{"id":20458,"date":"2023-02-27T10:40:39","date_gmt":"2023-02-27T07:40:39","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20458"},"modified":"2023-02-27T10:40:39","modified_gmt":"2023-02-27T07:40:39","slug":"spatiul-culturale-nr-22-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20458","title":{"rendered":"Spa\u021biul culturale nr. 22 (8)"},"content":{"rendered":"

Valeria Manta T\u0103icu\u0163u<\/strong>
\n\"\"

Mo\u015ftenirea lui Mamin<\/strong>
\nI<\/p>\n

Niciun personaj implicat \u00een aceast\u0103 continuare a epopeii lui Mamin nu b\u0103nuia, \u00een momentul nefast al urc\u0103rii \u00een autocar, c\u0103 va participa nu la o plictisitoare lectur\u0103 public\u0103, ci la mult tr\u00e2mbi\u0163ata Apocalips\u0103. Aceasta deoarece Apocalipsa nu vine atunci c\u00e2nd vor oamenii, preo\u0163ii, profe\u0163ii \u015fi ziari\u015ftii (despre care se \u015ftie c\u0103 sunt supraoameni), ci atunci c\u00e2nd vrea ea, perfid\u0103 \u015fi pus\u0103, evident, pe rele. Dar s\u0103 le l\u0103s\u0103m filosofilor \u015fi hermeneu\u0163ilor de profesie partea teoretic\u0103 a problemei, iar noi s\u0103 vedem, cu ochii min\u0163ii, un autocar plin cu scriitorii neamului, pornit, \u00eentr-o frumoas\u0103 zi de august, spre comuna M\u0103run\u0163e\u015fti, unde urma s\u0103 se desf\u0103\u015foare, la ini\u0163iativa primarului, mare amator de lirism concentrat, o \u015fez\u0103toare literar\u0103. Primarul din cauza c\u0103ruia toat\u0103 lumea a suferit, s-a fost pedepsit \u015fi s-a izb\u0103vit, avea un nume predestinat, Ioan Celmare, chit c\u0103 m\u0103sura doar un metru \u015fi cincizeci, motiv pentru care devenise, de ani buni, un client fidel al atelierului de \u00eenc\u0103l\u0163\u0103minte cu toc \u201eLa pielea groas\u0103\u201d. Cumnat cu poli\u0163aiul comunei, pe numele s\u0103u tot Ioan, dar Caplat, primarul nutrea pentru acesta o invidie scormonitoare de energii creatoare latente. Poli\u0163istul, intrat c\u00e2ndva \u00een gra\u0163iile unui prozator de m\u00e2na a \u015faptea, dar cu fructuoase rela\u0163ii \u00een lumea scriitoriceasc\u0103, devenise, ca tot rom\u00e2nul, poet. Nevoindu-se mult, cum zice cronicarul, se dep\u0103\u015fise apoi pe sine, renun\u0163\u00e2nd la poezie \u015fi ajung\u00e2nd prozator el \u00eensu\u015fi, ceva mai bun dec\u00e2t mentorul s\u0103u, ceea ce i-a \u015fi adus recunoa\u015fterea public\u0103 \u015fi, implicit, p\u0103trunderea \u00een Sindicatul Celor Care Scriu Continuu (SCCSC) ca membru cotizant cu drepturi depline.
\nIoan Celmare nu putea suporta s\u0103-i fie inferior, din punct de vedere liric, cumnatului s\u0103u, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, \u00een tinere\u0163e, ca fiu de viticultor, experimentase mai multe st\u0103ri lirice, care-l deprinseser\u0103 cu poetica \u015fi retorica de pahar, astfel \u00eenc\u00e2t trecuse, pe nesim\u0163ite, de la versuri celebre gen \u201eBun e vinul ghiurghiuliu\u201d, la profundele \u015fi personalele versific\u0103ri ce aveau ca surs\u0103 de inspira\u0163ie butoaiele, butelcile, \u0163oiurile, bardacele, coferele etc., precum \u015fi con\u0163inutul lor. Un poem prezentat la Salonul de toamn\u0103 al viei \u015fi vinurilor \u00eei adusese primarului un frumos premiu, const\u00e2nd \u00eentr-o medalie ce \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa trei fete dolofane, cu poalele sumese, c\u0103lc\u00e2nd \u00een picioare c\u00e2\u0163iva ciorchini sub care scria, \u00een relief, \u201ein vino veritas\u201d; la