{"id":20267,"date":"2023-02-02T00:16:37","date_gmt":"2023-02-01T21:16:37","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20267"},"modified":"2023-02-02T00:16:37","modified_gmt":"2023-02-01T21:16:37","slug":"spatii-culturale-nr-23-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20267","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 23 (10)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Mioara Bahna<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/02\/bahna.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/02\/bahna.jpg\" alt=\"\" width=\"185\" height=\"247\" class=\"alignnone size-full wp-image-20268 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 185px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 185\/247;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/02\/bahna.jpg\" alt=\"\" width=\"185\" height=\"247\" class=\"alignnone size-full wp-image-20268\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>Metamorfoza \u2013 \u00eentre evadare \u015fi la\u015fitate:<br \/>\nLocomotiva Noimann de Nichita Danilov<\/strong><\/p>\n<p>         Debut\u00e2nd realist-obiectiv, romanul Locomotiva Noimann \u2013 Editura  Polirom, Ia\u015fi, 2008 \u2013  al lui Nichita Danilov alunec\u0103 lent \u015fi aproape definitiv apoi \u00een fabulosul oniric, lumea care \u00eel populeaz\u0103 dezagreg\u00e2ndu-se \u015fi recompun\u00e2ndu-se continuu, mereu \u00een alte forme, \u00eenc\u00e2t metamorfoza este aici manifestarea principal\u0103 a vie\u0163ii. Cu alte cuvinte, ceea ce se impune \u00eenc\u0103 de la \u00eencep este caracterul proteic al universului investigat de narator \u015fi filtrat, \u00een cea mai mare parte a textului, prin con\u015ftiin\u0163a personajului eponim, dar \u015fi prin ale apropia\u0163ilor lui, Oliver \u015fi Bikinski, fiecare dintre ei av\u00e2nd astfel statut de personaj-reflector, lucru care favorizeaz\u0103 posibilitatea de lectur\u0103 a c\u0103r\u0163ii \u00een mai multe chei.<br \/>\n          Cu un motto din Milan Kundera \u2013 Exist\u0103 probleme metafizice, probleme ale existen\u0163ei umane, pe care filozofia nu a \u015ftiut nicic\u00e2nd s\u0103 le cuprind\u0103 \u00een toat\u0103 concrete\u0163ea lor; acest lucru \u00eel poate face doar romanul\u2026 \u2013, acest roman din ciclul T\u0103lpi, care se deschide, deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, cu imaginea unei g\u0103ri, \u00een momentul \u00een care pleac\u0103 un tren (simbol cu multiple semnifica\u0163ii, dac\u0103 ar fi s\u0103 amintim numai considera\u0163iile lui S. Freud), naratorul auctorial f\u0103c\u00e2nd observa\u0163ii asupra st\u0103rii c\u0103l\u0103torilor \u015fi a celor r\u0103ma\u015fi, demonstreaz\u0103, a\u015fa cum afirm\u0103 scriitorul ceh, complexitatea \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, superioritatea acestei specii literare, fa\u0163\u0103 de alte realiz\u0103ri ale geniului uman, \u00een privin\u0163a posibilit\u0103\u0163ilor sale de a investiga fiin\u0163a \u00een toat\u0103 complexitatea sa. Pe fundalul acesta, este adus \u00een prim-plan doctorul stomatolog Paul Noimann, \u00eembr\u0103cat \u00een costumul lui alb \u015fi st\u00e2nd cu fruntea lipit\u0103 de geam, privind la toat\u0103 aceast\u0103 lume agitat\u0103 ce se \u00eenchega \u015fi se destr\u0103ma \u00een spatele lui, astfel c\u0103, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput, realitatea din afar\u0103, tinde s\u0103 fie substituit\u0103 de \u201erealitatea\u201d din imagina\u0163ia personajului, prin care trenul care tocmai a pornit este asemuit cu o omid\u0103 imens\u0103 ori cu un p\u0103ianjen devorator, pentru care c\u0103l\u0103torii care tocmai i-au intrat \u00een p\u00e2ntece sunt poten\u0163iale victime.<br \/>\n         Odat\u0103 f\u0103cut\u0103 trecerea de la real la oniric, ac\u0163iunea invers\u0103 este aproape ireversibil\u0103, cel pu\u0163in pentru personaj, care pare a tr\u0103i \u00eentr-un univers paralel, dominat de co\u015fmaruri interminabile, difuze, cople\u015fitoare, \u00een care componentele lumii materiale se asociaz\u0103 \u015fi se despart aleatoriu sau dup\u0103 legi acceptate \/ \u00een\u0163elese doar de subcon\u015ftientul acestuia, cititorul fiind \u00eenc\u0103 din primele pagini antrenat \u00een urm\u0103rirea elucubra\u0163iilor lui, prin detalierea  senza\u0163iilor de care se las\u0103 st\u0103p\u00e2nit eroul.