{"id":20418,"date":"2023-02-21T23:39:00","date_gmt":"2023-02-21T20:39:00","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20418"},"modified":"2023-02-21T23:39:00","modified_gmt":"2023-02-21T20:39:00","slug":"spatii-culturale-nr-22-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20418","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 22 (2)"},"content":{"rendered":"

In memoriam<\/strong><\/strong><\/p>\n

SIMION DIMA<\/strong>
\n\"\"

RODIRE<\/strong><\/p>\n

\u00cent\u00e2i \u00eenverze\u015fte,
\napoi ramurile
\ni se \u00eempodobesc cu flori.
\nC\u00e2teva luni apoi
\npomul tace
\n\u00eens\u0103 lucreaz\u0103
\nfebril \u00een t\u0103cere,
\np\u00e2n\u0103 ce, din flori,
\ndin seve \u015fi din a\u015fteptare,
\ncu binecuv\u00e2ntarea
\nsoarelui st\u0103p\u00e2n,
\ncresc fructele.<\/p>\n

Pomul iar\u0103\u015fi se-nd\u00e2rje\u015fte,
\ndecanteaz\u0103 seve grele,
\ne o teribil\u0103 munc\u0103 de Sisif,
\n(\u00eens\u0103 modest\u0103, \u00eens\u0103 dulce,
\n\u00eens\u0103 neb\u0103nuit\u0103)
\n\u015fi, c\u00e2nd \u00eei vine vremea,
\ncrengile lui
\ngrele se-ntind
\ncu smerenie
\n\u015fi cu bun\u0103voin\u0163\u0103<\/p>\n

Rodirea! \u2013
\no lun\u0103 pe an,
\nel e cel ce d\u0103ruie.
\nUnsprezece st\u0103 acolo
\numil
\na\u015ftept\u00e2nd,
\nori prinz\u00e2nd iar\u0103\u015fi puteri,
\npentru a noastr\u0103
\nincon\u015ftient\u0103 bucurie.<\/p>\n

1987<\/p>\n


\n[MEMENTO]<\/strong><\/p>\n

F\u0103r\u0103 g\u00e2nduri eram
\npe malul m\u0103rii.
\nStam singur.
\nValurile se sp\u0103rgeau
\n\u00eenspumate,
\nmereu altele,
\nde \u0163\u0103rmul st\u00e2ncos.<\/p>\n

Pierdusem orice g\u00e2nd
\nprivind necuprinsul
\nacela verde \u2013 dur,
\ncople\u015fitoarea genune marin\u0103.<\/p>\n

Trec\u0103tor pe \u0163\u0103rmul pontic,
\nfiin\u0163\u0103 m\u0103runt\u0103,
\ncople\u015fit\u0103 de m\u0103re\u0163ia clipei,
\nde obscure temeri,
\nde vechi, durabile
\ntriste\u0163i,
\nsingur eu,
\nun om,
\ncare-a pierdut
\ntoate prieteniile
\n\u015fi-a maculat iubirea.<\/p>\n

19 iulie 1964<\/p>\n


\nAMINTIRE<\/strong><\/p>\n

Un glas, un chip
\nde demult.
\no galben\u0103 foaie.<\/p>\n

Un univers stins
\nre\u00eenvie.<\/p>\n

Ce ciudat
\n\u015fi ce bucurie:
\na descoperi \u00een tine
\nc\u0103 omul e mai
\ntare ca uitarea.<\/p>\n

1962<\/p>\n


\n[LAMA G\u00c2NDULUI]<\/strong><\/p>\n

M\u0103 doare g\u00e2ndul,
\nm\u0103 turbur\u0103.
\nSunt bolnav
\nde g\u00e2nduri.<\/p>\n

A\u015f vrea s\u0103 \u00eenot,
\ns\u0103 zbor,
\ns\u0103 fumez,
\ns\u0103 beau,
\np\u00e2n\u0103 la nesim\u0163ire.<\/p>\n

S\u0103 m\u0103 fac
\nstrigoi
\nori t\u00e2lhar
\nde drumul mare.<\/p>\n

Dar nu pot
\nnici s\u0103 fumez
\notrav\u0103,
\nnici s\u0103 beau,
\np\u00e2n\u0103 la nesim\u0163ire,
\nnici strigoi nu pot fi,
\niar t\u00e2lhari, fie al\u0163ii.<\/p>\n