aceast\u0103 medalie se ad\u0103ugaser\u0103 c\u00e2teva bidoane de ottonel \u015fi publicarea poemului \u00een \u201eJurnalul de M\u0103run\u0163e\u015fti\u201d. Fire\u015fte, pagina de ziar a fost \u00eenr\u0103mat\u0103 \u015fi a\u015fezat\u0103 \u00een biroul celui dint\u00e2i gospodar al comunei, exact sub stem\u0103, a\u015fa c\u0103 nu exista cet\u0103\u0163ean din M\u0103run\u0163e\u015fti care s\u0103 nu \u015ftie pe de rost opera de tinere\u0163e a edilului: \u201eTe v\u0103d plec\u00e2nd, te v\u0103d venind\/ te v\u0103d muncind, lucr\u00e2nd \u015fi b\u00e2nd\/ e\u015fti via\u0163a mea, e\u015fti via mea\/ de tine m\u0103 desparte-o stea\/ e verde, alb\u0103, caramel\/ \u015fi dulce ca un ottonel\/ eu dintr-at\u00e2\u0163ia fra\u0163i mai mari\/ unii vieri, al\u0163ii plugari,\/ da, dintr-at\u00e2\u0163ia, pe la bar\/ m\u0103 cam brodisem \u015fui, \u015ftrengar\u201d. Poemul, \u00eentins pe o \u00eentreag\u0103 pagin\u0103 A3, pomenea, \u00een mod n\u0103ucitor, de melci, de Dun\u0103re \u015fi \u2013 blestem! – de ap\u0103 (despre care se \u015ftie c\u0103 nu le prie\u015fte be\u0163ivilor de elit\u0103), dar, fiindc\u0103 acest cuv\u00e2nt nepotrivit ap\u0103rea al\u0103turi de epitetul \u201etulbure\u201d, juriul Salonului bahic l-a considerat ca f\u0103c\u00e2nd totu\u015fi parte din c\u00e2mpul semantic al vinului \u015fi i-a acordat t\u00e2n\u0103rului \u015fi ame\u0163itului, pe atunci, viticultor, marele premiu. Toate acestea, \u00eens\u0103, apar\u0163ineau trecutului, Ioan Celmare, prins cu slujba de primar, cu dificult\u0103\u0163ile ei inerente, cu victoriile \u015fi e\u015fecurile de zi cu zi, nu mai scrisese nimic. Probabil c\u0103 \u015fi-ar fi \u0163inut talantul \u00eengropat p\u00e2n\u0103 \u00een ziua Judec\u0103\u0163ii de apoi, dac\u0103 sora mai mic\u0103, Jenny, nu s-ar fi m\u0103ritat cu poetul, prozatorul \u015fi poli\u0163istul Caplat Ioan, un venetic de prin p\u0103r\u0163ile Dobrogei, adus \u00een comun\u0103 de ni\u015fte p\u0103rin\u0163i suficient de iresponsabili \u00eenc\u00e2t s\u0103 renun\u0163e la Murfatlar pentru ottonelul de M\u0103run\u0163e\u015fti.
\nCa-n orice societate democratic\u0103, disensiunile dintre poli\u0163ie \u015fi prim\u0103rie nu se transformaser\u0103 \u00een altceva dec\u00e2t \u00eentr-un motor al vie\u0163ii celei de ob\u015fte, \u00een care puteau coexista interese \u015fi talente diferite; cu alte cuvinte, de\u015fi se certaser\u0103 \u015fi, \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri, \u00ee\u015fi spitalizaser\u0103 timp de c\u00e2teva zile r\u0103nile \u015fi v\u00e2n\u0103t\u0103ile, primarul \u015fi poli\u0163aiul r\u0103m\u0103seser\u0103 buni prieteni \u015fi cumna\u0163i, continuaser\u0103 s\u0103 \u00eempart\u0103 \u00eentre ei abonamentul la \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d, singura revist\u0103 de profil care mai ridica nivelul cultural al M\u0103run\u0163e\u015ftilor, plus c\u0103, simpatizan\u0163i strategici ai unor partide diferite, aveau grij\u0103 s\u0103 ia\/ s\u0103-\u015fi fac\u0103 parte la\/ din orice (\u00een func\u0163ie de oportunit\u0103\u0163ile economice \u015fi administrativ-penale) \u015fi s\u0103 nu se calce pe b\u0103t\u0103turi c\u00e2nd venea vorba, la o adic\u0103, de prosperitatea familiei ai c\u0103rei membri erau.
