{"id":20006,"date":"2022-12-27T11:59:08","date_gmt":"2022-12-27T08:59:08","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20006"},"modified":"2022-12-29T02:06:31","modified_gmt":"2022-12-28T23:06:31","slug":"spatii-culturale-nr-26-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=20006","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 25 (2)"},"content":{"rendered":"

De vorb\u0103 cu poetul Adrian Munteanu \u2013 interviu \u00een dou\u0103 ferestre<\/strong><\/p>\n

Fereastra 1 este alc\u0103tuit\u0103 din \u015fapte \u00eentreb\u0103ri puse cunoscutului sonetist Adrian Munteanu \u00een zilele de 24 \u015fi 25 octombrie 2012 \u00eenainte de plecarea acestuia la Milano pentru acordarea unui important premiu literar. Cea de a doua fereastr\u0103 va cuprinde alte \u015fapte \u00eentreb\u0103ri la care poetul va r\u0103spunde dup\u0103 \u00eentoarcerea din Italia. Aceste dou\u0103 ferestre vor alc\u0103tui un interviu capabil s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 vedem sufletul \u015fi g\u00e2ndurile unui creator aflat la un moment al bilan\u021bului.<\/p>\n

a consemnat Lauren\u0163iu-Ciprian Tudor<\/strong><\/p>\n

1. Domnule Munteanu, o \u00eentrebare de \u00eenceput, veche (apar\u0163ine poetului german Friedrich Holderlin) \u015fi totu\u015fi nou\u0103, foarte potrivit\u0103 Rom\u00e2niei de azi: \u201eLa ce bun poetul \u00een vremuri amare?\u201d<\/em><\/p>\n

\tAcum, dac\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim cu dou\u0103 zile \u00eenainte de plecarea spre Milano, \u015fi dup\u0103 toate cele la care reflectez f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau, aproape c\u0103 mi s-au impus, mi-au p\u0103truns cu sila \u00een con\u015ftiin\u0163\u0103, s-ar putea s\u0103 nu m\u0103 prinzi \u00eentr-o pas\u0103 prea bun\u0103 \u015fi s\u0103 spun c\u0103 poetul, \u00eentr-o asemenea perioad\u0103, nu mai are niciun rost. E un element de decor, inadecvat, care nu se potrive\u015fte \u00een nici o camer\u0103, pe care \u00eel ignori \u015fi mai vie\u0163uie\u015fte doar \u00een propria-i imagine \u015fi \u00een amintirile unora care, \u015fi ei, nu \u015ftiu cum s\u0103 fac\u0103 s\u0103 uite trecutul, vremea \u00een care \u00eenc\u0103 mai frecventau frumosul, armonia, emo\u0163ia, echilibrul. Ptiu, ce termeni de la marginea dic\u0163ionarului, cu semantic\u0103 abia perceptibil\u0103, gata s\u0103 ias\u0103 cu totul din uz! Ce romantism desuet!
\n\tDar eu \u00eenc\u0103 mai \u00eenv\u0103\u0163 din experien\u0163ele altora, la care se adaug\u0103 \u015fi ale mele, de\u015fi mi-a\u015f fi dorit s\u0103 nu m\u0103 \u00eencarc cu asemenea experien\u0163e, s\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00een ne\u015ftiin\u0163a mea, \u00een iluzia c\u0103 oameni \u015fi institu\u0163ii capabile se g\u0103sesc peste tot, chiar de-ar fi s\u0103 cau\u0163i cu tot dinadinsul, cu lum\u00e2narea abia p\u00e2lp\u00e2ind\u0103, mersul drept, m\u00e2na de ajutor, bucuria descifrat\u0103 \u015fi rostit\u0103 de cel\u0103lalt, con\u015ftiin\u0163a c\u0103 faci ceva \u015fi pentru al\u0163ii, nu numai pentru propria-\u0163i imagine. A\u015fa c\u0103, de\u015fi cu un gust amar pe cerul gurii, zic c\u0103 poetul, tocmai acum, a devenit un port drapel al unei libert\u0103\u0163i interioare, cel care lupt\u0103, cu arme specifice, nu numai pentru construirea unor imagini insolite cu care define\u015fte \u015fi se define\u015fte, nu este numai fie un inovator al expresiei, fie un martor \u015fi un resoneur idilic al unor realit\u0103\u0163i, ci devine alternativa la tot marasmul cotidian, la toat\u0103 truda irosit\u0103, la toat\u0103 lipsa de orizont, la tot mai vizibila \u015fi dramatica pierdere a speran\u0163ei colective. \u00cencet, dup\u0103 p\u0103rerea multora \u00eenc\u0103 imperceptibil, poetul devine un refugiu, un reper la care apelezi, o ancor\u0103 care tocmai s-a aruncat \u00een valuri \u015fi e gata s\u0103 g\u0103seasc\u0103 fundul oceanului, o busol\u0103 care \u00ee\u0163i arat\u0103 nordul, dar \u015fi o alt\u0103 dimensiune, de deasupra noastr\u0103, cea real\u0103, nu numai imaginat\u0103, aceea care mai poate \u00eensemna sprijinul deplin, limanul de dincolo de zbor. El, poetul, este cel menit s\u0103-\u0163i indice, mai ales, direc\u0163ia spre lini\u015ftea interioar\u0103, spre \u00eemp\u0103carea cu tine \u015fi cu lumea. A\u015fa \u00eel cred. F\u0103r\u0103 poezie lumea nu este lume, a\u015fa cum n-am putea supravie\u0163ui f\u0103r\u0103 ap\u0103. Poate \u00eenc\u0103 b\u00e2jb\u00e2i \u015fi conturez defini\u0163ii f\u0103r\u0103 acoperire imediat\u0103. Cred \u00eens\u0103 \u00een aceast\u0103 pozi\u0163ie a lui care se va consolida \u00eentr-un timp nu prea \u00eendelungat.
\n\t\u015etii ceva? Poate poim\u00e2ine, c\u00e2nd m\u0103 voi sui \u00een avion, voi g\u00e2ndi mai nuan\u0163at, voi mai retracta, m\u0103 voi \u00eentoarce mai mult \u00een realitate, voi trage u\u015for imaginea poetului din nou spre penumbra \u00een care a vie\u0163uit p\u00e2n\u0103 acum \u015fi de unde s-a mul\u0163umit doar cu ciozv\u00e2rta ce i se arunc\u0103 obraznic de la masa celor mari. Sau poate \u00eel voi vedea \u015fi mai puternic, cu adev\u0103rat drept stindardul fluturat la pror\u0103, c\u00e2t ar fi ele valurile de \u00eenfuriate. Sau poate tocmai de aceea. S\u0103 vedem. Cert este c\u0103 tocmai am exprimat ce simt \u00eentr-o perioad\u0103 de incertitudine. <\/p>\n

2. A\u0163i \u00eencheiat de cur\u00e2nd \u201eun proiect unic \u00een literatura rom\u00e2n\u0103\u201d (Daniel Dr\u0103gan): \u015fapte volume de sonete \u00een \u015fapte ani, c\u00e2te unul pe an, bine primite \u015fi recunoscute de critic\u0103. Cum a\u0163i resim\u0163it un asemenea ritm, o asemenea astfel de provocare?<\/em><\/p>\n

