Editura Premier, Ploie\u015fti, 2012 \u2013 \u00eel dezv\u0103luie \u00eenc\u0103 din prima pagin\u0103 pe autor ca fiind un cititor extrem de profund, pasionat, care se apropie de carte activ \u015fi interactiv, oper\u00e2nd taxonomii, baz\u00e2ndu-se pe repere axiologice, formate \u015fi formulate printr-o lung\u0103 \u015fi complex\u0103 lectur\u0103, textele care \u00eel alc\u0103tuiesc fiind \u00eenso\u0163ite de o solid\u0103 \u015fi de calitate bibliografie, valorificat\u0103 atent \u015fi ra\u0163ional.
\n Primul eseu, Dulcea sclavie a cititului, poate fi considerat o prefa\u0163\u0103 a \u00eentregii c\u0103r\u0163i, \u00een care sunt identificabile elemente de art\u0103 poetic\u0103 \u2013 a scriitorului \u015fi, totodat\u0103, a cititorului \u2013, fiindc\u0103 autorul subliniaz\u0103, pornind de la repere teoretice solide (Alberto Manguel, Jorge Luis Borges etc.), raportul dintre cititor \u015fi autor \u015fi rela\u0163ia fiec\u0103ruia cu cartea, observ\u00e2nd c\u0103 ambii sunt \u201eeroii\u201d acesteia, nu doar cel care o creeaz\u0103, pentru c\u0103 receptorul \u00eensu\u015fi o amplific\u0103, din moment ce o carte are tot at\u00e2tea fe\u0163e c\u00e2\u0163i cititori, astfel c\u0103 ei sunt \u015fi autori, pentru c\u0103 \u00abrescriu\u00bb rescriindu-se \/ redefinindu-se pe sine. Continu\u00e2nd clasificarea instan\u0163elor comunic\u0103rii artistice \u015fi apel\u00e2nd la opiniile lui Roland Barthes, Florin Dochia face distinc\u0163ie \u00eentre lectorul profesionist \u015fi cititorul obi\u015fnuit \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, stabile\u015fte clasific\u0103ri \u015fi la nivelul lecturii, vorbind, de asemenea, despre circumstan\u0163ele producerii acesteia \u015fi, totodat\u0103, identific\u0103 asem\u0103n\u0103rile \u015fi deosebirile dintre citit \u015fi actul crea\u0163iei.
\n \u00cen Sf\u00e2r\u015fitul a trecut. Suntem dincolo de el, cu argumente \u015fi cu instrumente ale filosofiei, autorul pleac\u0103 de la afirmarea polisemantismului postmodernismului, \u00een a c\u0103rui paradigm\u0103 include apoi, raport\u00e2ndu-se la aser\u0163iuni ale lui Cioran, Bachelard, J. Baudrillard, \u015fi, mai \u00eenainte, ale lui Nietzsche, dar \u015fi ale altora, contemporaneitatea, analiz\u00e2ndu-i angoasele, disper\u0103rile de ordin ideologic \u015fi ontologic \u015fi amintind convulsiile care le-au punctat, f\u0103r\u0103 ca vreuna dintre teoriile doar amintite sau disecate s\u0103 reprezinte panaceul lumii noastre, mai ales c\u0103, mutatis mutandis, omenirii, prin \u00eensu\u015fi faptul de a-\u015fi con\u015ftientiza fiin\u0163area, \u00eei sunt imanente nelini\u015ftile epistemice, av\u00e2nd ca obiect principal de studiu propria sa existen\u0163\u0103.
\n Opiniile despre valoare denot\u0103, la fel ca \u015fi celelalte aspecte asupra c\u0103rora se apleac\u0103 Florin Dochia, o analiz\u0103 pertinent\u0103, just\u0103, documentat\u0103, cu toate c\u0103 e vorba de un domeniu asemenea nisipurilor mi\u015fc\u0103toare, ale c\u0103rui criterii sunt, \u00een general, repede schimb\u0103toare, cu vremurile, fiindc\u0103, a\u015fa cum men\u0163ioneaz\u0103 eseistul, a recurge azi la canoane din secolul al XIX-lea ori din prima jum\u0103tate a secolului al XX-lea nu duce nic\u0103ieri sau duce la fund\u0103tur\u0103, dup\u0103 cum via\u0163a noilor canoane este foarte scurt\u0103 \u015fi ea.
