{"id":20252,"date":"2023-01-31T19:42:47","date_gmt":"2023-01-31T16:42:47","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20252"},"modified":"2023-01-30T19:43:14","modified_gmt":"2023-01-30T16:43:14","slug":"spatii-culturale-nr-23-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20252","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 23 (9)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Gheorghe DR\u0102GAN<\/strong><\/p>\n<p><em>\u201e&#8230; a\u015fa se scrie istoria!\u201d<\/em><\/p>\n<p><strong>1960-1980. A\u015fchii din limba de lemn<\/strong><\/p>\n<p>Cuv\u00e2ntul practic\u0103 este un stereotip, consecin\u0163\u0103 a permanentei intoxic\u0103ri cu frazeologia \u201e\u00eenv\u0103\u0163\u0103turii marxist-leniniste\u201d. Se  insist\u0103 pe \u201epractica social\u0103\u201d \u015fi \u201epractica organizatoric\u0103\u201d, pe \u201emunca de l\u0103murire de la om la om\u201d, pe diferitele practici \u015fi metode de influen\u0163are \u015fi \u00eendoctrinare; \u00een fine, sub Ceau\u015fescu se abuzeaz\u0103 de \u201epractica revolu\u0163ionar\u0103\u201d. Circul\u0103 \u015fi o zical\u0103 ad-hoc: \u201eTeoria ca teoria, dar practica te omoar\u0103!\u201d. Practic\u0103 este nelipsit \u015fi \u00een limbajul tehnic: se practic\u0103 un orificiu, o fant\u0103 etc. Noi \u00een\u015fine, colegii de birou din pod de la Palatul Culturii (Ia\u015fi),  practic\u0103m cu s\u00e2rg limba de lemn \u00een \u015fedin\u0163e, \u00een rapoartele de serviciu etc.  Se intr\u0103 \u00eentr-o rutin\u0103 din care ne mai scoate doar c\u00e2te un episod ca acesta: Intr\u0103 \u00een biroul nostru (prin 1972-1973) un cet\u0103\u0163ean venit din Pa\u015fcani \u00een \u201ecapitala cultural\u0103\u201d a Moldovei, d\u0103 bun\u0103-ziua \u015fi se recomand\u0103 scurt: \u201ePe mine, practic, m\u0103 cheam\u0103 Burduja!\u201d (subl. mea). L-am citat apoi de multe ori, pentru a mai destinde atmosfera \u00eemp\u0103nat\u0103 cu a\u015fchiile limbii de lemn cultivate cu mult\u0103 \u201easinuitate\u201d (Caragiale!) de culturnicii \u015fi ideologii regimului comunist din Rom\u00e2nia. Astfel, ne f\u0103ceam  a uita (pentru confortul nostru!) c\u0103 \u015fi noi \u201ene aducem aportul\u201d etc., de\u015fi \u201emunca cu cartea\u201d (suntem redactori de editur\u0103) ne impune \u201es\u0103 \u0163inem ridicat\u0103 \u015ftacheta\u201d \u00een practicarea limbii rom\u00e2ne literare. \u201eFacem \u015fi noi ce putem!\u201d \u2013 g\u00e2ndeam f\u0103r\u0103 a o spune, plas\u00e2ndu-ne non\u015falant \u00eentre modestie \u015fi la\u015fitate.<br \/>\n1976. Ciripitorii<br \/>\nLucr\u0103tor \u00een redac\u0163ia editurii Junimea, Ia\u015fi. Facem o \u201eclac\u0103\u201d la corectarea fi\u015felor de program editorial. Colegul Vasile \u015e. descoper\u0103 dup\u0103 mine (eu fac doar revizia \u201estilistic\u0103\u201d) o sc\u0103pare de liter\u0103: \u00een loc de Dinamizarea satului rom\u00e2nesc scrie  Dinamitarea\u2026 (\u015ei nici nu \u00eencepuse campania masiv\u0103 de distrugere a satelor!).  Eu doar glumesc: \u201d &#8211; Am l\u0103sat gre\u015feala  inten\u0163ionat, ca s\u0103 ai  satisfac\u0163ia de a-mi fi m\u0103car o dat\u0103 superior!\u201d. Numai c\u0103 \u015feful este informat  c\u0103 sabotez \u201eacurate\u0163ea ideologic\u0103\u201d a publica\u0163iilor  editurii. \u00cenc\u0103 o bil\u0103 neagr\u0103 pentru mine! Alt\u0103dat\u0103 corectez, prin telefon, o gre\u015feal\u0103  \u00eentr-un \u015fpalt pe care scrisesem deja \u201eBun de tipar\u201d. \u015eeful afl\u0103 imediat, prin bun\u0103voin\u0163a aceluia\u015fi coleg, care a ridicat primul receptorul. Suport be\u015fteleala de rigoare. Se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 m\u0103 deranjeze aerele de \u201ec\u0103rturar\u201d ale unui contabil din Centrala editorial\u0103, a\u015fa c\u0103 hot\u0103r\u0103sc s\u0103-i trimit o scrisoare explicativ\u0103. Nu am apucat s\u0103 dactilografiez dec\u00e2t vreo 5-6 r\u00e2nduri, c\u0103 \u015feful m\u0103 \u015fi cheam\u0103 la ordine: \u201e \u2013 Nu ai nici c\u0103derea \u015fi nici competen\u0163a etc. etc.!\u201d Acela\u015fi binevoitor coleg de birou fusese extrem de prompt \u00een  informarea \u201edirec\u0163iunii\u201d. Nu m\u0103 mai mir c\u00e2nd aflu c\u0103 Vasile \u015e. pleac\u0103 \u015fi \u00een vara asta \u00een Belgia, de\u015fi exist\u0103 instruc\u0163iuni clare la \u201esecuritatea\u201d vizelor: cet\u0103\u0163eanul rom\u00e2n nu are dreptul s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 \u00een Vestul capitalist dec\u00e2t o dat\u0103 la doi ani. Nu este greu de r\u0103spuns cum ob\u0163ine el  dreptul la excep\u0163ie\u2026  \u00cen fine, la un moment dat amicul trebuie s\u0103 plece din editur\u0103, deoarece doctorii-autori de la care luase \u201e\u015fpag\u0103\u201d au reclamat. \u201e\u00cen schimb\u201d, \u00eemi este \u201eplantat\u0103\u201d \u00een birou o persoan\u0103 feminin\u0103, care obi\u015fnuie\u015fte s\u0103 m\u0103 \u00eentrebe, dup\u0103 vreo bazaconie debitat\u0103 de Ceau\u015fescu la televizor: \u201eCe p\u0103rere ave\u0163i despre ce a spus \u015feful cel mare asear\u0103 cu privire la\u2026\u201d.   Nu-i mai r\u0103spund, dup\u0103 ce un fost ofi\u0163er de securitate, administrator \u201ela noi\u201d, \u00eemi spune c\u0103 a  \u00eent\u00e2lnit-o pe \u201edoamna\u201d la Secu, nu m\u0103n\u0103stirea, ci institu\u0163ia unde se predau rapoarte \u015fi note informative. Respectivului administrator \u00eei solicit h\u00e2rtie de scris pe notele ariei B\u0103rbierului lui Mozart: \u201eDomnu Ilie\/ Da\u0163i-mi h\u00e2rtie\/ Ca s\u0103 mai bat\/ Un referat, un referat!\/ Un referat de acceptare\/ Pilit cu pila cea mai mare\u2026\u201d. Cred c\u0103 m-a avertizat dintr-o anume simpatie. [Pe dumneaei, ciripitoarea, am identificat-o \u00eentr-un raport al Securit\u0103\u0163ii Ia\u015fi, cu nr. 114\/ 12.09.1986, pag.1: \u201einformator, cu studii superioare, corector, recrutat \u00een 1983\u201d. La nu \u015ftiu c\u00e2\u0163i ani dup\u0103 \u201erevolu\u0163ie\u201d \u015fi-a \u201etras\u201d editur\u0103: Ars longa. Se pare c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, \u201ears longa, turn\u0103toria brevis est!\u201d. Dac\u0103 nu s-o fi lungit \u015fi \u201earta informativ\u0103\u201d p\u00e2n\u0103  \u00een regimul neo-comunist\u2026]<br \/>\n1978. Limba noastr\u0103-i o comoar\u0103\u2026<br \/>\nO comoar\u0103 lemnoas\u0103 adesea, conform standardelor impuse de \u201eministerul limbii\u201d din structura statului comunist. Exemplific cu o banal\u0103 bro\u015fur\u0103 ce con\u0163ine \u201einstruc\u0163iuni de utilizare\u201d pentru ma\u015fina de sp\u0103lat \u201eAlbalux\u201d. Repara\u0163iile \u00een termenul de garan\u0163ie sunt executate de \u201ecooperative autorizate\u201d, \u201ebotezate\u201d pe limba de lemn a \u201etovar\u0103\u015filor\u201d: \u00cenainte, Viitorul, Flac\u0103ra, R\u0103s\u0103ritul, Zorile, Victoria, \u00cenfr\u0103\u0163irea, St\u0103ruin\u0163a, S\u00e2rguin\u0163a, Munca colectiv\u0103, Av\u00e2ntul, Drum nou, Via\u0163a nou\u0103, Sporul, H\u0103rnicia, Munca, Munc\u0103 \u015fi produc\u0163ie etc. Nume ce se repet\u0103 \u00een zeci de ora\u015fe \u015fi t\u00e2rguri m\u0103r\u015f\u0103luind \u00eenainte cu av\u00e2nt pe drumul nou spre victoria muncii colective, spre r\u0103s\u0103ritul ce ofer\u0103 o via\u0163\u0103 nou\u0103 \u00eenfr\u0103\u0163it\u0103 \u00een h\u0103rnicie, st\u0103ruin\u0163\u0103 \u015fi s\u00e2rguin\u0163\u0103! Ura! Tr\u0103iasc\u0103 \u201eAlbalux\u201d!<\/p>\n<p><strong> 1990. Amintiri din deten\u0163ie<\/strong><\/p>\n<p>Dup\u0103 c\u0103derea lui Ceau\u015fescu, Sandu Curiman a rememorat pe larg, f\u0103r\u0103 team\u0103, episoade  tr\u0103ite \u00een lag\u0103rele \u201ecomunismului victorios\u201d, anii 1951-1954. L-am rugat s\u0103 scrie. A umplut c\u00e2teva pagini (are v\u00e2rsta de 80 ani) despre cele tr\u0103ite dup\u0103 arestare.  \u00cenainte reu\u015fise s\u0103 se ascund\u0103 vreo nou\u0103 luni, lucr\u00e2nd ca stupar \u00een zona Lehliu. L-au ajutat nepo\u0163ii s\u0103i, Polixenia \u015fi Bebe Popescu. Transcriu prima pagin\u0103 din m\u0103rturiile sale:<br \/>\n\u201e1951 \u2013 Arestat de securitatea din Lehliu, jude\u0163ul Ialomi\u0163a. Transferat la B\u00e2rlad, dup\u0103 trei zile, la sediul securit\u0103\u0163ii. Acolo a \u00eenceput calvarul, fiind torturat cu diferite metode. B\u0103t\u0103i la palm\u0103 \u015fi peste bra\u0163, \u00eenc\u00e2t nu mai puteam s\u0103 \u0163in lingura \u00een m\u00e2n\u0103, pentru a m\u00e2nca mizerabila ciorb\u0103 cu varz\u0103 murat\u0103 sau mur\u0103turi fierte. \u0162inut nop\u0163i \u00eentregi \u00een genunchi sau \u00eentr-un picior. B\u0103t\u0103i la t\u0103lpi \u015fi peste maxilare, distrug\u00e2ndu-mi dantura. \u00cen timp ce eram \u00een pozi\u0163ia \u00een genunchi, sublocotenentul Popa Dumitru  m\u0103 ridica de musta\u0163\u0103 smulg\u00e2ndu-mi fire de p\u0103r. Au fost momente c\u00e2nd eram l\u0103sat singur \u00een camera de tortur\u0103. Mi se d\u0103dea obi\u015fnuita coal\u0103 de h\u00e2rtie, pentru a scrie declara\u0163ii a\u015fa cum mi se dictase, fiind for\u0163at s\u0103 recunosc unele acuza\u0163ii fictive. \u00cen timp ce eram l\u0103sat singur \u00een acest a\u015fa-zis \u201ebirou\u201d, mi se l\u0103sa un pistol pe mas\u0103 (desigur c\u0103 nu era \u00een stare de func\u0163ionare) pentru a m\u0103 \u00eencerca, s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 pun m\u00e2na pe el. Probabil c\u0103 \u00een acest timp eram supravegheat din camera vecin\u0103, printr-un mod special amenajat. Am fost internat pe timp de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een spitalul din B\u00e2rlad, sub paz\u0103 sever\u0103, \u00een urma unei greve a foamei de dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni\u2026\u201d<br \/>\n[Au urmat \u201esejururi\u201d succesive la Hu\u015fi,  Jilava, Ghencea, Chirnogi, Ulmeni, iar Ghencea, Canalul Dun\u0103rea \u2013 Marea Neagr\u0103 (Coasta Gali\u015f, Poarta Alb\u0103), One\u015fti \u2013 nota mea, Gh.D.]<br \/>\n\u201eDup\u0103 eliberare am fost obligat a m\u0103 prezenta la securitate, o dat\u0103 sau de dou\u0103 ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. Mi se cerea s\u0103 mai dau c\u00e2te o declara\u0163ie; iar alt\u0103 dat\u0103, doar pentru a face act de prezen\u0163\u0103. \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103 am fost p\u0103lmuit \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri de c\u0103tre maiorul Toder\u0103u, pentru motivul c\u0103 nu am dat unele informa\u0163ii cerute.\u201d<br \/>\n[Aceste \u201einforma\u0163ii\u201d i-ar fi asigurat libertatea, ca multor cet\u0103\u0163eni cu antecedente politice (activi, sau numai simpatizan\u0163i),  care nu au avut puterea s\u0103 refuze trocul cu regimul de dictatur\u0103 comunist\u0103. Ar fi primit func\u0163ii, privilegii. Dar urma\u015ful vechilor r\u0103ze\u015fi moldoveni nu \u015fi-a murd\u0103rit  con\u015ftiin\u0163a: a executat o \u201epedeaps\u0103 administrativ\u0103\u201d, f\u0103r\u0103 a fi judecat sau condamnat. Pe c\u00e2nd era fugar l-a \u00eencercat g\u00e2ndul retragerii \u00een mun\u0163i, al\u0103turi de partizanii anticomuni\u015fti (era un tr\u0103g\u0103tor de elit\u0103!), dar l-a oprit g\u00e2ndul la suferin\u0163ele familiei. A fost un om, ca mul\u0163i al\u0163ii\u2026]<\/p>\n<p>La peste 8o de ani, cu o memorie \u00eenc\u0103 vie \u015fi m\u00e2na ceva mai nesigur\u0103, Sandu Curiman pune pe h\u00e2rtie ceea ce, p\u00e2n\u0103 \u00een decembrie 1989, nu ar fi avut curajul nici s\u0103 recite, nici s\u0103 c\u00e2nte. Sunt amintirile \u201ede ne\u015fters\u201d din anii 1951-1954, \u201epetrecu\u0163i\u201d la Poarta Alb\u0103, Coasta Gali\u015f \u015fi alte lag\u0103re de munc\u0103, unde elita rom\u00e2neasc\u0103 a suferit, a trudit, a murit, dar a \u015fi visat, \u00een vers \u015fi \u00een c\u00e2ntec, la  redob\u00e2ndirea libert\u0103\u0163ii. Reproduc mai jos, din h\u00e2rtiile r\u0103mase dup\u0103 moarte, dou\u0103 poezii pe care s-ar putea s\u0103 le fi compus el \u00eensu\u015fi (poet sensibil, foarte citit \u015fi \u00eenzestrat cu un remarcabil sim\u0163 pentru limb\u0103), sau doar le-a memorat de la colegii  de suferin\u0163\u0103, unii dintre ei fiind scriitori deja afirma\u0163i, precum Robert Kahuleanu. (Ulterior, acesta va reveni \u00een publicistica literar\u0103 cu numele \u2013 sper c\u0103 nu m\u0103 \u00een\u015fel \u2013 Andrei Ciurunga).  A\u015f fi recunosc\u0103tor cititorului care va avea norocul s\u0103 identifice cu certitudine pe autorul acestor piese lirice. <\/p>\n<p><strong> \u00cenfloresc salc\u00e2mii\u2026<\/strong><\/p>\n<p>\t\u00cenfloresc salc\u00e2mii \u015fi noi tot \u00eenchi\u015fi!<br \/>\nCobor\u00e2m \u00een moarte tot urc\u00e2nd pe schele<br \/>\nFrun\u0163ile sub care \u00eenfloresc narci\u015fi<br \/>\n\u015ei-au dormit adesea turme de gazele.<\/p>\n<p>\u00cenfloresc salc\u00e2mii, iar parfumul lor \u2013<br \/>\nPentru noi odat\u0103 suflet de imagini \u2013<br \/>\nTot mai mult \u00eenal\u0163\u0103 stelele de dor<br \/>\nPeste suferin\u0163e \u015fi peste paragini.<\/p>\n<p>Noaptea peste s\u00e2rme noi ne arunc\u0103m<br \/>\nSufletele noastre s\u0103 umble prin \u0163ar\u0103\u2026<br \/>\n\u00cenfloresc salc\u00e2mii \u2013 tot mai des vis\u0103m<br \/>\nC\u0103 e cea din urm\u0103 neagr\u0103 prim\u0103var\u0103!<\/p>\n<p><strong><br \/>\nDac\u0103\u2026<\/strong><\/p>\n<p>Dac\u0103 rechem f\u0103ptura ta<br \/>\n\u00cen nep\u0103truns surghiun,<br \/>\nO reg\u0103sesc, iubita mea,<br \/>\n\u00cen florile de prun<\/p>\n<p>P\u0103zit\u0103-n margine de cer<br \/>\nDe umbre de salc\u00e2m<br \/>\nCe st\u0103vilesc cu \u0163epi de fier<br \/>\nAl meu de-al t\u0103u t\u0103r\u00e2m.<\/p>\n<p>P\u0103trund prin gratii alb\u0103strui<br \/>\nMiresme ce m\u0103 fr\u00e2ng<br \/>\nAidoma s\u0103rutului<br \/>\nCu prospe\u0163imi de cr\u00e2ng.<\/p>\n<p>Alearg\u0103 vremea-n simfonii<br \/>\nDe geruri \u015fi de cald,<br \/>\nPe t\u00e2mpla ta mestecenii<br \/>\n\u0162es al durerii alb<\/p>\n<p>Ce-ncet-\u00eencet \u00ee\u0163i va nimba<br \/>\n\u015euvi\u0163e de argint<br \/>\nPe care iar \u00eemi voi plimba<br \/>\nTremur\u0103tor alint.<br \/>\n2012. \u201d \u2026Ne urm\u0103re\u015fte \u00eenc\u0103\u201d<\/p>\n<p>4 martie. Spre diminea\u0163\u0103, vis cu revenirea \u00een biroul din cl\u0103direa unde am lucrat din 1974, timp de vreo 12 ani, p\u00e2n\u0103 a fost demolat\u0103. \u00cen seara zilei nefaste din 1977, cu vreo or\u0103 \u015fi jum\u0103tate \u00eenainte de cutremur, citeam \u00een revista ambasadei americane un documentar despre zona seismic\u0103 din California \u015fi catastrofele de acolo. M-a oprit din lectur\u0103 o explozie teribil\u0103: era aruncat\u0103 \u00een aer funda\u0163ia fostei case a legionarilor de la R\u00e2pa Galben\u0103 (construit\u0103 de tineretul cuzist, dup\u0103 primul r\u0103zboi mondial). O buc\u0103\u0163ic\u0103 de beton a ajuns \u00een fereastra mea. Am plecat spre cas\u0103  tulburat de proasp\u0103ta  lectur\u0103 \u015fi de surpriza dinamit\u0103rii (neanun\u0163at\u0103 vecinilor!), chiar vizavi de  institu\u0163ia \u00een care lucram. La mai pu\u0163in de o or\u0103 a urmat catastrofalul cutremur din Rom\u00e2nia. Huruitul grozav venind din ad\u00e2ncuri m-a f\u0103cut s\u0103 cred \u00een prima secund\u0103 c\u0103 \u00een pia\u0163a din fa\u0163a blocului au ajuns tancurile sovietice (urmare a psihozei ocup\u0103rii \u0163\u0103rii de ru\u015fi, \u00eentre\u0163inut\u0103 de serviciul secret al dezinform\u0103rii, \u00een scop diversionist: \u201eRom\u00e2ni, dac\u0103 protesta\u0163i contra guvern\u0103rii comuniste, o p\u0103\u0163im ca ungurii \u015fi cehii: ne ocup\u0103 armata sovietic\u0103!