\tCa o biruin\u0163\u0103 de care m-am tot minunat \u00een timp. Pentru c\u0103 una este s\u0103-\u0163i propui, s\u0103 ai un plan, un proiect, c\u00e2t ar fi el de \u00eenchegat \u015fi ambi\u0163ios, \u015fi alta este s\u0103-l duci la bun sf\u00e2r\u015fit, s\u0103-l vezi finalizat. N-a\u015f spune c\u0103 sunt din categoria celor mai optimi\u015fti \u00eentre cei ce vie\u0163uiesc prin p\u0103r\u0163ile noastre de lume. Am vrut, mi-a sur\u00e2s proiectul \u00een momentul zidirii lui teoretice, i-am purtat \u00een vis conturul, chiar i l-am corectat \u00een nuan\u0163ele sale \u00eenainte de a declara ceva, dar am p\u0103\u015fit la \u00eenceput cu sfial\u0103, ca un \u00eenv\u0103\u0163\u0103cel care eram, ciupind c\u00e2te ceva din experien\u0163a \u015fi izb\u00e2nzile \u00eenainta\u015filor, dedulcindu-m\u0103 la slova \u015fi lic\u0103rul l\u0103mpa\u015felor pe care le-au a\u015fezat din loc \u00een loc, ei, cei de care auzisem \u015fi pe care \u00eei citisem \u00een anii de liceu \u015fi, mai ales, pe b\u0103ncile facult\u0103\u0163ii de filologie, c\u00e2nd am \u00eenv\u0103\u0163at, chiar f\u0103r\u0103 s\u0103-mi spun\u0103 explicit, din felul insolit \u00een care se manifesta, se purta fa\u0163\u0103 de mine, din uria\u015fa anvergur\u0103 teoretic\u0103 de care m\u0103 tot minunam, din truda zilnic\u0103 la seminariile pe care am avut \u015fansa s\u0103 le fac cu iubitul \u015fi neuitatul \u015fi disp\u0103rutul meu profesor Marin Mincu. Ce \u015fans\u0103 am avut, da! S\u0103-l am la \u00eenceputurile sale de dasc\u0103l, nu cu mul\u0163i ani mai mare dec\u00e2t mine, \u00eenc\u0103 asistent, deci obligat s\u0103 fac\u0103 \u015fi seminarii cu ni\u015fte am\u0103r\u00e2\u0163i de studen\u0163i ateriza\u0163i la malul m\u0103rii. Am \u00eenv\u0103\u0163at de la el numai privindu-l, observ\u00e2ndu-i atitudinea r\u0103zvr\u0103tit\u0103 pe care o admiram \u015fi a\u015f fi vrut s\u0103-l copiez. S\u0103-i copiez chiar felul \u00een care se eschiva, cotind-o \u015fi disp\u0103r\u00e2nd la prima intersec\u0163ie, atunci c\u00e2nd, la fiecare \u00eenceput de an universitar, era vorba s\u0103 fim m\u00e2na\u0163i la munci patriotice, la cules de struguri. A\u015fa c\u0103 \u00eei culegeam singuri, f\u0103r\u0103 \u00eendemnul profesorului. Poate de atunci a \u00eenceput s\u0103-mi plac\u0103 independen\u0163a, libertatea de mi\u015fcare, dar, alt aluat fiind, n-am reu\u015fit ca el s\u0103 m\u0103 izolez, s\u0103 arunc peste bord tot ce \u00eemi prisosea. Dar multe alte lucruri am \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi am p\u0103strat de la el, c\u00e2nd lucram la anumite eseuri pe teme literare, primele mele apari\u0163ii \u00een revist\u0103, sau c\u00e2nd \u00eemi corecta cronicile de teatru pe care le scriam pentru revista facult\u0103\u0163ii, \u201eEx Ponto\u201d, pe care o coordona. Ce leg\u0103tur\u0103 o fi \u00eentre Marin Mincu \u015fi sonetele mele? Ar zice mult\u0103 lume c\u0103 nu poate fi dec\u00e2t ceva for\u0163at, imposibil de asociat pe coordonate palpabile. Dar este o chestiune de atitudine fa\u0163\u0103 de crea\u0163ie. G\u00e2ndindu-m\u0103 la cum a acoperit el brazde \u00eentregi de preocup\u0103ri literare, de la critic\u0103 la semiotic\u0103, la poezie, la eseistic\u0103, la traduceri, la activitate de editor, de coordonator al unor genera\u0163ii de tineri rebeli pe care i-a strunit cu vigoarea \u015fi nonconformismul lui cu care se dovedea c\u0103 este mai t\u00e2n\u0103r dec\u00e2t ei. Ei bine aceast\u0103 atitudine am fost for\u0163at s\u0103 o \u00eemprumut \u015fi eu, s\u0103 nu m\u0103 las, s\u0103 nu privesc \u00een jur \u015fi, mai ales, s\u0103 lupt cu toate mijloacele pentru recuperarea timpului pierdut. \u00cen momentul \u00een care m-am decis, t\u00e2rziu, s\u0103 reiau activitatea de condeier, pe care o \u00eencepusem cu Marin Mincu, dar de care nu am fost convins c\u0103 m-a\u015f putea apropia cu adev\u0103rat timp de decenii \u00eentregi, a fost nevoie s\u0103 m\u0103 analizez din nou, ca la \u00eenceputuri, s\u0103 m\u0103 \u00eentreb: oare la ce sunt eu bun, ce felie din tortul s\u0103rb\u0103toresc al zidirilor prin cuv\u00e2nt \u2013 pentru c\u0103, evident, doar la asta m\u0103 pricepeam cu adev\u0103rat, dup\u0103 studii la Litere – pot jindui s\u0103 primesc? C\u00e2nd \u00eentr-o sear\u0103 mi-a r\u0103s\u0103rit \u00een minte cuv\u00e2ntul Sonet, s-a produs o vibra\u0163ie altfel dec\u00e2t a celor pe care, poate, le resim\u0163i \u00een fa\u0163a unor provoc\u0103ri. A fost ca o flac\u0103r\u0103 dulce, nu mistuitoare, bl\u00e2nd\u0103 \u015fi totu\u015fi r\u0103scolitoare, a fost o deschidere mirat\u0103 a pleoapelor, o dilatare a irisului, o agita\u0163ie \u00een t\u00e2mple, o cuprindere f\u0103r\u0103 cuprins. A fost o clip\u0103 magic\u0103, venit\u0103 de dincolo de mine. Totdeauna am afirmat c\u0103 am avut convingerea c\u0103 vine de Sus. Din nimic, pentru a umple toate golurile, toate fibrele, toate r\u0103gazurile. Gata s\u0103 r\u0103bufneasc\u0103. Din acel moment nu am mai avut sc\u0103pare. Din acel moment mi-am impus mereu provoc\u0103ri noi. Nu a fost suficient c\u0103 sonetul \u00een sine era o trudnic\u0103 \u00eencorsetare \u00een z\u0103gazuri peste care nu aveai voie s\u0103 sari, ci trebuia s\u0103 parcurgi pe br\u00e2nci, pe coate, toate cotloanele, toate \u015ferpuirile labirintice, cu obliga\u0163ii metrice speciale, dar, din moment ce \u00eencepuse s\u0103-mi plac\u0103 ce ie\u015fea, din moment ce deveneam tot mai sigur c\u0103 este ceea ce \u00eemi iese mie mai bine, pentru c\u0103 se calchiaz\u0103 cu tr\u0103irile mele particulare, cu felul meu de a vedea \u00een armonie parcurgerea fiec\u0103rei clipe, mi-am impus, suplimentar, s\u0103 scriu un sonet \u00een fiecare zi, orice ar fi. Paradoxul este c\u0103 am sim\u0163it satisfac\u0163ia tocmai \u00een constr\u00e2ngere, aproape masochist, pentru c\u0103 izbuteam, \u00een ciuda \u00eencorset\u0103rilor, iar izb\u00e2nda avea alt\u0103 greutate. \u00cemi pl\u0103cea munca aceasta, pentru c\u0103 m\u0103 obliga s\u0103 fiu mereu \u00een tensiune, sub control al arderilor interioare. Nu ca \u00eentr-o poezie liber\u0103 de form\u0103 \u015fi indiferent\u0103 la cantitatea de pagin\u0103 pe care o ocupa, c\u00e2nd, \u015ftiind c\u0103 aveam oric\u00e2t\u0103 libertate de mi\u015fcare, deveneam prolix, dezl\u00e2nat, lipsit de nerv, o adev\u0103rat\u0103 catastrof\u0103 din punctul de vedere al vibra\u0163iei dintru ad\u00e2nc. \u00cemi pl\u0103cea ceea ce f\u0103ceam \u015fi ceea ce ie\u015fea \u015fi pentru c\u0103 nu se dep\u0103rta de rotund, de vie\u0163uirea \u00een echilibru \u015fi \u00eenv\u0103luire, \u00een ceea ce aveam mai cald \u00een mine, mai dornic de lumin\u0103, dar nu oric\u00e2nd, ci \u00een culorile stinse, dar vibrante \u015fi aromitoare ale toamnei, anotimpul meu preferat. Doi ani am scris astfel, zilnic, am adunat ca o furnic\u0103, sonet l\u00e2ng\u0103 sonet, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd m-au biruit obliga\u0163iile cotidiene \u015fi am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 hr\u0103nesc par\u0163ial din ce realizasem deja \u015fi doar \u00eentr-o jum\u0103tate de m\u0103sur\u0103 din ceea ce reu\u015feam s\u0103 adaug \u00eenc\u0103. Dac\u0103 ar fi s\u0103 m\u0103 rea\u015fez \u00een starea acestor ani din urm\u0103, trebuie s\u0103 afirm c\u0103 ei au fost \u015fi cei mai rodnici \u015fi cei mai pasionan\u0163i \u015fi cei mai \u00eenc\u0103rca\u0163i de \u00eentreb\u0103ri \u015fi c\u0103ut\u0103ri asupra propriei fiin\u0163e. Acum m\u0103 cunosc mult mai bine. M-am format mult \u00een ace\u015fti din urm\u0103 ani, m-am schimbat mult. Cred c\u0103 aceste eforturi blajine, dar pasionante \u015fi pasionale m-au modificat p\u00e2n\u0103 \u015fi fizic. Iar\u0103\u015fi un paradox pe care imi vine s\u0103-l exprim \u00een acest moment, ca un rezultat al activit\u0103\u0163ii mele sonetistice, este c\u0103, privind fotografiile mele din urm\u0103 cu c\u00e2\u0163iva ani \u015fi cele de acum, remarc faptul c\u0103 ar\u0103t mai bine acum. Nu \u015ftiu dac\u0103 am \u00eentinerit, dar sunt abia acum cu adev\u0103rat matur. T\u00e2rziu, tare t\u00e2rziu! Ce schimbare \u00een toat\u0103 fiin\u0163a mea! <\/p>\n