\n Convingerea scriitorului este c\u0103, \u00een actualitate, accentul pe efemer, pe copie, coroborat cu absen\u0163a criteriilor, constituie cauza degringoladei manifeste din plan spiritual. Atitudinea autorului c\u0103r\u0163ii, cinic-ironic\u0103, \u00ee\u015fi ia \u00een sprijin cuvintele lui Einstein, potrivit c\u0103rora Inteligen\u0163a e o constant\u0103, iar popula\u0163ia planetei, \u00een continu\u0103 cre\u015ftere. Cu verv\u0103 \u015fi talent de pamfletar, Florin Dochia ia \u00een discu\u0163ie fenomenul literar, analiz\u00e2ndu-i configura\u0163ia \u015fi \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 intuiasc\u0103 sursa psihologic\u0103 a impulsului literar care-i scoate dintr-un anonimat sigur \u015fi decent pe unii, arunc\u00e2ndu-i \u00eentr-un domeniu cu statut de violon d\u2019Ingres. \u00cens\u0103, ceea ce e \u015fi mai nociv, aceast\u0103 conjunctur\u0103 \u00eei face s\u0103 cread\u0103 c\u0103 sunt \u00eentr-adev\u0103r scriitori, din moment ce, din motive meschine cel pu\u0163in, unii deciden\u0163i din domeniu le sus\u0163in aberanta \u015fi deraianta direc\u0163ie pe care au plecat. Summul acestei traiectorii se petrece c\u00e2nd asemenea \u201escriitori\u201d sunt propulsa\u0163i chiar \u00een pozi\u0163ii din care \u2013 de\u015fi sunt erori \u00een domeniu \u2013 ajung, la r\u00e2ndu-le, s\u0103 decid\u0103, fire\u015fte eronat, cu idiosincraziile inerente fa\u0163\u0103 de cei pe care-i simt cu adev\u0103rat talenta\u0163i
\n Analiz\u00e2nd \u00abbiotopul\u00bb cultural, Florin Dochia reliefeaz\u0103 p\u0103r\u0163ile bune \u015fi pe cele rele, apreciind c\u0103 fenomenul relans\u0103rii lecturii este, poate, singurul aspect pozitiv \u00een marasmul cultural contemporan. C\u0103 exist\u0103 c\u0103r\u0163i care au schimbat lumea, eseistul nu are nicio \u00eendoial\u0103, c\u00e2t\u0103 vreme excursul pe care-l face \u00een istoria omenirii dovede\u015fte cu prisosin\u0163\u0103 acest lucru, oferind, \u00een acela\u015fi timp, argumente \u00een sprijinul afirm\u0103rii ideii c\u0103 originea real\u0103 a g\u00e2ndirii o constituie nu apari\u0163ia cuv\u00e2ntului pur \u015fi simplu, ci na\u015fterea cuv\u00e2ntului scris, care asigur\u0103 cu adev\u0103rat perpetuarea informa\u0163iei, iar, \u00een acest sens, autorul c\u0103r\u0163ii aminte\u015fte c\u00e2teva dintre scrierile care, \u00een viziunea sa \u2013 \u015fi nu doar a sa \u2013 au schimbat fa\u0163a lumii, indiferent de direc\u0163ia \u00een care au f\u0103cut-o (Biblia, Coranul, Manifestul Partidului Comunist, A\u015fa gr\u0103it-a Zarathustra, a lui Nietzsche), \u00eens\u0103, mai mult, extinde observa\u0163ia, afirm\u00e2nd c\u0103 orice scriere-notare a schimbat lumea, \u00eencep\u00e2nd cu picturile rupestre, iar fenomenul se petrece, fie la vedere, fie underground.