\nMai mult chiar, Ioan Celmare \u00een\u0163elesese c\u0103 nu-\u015fi va putea promova talentul cu pumnii \u015fi prin intimidarea cumnatului, cu scopul nem\u0103rturisit de a-l reduce la t\u0103cere pe acesta, astfel \u00eenc\u00e2t terenul liric al comunei, eliberat de Ioan Caplat, poli\u0163aiul, s\u0103 poat\u0103 fi ocupat tot de Ioan, dar Celmare, adic\u0103 de cel dint\u00e2i edil al comunei (chestia cu \u201ecel dint\u00e2i edil\u201d o pescuise poetul bahic de pe undeva, din limbajul de lemn al unei epoci dep\u0103\u015fite, dar unui primar \u00eei st\u0103 bine c\u00e2nd descoper\u0103 vestigiile trecutului, a\u015fa c\u0103 niciun locuitor al comunei nu p\u0103rea deranjat de formul\u0103). O \u00eent\u00e2mplare fericit\u0103 (fiul cel mic al edilului, ajuns \u00een clasa a opta, se preg\u0103tea de test\u0103rile na\u0163ionale pentru admiterea la liceu \u015fi citea de c\u00e2teva luni, f\u0103r\u0103 s-o poat\u0103 termina, comedia lui Caragiale, \u201eO scrisoare pierdut\u0103\u201d) \u00eel ajutase pe Ioan Celmare s\u0103 afle drumul spre reu\u015fit\u0103: tot \u00eemping\u00e2ndu-\u015fi de la spate odrasla lene\u015f\u0103, ochii profunzi ai min\u0163ii sale au pescuit o replic\u0103 genial\u0103: \u201eGhi\u0163\u0103, Ghi\u0163\u0103, pup\u0103-l \u00een bot \u015fi pap\u0103-l tot\u201d. A fost o adev\u0103rat\u0103 revela\u0163ie: \u201eda, dom`le, asta-i calea, ni\u0163ic\u0103 diploma\u0163ie, ca la \u0103ia, \u015fi machiaverl\u00e2curi c\u00e2t cuprinde, c\u0103, vorba poporului, zice, f\u0103-te frate cu dracu p\u00e2n\u0103 treci puntea. Ce prost am fost c\u0103 m-am b\u0103tut ca chiorii cu veneticul, \u00een loc s\u0103 m\u0103 folosesc de el cum scrie la carte…\u201d.
\nPrimarul era un om hot\u0103r\u00e2t \u015fi cuv\u00e2ntul lui era cuv\u00e2nt, nu glum\u0103. A \u00eenceput s\u0103-l cultive discret pe cumnatul poli\u0163ai, prozator \u015fi poet, s\u0103-l \u00eembete ori de c\u00e2te ori interesele comunei o permiteau \u015fi s\u0103-l provoace la lecturi publice \u00een doi, apoi extinse la \u00eentreaga familie. Emo\u0163ionat de cultul personalit\u0103\u0163ii personale, poli\u0163aiul nu se mai putea opri din citit, b\u0103ut \u015fi pupat cu primarul, care avea grij\u0103 s\u0103-l alimenteze cu licori \u015fi laude, s\u0103-l m\u00e2ng\u00e2ie \u015fi s\u0103-l fac\u0103 s\u0103 cread\u0103 c\u0103 el, veneticul, a devenit cel mai iubit fiu poeticesc al comunei. Mai mult chiar, cum viile continuau s\u0103 dea rod bogat, bidoane peste bidoane, \u00eengr\u0103m\u0103dite \u00een portbagajul Daciei-papuc proprietate comunal\u0103, \u00eencepuser\u0103 s\u0103 ia calea singurei capitale a \u0163\u0103rii, acolo unde fiin\u0163a mult r\u00e2vnita Uniune a Scriitorilor, condus\u0103 de acela\u015fi Manon Lescaut, la fel de vioi \u015fi de viril, c\u0103s\u0103torit proasp\u0103t, pentru a treia oar\u0103, la minunata v\u00e2rst\u0103 de 73 de ani. Ioan Caplat dorea s\u0103 ias\u0103 din Sindicatul Celor Care Scriu Continuu \u015fi s\u0103 intre \u00een r\u00e2ndul scriitorilor adev\u0103ra\u0163i, prezen\u0163i \u00een \u201eIstoria criticat\u0103 a literaturii\u201d, din care p\u0103stra cu sfin\u0163enie un exemplar confiscat, pe vremuri, de la Mamin, defunctul rege al criticilor, poe\u0163ilor \u015fi prozatorilor din Miceu. Fire\u015fte, la curent cu planurile m\u0103re\u0163e ale cumnatului \u015fi aprob\u00e2ndu-le \u201epozitiv\u201d, primarul \u00eencerca s\u0103 ajute la implementarea lor scriitoriceasc\u0103, fapt care ar fi \u00eenlesnit, neap\u0103rat, ducerea la \u00eendeplinire a propriilor planuri de devenire poetic\u0103.