<br \/>\n         Caracterul polifonic al romanului se dezv\u0103luie de la \u00eenceput, iar conexiunile cu muzica sunt numeroase, manifest\u00e2ndu-se, de exemplu, prin prezen\u0163a unor cuvinte din c\u00e2mpul lexical al acestei arte \u00een titlurile unor capitole: Uvertur\u0103, arie, Larghetto e piano, Andante non troppo, Vals, Mar\u015f, \u00eenc\u00e2t, \u00eentr-un delir aproape continuu, clisa \u00een care se zbate Noimann este disecat\u0103 din primele pagini, c\u00e2nd  atitudinea lui, \u00een general fireasc\u0103, fa\u0163\u0103 de n\u0103vala irealului, nu  las\u0103 deloc s\u0103 se vad\u0103 un ins surprins m\u0103car de  acest impact, ca \u00een episodul din debutul c\u0103r\u0163ii, unde, \u00een camer\u0103, \u00ee\u015fi face apari\u0163ia o fiin\u0163\u0103 bizar\u0103, l\u00e2ng\u0103 patul lui, care mai \u00eent\u00e2i \u00eel s\u0103rut\u0103 pe frunte. Ceea ce urmeaz\u0103 aduce  nota definitorie a nara\u0163iunii, \u00een care metamorfozele se \u0163in lan\u0163, naratorul auctorial oferindu-le ca atare spre dezlegare: femeia devine \u2013 sau era deja \u2013 o fantasm\u0103 sau o simpl\u0103 c\u0103ma\u015f\u0103, goal\u0103, \u201efrumoasa f\u0103r\u0103 corp\u201d, spre care se lanseaz\u0103 personajul, \u00eens\u0103 propensiunea lui erotic\u0103 este la fel de ambigu\u0103, ca \u015fi restul episodului, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103, a\u015fa cum ar\u0103tam, s\u0103-l debusoleze \u00een vreun fel. Numai organismul s\u0103u se revolt\u0103, fa\u0163\u0103 de aceast\u0103 agresiune inexplicabil\u0103 a inexplicabilului, printr-o vom\u0103 abundent\u0103, care are \u00eens\u0103, mai degrab\u0103, drept cauz\u0103 cantit\u0103\u0163ile nesf\u00e2r\u015fite de alcool pe care le \u00eenghite personajul, iar co\u015fmarul se continu\u0103, aduc\u00e2nd \u00een cascad\u0103 alte \u015fi alte transform\u0103ri spectaculoase, pe care le prime\u015fte, de asemenea, firesc: \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u015fi \u015ftearg\u0103 fa\u0163a \u015fi c\u0103ut\u00e2nd un loc neatins de con\u0163inutul stomacului s\u0103u \u00eempr\u0103\u015ftiat peste tot, \u00eel descoper\u0103 sub pern\u0103, unde g\u0103se\u015fte o icoana a Sfintei N\u0103sc\u0103toare cu Pruncul, iar, apoi, descoper\u0103 alte \u015fi alte icoane de dimensiuni din ce \u00een ce mai mari, de aur \u015fi argint, p\u00e2n\u0103 la una de dimensiunile \u00eentregului pat, \u00eenc\u00e2t sacrul astfel ap\u0103rut r\u0103m\u00e2ne p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit, cu func\u0163ii, de asemenea, ambigue.<br \/>\n         \u00cen manier\u0103 postmodernist\u0103, transmiterea mesajului se face printr-o abordare multipl\u0103 a materialului epic, neput\u00e2nd lipsi, pe de o parte, dorin\u0163a de a \u00eenregistra cotidianul \u00een formele sale cele mai banale, iar  pe de alt\u0103 parte, reflectarea parodic\u0103 a acestuia, \u00eenc\u00e2t noua construc\u0163ie aduce o armonizare sui-generis a naturalului cu artificialul, grani\u0163a dintre ele fiind \u00eens\u0103 estompat\u0103, la aceasta contribuind masiv atitudinea echivoc\u0103 a naratorului omniscient, susceptibil\u0103 de orice, dar nu de obiectivitate, fiindc\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, ironia este o latur\u0103 a ei.<br \/>\n         Totodat\u0103, implicarea stilului indirect liber spore\u015fte relativizarea perspectivei naratorului auctorial, contribuind, \u00een consecin\u0163\u0103, la inducerea pluralit\u0103\u0163ii de lecturi de care aminteam, cu at\u00e2t mai mult, cu c\u00e2t latura diegetic\u0103 a c\u0103r\u0163ii trece de la \u00eenceput \u00een plan secund, aten\u0163ia cititorului fiind atras\u0103 de aspectul eseistic implicit al romanului.<br \/>\n         Paradoxal,  detalierea fiec\u0103rui element al realit\u0103\u0163ii, \u00een loc s\u0103 sporeasc\u0103 verosimilul,  face ca, prin hipervizualizare, realul s\u0103 se dilueze, invadat \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, luat \u00een st\u0103p\u00e2nire de oniric. Iar perspectiva aceasta sui-generis, a lui Noimann e complementar\u0103 cu ale prietenilor s\u0103i, cei doi tovar\u0103\u015fi de be\u0163ie, pictorul Bikinski \u015fi masterandul Lawrence Oliver, despre care, \u00eentr-un interviu din Suplimentul de Cultur\u0103, autorul men\u0163ioneaz\u0103 c\u0103 are o identitate hibrid\u0103, crez\u00e2ndu-se pe jum\u0103tate copac, pe jum\u0103tate pas\u0103re.