{"id":20079,"date":"2023-01-05T22:48:44","date_gmt":"2023-01-05T19:48:44","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20079"},"modified":"2023-01-05T22:48:44","modified_gmt":"2023-01-05T19:48:44","slug":"spatii-culturale-nr-25-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20079","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 25 (11)"},"content":{"rendered":"

Florentin POPESCU<\/strong>
\n\"\"

Portrete \u00een peni\u0163\u0103<\/strong><\/p>\n

\t\t\tNobile predestin\u0103ri<\/strong><\/p>\n

\u00cen lungul \u015fir al persoanelor \u015fi personalit\u0103\u0163ilor pe care mi-a fost dat s\u0103 le \u00eent\u00e2lnesc \u015fi s\u0103 le cunosc de vreo patru decenii \u00eencoace exist\u0103 o categorie de oameni aparte \u015fi pe care \u00een ierarhiile mele i-am numit \u015fi-i numesc \u201epredestina\u0163i\u201d. Este vorba de cei care \u015fi-au consacrat\/ \u00ee\u015fi consacr\u0103 o bun\u0103 parte a vie\u0163ii lor studierii \u015fi populariz\u0103rii biografiei \u015fi operei unui anume scriitor. Pasiunea \u015fi devo\u0163iunea lor fa\u0163\u0103 de acel\/ acei scriitori care au l\u0103sat urme de ne\u015fters \u00een cultura noastr\u0103, s-a manifestat\/ se manifest\u0103 at\u00e2t de ad\u00e2nc, at\u00e2t de pregnant \u00eenc\u00e2t nu numai critica \u015fi istoria literar\u0103, ci \u015fi masa larg\u0103 a cititorilor a ajuns aproape s\u0103-i identifice cu \u201esubiectul\u201d de studiu al acelora. A\u015fa, bun\u0103oar\u0103 c\u00e2nd vorbe\u015fti despre Eminescu nu se poate s\u0103 nu te g\u00e2nde\u015fti \u015fi la Perpessicius, editorul lui. C\u00e2nd roste\u015fti numele lui Tudor Arghezi e aproape imposibil s\u0103 nu-\u0163i vin\u0103 numaidec\u00e2t \u00een minte \u015fi cel care i-a editat \u015fi comentat opera cu acribie \u015fi r\u0103bdare: George Pienescu. La fel, Liviu Rebreanu se cere a fi citit (desigur, mai \u00eent\u00e2i \u015fi-nt\u00e2i de c\u0103tre filologi, dar \u015fi de al\u0163ii, dinafara domeniului) \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu c\u0103r\u0163ile lui Niculae Gheran, recunoscut comentator al lui \u015fi totodat\u0103 semnatar al unor evoc\u0103ri biografice remarcabile prin bog\u0103\u0163ia informa\u0163iei \u015fi prin frumuse\u0163ea scriiturii.
\n\u015ei exemplele ar putea continua. M\u0103 opresc, \u00eens\u0103, doar la acestea, fiindc\u0103 le consider suficiente ca introducere la r\u00e2ndurile ce urmeaz\u0103.
\nD-na Crina Decusar\u0103-Boc\u015fan, ca \u015fi cercet\u0103torii aminti\u0163i mai \u00eenainte, este o predestinat\u0103. O predestinat\u0103 s\u0103 investigheze arhive \u015fi biblioteci, alte locuri \u00een care a putut\/ mai poate \u00eenc\u0103 afla informa\u0163ii mai pu\u0163in ori chiar deloc cunoscute despre Iulia Hasdeu, geniala poet\u0103 \u00eenzestrat\u0103 cu multiple talente (de scriitor dar \u015fi de desenator \u015fi chiar de muzician), a c\u0103rei stea trec\u0103toare pe cerul literaturii noastre a l\u0103sat urme de ne\u015fters, uimind lumea cultural\u0103 european\u0103 prin multiplele-i virtu\u0163i manifestate \u00een scurta-i via\u0163\u0103 de numai nou\u0103sprezece ani.
\nM\u0103rturisesc c\u0103 am pe deplin cuno\u015ftin\u0163\u0103 de proprietatea cuvintelor pe care le a\u015ftern pe h\u00e2rtie \u015fi atunci c\u00e2nd spun c\u0103 d-na Crina Decusar\u0103-Boc\u015fan a fost predestinat\u0103 s\u0103 se ocupe de via\u0163a \u015fi opera Iuliei Hasdeu, m\u0103 g\u00e2ndesc imediat la multele c\u0103r\u0163i pe care i le-a consacrat \u201eidolului\u201d ei, ca \u015fi la edi\u0163iile acestuia, pe care le-a \u00eengrijit cu bucuria de a \u015fti c\u0103 demersu-i cultural era\/ este menit s\u0103 aduc\u0103 bucurii \u015fi altora, pe de o parte, iar pe de alta cu sentimentul c\u0103 face dreptate unei scriitoare mai pu\u0163in promovat\u0103 \u00een posteritate.
\nPresta\u0163iile editoriale pe aceast\u0103 linie d-na Decusar\u0103-Boc\u015fan le-a \u00eenceput acum aproape patru decenii, \u00een 1974, c\u00e2nd a dat la iveal\u0103 cel dint\u00e2i volum, Camille Armand, pseudonimul Iuliei Hasdeu, urmat de Iubirile Iuliei Hasdeu (1992), 19 file din jurnalul Iuliei Hasdeu (1998), Rena\u0219terea unui nume (2002), Iulia Hasdeu\/ Camille Armand, biobibliografie (2008), De m\u00e2n\u0103 cu Iulia (2008), Jurnalul fantezist al Iuliei Hasdeu (2010), la care se adaug\u0103 nu mai pu\u0163in de treisprezece volume de traduceri \u015fi \u00eengrijiri de edi\u0163ie ale unor texte ale aceleia\u015fi Iulia Hasdeu, ultimul dintre ele (Omagiu Iuliei Hasdeu de la a 135-a aniversare, 2004) venind ca o \u00eencununare a unei r\u00e2vne \u015fi pasiuni de patru decenii. R\u00e2vn\u0103 \u015fi pasiune pe care d-na Crina Decusar\u0103-Boc\u015fan le-a dublat, dac\u0103 pot spune a\u015fa, prin nenum\u0103ratele activit\u0103\u0163i desf\u0103\u015furate sub egida Asocia\u0163iei Iulia Hasdeu \u015fi a editurii acesteia, pe care tot d-sa le-a \u00eenfiin\u0163at \u015fi prin care a reu\u015fit nu numai s\u0103 trezeasc\u0103 ori s\u0103 retrezeasc\u0103 interesul cititorilor pentru \u201eidolul ei literar, ci \u015fi s\u0103 antreneze publicul \u00een dezbateri, colocvii, excursii la locuri legate de via\u0163a Iuliei Hasdeu, cum ar fi pelerinajul de la Castelul de la C\u00e2mpina, de pild\u0103.
