{"id":20144,"date":"2023-01-15T22:36:46","date_gmt":"2023-01-15T19:36:46","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20144"},"modified":"2023-01-15T22:36:46","modified_gmt":"2023-01-15T19:36:46","slug":"spatii-culturale-nr-24-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20144","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 24 (7)"},"content":{"rendered":"

Podiumul Poe\u0163ilor<\/strong><\/p>\n

Nicolae G\u00e2lmeanu<\/strong>
\n\"\"

Dincolo de nunt\u0103<\/strong><\/p>\n

Dincolo de nunt\u0103, ce se aude oarb\u0103,
\nFirimituri de p\u00e2ine, de lum\u00e2n\u0103ri \u015fi vin,
\nSeul din candel\u0103, plodul din boab\u0103,
\nMierea din cununii solare de pelin,<\/p>\n

Unde-i mireasa, a fugit triunghie,
\nBat c\u0103lu\u015farii toaca, se usuc\u0103
\nMieii-n clopotni\u0163e uita\u0163i s\u0103 mai sug\u0103,
\n\u015ei pe\u015ftii vin, maic\u0103, ne\u00een\u0163\u0103rca\u0163i
\nUmfla\u0163i de \u0163\u0103r\u00e2n\u0103 \u015fi lap\u0163i,<\/p>\n

Dincolo de nunt\u0103 suntem croi\u0163i din sult\u0103
\nSunt magul care-a pl\u00e2ns la nunt\u0103.<\/p>\n


\nF\u00e2nt\u00e2nar f\u0103r\u0103 noroc<\/strong><\/p>\n

Nu mai aud, P\u0103rinte, apa din f\u00e2nt\u00e2n\u0103,
\nG\u0103leata zace-n la\u0163 cu limba scoas\u0103,
\nSc\u00e2r\u0163\u00e2ie moartea-n cump\u0103n\u0103
\nPe bolta prundului viermoas\u0103.<\/p>\n

Miros a iarb\u0103 de cosit
\n\u015ei-n preajm\u0103 m\u00e2ntui pietre,
\nCum cad mereu din trup de zid
\nMormintele s\u00e2npietre.<\/p>\n

Sunt f\u00e2nt\u00e2nar f\u0103r\u0103 noroc,
\nS\u0103p\u00e2nd \u00eentr-una dau de lacrimi,
\nMiruit\u0103-n suferin\u021be \u015fi \u00een patimi:
\nmi-e apa neagr\u0103 g\u00e2lg\u00e2ind la scoc.<\/p>\n


\nLiric\u0103<\/strong><\/p>\n

Eram at\u00e2ta de curat, c\u00e2nd te-am strigat
\n\u00cen acel botez de cer \u00een care nimeni nu intrase,
\nUn sf\u00e2nt cu ochi holba\u0163i, de mire s\u00e2ngerat,
\nCu aripi \u00eennodate-n schituri de m\u0103tase\u037e<\/p>\n

\u015ei se f\u0103cea c\u0103 nu fecioara de \u00eenger s-a visat,
\nCi dumnezeul meu, cum cobora din cruce,
\nL\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 piatra celui vinovat
\n\u015ei aripile \u00een panoplii, s\u0103 se \u00eempu\u015fce,<\/p>\n

C\u0103 el venea, s\u0103 fie \u00eensemnat,
\nS\u0103-l doar\u0103 \u00eentr-at\u00e2t, s\u0103 n-aib\u0103 alinare,
\nDuc\u00e2ndu-\u015fi suferin\u0163a blestemat
\nPe drumul \u00eenflorit de osuare\u037e<\/p>\n

Eram at\u00e2ta de curat, c\u00e2nd te-am visat
\n\u015ei nu-mi p\u0103sa de trupul care moare.<\/p>\n


\nTestament<\/strong><\/p>\n

Ia-mi totul, luleaua, pingeaua, palatul,
\nLada de zestre, bordeiul, m\u0103seaua de minte,
\nStrea\u015fina casei, sicriul b\u0103tut \u00een cuvinte,
\nMioritica turm\u0103, ce \u015fi-a n\u0103p\u00e2rlit f\u0103tatul,<\/p>\n

Ia-mi b\u0103t\u0103tura \u015fi drumul din poart\u0103, f\u00e2nt\u00e2na
\nCu ulcele vechi, c\u0103delni\u0163a popii \u015fi bruma,
\nIa-mi adev\u0103rul ce mi-a min\u0163it totdeauna
\nCredin\u0163a, suferin\u0163a \u015fi huma.<\/p>\n

Ia-mi apostolica iesle de iarn\u0103 geroas\u0103
\n\u015ei lucerna fecioarei de la ultima coas\u0103,
\nNe-mp\u0103rt\u0103\u015fita durere a m\u00e2inii de scris
\n\u015ei \u0163\u0103r\u00e2na p\u0103catului niciodat\u0103 \u00eenvins,<\/p>\n