\nCei doi se apropiau, pas cu pas, \u00eentr-o continu\u0103 be\u0163ie calm\u0103, de scopul suprem al vie\u0163ii lor, c\u00e2nd o \u00eent\u00e2mplare aparent banal\u0103 i-a gr\u0103bit: regentul din Miceu, Mitea Kala\u015fnicov, om cu greutate la Uniune, cu rela\u0163ii impresionante la nivel poetic, diplomatic \u015fi politic, \u00eencepuse s\u0103 \u0163in\u0103 la Ioan Caplat ca la propriul s\u0103u fiu pe care nu-l avusese. Aceast\u0103 sl\u0103biciune, explicabil\u0103 doar prin v\u00e2rsta \u00eenaintat\u0103 \u015fi credin\u0163a c\u0103 to\u0163i sacii i-au fost, h\u0103\u0103\u0103t! \u00eenc\u0103rca\u0163i \u015fi r\u0103s-\u00eenc\u0103rca\u0163i \u00een c\u0103ru\u0163a vie\u0163ii, l-a determinat pe Mitea s\u0103-\u015fi caute un discipol. Soarta a vrut ca, \u00een acea perioad\u0103 de c\u0103ut\u0103ri calme \u015fi metodice, poli\u0163aiul din M\u0103run\u0163e\u015fti s\u0103 fie deta\u015fat la circula\u0163ie, \u00een urma unei gafe de serviciu. Mitea, posesor al unui carnet de conducere care num\u0103ra, sprin\u0163ar, vreo 50 de prim\u0103veri, uitase p\u00e2n\u0103 \u015fi pe ce band\u0103 trebuie s\u0103 circule, ceea ce determinase trasul pe dreapta \u015fi chiar o timid\u0103 tentativ\u0103 de amendare a \u201einfractorului\u201d de la volan. Probabil c\u0103 Mitea ar fi fost definitiv scutit de aventurile pe \u015fosea \u015fi de povara carnetului de conducere, dac\u0103 poli\u0163aiul, om \u00een floarea v\u00e2rstei \u015fi cu \u00eenclina\u0163ii artistice, n-ar fi recunoscut \u00een \u201einfractor\u201d pe unul dintre scriitorii neamului. I-a dat documentele \u00eenapoi, salut\u00e2ndu-l reglementar, a plecat apoi genunchiul \u015fi i s-a supus, iar Mitea, convins c\u0103 \u015fi-a g\u0103sit omul, l-a atins pe umeri cu sabia maminian\u0103 \u015fi l-a declarat Cavaler al ordinului Tezeu, special creat pentru sc\u0103rm\u0103n\u0103torii de l\u00e2n\u0103 aurifer-poetic\u0103 \u015fi retoric\u0103.
\nRela\u0163ia dintre cei doi a crescut frumos, bazat\u0103 pe interese, gusturi \u015fi preocup\u0103ri comune: Ioan Caplat \u00eel alimenta pe Mitea cu vinuri de M\u0103run\u0163e\u015fti, iar Mitea avea grij\u0103 s\u0103 corecteze (\u015fi uneori s\u0103 rescrie, de la cap la coad\u0103) toate produc\u0163iile lirice ale ucenicului s\u0103u. La scurt\u0103 vreme, cel\u0103lalt Ioan, Celmare, primarul, a intrat \u015fi el \u00een combina\u0163ie, ceea ce pe Mitea nu l-a deranjat absolut deloc. O vorb\u0103 auzit\u0103 \u015fi stocat\u0103 \u00eenc\u0103 din tinere\u0163e: \u201eun prost \u00een plus nu mai conteaz\u0103\u201d, \u00eel ajuta \u00eentotdeauna s\u0103 fie \u00een\u0163eleg\u0103tor \u015fi uman cu cei nevoia\u015fi.
\nDatorit\u0103 lui Mitea, rela\u0163iile celor doi aspiran\u0163i la nemurire literar\u0103 s-au diversificat; iar comuna M\u0103run\u0163e\u015fti a \u00eenceput s\u0103 fie locul preferat al lansatorilor de c\u0103r\u0163i, al f\u0103uritorilor de reviste, al iubitorilor de vin \u015fi de poezie. Lecturile publice se succedau \u00een ritm ame\u0163itor, astfel c\u0103, treptat, nivelul cultural cresc\u00e2nd peste m\u0103sur\u0103, pe uli\u0163ele pietruite, la barul \u201eSexy nights\u201d \u015fi \u00een biseric\u0103, cele aproape dou\u0103 mii de suflete (potrivit ultimului recens\u0103m\u00e2nt) nu mai discutau dec\u00e2t subiecte literare \u015fi nimeni nu mai era ascultat, dac\u0103 nu-\u015fi \u00eencepea vorba cu un vers, cel pu\u0163in, publicat \u00een \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d, sau, \u015fi mai bine, cu prima propozi\u0163ie din rubrica \u201eTichia de m\u0103rg\u0103ritar\u201d a nemuritorului Alecsa.