3. Ce ve\u0163i face acum c\u0103 a\u0163i terminat? Ce planuri literare de viitor ave\u0163i? Ve\u0163i putea \u00eencetini motoarele?….ca s\u0103 nu spun se poate sc\u0103pa de sonet?!<\/em><\/p>\n

\tAh, ce problem\u0103 la care g\u00e2ndesc \u015fi eu aproape zi \u015fi noapte! Tocmai spusesem \u00een Cuv\u00e2ntul \u00eenainte la ultimul volum de sonete care se nume\u015fte chiar a\u015fa \u201e7\u201d, c\u0103 simt nevoia s\u0103 pun punct acestei formule de exprimare, simt c\u0103 am \u00eenchis cercul, c\u0103 am spus ce am crezut de cuviin\u0163\u0103, ce am \u015ftiut, ce am putut, \u015fi c\u0103 ar fi momentul s\u0103 m\u0103 \u00eendrept spre altceva, pe l\u00e2ng\u0103 altele ca s\u0103 nu zic\u0103 lumea c\u0103 numai asta \u015ftiu s\u0103 fac, c\u0103 am devenit un fixist, un creator enervant de previzibil, tocmai acum c\u00e2nd aveam, \u00een mod real, alte proiecte ce nu cred c\u0103 mai pot fi \u0163inute \u00een stand by (un jurnal de c\u0103l\u0103torie artistic\u0103 \u00een Canada, un roman cu nuan\u0163e autobiografice care urmeaz\u0103 s\u0103 cuprind\u0103 \u015fi memorialul din pu\u015fc\u0103rie al tat\u0103lui meu, iat\u0103 deci adev\u0103rate obliga\u0163ii morale), tocmai acum a venit, ca o nou\u0103 voce cobor\u00e2t\u0103 din cer, informa\u0163ia c\u0103 sunt unul dintre invita\u0163ii de onoare ai primei edi\u0163ii a T\u00e2rgului Interna\u0163ional de Carte de la Milano, a c\u0103rui desf\u0103\u015furare este programat\u0103 \u00een octombrie, \u015fi urmeaz\u0103 s\u0103 primesc un premiu. A c\u0103zut chiar ca o bomb\u0103 \u015fi cu c\u00e2t se derulau zilele, \u00een loc s\u0103 m\u0103 dezmeticesc, m\u0103 afundam mai tare \u00eentr-o dulce visare, \u00eentr-o reorientare pe f\u0103ga\u015furi pe care tocmai crezusem c\u0103 le-am abandonat. Cum era s\u0103 m\u0103 dezlipesc eu de sonet, c\u00e2nd tocmai pentru cele \u015fapte volume de sonete pentru care fusesem monitorizat \u015fi aveau o recunoa\u015ftere de acum interna\u0163ional\u0103 eram invitat, ca un corolar nea\u015fteptat \u015fi ame\u0163itor al \u00eentregului proiect dus la bun sf\u00e2r\u015fit? Cum s\u0103 m\u0103 duc eu la Milano \u015fi s\u0103 spun c\u0103, de fapt, primesc premiul pentru ceva ce am \u00eencheiat s\u0103 mai produc? Mi se p\u0103rea o impolite\u0163e \u015fi o prob\u0103 de inconsecven\u0163\u0103. Aproape f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau am sim\u0163it cum motoarele se aud reechilibr\u00e2ndu-\u015fi tura\u0163ia \u015fi fiind gata s\u0103 reprimeasc\u0103 semnalul de pornire. A urmat, \u00een vremea din urm\u0103, o nou\u0103 serie de sonete, parc\u0103 pentru a mul\u0163umi providen\u0163ei c\u0103 mi-a indicat cu certitudine traseul ultimilor mei ani \u015fi acesta nu a fost gre\u015fit, nu s-a \u00eencheiat f\u0103r\u0103 rost, nu s-a afundat \u00een h\u0103\u0163i\u015furi f\u0103r\u0103 speran\u0163a de a vedea raza de soare \u015fi nu m-a t\u00e2r\u00e2t prin v\u0103g\u0103uni \u00een care picioarele s\u0103 mi se afunde \u00een glodul n\u0103molos. Acest \u015fir de vreo 30 de sonete scrise \u00een ultimele luni au \u015fi ap\u0103rut, fragmentar, \u00een c\u00e2teva reviste. Acum, a\u015ftept\u00e2nd premierea de la Milano, r\u0103m\u00e2n \u00een preajma sonetului, ca s\u0103-l reprezint cu cinste, ca s\u0103 pot puncta c\u0103, probabil, pe nesim\u0163ite, am finalizat un proiect care nu are corespondent nu numai la noi, dar, poate, nici \u00een literatura lumii (m\u0103 sperie un pic aceast\u0103 \u00eencadrare!), apoi vom vedea. Prefer s\u0103 nu mai spun nimic despre viitorul imediat, ca s\u0103 nu fiu din nou \u00een situa\u0163ia de a retracta ce am declarat ini\u0163ial. C\u00e2t de cur\u00e2nd voi decide. Poate peste c\u00e2teva zile.
\n\tMai este o certitudine \u015fi aproape o obliga\u0163ie. Dup\u0103 acest premiu, trebuie s\u0103 scot o antologie a sonetului meu. Mi se pare \u015fi aceasta imperios necesar. Mai ales c\u0103 nu mai am c\u0103r\u0163i. Pe unde au fost s-au epuizat \u015fi sunt \u00een prezent ca soldatul f\u0103r\u0103 muni\u0163ie. <\/p>\n

4. De ce v-a\u0163i oprit la num\u0103rul 7 (a\u0163i \u015fi numit astfel ultimul volum)? A\u015fa v-a\u0163i propus de la \u00eenceput, s\u0103 \u00eemplini\u0163i num\u0103rul magic al antichit\u0103\u0163ii? <\/em><\/p>\n