<br \/>\n          A\u015fa, de pild\u0103, referirile la  componenta teologic\u0103 a existen\u0163ei sunt frecvente, \u00eenc\u0103 din primele pagini ale romanului, \u00eens\u0103 atitudinea general\u0103 fa\u0163\u0103 de acest domeniu este, de asemenea, echivoc\u0103, oscil\u00e2nd, \u00een termeni arghezieni, \u00eentre credin\u0163\u0103 \u015fi t\u0103gad\u0103, iar componenta polemic\u0103 nu este deloc neglijabil\u0103. Astfel, Oliver predic\u0103 sf\u00e2r\u015fitul lumii vechi \u015fi apropierea uneia noi, pe care el, \u00een calitate de noul Mesia ar avea menirea s\u0103 o scape de blestemul muncii vechi, iar, \u00een contextul acesta, \u00eel proclam\u0103 pe Sf\u00e2ntul Apostol Pavel drept cel care avusese impertinen\u0163a s\u0103 interpreteze \u00een felul s\u0103u \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura lui Iisus \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, cel f\u0103r\u0103 de care n-ar fi fost nici Marx, nici Lenin.<br \/>\n         \u00cen ce-l prive\u015fte, \u00een dialogul cu stare\u0163ul Pafnutie de la m\u0103n\u0103stirea Golia, Bikinski sus\u0163ine \u201eteoriile\u201d lui Oliver, mai ales c\u0103 el \u00eensu\u015fi este propov\u0103duitorul unei alte \u201ereligii\u201d, care se bazeaz\u0103 pe ideea c\u0103 exist\u0103 un num\u0103r incalculabil de adev\u0103ruri, stabilite dup\u0103 un num\u0103r incalculabil de criterii, adev\u0103rul cel bun, adev\u0103rul cel frumos, ultim, absolut, adev\u0103rul orb, cel \u015fchiop, surd, gras, slab, bogat, s\u0103rac, luminos, \u00eentunecat, tare, moale, mascul, femel\u0103, suprem etc.<br \/>\n         Cei trei prieteni, Noimann, Bikinski \u015fi Oliver, au posibilitatea de a privi \u015fi de a considera \u2013 firesc, din perspectiva lor \u2013 regnurile ca fiind compatibile sau, mai bine-zis, f\u0103r\u0103 deosebiri, p\u00e2n\u0103 la un punct, structurale sau func\u0163ionale, oricum f\u0103r\u0103 deosebiri care nu ar putea fi corectate. Din acest motiv, Oliver, manifest\u00e2ndu-se ca p\u0103s\u0103rile cerului, \u00ee\u015fi motiveaz\u0103 op\u0163iunea, din moment ce numai omul umbl\u0103 cu fof\u00e2rlica, ascunz\u00e2ndu-se dup\u0103 propria sa umbr\u0103 \u015fi, \u00een plus, el \u00ee\u015fi construie\u015fte viitorul, \u00eentr-un mod absurd, uit\u00e2nd s\u0103-\u015fi proiecteze \u00een el fiin\u0163a lui trec\u0103toare. Este unul dintre motivele pentru care, \u00eempreun\u0103 cu Spinoza, c\u00e2inele al c\u0103rui limbaj \u00eel deprinde, url\u0103 pentru a contribui m\u0103car pu\u0163in, la p\u0103strarea echilibrului universal, atunci c\u00e2nd urletul divin e perturbat de pa\u015fi str\u0103ini.<br \/>\n         Tot polemic-eseistic, \u00een aceste considera\u0163ii asupra condi\u0163iei umane, prin raportare la alte regnuri, Oliver \u2013 care-\u015fi direc\u0163ioneaz\u0103 reflec\u0163iile spre un naratar, spre un cititor fictiv \u2013 observ\u0103 c\u0103 germenul nebuniei este apanajul omului: A\u0163i v\u0103zut vreo salcie care s\u0103 se cread\u0103 Cleopatra? Vreun bob de gr\u00e2u care s\u0103-\u015fi \u00eenchipuie c\u0103 e Iulius Cezar? \u00cen acest fel \u00ee\u015fi motiveaz\u0103 dorin\u0163a amintit\u0103 de a \u00eentemeia o nou\u0103 religie, av\u00e2nd drept finalitate eliberarea omului de sclavia muncii, care, al\u0103turi de nebunie, ar fi una dintre deosebirile care sus\u0163in inferioritatea lui fa\u0163\u0103 de alte regnuri, una decurg\u00e2nd din alta. Consecin\u0163a e c\u0103, pentru a se feri de orice degenerescen\u0163\u0103 transmis\u0103 prin intermediul nebuniei generale, Oliver se g\u00e2ndi s\u0103 treac\u0103 grani\u0163a dintre cele dou\u0103 regnuri, transform\u00e2ndu-se \u00een copac.<br \/>\n         Factologia este limitat\u0103 \u015fi, mai mult, gradat, locul \u00eei e luat de analiz\u0103 \u015fi de  introspec\u0163ie, direct propor\u0163ionale cu sporirea efectelor dinamit\u0103rii realului \u00eentreprins\u0103 de fantastic, logica lumii concrete estomp\u00e2ndu-se,  p\u00e2n\u0103 la a fi pulverizat\u0103 cu totul, la fel ca \u015fi cea a timpului: Ziua \u00eencepea prost. \u015ei nu era mar\u0163i. Ziua nu se sf\u00e2r\u015fise, ci abia \u00eencepea. Sau, dac\u0103 se sf\u00e2r\u015fise, \u00eenceputul ei era la fel de n\u0103cl\u0103it ca \u015fi \u00eenceputul zilei precedente. Iar epitetul acesta,  n\u0103cl\u0103it, se potrive\u015fte, de fapt, la tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, fiindc\u0103 acest turbion \u00een care e atras personajul, f\u0103c\u00e2ndu-l s\u0103 se simt\u0103 ca \u015fi c\u00e2nd universul lui ar fi intrat \u00een tangaj, \u00eel dezintegreaz\u0103,  \u00eenc\u00e2t lumea lui \u015fi el se transform\u0103 \u00eentr-o mas\u0103 discontinu\u0103, merg\u00e2nd c\u0103tre o \u0163int\u0103 incomprehensibil\u0103, \u00eentr-un amestec de sacru \u015fi profan, \u00een care sacrilegiul se comite involuntar, dar e receptat con\u015ftient de actant.