\nDac\u0103 trec\u0103torul pe strada Francez\u0103 din Bucure\u015fti ori cel de pe o anume strad\u0103 din Paris citesc cu emo\u0163ie pl\u0103cile memoriale amplasate pe unele cl\u0103diri amintind de scriitoarea noastr\u0103, meritul \u00eei apar\u0163ine tot Decusar\u0103-Boc\u015fan, cea care a avut ini\u0163iativa \u015fi energia de a face toate diligen\u0163ele necesare ca respectivele inscrip\u0163ion\u0103ri s\u0103 fie amplasate acolo pentru eternitate.
\nLas la o parte materialele doamnei \u00een cauz\u0103 \u201e\u00een afara subiectului\u201d despre care scriu aci \u015fi acum (c\u0103r\u0163i pentru copii, o recent\u0103 culegere de \u201eproze fantastice\u201d, ca s\u0103 nu mai spun de teza cu care a ob\u0163inut doctoratul (Letopise\u0163ele slavo-rom\u00e2ne \u00eenainte de Macarie, 1974) \u2013 merite care, ele singure i-ar asigura un loc onorabil \u00een orice istorie a literaturii actuale, ca s\u0103 revin la \u201eomul Crina Decusar\u0103-Boc\u015fan\u201d, cea pe care mi-a fost\/ \u00eemi este dat s-o \u00eent\u00e2lnesc la fel de fel de manifest\u0103ri culturale: lans\u0103ri de carte, simpozioane, conferin\u0163e etc.
\nFunda\u0163ia pe care a \u00eenfiin\u0163at-o \u015fi pe care o patroneaz\u0103 s-a remarcat\/ se remarc\u0103 printr-un program concret de activit\u0103\u0163i. \u0218i este foarte interesant de observat c\u0103 la toate particip\u0103, de fiecare dat\u0103, un numeros public. De aci pot trage lesne concluzia c\u0103 d-na Crina Decusar\u0103-Boc\u015fan are \u015fi-o anume charism\u0103, un farmec indescriptibil de a captiva auditoriul \u015fi de a-l atrage mereu \u015fi mereu la noi \u015fi noi manifest\u0103ri.
\n\u00cent\u00e2lnind-o \u00eentr-o zi \u00eentr-o editur\u0103, am \u00eentrebat-o discret de unde are at\u00e2ta energie \u015fi care este izvorul pasiunii neobosite pentru faptele culturale care \u00eei poart\u0103 amprenta. Mi-a r\u0103spuns simplu: \u201eE meritul Iuliei. De la ea am energia…\u201d \u015ei o clip\u0103 \u2013 f\u0103r\u0103 s\u0103 fi tr\u0103it nici pe departe experien\u0163ele spiritiste ale lui Hasdeu, b\u0103tr\u00e2nul, la castelul din C\u00e2mpina \u2013 am fost \u00eenclinat s\u0103-i dau dreptate. Cine \u015ftie dac\u0103 nu cumva dincolo de noi exist\u0103 for\u0163e misterioase care ne influen\u0163eaz\u0103 \u00een tot ceea ce facem?
\nDoamna Crina Decusar\u0103-Boc\u015fan (c\u0103reia mai \u00een glum\u0103 mai \u00een serios eu \u00eei spun d-na Crina Dediminea\u021b\u0103-Boc\u015fan, motiv\u00e2ndu-mi apelativul prin energia de care d\u0103 dovad\u0103, aidoma fiec\u0103rui la \u00eenceput de zi) \u015fi-a alc\u0103tuit un adev\u0103rat program \u00een demersu-i de editare, popularizare \u015fi comentare a biografiei \u015fi operei d-sale. Pliantele, revista funda\u0163iei, celelalte materiale tip\u0103rite alc\u0103tuiesc azi\/ vor alc\u0103tui \u015fi \u00een viitor un fond documentar peste care istoricii \u015fi cercet\u0103torii literari nu vor putea trece f\u0103r\u0103 s\u0103 fie impresiona\u0163i de d\u0103ruirea cu care au fost realizate. \u015ei, fire\u015fte, toate le vor fi de mare folos \u00een activitatea lor.
\nLa lansarea c\u0103r\u0163ii d-sale, Axioma turnului (Editura Rawex Coms, 2012) petrecut\u0103 \u00een Sala oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor, \u00eemp\u0103timita exeget\u0103 a Iuliei Hasdeu mi-a confirmat, dac\u0103 mai era nevoie, o impresie pe care mi-o l\u0103sase mai demult \u2013 aceea a unui om energic, dar \u015fi comunicativ, cu mul\u0163i prieteni, dar \u015fi convins c\u0103 se afl\u0103 pe un drum plin de responsabilit\u0103\u0163i. Un drum pe care trebuie s\u0103 imprime urme serioase pentru a nu fi \u015fterse prea cur\u00e2nd de timp, de colb ori de uitare.
\nDesigur, temeinicia lucrului bine f\u0103cut se poate distinge cu u\u015furin\u0163\u0103 \u00een c\u0103r\u0163ile pe care d-na Crina Decusar\u0103-Boc\u015fan ni le-a dat p\u00e2n\u0103 acum. Sunt c\u0103r\u0163i care ne-au confirmat nou\u0103, cititorilor, dar care i-au confirmat \u015fi autoarei temeinicia \u00eenf\u0103ptuirii \u015fi totodat\u0103 a sentimentului c\u0103 \u00eemplinirile literare se cer a fi \u015fi de aci \u00eenainte completate cu noi \u015fi noi fapte. Spre binele \u015fi bucuria celor ce \u015ftiu s\u0103 aprecieze valorile de ieri \u015fi de azi ale culturii na\u0163ionale.<\/p>\n