\n Pamfletar-eseistic, autorul lucr\u0103rii abordeaz\u0103, de asemenea, o problem\u0103 frecvent dezb\u0103tut\u0103, cea a insuficientei cunoa\u015fteri a literaturii rom\u00e2ne \u00een str\u0103in\u0103tate. Eseistul consider\u0103 c\u0103 \u2013 \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 \u2013 impedimentul limbii e doar un pretext sau, mai de grab\u0103, o scuz\u0103 a nereu\u015fitei, iar adev\u0103rata pricin\u0103 o formuleaz\u0103 oarecum silogistic: Bariera limbii este o fals\u0103 problem\u0103. Dar bariera viziunii asupra lumii contemporane, asupra realit\u0103\u0163ii \u015fi a fic\u0163iunii este real\u0103. Nu ajungem la cititorul occidental pentru c\u0103 nu \u015ftim ce s\u0103-i d\u0103m. \u015ei nu \u015ftim ce s\u0103-i d\u0103m pentru c\u0103 nu \u015ftim ce vrea.
\n Exemplul lui Milan Kundera, care a reu\u015fit s\u0103 se impun\u0103 p\u0103r\u0103sind \u0163ara natal\u0103, realiz\u0103rile excep\u0163ionale ale acestuia din domeniul romanului \u015fi teoriile despre roman se constituie \u00een speran\u0163e, \u00een primul r\u00e2nd pentru lumea literar\u0103: Milan Kundera este unul dintre cei care ne avertizeaz\u0103: paznici ai omului viu, sensibil \u015fi ambiguu, dar nu mai pu\u0163in ra\u0163ional.
\n \u00centr-o lume \u00een continu\u0103 transformare \u2013 c\u0103 doar panta rhei! \u2013 reperele de orice fel dispar sau, fiind efemere, nu mai folosesc dec\u00e2t la depl\u00e2ngerea ineficien\u0163ei lor. Tr\u0103im, a\u015fadar, constat\u0103 eseistul, \u00eentr-o lume \u00een staz\u0103, \u00een care \u00eensu\u015fi conceptul de libertate nu mai poate fi definit din lips\u0103 de repere. O form\u0103 de libertate \u00een exces \u00eens\u0103, pe care o relev\u0103 via\u0163a cotidian\u0103 \u015fi la care se opre\u015fte autorul c\u0103r\u0163ii, este cea lingvistic\u0103, manifestat\u0103 \u00een unele pagini care sunt \/ se proclam\u0103 de literatur\u0103 artistic\u0103 \u015fi \u00een care dezinhibarea merge p\u00e2n\u0103 la pornografie, oferind \u00een felul acesta publicului, \u00een exces, ceva la care accesul, p\u00e2n\u0103 \u00een 1990, era doar underground. Dezavu\u00e2nd asemenea scriitur\u0103, Florin Dochia subliniaz\u0103 sporirea derutei axiologice din literatura rom\u00e2n\u0103 actual\u0103.
\n O alt\u0103 dimensiune a literelor contemporane, la care se opre\u015fte, de asemenea, scriitorul \u015fi eseistul, este manifestarea unei intense activit\u0103\u0163i virtuale, printr-un num\u0103r incalculabil de in\u015fi, constituind genera\u0163ia ascuns\u0103, cu preocup\u0103ri \u00een acest domeniu, av\u00e2nd \u00eens\u0103 o tr\u0103s\u0103tur\u0103 superioar\u0103 fa\u0163\u0103 de genera\u0163iile mai noi ale h\u00e2rtiei, aceasta fiind ceea ce el nume\u015fte dependen\u0163a fa\u0163\u0103 de lectur\u0103.