\nRevenind \u00eens\u0103 la frumoasa zi de august de dinainte de Apocalips\u0103, trebuie spus c\u0103 autocarul plin de scriitori se deplasa pe autostrad\u0103 cu o vitez\u0103 care-i aducea \u015foferului semnaliz\u0103ri sonore de genul \u201eDu-te, b\u0103, pe uli\u0163\u0103, melcul dracului!\u201d sau \u201eCin`\u0163i-a pus covrigu-n m\u00e2n\u0103, tataie?\u201d, ceea ce pe Filip, \u015foferul de la Uniune, \u00eel seca la inim\u0103. Dac\u0103 ar fi fost dup\u0103 el, ajungea de \u015fapte ori la M\u0103run\u0163e\u015fti \u015fi tot de-at\u00e2tea ori se \u015fi \u00eentorcea la Bucure\u015fti, unde-l a\u015ftepta iubita lui de peste var\u0103, numai c\u0103 slujba-i slujb\u0103 \u015fi dorin\u0163ele scriitorilor \u2013 lege. I se ceruse s\u0103 conduc\u0103 la pas, pentru ca peisajele patriei s\u0103 alunece pe \u00eendelete pe retina scriitorilor \u015fi s\u0103 le p\u0103trund\u0103 insidios \u00een minte \u015fi \u00een suflet, unde, \u00een urma unor sofisticate distil\u0103ri, s\u0103 se transforme \u00een imnuri de slav\u0103 aduse naturii, partidelor politice \u015fi lui Dumnezeu, exact \u00een aceast\u0103 ordine.
\nAutocarul intrase \u00een Clarine\u015fti \u2013 locul fiin\u0163ei, c\u00e2nd Filip auzi \u00een spatele s\u0103u o \u015foapt\u0103 suav\u0103:
\n– Uite ce e, dr\u0103gu\u0163\u0103, trebuie s\u0103 opre\u015fti la casa aceea galben\u0103, uite-o colo, imediat dup\u0103 supermarketul s\u0103tesc.
\n– Nu-i \u00een program, maestre, eu trebuie s\u0103 v\u0103 las la M\u0103run\u0163e\u015fti, n-am liber la popasuri.
\n– Cum s\u0103 n-ai liber? Cine nu-\u0163i d\u0103 voie s\u0103 faci ce-\u0163i spunem noi?
\nFilip m\u00e2r\u00e2i un \u201eM\u0103-ta nu-mi d\u0103 voie\u201d, mascat de o tuse menit\u0103 s\u0103 \u015ftearg\u0103 impresia artistic\u0103 a m\u00e2r\u00e2ielii, \u015fi r\u0103spunse cu un glas ce imita suavitatea maestrului:
\n– Sigur, dac\u0103 \u015fi ceilal\u0163i domni scriitori sunt de acord…
\nMaestrul se scul\u0103 cu mare greutate de pe banchet\u0103 (avea grave probleme cu articula\u0163iile, ceea ce-l f\u0103cea s\u0103 p\u0103\u015feasc\u0103 sacadat, compun\u00e2ndu-\u015fi mi\u015fc\u0103rile din segmente \u0163epene, ca de minirobot industrial) \u015fi apuc\u0103 ferm microfonul \u00eentr-o m\u00e2n\u0103, pe cealalt\u0103 av\u00e2nd grij\u0103 s-o sprijine de um\u0103rul \u015foferului:
\n– Aici, la Clarine\u015fti, locul fiin\u0163ei\/ \u00een pa\u015fnic ritual se fierbe noaptea\/ \u015fi spuma vinului dezbrac\u0103 moartea\/ smulg\u00e2ndu-i v\u0103lul pur al ne\u015ftiin\u0163ei\u201d…
\n– Bravo, maestre, faci ce faci, \u015fi tot la viol ajungi!
\n– E\u015fti nebun! Adic\u0103 nu nebun, obsedat! Tu \u015fi \u00een Biblie ai fi \u00een stare s\u0103 g\u0103se\u015fti perversiuni… fire\u015fte, dac\u0103 ai pune cap\u0103t celor 20 de ani de c\u00e2nd nu mai cite\u015fti nimic…
\n– Maestre, interveni Filip enervat la culme, ce facem, c\u0103 am trecut de casa galben\u0103 \u015fi de supermarket?
\n– Opre\u015fte \u015fi d\u0103 \u00eenapoi.
\n– Eu nu sunt de acord! \u00cent\u00e2i ne abure\u015fti cu poezele, pe urm\u0103 opre\u015fti autocarul c\u00e2nd vrei tu \u015fi dai \u00eenapoi. Cine naiba te crezi? Manon Lescaut?
\n– Paulic\u0103, nu te sup\u0103ra, hai s\u0103 oprim, \u00een casa galben\u0103 a v\u0103zut George lumina zilei, ce dac\u0103 oprim, poate d\u0103 \u015fi el ceva de b\u0103ut…<\/p>\n