30 R\u0103pciune 2012<\/em><\/p>\n


\nDaniel Dr\u0103gan<\/strong>
\n\"\"

Zece nocturne<\/strong><\/p>\n

Nocturn\u0103 1<\/strong><\/p>\n

Picur\u0103-n stre\u015fini \u00eentrerupte t\u0103ceri
\nmantia nop\u0163ii e ud\u0103.
\nCa un lin\u0163oliu peste ziua de ieri
\nbolta cereasc\u0103 asud\u0103.<\/p>\n


\nNocturn\u0103 2<\/strong><\/p>\n

Cade luna \u00een ap\u0103.
\nHaiducul pune pistoalele-n br\u00e2u.
\n\u0162iganul miroase v\u0103zduhul
\n\u015fi duce caii la r\u00e2u.<\/p>\n


\nNocturn\u0103 3<\/strong><\/p>\n

Ca boabele \u00eentr-un ciorchine imens
\noile dorm \u015fi viseaz\u0103.
\n\u00cen tufele de mure \u015fi scai
\nochii jivinei vegheaz\u0103.<\/p>\n


\nNocturn\u0103 4<\/strong><\/p>\n

Trenul de noapte \u015fuier\u0103 lung
\numbrele nu-l mai ajung.
\nSus \u00een clopotni\u0163\u0103 clopotul tace.
\nBufni\u0163a cuget\u0103: e bine e pace.<\/p>\n


\nNocturn\u0103 5<\/strong><\/p>\n

Lampa clipe\u015fte-n fereastr\u0103.
\nV\u00e2ntul se perpele\u015fte-n livad\u0103.
\nPerdeaua se mi\u015fc\u0103 e poate un semn
\ndar semnul nu-i nimeni s\u0103-l vad\u0103.<\/p>\n


\nNocturn\u0103 6<\/strong><\/p>\n

Boul asinul \u015fi mielul scot aburi pe n\u0103ri
\nsub t\u0103lpi degerate sc\u00e2r\u0163\u00e2ie neaua
\npruncul caut\u0103 s\u00e2nul matern
\niar magii \u00eenc\u0103 mai caut\u0103 steaua.<\/p>\n


\nNocturn\u0103 7<\/strong><\/p>\n

Nu mi-ai spus niciodat\u0103 un cuv\u00e2nt at\u00e2t de frumos
\nMi-ai luminat drumul pe care-am venit.
\nLas\u0103-m\u0103 s\u0103-l uit \u015fi spune-mi-l iar\u0103
\ns\u0103 cred c\u0103 nu exist\u0103 sf\u00e2r\u015fit.<\/p>\n


\nNocturn\u0103 8<\/strong><\/p>\n

Se bucur\u0103 tomberoanele trezite din somn.
\nFiecare tomberon e un domn.
\nVin gunoierii \u015fi le ridic\u0103 cu gra\u0163ie
\nzdr\u0103ng\u0103neala lor e o distins\u0103 ora\u0163ie.<\/p>\n


\nNocturn\u0103 9<\/strong><\/p>\n

Las\u0103-m\u0103 zise ea e t\u00e2rziu
\ndiminea\u0163\u0103 plec\u0103m am pus ceasul s\u0103 sune.
\nErau ei numai ei – el \u015fi cu ea –
\n\u015fi erau singuri pe lume.<\/p>\n


\nNocturn\u0103 10<\/strong><\/p>\n

Coboar\u0103 soarele.
\nLuna se ridic\u0103 din mare.
\nTimpul se r\u0103suce\u015fte-n clepsidr\u0103<\/p>\n


\nFernando COUTO E SANTOS<\/strong>
\n (Portugalia)<\/p>\n

Rom\u00e2nia Gabrielei Adame\u015fteanu: scurgerea timpului, nostalgia \u015fi memoria<\/strong><\/p>\n

