{"id":20199,"date":"2023-01-23T21:50:15","date_gmt":"2023-01-23T18:50:15","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20199"},"modified":"2023-01-23T21:50:15","modified_gmt":"2023-01-23T18:50:15","slug":"spatii-culturale-nr-23-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20199","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 23 (1)"},"content":{"rendered":"

EDITORIAL<\/strong><\/p>\n

Valeria MANTA T\u0102ICU\u021aU<\/strong>
\n\"\"

Cum se-ncepe o reform\u0103 a culturii<\/strong><\/p>\n

N-avem prea multe de repro\u015fat Institutului Cultural Rom\u00e2n, mai ales c\u0103 pe la noi, prin provincie, activitatea lui nu-i deloc vizibil\u0103. Mass media nu se omoar\u0103 cu informa\u0163iile \u00een domeniu (nu sunt aduc\u0103toare de rating), a\u015fa c\u0103 pove\u015ftile despre ce-a mai f\u0103cut domnul Patapievici au caracter oral, colectiv \u015fi anonim, a\u015fa cum, de altfel, le \u015fi st\u0103 bine unor pove\u015fti. Spuse la gura sobei, pot s\u0103 indigneze auditoriul; c\u0103ci tremur\u0103 carnea pe toate bunicu\u0163ele \u015fi pe to\u0163i nepo\u0163eii lor c\u00e2nd li se aminte\u015fte ce-a zis HRP \u00een \u201ePolitice\u201d (\u201eHumanitas, 1996) despre poporul rom\u00e2n: \u201erom\u00e2nii nu pot alc\u0103tui un popor pentru c\u0103 valoreaz\u0103 c\u00e2t o turm\u0103: dup\u0103 gr\u0103mad\u0103, la semnul fierului ro\u015fu… fe\u0163e patibulare, maxilare \u00eencr\u00e2ncenate, guri vulgare, tr\u0103s\u0103turi rudimentare, o vorbire agramat\u0103 \u015fi bolov\u0103noas\u0103\u201d (op. cit., pag 63-64). Prin urmare, bunicu\u0163ele \u015fi viitorii talibani mioritici nu-l iubesc pe HRP. Nu-l iubesc nici scriitorii c\u0103rora nu li s-a dat aten\u0163ie: cei neinvita\u0163i s\u0103 ne reprezinte la T\u00e2rgul de carte de la Torino sau la Salonul de Carte de la Paris, cei netradu\u015fi din fonduri nerambursabile, cei nechema\u0163i la marele osp\u0103\u0163 al culturii pe banii statului. Nu-l iubesc pe HRP arti\u015ftii plastici care n-au avut \u015fansa s\u0103-\u015fi arate \u015fi ei anusurile, penisurile \u015fi, \u00een general, toat\u0103 sincronizarea lor cu Europa, dac\u0103 nu \u00een cadrul Bienalei de la Vene\u0163ia, m\u0103car la \u201eZilele culturii rom\u00e2ne\u015fti\u201d de la Bochum. Ce-i foarte grav, \u00eens\u0103, este c\u0103 nici noul guvern nu-l iube\u015fte pe HRP. \u015ei, dac\u0103 tot nu-l iube\u015fte, \u00eei caut\u0103 (\u015fi-i g\u0103se\u015fte) bube \u00een cap: Institutul Cultural Rom\u00e2n condus de HRP a fost o juc\u0103rie periculoas\u0103 \u00een m\u00e2inile comandantului de nav\u0103. Odat\u0103 marinerul debarcat, musai trebuie str\u0103mutat\u0103 \u015fi juc\u0103ria lui \u00een alt\u0103 curte, respectiv cea a Senatului, mi\u015fcare cu dublu rol: pe de o parte, se las\u0103 nesatisf\u0103cu\u0163i, t\u00e2njitori \u015fi nervo\u015fi mul\u0163i amatori de chilipiruri culturale (dar \u015fi politico-erotice); pe de alt\u0103 parte, se pl\u0103tesc ni\u015fte poli\u0163e, mereu am\u00e2nate, incomozilor HRP \u015fi Mircea Mih\u0103ie\u015f.
\nCum, pe plaiurile noastre mioritice, politica se face dup\u0103 ureche, dup\u0103 toane \u015fi prin ordonan\u0163e de urgen\u0163\u0103, b\u0103g\u00e2ndu-se, ca musca-n lapte, inclusiv \u00een domenii din care ar trebui s\u0103 lipseasc\u0103, iat\u0103 c\u0103 \u015fi ICR-ul a beneficiat de regimul institu\u0163iilor cu vedere la pia\u0163\u0103: i s-au cercetat registrele, i s-a f\u0103cut bilan\u0163ul, s-a constatat c\u0103 merge \u00een golul puterii \u015fi c\u0103 trebuie s\u0103 i se declare falimentul. Dup\u0103 cum scrie \u00een \u201eMonitorul Oficial\u201d, la ICR sunt \u201est\u0103ri de lucruri care tind s\u0103 afecteze, cu titlul de permanen\u0163\u0103, sentimentul de apartenen\u0163\u0103 la na\u0163iunea rom\u00e2n\u0103 a celor stabili\u0163i vremelnic \u00een alte state\u201d, plus ni\u015fte \u201edisfunc\u0163ionalit\u0103\u0163i referitoare la func\u0163ionarea ICR\u201d, care \u201es-a politizat\u201d.