\nMihai M. MACOVEI<\/strong>
\n\"\"

Feciorul cu p\u0103rul c\u0103runt<\/strong>
\n \t\t\t\t\tin memoriam Gheorghe Ene<\/p>\n

\u201eca restul de eu t\u00e2rziu \u00een acum\u201d \u00eencerc s\u0103 m\u0103 privesc dintr-un
\nad\u00e2nc spre voi, spre voi cei r\u0103ma\u015fi s\u0103-mi deslu\u015fi\u0163i cuvintele; s\u0103 m\u0103
\ndeslu\u015fi\u0163i \u00een dor de cuvinte c\u00e2nd nu m\u0103 tu\u015fi\u0163i. al\u0103turi de voi vreau s\u0103
\n\u00een\u0163eleg de ce am fost un timp c\u0103l\u0103tor dincolo de pod \u015fi, acum, sunt
\nc\u0103l\u0103tor dincoace de pod.
\n \u201em\u0103 v\u0103d v\u0103zut v\u0103z\u00e2ndu-v\u0103\u201d cum sta\u0163i cu palma la gur\u0103 ca \u0163ip\u0103tul
\ndin voi la mine s\u0103 n-ajung\u0103, s\u0103 nu m\u0103 sperie. s\u0103 nu m\u0103 trezeasc\u0103 \u00een
\nazi, s\u0103 nu m\u0103 trezeasc\u0103 \u00een m\u00e2ine. \u015ftiu, sunte\u0163i r\u0103ma\u015fi \u00een mine singur
\n\u015fi, \u015fi poate mai mult dec\u00e2t pu\u0163inul din ceva trec\u0103tor.
\n \u201e\u00eemi e totuna dac\u0103 a\u015ftept ori privesc \u00eenainte\u201d, eu, Gheorghe Ene,
\nv\u0103 rog s\u0103 ave\u0163i grij\u0103 de voi. \u00een acest timp ascuns sub o masc\u0103 de cear\u0103,
\nsub o masc\u0103 de lut, sub o masc\u0103 de cine. numai a\u015fa ve\u0163i \u00een\u0163elege de ce
\ns-a strecurat prin hornul luminii mireasma casei \u00een care am dormit –
\n\u015fi-am adormit pentru totdeauna.
\n v\u00e2j\u00e2ie-v\u00e2ntul-vr\u0103jitor-vr\u0103jit pentru un musafir poftit sau nu la
\ntronul, la mas cu miros de oase. o fi venind din stele?
\n vorba prieteni! textul acela n-a fost o f\u0103c\u0103tur\u0103. a fost textul
\n(text)ur\u0103 pe care l-am d\u0103ruit \u00een\u0163eleptului cu m\u00e2ndria \u015fi onoarea
\nfeciorului cu p\u0103rul c\u0103runt. lui \u015fi numai lui. navetistului! c\u00e2nd
\ndincoace, c\u00e2nd dincolo. dar, dar, mi l-am d\u0103ruit \u015fi mie!
\n slujba\u015ful care a \u0163inut \u00eentre degete creionul albastru, creionul
\nro\u015fu, creionul cu gust de amar.
\n na, acum \u00eel las \u015fi pentru voi, pentru voi cei care m\u0103 vorovi\u0163i, m\u0103
\nvorbi\u0163i prea devreme. prea t\u00e2rziu. prea nu \u015ftiu cum. \u00een \u0103st timp
\n\u00eenghe\u0163at de cremene.<\/p>\n


\nDoar umbra<\/strong><\/p>\n

pe acest p\u0103m\u00e2nt nimic nu e \u00eenalt
\nnimic nu e profund
\n\u015fi nimic nu poate fi \u00een\u0163eles \u00een noaptea
\nde joi spre vineri \u00een casa poetului
\ndoar \u00een casa poetului exist\u0103 nemurire<\/p>\n