Am sim\u0163it \u00eentotdeauna un fel de perplexitate fa\u0163\u0103 de acei critici literari \u015fi editori care au ceea ce-mi permit s\u0103 numesc o abordare imperialist\u00e3 asupra literaturii. Pentru ei, adev\u0103rata literatur\u0103 nu se poate na\u015fte \u00een alt\u00e3 parte dec\u00e2t \u00een \u0163\u0103rile anglo-saxone, ca alt\u0103dat\u0103 \u00een Fran\u0163a, eventual Germania sau Rusia.
\n\u0162\u0103rile care nu ocup\u0103 prim-planul scenei, despre care nu auzim vorbindu-se dec\u00e2t sporadic, nu ar fi deci \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 produc\u0103 mari nume, chiar dac\u0103 anumitor scriitori din respectivele \u0163\u0103ri li se recunosc totu\u015fi indiscutabilele calit\u0103\u0163i literare.
\nAce\u015fti critici \u015fi editori \u2013 probabil minoritari (sau sunt eu prea optimist?) \u2013 nu vor citi niciodat\u0103 \u00een profunzime un scriitor cum e Gabriela Adame\u015fteanu. Se \u00een\u015fal\u0103 ei, care, z\u0103c\u00e2nd \u00een arogan\u0163a \u015fi ignoran\u0163a lor, nu vor \u015fti niciodat\u0103 ce pierd.
\nN\u0103scut\u0103 \u00een 1942 la T\u00e2rgu Ocna, Gabriela Adame\u015fteanu \u015fi-a petrecut tinere\u0163ea la Pite\u015fti. Fiic\u0103 a unui preot ortodox, ea provine dintr-o familie de intelectuali pasiona\u0163i de istorie \u015fi de genealogie. Gabriela Adame\u015fteanu a studiat literatura la Universitatea din Bucure\u015fti \u015fi a scris o tez\u0103 despre opera lui Marcel Proust. \u015ei-a \u00eenceput devreme colaborarea periodic\u0103 la prestigioase reviste literare cum sunt ,,Via\u0163a Rom\u00e2neasc\u0103\u2019\u2019 \u015fi ,,Rom\u00e2nia literar\u0103\u2019\u2019, \u00eens\u0103 debutul \u00een domeniul fic\u0163iunii este mai tardiv. Crescut\u0103 \u00eentr-o \u0163ar\u0103 \u00een care limba de lemn \u015fi realismul socialist l\u0103sau pu\u0163in spa\u0163iu libert\u0103\u0163ii de g\u00e2ndire \u015fi de crea\u0163ie \u2013 Gabriela Adame\u015fteanu a avut, de altfel, un unchi arestat \u015fi un altul, celebrul arheolog Dinu Adame\u015fteanu, exilat \u00een Italia \u2013, a ezitat \u00eendelung \u00eenainte de a-\u015fi publica primele scrieri.
\nO evoc aici pe Gabriela Adame\u015fteanu prin dou\u0103 dintre c\u0103r\u0163ile sale pe care le-am citit recent: Diminea\u0163a pierdut\u0103 \u015fi Drumul egal al fiec\u0103rei zile. Prima, \u00een traducere portughez\u0103 (Uma manh\u00e3 perdida) de Corneliu Popa, tocmai a fost publicat\u00e3 la editura D.Quixote, iar prezentarea sa a avut loc pe 3 iulie 2012 \u00een libr\u0103ria Leya na Barata din Lisabona, \u00een prezen\u0163a autoarei \u015fi a unei alte mari scriitoare: portugheza L\u00eddia Jorge. A doua, \u00een traducerea francez\u00e3 (Vienne le jour) a lui Marily Le Nir, realizat\u0103 mul\u0163umit\u0103 amabilit\u0103\u0163ii Gabrielei Adame\u015fteanu.
\n Diminea\u0163a pierdut\u0103 este un roman polifonic, care a ap\u0103rut pentru prima dat\u0103 \u00een Rom\u00e2nia \u00een 1984, \u00een anii crepusculari ai regimului demen\u0163ial condus de Nicolae Ceau\u015fescu. Este una dintre acele opere care stabilesc \u00een mod definitiv reputa\u0163ia unui scriitor.
\n\u00centr-o diminea\u0163\u0103 rece de iarn\u0103, Vica Delca, o femeie de \u015faptezeci de ani, c\u0103reia regimul comunist i-a \u00eenchis mica pr\u0103v\u0103lie \u015fi c\u0103reia veniturile \u00eei permit cu greu s\u0103 ajung\u0103 la sf\u00e2r\u015fit de lun\u0103, merge singur\u0103 pe str\u0103zile Bucure\u015ftiului. Inten\u0163ioneaz\u0103 s\u0103-\u015fi viziteze mai \u00eent\u00e2i sora, iar mai apoi pe o doamn\u0103 pentru care lucrase odinioar\u0103, nu numai pentru a-\u015fi ridica mica suma lunar\u0103 ce i se cuvenea, ci \u015fi pentru a dep\u0103na \u00eempreun\u0103 amintiri din vremurile bune. Vica Delca, cu mai multe saco\u015fe (un obicei al rom\u00e2nilor din ultimii ani ai regimului comunist, la care am f\u0103cut deja referire \u00een alte \u00eemprejur\u0103ri) \u015fi \u00eembr\u0103cat\u0103 cu haine vechi (o metafor\u0103 a mizeriei generalizate din Rom\u00e2nia), parcurge str\u0103zile capitalei \u015fi, prin intermediul unor personaje pe care le \u00eent\u00e2lne\u015fte, este evocat secolul dou\u0103zeci rom\u00e2nesc, secolul celor dou\u0103 r\u0103zboaie mondiale, al re\u00eentregirii Rom\u00e2niei cu fostele regiuni din imperiul austro-ungar, amputate dup\u0103 cel de-al doilea r\u0103zboi, al iubirii pentru cultura francez\u0103 (romanul este pres\u0103rat cu cuvinte fran\u0163uze\u015fti), al decaden\u0163ei aristocra\u0163iei \u015fi al instaur\u0103rii comunismului.
\n\u00cen aceast\u0103 imens\u0103 feerie verbal\u0103, \u00een galeria de portrete pe care Gabriela Adame\u015fteanu le zugr\u0103ve\u015fte cu m\u00e2na unui maestru \u2013 \u015fi \u00een care femeile au de obicei o personalitate mai puternic\u0103 dec\u00e2t b\u0103rba\u0163ii \u2013 , \u00eent\u00e2lnim o doamn\u0103 din \u00eenalta societate (doamna Ioaniu), \u201edevalizat\u0103\u201d de c\u0103tre comuni\u015fti \u015fi care \u00ee\u015fi \u00eeneac\u0103 nostalgia \u00een amintirea zilelor frumoase, \u015fi multe alte personaje pitore\u015fti, grote\u015fti, care nu mai sunt dec\u00e2t ni\u015fte epave pe care via\u0163a le-a purtat spre un amalgam de sentimente \u015fi de uri, \u00een \u00eentunecata disperare a unei existen\u0163e c\u00e2teodat\u0103 solitare, dar pe care trebuie s\u0103 \u00eencerce s\u0103 o \u00eenfrumuse\u0163eze pentru c\u0103, la urma urmelor, speran\u0163a te \u0163ine \u00een via\u0163\u0103.
\n\u00cen mod curios \u2013 este un mare merit al autoarei \u2013 Ceau\u015fescu nu este citat \u00een roman, dar \u00een mod paradoxal (oare?) el nu este cu totul absent. E o fiin\u0163\u0103 aproape invizibil\u0103, dar care manipuleaz\u0103 din umbr\u0103 anumite personaje, ca pe ni\u015fte marionete prinse \u00een p\u00e2nza \u0163esut\u0103 de \u201econduc\u0103tor\u201d. Ceea ce ne trimite la o reflec\u0163ie: \u00een ciuda absen\u0163ei numelui lui Ceau\u015fescu, cartea a fost cenzurat\u0103. S\u0103 fie oare dovada faptului c\u0103 cenzorii sunt \u00een marea lor majoritate ni\u015fte birocra\u0163i inep\u0163i sau sunt suficient de inteligen\u0163i (de\u015fi inteligen\u0163i \u00een perversitatea lor) \u00eenc\u00e2t s\u0103 vad\u0103 pericolul? Este cu siguran\u0163\u0103 subiectul unui alt articol\u2026