\nNici m\u0103car bunicu\u0163ele mai sus pomenite nu au naivitatea de a crede c\u0103 cei din diaspora sunt lovi\u0163i \u00een sentimentul apartenen\u0163ei de ICR, de dl. Patapievici sau de Mircea Mih\u0103ie\u015f (care, \u00eentre noi fie vorba, ca profesor universitar, ca om de cultur\u0103, eseist, publicist etc. se bucur\u0103 de mult\u0103 simpatie \u00een r\u00e2ndul elitei rom\u00e2ne\u015fti de aici \u015fi de peste m\u0103ri \u015fi \u0163\u0103ri). Mai degrab\u0103 rom\u00e2nii din diaspora sunt lovi\u0163i \u00een sentimentul respectiv atunci c\u00e2nd presa str\u0103in\u0103 public\u0103 \u015ftiri despre violuri, furturi, t\u00e2lh\u0103rii, m\u00e2n\u0103rii, mit\u0103, corup\u0163ie, asasinat etc., s\u0103v\u00e2r\u015fite nu doar de etnici romi, ci \u015fi de frunta\u015fi politici \u00een care \u0163ara noastr\u0103 drag\u0103, la un moment dat, a avut \u00eencredere.
\nS\u0103 discu\u0163i ac\u0163iunile unui Institut Cultural pornind de la premisa c\u0103 func\u0163ioneaz\u0103 rup\u00e2nd p\u00e2inea de la gura pensionarilor \u015fi a profesorilor \u015fi s\u0103 storci, astfel, glanda lacrimal\u0103 a eternilor nedrept\u0103\u0163i\u0163i \u015fi a gospodinelor care-\u015fi aplic\u0103 tratament compensatoriu prin talk-showuri \u015fi telenovelici, mi se pare, dac\u0103 nu riscant, cel pu\u0163in suspect pentru ni\u015fte jurnali\u015fti, politicieni, oameni de cultur\u0103 etc., ce pretind c\u0103 se respect\u0103.
\nPlus c\u0103 e greu de crezut c\u0103 ICR, prin \u015feful s\u0103u, HRP, chiar n-a f\u0103cut nimic, \u00een afar\u0103 de faptul c\u0103 l-a distrat pe B\u0103sescu \u015fi l-a convins s\u0103 citeasc\u0103 m\u0103car \u201eLevantul\u201d lui C\u0103rt\u0103rescu. E absurd \u015fi s\u0103 crezi c\u0103 lucrurile despre care n-ai auzit nu exist\u0103. Noi, cei din provincie, de exemplu, n-am auzit de manifest\u0103rile organizate de ICR, dar suntem siguri c\u0103 au fost destule \u015fi c\u0103 s-au desf\u0103\u015furat permanent, spre binele celor care au participat la ele.<\/p>\n


\nPetrache PLOPEANU<\/strong>
\n\"\"

Sf\u00e2r\u015fitul istoriei \u015fi sf\u00e2r\u015fitul culturii: POST-CULTURA<\/strong><\/p>\n

\tConceptului de \u201ecultur\u0103\u201d i s-a dat, de-a lungul timpului, \u00een func\u0163ie de epoca istoric\u0103 \u015fi de societatea care corespundea acelei epoci, diferite defini\u0163ii. Nu voi insista pe vreuna dintre acestea, obiectul articolului de fa\u0163\u0103 fiind altul, \u015fi anume ideea de sf\u00e2r\u015fit al culturii. A\u015fa cum Fukuyama scria despre sf\u00e2r\u015fitul istoriei, \u00eentr-o carte deja celebr\u0103 cu acela\u015fi titlu, eu nu voi face nimic altceva \u00een acest articol, dec\u00e2t s\u0103-mi r\u0103spund la \u00eentrebarea dac\u0103 exist\u0103 \u015fi un sf\u00e2r\u015fit al culturii \u015fi, dac\u0103 r\u0103spunsul ar fi pozitiv, ce anume ar lua locul acestui fenomen f\u0103r\u0103 de care \u00eens\u0103\u015fi evolu\u0163ia omenirii nu poate fi \u00een\u0163eleas\u0103.
\n\t\u00cen definirea termenului de \u201ecultur\u0103\u201d, \u00een general, s-a f\u0103cut raportarea la alt\u0103 no\u0163iune, aceea de \u201eciviliza\u0163ie\u201d. Chiar dac\u0103 s-a mers pe ideea c\u0103 primul ar presupune, \u00eentr-o defini\u0163ie didactic\u0103, totalitatea crea\u0163iilor omenirii, civiliza\u0163ia fiind subordonat\u0103 culturii \u015fi fiind \u00een\u0163eleas\u0103 ca acea parte strict\u0103 legat\u0103 de crea\u0163iile materiale, au fost exprimate opinii dup\u0103 care cultura ar \u00eensemna crea\u0163iile spirituale, iar civiliza\u0163ia, crea\u0163iile materiale ale oamenilor. Am spus \u201ear \u00eensemna\u201d pentru a sublinia faptul c\u0103 nu exist\u0103 o unanimitate a definirii \u015fi a accept\u0103rii con\u0163inutului acestor no\u0163iuni.
