{"id":20321,"date":"2023-02-09T11:18:03","date_gmt":"2023-02-09T08:18:03","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20321"},"modified":"2023-02-09T11:18:03","modified_gmt":"2023-02-09T08:18:03","slug":"spatii-culturale-nr-86-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20321","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 86 (4)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Interviu<\/strong><\/em><\/p>\n<p><strong>Ion FERCU \u00een dialog cu Marius MANTA<\/strong><\/p>\n<p><strong>\u201eExilul este vrai\u0219tea cea mare a sufletului nostru.\u201d (II)<\/strong><\/p>\n<p>Sper s\u0103 nu fim tra\u0219i la socoteal\u0103 de interesul larg pentru aspectele cumva \u00eentunecate ale sufletului uman, dezb\u0103tute \u00een secven\u021bele anterioare. Vom avea \u00eens\u0103 timp s\u0103 l\u0103s\u0103m lumina s\u0103 spele toate cele rele, drept pentru care, \u00een continuarea celor discutate, \u00eens\u0103 fire\u0219te cu leg\u0103turi zdravene, v\u0103 invit s\u0103 defini\u021bi ideea de exil interior.<br \/>\nExilul este vrai\u0219tea cea mare a sufletului nostru. Vrai\u0219te generat\u0103 cinic de destr\u0103marea rela\u021biilor interumane, pedeaps\u0103 prin care o persoan\u0103 este obligat\u0103 s\u0103-\u0219i p\u0103r\u0103seasc\u0103 vatra existen\u021bial\u0103, somat\u0103 imperativ cu interdic\u021bia de a mai reveni,  exilul vizeaz\u0103 uneori grupuri mari de persoane, comunit\u0103\u021bi. Exilul te v\u0103duve\u0219te de fundamentele fiin\u021b\u0103rii, te oblig\u0103 s\u0103-\u021bi reconstruie\u0219ti reperele, s\u0103-\u021bi \u00eencrope\u0219ti un alt univers al supravie\u021buirii, s\u0103 g\u0103se\u0219ti \u00een tine noi surse de oxigenare a idealurilor, s\u0103 te adaptezi la infernul migrator \u00een care ai fost aruncat. H\u0103ituire a esen\u021bei umane, a tezaurului propriu de credin\u021be \u0219i tradi\u021bii, te \u00eendeamn\u0103 s\u0103 prive\u0219ti societatea \u0219i ca pe o jungl\u0103 care, \u00een compara\u021bie cu jungla animalelor inocente,  este  pustiul celei mai atroce agresivit\u0103\u021bi,  cere s\u0103-i postezi pe blazon acel homo homini lupus&#8230; Poate c\u0103 Dante a surprins cel mai fericit aceast\u0103 vrai\u0219te: ,,Vei l\u0103sa \u00een urm\u0103 tot ceea iube\u0219ti \/ mai mult; aceasta e acea s\u0103geat\u0103 \/ pe care arcul exilului o trage mai \u00eent\u00e2i. \/ Tu vei afla c\u00e2t de s\u0103rat este gustul \/ p\u00e2inii unui str\u0103in \u0219i c\u00e2t de greu este \/ s\u0103 urci \u0219i s\u0103 cobori scara altora\u201d (Paradiso XVII: 55-60).<br \/>\nC\u00e2nd te apropii de drama lui Ovidiu sau de cea a lui Du Fu, excep\u021bionalul poet chinez din  perioada Dinastiei Tang, atunci c\u00e2nd \u00eel prive\u0219ti pe Napoleon, exilat pe insula Sf\u00e2nta Elena, \u00een tabloul pictorului Franz Josef Sandmann, sau  c\u00e2nd \u00ee\u021bi faci timp s\u0103 stai la o voroav\u0103 de tain\u0103 cu triste\u021bile din  Prima noapte \u00een exil,  tablou care face parte dintr-o celebr\u0103 serie de picturi care ilustreaz\u0103 Ramayana, \u00een\u021beleg\u00e2nd \u0219i drama prin\u021bului Rama, exilat din regatul tat\u0103lui s\u0103u,  pricepi \u0219i mai mult c\u00e2t\u0103 otrav\u0103 arunc\u0103 \u00een suflete exilul.<br \/>\n\u00cen dreptul roman, exsilium viza at\u00e2t exilul voluntar, c\u00e2t \u0219i exilul ca alternativ\u0103 la pedeapsa cu moartea, era privit ca p\u0103r\u0103sire impus\u0103 sau voluntar\u0103 a locului \u00een care aveai r\u0103d\u0103cinile, motivele fiind politice, religioase sau economice. Se realiza distinc\u021bia \u00eentre exilul intern (stabilirea unui domiciliu for\u021bat \u00een interiorul \u021b\u0103rii) \u0219i exilul extern, deportarea \u00een afara \u021b\u0103rii de ba\u0219tin\u0103.  Formele exilului intern au fost \u00eendelung&#8230; perfec\u021bionate. \u00centr-o \u021bar\u0103 \u00een care democra\u021bia antic\u0103 era un r\u00e2vnit exemplu, Grecia,  \u00een timpul regimului Metaxas (1936\u20131941), c\u00e2nd \u00eenchisorile erau suprapopulate, exilul intern a fost stabilit \u00een lag\u0103rele aflate \u00een peste o sut\u0103 de insule mici \u0219i sterpe, unde ostraciza\u021bii trebuiau s\u0103-\u0219i construiasc\u0103 singuri ad\u0103posturi, s\u0103-\u0219i procure \u00een acelea\u0219i condi\u021bii hrana. Grecii, c\u00e2ndva purt\u0103torii de stindard ai civiliza\u021biei, au transformat insula Makronisos, \u00eentre 1947 \u0219i 1955, \u00eentr-o tab\u0103r\u0103&#8230; model a juntei de trist\u0103 amintire. Insula nelocuit\u0103 Gyaros a fost populat\u0103 cu 20000 de exila\u021bi, devenind un ,,Dachau al Mediteranei\u201d, un Gulag grecesc. Infernul Gyaros a fost \u00eenchis \u00een noiembrie 1968, \u00een urma \u00eendelungatelor proteste interna\u021bionale. Fire\u0219te, lag\u0103rele naziste,  ca  iad multiplicat al exilului extern, \u0219i sinistrul  Gulag siberian sunt ororile cele mai cunoscute, dar nu  putem uita nici de lag\u0103rele de concentrare din \u021b\u0103rile colonizate sau latino-americane, pentru unele dintre popula\u021biile locale r\u0103zvr\u0103tite \u0219i \u00eenvinse, mai ales  \u00een Congo, Africa de Sud, India, Amazonia. Lag\u0103rele exilului intern cambodgian, unde au murit aproape dou\u0103 milioane de oameni, au fost alte orori gestionate de avortoni ai umanit\u0103\u021bii.  