\n Cartea de fa\u0163\u0103 exprim\u0103 preocuparea autorului nu numai pentru cultura din spa\u0163iul rom\u00e2nesc. Urm\u0103rind, de pild\u0103, traseul parcurs de disidentul rus Alexandr Zinoviev, \u00een eseul Orwell \u00een \u0163ara lui Dostoievski, observ\u0103 avatarurile tr\u0103ite de acesta, din momentul c\u00e2nd devine indezirabil pentru regimul comunist din \u0163ara sa \u015fi p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd Occidentul care, \u00een fine, \u00eel primise, deschiz\u00e2ndu-i-se, dup\u0103 ce c\u0103r\u0163ile acestuia ajung s\u0103 aplice aceea\u015fi satir\u0103 societ\u0103\u0163ii \u00een care se refugiase, ca \u015fi celei ruse\u015fti, \u00eei retrage simpatia cu care \u00eel \u00eenconjurase p\u00e2n\u0103 atunci. Ceea ce e firescul nefirescului, de fapt, e c\u0103, spun\u00e2nd adev\u0103rul, ajunge s\u0103 fie boicotat \u015fi de Rusia, dar \u015fi de Occident, fiindc\u0103 e plictisitor (pentru public) s\u0103 ai dreptate. Ba chiar e periculos.
\n \u015ei, cum o dezbatere despre literatur\u0103, \u00een general, nu poate eluda problema existen\u0163ei elitelor, Florin Dochia formuleaz\u0103 o serie de considerente privitoare la raportul dintre realiz\u0103rile spirituale ale acestora \u015fi cultura de mas\u0103, subliniind caracteristici ale fiec\u0103reia, raportate, mai ales, la defunctul regim comunist. Observa\u0163ii juste, precum conservarea elitelor \u00eenseamn\u0103 conservarea valorilor sau: dreptatea nu este de partea celor mul\u0163i, ci de partea celor con\u015ftien\u0163i ori: cultura nu este democratic\u0103 etc., prin tonul senten\u0163ios, relev\u0103 o preocupare constant\u0103 \u015fi profund\u0103 a autorului \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie.
\n Cum mass-media \u015fi, \u00een primul r\u00e2nd, latura ei reprezentat\u0103 la televizor constituie parte sine qua non a existen\u0163ei contemporane, Florin Dochia analizeaz\u0103, de asemenea, aportul acestora forme de comunicare la configurarea vie\u0163ii noastre l\u0103untrice. Plonjonul \u00een real acutizeaz\u0103 disconfortul tr\u0103it de autor, observator atent al unei realit\u0103\u0163i contondente, a c\u0103rei mizerie moral\u0103 favorizeaz\u0103 mizeria celorlalte laturi ale vie\u0163ii, perpetuat\u0103 \u00eens\u0103 cu tenacitate de un popor \u00een stare s\u0103 uite mereu erorile \u015fi s\u0103 mearg\u0103 \u00eenainte repet\u00e2ndu-le, cu un fel de autosadism.
\n Talentul artistic al autorului se manifest\u0103 pe parcursul c\u0103r\u0163ii \u2013 de exemplu \u00een descrierea T\u00e2rgovi\u015ftei, din eseul Infern \u00eenseamn\u0103 s\u0103 ui\u0163i \u2013 , \u00eens\u0103 nu inten\u0163ia artistic\u0103 prevaleaz\u0103 \u00een aceste pagini, de-a lungul c\u0103rora se remarc\u0103 o not\u0103 de pesimism, alimentat\u0103 din bel\u015fug de argumente oferite at\u00e2t de realitate, c\u00e2t \u015fi de literatur\u0103, de vreme ce la scara eternit\u0103\u0163ii totul e vacs! Iar asta, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t din aceast\u0103 via\u0163\u0103 nu iese nimeni viu!
\n Cartea este traversat\u0103 de un num\u0103r mare de trimiteri la personalit\u0103\u0163i ale spiritualit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti \u015fi str\u0103ine, \u00eentre care Emil Cioran, Eugen Ionescu, Umberto Eco, Sartre, Camus, Le Cl\u00e9zio, Gide etc., care subliniaz\u0103 rafinamentul \u015fi profunzimea lecturilor autorului ei, care-i certific\u0103 judec\u0103\u0163ile formulate \u015fi-i sus\u0163in observa\u0163iile privitoare la frecventa confuzie a valorilor \u00een derulare ast\u0103zi, inclusiv, uneori, la decernarea unor premii prestigioase, \u00eentre care chiar \u015fi a Nobelului.