\n\tC\u00e2t despre mine, eu consider c\u0103 varianta a doua este cea mai clar\u0103, mai fireasc\u0103 din multe puncte de vedere. Cultura, egal crea\u0163ii spirituale ale activit\u0103\u0163ii umane, iar civiliza\u0163ia, tot ceea ce se leag\u0103 de asigurarea nevoilor materiale ale oamenilor. Este \u015fi punctul de plecare care \u00eemi permite s\u0103-mi dezvolt ideile legate de tema articolului de fa\u0163\u0103.
\n\tCultur\u0103 \u00eenseamn\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103, art\u0103, religie, sau art\u0103, \u015ftiin\u0163\u0103, religie, sau religie, \u015ftiin\u0163\u0103, art\u0103 etc., fiecare cu respectivele note caracteristice, fiecare cu evolu\u0163iile \u015fi involu\u0163iile ei, cu realiz\u0103rile ei. Astfel, raport\u00e2ndu-m\u0103 la toate acestea, am putut vorbi despre cultura antic\u0103, despre cea renascentist\u0103, despre \u201eEpoca luminilor\u201d, cultura modern\u0103, postmodern\u0103 \u015fi postmodernist\u0103.
\n\tCiviliza\u0163ia a cunoscut, la r\u00e2ndul ei, acelea\u015fi evolu\u0163ii\/involu\u0163ii, ajung\u00e2ndu-se la realit\u0103\u0163i desemnate prin termeni ca \u201esociet\u0103\u0163i postindustriale\u201d, \u201esociet\u0103\u0163i postcomuniste\u201d. Prefixul \u201e-post\u201d \u00eencearc\u0103 s\u0103 explice rapiditatea cu care schimbarea realit\u0103\u0163ii \u00eei surprinde pe oameni, care nu reu\u015fesc s\u0103 identifice la fel de rapid direc\u0163iile generale ale fenomenelor cu care se confrunt\u0103 \u015fi prefer\u0103 s\u0103 le denumeasc\u0103 cu termeni generali, ce nu ilustreaz\u0103 \u00eentotdeauna esen\u0163a acestora.
\n\tDin a doua jum\u0103tate a secolului trecut, se vorbe\u015fte despre postmodernism, cu trimitere aproape exclusiv\u0103 la art\u0103 cu tot ceea ce \u0163ine de ea: literatur\u0103, art\u0103 plastic\u0103, muzic\u0103, artele spectacolului etc. \u00centr-o accep\u0163ie general\u0103, postmodernismul ar putea fi definit ca o abolire a regulilor, o negare a clasicismului \u015fi o afirmare a libert\u0103\u0163ii totale de crea\u0163ie. Indiferent care ar fi accep\u0163iunea dat\u0103 acestui fenomen cultural, se accentueaz\u0103 libertatea de crea\u0163ie, de bun\u0103 crea\u0163ie, subliniez aceste cuvinte, pentru c\u0103, indiferent de epoc\u0103 istoric\u0103, indiferent de domeniul cultural, indiferent de creatori, cultura a reprezentat un rezultat pozitiv, un cumul de consecin\u0163e calitative, \u00een primul r\u00e2nd, \u015fi cantitative, \u00een al doilea. Desigur c\u0103 nu voi relua aici teoria marxist\u0103 a trecerii cantit\u0103\u0163ii \u00een calitate, pentru c\u0103 n-a\u015f rezolva nimic din ceea ce mi-am propus, \u015fi anume s\u0103 introduc un nou concept, acela de post-cultur\u0103.
\n\tRevenind, voi repeta c\u0103 fenomenul cultural, indiferent ce fenomene se impun \u00eentr-o perioad\u0103 sau alta, are \u00een vedere ceea ce ilustreaz\u0103 calitatea, termen care, la r\u00e2ndul lui, introduce notele caracteristice ale \u00eembun\u0103t\u0103\u0163irii unui aspect, fenomen, manifestare etc. Consecin\u0163ele actului cultural sunt \u00eentotdeauna pline de sensuri \u015fi de con\u0163inuturi pe care omenirea, \u00een drumul s\u0103u spre mileniul al III-lea al erei noastre, le-a putut folosi pentru a-\u015fi \u00eembun\u0103t\u0103\u0163i existen\u0163a spiritual\u0103 \u015fi material\u0103. C\u0103ci, nu trebuie uitate produsele \u015ftiin\u0163ei, care au drept rezultat noi produse legate \u00een primul r\u00e2nd de civiliza\u0163ie. Adic\u0103, \u00eentr-un sens biblic, a\u015f putea repeta ceea ce, dup\u0103 fiecare crea\u0163ie a lui Dumnezeu \u00een cele \u015fase zile, se spunea \u201e\u015ei a v\u0103zut Dumnezeu c\u0103 este bun\u0103 lumina\u201d (Geneza 1.4): \u201e\u015fi oamenii au v\u0103zut c\u0103 motorul cu aburi este bun\u201d, \u201ec\u0103 televiziunea prin cablu este bun\u0103\u201d, \u201ec\u0103 lectura este bun\u0103\u201d, \u201ec\u0103 pictura lui Kandinski este bun\u0103\u201d etc. Deci, rezultatele culturii \u201esunt bune\u201d, \u015fi ele au fost percepute, chiar dac\u0103 uneori a trebuit s\u0103 treac\u0103 destul de mult timp, \u015fi au fost acceptate ca atare, ca fiind bune pentru oameni. Nu trebuie s\u0103 mai ad\u0103ug\u0103m, dec\u00e2t \u00een trecere, c\u00e2t de m\u00e2ndri sunt creatorii de cultur\u0103 de statutul lor de creatori, prin care, con\u015ftient sau nu, se compar\u0103 cu Supremul Creator, Dumnezeu!