Infernul exilului, intern \u0219i extern, a p\u00e2rjolit o mare parte din lume&#8230;<br \/>\n\u00cemi sugera\u021bi s\u0103 definesc exilul interior. Grea misie! Definitul este at\u00e2t de complex, \u00eenc\u00e2t definitorul, \u00een ambi\u021bia sa de a spune ceva despre el tr\u0103ie\u0219te  experien\u021ba  unei mari timidit\u0103\u021bi.  Privesc \u0219i c\u0103tre procedurile clasice  de definire \u2013 defini\u021bia ostensiv\u0103, enumerativ\u0103 sau prin simpl\u0103 sinonimie, defini\u021biile opera\u021bionale, genetice, recursive (inductive) sau prin gen proxim \u0219i diferen\u021b\u0103 specific\u0103 \u2013 \u0219i constat c\u0103 n-a\u0219 putea s\u0103 stabilesc \u00eentre definit \u0219i definitor o rela\u021bie care s\u0103 exprime adev\u0103rul.  M\u0103 salveaz\u0103, cumva Nietzsche, cel care, \u00eentreb\u00e2ndu-se ce este adev\u0103rul, spune (citez din memorie) c\u0103 este o serie mobil\u0103 de metafore, metonimii \u0219i antropomorfisme. Pe scurt, o sum\u0103 de rela\u021bii umane care au fost intensificate, transferate \u0219i \u00eenfrumuse\u021bate poetic \u0219i retoric \u0219i care, dup\u0103 o utilizare \u00eendelungat\u0103, par unor oameni ca fiind canonice, obligatorii. Adev\u0103rurile sunt iluzii pe care le-am uitat c\u0103 sunt iluzii, sunt metafore care s-au epuizat. Au fost epuizate de for\u021ba senzual\u0103, au devenit monede care \u0219i-au pierdut relieful. Este cam neortodox\u0103 scuza mea, dar&#8230;<br \/>\nM\u0103 apropii, timid \u0219i fugar,  mai \u00eent\u00e2i de Albert Camus, cel despre care cred c\u0103  surprinde grozav starea  de exil interior.  \u00cen ,,\u00centoarcere la Tipasa\u201d, el spune c\u0103 timpul exilului \u00eenseamn\u0103 ,,timpul vie\u021bii uscate, al sufletelor moarte\u201d, c\u0103  a nu fi iubit \u00eenseamn\u0103 doar un nenoroc; a nu iubi nimic \u00eenseamn\u0103 nefericire. A nu fi iubit \u0219i a nu putea iubi sunt cauze esen\u021biale ale exilului interior. Dostoievski, pe care Camus \u00eel adora, spusese c\u0103 ,,iadul este durerea de a nu mai putea iubi\u201d&#8230; ,,Exilul \u0219i \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia\u201d depune o m\u0103rturie de excep\u021bie pentru exilul interior, dar cred c\u0103 \u00eentreaga oper\u0103 camusian\u0103 este centrat\u0103 pe problematica acestui gen de exil. Camus con\u0219tientizeaz\u0103 acut consecin\u021bele alien\u0103rii, divor\u021bul funciar dintre Om \u0219i Lume. Vom reg\u0103si \u0219i la scriitori precum T.S. Eliot sau W.H. Auden, sub raport strict literar, aceast\u0103 atitudine. Din Carnetele sale afl\u0103m \u0219i sursa din care exilul interior \u00ee\u0219i trage sevele: ,,A g\u00e2ndi \u00eenseamn\u0103 s\u0103 pleci de la dezacordul fundamental care separ\u0103 omul de existen\u021ba sa, pentru a g\u0103si un teren de \u00een\u021belegere (s. n., I. F.) potrivit nostalgiei sale, un univers \u00eencorsetat \u00een ra\u021biuni \u0219i luminat de analogii care permit a rezolva divor\u021bul insuportabil. Filosoful \u00ee\u0219i are personajele, simbolurile \u0219i ac\u021biunea sa secret\u0103\u201d (apud Ion Vinter, ,,Albert Camus sau tragicul exilului\u201d, Bucure\u0219ti, Editura pentru Literatur\u0103 Universal\u0103, 1968, p. 27). Terenul de \u00een\u021belegere este, negre\u0219it, universul exilului interior. Pentru Camus, existen\u021ba (ex-sistere) \u00eenseamn\u0103, mai ales, a fi \u00een afar\u0103 de, are sensul unei separ\u0103ri, al unei rupturi fundamentale, al unui exil, al unei alien\u0103ri profunde, al unui divor\u021b dintre om \u0219i o parte a vie\u021bii sale.<br \/>\n,,Exilul \u0219i \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia\u201d, aceast\u0103 antologie a alien\u0103rii constituit\u0103 din \u0219ase povestiri, ofer\u0103 portrete ale exilului interior, dramatice \u00eencerc\u0103ri ale insului de a-\u0219i g\u0103si un regat interior \u00een care s\u0103 renasc\u0103. Dac\u0103-l privim pe d\u02bcArrast, de pild\u0103, fie \u0219i numai c\u00e2teva clipe, descoperim un asemenea destin: ,,L\u00e2ng\u0103 el veni b\u0103tr\u00e2na, apoi fata nop\u021bii, dar nimeni nu-l privea pe d\u02bcArrast. Se ghemuiser\u0103 \u00een jurul pietrei, t\u0103cu\u021bi. Numai vuietul fluviului urca p\u00e2n\u0103  la el, prin aerul ap\u0103s\u0103tor. Din col\u021bul lui \u00eentunecos, d\u02bcArrast asculta, f\u0103r\u0103 s\u0103 vad\u0103 pe nimeni, \u0219i zgomotul apelor \u00eel umplea de o fericire n\u0103valnic\u0103. St\u0103tea cu ochii \u00eenchi\u0219i, salut\u00e2nd, plin de bucurie, propria-i for\u021b\u0103, salut\u00e2nd, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, via\u021ba care \u00eencepea din nou\u201d (Albert Camus, ,,Exilul \u0219i \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia\u201d, \u00een ,,Str\u0103inul&#8230;\u201d, Bucure\u0219ti, Editura RAO, 2001, p. 528), prin aceast\u0103 retragere \u00een imperiul z\u0103mislirilor sale ideatice. Am subliniat \u00een text simptomele ivirii zorilor exilului interior&#8230;<br \/>\nExist\u0103 o agresiune etern\u0103, multipl\u0103, care genereaz\u0103 starea de exil interior: carantina, izolarea total\u0103 a comunit\u0103\u021bii\/ insului de exterior, interdic\u021bia de intrare \u0219i ie\u0219ire din ora\u0219 (ca \u00een ,,Ciuma\u201d) etc.  