<br \/>\n         \u00cen roman sunt pregnante numeroase ecouri livre\u015fti, venind dinspre Goethe, trec\u00e2nd prin Mihail Bulgakov, dar \u015fi prin al\u0163i scriitori ru\u015fi, Dostoievski, Gogol, amintind, de asemenea, de Rabelais, de Kafka, fire\u015fte de Milan Kundera, din care \u00ee\u015fi alege motto-ul, de Cervantes, Caragiale, Borges, Becket, Alain Robbe-Grillet, ca s\u0103 nu pomenim, absolut aleatoriu, dec\u00e2t c\u00e2teva nume. De pild\u0103, urmuzian \u2013 ca \u00een P\u00e2lnia \u015fi Stamate, unde Nirvana, la care familia eponim\u0103 se uit\u0103 cu benoclul, arunc\u00e2nd totodat\u0103 \u00een ea cu cocoloa\u015fe f\u0103cute din miez de p\u00e2ine sau cu coceni de porumb, este  situat\u0103 \u00een aceea\u015fi circumscrip\u0163ie cu personajele, \u00eencep\u00e2nd l\u00e2ng\u0103 b\u0103c\u0103nia din col\u0163 \u2013 , aici, Oliver se str\u0103duie\u015fte s\u0103 decodeze mesajele transmise de c\u00e2inele Spinoza (ca s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 adev\u0103rul unui patruped e aidoma celui al unui om), pentru c\u0103 e prieten \u015fi el cu Bikinski, cel care clasific\u0103 adev\u0103rurile \u015fi caut\u0103 calea spre m\u00e2ntuire,  de fapt scara ce duce spre adev\u0103rata m\u00e2ntuire, \u00eens\u0103 scara se afla \u00een el, rezemat\u0103 de un zid pr\u0103bu\u015fit \u00een bezna de nep\u0103truns.<br \/>\n         Spa\u0163iul romanesc str\u0103b\u0103tut de locomotiva Noimann, amintind adesea de tablourile lui Dali, cuprinde doi poli, f\u0103r\u0103 contururi precise, fiindc\u0103 totul pare instabil, \u00eentr-o curgere care, aici \u015fi numai aici, poate fi suspectat\u0103 \u015fi de a fi reversibil\u0103, pentru c\u0103 \u00eentre realitate, vis \u015fi halucina\u0163ie se creeaz\u0103 o osmoz\u0103, favorizat\u0103 de personaje care par a de\u0163ine controlul \u201eadev\u0103rului adev\u0103rat\u201d, \u00eentre care inginerul Satanovski, doctorul Perjovski, stare\u0163ul Pafnutie, care, \u00een spa\u0163iul sanatorial, monahal sau \u00een cel al lumii largi, \u00eei privesc pe cei trei cu \u00eeng\u0103duin\u0163\u0103 sau curiozitate, stimul\u00e2ndu-le r\u0103t\u0103cirea sau chiar provoc\u00e2nd-o, at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u00een\u0163eleg c\u0103 ei au o percep\u0163ie aparte a lumii. De pild\u0103, dup\u0103 ce Bikinski e \u00eentrebat de stare\u0163 despre stadiul \u00een care se afl\u0103 \u00een acel moment Oliver, iar acesta \u00eei r\u0103spunde c\u0103 e jum\u0103tate scoru\u015f \u015fi pe trei sferturi pas\u0103re \u015fi, \u00een rest, c\u00e2ine Spinoza, acesta conchide resemnat: Sunte\u0163i ca p\u0103s\u0103rile cerului, sunte\u0163i asemenea crinilor s\u0103lbatici ce \u00eenfloresc pe c\u00e2mp.<br \/>\n         Vise, visuri, revela\u0163ii formeaz\u0103 universul cov\u00e2r\u015fitor al personajelor aflate \u00een prim-planul acestui roman-parabol\u0103, prin care caut\u0103 fiecare \u00een felul s\u0103u \u015fi to\u0163i laolalt\u0103 s\u0103 dea glas, \u00een primul r\u00e2nd pentru ei \u00een\u015fi\u015fi, realit\u0103\u0163ii din\u0103untru, ceea ce aduce inerenta not\u0103 liric\u0103 a multora dintre episoadele care se \u00eenl\u0103n\u0163uie \u00een carte, prin care, de fapt, con\u015ftient sau nu, acestea \u00eencearc\u0103 s\u0103 eludeze condi\u0163ia lor uman\u0103 nesatisf\u0103c\u0103toare, ascunz\u00e2ndu-i realitatea de ei \u015fi de ceilal\u0163i, a\u015fa cum Noimann, cu ajutorul costumului s\u0103u alb impecabil cu care \u00ee\u015fi face apari\u0163ia \u00een roman, dar \u015fi al celor o sut\u0103 dou\u0103zeci de costume din \u015fifonier, \u00ee\u015fi escamoteaz\u0103 infirmitatea. <\/p>\n<p><strong><br \/>\nLauren\u0163iu-Ciprian Tudor: Apostolul verilor<\/strong><\/p>\n<p>         Cu un motto incitant \u015fi promi\u0163\u0103tor \u2013 Sine sole sileo \u2013 prin intermediul eului liric, poetul se propune drept apostol, propagator \u00eenfocat al dragostei de via\u0163\u0103, pe care, prin dedica\u0163ie, o pune, \u00eent\u00e2i \u015fi \u00eent\u00e2i, la picioarele celor mai importante femei din via\u0163a lui, bunica, mama&#8230;<br \/>\n         Poemele care alc\u0103tuiesc volumul Apostolul verilor \u2013 Editura Arania, Bra\u015fov, 2007 \u2013 , scrise, majoritatea, \u00een vers liber, \u015fi construite, de cele mai multe ori, din una, dou\u0103 sau trei secven\u0163e, au, \u00een general, structur\u0103 argumentativ\u0103, dup\u0103 cum se remarc\u0103 \u00eenc\u0103 din primul, Poem despre Venere, care poate fi citit ca preambul al \u00eentregii c\u0103r\u0163i, \u00een care sinele se dezv\u0103luie drept surs\u0103 a dragostei, care anim\u0103 paradisul (Venere \u0163\u00e2\u015fnite de mine-n eden) \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, liant al alc\u0103tuirilor vie\u0163ii (c\u00e2nd m\u0103 iubeam cu aerul \/ deasupra p\u0103m\u00e2ntului \/ pre nuntire ve\u015fnic\u0103\u2026). Este vorba \u00eens\u0103 de un eden propriu, pe care poetul \u00eel construie\u015fte \u015fi-l percepe apoi dup\u0103 propriu-i chip, desigur interior.<br \/>\n         Dar universul creat este dominat, paradoxal, de o absen\u0163\u0103, ea \u00eens\u0103\u015fi contribuind esen\u0163ial la coeziunea acestui \u00eentreg: iubita, care nu e o abstrac\u0163iune, nu e  doar un g\u00e2nd, ci e identificabil\u0103 cu o fiin\u0163\u0103 concret\u0103, cea care-i induce, fie \u015fi sincopat (uneori), t\u00e2njirea (uneori mi-e dor de ea) \u015fi melancolizarea, cea risipitoare de tr\u0103iri.<br \/>\n         Metamorfozat\u0103 \u00een obiect, dar \u015fi subiect al contempla\u0163iei, la distan\u0163\u0103 \u2013 iubirea plecat\u0103 sau pierderea plecatei \u2013, noua stare dezvolt\u0103 frecvent o retoric\u0103 a singur\u0103t\u0103\u0163ii, dar nu a singularit\u0103\u0163ii, \u00een care insul nu se simte devastat, dimpotriv\u0103, \u00ee\u015fi construie\u015fte din solitudine aproape un blazon, p\u0103r\u00e2nd a se sim\u0163i, deci, \u00eennobilat prin absen\u0163a replicii dinspre cea pierdut\u0103:  pl\u00e2nsul nu se leag\u0103 de fericire \/ de dragoste. \u00cen plus, o tent\u0103 ludic\u0103, ironic\u0103 \u015fi autoironic\u0103 se insinueaz\u0103 printre g\u00e2nduri \u015fi sim\u0163iri: locuiesc \u00eentr-un oftat capitonat \/ regrete ca purecii mu\u015fc\u0103 \/ oftatu-i ie\u015fire din cu\u015fc\u0103 \/ la cap\u0103tul spiralei \/ unui vis prea visat.<br \/>\n         \u00centre tr\u0103irea nemijlocit\u0103 \u015fi privirea meditativ\u0103 c\u0103tre aceasta, \u00ee\u015fi face loc, firesc, asemenea respira\u0163iei, prin imboldul dat de inspira\u0163ie, arta, determin\u00e2ndu-l s\u0103 tind\u0103 spre un spa\u0163iu spiritual,  supradimensionat prin absen\u0163\u0103, dar nu anulat prin uitare, din moment ce clameaz\u0103: Taj Mahal dorul de tine \/ \u00een ce hal m\u0103 fr\u0103m\u00e2nt\u0103. Dar inspira\u0163ia are \u015fi \u00een poem dubl\u0103 semnifica\u0163ie, iar, \u00een ambele sensuri, e manifestare vital\u0103, adun\u00e2nd \u00eenl\u0103untrul eului energiile lumii, prin for\u0163a catalizatoare a dragostei: \u00eemi e\u015fti \/ inspira\u0163ia \/ te trag \u00een piept \/ \u00een mine \/ te umplu de soare-n rubine.<br \/>\n         Printre \u015foaptele dintr-un poem, venind dinspre un \u00een\u0163elept, se alege o defini\u0163ie surprinz\u0103toare: femeia\u2026 e fructul \/ dezraiului\u2026, dar, \u00een logica textului artistic,  aceast\u0103 afirma\u0163ie e posibil\u0103 fiindc\u0103, reiter\u00e2nd iubirea orfic\u0103, eul poetic reface, de fapt, drumul ini\u0163iatic al oric\u0103rui ins care, prin dragoste, se construie\u015fte suferind, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd, tr\u0103ind, a\u015fadar, cu adev\u0103rat, sau ren\u0103sc\u00e2ndu-se \u00eemplinit prin toate acestea, de la epoca adamic\u0103 \u00eencoace, al c\u0103rei prim  pas spre cunoa\u015ftere a \u00eensemnat \u015fi primul moment al p\u0103r\u0103sirii, \u00eentr-un anume fel, a edenului.<br \/>\n         Iubirea, \u00een poeziile lui Lauren\u0163iu-Ciprian Tudor, e mereu disecat\u0103 \u015fi adunat\u0103, din secven\u0163e, gesturi, de obicei amprentate l\u0103untric, ca un sigiliu pe doar aparent efemera rulada trecutului: am g\u0103sit urma unui s\u0103rut \/ \u015fi urmele s\u00e2nilor \/ reg\u0103sesc gesturi numai pentru tine \/ numai ale tale \/ un geam\u0103t, un extaz, o lacrim\u0103.