Ia-mi totul, averea p\u0103ianjenului de pe cruce,
\nSchitul din linguri de lemn \u015fi str\u0103chini de lut,
\n\u00cemi sunt \u00eendeajuns cuvintele s\u0103 m\u0103 astruce,
\nMai las\u0103-mi aripile din morile f\u0103r\u0103 de v\u00e2nt. <\/p>\n


\nValeriu SOFRONIE<\/strong>
\n\"\"

Camera 101<\/strong><\/p>\n

ajuns \u00een holul hotelului a cerut cheia de la camera sa
\nultima u\u015f\u0103 pe st\u00e2nga
\nvopsea peste vopsea aceea\u015fi culoare \u00een fiecare an
\ncu fiecare camer\u0103 eliberat\u0103 cineva se a\u015feza pe scaun \u015fi privea \u00een gol
\nlini\u015ftea trecea din c\u0103r\u0103mid\u0103 \u00een c\u0103r\u0103mid\u0103
\n\u00eenf\u0103\u015furat\u0103 \u00een covoare groase de persia <\/p>\n

ori de c\u00e2te ori avea o problem\u0103 cu leg\u0103turile dintre evenimente
\ndeschidea aceast\u0103 camer\u0103
\nca pe o burt\u0103 de pe\u015fte
\n\u015fi r\u0103m\u00e2nea o vreme dincolo de pere\u0163ii ei
\nera cea mai buna ocazie de a cerceta exteriorul din interior
\nprin fereastra \u00eengust\u0103 p\u0103m\u00e2ntul se vedea
\nca o placent\u0103 str\u0103puns\u0103 de ni\u015fte degete ascu\u0163ite
\nca un sc\u00e2ncet mecanic sub coaja vi\u015finului<\/p>\n

\u015farpele boa c\u00e2nd e fl\u0103m\u00e2nd \u00ee\u015fi r\u0103suce\u015fte de dou\u0103 ori
\ncapul \u00een direc\u0163ia victimei<\/p>\n

ca de obicei cele mai importante treburi \u00eencep f\u0103r\u0103 tine
\nle descoperi pe parcurs c\u00e2nd \u00ee\u0163i trec printre picioare
\nsau \u0163i se urc\u0103 pe umeri
\ntrebuie p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s\u0103 le bagi \u00een seam\u0103
\napoi s\u0103 le iei cu tine<\/p>\n

a\u015fa \u00eencepuse \u015fi ziua aceasta
\ncopilul tr\u0103gea lucrurile din debara
\n\u015fi le \u00eenchidea \u00een sertarul alb
\nsfin\u0163ii lui erau acum pantofi de iarn\u0103 \u015fi umera\u015fe
\nm\u0103nu\u015fi de baseball albume de familie<\/p>\n

povestea se apropia de sf\u00e2r\u015fit
\ncea\u0163a ro\u015fie de la \u00eenceputul ei \u015fi-a luat prin
\nsurprindere chiar \u015fi autorul obi\u015fnuit s\u0103 fie citit numai \u00een picioare
\ncu pixul ros de unghiile inegale b\u0103tea incon\u015ftient tacul \u00een lemnul vechi
\no d\u00e2r\u0103 albastr\u0103 se prelingea pe diagonala h\u00e2rtiei
\nsemn c\u0103 se anun\u0163a ceva important \u00een ultimul capitol <\/p>\n

autorul c\u00e2nd este nemul\u0163umit de cititorii s\u0103i se a\u015feaz\u0103
\npe o linia de cale ferat\u0103 \u015fi se g\u00e2nde\u015fte la problema sa<\/p>\n

ast\u0103zi \u00eens\u0103 nu-i trecea nici un pe\u015fte prin ochi
\nlimpezi \u015fi tri\u015fti ei refuzau s\u0103 se lege de degete de parc\u0103
\ncineva i-ar fi \u00eenlocuit bra\u0163ele cu dou\u0103 m\u00e2ini lungi de ap\u0103 <\/p>\n

dup\u0103 ultima born\u0103 se face un gol mare
\nacolo cad \u00eent\u00e2mpl\u0103rile pe care nu le mai revendic\u0103 nimeni<\/p>\n


\nMicroorganisme <\/strong><\/p>\n

eram aproape mort
\n \u00eemi mi\u015fcam m\u00e2inile picioarele restul f\u0103r\u0103 m\u00e2ini \u015fi picioare
\n adormeam \u015fi m\u0103 trezeam acoperit de vise
\n nu mai deosebeam transpira\u0163ia pielii de o c\u0103l\u0103torie subacvatic\u0103 <\/p>\n

dar puteam jura c\u0103 eram a\u015fa cum spun
\n aproape mort <\/p>\n

mort era socrate napoleon dan iosif
\n eu nu
\n eu eram aproape
\n singularitatea mea artistic\u0103
\n orgoliul celui care bea ap\u0103 f\u0103r\u0103 s-o ating\u0103
\n m\u0103 transformaser\u0103 \u00eentr-o curiozitate biologic\u0103 <\/p>\n