\n Cu titluri care promit con\u0163inuturi incitante, de interes \u00eent\u00e2i pentru cei preocupa\u0163i de lumea literelor, Prins \u00een lumea cuvintelor este, a\u015fa cum am ar\u0103tat, o carte scris\u0103 cu o inteligen\u0163\u0103, un rafinament, o limpezime a ideilor \u015fi un patos deloc mimat, care fac din \u00eens\u0103\u015fi existen\u0163a unui asemenea document de lectur\u0103, de pre\u0163uire, de vie\u0163uire \u00eentru perpetuarea universului literelor, o speran\u0163\u0103 c\u0103, dincolo de avertiz\u0103rile scepticilor, cartea nu va pieri, indiferent de forma pe care o va lua.<\/p>\n

Privind din \/printre Balcoanele ro\u015fii ale istoriei<\/strong><\/p>\n

Penultimul volum de versuri al lui Petrache Plopeanu, Balcoanele ro\u015fii, ap\u0103rut \u00een 2011, la Editura Editgraph, Buz\u0103u, cu o postfa\u0163\u0103 semnat\u0103 de Valeria Manta T\u0103icu\u0163u, este, a\u015fa cum ne-am obi\u015fnuit din cele publicate p\u00e2n\u0103 acum de autor \u2013 Mire pe geamul oglinzii, Blasfeminitate, Bufonul cer\u015fetorului \u2013, o lucrare unitar\u0103, \u00een ciuda impresiei pe care o creeaz\u0103, la \u00eenceput, sus\u0163inut\u0103 de un limbaj artistic la structurarea c\u0103ruia concur\u0103 toate registrele stilistice ale limbii rom\u00e2ne, de scriere prolix\u0103, fiindc\u0103, \u00eenc\u0103 din titlu \u015fi din subtitlu (dar \u015fi prin imaginea de pe copert\u0103, care este tot crea\u0163ia sa), \u00een manier\u0103 postmodernist\u0103, poetul \u00eei induce lectorului o abordare \/ interpretare cel pu\u0163in dubl\u0103, prin aluziile istorico-politice \u015fi cele erotice, fiindc\u0103, \u00een fond, balcoanele, ca element de arhitectur\u0103 sau de limbaj (argotic) \u2013 unde, de fapt, tot la \u201earhitectur\u0103\u201d se face trimitere \u2013 fac aluzie la nuri: ideologici sau fizici, din moment ce, at\u00e2t politica, \u00een fiecare etap\u0103 a evolu\u0163iei umane, c\u00e2t \u015fi femeia sunt \u2013 sau par \u2013 seduc\u0103toare sau \u00eenc\u00e2nt\u0103toare, adic\u0103 nurlii \u015fi \u00een plasa lor cad cei mai mul\u0163i.