\tVezi care e deficien\u0163a sau poate avantajul unui interviu sub presiunea timpului? Nici m\u0103car nu am citit la \u00eenceput \u00eentreb\u0103rile, ca s\u0103 v\u0103d, \u00een cazul fiec\u0103reia, ce felie de probleme trebuie s\u0103 cuprind\u0103, p\u00e2n\u0103 unde m\u0103 pot \u00eentinde \u015fi unde ar fi necesar s\u0103 m\u0103 opresc, ca s\u0103 continui, ca o curgere fireasc\u0103, urm\u0103toarea chestiune. Acum observ c\u0103 la aceast\u0103 \u00eentrebare, par\u0163ial, am furnizat deja c\u00e2teva am\u0103nunte, furat de val. Din fericire at\u00e2t de multe ar fi de spus, \u00eenc\u00e2t pot relua firul dintr-un anume punct, dac\u0103 nu pentru a-l \u00eennoda, ci pentru a-i \u00eent\u0103ri fibra, s\u0103 nu se rup\u0103 cine \u015ftie unde. Pot continua spun\u00e2nd c\u0103 oprirea la cifra \u015fapte, chiar dac\u0103 am intuit valoarea \u015fi puterea cifrei, semnifica\u0163ia ei de la \u00eenceputuri \u015fi mai presus de banalele fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri p\u0103m\u00e2ntene, nu a fost determinat\u0103 mai \u00eent\u00e2i de aceste conota\u0163ii \u015fi prelungiri \u00een mit. Mai degrab\u0103 s-au unit dou\u0103 motiva\u0163ii venite din direc\u0163ii diferite. Semnifica\u0163ia cifrei, necesitatea de a m\u0103 opri la ea, con\u015ftiin\u0163a c\u0103 mai apoi nu poate veni dec\u00e2t spargerea rotundului a ap\u0103rut \u00een plan secund, dup\u0103 ce, \u00een mod real, sim\u0163isem c\u0103 am spus tot ce era esen\u0163ial despre mine \u015fi despre lumea \u00een care m\u0103 mi\u015fcam. Ce a\u015f mai fi putut ad\u0103uga ar fi fost nu direc\u0163ii distincte, ci nuan\u0163e. \u00cen poezie nuan\u0163ele sunt decisive, ele pot contura un traseu distinct, pot revela personalitatea unui creator. Se poate vorbi despre iubire, spre exemplu, \u00een tot at\u00e2tea moduri \u015fi forme c\u00e2\u0163i creatori se opresc \u00een dreptul acestui segment al tr\u0103irilor. Pentru mine \u00eens\u0103 nici nuan\u0163ele nu mai prezentau o materializare care merita s\u0103 fie \u00eenf\u0103ptuit\u0103. Nu mai aveam, cred, aceea\u015fi determinare de la \u00eenceputuri. Nu obosisem neap\u0103rat, dar sim\u0163eam pe undeva pericolul unor repet\u0103ri de stare, a unor relu\u0103ri de tensiuni care nu duceau la orchestra\u0163ii noi, ci la stagn\u0103ri \u00een dreptul aceleia\u015fi fraze melodice, p\u00e2n\u0103 la repeti\u0163ii aiuritoare, ca o melopee. A\u015fadar prima decizie de a m\u0103 opri dup\u0103 al \u015faptelea volum a venit din impulsurile formale, imediate, particulare, de laborator intim. At\u00e2t cursese n\u0103valnic izvorul. Sim\u0163eam c\u0103 risc s\u0103 observ singur cum debitul scade cu fiecare nou\u0103 \u015ferpuire a traseului, se dilueaz\u0103 fluxul, p\u00e2n\u0103 la firava prelingere, aproape insesizabil\u0103, \u00een pericol s\u0103 sece, la prima rev\u0103rsare a soarelui dogoritor. Mai apoi am realizat c\u0103 e chiar binevenit\u0103 oprirea \u00een dreptul cifrei \u015fapte, pentru c\u0103 \u00een\u0163elesurile \u00eentregului sunt altele, dimensiunile devin ample \u015fi conturul cap\u0103t\u0103 reverbera\u0163ii magice. \u015ei aici a fost, a\u015fadar, tot un paradox. Nu de la idee la materializare, ci de la ve\u015fm\u00e2ntul finit spre definirea rosturilor \u00eentregului. Adic\u0103 cumva invers dec\u00e2t \u00een mod normal. \u00cen paradoxuri m-am \u00eemb\u0103iat, plutind ca \u00eentr-o be\u0163ie perpetu\u0103, \u00een to\u0163i ace\u015fti ani. \u015ei \u00eentr-o ciudat\u0103 \u00eempletire de convingere \u00een puterile personale \u015fi ne\u00eencredere. Uneori m\u0103 ciupeam, la propriu, ca s\u0103 \u00eemi r\u0103spund mie \u00eensumi dac\u0103 eu sunt acela care am \u00eenceput s\u0103 scriu \u00een acest fel, f\u0103r\u0103 oprire, dac\u0103 eu sunt cel care las\u0103 \u00een urm\u0103 o cantitate de material poetic care num\u0103ra deja peste 800 de titluri. \u0162ipam, dar tot nu credeam mereu c\u0103 e adev\u0103rat. Am pendulat deseori \u00eentre cele dou\u0103 st\u0103ri. \u00ce\u0163i spun eu, am fost condus de deasupra noastr\u0103. Uneori \u00eemi vine s\u0103 cred c\u0103 sunt un simplu executant al unor dorin\u0163e de Sus de re\u00eentronare a armoniei \u00een veacul XXI, adic\u0103 de lupt\u0103 \u00eempotriva curentului. O lupt\u0103 cu un inventar anacronic, dep\u0103\u015fit cum ar spune unii, dar eu \u015ftiu c\u0103 nu e a\u015fa. Sunt viu, g\u00e2ndesc \u015fi ac\u0163ionez acum, nu sunt un strigoi, nu m\u0103 urm\u0103re\u015fte lumea pe strad\u0103 observ\u00e2nd nefirescul unei prezen\u0163e de pe alt\u0103 lume. Uneori sunt chiar prea viu, deci real. Scriu a\u015fa, pentru c\u0103 e ceva care trebuie f\u0103cut \u015fi \u00een acest mod \u00een zilele noastre. Pentru a nu destabiliza \u00eentregul, pentru a nu c\u0103dea definitiv \u00een platitudine, amorf, incongruent \u015fi searb\u0103d, pentru a nu \u00eentrona aceste atribute ca defini\u0163ii ale \u00eennoirilor contemporane. Ar fi tragic s\u0103 fie a\u015fa. Ce satisfac\u0163ie t\u0103cut\u0103 am \u00een aceast\u0103 r\u0103zboire cu majoritatea celorlalte maniere de concepere liric\u0103. Dincolo de mine am sf\u00e2r\u015fit prin a vedea o mas\u0103 compact\u0103, din care rareori se desprinde valoarea personal\u0103. Mai degrab\u0103 se penduleaz\u0103 \u015fi se manevreaz\u0103 pe acela\u015fi diapazon, al unor \u00een\u015firuiri f\u0103r\u0103 tensiune de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri cotidiene din care nu desprind fiorul, nu m\u0103 emo\u0163ioneaz\u0103, nu v\u0103d dec\u00e2t cerebralul, c\u0103utarea, nu starea, simt ceva pornit din creier, nu din inim\u0103. Poezia nu o pot concepe venind dec\u00e2t din inim\u0103 \u015fi abia mai apoi condus\u0103 cu reguli stipulate de creier. Nu invers. Eu sunt mul\u0163umit acum cu mine \u00eensumi. Nu pot scrie altfel, pentru c\u0103 acesta sunt eu \u015fi nu se poate scrie cu \u00eempingeri ale limitelor personale, pentru c\u0103 s-ar sim\u0163i, nu firescul scriiturii, ci efortul. Iar efortul nu duce la construc\u0163ie, ci la deteriorarea inefabilului, p\u00e2n\u0103 la d\u0103r\u00e2marea zidirii. <\/p>\n

5. Domnule Munteanu, de ce v-a sedus aceast\u0103 formul\u0103 liric\u0103? E vorba despre regalitatea sonetului? Despre faptul c\u0103 te oblig\u0103 s\u0103 fii sofisticat \u015fi giuvaergiu? Altfel spus dumneavoastr\u0103 a\u0163i ales sonetul sau el v-a ales pe dumneavoastr\u0103?<\/em><\/p>\n