nu mai respiram dec\u00e2t aerul din poeme
\n hesiodice dou\u0103miiste dictate dadaiste etern sezoniere <\/p>\n

dar \u00een final
\n totul se reduce la atomi
\n platon la aristotel
\n mc p\u0103trat la hiroshima
\n capitalismul la socialism sau invers <\/p>\n

dintre toate
\n v\u0103zusem \u00een ea altceva dec\u00e2t
\n o stalactit\u0103 care-mi \u00eemp\u0103r\u0163ea s\u00e2ngele \u00een dou\u0103 ceruri
\n atunci c\u00e2nd muzica trecea pe deasupra noastr\u0103
\n ea se mi\u015fc\u0103 ritmic
\n \u00een sus \u00een jos \u00een sus \u00een jos
\n pe bancheta din spate a tr\u0103surii mele sentimentale <\/p>\n

nenorocitule
\n tocmai acum c\u00e2nd \u00eemi intrasem \u00een m\u00e2n\u0103
\n te-ai g\u0103sit \u015fi tu s\u0103 aproape mori ?<\/p>\n

da eram cu siguran\u0163\u0103 aproape mort
\n to\u0163i \u015ftiam asta \u015fi ne introduceam din ce \u00een ce mai bucuro\u015fi degetele \u00een
\n orbite
\n potrivind corzile pianului
\n s\u0103 fac\u0103 muzica mai r\u0103bd\u0103toare cu surzii <\/p>\n

\u00eemi d\u0103deam perfect seama c\u0103 sunt aproape mort
\n dar nu \u015ftiam de unde s\u0103 \u00eencep
\n a\u015fa c\u0103 am \u00eenceput <\/p>\n

am desenat un cerc \u00een care am \u00eenc\u0103put
\n aproape tot <\/p>\n


\nViorica R\u0102DU\u0162\u0102<\/strong>
\n\"\"