\n O densitate excep\u0163ional\u0103 de imagini artistice ilustreaz\u0103 acest dublu referent, alc\u0103tuind o panoram\u0103 a sensibilit\u0103\u0163ii umane, \u00eendeosebi \u00eentr-o etap\u0103 a istoriei, dar \u015fi a isteriei ei, v\u0103zut\u0103 din perspectiva unui intelectual la p\u00e2nd\u0103, care, asemenea unui cronicar, implicat \u00een \u201eac\u0163iune\u201d, \u00eens\u0103 manifest\u00e2ndu-se mai ales apolinic, \u00ee\u015fi folose\u015fte energia uria\u015f\u0103 pentru a \u00eenregistra, ca un seismograf, mi\u015fc\u0103rile lumii, f\u0103r\u0103 s\u0103 fac\u0103 economie de cinism, manifest\u00e2ndu-se ironic-fantezist, ajutat s\u0103 se descurce printre i\u0163ele at\u00e2t de complicate ale universului investigat de prietenul \/ geam\u0103nul s\u0103u, al c\u0103rui \u201eportret\u201d \u00eel construie\u015fte succint din date re\u0163inute aleatoriu, a c\u0103ror relevan\u0163\u0103 e, oricum, greu de presupus: prietenul meu cu gamba piciorului drept mai groas\u0103 dec\u00e2t faringele de elf. Cu o imagina\u0163ie debordant\u0103, poetul aduce aici o \u00eentreag\u0103 arc\u0103 a lui Noe, \u00een care se reg\u0103sesc, pentru a fi salvate de uitare, cu scopul de a nu se repeta, gesta\u0163ia de musc\u0103 african\u0103 mascat\u0103 \/ cu dungi de tergal lipsit de cus\u0103tur\u0103 pe tiv; pieptul plin de decora\u0163ii al poemului; mata hari din budoarul armatei \/ franceze ori germane; tab\u0103ra interna\u0163ional\u0103 de echilibristic\u0103 amatoare; marea revolu\u0163ie de \u00eempr\u0103\u015ftiere a ddt-ului; gripa porcin\u0103; replicile preferate ale lui bocassa la deschiderea \/ frigiderului cu soarele japoniei desenat pe radiator etc., etc. Impresia de cronic\u0103 e sus\u0163inut\u0103 la nivel structural de titlurile ample, adesea explicative (dar \u015fi \u201eexplica\u0163iile\u201d sunt aparent halucinante: nu trage\u0163i \u00een cizmari. manual de unic\u0103 folosin\u0163\u0103 pe gustul marilor lideri; reclam\u0103 masticabil\u0103 cu arom\u0103 de banane. specii pe cale de apari\u0163ie intempestiv\u0103; curs de \u00een\u0163elegere a vorbelor nerostite. \u00eenregistrarea culorilor cu o marc\u0103 inevitabil\u0103 \u015f.a.m.d.) \u015fi, de asemenea, de verbele la imperfect.
\n Cum poetul este \u015fi \u00ee\u015fi revendic\u0103 apartenen\u0163a la postmodernism (poemul acesta nu poate avea preten\u0163ia de ordine fiind un poem postmodernist), elementele de intertextualitate, aluziile livre\u015fti (trenul vine \u015fi vine \/ calc\u0103 totul \u00een picioare; vreau s\u0103 aud coloanele de proletari prin \/ venele mele s\u0103 fiarb\u0103-n vene r\u0103zvr\u0103tirea\u2026). \u015ei tot \u00een manier\u0103 postmodernist\u0103, punctua\u0163ia este, \u00een general, abolit\u0103, iar (aproape) toate cuvintele sunt scrise cu ini\u0163ial\u0103 mic\u0103, aici \u015fi ca o form\u0103 de protest, \u00eentr-o lume \u015fi \u00eentr-un timp \u00een care expresia a r\u0103mas suspendat\u0103 \u015fi nemi\u015fcat\u0103 la fel ca fr\u00e2nghia \/ cu un sp\u00e2nzurat timid la cap\u0103t. Pe de alt\u0103 parte, aluziile livre\u015fti (povestea pove\u015ftilor), deraierile frazeologice sau lexicale creeaz\u0103 \u015fi sus\u0163in spiritul ludic-cinic al poemelor, \u00eentr-un fel de \u2013 tr\u0103s\u0103tur\u0103 na\u0163ional\u0103! \u2013 haz de necaz: hai la lupta cea mare ho\u0163 cu ho\u0163 s\u0103 ne unim; tocilari din toat\u0103 lumea uni\u0163i-v\u0103; reac\u0163ionari din toate \u0163\u0103rile uni\u0163i-v\u0103; cu televizoru\u2019 a\u0163i stricat toporu\u2019.