\nAcest roman \u2013 care a f\u0103cut obiectul unei adapt\u0103ri teatrale \u015fi face parte din lecturile obligatorii \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul public rom\u00e2nesc \u2013 pune \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u00e3 \u00een discu\u0163ie importan\u0163a trecutului \u015fi a memoriei. Obseda\u0163i de crearea omului nou, comuni\u015ftii au uitat de cele mai multe ori c\u0103 nu se poate face tabula rasa din istorie \u015fi c\u0103 orice progres se construie\u015fte elimin\u00e2nd, bine\u00een\u0163eles, prejudec\u0103\u0163ile, dar \u0163in\u00e2nd cont de faptul c\u0103 fiin\u0163a uman\u0103 are sentimente \u015fi emo\u0163ii care nu pot fi trecute cu vederea prin voin\u0163a de a planifica totul, ajung\u00e2nd astfel la o banalitate inflexibil\u00e3.
\nDac\u00e3 Diminea\u0163a pierdut\u0103 este un roman fluviu care retraseaz\u0103 \u2013 am spus-o mai sus \u2013 via\u0163a rom\u00e2neasc\u0103 \u00een secolul dou\u0103zeci \u015fi a c\u0103rui lectur\u00e3 a fost pentru mine c\u00e2t se poate de \u00eembucur\u0103toare, nu pot s\u0103 nu p\u0103strez o sensibilitate aparte pentru cel\u0103lalt roman despre care este vorba aici: Drumul egal al fiec\u0103rei zile.
\nAcest roman publicat \u00een 1975, reeditat \u00een nenum\u0103rate r\u00e2nduri \u015fi re\u00eentregit cu pasajele cenzurate la prima publicare, poveste\u015fte via\u0163a Leti\u0163iei, care locuie\u015fte \u00eentr-un mic ora\u015f de provincie cu mama sa \u015fi cu unchiul s\u0103u, Ion. Condi\u0163iile de via\u0163\u0103 sunt foarte dificile, \u00eentruc\u00e2t tat\u0103l Leti\u0163iei a fost arestat, iar unchiul s\u0103u, Ion, un mare intelectual, a fost transferat la o \u015fcoal\u00e3 din provincie din motive nu greu de intuit. Familia este vizitat\u00e3 periodic de un alt unchi al Leti\u0163iei, Bitza, care locuie\u015fte la Bucure\u015fti. Leti\u0163ia duce via\u0163a monoton\u0103 a fetei de provincie, care descoper\u0103 primele tres\u0103riri ale iubirii \u015fi viseaz\u0103 la o via\u0163\u0103 cu mai pu\u0163in\u00e3 suferin\u0163\u0103.
\n\u00cen mod surprinz\u0103tor, Leti\u0163ia ob\u0163ine autoriza\u0163ia de a pleca \u00een capital\u0103 \u015fi se instaleaz\u0103 \u00eentr-un c\u0103min studen\u0163esc, dar via\u0163a monoton\u00e3 \u2013 \u00een pofida leg\u0103turii amoroase cu un t\u00e2n\u0103r profesor, fost elev al unchiului s\u0103u \u2013 nu se schimb\u0103.
\nDrumul egal al fiec\u0103rei zile este cronica vie\u0163ii cenu\u015fii dus\u0103 de rom\u00e2ni \u00een anii cincizeci \u015fi \u015faizeci ai secolului dou\u0103zeci. Un cenu\u015fiu \u015fi o monotonie \u00een care birocra\u0163ii \u015fi cei mai meschini (cum e proprietarul casei unde locuie\u015fte Leti\u0163ia cu familia sa) \u00ee\u015fi croiesc un trai ales, \u00een care pauperizarea generalizat\u0103 declan\u015feaz\u0103 adesea sentimentele cele mai sordide. Oamenii \u00ee\u015fi caut\u0103 o identitate pe care nu ajung s\u0103 o descopere, av\u00e2nd \u00een vedere via\u0163a plin\u0103 de lipsuri la care sunt condamna\u0163i. O via\u0163\u00e3 f\u0103r\u0103 perspective, \u00een care exist\u0103 poate o a\u015fa-zis\u00e3 egalitate, dar este o egalitate \u00een mizerie, c\u0103ci asta \u00ee\u015fi \u00eemp\u0103r\u0163eau mai ales oamenii.
\nGabriela Adame\u015fteanu exceleaz\u0103 \u00eentotdeauna \u00een caracteriz\u0103rile personajelor sau \u00een descrierea emo\u0163iilor, \u015ftiind s\u0103 zugr\u0103veasc\u0103 cu talent fie o atmosfer\u0103, fie orice sentiment care-l str\u0103bate pe un personaj. Cuvintele puncteaz\u0103 scurgerea timpului, ca un r\u00e2u care curge \u015fi ia cu sine valul de personaje.
\n\u00cen acest cadru, figura unchiului Ion ne impresioneaz\u0103 \u00een mod deosebit prin singur\u0103tatea unui om care trebuie s\u0103 se mul\u0163umeasc\u0103 cu un rol subaltern \u00eentr-o mic\u0103 \u015fcoal\u0103, departe de cas\u0103, c\u00e2nd ar fi putut deveni un intelectual renumit. De altfel, \u00een Rom\u00e2nia, ca \u00een toate \u0163\u0103rile comuniste, intelectualii erau v\u0103zu\u0163i ca ni\u015fte fiin\u0163e periculoase de \u00eendat\u0103 ce ar\u0103tau c\u0103 nu se las\u0103 \u00eembiba\u0163i de realismul socialist \u015fi c\u00e2nd literatura lor \u2013 \u00een cazul scriitorilor \u2013 nu se plia la preceptele revolu\u0163iei.
\n\u00cen regimele dictatoriale (de orice obedien\u0163\u0103), intelectualii sunt cel mai adesea redu\u015fi la un exil interior, ceea ce Diamela Eltit, figur\u0103 de referin\u0163\u00e3 a literaturii ciliene, a definit ca \u00abinxilio\u00bb (de la \u00abin\u00bb \u015fi \u00abexilio\u00bb), trimi\u0163\u00e2nd la condi\u0163ia intelectualilor din \u0163ara sa sub cizma lui Augusto Pinochet. Alternativa era \u00eenchisoarea sau fuga \u00een afara \u0163\u0103rii.
\nNostalgia este c\u00e2teodat\u0103 tot ce r\u0103m\u00e2ne c\u00e2nd nu mai ai nimic pentru a-\u0163i hr\u0103ni via\u0163a, o via\u0163\u0103 care ia forma urmei l\u0103sate \u00een aer de o pas\u0103re, parafraz\u00e2nd titlul unei c\u0103r\u0163i a scriitorului franco-argentinian Hector Bianciotti, recent disp\u0103rut dintre noi \u015fi al c\u0103rui roman, Sans la mis\u00e9ricorde du Christ, a fost tradus \u00een rom\u00e2n\u0103 de Gabriela Adame\u015fteanu.
\nAst\u0103zi, Rom\u00e2nia secolului dou\u0103zeci \u015fi unu, membr\u0103 cu drepturi depline a Uniunii Europene \u00eenc\u0103 din 2007, este deocamdat\u0103 la lec\u0163ia de democra\u0163ie, iar Gabriela Adame\u015fteanu \u00ee\u015fi urmeaz\u0103 lupta civic\u0103 \u00een fruntea revistei ,, 22\u2019\u2019, una dintre cele mai prestigioase publica\u0163ii politice \u015fi literare din Rom\u00e2nia, f\u0103r\u0103 a abdica \u00eens\u0103 de la cariera sa de scriitor.
\n P\u0103str\u00e2nd \u00een minte z\u00e2mbetul fratern \u015fi amabilitatea sa, la fel \u015fi pl\u0103cerea pe care mi-a adus-o lectura acestor dou\u0103 c\u0103r\u0163i, nu pot dec\u00e2t s\u0103 a\u015ftept cu ner\u0103bdare viitoarele sale c\u0103r\u0163i\u2026 <\/p>\n