Pare-se c\u0103 \u2013
\nm\u0103 doare ori nu \u2013
\nmi-i dat s\u0103 port
\nlama t\u0103ioas\u0103
\na g\u00e2ndului
\nl\u00e2ng\u0103 inim\u0103.<\/p>\n

1963<\/p>\n


\nALBA MATER<\/strong><\/p>\n

Ca la o mam\u0103 bun\u0103
\nhr\u0103nindu-\u015fi pruncul,
\nvenir\u0103, la \u00eendemnul
\nlungilor chem\u0103ri de bucium<\/p>\n

frunz\u0103 \u015fi iarb\u0103 str\u00e2n\u015fi
\ndin munte \u015fi c\u00e2mpuri,
\nde pe maluri de gemene ape<\/p>\n

s\u0103 jure sub flamuri
\n\u00eenro\u015fite de chin \u015fi prigoan\u0103
\nfra\u0163i s\u0103-\u015fi r\u0103m\u00e2n\u0103
\nnu pe-un veac,
\nnici pe dou\u0103,
\nci-n nemurire…<\/p>\n

aud roata lovind,
\nscr\u00e2\u015fnet de fier
\nrupe osul \u00eenalt al Horei,
\nClo\u015fca sf\u00e2rtecat \u00eent\u00e2iul,
\nCri\u015fan putrezind
\n\u00een \u015ferp\u0103rii,
\nto\u0163i d\u0103r\u0103buri\u0163i*
\n\u00een r\u0103sp\u00e2ntii,
\ncheza\u015fi am\u00e2ntrei
\ndreptului nost\u2019 la lumin\u0103<\/p>\n

E priveli\u015ftea trimis\u0103
\ngloatei \u00eenm\u0103rmurite de spaim\u0103:
\ns\u0103-nve\u0163e a respecta biciul \u015fi
\nroata str\u0103inului.<\/p>\n

De-atunci, iac\u0103, veacu-i aproape,
\nani trecur\u0103,
\ncercuri \u00een v\u00e2rsta
\nstejarului<\/p>\n

Se-adun\u0103, \u00een cugete
\nst\u00e2ndu-\u015fi astfel
\nmereu aproape
\nde oriunde-or fi,
\ns\u0103-mbrace \u0163ara,
\nde-a pururi,
\nhaina tr\u0103irii!<\/p>\n

25 noiembrie 1992\u20138 octombrie 2002<\/p>\n

* f\u0103cu\u0163i buc\u0103\u0163i
\n
\n[MAI MULT DEC\u00c2T V\u0102D]<\/strong><\/p>\n

Trec pe strad\u0103
\n\u015fi nu \u00een\u0163eleg
\nmai mult dec\u00e2t v\u0103d,
\nnumai chipuri,
\nnumai siluete,
\nculori \u015fi suprafe\u0163e.
\nnimic
\ndin ceea ce e
\ndincolo.<\/p>\n

\u015ei doar,
\nal\u0103turi de mine,
\ntrec, poate,
\naccidenta\u0163ii de m\u00e2ine.
\nde ce nu-i \u015ftiu,
\ns\u0103-i previn,
\nomene\u015fte:
\n\u201eFere\u015fte-te, m\u00e2ine…\u201d<\/p>\n

Al\u0103turi de mine
\ntrec poate
\npoe\u0163ii de m\u00e2ine
\n\u015fi nu-i \u015ftiu
\nca s\u0103 le d\u0103rui o floare
\n\u015fi s\u0103 le privesc
\nmagnifica devenire.<\/p>\n

Al\u0103turi
\nsunt oameni,
\noameni deplini,
\noameni tineri,
\noameni pe care Vremea
\nvipera, tic\u0103loas\u0103 reptil\u0103, \u2013
\n\u00eei va mu\u015fca,
\notr\u0103vindu-i cu
\nlimba ei amarnic\u0103.<\/p>\n

21 august 1964<\/p>\n

Texte \u00eengrijite de SIMONA-GRAZIA DIMA<\/strong><\/p>\n


\nDoina CERNICA<\/strong>
\n\"\"