\n\tAu existat de-a lungul vremii, a\u015fadar, crea\u0163ii dovedite bune \u015fi crea\u0163ii dovedite ne-bune \u015fi folosesc acest termen, \u201ene-bune\u201d, \u00een aceast\u0103 form\u0103 de negare, deoarece \u00eemi va folosi \u00een ceea ce voi spune mai departe. Dar, p\u00e2n\u0103 acolo, s\u0103 mai z\u0103bovesc pu\u0163in asupra altui aspect: crea\u0163iile, indiferent c\u0103 sunt bune sau ne-bune, sunt crea\u0163ii, reprezint\u0103 efectul unui efort creator, chiar dac\u0103 rezultatul nu a folosit oamenilor p\u00e2n\u0103 \u00een prezent. Voi avea posibilitatea \u00een alte articole s\u0103 dezvolt ideea de crea\u0163ii ne-bune \u00een fiecare domeniul cultural, desigur, pe scurt, pentru c\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, cantitatea crea\u0163iilor de acest fel a fost mult mai mare dec\u00e2t a celor \u201ebune\u201d. De ce le socotesc pe cele \u201ene-bune\u201d crea\u0163ii? Din simplul motiv c\u0103 a existat un imbold creator, oricare ar fi fost acela \u015fi oricare ar fi fost motiva\u0163iile lui! \u00centre masa amorf\u0103 care nu este fr\u0103m\u00e2ntat\u0103 de ideea crea\u0163iei \u015fi un om care \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 vrea s\u0103 spun\u0103 ceva celorlal\u0163i oameni \u015fi o \u015fi face bine\/ne-bine, \u00eel aleg f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 pe acel om, iar istoria este plin\u0103 de ei: pu\u0163ini au r\u0103mas \u00een istorie drept \u201eTa\u0163i buni\u201d, mul\u0163i au fost lua\u0163i \u00een der\u00e2dere, dispre\u0163ui\u0163i, blama\u0163i, nu numai de contemporanii lor, ci de \u00eentreaga clas\u0103 cultural\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre.
\n\t\u00cen zilele noastre, cultura – mai ales acea parte a ei care este sub imperiul libert\u0103\u0163ii, care este supus\u0103 libert\u0103\u0163ii, iar termenul de \u201esupus\u201d nu este inutil ales, observ\u00e2nd tendin\u0163ele actuale \u00een literatur\u0103, art\u0103, muzic\u0103 etc. de a c\u0103uta cu orice pre\u0163 libertatea de expresie, de a se supune cu orice pre\u0163 libert\u0103\u0163ii, libertatea \u00eens\u0103\u015fi devenind un st\u0103p\u00e2n foarte exigent -, a sc\u0103pat de numeroase canoane, care-i impuneau anumite limite \u015fi limit\u0103ri, dar \u00een continuare se men\u0163ine limitarea suprem\u0103, aceea ca aceste acte culturale s\u0103 fie bune pentru oameni. Exist\u0103 \u00een continuare criterii care fac departaj\u0103rile \u00eentre ceea ce se consider\u0103 cultural \u015fi ceea ce intr\u0103 \u00een categoria non-cultural, nu pentru c\u0103 ar \u0163ine de actele de civiliza\u0163ie, a\u015fa cum am convenit la \u00eenceput s\u0103 definim civiliza\u0163ia, ci pentru c\u0103 non-culturalul ar fi ceva ce se dore\u015fte cultural, dar este prost f\u0103cut, agramat, naiv, copil\u0103resc, f\u0103r\u0103 metod\u0103, anacronic, me\u015fte\u015fug\u0103resc \u015fi alte asemenea epitete, care pot fi \u00eent\u00e2lnite uneori \u015fi prin cronicile culturale, de orice natur\u0103, dar mai ales \u00een culise, unde se colporteaz\u0103 opiniile reale despre \u201ecrea\u0163ia\u201d cut\u0103ruia sau cut\u0103ruia \u201ecreator\u201d.