(Traducere din limba francez\u00e3 de Anca-Andreea Chetrariu)<\/p>\n


\nC\u0103r\u0163i prezentate de<\/strong><\/p>\n

Geo GALETARU <\/strong>
\n\"\"

Octavian Doclin sau magia lirismului total<\/strong><\/p>\n

Poezia lui Octavian Doclin (n. 17 februarie 1950) degaj\u0103 o melancolie suveran\u0103, asociat\u0103 unei fervori extatice de necontestat. Rezervele sale de puritate \u015fi de calm hieratic se consum\u0103 \u00een direc\u0163ia panoram\u0103rii unor ample geografii imagistice, ai c\u0103ror piloni ideatici sunt sacerdo\u0163iul naturist \u015fi pietismul elanului spiritualizat.
\n\u201eS\u0103la\u015fe \u00een iarn\u0103\u201d sunt locurile privilegiate \u00een care spiritul poetului se re\u00eent\u00e2lne\u015fte cu sine, cu himerele sale domestice, dar \u015fi cu mirajul exuberant al esen\u0163elor. \u00cen volumul selectiv cu titlul de mai sus (ap\u0103rut la Editura Anthropos, Timi\u015foara, 2010), s\u0103la\u015ful doclinian este un fel de axis mundi, un topos care absoarbe resursele \u015fi nostalgiile existen\u0163iale, red\u00e2nd fiin\u0163ei dimensiunea sa originar\u0103 \u015fi mijlocindu-i recuperarea autenticit\u0103\u0163ii: \u201ePalatele lui Dumnezeu pe p\u0103m\u00eent -\/ le prive\u015fti \u00een fug\u0103\/ \u00een aceast\u0103 goan\u0103 necontrolat\u0103 a trecerii\/ parc\u0103 ar vrea s\u0103 \u00eentrebe ceva\/ de cineva dac\u0103 l-ai v\u0103zut acolo de unde vii\/ at\u00eet de gr\u0103bit\/ seam\u0103n\u0103 tot mai mult cu st\u0103p\u00eenii lor\/ pe care nu i-ai cunoscut\/ te privesc\/ \u015fi ele ner\u0103bd\u0103toare\/ uluite \u015fi pu\u0163in mai singure\/ precum un \u00eemp\u0103rat c\u0103ruia supu\u015fii\/ i-au uitat numele \u201d(S\u0103la\u015fe \u00een iarn\u0103).
\nPoetul pare \u00eemp\u0103cat cu sine \u015fi cu lumea, impun\u00eendu-\u015fi ad-hoc un armisti\u0163iu cu tot ceea ce-i contrariaz\u0103 regimul serenit\u0103\u0163ii. Versurile respir\u0103 o magie secret\u0103, o gra\u0163ie a fraz\u0103rii c\u00e2nd tandr\u0103, c\u00e2nd auster\u0103, divulg\u00e2nd evidente predispozi\u0163ii elegiace. Retorica diafanit\u0103\u0163ii \u00ee\u015fi anexeaz\u0103 palierele eterate ale existen\u0163ei, iar clam\u0103rii epidermice \u00eei ia locul o transla\u0163ie imperceptibil\u0103 spre zonele vagului, ale impalpabilului. Predilec\u0163ia pentru construc\u0163ia eufonic\u0103 se conjug\u0103 cu celebrarea miracolului, imprim\u00e2nd fluxului liric o caden\u0163\u0103 fastuoas\u0103 \u015fi elegant\u0103, expurgat\u0103 de orice accent impur: \u201e\u015ei s\u0103 \u00een\u0163elegi c\u0103 nu mai ai cu cine urca zidurile nop\u0163ii\/ rapid s\u0103 prive\u015fti \u00eenapoi \u015fi s\u0103 observi absen\u0163a\/ paianjenului\/ (din aproape v\u0103zut\u0103 supus\u0103 \u0163ie \u00ee\u0163i pare capodopera lui\/ veninoas\u0103\/ din departe z\u0103rit victim\u0103 \u0163ie \u00ee\u0163i este ochiul complice al\/ vulturului)\/ s\u0103 adormi \u00eentr-un t\u00eerziu \u015fi s\u0103 visezi cum urcai dealul\/ \u00eenz\u0103pezit\/ cu iubita de m\u00een\u0103 cum surd \u00een fericirea ta\/ n-ai auzit glasul pietrei sub z\u0103pad\u0103 strig\u00eendu-te\/ iar acum c\u00eend te-ai trezit din vis de el s\u0103-\u0163i aminte\u015fti\/ mai \u00eent\u00eei\/ \u015fi de pl\u00eensul t\u0103u \u00een somn cu ochii deschi\u015fi\u201d (Cu ochii deschi\u015fi).
\nCalofiliei savante \u015fi atent studiate, din primele volume, i se substituie treptat un spectacol imagistic de bun\u0103 \u0163inut\u0103, pus \u00een scen\u0103 de un regizor impecabil, care-\u015fi cunoa\u015fte meseria \u015fi \u015fi-o exercit\u0103 p\u00e2n\u0103 la detaliul infinitezimal. Discursivitatea u\u015for ostentativ\u0103 a unor poeme nu este semnul \u201esc\u0103p\u0103rii de sub control\u201d a fluxului confesiv, ci dovada c\u0103 autorul posed\u0103 capacitatea de a schimba registrele, evolu\u00e2nd pe portative lirice diverse. Cantonarea \u00een patul procustian al unei formule unice devine astfel o iluzie, pe care poetul o risipe\u015fte cu o gra\u0163ie dezinvolt\u0103, originalitatea \u015fi percutan\u0163a imaginilor rezult\u00e2nd tocmai din aceast\u0103 tacit\u0103 ofensiv\u0103 \u00eempotriva monotoniei. Frazarea poetic\u0103 este lipsit\u0103 de distorsiuni \u015fi contraste, iar ambiguitatea textelor se na\u015fte nu dintr-o pozi\u0163ionare biografist\u0103 incert\u0103 (at\u00e2t de tipic\u0103 fal\u015filor postmoderni\u015fti), ci, paradoxal, tocmai din aparenta imprevizibilitate a discursului liric. Octavian Doclin \u00ee\u015fi singularizeaz\u0103 obsesiile surdinizate \u015fi retractilit\u0103\u0163ile impetuoase, configur\u00e2nd un mozaic de sonorit\u0103\u0163i de o somptuozitate formal\u0103 invidiabil\u0103. Fundamentele acestui tip de lirism sunt exultan\u0163a ini\u0163iatic\u0103 \u015fi reveria contemplativ\u0103, c\u0103rora poetul le arondeaz\u0103 o mistic\u0103 sui-generis a unui patetism expansiv \u015fi reverberant.