\n Acest univers ro\u015fu, eterogen, pe care poetul \u00eel construie\u015fte \u015fi \u00eel st\u0103p\u00e2ne\u015fte cu o luciditate constant\u0103, populat de o sumedenie de nume care amintesc de oameni despre care s-a scris sau au scris istorie, constituind o parte din fauna de pe maluri na\u0163ionalizate sau fauna de pe malul st\u00e2ng, parte din t\u0103tucii de pretutindeni (bocassa, mao, ho \u015fi min, amin dada), punctat de slogane sau fragmente de slogane comuniste \/ comunistoide (ascu\u0163irea luptei de clas\u0103; m\u00e2nie proletar\u0103; m\u00e2ndr\u0103 corabia me\u015fter c\u00e2rmaciul; ultima brazd\u0103 burghez\u0103 electrificat\u0103 etc.), st\u00e2nd la cheremul croitorului marxist, alter ego al lui Procust sau chiar procust al II-lea, este, cu alte cuvinte, lumea unchiului ho (\u201eho\u201d \u2013 aluzie la numele conduc\u0103torului comunist, dar \u015fi interjec\u0163ia care exprim\u0103 opunerea la mi\u015fcare \u015fi, deci, la progres), care este antitetic\u0103 lumii unchiului sam.
\n Nu lipsesc din volum nici elementele alegorice, de pild\u0103 salamandrele, rinocerii, buc\u0103t\u0103reas\u0103, croitorul, cizmarul, surprinse \u00eentr-un periplu aiuritor, de la biologic la ilogic \u015fi ideologic, pe care, analiz\u00e2ndu-l, poetul constat\u0103 c\u0103 lucrurile sunt la fel de amestecate ca un curs de materialism-dialectic \/ sus\u0163inut de un profesor specializat \u00een note de subsol. \u00cen acest co\u015fmar, \u00een care forfotesc \u015fobolanii ro\u015fii, regretul poetului cu alergie la ritmuri este c\u0103 doar \u00een armat\u0103 exist\u0103 ordinul acela care \/ se vrea ferm b\u0103rb\u0103tesc la loc comanda, altfel, istoriei i s-ar putea \u015fi ei comanda la fel, \u00eenc\u00e2t peste unele etape s-ar putea trece c\u00e2nd s-ar constata c\u0103 dreptul lor la existen\u0163\u0103 e eronat. La r\u00e2ndul s\u0103u, el \u00ee\u015fi exprim\u0103 \u2013 retoric \u2013 o dorin\u0163\u0103 la fel de nerealizabil\u0103 ca \u015fi la loc comanda pentru istorie: vreau \u00eenapoi la sf\u00e2rcul matern!
\n \u00cen ce ne prive\u015fte, ca popor, constat\u0103 poetul, indiferent de epoc\u0103, ne-a salvat tocmai ceea ce ar p\u0103rea un defect: manolificarea (ziua ce f\u0103cea noaptea se fura) care a dus la surparea edificiului m\u0103re\u0163 al socialismului care ar fi durat c\u00e2t piramidele\u2026
\n \u00cen final, tras de m\u00e2nec\u0103 de un cuv\u00e2nt din paranteza anterioar\u0103, la fel ca de prietenul \/ geam\u0103nul s\u0103u (frate plopeanu \u015fi partidili sunt ca \u015fi oamenii \/ au \u015fi ele membri \u015fi de-aia se dezmembreaz\u0103), neav\u00e2nd la \u00eendem\u00e2n\u0103 ciocanul prev\u0103zut cu perfuzii pentru uzul \/ nostalgicilor, se \u00eentoarce la evolu\u0163ia \u015fi revolu\u0163ia personal\u0103, descifr\u00e2nd aici balcoanele ro\u015fii, cu influen\u0163a lor asupra istoriei. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Felix NICOLAU Importan\u0163a seriozit\u0103\u0163ii. Studiu de nimicologie Et ne nos inducas in tentationem De regul\u0103, diminea\u0163a la prima or\u0103, ca<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20464"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20464"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20464\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20465,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20464\/revisions\/20465"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20464"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20464"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20464"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}