\n\tSocietatea, ca sistem complex, cuprinde \u015fi cultura cu tot ceea ce-i este pus \u00een c\u00e2rc\u0103: \u015fi rezultatele bune, \u015fi cele ne-bune. Dac\u0103 p\u00e2n\u0103 acum a doua categorie avea doar rolul de a oferi suportul unei compara\u0163ii \u00eentre ceea ce era definit de societate ca fiind bun \u015fi ne-bun, consider c\u0103 evolu\u0163iile societ\u0103\u0163ii noastre contemporane intr\u0103 \u00een contradic\u0163ie cu modul \u00een care oamenii concep cultura \u015fi actul cultural \u015fi acest fapt, indiferent c\u0103-l accept\u0103m sau nu, se face sim\u0163it, mai de mult timp \u00een afara societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, dar deja fenomenul este prezent \u015fi la noi. \u00cen toate domeniile culturii, \u00een\u0163eleas\u0103 \u00een sensul ei clasic sau postmodernist, exist\u0103 crea\u0163ii bune \u015fi crea\u0163ii ne-bune. Al\u0103turi de oameni de cultur\u0103 foarte cunoscu\u0163i, tr\u0103iesc epigoni, mai pu\u0163in cunoscu\u0163i \u015fi, \u00een al treilea r\u00e2nd, acei \u201eneica nimeni\u201d, care scriu prost, agramat, despre lucruri rizibile etc., arti\u015fti plastici care picteaz\u0103 prost, care sculpteaz\u0103 f\u0103r\u0103 metod\u0103 \u015fi tehnic\u0103, f\u0103r\u0103 har \u015fi nu spun nimic, muzicieni care c\u00e2nt\u0103 muzic\u0103 proast\u0103 \u015fi o c\u00e2nt\u0103 \u015fi prost etc. Exist\u0103 \u00een acest moment o reac\u0163ie dubl\u0103, referitor la ace\u015fti \u201ecreatori\u201d: pe de o parte, sunt accepta\u0163i \u00een comunitate, nu exist\u0103 o respingere violent\u0103 a lor \u015fi a produselor lor, iar, pe de alt\u0103 parte, tot ceea ce fac ace\u015ftia este luat \u00een r\u00e2s de mass-media, de oamenii de cultur\u0103 cunoscu\u0163i, de anali\u015fti etc., ne\u00een\u0163eleg\u00e2ndu-se un lucru evident, \u015fi anume c\u0103 s-au schimbat termenii \u00een care poate fi conceput\u0103 cultura \u015fi actul cultural. Cultura nu este un element autonom fa\u0163\u0103 de schimb\u0103rile majore produse \u00een societate, ea reflect\u0103 aceste schimb\u0103ri, de aceea fenomenele din societatea celei de-a doua jum\u0103t\u0103\u0163i a secolului al XX-lea \u015fi cele de la \u00eenceputul acestui secol au influen\u0163at-o profund \u015fi continu\u0103 s\u0103 o influen\u0163eze. Influen\u0163a nu este una comparabil\u0103 cu aceea pe care societatea Vechiului Regim a exercitat-o asupra culturii Secolului Luminilor (al XVIII-lea), pentru c\u0103, din destr\u0103marea acelui regim social-politic, a rezultat o alt\u0103 societate cu o alt\u0103 cultur\u0103.
\n\tAcum, destructurarea societ\u0103\u0163ilor contemporane, confruntate cu numeroase provoc\u0103ri, de multiple naturi, nu mai poate determina apari\u0163ia unei alte culturi, care s\u0103 continue linia evolutiv\u0103, \u00een con\u0163inut \u015fi form\u0103, a vechii culturi. Postmodernismul nu ofer\u0103 dec\u00e2t ideea c\u0103 s-a ajuns \u00eentr-o fund\u0103tur\u0103 a culturii a\u015fa cum este ea cunoscut\u0103 de milenii; acesta este rolul postmodernismului \u015fi, \u00een al doilea r\u00e2nd, de a oferi suportul trecerii la altceva total nou. Chiar de pe acum fenomenul pe care \u00eenc\u0103 \u00eel mai numim \u201ecultural\u201d, accept\u0103 \u015fi integreaz\u0103 la modul serios ceea ce numeam mai sus acte \u015fi produse non-culturale. Suntem, consider eu, \u0163in\u00e2nd seama de ceea ce se petrece la noi, dar \u015fi \u00een alte spa\u0163ii, deja \u00een sfera de manifestare a unui alt concept, acela de post-cultur\u0103. <\/p>\n


\nConstantin Trandafir <\/strong><\/p>\n

Caragiale, c\u00e2teva cuvinte despre scrisori<\/strong><\/p>\n

Acum, \u00een Anul Caragiale, \u015fi cu ocazia reedit\u0103rii operei \u201eintegrale\u201d, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 de Stancu Ilin \u015fi Constantin H\u00e2rlav, prefa\u0163\u0103 de Eugen Simion (\u00een vol. IV Coresponden\u0163a), cel mai mult s-a resuscitat interesul pentru scrisori. Pentru c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, capitolul este mai pu\u0163in \u015fi relativ mai t\u00e2rziu intrat \u00een aten\u0163ia cititorilor \u015fi a criticii dec\u00e2t restul scrierilor caragialiene; fiindc\u0103 scrisorile sunt de superior nivel literar, fapt confirmat special de \u015eerban Cioculescu \u00een 1935 (Coresponden\u0163a dintre I. L. Caragiale \u015fi Paul Zarifopol), apoi reconfirmat de mai to\u0163i exege\u0163ii scriitorului. \u015ei totu\u015fi, ea, coresponden\u0163a, r\u0103m\u00e2ne \u00eenc\u0103 o surpriz\u0103 pentru destul\u0103 lume.