El l\u00e2ng\u0103 umbra lui mai las\u0103 un loc
\n\t\u00een care s\u0103 te po\u0163i ascunde
\ns\u0103 te po\u0163i ruga s\u0103-\u0163i po\u0163i primeni
\n\tsufletul \u015fi lacrima de nemuritor
\nde nemuritoare chiar
\n\tun loc \u00een care s\u0103 po\u0163i ierta
\np\u0103catul poetului viu
\n\tEl e tremurul v\u00e2ntului al r\u00e2ului
\nal p\u0103s\u0103rii galbene care av\u00e2nd aripi de aur
\n\tlove\u015fte mereu \u00een nesomnul mi\u015fc\u0103rii diurne
\nnimic pe lume nu e mai frumos
\n\tmai atr\u0103g\u0103tor dec\u00e2t poetul
\nc\u00e2nd doarme sub umbra sa
\n\tEl crede sper\u0103 poate chiar
\n\u015fi g\u0103se\u015fte umbra plecatului din sine
\n\tde ce te miri c\u00e2nd pleac\u0103
\npleac\u0103 la \u00eent\u00e2lnirea cu \u00eengerii
\n\tdin galaxia iubirii
\nna!… c\u00e2nd vei \u00eent\u00e2lni umbra poetului,
\n\tscuip-o, dac\u0103 nu l-ai iubit (nici) o dat\u0103!<\/p>\n


\nVis<\/strong><\/p>\n

C\u00e2nd intri \u00een casa (u)nuia
\ncare te viseaz\u0103, nu-\u0163i l\u0103sa bocancii
\nla u\u015f\u0103
\nIntr\u0103 p\u0103s\u0103re\u015fte, calc\u0103-l pe g\u00e2t
\np\u00e2n\u0103 \u00ee\u0163i spune cine l-a \u00eenv\u0103\u0163at
\ncum s\u0103 mint\u0103 atunci c\u00e2nd
\ndoarme \u00een somnul altuia<\/p>\n

cinecum.ro 25.05.2012 <\/p>\n


\nPaul BLAJ<\/strong>
\n\"\"

bring him home<\/strong><\/p>\n

sunt corcodu\u015ful \u00eenflorit \u00eentre dou\u0103 case
\nmemoriale
\nfo\u015fnesc p\u00e2n\u0103 vine frigul
\ncu sf\u00e2r\u015fitul lumii \u00een fructe
\nca un
\nprunc care-\u015fi sc\u00e2nce\u015fte noaptea
\npruncia
\nbeau ap\u0103 \u015fi pl\u00e2ng mingile de golf
\nizbite de cruzimea croselor
\npoate de aceea to\u0163i prefer\u0103m o muz\u0103
\nmut\u0103
\nuca are doi sori bl\u00e2nzi
\nca mama
\ndin care am b\u0103ut culori
\npe s\u0103turate
\nnu vreau s\u0103 par mai excentric
\ndec\u00e2t sunt
\ndar m\u0103 g\u00e2ndesc
\ns\u0103 o apropii c\u00e2ndva
\nde un nor
\ns\u0103 plou\u0103 \u015fi s\u0103 o las s\u0103 pip\u0103ie fulgerele
\nca pe m\u0103tase
\nadolescent r\u0103t\u0103cit \u00een \u0163ara unui poem
\ndac\u0103 voi face din tine un prun
\ncu prunele galbene zemoase \u015fi dulci
\na\u015fa-i c\u0103 vei ie\u015fi noaptea din scoar\u0163a lui
\nvei dansa cu mine
\np\u00e2n\u0103 voi adormi \u00een zori cu trupul n\u0103ruit
\ncu lumea pe fibre
\nca pe mici cumpene
\nhai s\u0103 fim perne peste care s\u0103 vin\u0103
\ncapete necunoscute
\ns\u0103 se odihneasc\u0103 uneori mult mai mult
\ndec\u00e2t putem noi \u00een\u0163elege
\nvom sim\u0163i iar cum cade zidul berlinului
\nam vise care m\u0103 plesnesc m\u0103 sf\u00e2rtec\u0103
\nm\u0103 asmut asupra vie\u0163ii s\u0103 o pot privi
\nde deasupra
\ndar uite c\u0103 s-a f\u0103cut t\u00e2rziu
\ncum se face t\u00e2rziu \u00eentr-o carte
\n\u015fi dup\u0103 tine merg literele mele ca g\u00e2\u015ftele \u00eentr-o zi de var\u0103
\npentru c\u0103 nu pot lipi ora\u015fe<\/p>\n