Vedere cu mama pe mas\u0103<\/strong><\/p>\n

Orica e din nou \u00een Bagdat, numai c\u0103 a trecut timpul f\u0103r\u0103 ea. Mult timp.
\n\u00ce\u015fi pune p\u0103l\u0103ria, \u00eei arat\u0103 marginile, nu \u015ftie cui. Capetele turnate din fa\u0163a p\u0103l\u0103rierului o iau peste geamuri. Orica are o rochie albastr\u0103 cu buline albe, E f\u0103cut\u0103 de mama. Ajunge pe strada fotografului, unde \u015fi apusul st\u0103 \u00eentr-o fotografie. At\u00e2t. \u0218i el se uit\u0103 la rochie, manechinele din col\u0163 la mama \u00eentins\u0103 pe mas\u0103. P\u00e2n\u0103 iese mirosul din camer\u0103. Nu \u015fi lumina. Apoi to\u0163i \u015fi toate se opresc \u00een t\u0103cerea din jur. Un aer rece trece de la un trup la altul, Parc\u0103 am fi mor\u0163i.
\nDin nou pe trotuar. Capetele de lemn sunt num\u0103rate. P\u0103l\u0103rierul \u00eei num\u0103r\u0103 \u015fi pe ei, \u00een convoi. Orica nu vrea, mama o trage de m\u00e2nec\u0103. Bulinele \u00eei r\u0103m\u00e2n \u00een m\u00e2n\u0103. \u015ei trec am\u00e2ndou\u0103 prin geamul fotografului, trec \u015fi ceilal\u0163i, Ca prin timp, spune tata. E b\u0103tr\u00e2n. E lemn num\u0103rat. Ea se a\u015feaz\u0103 printre manechine, are ace \u00een umeri \u015fi pe \u015folduri. Se uit\u0103 la vitrina de vizavi, la ceasul cu pendul\u0103. Pendula st\u0103 pe mulajul unei m\u00e2ini, M\u0103 uit din fotografie, ce naiba, \u00ee\u015fi spune Orica. E doar o feti\u0163\u0103, apusul o atinge pe genunchi, mama nu o atinge, Mama mea Zenofie s-a lini\u015ftit de la orele 11, \u00een seara de duminic\u0103. Dar feti\u0163a continu\u0103 s\u0103-i dea ceaiul \u00eembibat \u00eentr-o bucat\u0103 de p\u00e2nz\u0103. Ceaiul bolborose\u015fte un timp, Nu mai poate \u00eenghi\u0163i. Ai \u00eemb\u0103tr\u00e2nit \u015fi tu, \u00eei spune mama.
\nAcum nu-i mai spune ai \u00eemb\u0103tr\u00e2nit. O vede tot \u00een apus, cu ochii m\u0103ri\u0163i. Nu vrea s\u0103-i afle g\u00e2ndul. Ce faci \u00een fotografie, \u00eentreab\u0103 Zenofie, M\u0103 uit, mam\u0103, La ce te ui\u0163i, totu e alb. Orica pl\u00e2nge, M\u00e2inile mamei apuc\u0103 ceara de pe piept, E alb\u0103? E cear\u0103 curat\u0103, de la stupii lui Pavel. Nu mai e cear\u0103, sunt m\u00e2inile mamei. Paloarea \u00eei venea bine, S-a lini\u0219tit, nu vezi? Pavel vede. Viscolul nu se opre\u0219te.
\nDup\u0103-amiaza este pe pat, l\u00e2ng\u0103 Zenofie. A\u0219teapt\u0103. Fiica cea mare, Maria, nu mai vine, E pe drum, mam\u0103, spune Orica. E \u00een z\u0103pad\u0103, \u00eentre Buda \u0219i Valea S\u0103lciei. Trebuie s\u0103 vin\u0103, adaug\u0103. Z\u0103pada se d\u0103 la o parte, lupii se dau la o parte, mistre\u021bii se dau la o parte. Sora mea nu mai vine. Sora mea Maria are o bucat\u0103 de \u0219unc\u0103 \u00een rucsac, o arunc\u0103 la c\u00e2inii ciob\u0103ne\u0219ti de la primele case din Buda, \u0218i am ales-o special, spune Ion Alexe, cum ai aruncat-o? \u00centreag\u0103, s-au repezit la ea \u0219i m-au l\u0103sat s\u0103 plec. Z\u0103pada era deasupra c\u00e2inilor, nu era dedesubt. Mai greu a fost cu hainele, m-am \u00eembr\u0103cat prea gros. Au fost grele, din dealul Titile au fost grele, 8 kilometri. Nu faci 8 kilometri la 70 de ani nici pe vreme bun\u0103.
\nMaria a plecat de diminea\u021b\u0103, cu Ion Alexe p\u00e2n\u0103 \u00een deal. Maria l-a trimis la cei 80 de ani \u00eenapoi. Aluneca la fiecare pas, nu-l mai puteam trage din n\u0103me\u021bi. Maria a plecat din deal odat\u0103 cu viscolul. Dar viscolul a sosit cu mult \u00eenainte la moarte. Maria nu era \u00een Bagdat nici la orele 16. Trebuie s\u0103 vin\u0103, mam\u0103. Zenofie \u021bine m\u00e2inile de cear\u0103 pe piept. E lini\u0219tit\u0103, spune Pavel, Vine \u0219i Maria, spune Orica. Poate a g\u0103sit o ma\u0219in\u0103 din Buda, adaug\u0103, Nu se circul\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een Bagdat, spune Aldea, eu am pus om \u00eenainte s\u0103 ajung din Spide. \u015ei e drum scurt. Orica merge spre poart\u0103 a zecea oar\u0103, merge cu g\u00e2ndul \u00eenaintea ei, Trebuie s\u0103 vin\u0103. C\u00e2nd intr\u0103 o femeie \u00eenf\u0103\u0219urat\u0103 \u00een \u021bur\u021buri Nu e sora mea, zice. Maria nu se uit\u0103 dec\u00e2t la Zenofie, Ea este, spune mama. \u021aip\u0103tul trebuie c\u0103 vine de la frica de lupi. \u015ei de mistre\u021bi. Zenofie s-a lini\u0219tit, frica Mariei nu. Frica e tot una cu ea \u015fi cu z\u0103pada. M\u0103 uitam dac\u0103 mi\u0219c\u0103 vreun punct negru, ceva, spune. M\u0103 uitam departe. Nu ai mers tu, spune Orica, au mers \u00eengerii. Zenofie st\u0103 pe mas\u0103 \u00een lini\u0219tea ei, Maria st\u0103 \u00eentr-un \u021bip\u0103t, mai mult nu. Z\u0103pezi de 4-5 metri, spune, m\u0103 uitam s\u0103 nu se mi\u0219te ceva.
\nOrica ar fi vrut s\u0103 nu mai vin\u0103 z\u0103pezile \u0219i \u00een somn. Erau grele ca hainele Mariei, Mama nu se mai uit\u0103 la z\u0103pad\u0103. Nu se mai ridic\u0103. Dar ziarele puse dedesubt \u00eei \u0163in capul sus.<\/p>\n