\nLa noi, Caragiale de\u0163ine o rar\u0103 performan\u0163\u0103 prin num\u0103rul mare de scrisori expediate \u015fi prin calitatea lor literar\u0103. Geniu al oralit\u0103\u0163ii, el este \u015fi un maestru al scrisului exigent stilistic, inclusiv \u00een coresponden\u0163\u0103, pe care o elaboreaz\u0103 ca pe orice text literar. \u00cenc\u00e2t, pe bun\u0103 dreptate, s-a vorbit de arta epistolar\u0103, din care, pe l\u00e2ng\u0103 aceast\u0103 grij\u0103 a scrisului, de re\u0163inut sunt spontaneitatea, naturale\u0163ea, verva, ironia, umorul, parodia. \u201eMo\u015f Virgul\u0103\u201d avea oroare de scrisul neglijent, \u00een general, \u015fi de erorile tipografice \u00een cazul s\u0103u, dac\u0103 a cerut, \u00eensp\u0103im\u00e2ntat, suspendarea unui tiraj de revist\u0103 din cauza omiterii unei virgule. \u015ei asta nu e legend\u0103! E con\u015ftiin\u0163\u0103 artistic\u0103, profesional\u0103. \u00ce\u015fi spune \u201ec\u00e2rpaciu literar, practicant daco-rom\u00e2n\u201d \u015fi-i scrie lui Mihail Dragomirescu: \u201eDe, dragii mei, eu sunt un c\u00e2rpaci b\u0103tr\u00e2n, eu cos de dragul pingelii, nu de al cus\u0103turii. Dac\u0103 v\u0103 place, \u00eemi pare foarte bine, fiindc\u0103 \u0163in la cinstea me\u015ftereasc\u0103\u201d. Iar lui Zarifopol, artizanul \u00eei spune cum \u201elucreaz\u0103 pe br\u00e2nci, me\u015ftere\u015fte\u201d: \u201eStimate Domnule Doktor, cu ajutorul lui Dumnezeu l-am dat \u00een sf\u00e2r\u015fit gata pe Dracu! Kir Ianulea-i ispr\u0103vit: acu, nu-mi mai r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103-l dichisesc, s\u0103-l pepten \u015fi s\u0103-i dau lustru, ca s\u0103-l pot prezenta \u00een fa\u0163a lumii. Chiar ast\u0103zi \u00eel iau la frecu\u015f \u015fi sper c\u0103 peste o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 s\u0103-i dau drumul \u2013 fire\u015fte mai \u00eent\u00e2i are s\u0103 vie la dv. S\u0103 v\u0103 salute, la dv., care-l cunoa\u015fte\u0163i de c\u00e2nd era mititel \u015fi ne\u0163es\u0103lat\u201d.
\nEpistolierul \u201ecaragializeaz\u0103\u201d \u015fi c\u00e2t prive\u015fte varietatea lingvistic\u0103, \u015fi c\u00e2t prive\u015fte observarea de atmosfer\u0103 \u015fi desenarea de personaje. Cel mai complet se \u00eentrunesc aceste \u00eensu\u015firi \u00een formidabila schi\u0163\u0103-scrisoare trimis\u0103 de la Berlin lui Alceu Urechia \u00een 1905. De\u015fi e cea mai cunoscut\u0103 dintre misive, nu-mi pot reprima tenta\u0163ia de a o readuce ca argument. Relatarea vizitei lui Delavrancea la Berlin, \u00een trecere spre Paris, e pur\u0103 literatur\u0103 carnavalizat\u0103, \u00een forme mai atenuate. Aici, ca \u015fi \u00een alte ocazii, Caragiale simte hiperbolic \u015fi vede amuzant. Ne a\u015fteptam ca vizita s\u0103-i trezeasc\u0103 \u201eexilatului\u201d \u00eenc\u00e2ntare \u015fi chiar ceva solemnitate, doar bunul prieten venea din \u0163ar\u0103, aducea ve\u015fti mult dorite, iar epistolierul era gazd\u0103 primitoare\u2026\u201dCeremonialul\u201d \u00eent\u00e2mpin\u0103rii \u00een gara de la Breslau induce o not\u0103 echivoc\u0103, de emo\u0163ie \u015fi sobrietate pozna\u015f\u0103, pe de o parte, \u015fi de expansivitate acr\u0103 din partea oaspetelui. Cei doi prieteni se pre\u0163uiesc \u00een pofida acestei reac\u0163ii r\u0103sturnate. Nemul\u0163umirile absolute ale lui Delavrancea, ca \u015fi umilitatea pref\u0103cut\u0103 a lui Caragiale sunt de un comic buf. Vizitatorul (francofon) nu-i tolerant cu nimeni, nici nu-i \u00een stare, cel pu\u0163in, s\u0103 simuleze deta\u015farea. Insatisfac\u0163iile lui sunt \u201etotale\u201d (cum le spune autorul scrisorii), de un comic burlesc. Imaginea cusurgiului din scrisoare atinge culmile caricaturii vesele. \u00cen vagonul restaurant, berea e \u201ecald\u0103\u201d, \u00een gar\u0103 la Berlin, la fel. Pentru germanofob, \u201eadministra\u0163ia, armata, arta, \u015ftiin\u0163ele, tramvaiele, casele, monumentele, m\u00e2ncarea, berea, tot, tot, prost, stupid, imbecil!