<br \/>\n         O nou\u0103 expresie, dar acelea\u015fi atitudini, acelea\u015fi sim\u0163iri traverseaz\u0103 sufletul fiin\u0163ei supuse iubirii, de la care a\u015fteapt\u0103, dar \u015fi c\u0103reia vrea s\u0103-i d\u0103ruiasc\u0103 filmul cu happy \/ f\u0103r\u0103 de end, pentru a-\u015fi putea st\u0103p\u00e2ni iubita (frumoasa naibii), cu mixerul bra\u0163elor lacome, \u00eempins de speran\u0163\u0103 spre-al nou\u0103lea cer \/ de pe pulpe, a\u015fa \u00eenc\u00e2t, \u00eentre senzual \u015fi senzorial, eul nu alege, doar adun\u0103 \u015fi admir\u0103, concomitent, voyeurist \u015fi epicurian. Prin urmare, ca orice \u00eendr\u0103gostit, vrea \u015fi simte c\u0103 lumea \u00eencepe cu sine (prima vedere peste primul ochi \/ iubindu-te), centrul lumii fiind, la urma urmei, apanajul s\u0103u: toate g\u00e2ndurile\/ toate drumurile duc la Roma ta.<br \/>\n         Cu oarecare calm, resemnare, poetul accept\u0103 \u015fi ideea \u00eentoarcerii \u00een marsupiul de hum\u0103 \/ \u015fi burta p\u0103m\u00e2ntului, dar senin\u0103tatea acesta \u00eei e dat\u0103, \u00een mod firesc, de tinere\u0163ea pe care, f\u0103r\u0103 s\u0103 o afirme, o percepe ca pe un scut, care \u00eel \u0163ine \u00eenc\u0103 departe de momentul pe care-l convoac\u0103 \u00een g\u00e2nd \u00een spa\u0163iul liric, \u00een marjele posibilului, departe \u00eenc\u0103 de probabil.<br \/>\n         Cu note, c\u00e2teodat\u0103, zeflemitoare, \u00een poemele sexoase, de pild\u0103, poetul transfer\u0103 \u00een planul scriiturii imagini onirice, fragmente de suflet, uneori escamotate, alteori denudate, ca pentru abla\u0163iuni ritualice, purificatoare: gol \/ pu\u015fca \/ la r\u0103sfirarea pletelor m\u0103rii; \/ m-am re-tras \u00een noapte \/ s\u0103 fac loca\u015furi, g\u0103uri \/ pentru s\u0103dit stele.<br \/>\n         \u00cen poemul eu \u015fi Eu, poetul \u00ee\u015fi dezv\u0103luie ceea ce \u00een poeziile de p\u00e2n\u0103 aici, din volum, doar se sugera: dubla identitate a sinelui, f\u0103r\u0103 ca aceste dou\u0103 laturi s\u0103 fie antinomice, fiindc\u0103 eul primar (eu-\u00eensumi) \u015fi eul cel\u0103lalt (eu-lep\u0103datul) formeaz\u0103, de fapt, Eul \/ Marele \u00een care se \u00eengem\u0103neaz\u0103 micul, m\u0103runtul, dar inalienabilul, premisa celui din urm\u0103, cel care poate accede la lumea pururi fiitoare.<br \/>\n         Un imaginar alc\u0103tuit din \u201emateriale\u201d a c\u0103ror reunire, neap\u0103rat insolit\u0103, contribuie la conturarea originalit\u0103\u0163ii versurilor lui Lauren\u0163iu-Ciprian Tudor (cofragul unui singur ou \/ e pieptul t\u0103u sau snopuri de doruri \/ cu nervuri colbuite \/ str\u00e2ng \/ firele de\u015firate ale soarelui sau ve\u015fnicia sc\u00e2r\u0163\u00e2ie la col\u0163uri etc.), care pot fi citite \u00een direc\u0163ii diferite, mai ales c\u0103, la fel cum procedeaz\u0103 mul\u0163i autori contemporani, \u015fi el eludeaz\u0103, de obicei unele norme lingvistice, iar absen\u0163a \u2013 \u00een majoritatea cazurilor \u2013 punctua\u0163iei d\u0103 posibilitatea lectorului s\u0103 segmenteze textul a\u015fa cum crede \/ simte \u015fi s\u0103 poat\u0103 extrage fragmente care, poate, \u00een viziunea poetului, aveau alte conexiuni \u00een cadrul \u00eentregului.<br \/>\n         Amestec de rafinament, cu evidente r\u0103d\u0103cini livre\u015fti, \u015fi de nuan\u0163e de sictir, intrinsec balcanic, atmosfera poemelor lui L.-C. Tudor traduce uneori tumultul facerii, caznele acestuia, ale contur\u0103rii perspectivei mundane a unui eu dornic s\u0103 se \u00eencarce cu toate sevele vie\u0163uirii, sub (aproape) indiferent ce form\u0103: sunt cerceta\u015f de ora\u015f \/ sol \u015fi spion \/ prima genera\u0163ie, prin arealul ini\u0163iatic, \u00een care poezia e dor, e chemare \/ c\u0103reia, exact \u00een momentul scrierii, \/ \u00eei r\u0103spunzi, singura stare \u00een care g\u00e2ndul t\u0103u tr\u0103ire e. Iar noul Icar \/ ne\u00eencrez\u0103tor \u00een rachete \/ bea poeme.