\nRefuz\u00e2nd tenta\u0163ia unei viziuni lene\u015fe, precum \u015fi conformismul structural al unei abord\u0103ri comode, autorul amorseaz\u0103, \u00een fiecare poem, o conota\u0163ie latent\u0103, f\u0103c\u00e2nd s\u0103 vibreze nostalgia unei reflexivit\u0103\u0163i implicite.
\n\u00cen asemenea cazuri, poemul devine o oglind\u0103 cu transparen\u0163e inconvertibile, o meta-aventur\u0103 a spiritului \u00eensetat de fantasmele unei imagina\u0163ii devorante. Substan\u0163a lirismului doclinian \u00ee\u015fi sublimeaz\u0103 ecourile dincolo de orice barier\u0103 senzorial\u0103, imprim\u00e2nd un ritm luxuriant al reveriei \u015fi un patos dezinhibant al confesiunii. Imaginarul \u00ee\u015fi transfer\u0103 for\u0163a fascinatorie \u00een c\u00e2mpul freneziei lexicale, uimind prin pregnan\u0163a detaliului \u015fi prin fluiditatea irezistibil\u0103 a emisiei lirice: \u201e\u00cen afara singur\u0103t\u0103\u0163ii\/ \u00eenl\u0103untrul t\u0103cerii\/ fusul adun\u0103 o iubire bogat\u0103\/ pe apa m\u0103rii s\u0103 scrii\/ cu un pumn de praf \u015fi cenu\u015f\u0103\/ s\u0103 cau\u0163i neprih\u0103nit\u0103 izb\u0103vire\/ printr-o neascultare \u0163ie egal\u0103\/ cu vr\u0103jitoria\/ n\u0103scut\u0103 dintr-o eroare evlavioas\u0103\/ aceasta este taina\/ pe care n-ai timp s-o dezlegi\/ at\u00eet timp c\u00eet cuv\u00eentul ucide\u201d (Vasele \u00eendur\u0103rii).
\nEste perceptibil\u0103, \u00een poemele acestui volum selectiv, o dominant\u0103 auroral\u0103 a contactului cu lumea, devenit\u0103, prin transfigur\u0103ri succesive, o simpl\u0103 paradigm\u0103 epifanic\u0103 a unei realit\u0103\u0163i interioare. Pe urmele genialului poet din Lancr\u0103m, Octavian Doclin nu strive\u015fte \u201ecorola de minuni a lumii\u201d, ci, dimpotriv\u0103, spore\u015fte \u201ea lumii tain\u0103\u201d, prin restituirea aproape imperativ\u0103 a unui inefabil imprescriptibil. \u00centre lapidaritate \u015fi fast metaforic, poezia lui Octavian Doclin relev\u0103, mai mereu, un cult al esen\u0163elor ontologice \u015fi, totodat\u0103, al expresivit\u0103\u0163ii formale: \u201eFiindc\u0103 nu am alt\u0103 cetate de ridicat\/ dec\u00eet cea a neputin\u0163ei dintre cuvinte\/ fiindc\u0103 nu este o alt\u0103 \u0163ar\u0103 de cucerit\/ dec\u00eet cea nev\u0103zut\u0103 dintre morminte\/ fiindc\u0103 mereu \u00eemi ar\u0103\u0163i sfid\u0103toare\/ palma ta neted\u0103 precum h\u00eertia de scris\/ \u00ee\u0163i spun c\u0103 sunt lini\u015ftit\/ fiindc\u0103 am \u00eenv\u0103\u0163at cu neru\u015finare\/ s\u0103 g\u00eendesc s\u0103 vorbesc \u015fi s\u0103 v\u0103d postum\/ \u00een locul poemelor mele\/ care dup\u0103 ce sunt citite\/ se str\u00eeng \u00een memorie scrum\u201d. (Scrum).
\nIngenuitatea viziunii poetice mascheaz\u0103 \u00eens\u0103 frisonul dezabuz\u0103rii \u015fi al unei resemn\u0103ri abia ghicite, c\u0103ci, dincolo de ceremonialul jubilativ al versurilor, cititorul atent intuie\u015fte un strat de friabilitate dramatic\u0103. Regimul senin\u0103t\u0103\u0163ii exemplare tinde s\u0103 fie dizlocat, tot mai mult, de premoni\u0163ii obscure, care convulsioneaz\u0103 relieful poemelor \u015fi relativizeaz\u0103 sensul parcursului liric: \u201eApele se adun\u0103 doar \u00een fa\u0163a unei piedici\/ frunza sun\u0103toare a lemnului\/ le acoper\u0103\/\/ tu \u00ee\u0163i ascunzi fa\u0163a \u00een m\u00eeini\/ moartea ochii-\u0163i descoper\u0103\/\/ nisipul se na\u015fte \u00een cariere de nisip\/ v\u00eentul \u00eel \u00eempr\u0103\u015ftie-n dun\u0103\/\/ tu \u00ee\u0163i ascunzi poema dup\u0103 cuv\u00eent\/ m\u00eeinile moartea-\u0163i adun\u0103.\u201d (Poem de sear\u0103).
\nDe c\u00e2teva decenii, Octavian Doclin urc\u0103 sisific versantul Poeziei. Toate semnele spun c\u0103 va ajunge sus, pe culme, \u201ecurat \u015fi nebiruit\u201d. O certific\u0103, printre altele, (\u015fi) aceste admirabile, antologice versuri: \u201e\u015ei dac\u0103 totu\u015fi scrii \u015fi via\u0163a r\u0103m\u00eene\/ \u015fi dac\u0103 totu\u015fi cite\u015fti \u015fi moartea r\u0103m\u00eene\/ cu lumina degetelor pip\u0103ie pielea sub\u0163ire-a cuv\u00eentului\/ gust\u0103 cu \u00eentunericul ochilor carnea acestuia\/\/ (\u2026) \u015fi dac\u0103 totu\u015fi scrii \u015fi moartea r\u0103m\u00eene\/ \u015fi dac\u0103 totu\u015fi cite\u015fti \u015fi via\u0163a r\u0103m\u00eene\/ apropie-\u0163i buzele de obrazul oglinzii\/ d\u0103 ocol g\u00eendului absen\u0163ei am\u00een\u0103 voluptatea privirii \u00eenapoi\/ \u00eenconjoar\u0103-te de imagini\/ \u00eenc\u0103lze\u015fte-\u0163i umerii cu pelerina iluziei\/ deocamdat\u0103\u201d (\u00centr-un alt deocamdat\u0103).<\/p>\n