De vineri diminea\u021ba Zenofie a stat numai la fereastr\u0103, \u00cen albul ei. Orica o vede \u00eenainte de g\u00e2nd. Acum g\u00e2ndul e totul. Maria nu a venit.
\n\u00cen Bagdatul de acum o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, D\u0103-mi pieptenele, spune Zenofie, Sunt ochelarii, mam\u0103, D\u0103-mi ochelarii. Cere mereu pieptenele dar nu se uit\u0103, \u00ee\u0219i spune Orica. De fapt, timpul nici nu mai este, e doar copil\u0103ria, Tr\u0103ie\u0219te \u0219i fina Voica, spune mama. Bea, s-a f\u0103cut de r\u00e2s. \u0218i finu Ion ce face? O bate, dar i-e fric\u0103 de pu\u0219c\u0103rie, O bate degeaba, a prins-o Anicu\u021ba la butoi, \u0218i Ioana a prins-o da\u2019era noapte \u0219i s-a speriat, a sunat la 112, Ce faci, Voic\u0103? De, dac\u0103 sunt proast\u0103. Acum, zicea sora mea Alexe Maria, a\u015fezat\u0103 la marginea patului, acum trebuie s\u0103 \u00eenchidem \u021buica, mi-e fric\u0103 s\u0103 nu vin\u0103 noaptea, o m\u0103n\u00e2nc\u0103 Andronel. Andronel e c\u00e2inele dus cu ma\u015fina de Pavel \u00een Valea S\u0103lciei, dup\u0103 opera\u0163ie. Acum e bine, doar \u015fchioap\u0103t\u0103 pu\u0163in. Ceva tot o s\u0103 se \u00eent\u00e2mple, spune Zenofie. \u015ei cum\u0103tra Manda ce mai face? \u00centreab\u0103 de mata, mam\u0103, totdeauna \u00eentreab\u0103, \u0218i ea e m\u0103ri\u0219oar\u0103, Este, peste 90 de ani. \u015ei Zenofie \u00ee\u015fi \u00eencepe rug\u0103ciunea de la cap\u0103t.<\/p>\n

\u00cen ochi \u00eei bate lumina de la st\u00e2lp, Orica adoarme din nou c\u00e2nd oglinda se \u00eempr\u0103\u0219tie pe ap\u0103. Farul, farul iar se d\u0103 \u00eenapoi, cu Dun\u0103rea sub sicriul care curge. O s\u0103-l visez pe Argo, spuse, \u00een visul mamei. Mama \u00eenc\u0103 se uita la chipul lui Pavel cel b\u0103tr\u00e2n, S\u0103 ai grij\u0103 de el, Bine, mam\u0103. Argo deschide u\u0219a c\u00e2nd apa se tulbur\u0103, \u00eencepe s\u0103 alerge. E treaz, g\u00e2nde\u0219te Orica. Argo se leag\u0103n\u0103. Taurii se str\u00e2ng \u00een el, \u00cei visez \u015fi pe ei? Apa e sub\u021bire, seara e sub\u021bire, Sub\u0163ire e apa, are piele de lapte. Copiii se iau dup\u0103 sicriu. Deodat\u0103 apar cur\u021bile comune cu garduri \u00eenalte, acolo femeile nu mai stau \u00een via\u021b\u0103, stau \u00een moarte. Cu noroiul p\u00e2n\u0103 la glezne. Orica vede obloanele trase, Dar e ca acum dou\u0103zeci de ani! Strada geamgiilor se \u00eentunec\u0103. Nu mai e lumin\u0103 la st\u00e2lpi. Apa curge singur\u0103. Movul o ajunge la col\u021bul cu manechine, nici ele nu spun nimic, Ce lume e asta? Numai piele. Argo r\u00e2de \u00een spate, r\u00e2sul st\u0103 \u00een el \u0219i Dumnezeu a\u0219teapt\u0103. Umbl\u0103 sicriul pe str\u0103zi, spune cineva din curtea Ione\u0219tilor, crescu\u021bi pe sc\u0103ri. F\u0103r\u0103 lumina de la st\u00e2lp nu-\u0219i mai v\u0103d m\u00e2inile, doar apa. Apa duce sicriul cu b\u0103rbatul ridicat \u00een picioare, Se vede b\u0103rb\u0103\u021bia din el, acoper\u0103-l dracului, ce faci cu mortu\u2019 noaptea, M\u0103iculi\u021b\u0103 Doamne, Taci acuma, vedem noi m\u00e2ine. Era o statuie acolo. Un p\u0103l\u0103rier. <\/p>\n

\u015ei Orica simte ziua prin perdelele trase, Dec\u00e2t cu noaptea \u00een spate! Ce co\u0219mar! Se \u00eentoarce pe partea cealalt\u0103. Camera de l\u00e2ng\u0103 mort are patul mai tare.<\/p>\n