\tAm \u00eenceput \u00eenc\u0103 din clasele primare s\u0103 simt pl\u0103cerea jocului. \u00cemi adunasem ni\u015fte vecini, fete \u015fi b\u0103ie\u0163i, \u015fi m-am decis, \u00eentr-o zi – cred c\u0103 eram \u00een clasa a patra \u2013 s\u0103 fac un spectacol, s\u0103 pun \u00een scen\u0103 o pies\u0103 de teatru, pentru petrecerea \u015fleahtei de derbedei care b\u0103teau toat\u0103 ziua uli\u0163ele \u015echeiului, p\u00e2n\u0103 la venirea p\u0103rin\u0163ilor de la slujb\u0103. Nu \u015ftiu unde citisem, cum \u00eemi c\u0103zuse \u00een m\u00e2n\u0103, o culegere de povestiri. Fiind prin anii 58-60, evident c\u0103 erau din literatura rus\u0103. Dar ce comori \u00eentre ele! \u015etiu c\u0103 mi-a s\u0103rit \u00een ochi o povestire de Gogol. I-am uitat \u015fi titlul \u015fi succesiunea \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor. Dar atunci i-am v\u0103zut imediat posibilit\u0103\u0163ile scenice. Eu urma s\u0103 joc un inspector de poli\u0163ie care \u00ee\u015fi lua un subaltern \u00eentr-o cercetare de rutin\u0103, prilej de a \u00eent\u00e2lni o femeie cu o mul\u0163ime de probleme sociale, care se ag\u0103\u0163a de autorit\u0103\u0163i ca s\u0103 se salveze. Am f\u0103cut imediat distribu\u0163ia, cu ce aveam la \u00eendem\u00e2n\u0103, iar locul de joac\u0103 era gr\u0103dina casei mele, unde am at\u00e2rnat pe o s\u00e2rm\u0103 de uscat rufele o p\u0103tur\u0103 pe post de cortin\u0103. Mi\u015fc\u0103ri pu\u0163ine, text destul pentru lipsa de exerci\u0163iu a interpre\u0163ilor de ocazie, dar eu, ini\u0163iatorul, \u015ftiam bine toate rolurile. Partenerii de scen\u0103 erau ca de pe alt\u0103 lume. Chiar \u015fi \u00een timpul reprezenta\u0163iei, la care asista o m\u00e2n\u0103 de ame\u0163i\u0163i a\u015feza\u0163i pe sc\u0103unele sau pe o b\u0103ncu\u0163\u0103, se comportau ca \u015fi cum ei asistau la o reprezenta\u0163ie. Se b\u00e2\u0163\u00e2iau de pe un picior pe altul, neaten\u0163i, ne\u00een\u0163eleg\u00e2nd c\u0103 e vorba de un dialog la care mai trebuie s\u0103 \u015fi r\u0103spunzi cu partea ta de replici. De nenum\u0103rate ori, observ\u00e2nd pauzele care se creau, le suflam rolul, iar ei, dup\u0103 mai multe insisten\u0163e ale mele, unele de tot vizibile pentru public, reu\u015feau s\u0103 \u00eengaime ceva. Dificult\u0103\u0163ile nu m-au \u00eendep\u0103rtat de scen\u0103. \u00cen \u015fcoala general\u0103 \u015fi \u00een liceu eram recitatorul \u015fcolii, c\u0103rat la orice manifestare era programat\u0103 de conducere, \u015fi \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat ca pe un trofeu care aducea un succes notabil. Mai apoi am vrut s\u0103 m\u0103 fac actor \u015fi numai situa\u0163ia mea de fiu de pu\u015fc\u0103ria\u015f politic nu mi-a permis s\u0103-mi \u00eemplinesc visul, altfel pe deplin realizabil. P\u00e2n\u0103 s\u0103 intru la facultate, am jucat \u00een prima pies\u0103 profesionist montat\u0103. Eram elev la \u015ecoala Popular\u0103 de Art\u0103 \u015fi Florin F\u0103tulescu, un coleg care avea s\u0103 devin\u0103 regizor, acum aflat \u00een America, mi-a propus s\u0103 realiz\u0103m \u00eempreun\u0103 un text preten\u0163ios pentru anul 1969, abia publicat \u00een revista \u201eSecolul XX\u201d. Este vorba de \u201e\u00cen a\u015fteptarea lui Godot\u201d de Becket, prima mea cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu teatrul absurdului. A fost un text care m-a marcat \u015fi un spectacol memorabil. \u00cen primul an la Facultatea de Filologie, am luat premiul I de interpretare la Festivalul Na\u0163ional al Artei Studen\u0163e\u015fti cu un alt rol din teatrul absurdului, profesorul din \u201eLec\u0163ia\u201d lui Eugen Ionescu. Doi ani mai t\u00e2rziu, la aceea\u015fi competi\u0163ie, luam premiul III pentru regia unui spectacol dup\u0103 o proz\u0103 a lui Dumitru Solomon. \u015ei ca profesor mai apoi, \u015fi ca instructor cultural, am continuat s\u0103 joc, s\u0103 montez, s\u0103 alc\u0103tuiesc spectacole de teatru poetic, s\u0103 ob\u0163in premii, peste 20, \u00een toate aceste ipostaze. Atunci c\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 scriu erau \u00een mine toate aceste date comportamentale, bine a\u015fezate \u00een rafturile lor, \u00een c\u0103m\u0103rile sufletului, marc\u00e2ndu-mi felul de a fi, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2ndu-m\u0103 cu ceremonialul, cu ac\u0163iunea scenic\u0103, cu rigorile spectacolului, cu pasiunea de a ie\u015fi la public, cu muzicalitatea rostirii, cu m\u0103sura, cu echilibrul, cu dozajul, cu accentele, cu forma aleas\u0103, rafinat\u0103 a rostirii. Iat\u0103 de ce am ales sonetul. Pentru c\u0103 el are toate aceste date interioare, are complexitatea lui dus\u0103 la extrem, este cea mai muzical\u0103 dintre speciile poetice, comport\u0103 \u00een sine un joc al imaginilor, o succesiune a secven\u0163elor, o aten\u0163ie \u00eencordat\u0103, dar armonioas\u0103 la accente \u015fi sonorit\u0103\u0163i, la finalit\u0103\u0163i \u015fi rostire plenar\u0103. Datele mele interioare \u015fi cu datele sonetului au format un angrenaj, un melanj pasionant. C\u00e2nd un critic literar, tot mai superficial \u00een verdicte, ajuns s\u0103 fie considerat ca purt\u0103tor al unui sindrom al citirii pe orizontal\u0103, f\u0103r\u0103 r\u0103bdare, f\u0103r\u0103 ad\u00e2nciri, pripit \u015fi deseori dureros de incorect \u00een concluziile finale, Alex \u015etef\u0103nescu, vorbea despre primul meu volum, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 cunoasc\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie ceva despre structura mea oarecum distan\u0163at\u0103 de rest \u015fi despre resorturile \u015fi explica\u0163iile acestei modalit\u0103\u0163i de a scrie vorbea despre \u00eentregul volum ca despre o cantonare \u00een ceremonial, \u00een\u0163elegea el ceva, dar spunea at\u00e2t de pu\u0163in, fals, deformat \u015fi inexpresiv despre \u00eentreg \u00eenc\u00e2t m-a derutat. Mai t\u00e2rziu aveam s\u0103 m\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 \u015fi cu faptul c\u0103 un critic nu este \u00eentotdeauana de\u0163in\u0103torul adev\u0103rului, c\u0103 exist\u0103 o generozitate, o r\u0103bdare \u015fi, obligatoriu, o ad\u00e2ncire pe care orice m\u00e2nuitor al calificativelor trebuie s\u0103 le de\u0163in\u0103. Altfel, devine doar un executant al unei norme de comentarii pe metrul p\u0103trat, din care nu se mai alege nimic, dec\u00e2t un amalgam de imperfec\u0163iuni \u015fi decizii dup\u0103 ureche. \u00cen ce prive\u015fte prietenul meu critic, cel ce m-a urm\u0103rit cu obstina\u0163ie at\u00e2ta timp c\u00e2t i-am furnizat volume, scriind despre al treilea c\u00e2nd eu ajunsesem la al \u015faselea, la fel de superficial, expeditiv \u015fi r\u0103u inten\u0163ionat, s-a dovedit, mai repede dec\u00e2t \u00ee\u015fi putea imagina cineva, c\u0103 n-a avut organ corespunz\u0103tor pentru judecarea unui asemenea gen de crea\u0163ii. Nu are, cum se spune, s\u00e2nge \u00een pix, intui\u0163ia necesar\u0103 unei \u00eendeletniciri cu rigori pe care pu\u0163ini le pot atinge. Faptele, mon\u015fer, spun altceva! Noroc c\u0103 \u00een afar\u0103 judec\u0103 al\u0163ii mai aproape de adev\u0103r. M\u0103 \u00eentreb doar, pe c\u00e2\u0163i a reu\u015fit s\u0103-i \u00eengroape respectivul, dintr-o singur\u0103 \u00eentors\u0103tur\u0103 de condei \u015fi care sunt acei \u201emai mari ai zilei\u201d pe care i-a promovat, dar care nu \u015fi-au demonstrat \u00eenc\u0103 viabilitatea, dincolo de premiile care se dau \u00een interiorul grupului prestabilit.
\n\tUltima parte a \u00eentreb\u0103rii poate comporta un r\u0103spuns scurt: eu am ales sonetul, sonetul m-a ales pe mine. Cuplu inseparabil. Mai pot face c\u00e2te o pauz\u0103, dar desp\u0103r\u0163irea nu se mai poate produce.<\/p>\n

6. Ca o dovad\u0103 \u00een plus a sonetistului ce sunte\u0163i este Marele Premiu NUX al T\u00e2rgului Interna\u0163ional de Carte de la Milano (prima edi\u0163ie) pe care \u00eel ve\u0163i primi pe 28 octombrie 2012. Cu ce a\u015ftept\u0103ri pleac\u0103 un sonetist premiat chiar \u00een patria lui Petrarca (dincolo, evident, de sup\u0103rarea pe care v-a provocat-o t\u0103cerea \u015fi indolen\u0163a institu\u0163iilor rom\u00e2ne\u015fti cu sarcini culturale. M\u0103 refer la scrisoarea dumneavoastr\u0103 deschis\u0103 \u201eLa Milano voi fi singur\u201d pe care a\u0163i difuzat-o mai ales \u00een mediul on-line)?<\/p>\n