\u00cen Roma, la San Pietro<\/strong><\/p>\n

Imaginea Pie\u0163ei San Pietro este probabil cea mai veche a unui spa\u0163iu de peste hotare cu care vin din copil\u0103rie. Era fixat\u0103 pe o ilustrat\u0103 pu\u0163in mai groas\u0103 \u015fi mai mare dec\u00e2t cele obi\u015fnuite, iar culoarea unic\u0103, sepia, \u015fi patina vechimii \u00eei d\u0103deau un aer misterios, care m\u0103 \u0163inea captiv\u0103 lungi r\u0103stimpuri, uneori c\u00e2t lectura unui capitol de carte. Reprezenta o mo\u015ftenire patern\u0103, ca \u015fi dragostea pentru italian\u0103, obiect de studiu la Liceul ,,Gr. Ghica V.V.\u201d din Dorohoi, c\u00e2nd tata era elev acolo, \u00een anii r\u0103zboiului. Dar, de\u015fi a fost \u00eenso\u0163it\u0103 \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput de o sumar\u0103 lec\u0163ie de geografie, pia\u0163a tr\u0103ia desprins\u0103 de p\u0103m\u00e2ntul de pe care veniser\u0103 italienii la care st\u0103tuse \u00een gazd\u0103 la Dorohoi, cum supraterestre erau Locurile Sfinte, chiar dac\u0103 at\u00e2\u0163ia dintre colegii mei evrei din \u015fcoala primar\u0103 \u00eencepuser\u0103 s\u0103 emigreze spre zona lor.
\nMarile construc\u0163ii ale v\u00e2rstei mici sunt inexpugnabile. Ele coexist\u0103 cu realitatea de mai t\u00e2rziu \u015fi, de aceea, apropiindu-m\u0103 de colonad\u0103, am avut un soi de nesiguran\u0163\u0103 sau mai cur\u00e2nd o senza\u0163ie de dedublare, \u00eenaintam \u00een dou\u0103 lumi, una etern\u0103 \u015fi alta, de\u015fi durabil\u0103, marcat\u0103 puternic de \u00eensemnele zilei, ale orei. Dar nu era vorba numai de Pia\u0163a San Pietro, ci de Roma \u00eentreag\u0103, aceasta, a c\u0103rei piatr\u0103 o puteam atinge, a c\u0103rei ap\u0103 o puteam bea \u015fi a c\u0103rei arom\u0103 o puteam inspira, sus\u0163in\u00e2nd-o pe v\u00e2rfurile ei \u2013 cre\u015ftetul pinilor \u015fi al platanilor, coroana Colosseumului, ochiul Panteonului, crucea care \u00eenal\u0163\u0103 obeliscul din Piazza del Popolo \u2013 pe cealalt\u0103, zidit\u0103 din materia inefabil\u0103 a imagina\u0163iei, a visului. Totul era vechi, \u015ftiut acolo, deasupra, \u00eentr-o solitudine dulce, totul nou, de descoperit aici, integr\u00e2ndu-ne fabuloasei mul\u0163imi care repeta cu extraordinar\u0103 densitate uman\u0103 conturul elipsoidal al Pie\u0163ei San Pietro. \u00cenaintam \u00een volute, parcurg\u00e2nd astfel, de fapt, de mai multe ori, distan\u0163a p\u00e2n\u0103 la intrarea \u00een bazilic\u0103, um\u0103r l\u00e2ng\u0103 um\u0103r, cu mici nuclee realizate de \u00eenrudiri, prietenii, simpatii. Al nostru num\u0103ra cinci persoane, arheologul Valentina Veselovschi Bu\u015fil\u0103 \u015fi sora ei, Mira Grecu, doctori\u0163a Doina Sin, Niadi \u015fi cu mine, suport\u00e2nd \u00een ritmuri diferite neodihna \u015fi setea de a revedea \u015fi a vedea totul a Valentinei Bu\u015fil\u0103, dar bucur\u00e2ndu-ne \u00een egal\u0103, mare m\u0103sur\u0103 de norocul de a o avea cu noi, cunosc\u0103tor avizat al ora\u015fului \u015fi entuziast povestitor \u015fi interpret al Romei.