\u201d). \u00cen a doua secund\u0103 mi-am amintit de falia seismic\u0103 San Andreas \u2013 California \u015fi am privit la \u00eembinarea grinzilor cu st\u00e2lpii de beton. Trosneau.<br \/>\nAzi, 4 martie 2012, am revenit, \u00een vis, \u201ela locul de munc\u0103\u201d din tinere\u0163e, cu acelea\u015fi frustr\u0103ri depozitate \u00een subcon\u015ftient. Acum mi-am uitat acolo haina cu actele \u015fi biletul de tren. \u00cen alte d\u0103\u0163i (\u015fi \u00een alte visuri) am revenit \u00een acela\u015fi birou pentru a recupera ce l\u0103sasem \u00een \u201efi\u015fetul\u201d metalic \u015fi \u00een sertare: dic\u0163ionare, c\u0103r\u0163i de informare, h\u00e2rtii personale. Niciodat\u0103 nu am reu\u015fit s\u0103 iau tot ce-mi apar\u0163inuse! De fiecare dat\u0103 g\u0103seam \u00een acea \u00eenc\u0103pere persoane str\u0103ine pentru care p\u0103ream invizibil. O camer\u0103 de institu\u0163ie cultural\u0103 unde am \u00eencercat s\u0103-mi fac treaba onest \u015fi unde am avut at\u00e2tea e\u015fecuri\u2026 Unde orice opinie exprimat\u0103 deschis era transmis\u0103 mai \u201esus\u201d \u015fi interpretat\u0103. Aici eram tras de limb\u0103 de \u201eturn\u0103torul de serviciu\u201d, aici imaginam proiecte editoriale neaprobate vreodat\u0103 sau preluate \u201ecreator\u201d de \u015feful ierarhic. Aici trebuia s\u0103 m\u0103 a\u015ftept zilnic la diferite reac\u0163ii din partea colaboratorilor considera\u0163i indezirabili de \u201econducere\u201d. Aceasta \u015ftie s\u0103 aplice anumite tehnici perverse de declinare a responsabilit\u0103\u0163ii, adic\u0103 s\u0103 ia castanele din foc cu m\u00e2na altuia. \u201eSpune-i lui Mihai Ursachi c\u0103 nu-i mai reedit\u0103m poezii vechi  \u2013 doar nu a ajuns scriitor clasic!\u201d \u00eemi zice Iacoban. Iar lui \u00eei spune c\u0103 ar da curs ofertei, dar se opune redactorul\u2026  Imi dau seama abia dup\u0103 ce so\u0163ia poetului refuz\u0103 s\u0103-mi r\u0103spund\u0103 la \u201ebun\u0103 ziua\u201d. La fel face \u015fi culturnicul Andrie\u015f, care \u00eemi returneaz\u0103 dosarele propuse spre publicare sub pretext c\u0103 nu mai are unde s\u0103 le p\u0103streze. Dup\u0103 care comunic\u0103 autorilor, \u00een absen\u0163a mea, c\u0103 el ar fi trimis lucr\u0103rile la tipar, dar nu i le-a \u201e\u00eenaintat\u201d redactorul! Drept care se sup\u0103r\u0103 pe mine tot felul de autori, \u015fi mai naivi, \u015fi mai inteligen\u0163i, precum Nicolae Ionel, Casian Maria Spiridon, Dorin Popa. Ultimul, cel pu\u0163in, m\u0103 \u00eent\u00e2lne\u015fte pe strad\u0103 \u015fi devine agresiv, pe motiv c\u0103 so\u0163iei sale, Doina Mihaela Sava, trecut\u0103 prin acela\u015fi \u201econcurs pentru debut\u201d ca \u015fi el, \u00eei ap\u0103ruse c\u0103rticica, iar lui nu! Ca \u015fi cum eu a\u015f fi fost \u201ejuriul\u201d concursului, eu a\u015f fi tras sforile \u00een editur\u0103, eu a\u015f fi fost \u201efactor decizional\u201d. Ca \u015fi cum nu ar \u015fti c\u0103 subordonatul propune, iar \u015feful dispune\u2026  \u00cen fine, poate c\u0103 geniile plutesc prea sus pentru a mai percepe asemenea \u201em\u0103run\u0163i\u015furi\u201d ale birocra\u0163iei comuniste. \u015ei nu coboar\u0103 la obi\u015fnuitele concesii \u201eideologice\u201d, ceea ce este un merit personal,  dar nu \u015fi o vin\u0103 a func\u0163ionarului aflat \u00eentre Scylla cenzurii \u015fi autocenzurii, pe de o parte, \u015fi Caribda \u201elibert\u0103\u0163ii de crea\u0163ie\u201d a scriitorului, pe de alt\u0103 parte. Mi-a venit greu totdeauna s\u0103 spun unui t\u00e2n\u0103r autor c\u0103 nu are \u015fanse, cel pu\u0163in la debut, dac\u0103 nu-\u015fi \u201eblindeaz\u0103\u201d c\u0103rticica de versuri cu dou\u0103-trei piese \u201epe linie\u201d, luminoase, optimiste\u2026 Eu eram obligat s\u0103-l informez, el era liber s\u0103 se conformeze\u2026 Aceasta a fost istoria! Nu am fost un erou, ci doar un pion. Dar unul  care s-a str\u0103duit s\u0103 nu renun\u0163e, at\u00e2t c\u00e2t a putut, la principiile personale. Unul care era interesat de oper\u0103, \u015fi nu de \u201edosarul de cadre\u201d al autorului. De aceea p\u0103rea un gest gratuit s\u0103 propun   \u00eenscrierea \u00een programul editorial a unei colec\u0163ii dedicate celor mai tineri critici \u015fi esei\u015fti: Ioan Holban, Luca Pi\u0163u, Sorin P\u00eervu, Liviu Antonesei, George Pruteanu etc. Am f\u0103cut-o, totu\u015fi. Z\u00e2mbetul  \u201esuperior\u201d al culturnicului-\u015fef Andi Andrie\u015f era u\u015for de  tradus:  ori nu \u015ftiu c\u0103 unii dintre ace\u015ftia sunt \u00een vizorul Securit\u0103\u0163ii, ori sunt prost de-a binelea! De fapt, \u015ftiam c\u0103 Luca Pi\u0163u, de exemplu, este un fel de persona non grata pentru \u201eorganul\u201d din dealul Copoului \u015fi pentru informatorii din catedra de francez\u0103 a Facult\u0103\u0163ii. Dar aceasta nu m-a oprit s\u0103 \u00eenaintez \u201edirec\u0163iunii\u201d o argumentare  scris\u0103 pentru trimiterea manuscrisului s\u0103u la tipar, datat\u0103 14 ian. 1982. Iat\u0103 textul: \u201eLuca Pi\u0163u, Naveta esen\u0163ial\u0103 (referat). Sub un titlu aparent curios, dar repede explicat (inteligibil \u015fi acceptabil) este \u00eenaintat\u0103 editurii noastre prima carte de eseuri \u00een \u00een\u0163elesul modern al no\u0163iunii. Eseul presupune informare (\u015fi formare!) pe orizontal\u0103 \u015fi \u00een ad\u00e2ncime, o st\u0103p\u00e2nire a subiectului p\u00e2n\u0103 la a-i deveni\u2026sclav, talent, spirit, inteligen\u0163\u0103 \u015fi \u00eenc\u0103 ceva pe deasupra. Se pare c\u0103 Luca Pi\u0163u le are, inclusiv \u201epe deasupra\u201d. Adaug: bibliografie aleas\u0103, de la antici la moderni (structurali\u015fti, retoricieni, semioticieni), gustul paradoxului (ca expresie a unei anume satura\u0163ii\u2026culturale), ironie \u015fi autoironie, un remarcabil sim\u0163 pentru sonorit\u0103\u0163ile cuv\u00e2ntului rom\u00e2nesc \u201econtrapunct\u00e2nd\u201d neologismul \u00eemp\u0103timitului de bibliotec\u0103, un ton familiar care d\u0103 relief abstrac\u0163iilor teoretice.  Inten\u0163iile hermeneutice ale eseistului se grupeaz\u0103 \u00eentr-o prim\u0103 sec\u0163iune intitulat\u0103 Expansiunea retoricii, urmat\u0103 de alta consacrat\u0103 unor probleme de semiotic\u0103: Arbitrarul semnului. Ultima sec\u0163iune, \u015eiretlicul scriiturii, se refer\u0103 la unele subtilit\u0103\u0163i ale filosofiei textului, pornind de la autori rom\u00e2ni sau str\u0103ini. Asocia\u0163iile de idei, trimiterile, delimit\u0103rile, sugestiile, interoga\u0163iile, extrapol\u0103rile, rezervele critice, ne\u00eencrederea \u00een unele scpticisme teoretice ale secolului, pasiunea pentru carte fac din eseurile lui Luca Pi\u0163u (citabile toate, interesante, vii, adesea fermec\u0103toare) o lectur\u0103 cu destina\u0163ie precis\u0103: medita\u0163ie, apel la g\u00e2nd, la tr\u0103ire, la responsabilitate cultural\u0103, adic\u0103 uman\u0103. F\u0103r\u0103 a o viza cu ostenta\u0163ie, originalitatea este incontestabil\u0103, de la punerea \u00een pagin\u0103 a ideii p\u00e2n\u0103 la compozi\u0163ia c\u0103r\u0163ii. Este unul dintre pu\u0163inele manuscrise care oblig\u0103 la contrazicerea rigorilor birocratice ale planific\u0103rii. Evident, propun publicarea. Gheorghe Dr\u0103gan\u201d<br \/>\nO propunere r\u0103mas\u0103 \u00een aer, deoarece \u201edirec\u0163iunea\u201d aflase (la timp!) c\u0103 Luca Pi\u0163u este anchetat de securitate. Iar eu \u00eenc\u0103 nu apucasem s\u0103 schimb o vorb\u0103 cu autorul: ne cuno\u015fteam, cum se spune, \u201edin vedere\u201d. Cum  timpul compenseaz\u0103 multe, c\u0103r\u0163ile sale ap\u0103rute dup\u0103 1989 mi-au oferit multe ceasuri de delectare. \u00cens\u0103 frustr\u0103rile tr\u0103ite \u00een cl\u0103direa acelei edituri (demolat\u0103) r\u0103zbat din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd printre ruinele visului nocturn.    <\/p>\n<p>(Fragment(e) din <em>Addenda la edi\u0163ia a II-a a volumului  &#8222;&#8230;a\u015fa se scrie istoria!&#8221;<\/em> &#8211; documentar 1944-2012, \u00een curs de apari\u0163ie).<\/p>\n<p><strong><br \/>\nCamelia Manuela SAVA<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/12\/cami-sava-3.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/12\/cami-sava-3.jpg\" alt=\"\" width=\"160\" height=\"160\" class=\"alignnone size-full wp-image-12695 lazyload\" data-srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/12\/cami-sava-3.jpg 160w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/12\/cami-sava-3-150x150.jpg 150w\" data-sizes=\"(max-width: 160px) 100vw, 160px\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 160px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 160\/160;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/12\/cami-sava-3.jpg\" alt=\"\" width=\"160\" height=\"160\" class=\"alignnone size-full wp-image-12695\" srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/12\/cami-sava-3.jpg 160w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/12\/cami-sava-3-150x150.jpg 150w\" sizes=\"(max-width: 160px) 100vw, 160px\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>Experien\u0163a \u00eenchisorii politice: \u00eentre stigmat \u015fi metafizica suferin\u0163ei<\/strong><\/p>\n<p> De\u015fi de cele mai multe ori \u00eenchisoarea a fost asimilat\u0103 \u00een termeni literari, istorici cu cel de spa\u0163iu carceral, totu\u015fi exist\u0103 o diferen\u0163\u0103 de nuan\u0163\u0103 sau mai bine spus de dimensionare \u00een real: \u00eenchisoarea este, pe de o parte, institu\u0163ia opresiv\u0103, iar pe de alt\u0103 parte, cl\u0103direa \u00een totalitatea ei, pe c\u00e2nd carcera (numit\u0103 \u00een mod simbolic \u201eneagra\u201d) este numai o celul\u0103 de mici dimensiuni unde ajung s\u0103 fie \u00eenchi\u015fi cei care deja de\u0163inu\u0163i, nu respect\u0103 programul, regimul \u00eenchisorii, devin rebeli prin refuzul hranei, colabor\u0103rii \u00een anchet\u0103 sau din alte varii motive, \u015fi primesc o pedeaps\u0103 suplimentar\u0103, arunca\u0163i fiind \u00een aceast\u0103 infernal\u0103 loca\u0163ie cu un regim alimentar drastic (dac\u0103 mai era nevoie de t\u0103ierea unei por\u0163ii \u015fi a\u015fa infime de hran\u0103: de la 600-700 de calorii ce constau \u00eentr-un turtoi, o zeam\u0103 din legume putrezite \u015fi un surogat de ceai sau, \u00een unele cazuri mai fericite, un surogat de cafea, la o bucat\u0103 mizer\u0103 de p\u00e2ine \u015fi o can\u0103 de ap\u0103 pe zi), \u00een \u00eentuneric \u015fi \u00een frig pe o perioad\u0103 mai mic\u0103 de dou\u0103-trei zile sau \u00een unele cazuri putea s\u0103 dureze p\u00e2n\u0103 la o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, la care se adaug\u0103 \u015fi pedepsele corporale: b\u0103t\u0103i, schingiuiri de tot felul sau  privarea de somn, etc.<br \/>\nNu vom insista prea mult pe acest aspect al identific\u0103rii sau suprapunerii termenilor folosi\u0163i \u00een cazul experien\u0163ei carcerale  care s-a accentuat tot mai mult \u00een ultimii 20 de ani \u00een memorialistica deten\u0163iei \u015fi vom folosi cu acela\u015fi sens al experien\u0163ei deten\u0163iei politice fie spa\u0163iul carceral, fie experien\u0163a \u00eenchisorii politice. Acest fenomen a luat amploare la noi \u00een perioada de dup\u0103 Al Doilea R\u0103zboi Mondial, c\u00e2nd t\u0103v\u0103lugul istoriei a prins \u00een curgerea sa oamenii de valoare din perioada interbelic\u0103, tot ce avusese Rom\u00e2nia mai bun \u00een diversele domeniile de activitate: astfel de la personalit\u0103\u0163ile politice ale vremii, \u015fefii partidelor politice (PNL, PN\u0162, legionari, etc) p\u00e2n\u0103 la oameni de cultur\u0103 \u015fi de \u015ftiin\u0163\u0103 (arti\u015fti, scriitori, poe\u0163i, preo\u0163i, profesori) \u015fi oameni simpli (\u0163\u0103rani, muncitori ne\u00eenregimenta\u0163i politic), tineri \u015fi b\u0103tr\u00e2ni, b\u0103rba\u0163i \u015fi femei, copii chiar.<br \/>\nSunt cunoscute cazurile scriitorilor celebri din literatura noastr\u0103 care fuseser\u0103 \u00eenchi\u015fi pe motive politice \u015fi \u00een perioada interbelic\u0103: Tudor Arghezi, Ioan Slavici, dar condi\u0163iile de judecat\u0103, anchet\u0103 \u015fi chiar cele ale deten\u0163iei propriu-zise nu se compar\u0103 cu ceea ce va fi \u00een anii urm\u0103tori, fiindc\u0103 dup\u0103 1946-1947 regimul politic ce se configureaz\u0103 este unul draconic, iar \u00eenchisoarea pe motive politice devine un mod de a elimina din via\u0163a public\u0103 pe cei incomozi \u015fi care nu se aliniau noilor idei, noului comandament politic (ce venea cu siguran\u0163\u0103 pe filier\u0103 ruseasc\u0103). E adev\u0103rat c\u0103 existaser\u0103 \u015fi \u00een perioada interbelic\u0103 fenomene izolate de lichidare politic\u0103, cum este cazul lui Corneliu Zelea- Codreanu (ridicat din \u00eenchisoarea de la R\u00e2mnicu-S\u0103rat \u015fi \u00eempu\u015fcat \u00een p\u0103durea de la T\u00e2nc\u0103be\u015fti \u00een noiembrie 1938), \u00eens\u0103 sub masca epur\u0103rilor politice \u015fi a mascaradei, a furtului politic (votul din toamna anului 1946), se instaureaz\u0103 acum regimul comunist de trist\u0103 amintire care va avea ca unic scop crearea \u201eomului nou\u201d prin prisma socialismului egalitarist \u015fi acest fapt va avea ca finalitate dispari\u0163ia a mii \u015fi mii de suflete \u00een lag\u0103rele comuniste cu nume sinistre ast\u0103zi: Jilava, Gherla, Aiud, Pite\u015fti, Baia Sprie, Sighet, R\u00e2mnicu-S\u0103rat, Gala\u0163i, Periprava, Canalul etc. sfin\u0163ite cu s\u00e2ngele celor mor\u0163i aici.<br \/>\nPrigoana comunist\u0103 din a doua jum\u0103tate a secolului al XX-lea  a fost cea mai cumplit\u0103 din istoria rom\u00e2nilor pentru c\u0103 a adus cu sine nu numai \u00eendep\u0103rtarea omului de Dumnezeu, dar \u00een acela\u015fi timp a \u00eensemnat o perioad\u0103 de dec\u0103dere, de \u00eenrobire spiritual\u0103, pentru c\u0103 sub false lozinci despre pace, libertate, egalitate, unitate (\u201eProletari din toate \u0163\u0103rile, uni\u0163i-v\u0103!\u201d) s-a \u00eenceput construirea unei noi ordini, a unei noi a\u015fez\u0103ri a lumii. Cu orice pre\u0163: asasinate, arest\u0103ri, deport\u0103ri, torturi, sp\u0103larea creierului \u015fi transformarea omului, ca simbol al crea\u0163iei divine, \u00eentr-un animal, creator al infernului, al demoniacului (a se vedea Fenomenul Pite\u015fti).<br \/>\nO  m\u0103rturie asupra c\u0103reia ne-am oprit \u00een acest sens este  cea a lui Alice Voinescu, scriitoare, traduc\u0103toare, profesor universitar de art\u0103 dramatic\u0103, prima femeie doctor in filozofie (fusese studenta lui Titu Maiorescu, la \u00eendemnul c\u0103ruia \u00ee\u015fi va definitiva studiile \u00een Germania \u015fi \u00een Fran\u0163a).<br \/>\nOpera sa capital\u0103 este (scris\u0103, cu mici excep\u0163ii, \u00een acela\u015fi timp cu desf\u0103\u015furarea evenimentelor la care ia parte), Jurnalul \u015fi acesta poate fi \u00eemp\u0103r\u0163it \u00een dou\u0103, ba chiar \u00een trei p\u0103r\u0163i: prima const\u0103 \u00een perioada 28 septembrie 1929 \u2013 10 octombrie  1940 (p\u00e2n\u0103 la moartea so\u0163ului s\u0103u, avocatul Stello Voinescu), a doua parte ar putea fi considerat\u0103 cea care \u00eencepe la moartea so\u0163ului s\u0103u \u015fi continu\u0103 timp de dou\u0103zeci de ani, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul jurnalului care coincide cu sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii sale, 31 mai 1961 (Alice Voinescu moare c\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu, pe 4 iunie 1961), dar \u015fi aceast\u0103 parte a Jurnalului poate fi analizat\u0103 pe dou\u0103 perioade: prima \u2013 de la moartea lui Stello (octombrie 1940) p\u00e2n\u0103 la arestarea sa (aprilie 1951) \u015fi cea de\u2013a doua, de la ie\u015firea din \u00eenchisoare (noiembrie 1952) \u015fi stabilirea la Coste\u015fti, c\u00e2nd reia firul jurnalului (se re\u00eentoarce \u00een Bucure\u015fti abia \u00een ianuarie 1954), duc\u00e2nd  evenimentele  p\u00e2n\u0103 la cap\u0103tul zilelor sale.