Spiritele care resimt acut \u00eenstr\u0103inarea \u0219i exilul din existen\u021ba real\u0103 ajung s\u0103 aib\u0103 o psihologie de ostatici \u0219i se refugiaz\u0103 \u00een compensatorul exil interior. Acest refugiu este o revolt\u0103 care caut\u0103 s\u0103 fabrice ,,un univers \u00eenlocuitor\u201d. ,,Revolta, din acest punct de vedere, este f\u0103c\u0103toare de univers\u201d, zice Camus. Apar g\u00e2ndurile revoltate, retorica \u00eentr-un univers \u00eenchis, sau, cum ar spune tot autorul ,,Mitului lui Sisif\u201d,  retorica meterezelor la Lucre\u021biu, culmile singuratice ale lui Nietzsche, m\u0103n\u0103stirile \u0219i castelele ferecate ale lui Sade, parapetele lui Rimbaud sau insula sau st\u00e2nca romantic\u0103,  oceanul primordial al lui Lautr\u00e9amont. Apar acele ,,lumi \u00eenchise\u201d asupra c\u0103rora ,,omul poate, \u00een sf\u00e2r\u0219it, ,,s\u0103 domneasc\u0103 \u0219i s\u0103 cunoasc\u0103\u201d, \u00eentruc\u00e2t nu simte ruptura dintre el \u0219i aceste z\u0103misliri. \u00cen ,,Omul revoltat\u201d, amintind despre ,,acea lume imaginar\u0103 [&#8230;] creat\u0103 prin corectarea celei reale\u201d, Camus broda pe tema exilului interior, refugiu \u00een insul \u00ee\u0219i fabric\u0103  un destin pe m\u0103sura dorin\u021belor sale. Mereu a nuan\u021bat pe seama acestui gen de exil; chiar \u0219i \u00een Discursul sus\u021binut la decernarea Premiului Nobel (1957), c\u00e2nd amintea despre faptul c\u0103 artistul viseaz\u0103 s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00eentr-o lume \u00een care, ,,dup\u0103 cum a spus Nietzsche, nu va mai domni judec\u0103torul, ci creatorul, fie el muncitor sau intelectual\u201d, o lume \u00een care ,,toate armatele tiraniei [&#8230;] nu-l vor putea desprinde de singur\u0103tate, mai ales dac\u0103 el dore\u0219te acest lucru. Dar t\u0103cerea unui prizonier necunoscut, abandonat umilin\u021belor la cel\u0103lalt cap\u0103t al lumii, este de ajuns s\u0103 scoat\u0103 scriitorul din acest exil\u201d, c\u0103ci creatorul nu trebuie  s\u0103 ,,uite de aceast\u0103 t\u0103cere\u201d [a exilului; n. n., I. F.], el ,,trebuie s\u0103 o fac\u0103 s\u0103 aib\u0103 ecou prin intermediul artei\u201d. Cuvinte cheie pentru universul exilului interior, am spune: singur\u0103tate, t\u0103cere, prizonier necunoscut&#8230; Este de remarcat \u0219i faptul c\u0103 exilul interior, de\u0219i genereaz\u0103 o psihologie de ostatic, nu exclude posibilitatea evad\u0103rii creatorului, m\u0103car din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, pentru a da cu bob\u00e2rnacul lumii reale. Camus ne trimite c\u0103tre exilul interior \u0219i pe&#8230; coridorul vechi, b\u0103t\u0103torit al  singur\u0103t\u0103\u021bii. \u00cen Biblie, citim:  ,,Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul s\u0103 fie singur; am s\u0103-i fac un ajutor potrivit pentru el\u201d (Geneza, 2:18). Dar c\u00e2t de mult s-a \u00eendep\u0103rtat omul de rosturile Facerii&#8230;<br \/>\nAlerg, \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, prin&#8230; literatur\u0103&#8230; \u00cen  \u201eMu\u0219tele\u201d (Jean-Paul Sartre, \u201eTeatru\u201d, Bucure\u0219ti, Editura RAO, 2004), Oreste, personajul principal, s\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te con\u0219tient crima, f\u0103r\u0103 remu\u0219c\u0103ri, dar n-o face pentru a urm\u0103ri un interes personal, ocuparea tronului, ci omoar\u0103 \u00een numele \u201ecet\u0103\u021bii\u201d. Oreste vrea s\u0103 s\u0103v\u00e2r\u0219easc\u0103 un act care \u00eei va da dreptul s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 printre oameni, ar vrea s\u0103 pun\u0103 st\u0103p\u00e2nire pe amintirile \u0219i speran\u021bele oamenilor, pe o crim\u0103 a lor pentru a umple golul din inima lui, pentru c\u0103 este str\u0103in \u0219i de propriul suflet: \u201e\u0218i sufletul meu, ce minunat\u0103 absen\u021b\u0103 e!\u201d (op. cit., p. 21). Singur\u0103tatea lui Oreste pare a fi evadat\u0103 dintr-o doctrin\u0103 existen\u021bialist\u0103 f\u0103r\u0103 cusur: \u201eNu m\u0103 a\u0219teapt\u0103 nimeni. Umblu din ora\u0219 \u00een ora\u0219, str\u0103in celorlal\u021bi \u0219i mie \u00eensumi, \u0219i \u00een urma mea ora\u0219ele se \u00eenchid ca o ap\u0103 st\u0103t\u0103toare\u201d (ibid., p. 49). \u201eVrea s\u0103 ne despart\u0103, \u00eenal\u021b\u0103 \u00een jurul nostru zidul singur\u0103t\u0103\u021bii\u201d (ibid., p. 72). \u201eM-am sim\u021bit singur [&#8230;], asemenea cuiva care \u0219i-a pierdut umbra\u201d (ibid., p. 79).  \u201eSunt cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire singur\u201d (ibid., p. 82), \u201estr\u0103in mie \u00eensumi\u201d (ibid., p. 80). Oreste, asediat de singur\u0103t\u0103\u021bi,  se afl\u0103, desigur, \u00eentr-un exil. Nu este \u00eens\u0103 un exil oficial, stabilit de autorit\u0103\u021bi. Este un exil intern generat de propria-i con\u0219tiin\u021b\u0103. Pe acest traseu a ajuns ostatic al  exilului interior, unul \u00een care ar vrea s\u0103 fie ,,un rege f\u0103r\u0103 de \u021bar\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 supu\u0219i\u201d (ibid., p. 85).<br \/>\nMarea singur\u0103tate \u2013 o singur\u0103tate colectiv\u0103 \u2013 este un laitmotiv \u0219i \u00een capodopera lui M\u00e1rquez, \u201eUn veac de singur\u0103tate\u201d (Ia\u0219i, Editura Moldova, 1992). Singur\u0103tatea poate fi perceput\u0103 aici din dou\u0103 perspective: ca privilegiu, atunci c\u00e2nd este convertit\u0103 \u00een \u00een\u021belepciune sau abilitate (poate doar \u00een cazul Ursulei, care uitase ea \u00eens\u0103\u0219i c\u0103 este oarb\u0103), ca dezumanizare, \u00eentruc\u00e2t este, dup\u0103 cum apreciaz\u0103 M\u00e1rquez, \u201eopusul solidarit\u0103\u021bii\u201d. Dac\u0103 esen\u021ba c\u0103r\u021bii este negativul solidarit\u0103\u021bii, sensul ei ultim ar putea fi c\u0103 ace\u0219ti oameni au \u00eentemeiat lumea, iar cu moartea lor dicteaz\u0103 moartea acestei lumii \u00een care le-a pl\u0103cut s\u0103 tr\u0103iasc\u0103. Patimile noi ale unor oameni tineri care tr\u0103iesc \u00eentr-o lume de cur\u00e2nd ivit\u0103 exclud remediul singur\u0103t\u0103\u021bii, remediu f\u0103r\u0103 de care nicio comunitate nu poate supravie\u021bui. Agresivitatea singur\u0103t\u0103\u021bii este aici resim\u021bit\u0103 chiar \u0219i la nivelul lucrurilor. \u00cen mitica localitate Macondo, \u201elumea era at\u00e2t de recent\u0103, \u00eenc\u00e2t multe lucruri nici nu aveau \u00eenc\u0103 un nume, iar pentru a le deosebi trebuia s\u0103 le ara\u021bi cu degetul\u201d (op. cit., p. 7). A nu fi denumit, chiar lucru fiind, \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii captiv \u00een singur\u0103tatea singur\u0103t\u0103\u021bii. \u00cen acest univers, oamenii, lovi\u021bi de boala insomniei, sunt lipsi\u021bi p\u00e2n\u0103 \u0219i de vise: \u201eAcei care voiau s\u0103 doarm\u0103, nu pentru c\u0103 ar fi obosi\u021bi, ci de dorul viselor, recurser\u0103 la tot felul de metode istovitoare\u201d (ibid., p. 48). Ei sunt p\u0103r\u0103si\u021bi \u0219i de memorie, motiv pentru care tr\u0103iesc \u00eentr-un univers absurd \u00een care \u201efiecare obiect era \u00eensemnat cu numele s\u0103u\u201d. \u00cen aceast\u0103 lume \u00een care \u021biuie singur\u0103t\u0103\u021bile, Macondo, va fi s\u0103rb\u0103torit\u0103 \u201eredob\u00e2ndirea amintirilor\u201d. Personajele au \u00eenscrise \u00een gene blestemul fatalit\u0103\u021bii singur\u0103t\u0103\u021bii. Aurelio, de pild\u0103, este \u201e\u00eensemnat de la \u00eenceputul lumii \u0219i pentru totdeauna de pecetea singur\u0103t\u0103\u021bii\u201d (ibid., p. 362). Singur\u0103tatea ca destin\u2026 Ce-avem aici? Un veritabil exil al exilului. Jefui\u021bi p\u00e2n\u0103 \u0219i de vise, de amintiri, de bucuriile realului, locuitorii din Macondo devin prizonierii exilului interior.<br \/>\nS\u0103v\u00e2r\u0219ind crima \u00eentr-un elan de voin\u021b\u0103, Raskolnikov  se simte izolat, \u00eensingurat, incapabil de a comunica fericit cu semenii s\u0103i. El este  un mare singuratic. G\u00e2nde\u0219te aproape cioranian: singur\u0103tatea nu te \u00eenva\u021b\u0103 c\u0103 e\u0219ti singur, ci singurul. Criminalul are sufletul at\u00e2t de b\u00e2ntuit de pustiu, \u00eenc\u00e2t exilul interior, \u00een care este \u00eembr\u00e2ncit de real, este singurul Eden la care mai poate spera. Problematica singur\u0103t\u0103\u021bii a fost un laitmotiv al crea\u021biei dostoievskiene. \u0218i \u00een \u201eSmerita\u201d, de pild\u0103, spovedania unui c\u0103m\u0103tar la c\u0103p\u0103t\u00e2iul so\u021biei moarte doar de c\u00e2teva ore, povestire publicat\u0103 de Dostoievski \u00een 1876, cu cinci ani \u00eenainte de moartea sa, este str\u0103b\u0103tut\u0103 de acela\u0219i strig\u0103t: \u201eOamenii sunt singuri pe p\u0103m\u00e2nt! \u2013 asta-i nenorocirea! \u0218i strig, \u00eentreb \u0219i eu ca bohat\u00e2rul rus: \u00abE oare vreun suflet viu pe toat\u0103 c\u00e2mpeni\u0219tea aceasta?\u00bb [&#8230;]. Totul e mort \u0219i pretutindeni nu vezi dec\u00e2t cadavre. Numai oameni singuri, singuri, \u0219i numai t\u0103cerea din jurul lor \u2013 acesta-i \u00eentreg p\u0103m\u00e2ntul!\u201d (F.M. Dostoievski, \u201eSmerita\u201d, \u00een vol. \u201eNop\u021bi albe\u201d, Bucure\u0219ti, Editura de Stat pentru Literatur\u0103 \u0219i Art\u0103, 1956, p. 180). Asediat de un asemenea uragan, unde mai po\u021bi c\u0103uta salvarea sufletului dec\u00e2t \u00een exilul interior?  