\nPrivit de aici, din zona colonadei, cel mai mic stat din lume, Vaticanul, te cople\u015fe\u015fte cu sentimentul grandorii. Totul este uria\u015f \u015fi m\u0103re\u0163, coloanele lui Bernini, pia\u0163a, obeliscul, sfin\u0163ii Petru \u015fi Pavel, bazilica. Exist\u0103 \u015fi cifrele care sus\u0163in sentimentul, Pia\u0163a San Pietro, de pild\u0103, are 273 m lungime \u015fi 226 m l\u0103\u0163ime, cele 284 de coloane, \u00eenalte de c\u00e2te 15 m, sunt supra\u00een\u0103l\u0163ate de cei 140 de sfin\u0163i de c\u00e2te 3,10 m care le \u00eencununeaz\u0103, obeliscul din centru are 25,31 m, la care se adaug\u0103 \u015fi soclul de 8,25 m, iar sfin\u0163ii Petru \u015fi Pavel, primul crea\u0163ia vene\u0163ianului Giuseppe de Fabris, iar cel de al doilea, a lui Adamo Tadolini, din Bologna, c\u00e2te opt metri. Nemaivorbind de bazilica \u00eens\u0103\u015fi, considerat\u0103 cel mai mare loca\u015f sacru al cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii. Dar ele, cifrele, dimensiunile, sus\u0163in\u00e2ndu-le, dau \u00eent\u00e2ietate impresiilor. Or, cum s\u0103 poveste\u015fti (dar po\u0163i s\u0103 poveste\u015fti?), c\u0103 sim\u0163\u0103m\u00e2ntul urie\u015fescului coexist\u0103 cu certitudinea c\u0103 te prive\u015fte, c\u0103 este pentru tine, c\u0103 tu, c\u00e2t M\u0103run\u0163ica lui Andersen, ghemuit\u0103 la baza unei coloane, ca s\u0103-\u0163i tragi sufletul, s\u0103-\u0163i ridici privirile \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00eei deslu\u015fe\u015fti v\u00e2rful, sf\u00e2ntul din v\u00e2rf, \u00eei hr\u0103ne\u015fti elanul spre cer? Apoi, fiecare pas printre coloane, de-a lungul colonadei, preschimb\u0103 uluitor imaginile, pia\u0163a e mereu alta, este ca \u015fi cum ai merge pe o turnant\u0103, \u00eentr-un peisaj \u015fi el \u00een necontenit\u0103 mi\u015fcare. Fiindc\u0103 nici coloanele nu par neclintite, sub ochii no\u015ftri sunt c\u00e2nd c\u00e2te patru pe un r\u00e2nd, c\u00e2nd una singur\u0103, una dup\u0103 alta. Nu este \u00eens\u0103 un efect trompe-l\u00b4oeil, ci dovada genialit\u0103\u0163ii lui Bernini, dar mai ales uluitoarea capacitate a arhitecturii sale, ca orice excelen\u0163\u0103 a unei opere omene\u015fti, de a se adresa simfonic ochilor, sufletului nostru. Dac\u0103 pentru catolic, pentru pelerin, drumul spre bazilic\u0103 este \u00een permanen\u0163\u0103 plin, dens, nici pentru turistul obi\u015fnuit, oric\u00e2t de lent\u0103, \u00eenaintarea spre edificiul ei grandios nu cunoa\u015fte clipe goale. Noi \u00eencerc\u0103m \u015fi reu\u015fim s\u0103 deslu\u015fim ceea ce Valentina Bu\u015fil\u0103 vede clar: templul etrusc de pe Gianicolo \u00een care zeul Vatican prezicea viitorul, circul lui Nero, cimitirul p\u0103g\u00e2n, bazilica \u00eemp\u0103ratului Constantin cel Mare, cu morm\u00e2ntul Sf. Apostol Petru la r\u0103d\u0103cin\u0103. Capul dat pe spate \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 \u00een cre\u015ftetul obeliscului t\u0103iat \u00eentr-un singur bloc de granit ro\u015fu \u015fi adus din Egipt \u00een anul 40, la sfera de bronz din care cre\u015fte crucea, sfer\u0103 \u00een care credincio\u015fii au \u00eenchipuit mult\u0103 vreme, odihnindu-se, r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele p\u0103m\u00e2nte\u015fti ale Sf. Petru \u015fi unde papa Sixt V a pus fragmente din crucea R\u0103stignirii. Umbra obeliscului ne arat\u0103 miezul zilei pe discul de marmur\u0103 din pavimentul pie\u0163ei, dar mai cur\u00e2nd curgerea pe vertical\u0103 a apei din cele dou\u0103 f\u00e2nt\u00e2ni construite de o parte \u015fi de alta a obeliscului m\u0103soar\u0103, pentru ceasul nostru interior, \u015firagul viu al clipelor. \u015ei iat\u0103-ne, binecuv\u00e2ntate de Sf. Pavel, trec\u00e2nd pragul por\u0163ii din dreapta, str\u0103juit\u0103 de un membri ai g\u0103rzii elve\u0163iene. Oare aceasta va fi fiind Porta Santa cu mesajul evanghelistului Ioan, ,,Eu sunt u\u015fa: de va intra cineva prin mine, se va m\u00e2ntui\u201d?