\tLegat de sup\u0103rare (ca s\u0103 \u00eencheiem cu cele rele) a\u015f spune c\u0103 este, mai degrab\u0103, o nedumerire. C\u00e2nd nu \u0163i se cere nimic, c\u00e2nd nu ai dec\u00e2t de semnat o h\u00e2rtie \u015fi devii partener al unui eveniment interna\u0163ional, \u00ee\u0163i este afi\u015fat\u0103 sigla pe site-ul manifest\u0103rii, e\u015fti promovat pe toate canalele, ai posibilitatea s\u0103 te m\u00e2ndre\u015fti, deseori f\u0103r\u0103 s\u0103 fii depus vreun efort, cu un succes al unuia dintre ai t\u0103i care face \u015fi el ceva pentru promovarea \u0163\u0103rii, dup\u0103 puteri, s\u0103 nu depui nici acest minim efort, s\u0103 refuzi s\u0103-\u0163i conturezi propria imagine, dac\u0103 nu imaginea altora?! Asta li se cerea, mai bine zis li se oferea autorit\u0103\u0163ilor rom\u00e2ne\u015fti, de la Ministerul de Externe, cel al Culturii \u015fi ICR p\u00e2n\u0103 la Prim\u0103ria local\u0103. Toate institu\u0163iile centrale nu au b\u0103gat \u00een seam\u0103 solicitarea venit\u0103 din partea organizatorilor de la Milano. Radiourile (chiar \u015fi propriul meu loc de munc\u0103) \u015fi televiziunile avide, altfel, de \u015ftiri, nu au dat nici ele un semn de via\u0163\u0103. Doar cei din urm\u0103, adic\u0103 Prim\u0103ria Bra\u015fovului a zis \u201eDa\u201d \u015fi i-a ap\u0103rut sigla \u00een Italia. De ce o asemenea atitudine? S\u0103 dezvolt eu aici ceea ce am punctam \u00een Scrisoarea deschis\u0103 pe care am trimis-o, s\u0103 reamintesc tevatura care s-a f\u0103cut pe marginea unor autori din cercul celor mereu mediatiza\u0163i, pentru promovarea c\u0103rora se cheltuiesc sute de mii de euro, pentru plimb\u0103ri \u00een str\u0103in\u0103tate, traduceri \u00een zeci de limbi, particip\u0103ri la tabere de crea\u0163ie \u015fi manifest\u0103ri diverse, acordarea de burse \u00een cele mai r\u00e2vnite locuri \u015fi at\u00e2tea alte \u201eaten\u0163ii\u201d prioritare? Nu mai am chef, m\u0103 retrag \u00een cochilia mea \u015fi m\u0103 concentrez pe ceea ce urmeaz\u0103 s\u0103 fac. Am treab\u0103. Alta dec\u00e2t s\u0103 m\u0103 mai surprind\u0103 lipsa de reac\u0163ie a autorit\u0103\u0163ilor rom\u00e2ne\u015fti, ca s\u0103 nu \u00eencep \u015fi cu presupuneri de alt\u0103 natur\u0103. Constat c\u0103 banii nu conteaz\u0103 pentru unele institu\u0163ii ale statului c\u00e2nd e vorba s\u0103-\u015fi sus\u0163in\u0103 proteja\u0163ii. \u00cen schimb nu fac minimul efort de autopromovare tocmai atunci c\u00e2nd nu trebuie s\u0103 scoat\u0103 nici un leu din vistierie. Cum e posibil s\u0103 se produc\u0103 o asemenea r\u0103sturnare incredibil\u0103 a rosturilor unor organisme pe care tot noi le pl\u0103tim? Unde se poate ajunge \u00een acest fel, \u00een ce direc\u0163ii mergem, mai degrab\u0103 ne t\u00e2r\u00e2m? Cine \u015ftie, poate vom mai discuta despre asta, c\u00e2nd vom avea lini\u015ftea necesar\u0103, dup\u0103 \u00eentoarcerea mea din Italia, c\u00e2nd vom putea trage ni\u015fte concluzii. Acum m\u0103 rezum s\u0103 afirm c\u0103 simt gustul amar \u00een cerul gurii \u015fi spun c\u0103 am mai \u00eenv\u0103\u0163at ceva. Creatorul este singur, de la \u00eenceput p\u00e2n\u0103 \u00een momentul \u00een care d\u0103 drumul produsului s\u0103u c\u0103tre beneficiari. \u00cen aceast\u0103 t\u0103cere roditoare \u00ee\u015fi conduce g\u00e2ndul p\u00e2n\u0103 \u00een momentul \u00een care el prinde contur. Nu avem nevoie s\u0103 cerem nim\u0103nui dec\u00e2t lini\u015ftea necesar\u0103, nu avem ce s\u0103 a\u015ftept\u0103m de la nimeni, dec\u00e2t minimul respect fa\u0163\u0103 de munca depus\u0103. Beneficiile de pe parcurs, c\u00e2nd le ob\u0163ii, au \u00een ele ceva nesigur \u015fi pasibil de a fi o diversiune. Nimeni nu \u00ee\u0163i d\u0103 ca s\u0103 \u00ee\u0163i dea. Nimeni dintre cei care o fac \u00een numele unui organism. Doar cititorii sunt sinceri, ei spun adev\u0103rul, ei recunosc \u015fi declar\u0103 dac\u0103 le-a pl\u0103cut ceva, ei te \u00eenal\u0163\u0103, ei te coboar\u0103, ei te vor a\u015feza pe un loc sigur, exact pe acela pe care \u00eel meri\u0163i. Nici un milimetru mai \u00een st\u00e2nga sau mai \u00een dreapta. Gesturile lor sunt cele adev\u0103rate, cinstite, dezinteresate. Ale celorlal\u0163i sunt f\u0103cute cu un scop care nu \u0163ine de consisten\u0163a demersului t\u0103u. Vreau s\u0103 dau aici un exemplu clar \u015fi emo\u0163ionant despre puterea \u015fi semnifica\u0163ia unui gest al cititorilor, nu al oficialit\u0103\u0163ilor. Cu o prieten\u0103 de pe facebook care \u015ftiam c\u0103 apreciaz\u0103 sonetele mele, nu o dat\u0103 l\u0103s\u00e2nd comentarii entuziaste, onorante (nici m\u0103car nu locuie\u015fte \u00een Rom\u00e2nia) discutam la r\u0103stimpuri despre ceea ce a\u015fteptam de la acest an, despre momentele importante care urmau s\u0103 se produc\u0103. I-am spus c\u0103 ele sunt, de fapt, dou\u0103: o scurt\u0103 descindere la Londra, acolo unde urma s\u0103 \u00eel \u00eent\u00e2lnesc pe fiul meu, violonist in SUA, care avea un concert (nu reu\u015fim s\u0103 ne vedem dec\u00e2t la r\u0103stimpuri lungi, de c\u00e2\u0163iva ani) \u015fi premierea de la Milano, v\u00e2rful meu de eviden\u0163iere \u00een plan literar. La apari\u0163ia ultimului meu volum de sonete, a f\u0103cut un gest care m-a blocat, mi-a oprit cuvintele, m-a adus \u00een situa\u0163ia \u00een care nu am mai \u015ftiut cum s\u0103 reac\u0163ionez. Mi-a spus c\u0103 ea comand\u0103 100 de c\u0103r\u0163i, pentru interese numai de ea cunoscute. Evident c\u0103 m-am bucurat \u015fi am pus c\u0103r\u0163ile deoparte. C\u00e2nd am deschis plicul \u00een care trebuiau s\u0103 fie banii pentru c\u0103r\u0163i, am r\u0103mas mut. \u00cen interior se mai aflau dou\u0103 plicuri, iar \u00een fiecare c\u00e2te 100 de euro. Pe unul scria \u201epentru Londra\u201d \u015fi pe cel\u0103lalt \u201epentru Milano\u201d…
\n\tAici trebuie s\u0103 fac o pauz\u0103, \u015fi acum l\u0103crimez. Gestul. \u00cenv\u0103luitorul gest al celui care se bucur\u0103 de bucuria ta, care vrea s\u0103 participe, chiar nev\u0103zut, la bucuria ta. Nu sunt necesare alte comentarii. Dec\u00e2t s\u0103 spun c\u0103 doar asemenea gesturi sunt adev\u0103rate, doar pre\u0163uirea cititorului are un sens \u015fi reprezint\u0103 \u00eencununarea str\u0103duin\u0163elor tale, \u00ee\u0163i spune dac\u0103 e\u015fti d\u0103ruit sau nu. C\u00e2t despre institu\u0163ii, las un pic modestia la o parte \u015fi spun doar at\u00e2t: eu cu premiul, institu\u0163iile cu t\u0103cerea. S\u0103 le fie de bine! Dimitrie Cantemir spunea : \u201eunii tac din \u00een\u0163elepciune, al\u0163i tac din prostie. Oricum, t\u0103cerea lor vorbe\u015fte\u201d.
\n\tPlec la Milano ca s\u0103 m\u0103 reprezint pe mine \u00eensumi, pe cititorii mei \u015fi pe to\u0163i truditorii din \u0163ar\u0103 ignora\u0163i ca \u015fi mine. Sunt m\u00e2ndru de ce mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi am s\u0103 punctez acolo, la conferin\u0163a de pres\u0103, c\u0103 momentul reprezint\u0103 o prim\u0103 \u00eencununare \u2013 \u015fi tocmai unde, \u00een patria lui Petrarca al c\u0103rui model de sonet l-am preluat \u015fi l-am sus\u0163inut neab\u0103tut \u00een tot ceea ce am scris \u2013 al unui proiect care, se pare, nu are corespondent nu numai \u00een Rom\u00e2nia, dar chiar la nivel mondial. Nu cunosc alt scriitor care s\u0103 se fi aplecat cu at\u00e2ta str\u0103duin\u0163\u0103 asupra sonetului \u015fi s\u0103 fii scos at\u00e2tea c\u0103r\u0163i prin care s\u0103-l cultive. O superb\u0103 recunoa\u015ftere \u00een patria sonetului. Apoi afirm c\u0103 pe rom\u00e2ni nu pot fi sup\u0103rat. M\u0103 descump\u0103nesc doar autorit\u0103\u0163ile. Altfel, la Milano, pentru vizibilitatea Rom\u00e2niei care trebuie s\u0103 fie perceput\u0103 nu numai ca o patrie a violatorilor \u015fi a ho\u0163ilor, voi sus\u0163ine un microrecital \u00een ambele limbi. Un sonet \u00eel voi recita \u00een italian\u0103, implic\u00e2nd spectatorii prezen\u0163i \u00een jocul meu \u2013 pentru c\u0103, dac\u0103 ridici poezia pe scen\u0103 o transformi \u00een spectacol, a\u015fa g\u00e2ndesc c\u0103 ar trebui \u2013 provoc\u00e2ndu-i s\u0103 aplaude \u00een ritmul specific rostirii, \u00eentr-un sonet cu secven\u0163e sintactice care se repet\u0103, iar un alt sonet \u00eel voi recita \u00een rom\u00e2ne\u015fte, preciz\u00e2nd c\u0103 \u00eemi doresc s\u0103 aud\u0103 cu to\u0163ii cum sun\u0103 \u015fi \u00een limba \u00een care textele au fost create, ca o simbioz\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 entit\u0103\u0163i lingvistice de sorginte latin\u0103, ca o prelungire a vibra\u0163iei valabil\u0103 \u015fi armonic\u0103 \u00een ambele limbi. Este ceea ce pot face \u015fi eu, de pe pozi\u0163ia mea singular\u0103, pentru imaginea \u0163\u0103rii \u00een care vie\u0163uiesc \u015fi a c\u0103rei limb\u0103 o vorbesc \u015fi o cultiv cu migal\u0103 \u015fi pre\u0163uire.<\/p>\n