Dostoievski a  petrecut zece ani \u00een exilul intern: patru \u00eentr-un lag\u0103r de munc\u0103, unde a stat cu lan\u021buri la picioare (\u00eentr-o exploatare de cherestea), \u0219i \u0219ase ca simplu soldat, \u00eentr-un fort siberian din apropierea grani\u021bei cu Mongolia&#8230; \u00cen ,,Amintiri din casa mor\u021bilor\u201d (Bucure\u0219ti, Editura RAO CLASIC, 1997), el reia obsedant ideea c\u0103 \u00een acest exil s-a sim\u021bit \u00eengropat de viu, a avut identitatea distrus\u0103. Uneori, singur\u0103tatea este privit\u0103 ca un templu \u00een care biletul de intrare nu poate fi oricum folosit: \u201e\u2026\u00eemi d\u0103deam seama ru\u0219inat c\u0103 a fost o nesim\u021bire din parte-mi s\u0103 dau buzna \u00een singur\u0103tatea unui om, a c\u0103rui unic\u0103 dorin\u021b\u0103 era, poate, aceea de a tr\u0103i c\u00e2t mai departe de lume\u201d (op. cit., p. 2).  Alteori este un leac peste dihonia care b\u00e2ntuie sufletul: \u201e\u00centre gard \u0219i r\u00e2ndul de case r\u0103m\u00e2ne un spa\u021biu liber, unde unii ocna\u0219i, oameni mai ursuzi \u0219i mai retra\u0219i, obi\u0219nuiesc s\u0103 se plimbe \u00een ceasurile c\u00e2nd nu se lucreaz\u0103, r\u0103t\u0103cind din loc \u00een loc, feri\u021bi de privirile celorlal\u021bi \u0219i m\u0103cin\u00e2ndu-\u0219i \u00een singur\u0103tate am\u0103r\u0103ciunea g\u00e2ndurilor\u201d (ibid., p. 4). Singur\u0103tatea nu mai este o spaim\u0103, un cancer al fiin\u021b\u0103rii, ci, dimpotriv\u0103: \u201eA\u0219a, de pild\u0103, mi-a\u0219 fi putut oare \u00eenchipui vreodat\u0103 chinul groaznic, de ne\u00eendurat, de a nu putea r\u0103m\u00e2ne singur m\u0103car o clip\u0103 vreme de zece ani? La munc\u0103, dus \u00eentre paznici; \u00een cazarm\u0103, \u00eenso\u021bit de \u00eenc\u0103 dou\u0103 sute de al\u021bi ocna\u0219i; niciodat\u0103 singur, niciodat\u0103 tu cu tine \u00eensu\u021bi!\u201d (ibid., p. 5). C\u0103utat\u0103 ca leac pentru v\u00e2n\u0103t\u0103ile provocate de agresiunea realit\u0103\u021bii, singur\u0103tatea devine pentru ocna\u0219 singurul bilet de intrare \u00een universul exilului interior, cel care, fie \u0219i temporar, putea s\u0103 fac\u0103 uitat\u0103 cruzimea exilului intern.  Se spune c\u0103 Diogene, atunci c\u00e2nd cineva l-a mustrat din cauz\u0103 c\u0103 a fost exilat din patrie, ar fi spus: ,,Dar, o, nenorocitule, prin exil am devenit filosof\u201d&#8230; Poate c\u0103, pasti\u0219\u00e2ndu-l, Dostoievski ar fi putut exclama: ,,Dar, o, nenorocitule,  exilul interior era singura cale de a avea acces la un cr\u00e2mpei de fericire, de lini\u0219te!\u201d&#8230; Un exil interior aflat sub obl\u0103duirea singur\u0103t\u0103\u021bii c\u0103utate cu disperare. Cioran se \u00eentrebase: ,,Care sunt mai neferici\u021bi, acei care simt singur\u0103tatea \u00een ei sau aceia care o simt \u00een afar\u0103, \u00een exterior?\u201d (\u201ePe culmile disper\u0103rii\u201d, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 1990, p. 78). Dostoievski oferise acest r\u0103spuns&#8230;  Un r\u0103spuns pe care John Milton \u00eel anticipase de ceva vreme: ,,Singur\u0103tatea e, uneori, cel mai bun tovar\u0103\u0219. Un scurt exil [interior; n. n., I. F.] ne face frumoas\u0103 \u00eentoarcerea\u201d.<br \/>\n\u00cemi place discursul lui Lauren\u021biu Ulici despre  \u201eexilul ca fug\u0103, exilul ca fug\u0103rire, exilul ca op\u021biune, exilul ca aventur\u0103, exilul ca destin. \u0218i \u00eenc\u0103: exilul ca salvare, exilul ca terapie, exilul ca revan\u0219\u0103, exilul ca refuz. \u0218i iar\u0103\u0219i: exilul ca revolt\u0103, exilul ca reg\u0103sire. Apoi: exilul din motive politice, exilul din motive economice, exilul din motive personale, exilul din motive psihologice. \u0218i \u00eenc\u0103: exilul din dor de duc\u0103, exilul din lehamite, exilul din \u00eent\u00e2mplare. \u0218i iar\u0103\u0219i: exilul din fric\u0103, exilul din curaj. La at\u00e2ta morfologie sunt tentat s\u0103 cred c\u0103 analogia cu medicina e valabil\u0103: nu exist\u0103 boli, exist\u0103 bolnavi, nu exist\u0103 exil, exist\u0103 exila\u021bi. [\u2026] Prin toat\u0103 aceast\u0103 tevatur\u0103 semantic\u0103 \u00ee\u0219i face loc \u0219i cere s\u0103 fie luat \u00een seam\u0103 un \u00een\u021beles bastard: exilul ca dilem\u0103\u201d (,,Avatarii lui Ovidiu\u201d, \u00een revista Secolul 20, nr. 10-12\/1997). \u0218i accentele trimise de Roland Jaccard pe exilul interior sunt seduc\u0103toare. El define\u0219te,  \u00een ,,Exilul interior (Freud, psihanaliza \u0219i modernitatea)\u201d (Bucure\u0219ti, Editura Aropa,  2000, p.16), omul modern ca fiind  \u201eun om slab, dezarmat, ca \u0219i cum ar fi castrat \u0219i izolat\u201d. Acesta este omul tehnologiei reci \u0219i al efectelor parcelate: omul exilului interior. \u00cen acest registru al supravie\u021buirii, fiecare tr\u0103ie\u0219te pentru el, fiecare \u00een lumea lui, dimensiunea privatului submin\u00e2nd-o pe cea a comunitarului. Suntem martorii unei ,,autosuficien\u021be ontologice\u201d. Manifest\u0103rile exilului interior penduleaz\u0103 uneori, crede Jaccard, \u00eentre schizofrenie \u0219i schizoidie, exprimate prin lips\u0103 de comunicare, singur\u0103tate, plictis, dezgust, intoleran\u021b\u0103, deta\u0219are, impersonalitate, blocarea manifest\u0103rilor emotive \u0219i inadaptare.