\n,,Piet\u00e0\u201d de Michelangelo, r\u0103scolitoarea lucrare a sculptorului la nici 25 de ani \u00eemplini\u0163i este primul dar pe care ni-l face l\u0103untrul bazilicii. Are o luminozitate delicat\u0103 dincolo de geamul care o ocrote\u015fte de asasinii artei din toate timpurile, ca \u015fi \u00een memoria mea \u00een care o descop\u0103r \u00eempreun\u0103 cu un sonet, pentru c\u0103 da, eu l-am cunoscut pe Michelangelo, \u00een original, \u00eent\u00e2i ca poet. Ni s-ar ar\u0103ta altfel \u00eentr-un muzeu? m\u0103 \u00eentreb \u00een mul\u0163imea \u00een care, um\u0103r l\u00e2ng\u0103 um\u0103r, alc\u0103tuim (sute? mii?), vie, crucea latin\u0103 pe care o deseneaz\u0103 construc\u0163ia bazilicii. Maica, mai copil\u0103 dec\u00e2t Fiul, ar vrea poate s\u0103-l smulg\u0103 durerii \u015fi timpului care trece, dar el \u00eei alunec\u0103 din bra\u0163e, dus de destinul s\u0103u. Nu, sigur c\u0103 nu, capodopera ar compune aceea\u015fi muzic\u0103 pe claviatura sufletului nostru \u015fi undeva, \u00een de\u015fert, ori pe o banchiz\u0103, doar c\u0103 aici, \u00een bazilic\u0103, are parte de o acustic\u0103 ideal\u0103, pietatea, sentiment at\u00e2t de complex, este exprimat \u015fi insuflat la intensitatea sa maxim\u0103 \u00een acest spa\u0163iu unicat al cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii. Poate c\u0103 a\u015f dori un minut \u00een plus \u00een apropierea ei, nu cred c\u0103 ne vom mai \u00eent\u00e2lni, dar valul uman c\u0103ruia \u00eei apar\u0163inem ne poart\u0103 mai departe la f\u0103ptura de bronz a Sf\u00e2ntului Petru, a\u015fa cum l-a v\u0103zut \u00een secolul XIII Arnolfo di Cambio. Apari\u0163ie \u015fi mai \u00eentunecat\u0103 dup\u0103 marmura alburie a lucr\u0103rii lui Michel Angelo, ea \u00eemi aminte\u015fte de Madona Neagr\u0103 de la Bazilica Minor din Cacica, nu numai prin culoare, ci \u015fi pentru devo\u0163iunea, credin\u0163a \u00een minuni pe care le treze\u015fte \u00een cei care se \u00eenchin\u0103 \u00eenaintea ei. Oare cum ar tr\u0103i artistul sfiala \u015fi n\u0103dejdea cu care pelerinii m\u00e2ng\u00e2ie \u015fi s\u0103rut\u0103 piciorul sf\u00e2ntului, care de mult nu mai e al s\u0103u, ci al lor? Morm\u00e2ntul Sf. Petru este sub altarul destinat suveranului pontif, pe care a\u015f vrea s\u0103-l cuprind \u015fi de la distan\u0163\u0103, \u00eens\u0103, doar o celul\u0103 \u00een trupul mul\u0163imii de vizitatori, nu am cum, cel pu\u0163in imediat, pentru c\u0103 este august, luna \u00een care omenirea ajunge la Roma \u015fi la Vatican, ca o maree c\u00e2t de c\u00e2t controlat\u0103 de traseele spre \u015fi \u00een interiorul celebrelor sale edificii, \u00eens\u0103 de nest\u0103p\u00e2nit \u00een for\u0163a cu care le acoper\u0103. Dar \u015fi apropierea, \u015fi dep\u0103rtarea sunt termeni relativi \u00een Bazilica San Pietro, totul fiind aici, deopotriv\u0103, \u015fi dep\u0103rtat, \u015fi apropiat. Precum cupola lui Michelangelo, cu o deschidere de 42 m, deliberat (cu 1,4 m) sub cea a ,,templului tuturor