\u201d. La frizer, \u201eprofesorul\u201d (cum e recomandat cel care va conferen\u0163ia) are probleme insolubile cu \u201ebogata lui capelur\u0103 v\u00e2lvoi\u201d. \u00cen vestitul parc Tiergarten \u00eel instruie\u015fte pe ageamiul amfitrion (\u201eboule\u201d) \u00een leg\u0103tur\u0103 cu diverse soiuri de copaci. Apoi \u00eel mu\u015ftruluie\u015fte la estetic\u0103, ar\u0103t\u00e2ndu-i toate ereziile grandiosului palat Reichstag. Situa\u0163iile descrise \u00een scrisoare sunt \u015farjate: gesturile intempestive, foarte largi ale musafirului paraponisit, \u201ediapazonul\u201d \u00eenalt str\u00e2ng \u00een jur mul\u0163i curio\u015fi, \u00eentre care \u015fi englezi \u201etravellers\u201d. Baestdecher-ul invocat e \u201estupid\u201d, prietenul iar\u0103\u015fi invectivat \u015fi, printr-o mi\u015fcare volubil\u0103, \u00eei zboar\u0103 ochelarii, spre hazul galeriei. Poarta Brandenburg declan\u015feaz\u0103 \u201eo nobil\u0103 indignare \u015fi \u00eenjur\u0103turi\u201d. Nu-i place nimic, nici m\u00e2ncarea servit\u0103 de Madame Caragiale. Tot ce urmeaz\u0103 e de un comic enorm. Nu suport\u0103 (cu gesturi radicale de respingere \u015fi vorbe aspre) magazinele de lux, muzeele, marile restaurante, dar poposesc prin multe ber\u0103rii \u015fi servesc la fiecare c\u00e2te dou\u0103-trei halbe de bere\u2026 \u201eproast\u0103 peste tot\u201d. A doua zi sose\u015fte, chemat de la Lipsca, Zarifopol \u015fi este cooptat \u00een grup \u015fi t\u00e2n\u0103rul doctor Dimitrie Gusti. Merg la Postdam, Delavrancea revars\u0103 imput\u0103ri la adresa unei conferin\u0163e asupra artelor plastice. Pr\u00e2nz copios (\u201eprost\u201d), \u201epilesc\u201d cu \u201ec\u00e2teva sticloaie de vin de Mosella, pe urm\u0103 \u015fvar\u0163uri, cafele\u201d. Pl\u00e2ng \u00een fa\u0163a portretului lui Anghel Demetriescu, mort \u00een 1903. Zarifopol c\u00e2nt\u0103 la pian ceva din Beethoven, adorm \u00eembr\u0103ca\u0163i pe la 8 diminea\u0163a \u015fi se trezesc pe la orele 15. P\u00e2n\u0103 la sosirea trenului cu care Barbu trebuie s\u0103 plece la Paris, cei doi prieteni mai au destul timp s\u0103 consume dou\u0103 butelii cu vin de Rihn la ghea\u0163\u0103, ap\u0103 mineral\u0103, \u015func\u0103, somon (\u201epute, pute, pute!\u201d), fripturi, \u201e\u015faap\u2019panie, Iancule!\u201d
\nAlte multe subiecte cuprind aceste delicioase scrisori ale lui \u201eNenea Iancu\u201d: \u201eliteratura arta \u015fi \u015ftiin\u0163a rom\u00e2n\u0103\u201d, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri cotidiene, meteorologia, tot \u00een atmosfer\u0103 miticist\u0103, cu accente \u00e0 la Rostogan, \u00een grai ardelenesc, ori moldovene\u015fte, ori nem\u0163e\u015fte, ori ungure\u015fte \u015fcl. Pescuie\u015fte \u201eperle\u201d, \u201evlahutzisme\u201d, \u00eei prinde \u00een \u201eflagrant delict\u201d pe Heliade, Bolintineanu, pe \u201edelicatul bard de la Mirce\u015fti\u201d, pe \u201emoscalul\u201d Gherea. Dar cele mai \u201egrozave testimonuri de paupertate mintal\u0103\u201d le g\u0103se\u015fte \u00een pres\u0103\u2026
\nTot din scrisori afl\u0103m c\u0103 Herr Direktor, alias \u201enenea Iancu\u201d, e \u015fi \u201emuzic\u201d, meloman \u00eemp\u0103timit, cel mai \u00eendr\u0103git fiind \u201eboierul\u201d, \u201ebabacul\u201d Beethoven.