nu \u015ftiu cum se va r\u0103suci lumea pentru tine
\ndac\u0103 am a\u015ftepta amical vapoarele \u00eempreun\u0103
\nmarinarii cheflii \u015fi briza aia
\ncare s\u0103 ne umple n\u0103rile cu via\u0163\u0103 ieftin\u0103 \u015fi frumoas\u0103
\ndar ne retragem \u00eencet \u00een farmacii
\n\u00een sugestii de scen\u0103
\nprintre rafale ne mai spunem o vorb\u0103 bun\u0103
\naceasta cade ad\u00e2nc
\ncum cad plicurile de ceai
\n\u00een apa fierbinte
\nne mi\u015fc\u0103m f\u0103r\u0103 sfori pe acest nisip drag
\npoate c\u0103 ai ceva
\nstr\u0103lucitor \u015fi secat
\nsau poate c\u0103 lumina are un alt unghi pe obrazul t\u0103u
\nmai delicat dec\u00e2t o str\u00e2ngere de m\u00e2n\u0103
\n\u00eentre doi prieteni
\ndac\u0103 a\u015f avea o alifie pentru extenuare
\npentru serile c\u00e2nd zac \u00een aluminiul unor idei
\nuit mereu c\u0103 sunt departe
\nmai departe dec\u00e2t un str\u0103in care te \u00eentreab\u0103 c\u00e2t e ceasul
\n\u015fi plaja se vars\u0103 \u00eentr-o uniform\u0103 de soldat f\u0103r\u0103 cauz\u0103
\n\u00een timp ce eu
\nm\u0103 v\u0103d gol \u00eentr-o secund\u0103 t\u0103ioas\u0103<\/p>\n

tr\u0103iesc cu 5 minute \u00een urm\u0103
\nnoaptea se rotunje\u015fte \u00een jurul lumii
\nde unde zv\u00e2cne\u015fte ca o ploaie interioar\u0103
\neu m\u0103 simt bine privind un pin ud
\nspune-mi unde s\u0103 m\u0103 ascund de soare
\nun loc ferit \u00een care
\nsomnul meu
\ns\u0103 m\u0103 poat\u0103 termina de dormit
\n\u00eemi fulger\u0103 \u00eentre pl\u0103m\u00e2ni ca \u00eentre nori
\n\u015fi m\u0103 g\u00e2ndesc la cei disp\u0103ru\u0163i
\nla cei care \u00eencep s\u0103 conteze din ce \u00een ce
\nmai pu\u0163in
\nnu mi-e foame
\ndar \u00eemi \u00eendes col\u0163ul acesta de via\u0163\u0103 pe gur\u0103
\nm\u0103 scufund \u00eentr-o hain\u0103 rece \u015fi plutesc
\npe un verset biblic
\npacea vine \u00eentotdeauna dup\u0103 explozie
\nm\u0103 \u00eenghite \u00eentr-un haos absurd dulce
\nimpersonal
\nopresc frigul cu degetul mare
\n\u00eel desenez
\npe g\u00e2tul t\u0103u alb
\nvenele mele \u00ee\u0163i sunt les\u0103 pentru fiecare dor
\npetele de pe lun\u0103<\/p>\n

de ce trebuie s\u0103 mor de fiecare dat\u0103 pe genunchii t\u0103i
\n\u015fi de unde \u00eemi cade alama aceasta pe tors \u00eent\u0103rindu-l
\nam s\u0103 mai stau zile multe
\ncu p\u0103rul \u00eentre tunete
\ns\u0103 \u00eemi aud g\u00e2ndurile curg\u00e2nd pe obraji
\npentru c\u0103 de unde vii tu nu este jale ci doar o pictur\u0103
\npe care o rupe \u00eencet
\ncu din\u0163ii de lapte un c\u0103\u0163el
\nlumea este ceva iluzoriu c\u00e2nd intr\u0103 m\u00e2na ta \u00een pulsul meu
\n\u015fi \u00eel m\u00e2ng\u00e2ie \u00eencet ca un orb b\u0103tr\u00e2n bastonul cu m\u00e2nerul ros
\ndin mine izbucne\u015fte o lun\u0103
\ncare nu \u015ftie cum s\u0103 \u00eemi fie plin\u0103
\ndrumul p\u00e2n\u0103 la cer duce printre umerii t\u0103i
\n\u015fi ei sunt albi ca din\u0163ii unui negru
\ns\u0103 fi fost ianuarie te-a\u015f fi \u00eempins cu sania pe un derdelu\u015f
\nsau \u0163i-a\u015f fi cerut un pic de culoare ca s\u0103
\n\u00eemi neglijez paloarea
\nsuntem pe h\u00e2rtia care ne poart\u0103 undeva mai departe
\ndec\u00e2t covorul lui aladin \u015fi
\nnu mai pot spune dec\u00e2t c\u0103 \u00een ceai mi-a intrat ca un cub
\ntoat\u0103 t\u0103cerea<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Valeria Manta T\u0103icu\u0163u Mo\u015ftenirea lui Mamin I Niciun personaj implicat \u00een aceast\u0103 continuare a epopeii lui Mamin nu b\u0103nuia, \u00een<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20458"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20458"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20458\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20460,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20458\/revisions\/20460"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20458"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20458"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20458"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}