<br \/>\nLeo Butnaru \u00eemi vorbe\u0219te (,,Exil \u2013 Exil interior \u2013 Exil \u00een propria limb\u0103\u201d, Contrafort, mai-iunie 2011) despre exilul interior, pe care-l denume\u0219te ,,exilul de acas\u0103\u201d al scriitorilor care c\u0103deau sub interdic\u021bia cenzurii: ,,Exilul interior era spa\u021biul \u00een care puteai s\u0103 te particularizezi, izol\u00e2ndu-te de standardul realismului socialist. S\u0103 evi\u021bi capcanele angaj\u0103rii scrisului \u00een propaganda comunist\u0103 g\u0103unoas\u0103. \u0218i \u00een acel exil interior se \u00eent\u00e2mpla parc\u0103 o imprevizibil\u0103 regie a existen\u021bei umane \u0219i de creator cu multiple traiectorii, avataruri, cu vectori, simbioze \u0219i raporturi ascunse omului \u00eensu\u0219i, actantului \u00eensu\u0219i care erai. Exilul interior a emanat mereu sugestia, alegoria, simbolismul vag, ce \u021bin de ceea ce s-ar numi legitatea con\u021binutului psihic. A sugerat teme, subiecte, stiluri, modalit\u0103\u021bi de crea\u021bie \u0219i de supravie\u021buire ca om al crea\u021biei. A\u0219 risca s\u0103 afirm c\u0103 multe dintre textele noastre scrise pe timpul comunismului sunt psihoprofesiograme ce ne exprim\u0103 anume \u00een st\u0103rile de opozi\u021bie fa\u021b\u0103 de comunism. Din aceste psihoprofesiograme se poate \u00een\u021belege c\u0103 exilul interior cere tenacitate \u00eentru speran\u021ba c\u0103 nu e totu\u0219i zadarnic\u0103 \u00eencercarea lui de c\u0103tre cel care \u0219i-l asum\u0103. Exilul interior era forma de a te ocroti de ma\u0219in\u0103ria de corupere \u0219i de distrugere a caracterului, principialit\u0103\u021bii, rezisten\u021bei \u2013 ma\u0219in\u0103ria KGB-ului, a cenzurii, a urii partinice de clas\u0103, cea mai mare parte din aceast\u0103 ur\u0103, se \u0219tie, fiind focalizat\u0103 asupra intelectualit\u0103\u021bii de crea\u021bie, a scriitorilor. Da, sub inciden\u021ba censului \u0219i urii, alias cenzurii, c\u0103deau, \u00eenainte de toate, intelectualii nonconformi\u0219ti [&#8230;]. \u00cen consecin\u021b\u0103, \u021bie, prizonierului comunismului, nu-\u021bi r\u0103m\u00e2nea dec\u00e2t s\u0103 \u00eenve\u021bi, dar \u0219i s\u0103 ai curajul, demnitatea, caracterul de a evita confuziile dintre propagand\u0103 \u0219i cultur\u0103 \u00een ce prive\u0219te scrisul t\u0103u. S\u0103 \u00eencerci a evita starea de margine, de marginalizat. Astfel c\u0103 porneai \u00een exod spre propriul interior, unde s\u0103-\u021bi fortifici esen\u021bele fiin\u021bei \u0219i voca\u021biei\u201d.<br \/>\nZilele trecute, foilet\u00e2nd ,,Spa\u021bii interioare\u201d (Editura Junimea, 2015), volumul de poeme al lui Radu Florescu, am descoperit un fel de poveste despre supravie\u021buirea omului contemporan \u00een exilul interior, \u00eentr-un univers paralel, \u00eentr-un spa\u021biu bizar cu intr\u0103ri \u0219i ie\u0219iri blocate, cu tr\u0103iri atinse de rugina fiin\u021b\u0103rii, cu aventuri care traverseaz\u0103  periculos ,,continente de fric\u0103\u201d. Iat\u0103 doar o secven\u021b\u0103: ,,r\u0103t\u0103cit \u00een mijlocul casei. mii de clopote verzi se aud din pere\u021bi\/ b\u0103t\u00e2nd a vecernie.\/ intuie\u0219ti o or\u0103 sonor\u0103 \u00een care secundele curg pe sub piele\/ \u00een \u0219uvoi, traversezi r\u00e2nd pe r\u00e2nd\/ continente de fric\u0103 anotimpuri de cea\u021b\u0103\/ od\u0103ile goale. \u00ee\u021bi \u00eentrebi inima cum era via\u021ba \u00een mun\u021bi.\/ o fereastr\u0103 se deschide \u00eencet \u0219i tot ce era sigur azi\/ m\u00e2ine devine periculos \u0219i ambiguu.\/ \u00eenconjurat de o armat\u0103 de molii deschizi u\u0219a.\/ sim\u021bi acut durerea zilelor pierdute\/ sim\u021bi apele r\u0103t\u0103cind \u00een f\u00e2nt\u00e2ni\/ vezi flac\u0103ra neagr\u0103 a mor\u021bii \u00een floarea unor vi\u0219ini\u201d (continente de fric\u0103).<br \/>\nDe la Adam \u0219i Eva, primii izgoni\u021bi din Eden, p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, esen\u021ba exilului a r\u0103mas aceea\u0219i: surprinde pozi\u021bia  insului stingher, marginal, neangajat \u00eentr-o lume pe care nu el a creat-o \u0219i de care nu se face responsabil. \u00cen acest context, exilul interior reprezint\u0103 mereu  suprema form\u0103 de independen\u021b\u0103 a spiritului,  v\u00e2rful aisbergului, un exil de mari propor\u021bii. Aflu de la Dan Shafran (,,Exilul ca for\u021b\u0103 creatoare\u201d,  \u00een Revista Limba Rom\u00e2n\u0103, Nr. 11, Chi\u0219in\u0103u, 2004) c\u0103 Bershom Scholem, \u00een  Cabala Lurianic\u0103, afirm\u0103 c\u0103 Isaac Luria, evreu cabalist (secolul al XVI-lea), a avansat g\u00e2ndul c\u0103 \u00eensu\u0219i Dumnezeu a binecuv\u00e2ntat exilul, fiind gata s\u0103 mearg\u0103 El \u00eensu\u0219i \u00een exil. El  credea c\u0103  rezultatul direct al exilului lui Dumnezeu, al retragerii Lui \u00een interioritatea Sa, a fost Crea\u021bia.  