zeilor\u201d, Panteonul, pe care \u00eens\u0103 \u00eel dep\u0103\u015fe\u015fte cu mult \u00een \u00een\u0103l\u0163ime, sau ca baldachinul de sub ea, ale c\u0103rui coloane spiralate din bronz, de c\u00e2te 29 m, c\u00e2t bisericile cu turle ctitorite de \u015etefan cel Mare, urc\u0103 tumultuos spre cupol\u0103. Bronzul lor a fost scos de pe acoperi\u015ful pronaosului Panteonului de Papa Urban VIII, n\u0103scut Barberini, isc\u00e2nd zicerea c\u0103 Barberini a f\u0103cut ceea ce nici m\u0103car barbarii nu ar face. Dar c\u00e2te monumente nu au fost pl\u0103m\u0103dite \u015fi repl\u0103m\u0103dite de-a lungul istoriei din alte monumente, uneori atent\u00e2ndu-se la carnea, alteori chiar la sufletul lor, \u00eemi spun, g\u00e2ndindu-m\u0103 la Sf. Sofia, o alt\u0103 crea\u0163ie impresionant\u0103 a lui Constantin cel Mare \u015fi a cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii. Apoi, pentru c\u0103 fiecare caut\u0103 \u00eentr-un astfel de loca\u015f un punct \u00een care se simte ren\u0103sc\u00e2nd, re\u00eentinerind, revigorat \u2013 cum \u00eemi povestea prietena mea Jeanne Michelbech, conduc\u00e2ndu-m\u0103 prin Catedrala de la Metz \u2013 , am tr\u0103it secunda binef\u0103c\u0103toare l\u00e2ng\u0103 statuia Sfintei Veronica, secund\u0103 ca o p\u00e2nz\u0103 r\u0103coritoare peste ochii at\u00e2t de \u00eencerca\u0163i de prea mult \u015fi prea frumos.
\nLa ie\u015fire, ne-am bucurat toate cinci, cinci \u00eempreun\u0103 cu mii, de binecuv\u00e2ntarea Sf\u00e2ntului Petru, savur\u00e2nd \u015fi ambiguitatea anun\u0163ului de pe ecranul din dreptul soclului s\u0103u: ,,Audien\u0163a general\u0103 de miercuri, 10 august, se va \u0163ine la ora 10,30, la Castelul Gandolfo\u201d. Apoi am cobor\u00e2t \u00een \u00eenc\u0103perea de l\u00e2ng\u0103 punctul de prim-ajutor, de la demisol, ca s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 ob\u0163inem bilete la Muzeele Vaticanului pentru una din zilele urm\u0103toare, vis\u00e2nd deja la o alt\u0103 splendoare a Romei, Capela Sixtin\u0103. La numai c\u00e2teva ore mai t\u00e2rziu, \u015fi o noapte \u00een plus, de pe terasa Castelului Sant\u00b4Angelo, am c\u0103utat bazilica \u00een peisajul ora\u015fului. \u00cens\u0103 c\u00e2nd am g\u0103sit-o, nu am mai \u015ftiut dac\u0103 era cea aievea sau construc\u0163ia copil\u0103riei ridicat\u0103 de imagina\u0163ie pe o ilustrat\u0103 de carton, ca pe morm\u00e2ntul unei v\u00e2rste. Atunci, la Roma, \u00een curgerea enigmatic\u0103 a coroanelor de pini pe cerul albastru, coroane care duceau cu ele turle \u015fi sfin\u0163i, nu a contat. Iar acum, cu at\u00e2t mai pu\u0163in. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

In memoriam SIMION DIMA RODIRE \u00cent\u00e2i \u00eenverze\u015fte, apoi ramurile i se \u00eempodobesc cu flori. C\u00e2teva luni apoi pomul tace \u00eens\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20418"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20418"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20418\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20419,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20418\/revisions\/20419"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20418"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20418"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20418"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}