Pe partea cealalt\u0103 e tot ap\u0103. Acolo, Zenofie \u021bine \u00een privire drumul. Privirea e fix\u0103 dar drumul merge. \u0218i cu el toate drumurile Oric\u0103i. Ca \u0219i geamurile care intrau singure \u00een Bagdat. Tocmai \u00eencepuser\u0103 demol\u0103rile \u00een centru. Fazanii ap\u0103ruser\u0103 \u00een dreptul u\u0219ilor. U\u0219ile d\u0103deau \u00een noapte fiindc\u0103 disp\u0103ruser\u0103 zidurile \u0219i cur\u021bile comune. Apa ie\u0219ise pe bulevard. Vitrinele cu manechine st\u0103teau \u00een ace. Tinerii erau cu ochii la ele, nu \u0219tiau s\u0103 le violeze. Nici ele nu \u0219tiu. Fa\u021ba Zenofiei \u00eenc\u0103 nu ie\u0219ise din ea. Trecuse \u0219i somnul lui Radu prin casa neterminat\u0103 de pe P\u0103cii. Orica a privit o var\u0103 \u00eentreag\u0103 sticla de vin r\u0103mas\u0103 pe masa lung\u0103 de lemn, Ce faci, tat\u0103, e\u015fti mort? Radu nu r\u0103spunde. Pielea Zenofiei se usuc\u0103. \u0218i cu ea dimine\u021bile. \u00centre camere u\u0219a e l\u0103sat\u0103 deschis\u0103, Ca \u0219i g\u00e2ndurile. Tata se t\u0103ie \u00een geam, oasele mamei \u00eemping durerea dincolo de fereastr\u0103. Nici somnul n-o mai scap\u0103. Spune c\u0103 \u00eel vede prin nop\u021bile ei pe Radu, Are g\u00e2ndul lui, zice. \u015ei el o prive\u015fte. <\/p>\n

Orica mai c\u0103 vede t\u0103cerea Zenofiei cum se duce \u015fi vine pe u\u0219a deschis\u0103 \u00eentre camere. T\u0103cerea se uit\u0103 afar\u0103, la viscol. \u00cengerii se uit\u0103 la ceasul din perete. Mama respir\u0103 greu. Nu-\u0219i mai potrive\u015fte somnul pe ea. Pavel \u00ee\u0219i ia p\u0103l\u0103ria cu boruri mari de pe ma\u0219ina singer, roas\u0103 \u00een\u0103untru. Roata trece uneori prin somn, dar glasul mamei se opre\u0219te la m\u00e2ini, Sunt vinete. Orica vine la patul ei, \u00eei face masaj, degetele \u00eenvie c\u00e2teva minute.
\nPe strada noastr\u0103 au murit to\u021bi b\u0103rba\u021bii. Numai Zenofie are multe duminici \u00een jur.
\nGeamurile se fac cur\u00e2nd ape. Aerul se termin\u0103 \u0219i el. Orica \u00ee\u0219i preg\u0103te\u0219te un pulover negru, sub\u021bire.<\/p>\n


\nAdrian ERBICEANU<\/strong>
\n\"\"