Este, ne\u00eendoielnic, o interesant\u0103 specula\u021bie care trimite, \u0219i dintr-o alt\u0103 perspectiv\u0103, c\u0103tre istoria tumultoas\u0103 a exilului evreiesc. Bershom Scholem ne ofer\u0103 \u00eens\u0103, \u00een ,,Direc\u021biile principale ale misticismului evreiesc\u201d, o ipotez\u0103 cel pu\u021bin la fel de interesant\u0103, cu privire la actul uman de crea\u021bie \u0219i crea\u021bia ca esen\u021b\u0103 a divinit\u0103\u021bii. Precum Dumnezeu \u00ee\u0219i impune exilul, pentru a ne d\u0103rui Geneza, tot  a\u0219a se retrage \u0219i scriitorul \u00een interioritatea sa, \u00een procesul de crea\u021bie. Actul crea\u021biei \u00eencepe din momentul retragerii autorului \u00een sine, din clipa ie\u0219irii lui din cotidian. Exilul intern este privit ca  for\u021b\u0103 decisiv\u0103 a crea\u021biei. Mul\u021bi scriitori au m\u0103rturisit, aidoma lui Proust, de pild\u0103, c\u0103 operele lor sunt roade ale  singur\u0103t\u0103\u021bii,  t\u0103cerii, autoexilului.<br \/>\nSe spune c\u0103 spiritele de excep\u021bie, mai ales, sunt predispuse evad\u0103rii \u00een mrejele exilului interior. Oare?&#8230;  Numai spiritele de excep\u021bie? Nu cred c\u0103 exist\u0103 semeni care s\u0103 nu fi fost curta\u021bi \u0219i cuceri\u021bi, fie \u0219i efemer, de aceast\u0103 siren\u0103 a marii singur\u0103t\u0103\u021bi. \u00cemi aduc aminte \u2013 acum realizez acut \u2013 c\u0103 am fost prizonierul acestui gen de exil vreme de vreo doi ani, atunci c\u00e2nd m-am desp\u0103r\u021bit brusc de Copil\u0103rie. Ruptura existen\u021bial\u0103 a fost dramatic\u0103. Ajuns, dintr-un sat, la un liceu b\u0103c\u0103uan cu \u0219taif, am fost \u00eent\u00e2mpinat, ca \u0219i colegii mei, ca un obiect banal, ca un num\u0103r matricol, ca un mijloc, nu (\u0219i) ca un scop, cum aveam s\u0103 aflu, mai t\u00e2rziu, de la Kant, c\u0103 ar fi trebuit s\u0103 fiu privit. Profesorii, pedagogii, func\u021bionarii mi s-au p\u0103rut, cei mai mul\u021bi, a fi ni\u0219te fiin\u021be din care evadaser\u0103 viul, sufletul, empatia. Mi-am construit, din instinct, \u00een exilul meu interior prelungit, nu doar veritabile redute. Am croit \u0219i proiecte de ambuscade, pentru a rezista viitoarelor atacuri. Din fericire, am reu\u0219it. Instinctul r\u0103s\u0103rit \u00een acel exil interior m-a ajutat s\u0103  supravie\u021buiesc apoi, savur\u00e2nd \u0219i multe satisfac\u021bii. Acolo, \u00een carcera acelui exil, am \u00eenv\u0103\u021bat c\u0103 semenilor, orice statut ar avea ace\u0219tia, trebuie s\u0103 le spui\/ argumentezi, f\u0103r\u0103 echivoc, faptul c\u0103 nu e\u0219ti un lucru, un num\u0103r, doar un mijloc, un etcetera. Datorez mult acestui exil, chiar dac\u0103 mi-a l\u0103sat multe v\u00e2n\u0103t\u0103i \u00een suflet&#8230; De-atunci, am credin\u021ba c\u0103 exilul interior nu este doar o dram\u0103.  Dac\u0103 ai \u0219ansa de a-i gestiona fericit ar\u0219i\u021ba, poate fi o for\u021b\u0103 prieten\u0103.<br \/>\nDin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u2013 nu-i a\u0219a? \u2013 sim\u021bi\u021bi nevoia de a-mi reaminti c\u0103 m-a\u021bi provocat s\u0103 definesc exilul interior&#8230; Chiar, m\u0103 \u00eentreb din nou, cum ar putea fi definit?&#8230; De\u0219ertul \u00een care Dumnezeu \u00ee\u021bi \u00eeng\u0103duie s\u0103 amenajezi un Eden \u0219i diavolul te \u00eenghesuie\/ finan\u021beaz\u0103 ca s\u0103 construie\u0219ti un iad?&#8230; O zon\u0103 minat\u0103 cu dezam\u0103giri, a\u0219tept\u0103ri, t\u0103ceri, strig\u0103t \u0219i singur\u0103t\u0103\u021bi optimiste?&#8230; Ca o reg\u0103sire a Sinelui (excedat de ceea ce i se \u00eent\u00e2mpl\u0103)  \u00eentr-un univers particular?&#8230;  Ca o retragere din zgomotul lumii, ca suspendare temporar\u0103\/ par\u021bial\u0103 a contactului cu via\u021ba real\u0103?&#8230; O strategie eminescian\u0103: \u201eDar\u0103 ochiu-nchis afar\u0103, \u00eenl\u0103untru se de\u0219teapt\u0103\u201d?&#8230; Un univers de rezerv\u0103 creat din \u00eencercarea de a te retrage din fa\u021ba agresiunii celuilalt?&#8230; O retragere f\u0103r\u0103 tor\u021be \u00eentr-o lume \u00een care speri s\u0103 (re)g\u0103se\u0219ti, \u00een sf\u00e2r\u0219it, kantian, legea moral\u0103 \u00een tine \u0219i cerul \u00eenstelat deasupra ta?&#8230;  O aventur\u0103 spiritual\u0103 \u00een care distan\u021ba mental\u0103 dintre realitate \u0219i fic\u021biune cre\u0219te enorm?&#8230; Efectul unei cumplite singur\u0103t\u0103\u021bi care te invit\u0103 \u00eentr-un fel de a doua familie, mai ospitalier\u0103, \u00eentr-un trib care te ascult\u0103?&#8230; Evadarea dintr-o lume \u00een care e\u0219ti \u00eempricinatul ei de serviciu?&#8230; Singura \u0219ans\u0103 a celui care bate la toate por\u021bile, dar nu i se deschide dec\u00e2t poarta sa?&#8230; O suspendare temporar\u0103 a mizeriei realului, o desp\u0103r\u021bire temporar\u0103 care vrea s\u0103 z\u0103misleasc\u0103 proiectul salubriz\u0103rii acestei mizerii?&#8230; Refugiul \u00eentr-o necunoscut\u0103 cetate a Speran\u021bei?&#8230;<br \/>\nExilul interior \u00eenseamn\u0103 singur\u0103tate dramatic\u0103, o singur\u0103tate a singur\u0103t\u0103\u021bilor. Pasti\u0219\u00e2ndu-l pe Dostoievski, exilul interior este duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar c\u00e2mpul de b\u0103t\u0103lie sunt eu, e\u0219ti tu, suntem noi to\u021bi.  