<br \/>\nJurnalul, datat pe zile, luni, ani nu se deosebe\u015fte prea mult de altele, Alice Voinescu not\u00e2ndu-\u015fi p\u00e2n\u0103 la moartea so\u0163ului s\u0103u (octombrie 1940) fapte, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, tr\u0103iri importante at\u00e2t pentru ea, c\u00e2t \u015fi pentru cei din jurul s\u0103u, dar \u015fi pentru noi, cititorii s\u0103i, reconstituind astfel radiografia unei epoci importante: perioada interbelic\u0103.<br \/>\nEra \u00een care intr\u0103 acum este una nefast\u0103, este \u00eenl\u0103turat\u0103 de la catedr\u0103, fiind silit\u0103 s\u0103 se pensioneze; destituirea sa de la catedr\u0103 este ca o ran\u0103 ce nu se mai \u00eenchide p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii sale \u015fi suferin\u0163a sa este cu at\u00e2t mai mare cu c\u00e2t activitatea didactic\u0103 era scopul vie\u0163ii sale, \u0163inta sa suprem\u0103 cu care se identifica \u00een totalitate: \u201erealizez  c\u0103 mi-au luat bucuria vie\u0163ii, mi-au luat clasa, acolo cre\u015fteam oameni\u201d. Treptat, se va obi\u015fnui cu aceast\u0103 stare de lucruri \u015fi, altruist\u0103 fiind, nu se poate g\u00e2ndi dec\u00e2t la \u0163ara sa: \u201e\u00centrev\u0103d posibilitatea de a nu avea bani de pia\u0163\u0103, nu m\u0103 \u00eengrijoreaz\u0103, soarta \u0163\u0103rii e pe primul plan \u00een con\u015ftiin\u0163a mea acum\u201d.<br \/>\nR\u0103ul devine mai r\u0103u deoarece se \u00een\u0103spresc condi\u0163iile de trai, libertatea este \u00eengr\u0103dit\u0103: \u201ePerchezi\u0163ii prin case, ridic\u0103ri de persoane, noaptea. Po\u0163i s\u0103 te a\u015ftep\u0163i la orice.\u201d, iar tr\u0103s\u0103turile noii epoci sunt sintetizate \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri: \u201eCapetele at\u00e2rn\u0103 tot mai greu, gurile amu\u0163esc, privirile se sting, gesturile se str\u00e2mteaz\u0103, nu mai e un elan de bucurie \u00een aceast\u0103 prim\u0103var\u0103 generoas\u0103. La 1 mai, am v\u0103zut numai oboseal\u0103 \u015fi resemnare, domnia fricii vine cu pa\u015fi accelera\u0163i\u201d, nota autoarea la 7 mai 1948. Simbolurile unei lumi cad una c\u00e2te una: \u201eDup\u0103 ce au dat jos cu tancurile statuia Regelui Carol, au distrus-o \u015fi pe aceea a lui Br\u0103tianu!\u201d, indignarea cre\u015fte la culme \u015fi Alice Voinescu vede \u00een jur numai \u201eplatitudine\u201d, \u201everbalism sec \u015fi servil\u201d, sim\u0163indu-se \u201eo omid\u0103 f\u0103r\u0103 aripi, fluture r\u0103t\u0103cit de zbor\u201d. Un viitor sumbru se prevede prin arest\u0103ri, dispari\u0163ii, chiar deport\u0103ri, teroarea pune st\u0103p\u00e2nire pe sufletul femeii ce intuie\u015fte \u015fi plecarea ei, parc\u0103 a\u015fteapt\u0103 s\u0103-i vin\u0103 r\u00e2ndul s\u0103 fie arestat\u0103: \u201eTotul se cutremur\u0103 \u015fi se rea\u015feaz\u0103 de la un ceas la altul\u201d; a\u015fteptarea ei se prelunge\u015fte cu trei ani, timp \u00een care tr\u0103ie\u015fte sub semnul s\u0103r\u0103ciei, regret\u0103 c\u0103 nu a plecat din \u0163ar\u0103, se simte tras\u0103 pe linie moart\u0103, pe c\u00e2nd Bucure\u015ftiul devine \u201eun ora\u015f murdar\u201d. Atmosfera este din ce \u00een ce mai ap\u0103s\u0103toare, peisajul sufletesc al autoarei este mai dezolant: \u201eS\u0103 tr\u0103ie\u015fti din ce vinzi, s\u0103 fii b\u0103tr\u00e2n, s\u0103 fii pus de o parte \u015fi dezgustat de tine \u00eensu\u0163i, \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii l\u00e2ng\u0103 pr\u0103pastia mizeriei omene\u015fti\u201d.<br \/>\nExist\u0103 acum evenimente pe care le deslu\u015fe\u015fte cu greu, resimte acut b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea, privind \u00een urm\u0103 la \u201eicoana vie\u0163ii\u201d recunoa\u015fte \u00een ea amintirea unei genera\u0163ii care treptat se stinge, fiind asociat\u0103 cu imaginea toamnei cu \u201ecerul gri\u201d, cu \u201efrunzele galbene\u201d ce \u201enu se mai \u0163in dec\u00e2t de un fir de ramuri\u201d. Anul 1950, premerg\u0103tor arest\u0103rii sale, este un an mai bun pentru Alice Voinescu fiindc\u0103 descoper\u0103 \u201ematernitatea\u201d, av\u00e2nd \u00een grij\u0103 pe Puiu (Puiu T\u0103utu, student la medicin\u0103, unul dintre discipolii s\u0103i pe care \u00eel iube\u015fte ca pe propriul fiu; lui \u015fi Nanei Podhorski, lui Nellu \u015fi Mihai Nasta le sunt adresate \u201eScrisori c\u0103tre fiul \u015fi fiica mea\u201d), cel care o nume\u015fte \u201eMadame ma m\u00e9re\u201d; aceast\u0103 titulatur\u0103 o face foarte fericit\u0103, ea neav\u00e2nd copii niciodat\u0103 \u015fi acest copil \u201ede suflet\u201d venit pe nea\u015fteptate, de nic\u0103ieri, o umple de bucurie. Toamna nu este prielnic\u0103 pentru s\u0103n\u0103tate \u015fi de aici p\u00e2n\u0103 la alte depresii, alte angoase nu mai e dec\u00e2t un pas: se g\u00e2nde\u015fte la so\u0163ul mort \u015fi la colegii lui risipi\u0163i prin pu\u015fc\u0103rii (dac\u0103 ar mai fi tr\u0103it, Stello le-ar fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit soarta), mediteaz\u0103 la rostul ei \u00een lume, \u00ee\u015fi dore\u015fte s\u0103 fie din nou t\u00e2n\u0103r\u0103, s\u0103 aib\u0103 \u015fi un confort material, dar este lipsit\u0103 de speran\u0163\u0103 \u015fi \u00een ianuarie 1951 \u00ee\u015fi nota c\u0103 nu ar vrea s\u0103 moar\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 vad\u0103 iar \u201edreptate pe lume\u201d. Existen\u0163a sa se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een acela\u015fi tipar (vizite, lecturi, \u00eei este topit\u0103 cartea \u201eEschil\u201d, moare Andr\u00e9 Gide) cu momente c\u00e2nd mai bune, c\u00e2nd mai pu\u0163in fericite, firul m\u0103rturisirii fiind \u00eentrerupt brusc la 17 aprilie 1951, momentul arest\u0103rii sale, apoi va face pu\u015fc\u0103rie aproape un an \u015fi jum\u0103tate la Jilava \u015fi Ghencea. Ciudat este c\u0103 nu men\u0163ioneaz\u0103 absolut nimic despre perioada deten\u0163iei sale, nu vorbe\u015fte despre arestare, proces, anchet\u0103, condi\u0163ii de \u00eenchisoare, toate acestea lipsesc cu des\u0103v\u00e2r\u015fire, ca \u015fi cum memoria sa ar refuza s\u0103 cread\u0103 c\u0103 a trecut prin a\u015fa ceva. Singura m\u0103rturie din jurnal este o fraz\u0103, scris\u0103 \u00een domiciliul for\u0163at de la Coste\u015fti, care aminte\u015fte de \u00eenchisoare \u015fi dispre\u0163ul autoarei pentru spa\u0163iul carceral: \u201eCu ce m-am ales acolo la Ghencea? Cu o nevoie frenetic\u0103 de a ie\u015fi din s\u00e2rma ghimpat\u0103, de a scoate pe toat\u0103 lumea din \u00eenchisoare, de a desfiin\u0163a \u00eenchisorile \u2013 toate \u00eenchisorile din lume \u2013 chiar pentru criminali. Nu mai pot suferi sim\u0163\u0103m\u00e2ntul c\u0103 sunt oameni \u00eenchi\u015fi \u015fi tortura\u0163i oameni! Chiar dac\u0103 a\u015f \u015fti precis cine e cel care m-a trimis pe mine \u00een \u00eenchisoare \u015fi lag\u0103r, nu mi-a\u015f cere revan\u015fa. Este ceva at\u00e2t de greu de suferit, \u00eenc\u00e2t nu o doresc nici du\u015fmanului meu. Nu mai vreau \u00eenchisori \u015fi coerci\u0163iuni, vreau oameni \u00een libertate, crescu\u0163i spre a fi liberi cu adev\u0103rat.