Patria la care se \u00eentoarce un Poet <\/strong><\/p>\n

Atunci c\u00e2nd mi-am deschis calculatorul, \u00eentr-o sear\u0103, cu vreo \u015fapte ani \u00een urm\u0103, f\u0103r\u0103 voie m-am trezit cu m\u00e2na protej\u00e2ndu-mi ficatul: „…Vezicula biliar\u0103 \u00eemi explodeaz\u0103 \/ \u00cen fabrica de spume amare, \/ C\u0103l\u0103re\u0163 spa\u0163ial m\u0103 pierd \/ \u00cen galopuri de anorexie mintal\u0103…”. Durerea, alunec\u00e2nd ca pe un fir invizibil, mi se transfera \u015fi mie. A\u015fa am ajuns s\u0103-l cunosc pe autorul poemului „Delirium Tremens”, poem care avea s\u0103 dea, ceva mai t\u00e2rziu, titlul volumului cu care Ionu\u0163 Caragea \u00ee\u015fi \u00eencepea peregrinajul \u00een lumea literar\u0103, \u015fi a\u015fa a \u00eenceput o colaborare care a culminat cu fondarea Asocia\u0163iei Scriitorilor de Limb\u0103 Rom\u00e2n\u0103 din Qu\u00e9bec (ASLRQ).
\n Am stat de vorb\u0103 cu el, la telefon sau t\u00eate-\u00e0-t\u00eate, de nenum\u0103rate ori; \u00eempreun\u0103 am sprijinit \u015fi coordonat edit\u0103ri \u015fi lans\u0103ri de c\u0103r\u0163i, am participat la festivaluri interna\u0163ionale de poezie \u015fi totu\u015fi, fiind \u00eentrebat dac\u0103 \u00eel cunosc pe Ionu\u0163 Caragea, n-a\u015f \u015fti ce s\u0103 v\u0103 r\u0103spund. A fost \u015fi r\u0103m\u00e2ne pentru mine o enigm\u0103. Ca poet \u015fi prozator, autor de aforisme, science-fiction \u015fi eseuri, toate scrise pe parcursul ultimilor \u015fase ani, surprizele pe care ni le preg\u0103te\u015fte, pentru unii poate de neimaginat, nu se vor l\u0103sa prea mult a\u015fteptate.
\n Cu numai un an \u00een urm\u0103, \u00een ultimul s\u0103u volum de poeme, „Suflet zilier”, declara categoric: „acesta e poetul aflat \u00een agonie, \/ cu m\u00eeinile rigide, de zei exonerat, \/ ce-nchide testamentul pe foaia de h\u00eertie: \/ at\u00eet a fost s\u0103 fie, at\u00eeta v-a l\u0103sat.” („Testament”). Cu „Patria la care m\u0103 \u00eentorc” testamentul se rescrie. G\u0103sim \u00een el durere \u015fi \u00een\u0103l\u0163are, incertitudini \u015fi dorin\u0163e, ur\u0103 \u015fi dragoste. Or\u00e2nduiala fireasc\u0103 a lucrurilor, prins\u0103 \u00een degringolada transform\u0103rilor succesive, refuz\u0103 s\u0103-\u015fi reia matca. Ca oameni – \u015fi poetul este \u015fi el un om! – destinul ne urm\u0103re\u015fte implacabil. El poate fi o fatalitate sau o menire. Autorul balanseaz\u0103 printre cele dou\u0103 extremit\u0103\u0163i, la o \u00een\u0103l\u0163ime ame\u0163itoare, cu dexteritatea unui echilibrist. Sentimentele sale, eliberate, ni se a\u015faz\u0103 la vedere – cu c\u00e2t mai \u00een fa\u0163\u0103, cu at\u00e2t mai bine! – spre a ne lua ochii \u015fi contorsiona mintea. Sinceritatea lui este debordant\u0103. Deschiderea c\u0103tre \u00een afar\u0103 este, mai mult ca sigur, cheia succesului.
\n Dou\u0103 sunt, cu predilec\u0163ie, temele majore ale transfigur\u0103rilor sale poetice \u015fi am\u00e2ndou\u0103 apar, inseparabil zugr\u0103vite, \u00een acela\u015fi poem: „…stau \u00een cas\u0103 \u015fi scriu despre goana acelor de ceasornic \/ privind vecinul cum \u00ee\u015fi plimb\u0103 c\u00e2inele \/ sau femeia pe strad\u0103 \/ cu aceea\u015fi fal\u0103 cu aceea\u015fi dorin\u0163\u0103 de control \/ din p\u0103cate foamea m\u0103-ndeamn\u0103 s\u0103 mu\u015fc din prezent \/ acest sandvi\u015f cu singur\u0103tate \u00eentre dou\u0103 felii de timp…” („Regii nimicurilor”). Foamea poate fi acea senza\u0163ie natural\u0103, absolut necesar\u0103 supravie\u0163uirii sau, prin transfigurare, dorin\u0163a nest\u0103vilit\u0103, cerebral\u0103, de-a asimila necunoscutul. Knut Hamsun, \u00een romanul „Foamea”, se folose\u015fte de abstinen\u0163\u0103 ca de o for\u0163\u0103 a stimul\u0103rii creatoare. Cu c\u00e2t o folose\u015fte mai mult, cu at\u00e2t degradarea sa fizic\u0103 se accelereaz\u0103. \u015ei Ionu\u0163 Caragea percepe foamea ca pe un r\u0103u necesar, un autodafe \u00een care autorul este, \u00een acela\u015fi timp, condamnatul \u015fi executorul: „…trag cu din\u0163ii de-o coaj\u0103 uscat\u0103 de p\u00e2ine \/ tot ce-a mai r\u0103mas din p\u00e2inea mea \/ cea de toate zilele” (vol.: „Omul din cutia neagr\u0103”), dar cu o mare diferen\u0163\u0103: p\u0103r\u0163ii fizice nu i se mai d\u0103 aceea\u015fi importan\u0163\u0103. Con\u015ftient, poetul o \u00eenlocuie\u015fte, subtil, cu sora sa geam\u0103n\u0103: singur\u0103tatea: „o s\u0103-mi adun singur\u0103tatea din jur \/ \u00eentr-o lacrim\u0103 \/ \u015fi am s-o pl\u00e2ng peste lume…” (vol. ibidem, poemul „Omul cu o singur\u0103 lacrim\u0103”).