\nNu lipsesc \u201etrufandalele politice\u015fti\u201d, referirile la \u201emicul buget rom\u00e2n\u201d, la \u201esistemele de filozofie a dreptului care s-au produs \u00een Rom\u00e2nia\u201d, dar care lipsesc cu des\u0103v\u00e2r\u015fire. \u015ei aventurile lui politice sunt relatate cu umor, de\u015fi cele mai multe acoper\u0103 perioada \u201eberlinez\u0103\u201d, la \u00eenceput de secol XX, c\u00e2nd, spunea Caragiale: \u201e\u00eencepem o alt\u0103 o istorie mai pu\u0163in vesel\u0103 dec\u00e2t cea de p\u00e2n\u0103 ieri\u201d. \u00centr-o scrisoare c\u0103tre acela\u015fi bun prieten Zarifopol (mai t\u00e2n\u0103r cu 22 de ani dec\u00e2t el) (\u201e\u00ee\u0163i scriu aceste r\u00e2nduri c\u00e2nd se-mplinesc 37 de ani de la Republica din Ploie\u015fti\u201d), \u015farjeaz\u0103 melancolia: \u201eSimt picur\u00e2ndu-mi o lacrim\u0103 de duioas\u0103 amintire; eram de optsprezece roze! O! scumpa mea republic\u0103!\u201d \u00cen afar\u0103 de c\u00e2teva comentarii impacientate, politicalele stau sub semnul parodiei \u015fi satirei. Se fac aluzii permanente la politicienii \u201eanodini, incolori \u015fi inodori\u201d, chiar \u015fi la adresa \u201emarelui b\u0103rbat de stat\u201d Gh. Cantacuzino \u015fi a iubitului Take Ionescu, \u201eFiul lui Belzebut\u201d. Scrisorile c\u0103tre Gherea (\u201eCostic\u0103\u201d) \u00eel arat\u0103 pe Caragiale mare \u201eanarhist\u201d, necru\u0163\u0103tor fa\u0163\u0103 de regimurile oligarhice, autoritariste, furie care se evaporeaz\u0103 ca\u0163avencian, \u00een final: \u201eS\u0103 tr\u0103iasc\u0103 Boborul \u015fi Costicu\u0163ia! Foarte bine! dar s\u0103 tr\u0103im \u015fi noi! Noi nu suntem bobor? Nu \u0163inem \u015fi noi la Costicu\u0163ie? Noi de ce s\u0103 ne pr\u0103p\u0103dim?\u201d.<\/p>\n


\nVasile GHICA<\/strong>
\n\"\"

La balamuc, birjar!<\/strong><\/p>\n

,,Tovar\u0103\u015fe Stalin, rom\u00e2nii trimi\u015fi \u00een Siberia se simt at\u00e2t de bine, c\u0103 nici nu mai vor s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 acas\u0103!”. (Iorgu Iordan, ambasadorul Rom\u00e2niei la Moscova, 1945).
\n Ave\u0163i dreptate, maestre! Nu mai aveau cum, Dumnezeu s\u0103-i ierte!
\n*
\n,,Dac\u0103 ar fi s\u0103 aleg \u00eentre Iisus \u015fi C\u0103pitan (Zelea Codreanu), l-a\u015f alege pe C\u0103pitan. Dac\u0103 vrem s\u0103 schimb\u0103m \u0163ara, trebuie \u00eent\u00e2i s\u0103-i d\u0103m foc”. (Emil Cioran)
\n Ptiu, drace! Noroc de \u201eerata” de mai t\u00e2rziu.
\n*
\nG. C\u0103linescu \u00eel compara, prin 1939, pe Carol al doilea cu Ludovic al X1V-lea, iar pe academicianul A.Toma cu Eminescu.
\nAdev\u0103r gr\u0103iesc vou\u0103: compara\u0163iile au adus mult r\u0103u omenirii.
\n*
\n ,,Nu-l pot ap\u0103ra pe Sadoveanu care a supt la toate \u0163\u00e2\u0163ele politice”. (Tudor Arghezi)
\n Nici cu \u201eal\u0163ii” nu ne este ru\u015fine, maestre!
\n*
\n \u201eIon Barbu a schimbat imediat c\u0103ma\u015fa verde cu cea ro\u015fie”. (Lucian Boia)
\n Pentru c\u0103 o singur\u0103 c\u0103ma\u015f\u0103 ar fi fost semn de mare s\u0103r\u0103cie.
\n*
\n \u201ePrin\u0163esa X a lui Br\u00e2ncu\u015fi este un falus\u201d. (Picasso)
\n Deci simbolul fertilit\u0103\u0163ii \u015fi al \u201eprosperit\u0103\u0163ii” noastre.
\n*
\n \u201eDiogene este un Socrate dement”. (Platon)
\n Iat\u0103 deci c\u0103, la o adic\u0103, \u015fi filosofii sunt \u201esolidari”.
\n*
\n \u201eNu am v\u0103zut niciodat\u0103 vreun geniu lipsit de nebunie”. (Aristotel)
\n \u00cen schimb, ne sufoc\u0103 nebunii f\u0103r\u0103 niciun pic de geniu.
\n*
\n \u201eCel mai mare e\u015fec al omenirii const\u0103 \u00een avortarea oamenilor superiori”.
\n Doar n-o s\u0103-i l\u0103s\u0103m s\u0103 devin\u0103 majoritari!
\n*
\n \u201eAm vrut s\u0103 cuceresc lumea citind”. (O. Paler)
\n O, nu, maestre! E o arm\u0103 caduc\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

EDITORIAL Valeria MANTA T\u0102ICU\u021aU Cum se-ncepe o reform\u0103 a culturii N-avem prea multe de repro\u015fat Institutului Cultural Rom\u00e2n, mai ales<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20199"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20199"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20199\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20200,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20199\/revisions\/20200"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20199"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20199"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20199"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}