\u201d Suferin\u0163a adev\u0103rat\u0103 o cunoa\u015fte acum, \u00eenchis\u0103 fiind, dar o prime\u015fte cu stoicism, prin rug\u0103ciune: \u201eTot timpul \u00een rug\u0103ciune \u0163ipam ca copii mici, \u00een sinea mea, ceream cu patim\u0103 s\u0103 ies din \u0163arc, zguduiam z\u0103brelele \u015fi dam din picioare!\u201d. Adev\u0103rata sa \u00eencercare va fi abia dup\u0103 ce va sta \u00een domiciliu for\u0163at, la Coste\u015fti, l\u00e2ng\u0103 T\u00e2rgu Frumos, \u00een Moldova.<br \/>\n Pentru Alice Voinescu apare un fel de \u201ebucl\u0103 temporal\u0103\u201d ce o \u00eempinge \u00eenainte, nu \u00eenapoi, un refuz al memoriei, un fel de escape sau erasure (termeni ce \u00een limba englez\u0103 \u00eenseamn\u0103 \u015ftergere, renun\u0163are) ce se produce f\u0103r\u0103 vreo explica\u0163ie (nici m\u0103car editorii s\u0103i nu spun nimic \u00een acest sens). Nu \u015ftim ce a f\u0103cut-o pe Alice Voinescu s\u0103 renun\u0163e la a vorbi despre acea perioad\u0103 tr\u0103it\u0103 \u00een teroare, \u00een lipsuri, \u00eens\u0103 un lucru este cert: oricum nu putea scrie fiindc\u0103 de\u0163inu\u0163ilor politici nu le era \u00eeng\u0103duit s\u0103 scrie, h\u00e2rtia \u015fi creionul erau obiecte prohibite, a\u015fa cum bine se \u015ftie, dar mul\u0163i de\u0163inu\u0163i politici au vorbit dup\u0103 aceea, \u00een libertate, descriind ceea ce au tr\u0103it \u00een carcer\u0103. Alice Voinescu nu consemneaz\u0103  ceea ce i s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi c\u00e2nd poate, \u00een sf\u00e2r\u015fit s\u0103 scrie din nou \u00een jurnal, la 17 noiembrie 1952, la Coste\u015fti aminte\u015fte \u00een treac\u0103t despre acest timp pe care nu \u015fi-l poate explica, exprima, reintegra \u00een existen\u0163a sa: \u201eZadarnic am \u00eencercat s\u0103 integrez acest timp \u00een sensul vie\u0163ii mele. Am vrut s\u0103-i g\u0103sesc un rost, o explica\u0163ie. M\u0103 am\u0103geam c\u00e2nd pretindeam c\u0103 e o mare experien\u0163\u0103 ce-mi poate folosi. Nu mi-a folosit toat\u0103 ur\u00e2\u0163enia \u015fi murd\u0103ria \u015fi comic\u0103ria dec\u00e2t s\u0103 m\u0103 delimitez mai bine, s\u0103 m\u0103 smulg din ea\u201d. A\u015fadar, refuzul de a vorbi despre \u00eenchisoare este voit, deliberat \u015fi parafat de o singur\u0103 idee ce \u00eei serve\u015fte drept concluzie: \u201em-au fr\u00e2nt\u201d. Ceea ce \u00eei r\u0103m\u00e2ne dup\u0103 ie\u015firea din universul carceral este pofta de a scrie, voluptatea scrisului pe care o reg\u0103se\u015fte acum ca fiind unica certitudine a vie\u0163ii sale chinuite: bolnav\u0103, b\u0103tr\u00e2n\u0103, departe de ai s\u0103i, st\u0103p\u00e2nit\u0103 de teama de a nu muri printre str\u0103ini.<br \/>\nReia cu frenezie scrierea jurnalului, adres\u00e2ndu-se tot so\u0163ului s\u0103u mort, f\u0103c\u00e2ndu-i un bilan\u0163 al celor 19 luni: \u201eTu \u015ftii ce s-a petrecut \u00een mine, ce drame, ce exasper\u0103ri, ce exerci\u0163ii de r\u0103bdare, ce pleo\u015fteli \u015fi ce fr\u00e2n\u0103ri, ce n\u0103dejdi \u015fi ce dezn\u0103dejdi\u201d. G\u0103sim doar o aluzie, o trimitere la ideea de solidaritate \u00eentre femei \u00een \u00eenchisoare (ca \u015fi \u00een cazul Lenei Constante sau al Adrianei Georgescu): \u201e\u00cen \u00eenchisoare, instinctul meu de conservare m\u0103 silea s\u0103-mi g\u0103sesc un sens pentru supravie\u0163uire. C\u00e2nd femeile din jurul meu \u00abcredeau\u00bb \u00een mine, \u00eemi f\u0103cea bine. Dar eu mai cred \u00een mine c\u00e2nd m\u0103 v\u0103d \u00een halul \u00een care am ajuns?!\u201d.<br \/>\nChiar dezn\u0103d\u0103jduit\u0103 \u015fi aflat\u0103 \u00eentr-o situa\u0163ie limit\u0103, trebuie s\u0103 o consider\u0103m pe Alice Voinescu o \u00eenving\u0103toare. Iert\u00e2ndu-\u015fi du\u015fmanii fiindc\u0103 iubea oamenii, fie ei buni sau r\u0103i, dep\u0103\u015findu-\u015fi angoasele \u015fi suferin\u0163ele, ea se va \u00eentoarce \u00een Bucure\u015fti, \u00een ianuarie 1954, unde va locui c\u00e2teva luni sub protectoratul familiei Nasta p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd va redob\u00e2ndi pensia \u015fi o camer\u0103 cu chirie. Anul 1955 se anun\u0163\u0103 a fi unul fast, este solicitat\u0103 de c\u0103tre ESPLA s\u0103 traduc\u0103 \u015fi s\u0103 corecteze traducerile altora (printre care \u015fi Lessing al lui Lucian Blaga), dar tot timpul prime\u015fte ve\u015fti triste: moartea lui George Enescu, a lui Gheorghe Br\u0103tianu, boala p\u0103rintelui Gala Galaction, moartea multora dintre cei \u00eenchi\u015fi la Sighet; la 23 august 1955 spera la o amnistie pentru a nu mai prelungi calvarul celor din pu\u015fc\u0103rii. Jurnalul se completeaz\u0103 mereu cu c\u00e2te un caiet, scrisul fiind o \u00eemplinire a spiritului, \u201evaloarea suprem\u0103\u201d pentru Alice Voinescu o reprezint\u0103 adev\u0103rul, \u201ea fi adev\u0103rat\u201d. Ea se \u201eopre\u015fte\u201d cu pl\u0103cere \u201e\u00een intelect \u015fi \u00een estetic\u201d, pu\u015fc\u0103ria a fost pentru ea \u201eun examen suprem\u201d, o cale prin care a crescut, o metod\u0103 prin care a cunoscut \u201elibertatea\u201d: \u201eSingurul drum deschis spre libertate este pe din\u0103untru. Poate c\u0103 aceast\u0103 str\u00e2nsoare tocmai pentru asta ne-a fost impus\u0103\u201d. Spre sf\u00e2r\u015fitul anului 1955, starea de s\u0103n\u0103tate i se deterioreaz\u0103, impresii, fapte, g\u00e2nduri sunt consemnate \u00een acela\u015fi ton melancolic, evocator, cu o fraz\u0103 ampl\u0103, corect\u0103, coerent\u0103, u\u015for de urm\u0103rit. Nimic nu-i scap\u0103 ochiului vigilent, l\u0103untric, totul este tr\u0103it \u00een interior: \u201e\u00cenchid ochii \u015fi rev\u0103d tot\u201d.<br \/>\nPolitic nu mai este at\u00e2t de angajat\u0103 ca alt\u0103dat\u0103, totu\u015fi noteaz\u0103 c\u0103 discursul lui Hrusciov (1 mai 1956) nu anun\u0163\u0103 nimic nou \u015fi afl\u0103 acum c\u0103 este filat\u0103, ceea ce o tulbur\u0103, dar o \u015fi amuz\u0103 \u00een acela\u015fi timp, g\u00e2ndindu-se c\u0103 e caraghios ca \u201eo biat\u0103 femeie b\u0103tr\u00e2n\u0103, retras\u0103 din lume, care munce\u015fte ca s\u0103 aib\u0103 ce m\u00e2nca, s\u0103 fie b\u0103nuit\u0103 de cine \u015ftie ce!\u201d.<br \/>\nDin monotonia acelor zile se desprind \u015fi informa\u0163ii inedite pentru acele timpuri, astfel afl\u0103m c\u0103 \u00een \u201eRevue de Paris\u201d, citit\u0103 \u00een mai 1956 sare \u00een ochi un titlu: Sorana Gurian semnase un articol &#8211; \u201eR\u00e9cit d\uf014 un combat\u201d \u00een \u201eActualit\u00e9s litt\u00e9raires\u201d. Janvier-Mars 1956.<br \/>\nUltimii ani din via\u0163\u0103 \u015fi-i petrece \u00een preajma rudelor (\u00eei moare un cumnat, Ionel Sachelarie, dar moare \u015fi Petru Groza, c\u0103ruia, se pare, \u00eei datora libertatea), se simte desprins\u0103 de toate, simte c\u0103 a pierdut totul: tinere\u0163ea, c\u0103snicia, via\u0163a: \u201eC\u0103 am pierdut via\u0163a, de asta nu m\u0103 \u00eendoiesc. Am pierdut tinere\u0163ea, netr\u0103ind-o cum se cerea. Am pierdut  c\u0103snicia, l\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 robit\u0103 de principii. Am pierdut p\u00e2n\u0103 \u015fi meritele durerii, pentru c\u0103 am tr\u0103it-o chinuit\u0103, pl\u00e2ns\u0103, str\u0103puns\u0103 de regrete. Nici m\u0103car ocazia ce mi se oferea \u00een pu\u015fc\u0103rie,  a eroismului, n-am tr\u0103it-o cum se cuvenea! Am avut o \u0163inut\u0103 l\u0103udat\u0103 de to\u0163i, dar \u00een sufletul meu eram o revoltat\u0103 \u015fi o chinuit\u0103 de dorul libert\u0103\u0163ii.\u201d Ratarea ei nu e nici pe de parte una real\u0103 fiindc\u0103 nu i se potrive\u015fte aceast\u0103 etichet\u0103, chiar dac\u0103 ea \u00eens\u0103\u015fi constata c\u0103, pe de o parte, are o stof\u0103 \u201eclasa a doua!