\u201eFIUL \u00ceNTUNERICULUI\u201d SAU VOCA\u0162IA SOLITUDINII<\/strong><\/p>\n

Prozator profund \u015fi original, Alexandru Moraru \u00ee\u015fi dezvolt\u0103 preocup\u0103rile \u015fi obsesiile literare \u00eentr-un roman amplu, de o anvergur\u0103 ideatic\u0103 exemplar\u0103. Departe de zarva luxuriant\u0103 a coteriilor literare \u015fi repudiind tacit partizanatul unor feude pseudoculturale de funest\u0103 longevitate, Alexandru Moraru \u015fi-a construit, cu migal\u0103 \u015fi tenacitate, un destin de prozator singular, cantonat \u00een zona unei problematici dense \u015fi reverberante, cu subtile trimiteri filosofice. Recentul s\u0103u roman, \u201a,FIUL \u00ceNTUNERICULUI\u201d, ap\u0103rut \u00een condi\u0163ii de excep\u0163ie la editura timi\u015forean\u0103 \u201a,EUBEEA\u201d, radiografiaz\u0103 evenimente \u015fi mecanisme suflete\u015fti, proiect\u00e2ndu-le \u00een spa\u0163iul unei ambiguit\u0103\u0163i incitante.
\n Autorul refuz\u0103 imobilismul unei viziuni e\u015fuate \u00een descriptivism \u015fi exces metaforic, prefer\u00e2nd s\u0103 decupeze aspectul nud, de o concrete\u0163e adeseori halucinant\u0103. Personajul principal al c\u0103r\u0163ii, Radu Mischie, duce o existen\u0163\u0103 fragmentat\u0103, \u00eentre sincope diurne \u015fi reverii nocturne, \u00eentre ofensive timide \u015fi reculuri umilitoare. El tr\u0103ie\u015fte nostalgia disperat\u0103 a unei ipostazieri compensatorii, care s\u0103-i redea frisonul autenticit\u0103\u0163ii \u015fi s\u0103-i corecteze traiectoria, sco\u0163\u00e2ndu-l astfel de sub stigmatul autoritar al simplei virtualit\u0103\u0163i. Percep\u00e2nd realitatea prin filtrul unei inocen\u0163e funciare, incurabile, eroul \u00ee\u015fi asum\u0103 necondi\u0163ionat izb\u00e2nzile (pu\u0163ine) \u015fi e\u015fecurile, la discre\u0163ia unui destin imprevizibil \u015fi ingrat, care administreaz\u0103 micile bucurii \u015fi marile deziluzii \u00een doze egale, cu aceea\u015fi promptitudine \u015fi larghe\u0163e. B\u00e2ntuit de obsesii sepulcrale sau stimulat de himera unei victorii nicic\u00e2nd fructificate, Radu Mischei tr\u0103ie\u015fte la hotarul dintre noapte \u015fi zi, dintre somn \u015fi veghe, elanurile sale existen\u0163iale fiind mereu cenzurate de ostilitatea unui mediu social \u015fi familial refractar. Dezam\u0103girile provocate de ne\u00een\u0163elegerea celor din jur (\u015fefi, colegi, so\u0163ie) \u00ee\u015fi pun amprenta pe un destin intrat iremediabil \u00een deriv\u0103. Radu Mischie ilustreaz\u0103 \u201edreptul la existen\u0163\u0103 al celor slabi\u201d, o existen\u0163\u0103 desf\u0103\u015furat\u0103 \u201e\u00eentr-un provizorat interminabil\u201d. Repro\u015furile eterne ale so\u0163iei \u00eei exacerbeaz\u0103 senza\u0163ia de ratare, de neaderen\u0163\u0103 la un mediu care-l respinge f\u0103r\u0103 drept de apel. Vina eroului este aceea de a nu se plia pe conformismul tentacular al unei societ\u0103\u0163i impenetrabile \u015fi dure, marcat\u0103 de stereotipii \u015fi impostur\u0103. Candoarea pe care \u00eencearc\u0103 s-o opun\u0103 agresiunilor de tot felul sf\u00e2r\u015fe\u015fte prin a-l plasa la periferie, destin\u00e2ndu-l unui hiatus f\u0103r\u0103 finalitate (\u015fi f\u0103r\u0103 profit). M\u0103runtele strategii ale supravie\u0163uirii (alcoolul etc.) se dovedesc a fi paleative iluzorii, anulate rapid de \u201ecenzura lucidit\u0103\u0163ii\u201d. Personaj fragil \u015fi dilematic, Radu Mischie se \u00eenscrie \u00eentr-o spiral\u0103 ireversibil\u0103 a e\u015fecului, parcurg\u00e2nd distan\u0163a de la fericire la dezn\u0103dejde cu aceea\u015fi buim\u0103ceal\u0103 somnolent\u0103, cu aceea\u015fi inapeten\u0163\u0103 pentru dimensiunea combativ\u0103 a vie\u0163ii. Oscil\u00e2nd \u00eentre impulsuri \u015fi retractilit\u0103\u0163i, Radu Mischie pare lipsit de un proiect existen\u0163ial ferm, sf\u00e2\u015fiat \u00eentre imperativul ,,a vrea\u201d \u015fi abdicarea resemnat\u0103 care deriv\u0103 din verbul ,,a nu putea\u201d. Veget\u00e2nd \u00eentr-o lume str\u0103in\u0103, imun\u0103 la valorile individuale, Radu Mischie, acest paria inocent \u015fi idealist, \u00ee\u015fi consum\u0103 p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit voca\u0163ia solitudinii, voluptatea dramatic\u0103 de a-\u015fi tr\u0103i existen\u0163a la modul sincopat, caleidoscopic. \u00cens\u0103, chiar dac\u0103 eroul pare un depozitar de automatisme, actele sale \u00eei confer\u0103 o aur\u0103 de simpatie, f\u0103c\u00e2ndu-l susceptibil de comprehesiunea autorului \u015fi a cititorului, deopotriv\u0103. Cumsec\u0103denia personajului, obligat s\u0103 \u00eenfrunte la tot pasul barierele insurmontabile ale unei vie\u0163i terne, se altoie\u015fte pe un psihic oscilant \u015fi vulnerabil, inapt s\u0103 fac\u0103 fa\u0163\u0103 agresivit\u0103\u0163ii sistematice a mediului. Supapa prin care Radu Mischie evadeaz\u0103 din chingile acestui mecanism perturbator este literatura, recluziunea \u00eentr-o lume evanescent\u0103 \u015fi recuperatoare de iluzii.
\n Roman cu perceptibile inflexiuni kafkiene, ,,FIUL \u00ceNTUNERICULUI\u201d este o subtil\u0103 parabol\u0103 a existen\u0163ei la nivelele ei minimale, acolo unde am\u0103nuntul banal \u015fi neglijabil se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu elanul iner\u0163ial, donchijotesc, niciodat\u0103 finalizat. Voca\u0163ia cert\u0103 a lui Alexandru Moraru se exerseaz\u0103 \u00een direc\u0163ia disec\u0103rii unor evenimente \u015fi st\u0103ri suflete\u015fti pendulatorii, cu pondere decisiv\u0103 \u00een configurarea personajelor. Textura fluxurilor narative, pline de for\u0163\u0103 \u015fi consisten\u0163\u0103, este un c\u00e2\u015ftig incontestabil al romanului, racord\u00e2nd bucuria lecturii la convingerea c\u0103 te afli \u00een fa\u0163a unei construc\u0163ii epice solid articulatte \u015fi \u00eendelung elaborate, matur\u0103 prin precizia \u015fi suple\u0163ea arhitecturii.Alexandru Moraru este un artizan al detaliului infinitezimal, un diagnostician al gestului imponderabil. Am\u0103nuntul impalpabil, dar sugestiv \u015fi relevant, \u0163\u00e2\u015fne\u015fte la suprafa\u0163\u0103, croindu-\u015fi drum prin masa unor stratific\u0103ri succesive \u015fi excluz\u00e2nd senza\u0163ia de stereotipie.
\n A-l recepta pe Alexandru Moraru doar din perspectiva simplist\u0103 a apartenen\u0163ei sale la un topos cultural regional ar fi , deopotriv\u0103, o st\u00e2ng\u0103cie \u015fi o impietate. Roman de autentic\u0103 vibra\u0163ie intelectual\u0103 \u015fi moral\u0103, seduc\u0103tor prin for\u0163a acumul\u0103rii detaliilor, c\u00e2t \u015fi prin arta subtil\u0103 de a le integra unei imagini de ansamblu, ,,FIUL \u00ceNTUNERICULUI\u201d se cite\u015fte cu pl\u0103cere \u015fi interes, constituind un punct de reper semnificativ \u00een evolu\u0163ia autorului s\u0103u.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florentin POPESCU Portrete \u00een peni\u0163\u0103 Nobile predestin\u0103ri \u00cen lungul \u015fir al persoanelor \u015fi personalit\u0103\u0163ilor pe care mi-a fost dat s\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20079"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20079"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20079\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20080,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20079\/revisions\/20080"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20079"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20079"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20079"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}