<br \/>\n         O poezie, a\u015fadar, \u00een pas cu vremea, dar, totodat\u0103, conectat\u0103 la valorile perene este cea a lui Lauren\u0163iu-Ciprian Tudor, care \u00eei ofer\u0103 cititorului un timbru sensibil \u015fi ferm totodat\u0103, al unui poet care-\u015fi dureaz\u0103 loc \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, pentru a \u00eencheia \u00een nota str\u0103mo\u015feasc\u0103, pe care a adus-o autorul \u00een motto, urm\u00e2nd \u00eendemnul festina lente, dar temeinic. <\/p>\n<p><strong><br \/>\nMu\u015fata Matei: Hazardul unui nou mileniu<\/strong><\/p>\n<p>         Ap\u0103rut\u0103 \u00een edi\u0163ie bilingv\u0103, rom\u00e2no-englez\u0103, la Editura Princeps Edit din Ia\u015fi, \u00een 2011,  cu o prefa\u0163\u0103 semnat\u0103 de Daniel Corbu (Mu\u015fata Matei sau poezia metafizic\u0103 a genera\u0163iei lirice laptopice) \u015fi cu o postfa\u0163\u0103 de Nina Josu (Mu\u015fata Matei \u2013 noutate \u015fi destin), placheta de versuri Hazardul unui nou mileniu este rodul talentului foarte tinerei Mu\u015fata Matei (n. 1989), speran\u0163\u0103 a literaturii rom\u00e2ne de peste Prut.<br \/>\n         Cartea se deschide cu o Ars poetica, \u00een care autoarea \u00ee\u015fi sintetizeaz\u0103 g\u00e2ndurile, impresiile, pe care i le genereaz\u0103 nu at\u00e2t ceea ce \u00een planul expresie nume\u015fte veacul trecut sau secolul apus, care pare c\u0103 nu vrea s\u0103-\u015fi \u00eenchid\u0103 u\u015file, c\u00e2t epoca fiin\u0163ei de care urmeaz\u0103 s\u0103 se despart\u0103, o margine a clipei care se \u00eenvecineaz\u0103 cu speran\u0163a unei noi armonii \u015fi care \u00eei determin\u0103 fire\u015fti nelini\u015fti, ca orice \u00eent\u00e2lnire cu noul.<br \/>\n         Dac\u0103 primul poem e mai mult constatativ, \u00een cele care urmeaz\u0103, starea meditativ\u0103 se  interfereaz\u0103, f\u0103r\u0103 a se putea spune care are pondere mai mare, cu manifest\u0103ri n\u0103valnice, trecerea de la calm la impetuozitate fiind specific\u0103 v\u00e2rstei pe care tocmai o traverseaz\u0103 autoarea versurilor \u015fi, de aceea, elanurile pe care le exprim\u0103  poezia ei \u2013 uneori amintind de romantism \u2013 nu sunt deloc surprinz\u0103toare \u00eentr-o asemenea conjunctur\u0103. Astfel, s\u0103 m\u0103 \u00eenal\u0163 peste orizont ori s\u0103 m\u0103 pr\u0103bu\u015fesc odat\u0103 cu vulturii, sunt, de pild\u0103, secven\u0163e care traduc tr\u0103irile poetei.<br \/>\n         \u00centre a\u015ftept\u0103rile mele, cu care dep\u0103rt\u0103rile se hr\u0103nesc hulpav \u015fi privirea ta plin\u0103 de nesomnul a\u015ftept\u0103rii, autoarea \u00ee\u015fi d\u0103 la iveal\u0103 c\u0103ut\u0103rile, tatonarea drumului, fie \u00een zbor (ca o adiere de v\u00e2nt peste r\u00e2urile s\u00e2nger\u00e2nde), fie p\u0103\u015find descul\u0163\u0103 prin j\u0103ratic, peste zgura lavei \/ cu aripile fr\u00e2nte \u00eencerc s\u0103 m\u0103 ridic, a\u015fteptarea fiind aici un laitmotiv, asociat dorin\u0163e de schimbare, de accelerare a devenirii.<br \/>\n         \u00cen aceea\u015fi paradigm\u0103 amintit\u0103, a tranzi\u0163iei de la o v\u00e2rst\u0103 la alta, planul imaginarului artistic pe care \u00eel compune Mu\u015fata Matei, mai ales \u00een primele poeme care alc\u0103tuiesc volumul, e u\u015for conven\u0163ional, punctat de aisbergurile pornite \u00een larg, de compara\u0163ia a\u015ftept\u0103rilor cu sunetul unui clopot \u00een biserica p\u0103r\u0103sit\u0103, e animat de mieii albi cu ochi bl\u00e2nzi ce se jucau cu mine, \u00een timp ce, doar ca o constatare, amurgul agonizeaz\u0103 etc.<br \/>\n         Indiferent \u00eens\u0103 c\u0103 este vorba de imagini insolite, structurate cu talentul artistului \u00een drum spre maturizare sau de altele, devenite cli\u015feu, \u00een care se resimte absolut normala influen\u0163\u0103 a scrierilor altor creatori, \u00een poezia Mu\u015fatei Matei se descoper\u0103 disconfortul pe care \u00eel tr\u0103ie\u015fte spiritul sensibil, la o v\u00e2rst\u0103 at\u00e2t de t\u00e2n\u0103r\u0103, c\u00e2nd impactul cu un real contondent pentru aspira\u0163iile sale, dar \u015fi necesitatea  desprinderii de spa\u0163iul, \u00een general ocrotitor, al  primilor pa\u015fi \u00een via\u0163\u0103 \u015fi, cu prec\u0103dere, al visului, bulverseaz\u0103. Sunt, a\u015fadar, naturale  lacrimile \u015fi frica de nou, \u00een aceast\u0103 conjunctur\u0103,  poeta pomenind frica mea pentru aceast\u0103 lume sau v\u0103z\u00e2nd lumea printre lacrimi, sintagme care transpun  \u00een poezie zbuciumul pierderii inocen\u0163ei.