\n Dac\u0103 pentru Schopenhauer „singur\u0103tatea e soarta spiritelor superioare”, pentru autorul nostru ea devine un modus vivendi. Se revolt\u0103 \u00eempotriva ei, dar nu poate tr\u0103i f\u0103r\u0103 ea: „…am nevoie de singur\u0103tate ca de aer \/ s\u0103 fiu printre voi \u015fi s\u0103 nu m\u0103 vede\u0163i \/ s\u0103 m\u0103 sim\u0163i\u0163i \u015fi s\u0103 nu m\u0103 prinde\u0163i…” („Singur\u0103tate \u00een apnee”). Asemenea unui schimnic, retras \u00een chilia lui, poetul \u00eembr\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 medita\u0163ia, r\u0103scole\u015fte ad\u00e2ncurile \u015fi a\u015fterne pe h\u00e2rtie adev\u0103ruri cu \u00eenc\u0103rc\u0103tura unei experien\u0163e de via\u0163\u0103 care desfide v\u00e2rsta: „…i-am spus s\u0103 nu vorbeasc\u0103 cu gura plin\u0103 \/ s\u0103 aib\u0103 r\u0103bdare s\u0103 caute esen\u0163a lucrurilor s\u0103 guste via\u0163a \/ ca pe un vin vechi preschimbat din apa tuturor \/ suferin\u0163elor…” („Rug\u0103 ultimului poem”).
\n Canalele de comunicare ale poetului sunt larg deschise c\u0103tre toate sursele de inspira\u0163ie \u015fi redirec\u0163ionate cu o nea\u015fteptat\u0103 franche\u0163e c\u0103tre publicul cititor. De unde, de altfel, ar fi fost posibil\u0103 apari\u0163ia editorial\u0103 a peste 20 de volume \u00eentr-un timp istoric at\u00e2t de scurt? Combinarea temelor sale majore cu \u00eenstr\u0103inarea fizic\u0103, cu \u00eendep\u0103rtarea dureroas\u0103 de elementul de origine, \u00eei d\u0103 autorului capacitatea de a-\u015fi dezv\u0103lui temerile \u015fi angoasele, frustr\u0103rile \u015fi speran\u0163ele, cu o \u00eenlesnire de invidiat: „Vi s-au \u00eencurcat min\u0163ile, cu tot felul de himere, \/ dar nu-i nimic!, m\u00e2ine \u00eemi vine \u00een vizit\u0103 o rud\u0103 \u00eentunecat\u0103 – \/ \u015ftie, ea, un leac pentru boala ta: \/ cui pe cui se scoate, nu? \/ \u015ei mu\u0163enia pe mu\u0163enie…” („Protestul umbrei”). Nimic sadic, nimic lugubru, nimic \u015focant; doar inima sa sincer\u0103 oferit\u0103 ca ofrand\u0103 cititorului!
\n „Din jale s-a \u00eentrupat Electra” afirma Eugene O’Neill. \u00cen cazul lui Ionu\u0163 Caragea, Electra se l\u0103sa a\u015fteptat\u0103. Singur\u0103tatea, cu tendin\u0163a ei narcisist\u0103, p\u0103rea c\u0103 \u00eei acapareaz\u0103, pas cu pas, sufletul: „…orice triste\u0163e are o consolare amar\u0103 \/ oglinzile nu mor niciodat\u0103 \/ \u00ee\u015fi schimb\u0103 st\u0103p\u00e2nul la fiecare privire \/ doar eu stau ca un c\u00e2ine \u00een fa\u0163a unui str\u0103in \/ adulmec\u00e2nd osul…” („Adulmec\u00e2nd osul”). \u00centrebarea se punea firesc: P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd? Momentul adev\u0103rului nu mai era departe: „…am ucis animalul din mine \/ \u00eendr\u0103znesc s\u0103 scriu despre primul arbore \/ plantat \u00een paradis \/ \u00eemi cresc muguri \/ pe \u015fira spin\u0103rii” („Muguri”). \u015ei mugurii \u00eencepeau s\u0103 dea roade. Electra se afla la orizont! Cortina putea s\u0103 cad\u0103 cu spectaculozitate: „…acum pot s\u0103 tr\u0103iesc t\u0103cerea singur\u0103tatea \/ \u015fi \u00eentunericul \/ f\u0103r\u0103 s\u0103-mi fie fric\u0103…” („Ar trebui s\u0103 fiu fericit”).
\n Afirmam, mai acum vreo \u015fase ani, \u00eentr-un scurt comentariu, c\u0103 poezia lui Ionu\u0163 Caragea este o realitate pe care nu po\u0163i s\u0103 te faci c\u0103 n-o vezi; iar \u00eentr-o postfa\u0163\u0103, a uneia dintre c\u0103r\u0163ile sale, c\u0103 singur\u0103tatea lui este singur\u0103tatea alerg\u0103torului de curs\u0103 lung\u0103. „O curs\u0103 cu fini\u015f am\u0103gitor la fiecare durere”, dup\u0103 cum m\u0103rturisea autorul \u00een poemul „Ah, via\u0163\u0103…” din volumul „Absen\u0163a a ceea ce suntem”. De data aceasta, voind s\u0103 se contrazic\u0103 \u015fi s\u0103 de\u015fire, cu pieptul dezgolit, toate iluziile argonautice, alerg\u0103torul face un salt peste ocean \u015fi „aterizeaz\u0103” \u00een patria sa, dest\u0103inuindu-ni-se: „patria la care m\u0103 \u00eentorc \/ este femeia pe care o iubesc” („Patria la care m\u0103 \u00eentorc”).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Podiumul Poe\u0163ilor Nicolae G\u00e2lmeanu Dincolo de nunt\u0103 Dincolo de nunt\u0103, ce se aude oarb\u0103, Firimituri de p\u00e2ine, de lum\u00e2n\u0103ri \u015fi<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20144"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20144"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20144\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20146,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20144\/revisions\/20146"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20144"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20144"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20144"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}