\u201d, dar  \u201etotu\u015fi o stof\u0103 bun\u0103\u201d, ea face parte din categoria celor care nu pot c\u0103lca pe cadavre orice ar fi,  lipsindu-i un lucru esen\u0163ial: \u201ecurajul de a r\u0103zbate, de a jigni la nevoie\u201d. De\u015fi \u201es\u0103rac\u0103 \u015fi p\u00e2rlit\u0103 \u015fi b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u00een \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea usc\u0103\u0163iv\u0103 \u015fi p\u0103rul s\u0103rac \u015fi alb\u201d, aceast\u0103 fiin\u0163\u0103 poart\u0103 \u00een sine \u201eo putere creatoare\u201d care \u201enu se ostoie\u015fte, m\u0103car c\u0103 nu se mai exteriorizeaz\u0103\u201d. Despre propria soart\u0103 glosa \u015fi \u00een francez\u0103 \u015fi \u00een englez\u0103, dovedindu-\u015fi \u00eenc\u0103 o dat\u0103 vasta cultur\u0103, chiar lingvistic\u0103: \u201eIl faut que j \uf014accepte mon sort comme \u00e9tant le mien, d\u00fb \u00e0 ma nature. Bonne ou mauvaise, juste ou pas \u2013 tell je suis. I am what I am.\u201d (\u00een traducere personal\u0103: Trebuie s\u0103-mi accept soarta ca fiind a mea datorit\u0103 naturii mele. Bun\u0103 sau rea, dreapt\u0103 sau nu \u2013 asta sunt. Sunt ceea ce sunt.). Apare aici un anumit orgoliu luciferic, o recunoa\u015fte ea \u00eens\u0103\u015fi, dar nu e pe de-a-ntregul convins\u0103 c\u0103 acesta este orgoliu, din moment ce \u00eel serve\u015fte pe Dumnezeu, fiind considerat\u0103 de c\u0103tre cei din jurul s\u0103u o mistic\u0103, duc\u00e2nd aproape o via\u0163\u0103 de c\u0103lug\u0103ri\u0163\u0103 prin ascetismul s\u0103u, prin puterea credin\u0163ei \u00een Domnul, prin smerenia sa, av\u00e2nd dou\u0103 arme \u00een confruntarea ei cu soarta: r\u0103bdarea \u015fi a\u015fteptarea \u2013\u201ePoate a\u015fa se cuvine, a\u015fa ne e chemarea cre\u015ftineasc\u0103 (n.n.ca popor); s\u0103 suferim, s\u0103 r\u0103bd\u0103m, s\u0103 fim considera\u0163i slabi \u015fi la\u015fi, c\u00e2nd, poate, spiritual, suntem cei tari. Martirii nu se r\u0103zvr\u0103tesc. A\u015ftept\u0103m de la Dumnezeu sc\u0103parea. Ac\u0163iunea noastr\u0103 e durerea \u015fi r\u0103bdarea. (25 octombrie 1956)\u201d.<br \/>\nEste interesant c\u0103 acum nu-\u015fi dore\u015fte moartea pentru c\u0103 mai are mult de lucru, trebuie s\u0103 mearg\u0103 mai departe \u015fi, chiar \u015fi a\u015fa, se a\u015fteapt\u0103 \u00een orice clip\u0103 s\u0103-i vin\u0103 sf\u00e2r\u015fitul. Simte c\u0103 nu mai are mult timp, dorul de so\u0163ul ei e mai intens ca oric\u00e2nd, mor\u0163ile celorlal\u0163i o \u00eentristeaz\u0103 profund: Mi\u015fu Paleologu \u015fi Lelia Sachelarie mor acum, apoi Maria Filotti \u00eens\u0103, pe de alt\u0103 parte, observ\u0103 cum genera\u0163ia t\u00e2n\u0103r\u0103 se \u00eencheag\u0103, str\u00e2ng\u00e2nd r\u00e2ndurile: Alecu Paleologu se \u00eemprietene\u015fte cu Jean Paul \u015fi Maricica, nepo\u0163ii s\u0103i, de aceea se consider\u0103 \u00eendrept\u0103\u0163it\u0103 s\u0103 le dea sfaturi \u00een acest jurnal: \u201eA\u015f vrea s\u0103 le spun c\u0103 via\u0163a e ceva foarte important pe care s\u0103 n-o piard\u0103 cum am pierdut-o noi, oscil\u00e2nd \u00eentre c\u0103utare \u015fi n\u0103dejde, adic\u0103 mai bine zis a\u015fteptare. S\u0103 f\u0103ptuiasc\u0103 (subl. autoarei). S\u0103 dea \u00eenainte, tot \u00eenainte\u201d.<br \/>\nVia\u0163a i se pare o povar\u0103 din ce \u00een ce mai grea, chiar dac\u0103 este s\u0103rb\u0103torit\u0103 \u00een familie de ziua ei: \u201eo bab\u0103, care am primit flori, dulciuri, cercei\u2026\u201d, 11 februarie 1957 sau \u00een 1958: \u201eLuni a fost ziua mea, au venit mul\u0163i, a fost foarte dr\u0103gu\u0163, casa e plin\u0103 de flori.\u201d B\u0103tr\u00e2ne\u0163ea este tr\u0103it\u0103 acut, dar este \u00eenconjurat\u0103 de tineri: nepo\u0163i, studen\u0163i, admiratori; preocup\u0103rile ei sunt acelea\u015fi \u2013 traduce, merge la teatru, amintindu-i aici pe Mircea \u015eeptilici, Clody Bertola, chiar Liviu Ciulei sau Florin Piersic (t\u00e2n\u0103r debutant). Concluzia la care ajunge acum, la aceast\u0103 etap\u0103 final\u0103 a vie\u0163ii sale, este fireasc\u0103: to\u0163i cei pe care i-a cunoscut au reprezentat \u201erevela\u0163ia unui orizont larg, aproape infinit \u015fi \u00een care sufletul mi s-a hr\u0103nit cu esen\u0163e.\u201d(1 septembrie 1958). Tot un univers al esen\u0163elor, infinit, necuprins este \u015fi cel al mor\u0163ilor, pe care Alice Voinescu \u00eei simte aproape: \u201eVoi mai sunte\u0163i \u00een sfera noastr\u0103 \u015fi v\u0103 chem s\u0103 ne ocroti\u0163i. V\u0103 iubesc, dragule, A. a ta.\u201d \u00eei scrie ea so\u0163ului s\u0103u la trecerea dintre ani, la 31 decembrie 1958.<br \/>\n\u00centreruperile mai dese din jurnal, \u00een ultimii ani, se datoreaz\u0103 fie lipsei de caiet, fie st\u0103rii de s\u0103n\u0103tate care se agraveaz\u0103, av\u00e2nd foarte multe crize, intern\u0103ri \u00een spital, etc. Nici acum nu se desparte de so\u0163ul mort, cu care este unit\u0103 \u00een spirit; \u00eei este permanent \u00een preajm\u0103 \u015fi i  se adreseaz\u0103 pe acela\u015fi ton cald: \u201eTe las, dragoste\u201d, \u201edragule, azi e ziua ta\u201d, \u00eel aduce mereu \u00een prezent, \u00een actualitatea ei, iar pauzele f\u0103cute \u00een scris au uneori o motiva\u0163ie insuficient\u0103, \u015fi anume c\u0103 nu ar interesa pe cineva ceea ce scrie ea: \u201eMi-am \u00eentrerupt de mult jurnalul, nu din lips\u0103 de g\u00e2nduri sau de timp, ci din lips\u0103 de credin\u0163\u0103 c\u0103 acest lucru nu ar avea un interes obiectiv.\u201d, dar exist\u0103 la tot pasul \u00eenregistrate evenimente interesante, cum ar fi acelea \u201ede la racheta pe lun\u0103 p\u00e2n\u0103 la convorbirea de la Camp Davis\u201d, \u201ede care depinde soarta lumii\u201d. Sper\u0103 c\u0103 se va produce \u201eo destindere\u201d \u015fi se va stinge \u201e\u00een lume ura\u201d. Emo\u0163iile bolii o vor cople\u015fi cur\u00e2nd, singur\u0103tatea alterneaz\u0103 cu n\u0103dejdea \u015fi melancolia ad\u00e2nc\u0103. Nu mai are r\u0103bdare cu ea \u00eens\u0103\u015fi, suport\u00e2nd cu stoicism b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea \u015fi boala: \u201em\u0103 privesc \u00een oglind\u0103: o schim\u0103 slab\u0103, scheletic\u0103 \u015fi b\u0103tr\u00e2n\u0103. \u00cemi e ur\u00e2t de mine, dar trebuie s\u0103 m\u0103 suport.\u201d(26 septembrie 1960).<br \/>\nLibertatea sa individual\u0103 distoneaz\u0103 profund cu cea universal\u0103 c\u00e2nd totul este m\u00e2nat de avalan\u015fa istoric\u0103; ultimele sale luni de existen\u0163\u0103 \u00eei dau prilejul s\u0103 se reculeag\u0103, s\u0103 se roage pentru cei pleca\u0163i \u00een lumea drep\u0163ilor sau pentru cei \u00eenchi\u015fi \u00een pu\u015fc\u0103rii: \u201eA\u015fteptam liberarea bie\u0163ilor b\u0103ie\u0163i de 23 August.\u201d, 13 septembrie 1960, f\u0103c\u00e2nd referire evident la lotul dr. Voiculescu. Tot acum are \u015fi ni\u015fte vise premonitorii \u00een care \u00eei apare Stello, dar \u015fi mama sa (moart\u0103 de mai bine de 50 de ani). Inutilitatea ei este dat\u0103  de b\u0103tr\u00e2ne\u0163e \u015fi boal\u0103, exigen\u0163a ei se dovede\u015fte vie \u015fi la cei 76 de ani ai s\u0103i c\u00e2nd \u00eencearc\u0103 s\u0103 se apropie cu senin\u0103tate de ideea mor\u0163ii. Intensificarea suferin\u0163ei fizice  (\u00ee\u015fi dore\u015fte s\u0103 aib\u0103 o zi \u00een care s\u0103 nu o doar\u0103 nimic) are ca efect sentimentul golului, al neputin\u0163ei: \u201eMi se pare c\u0103 nu prea mai am rost pe aici.\u201d \u00cen momentul  \u00een care nu mai exist\u0103 speran\u0163\u0103 pentru ameliorare, se roag\u0103 s\u0103 treac\u0103 \u201edincolo\u201d mai u\u015for: \u201eDragule, dac\u0103 e necesar, \u00eenva\u0163\u0103-m\u0103 cu g\u00e2ndul plec\u0103rii\u201d; la 14 mai 1961 este \u0163intuit\u0103 la pat, o p\u0103r\u0103sesc puterile \u015fi ultimele r\u00e2nduri le scrie cu c\u00e2teva zile \u00eenainte s\u0103 se sting\u0103, rug\u00e2ndu-se s\u0103 fie ajutat\u0103 de cei pleca\u0163i \u00eenaintea ei \u00een eternitate: \u201eM-am obi\u015fnuit cu g\u00e2ndul mor\u0163ii, adic\u0103 al unui voiaj cam riscant, cine \u015ftie ce m\u0103 a\u015fteapt\u0103 \u015fi pe acolo! Sper c\u0103 voi \u00eemi ve\u0163i veni \u00een ajutor.