Alte spirite m\u0103 \u00eendeamn\u0103 s\u0103 z\u0103resc noi orizonturi&#8230; ,,Ie\u0219irea din a exista \u0219i intrarea \u00een a fi\u201d? (Vintil\u0103 Horia). ,,O combina\u021bie \u00eentre traum\u0103 \u0219i privilegiu\u201d (Norman Manea). ,,Exilul interior e mai sever \u0219i, adesea, mai lung dec\u00e2t exilul propriu-zis\u201d (Constantin C\u0103lin). Emil Cioran m-a \u00eentrebat: ,,S\u0103 fie oare pentru noi existen\u021ba un exil \u0219i neantul o patrie?\u201d&#8230; Mircea Eliade mi-a spus c\u0103 fiecare exilat e un Ulise \u00een drum spre Itaca \u0219i orice existen\u021b\u0103 real\u0103 reproduce Odiseea, e drumul spre Itaca, spre Centru. Ioan Petru Culianu poetiza \u0219i \u00eemi \u0219optea c\u0103 exilatul este un erou de basme, acel orfan care se  relev\u0103 fragil, dar \u00een acela\u0219i timp infinit de puternic.  S\u0103 tot cuge\u021bi la c\u00e2teva defini\u021bii tulbur\u0103toare ale exilului interior, pornind de aici, nu?&#8230; Pe vremea c\u00e2nd Poezia \u00eemi eram prieten\u0103 (acum \u00eemi este amant\u0103), n-am ocolit zona minat\u0103 a exilului interior. \u00centr-un poem din ,,Aman\u021bii absurdului\u201d (Ia\u0219i, Editura Junimea, 2022), de pild\u0103, scriam:<br \/>\n,,nu v\u0103 atinge\u021bi de duminicile mele pustii<br \/>\n\/singur\u0103t\u0103\u021bi \u00een care m\u0103 \u00eent\u00e2lnesc doar cu mine\/<br \/>\nnu v\u0103 atinge\u021bi de luni de mar\u021bi de miercuri<br \/>\nde joi \u0219i de vinerea mea<br \/>\n\/singur\u0103t\u0103\u021bi \u00een care nu v\u0103 pot ocoli\/<br \/>\nnu v\u0103 atinge\u021bi de ora patru spre diminea\u021b\u0103<br \/>\nc\u00e2nd repet\u0103 coco\u0219ii simfonia luminii<br \/>\npentru tine \u0219i \u00eentuneric<br \/>\npentru portativele pe care zboar\u0103 numai muzica p\u0103s\u0103rilor<br \/>\ncare n-au intrat \u00een istoria oficial\u0103 a trilului<br \/>\nde ceasul din noapte c\u00e2nd vreau ca trupul meu<br \/>\ns\u0103 se cheme numai plecare<br \/>\nde hotarele zdren\u021buite dintre via\u021b\u0103<br \/>\n\u0219i pulbere de nimic s\u0103 nu v\u0103 atinge\u021bi<br \/>\nnici de clepsidra care-a uitat s\u0103 mai macine timpul<br \/>\nde orologiul pus pe \u0219otii<br \/>\nt\u00e2r\u00e2ndu-m\u0103 spre-o alt\u0103 copil\u0103rie<br \/>\n\u0219i s\u0103 nu v\u0103 atinge\u021bi de m\u0103slinii lui van gogh din st. remy<br \/>\n\/a\u021bi v\u0103zut ce umbr\u0103 ne poart\u0103 cum r\u0103sare lumina din ei<br \/>\nca dintr-un curcubeu hr\u0103nit cu pace de c\u0103pc\u0103uni<br \/>\ncum se zv\u00e2rcole\u0219te-n ei<br \/>\nr\u0103sucindu-se<br \/>\nfrumuse\u021bea evadat\u0103 din noi\/<br \/>\nde zeii care-i dau<br \/>\na sfidare<br \/>\nlui paul val\u00e9ry doar primul vers<br \/>\nchinuindu-l s\u0103 scrie pe-al doilea la fel de ceresc<br \/>\nde toate s\u0103 nu v\u0103 atinge\u021bi dac\u0103 ne aduc pu\u021bin\u0103 lumin\u0103\u201d (nu).<br \/>\nAtunci, c\u00e2nd credeam c\u0103 \u0219i Poezia este \u00eendr\u0103gostit\u0103 de mine, prin acel ,,singur\u0103t\u0103\u021bi \u00een care m\u0103 \u00eent\u00e2lnesc doar cu mine\u201d mi se pare c\u0103 am schi\u021bat proiectul unei defini\u021bii pentru exilul interior. M\u0103 apropii de finalul acestui r\u0103spuns \u0219i constat c\u0103 n-am oferit, probabil, nicio defini\u021bie exilului interior, a\u0219a cum v-a\u021bi fi a\u0219teptat. Am schi\u021bat, din metafore \u0219i compara\u021bii, mai ales, doar portrete mi\u0219c\u0103toare, am sporit incertitudinile cu ni\u0219te explozii de suflet, am aruncat ni\u0219te semin\u021be despre care habar n-am dac\u0103 vor \u00eencol\u021bi \u00een vreo prim\u0103var\u0103 a de\u0219ertului mereu migrator al supravie\u021buirii. Nikos Kazantzakis credea \u00een minuni: \u201eI-am spus migdalului: Frate, vorbe\u0219te-mi despre Dumnezeu! \u0218i migdalul a \u00eenflorit\u201d (,,Raport c\u0103tre El Greco\u201d). Eu n-am avut niciodat\u0103 o rela\u021bie special\u0103 cu minunile, dar, \u00eenc\u0103 din adolescen\u021b\u0103, am sufletul lipit de Gisors, cel care-i spune lui May: ,,Pe drumul dezn\u0103dejdii, draga mea, te \u00eent\u00e2lne\u0219ti cu via\u021ba\u201d (Andr\u00e9 Malraux, ,,Condi\u021bia uman\u0103\u201d, Bucure\u0219ti, Editura RAO, 2006, p. 377).<\/p>\n<p>(provocare lansat\u0103 de <strong>Marius MANTA<\/strong>)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Interviu Ion FERCU \u00een dialog cu Marius MANTA \u201eExilul este vrai\u0219tea cea mare a sufletului nostru.\u201d (II) Sper s\u0103 nu<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20321"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20321"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20321\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20322,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20321\/revisions\/20322"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20321"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20321"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20321"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}