<br \/>\n         Primii pa\u015fi \u00een noua etap\u0103 sunt pa\u015fi \u00een noapte, care o desprind de \u0163\u0103rmurile unde-am fost, de unde se mai aude \u00eembietor, asemenea c\u00e2ntecului sirenelor, c\u0103 un vechi c\u00e2ntec mai sun\u0103, \u00eens\u0103, cu siguran\u0163\u0103, drumul oricui are o singur\u0103 direc\u0163ie, \u00eenainte, \u015fi, fiindc\u0103 \u00eentoarcerea  este imposibil\u0103, trecutul tot devine ofrand\u0103 timpului.<br \/>\n         O stare vecin\u0103 cu panica str\u0103bate uneori poeziile Mu\u015fatei Matei, \u00eentr-un context pe care-l percepe ca delirant, zgomotos \u015fi, de aceea, nelini\u015ftitor: \u2026 parc\u0103 zilele \u015fi nop\u0163ile au c\u0103zut \u00een delir, iar, alteori, nu se aude dec\u00e2t c\u0103derea fulgilor peste \u0163iglele de aram\u0103 \/ peste golul mormintelor \/ peste cadavrele timpului apus \/ \u00een clipa c\u00e2nd \u00ee\u015fi strig\u0103 destr\u0103marea.<br \/>\n         Tentativele de \u00een\u0163elegere a sinelui sunt o preocupare constant\u0103, exprimat\u0103 de-a lungul c\u0103r\u0163ii, at\u00e2t direct (nu cunosc nimic din adev\u0103rul propriului eu \/ sunt ca o piatr\u0103 ce vrea s\u0103-\u015fi creasc\u0103 aripi \/ s\u0103 se-nal\u0163e din ad\u00e2ncul m\u0103rii \u00een sferele de \u00eenceput), c\u00e2t, \u00eendeosebi, indirect, prin investigarea universului imediat, al vie\u0163uirii nemijlocite, \u00een care \u00ee\u015fi caut\u0103 calea (La hotarul dintre nesomn \u015fi uitare, acolo unde stau la p\u00e2nd\u0103 hienele fricii).<br \/>\n          \u00cencerc\u0103rile de autocunoa\u015ftere \u00eembrac\u0103 adeseori forma defini\u0163iei poetice, realizat\u0103 prin apelul  la elemente ale lumii din afara sinelui: sunt ca o toamn\u0103 \u00eempietrit\u0103 \u00een cuvinte \/ ce nu pot exprima al ei decor), iar nota u\u015for desuet\u0103 \u2013 ca \u00een versurile de mai sus \u2013, venind din tendin\u0163a spre prozodia tradi\u0163ional\u0103, nea\u015fteptat\u0103, de obicei, la un autor at\u00e2t de t\u00e2n\u0103r, poate fi tot o consecin\u0163\u0103 a amintitelor c\u0103ut\u0103ri ale sinelui.<br \/>\n         Un lirism care transpune fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile eului aflat la confluen\u0163a dintre adolescen\u0163\u0103 \u015fi prima treapt\u0103 a apropierii maturit\u0103\u0163ii este nota dominant\u0103 a acestei c\u0103r\u0163i, \u00een care t\u00e2n\u0103ra autoare \u00ee\u015fi m\u0103rturise\u015fte angoasele, dar \u015fi exalt\u0103rile pe care le tr\u0103ie\u015fte, vr\u00e2nd s\u0103 transfere, prin intermediul poeziei, \u00een lume, latura inefabil\u0103 a vie\u0163ii. De aceea poate, subordonate temei centrale a volumului \u2013 cunoa\u015fterea de sine \u2013, pus\u0103 sub semnul hazardului unui nou mileniu, poeta adun\u0103 \u00eentre pagini concretul \u015fi abstractul, timpul (prezent \u015fi istorie; etern \u015fi efemer), imediatul \u015fi departele, tr\u0103irea \u015fi amintirea tr\u0103irii, p\u0103m\u00e2ntescul \u015fi astralul (Cosmogonie), ziua \u015fi noaptea, incertitudinea, \u00eentr-o dorin\u0163\u0103 nest\u0103p\u00e2nit\u0103, specific\u0103 v\u00e2rstei, de a arde etapele, de a lua \u00een st\u0103p\u00e2nire, c\u00e2t mai repede, ceea ce se parcurge pas cu pas, \u00een ciuda oric\u0103rei voin\u0163e, dup\u0103 legile nescrise ale firii.<br \/>\n         \u015ei, drept concluzie, \u00eel voi cita pe Daniel Corbu, care, \u00een prefa\u0163a c\u0103r\u0163ii, afirm\u0103: Basarabeanca Mu\u015fata Matei e unul dintre poe\u0163ii de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 care promit enorm. Urmeaz\u0103 \u00eens\u0103 ca talentul ei \u015fi timpul s\u0103 decid\u0103 locul pe care \u00eel va avea, raportat la poezie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Mioara Bahna Metamorfoza \u2013 \u00eentre evadare \u015fi la\u015fitate: Locomotiva Noimann de Nichita Danilov Debut\u00e2nd realist-obiectiv, romanul Locomotiva Noimann \u2013 Editura<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20267"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20267"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20267\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20269,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20267\/revisions\/20269"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20267"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20267"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20267"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}