\u201d Ca sf\u00e2r\u015fit al tuturor lucrurilor, moartea survine \u00een noaptea de 3 spre 4 iunie 1961 \u015fi, evident, pune cap\u0103t \u015fi acestui Jurnal. Dispari\u0163ia unui mare om de cultur\u0103 cum a fost Alice Voinescu va fi depl\u00e2ns\u0103 de familie \u015fi de cei apropia\u0163i.<br \/>\nCuprinz\u00e2nd peste 34 de caiete \u015fi \u00eenc\u0103 dou\u0103 neincluse (a\u015fa cum reiese din Not\u0103 asupra edi\u0163iei, p.XVIII: \u201ePreciz\u0103m c\u0103 am omis cu bun\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103, par\u0163ial, caietul nr. 6 \u015fi unul nenumerotat. Aceste caiete cuprind noti\u0163e de la conferin\u0163ele de la Pontigny, citate, etc\u2026.\u201d, men\u0163iona Maria Ana Murnu, editorul lui Alice Voinescu), acest Jurnal, \u00eenceput \u00een 1929 la \u00eendemnul lui R.M. du Gard \u015fi scris pe un caiet d\u0103ruit de prietena sa, Lala (Lala Romalo, coleg\u0103 din timpul studiilor sale de la Paris), este m\u0103rturia unei vie\u0163i tr\u0103it\u0103 \u00een cinste, credin\u0163\u0103 \u015fi suferin\u0163\u0103, \u00een probitate \u015fi demnitate, autoarea  jurnalului fiind con\u015ftient\u0103 de puterea exemplului, idee ce se desprinde \u00eenc\u0103 din primele r\u00e2nduri: \u201eEa (Lala, n.n.) mi-a cump\u0103rat acest caiet \u015fi, cu ochii ei frumo\u015fi \u015fi ad\u00e2nci, m-a rugat s\u0103-l scriu. \u00cel ve\u0163i citi tu (n.n., Maricica, nepoata sa, c\u0103reia i-a dedicat aceast\u0103 scriere) \u015fi Lala \u015fi Flo (n.n., Florica Rarincescu, prieten\u0103 apropiat\u0103, so\u0163ia profesorului de drept civil, Mihai Rarincescu, mort \u00een \u00eenchisoare) \u015fi Mad (n.n., Madelaine Cancicov, prieten\u0103 cu Alice Voinescu, a fost \u015fi ea \u00eenchis\u0103, dar eliberat\u0103 va emigra \u015fi se va stabili \u00een Anglia, va scrie \u201eLe cachot des marionettes\u201d, 1990), poate \u00eel ve\u0163i citi \u015fi altora care m-au cunoscut a\u015fa cum sunt \u015fi care vor avea nevoie de o experien\u0163\u0103 pentru a se descurca \u00een unele momente grele \u00een via\u0163\u0103.\u201d<br \/>\nJurnalul este \u00eens\u0103\u015fi via\u0163a Alicei Voinescu, pentru c\u0103 prin el se m\u0103rturise\u015fte tot ceea ce a tr\u0103it autoarea, ea  se elibereaz\u0103 prin scris \u015fi trece prin acel catharsis ce o purific\u0103 elimin\u00e2nd acele sedimente suflete\u015fti care au f\u0103cut-o s\u0103 fie ceea ce este. Aceste pagini redau tot ceea ce a sim\u0163it, tot ceea ce a g\u00e2ndit, ceea ce i s-a \u00eent\u00e2mplat mai bine de 32 de ani. M\u0103rturia sa este una extrem de important\u0103 at\u00e2t prin bog\u0103\u0163ia materialului acumulat (Jurnalul este o oper\u0103 monumental\u0103 \u015fi la propriu \u015fi la figurat, are 843 de pagini), c\u00e2t \u015fi prin diversitatea lucrurilor scrise: sentimente, emo\u0163ii, g\u00e2nduri legate de familie, prieteni, personalit\u0103\u0163i ale lumii bucure\u015ftene din perioada interbelic\u0103 \u015fi din obsedantul deceniu al cincilea, lumea intelectual\u0103 cu care ea a fost \u00een permanent contact, idei legate de evenimentele politice din \u0163ar\u0103 \u015fi din str\u0103in\u0103tate, de c\u0103l\u0103toriile sale prin Europa sau legate de acele decade de la Pontigny \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, sentimentele sale fa\u0163\u0103 de domiciliul for\u0163at \u015fi de \u00eenchisoare, experien\u0163e nefericite care au fortificat-o \u015fi au f\u0103cut-o s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een spirit \u015fi pentru spirit.<br \/>\n\u00cent\u00e2lnim \u00een paginile acestui Jurnal un om care \u00eencearc\u0103 s\u0103 lase \u00een cultura rom\u00e2n\u0103 o pagin\u0103 pe care s\u0103 fie scris cu litere mari numele s\u0103u, s\u0103 \u201escape de noaptea uit\u0103rii\u201d \u015fi nu f\u0103r\u0103 o motiva\u0163ie foarte serioas\u0103. Tot ceea ce a f\u0103cut, a scris, a g\u00e2ndit se leag\u0103 de educa\u0163ie, de cultur\u0103, de intelect \u015fi totul este de prim rang, de cea mai bun\u0103 calitate, de\u015fi ea, \u00een modestia ei credea c\u0103 este \u201eo mediocritate\u201d sau c\u0103 este \u201ede dimensiune mic\u0103\u201d, dar, \u00een fine, recunoa\u015fte c\u0103 prin ceea ce a tr\u0103it, chiar dac\u0103 a fost \u201eratare\u201d, totu\u015fi ea face parte \u201edin rarii oameni de la noi incoruptibili\u201d, a\u015fa cum o apreciau pe bun\u0103 dreptate cei apropia\u0163i, ea e un fel de \u201efin du race\u201d.<br \/>\nCu un stil amplu, dar cuceritor, cu o fraz\u0103 simpl\u0103, lipsit\u0103 de ornamente de prisos, Alice Voinescu este o scriitoare s\u0103rac\u0103 \u00een umilitoarea ei existen\u0163\u0103, dar bogat\u0103 \u00een dragostea lui Dumnezeu. Duc\u00e2nd o existen\u0163\u0103 meschin\u0103, lipsit\u0103 de mijloace materiale, f\u0103c\u00e2ndu-\u015fi griji \u015fi socoteli p\u00e2n\u0103 \u00een clipa fatal\u0103 a sf\u00e2r\u015fitului (pe patul de moarte se g\u00e2nde\u015fte s\u0103-\u015fi v\u00e2nd\u0103 inelul, dar nu se \u00eendur\u0103 fiindc\u0103 vrea s\u0103 \u00eel lase mo\u015ftenire Maricichii), ea are puterea de a ie\u015fi \u00eenving\u0103toare, suferin\u0163ele de tot felul o duc spre victoria final\u0103 care apar\u0163ine sufletului: eliberarea; libertatea mult visat\u0103, \u015fi nu e vorba de o libertate politic\u0103, ci mai degrab\u0103 libertatea spiritului o va g\u0103si \u201edincolo\u201d. Vorbind despre suferin\u0163a ei, se temea cumva c\u0103 nu a dus-o  p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t cu demnitate, dar dragostea ei pentru oameni \u00eenvinge orice temere, frica de moarte \u015fi-o \u00eenfr\u00e2nge cu ajutorul g\u00e2ndului din final ce se \u00eendreapt\u0103 spre so\u0163ul s\u0103u c\u0103ruia \u00eei cerea sus\u0163inerea, \u00eencurajarea de a dep\u0103\u015fi acest ultim prag.<br \/>\nAlice Voinescu este, probabil, acel exemplu de \u201echerchez la femme\u201d, flac\u0103ra ei r\u0103m\u00e2ne vie dincolo de lumina ce a \u00eenso\u0163it-o toat\u0103 via\u0163a, iar Jurnalul s\u0103u, vorbind despre condi\u0163ia femeii (o intelectual\u0103 ce traverseaz\u0103 o epoc\u0103 tulburat\u0103 politic de schimbarea regimului, trec\u00e2nd de la monarhie la comunism), despre menirea profesional\u0103, despre boal\u0103 \u015fi b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, despre lipsa maternit\u0103\u0163ii \u015fi suferin\u0163a de a fi \u00een\u015felat\u0103 de so\u0163, despre cultur\u0103, credin\u0163\u0103 \u015fi familie, subliniind c\u0103 mai presus de orice sentiment este iubirea de semeni, suprema cale spre adev\u0103rul credin\u0163ei \u00een Dumnezeu, este, cu siguran\u0163\u0103, unul dintre cele mai valoroase opere de gen din literatura rom\u00e2n\u0103, rivaliz\u00e2nd oric\u00e2nd cu alte jurnale din literatura universal\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Gheorghe DR\u0102GAN \u201e&#8230; a\u015fa se scrie istoria!\u201d 1960-1980. A\u015fchii din limba de lemn Cuv\u00e2ntul practic\u0103 este un stereotip, consecin\u0163\u0103 a<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20252"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20252"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20252\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20253,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20252\/revisions\/20253"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20252"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20252"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20252"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}