7. Domnule Munteanu, cum a\u0163i ajuns s\u0103 lua\u0163i acest premiu? Cum de sunte\u0163i mai vizibil \u00een Italia dec\u00e2t \u00een \u0163ara natal\u0103?<\/em><\/p>\n

\tDatorit\u0103 Internetului. Cea mai simpl\u0103 \u015fi mai viabil\u0103 dintre explica\u0163ii. Cu numai 10 ani \u00een urm\u0103 nu \u015ftiam s\u0103 m\u0103 apropii de un calculator. Am intuit ce avantaje are, am sim\u0163it nevoia s\u0103 \u00eei deslu\u015fesc secretele, numai \u00een momentul \u00een care fiul meu plecase cu o burs\u0103 la o universitate american\u0103, dup\u0103 absolvirea liceului, iar eu vroiam s\u0103 am toate informa\u0163iile despre el \u00een timp util. Nu m\u0103 putea mul\u0163umi o scrisoare clasic\u0103, \u00een urma c\u0103reia, p\u00e2n\u0103 primeai informa\u0163ia ea era deja vetust\u0103. \u0162in minte c\u0103 era gata s\u0103 renun\u0163 c\u00e2nd am \u00eencercat s\u0103-mi fac o c\u0103su\u0163\u0103 de e-mail la un centru de calculatoare. A trebuit s\u0103 pun zeci de \u00eentreb\u0103ri despre cum se procedeaz\u0103 \u015fi p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 am reu\u015fit doar cu unul dintre salaria\u0163ii centrului l\u00e2ng\u0103 mine, tast\u00e2nd el butoanele, dup\u0103 ce m\u0103 \u00eentreba datele de identificare. \u00cencet dar sigur am descifrat apoi esen\u0163ialul, lucrurile mari. Mai ales cum s\u0103 scriu un mesaj \u015fi cum s\u0103-l primesc. Astfel lumea s-a deschis enorm. Era pu\u0163in \u00eenainte de perioada \u00een care am \u00eenceput s\u0103 scriu, a\u015fa c\u0103 ini\u0163iativa intr\u0103rii pe internet m-a prins \u00een plin. Intr\u00e2nd pe site-uri literare, mi-am dat seama c\u0103 de la c\u00e2teva sute, cel mult, \u00een cazul unei c\u0103r\u0163i tip\u0103rite, num\u0103rul cititorilor se amplifica exponen\u0163ial. \u015ei a \u00eenceput sarabanda post\u0103rilor de texte, difuzarea lor oriunde exista un spa\u0163iu organizat pentru conversa\u0163ii pe teme literare. Comentariile transformau c\u00e2mpul de manevr\u0103 \u00eentr-un uria\u015f cenaclu deschis. Au fost foarte multe apeluri laudative, unele formale, dar \u015fi critici t\u0103ioase, chiar obraznice, insolen\u0163a caracteriz\u00e2nd o anumit\u0103 categorie de internau\u0163i care se simt bine, prind curaj, \u00een spatele unui aparat care nu le dezv\u0103luie identitatea. Am avut \u015fi avantajul unei forma\u0163ii filologice, deci capacitatea de a discerne unde e seriozitate \u015fi aplecare pentru lectur\u0103 \u015fi unde oamenii se afl\u0103 doar \u00een treab\u0103, eventual doar cu interese de socializare \u015fi nu au preg\u0103tirea necesar\u0103 pentru a \u00een\u0163elege un fenomen. A ap\u0103rut apoi epoca facebook-ului \u015fi deschiderea a devenit imens\u0103, la scar\u0103 planetar\u0103. Num\u0103rul prietenilor a crescut de la zi la zi. \u00cen scurt timp s-a umplut c\u0103su\u0163a cu 5000 de membri \u015fi a fost nevoie de \u00eenc\u0103 una, apoi de o a treia, de constituirea unui grup. Cur\u00e2nd am realizat ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een spatele fiec\u0103rei post\u0103ri, chiar \u015fi atunci c\u00e2nd nu ai semnale despre felul \u00een care a fost receptat un anume text al t\u0103u. Cei c\u0103rora le pl\u0103cea ce ai scris distribuiau mai departe \u00een cercul lor de prieteni, uneori \u00een t\u0103cere, \u015fi deschiderea devenea imposibil de controlat. Oricum de ordinul a mii de citiri pe sticla calculatorului. Reac\u0163iile la multe dintre sonetele mele au fost formidabile. \u00centr-o vreme am avut st\u0103ruin\u0163a de a realiza un folder cu cele mai frumoase comentarii, dar repede a devenit o \u00eentreprindere dificil\u0103 pentru c\u0103 \u00ee\u0163i ocupa mult timp zilnic, aveai mereu de lucru la completarea listei. Nu e de mirare c\u0103 de pe urma acestui bulg\u0103re care se rostogolea ne\u00eentrerupt \u015fi devenea tot mai mare, au ap\u0103rut monitoriz\u0103rile unora care aveau leg\u0103tur\u0103 cu cartea, cu evenimentele culturale. Au existat numeroase invita\u0163ii la evenimente, cu unii am reu\u015fit, prin intermediul semnalelor internautice \u015fi ca r\u0103spuns la invita\u0163ii, s\u0103 ne cunoa\u015ftem direct, s\u0103 amplific\u0103m leg\u0103turile. F\u0103r\u0103 s\u0103 pot vedea cu exactitate, circula\u0163ia unor texte sau chiar a unor c\u0103r\u0163i \u00eentregi a ajuns \u015fi \u00een mediile celor care au decis c\u0103 merit s\u0103 fiu invitat de onoare al T\u00e2rgului de Carte de la Milano, chiar la prima lui edi\u0163ie. Recunosc c\u0103 activitatea mea pe internet s-a f\u0103cut \u00een ultimul timp extrem de articulat, masiv, cu ore pierdute zilnic \u00een fa\u0163a ecranului, av\u00e2nd con\u015ftiin\u0163a faptului c\u0103 \u015fi prin acest mijloc de comunicare trebuie s\u0103 recuperez timpul pierdut, intrarea t\u00e2rzie \u00een b\u0103t\u0103lia semnelor grafice \u015fi a imaginilor poetice. Mul\u0163i n-au avut acest elan, al\u0163ii \u015fi acum se tem de calculator, de reac\u0163iile oamenilor, de controverse cu str\u0103ini cu care, poate, nu merit\u0103 s\u0103 duci lupte f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eei ai parteneri direc\u0163i, f\u0103r\u0103 b\u0103rb\u0103teasca privire \u00een fa\u0163\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 dialogul \u00eenso\u0163it de gestica vie a celuilalt. Avantaje \u015fi dezavantaje. Eu mi-am asumat riscul expunerii mediatice. Chiar n-am pus nici o opreli\u015fte la nici o informa\u0163ie despre mine \u015fi activitatea mea. Ce aveau s\u0103-mi fac\u0103 r\u0103u cei care ar fi avut, eventual, g\u00e2nduri necurate? Urmau s\u0103-mi sparg\u0103 casa? Dar ce s\u0103 fure de la mine? Eu sunt un om care nu am mo\u015ftenit nici m\u0103car un hectar de teren sau o cas\u0103. Tot ce am putut am f\u0103cut cu eforturi personale \u015fi aproape \u00eentotdeauna, materialice\u015fte vorbind, la limita suspravie\u0163uirii. Nu reprezint o atrac\u0163ie pentru g\u00e2ndurile necinstite, nu eu pot fi subiectul \u015fi obiectul unor planuri ascunse. \u015ei-ar pierde vremea f\u0103r\u0103 folos. Singura avere pe care o am nu poate fi furat\u0103. \u00cen schimb, deschiderea mi-a adus, iat\u0103, victorii. Exist \u00een memoria a mii de rom\u00e2ni, de pretutindeni, iar num\u0103rul revistelor \u00een care au ap\u0103rut sonetele mele nu-l mai pot \u0163ine minte de mult. P\u00e2n\u0103 \u015fi \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 reprezint un caz particular. Un om care a trecut de primele bariere ale tinere\u0163ii \u015fi se \u00eendreapt\u0103 spre alte orizonturi biologice este un produs al internetului \u00een cea mai mare parte a profilului s\u0103u. Dar aici mai am ceva esen\u0163ial de ad\u0103ugat. Trebuie s\u0103 vorbesc despre ofert\u0103. Totul are un sens, po\u0163i \u00eenregistra o relevant\u0103 deschidere spre lume, numai dac\u0103 ai ce oferi, dac\u0103 ceea ce prezin\u0163i g\u0103se\u015fte ecou. Cu g\u00e2ndul la acest ecou spuneam de la \u00eenceput c\u0103 cititorii decid, ei sunt beneficiarii trudei tale. Te plac, e bine. Nu te plac, e munc\u0103 \u00een zadar, zbatere \u00een gol. Ei te pot duce pe ni\u015fte culmi pe care critica literar\u0103, rigid\u0103 \u015fi str\u0103in\u0103, nu le vede, ierarhiile oficiale nu te consemneaz\u0103, pentru c\u0103 nu faci parte din grupul privilegia\u0163ilor accepta\u0163i la masa boga\u0163ilor, cu toate beneficiile de rigoare. \u00cen lan\u0163ul Autor \u2013 Oper\u0103 \u2013 Cititor e prea mult\u0103 rigiditate. O scor\u0163o\u015fenie de la amvonul universitar \u00een cazul criticilor, o r\u0103ceal\u0103 a autorilor care, ei \u00een\u015fi\u015fi, nu \u015ftiu s\u0103-\u015fi v\u00e2nd\u0103 marfa, scriu pentru a-\u015fi demonstra capacit\u0103\u0163ile de \u00eencifrare, pentru gustul unui grup restr\u00e2ns de \u00eencuia\u0163i \u015fi rigizi gust\u0103tori de absconzit\u0103\u0163i pe post de inova\u0163ii contemporane. Mul\u0163i nici nu mai \u015ftiu pentru cine scriu sau nu-i intereseaz\u0103, nu au capacitatea de a se d\u0103rui, chiar de a se sacrifica pentru a ajunge la cititori. \u00cen privin\u0163a acestui st\u0103p\u00e2n absolut, a CITITORULUI, fac \u015fi eu deosebiri. Sunt mul\u0163i a c\u0103ror nivel intelectual nu merit\u0103 b\u0103gat \u00een seam\u0103, iar aprecierile lor chiar nu conteaz\u0103, dar sunt al\u0163ii, tot mul\u0163i, care chiar f\u0103r\u0103 studii filologice au o intui\u0163ie a valorii care o dep\u0103\u015fe\u015fte pe aceea a speciali\u015ftilor. Ei nu se iau dup\u0103 ierarhii constituite \u00eentr-un birou de \u015fef de Uniune, ci dup\u0103 propria intui\u0163ie, dup\u0103 pl\u0103cerea real\u0103 pe care o simt sau nu pentru ceea ce le oferi. Dac\u0103 \u00eenchei acest lan\u0163 la punctul lui terminus \u015fi ai binecuv\u00e2ntarea cititorului adev\u0103rat, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 drumul t\u0103u e unul drept \u015fi cu sor\u0163i de izb\u00e2nd\u0103. R\u0103m\u00e2i, cu alte cuvinte, \u00een con\u015ftiin\u0163e, r\u0103m\u00e2i \u00een timp. Timpul de azi, dar, mai ales, cel ce va veni.
\n\tFaptul c\u0103 sunt mai vizibil \u00een Italia, deocamdat\u0103, dec\u00e2t \u00een \u0163ar\u0103 se datoreaz\u0103 unora dintre reac\u0163iile oficialit\u0103\u0163ilor \u015fi \u201emai marilor zilei\u201d de care am pomenit mai sus. Cei care vin din urm\u0103 au la noi \u015fanse minime s\u0103 fie primi\u0163i la masa celor mari. Cercul nu se deschide aproape de loc \u00een Rom\u00e2nia, dec\u00e2t pe anumite falii care au prea pu\u0163in\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu valoarea. Cel mult cu promisiunea viitorului, dar neonorat\u0103 deocamdat\u0103. E o pacoste, din acest punct de vedere, felul \u00een care \u015ftim s\u0103 ne descoperim, s\u0103 ne respect\u0103m, s\u0103 ne promov\u0103m. \u015ei inechitabil este tot demersul, cu mari pagube pentru imaginea noastr\u0103 \u00een lume.
\n\tHai c\u0103 m-am \u00eentins. Dar tare era arz\u0103toare aceast\u0103 remarc\u0103 asupra rosturilor \u015fi destinului de creator. Dac\u0103 ar fi s\u0103 dau \u015fi eu un sfat altora, ar fi s\u0103 le sugerez s\u0103 scrie cu z\u00e2mbetul pe fa\u0163\u0103, cu bucuria unei comunic\u0103ri. Altfel se \u00eenstr\u0103ineaz\u0103 de to\u0163i.
\n\tDe acum, la drum! Dumnezeu cu mine \u015fi cu Rom\u00e2nia!<\/p>\n


\nFestivalul-Concurs Interna\u0163ional de Crea\u0163ie Literar\u0103 \u201eAvangarda XXII” <\/strong>
\n\"\"

Vineri, 28 septembrie 2012, au \u00eenceput manifest\u0103rile celei de-a XI-a edi\u0163ii a Festivalului-Concurs Interna\u0163ional de Crea\u0163ie Literar\u0103 \u201eAvangarda XXII\u201d, organizat, ca \u00een fiecare an, de Funda\u0163ia Cultural\u0103 \u201eGeorgeta \u015fi Mircea Cancicov\u201d, cu sprijinul Consiliului Jude\u0163ean Bac\u0103u.
\nOaspe\u0163ii din \u0163ar\u0103 \u015fi din str\u0103in\u0103tate \u2013 poe\u0163i, prozatori, critici literari \u2013 au participat, \u00een prima zi de Festival, la itinerariile \u201eAvangardei\u201d \u00een Colegiile \u201eFerdinand I\u201d, ,,Vasile Alecsandri\u201d, \u201e\u015etefan cel Mare\u201d, \u201eIon Ghica\u201d, \u201eAnghel Saligny\u201d \u015fi \u201eN. V. Karpen\u201d din Bac\u0103u, pentru colocviul \u201eRolul scriitorului \u00een formarea spiritualit\u0103\u0163ii de m\u00e2ine\u201d.
\n\u00cent\u00e2lnirile cu elevii \u015fi cadrele didactice din colegiile b\u0103c\u0103uane au demonstrat interesul pentru cultur\u0103, pentru latura spiritual\u0103 a existen\u0163ei umane, pentru valori, precum \u015fi o profund\u0103 \u00een\u0163elegere a faptului c\u0103 tineretul, \u00een ciuda modelor \u015fi a crizelor de tot felul, va g\u0103si \u00eentotdeauna puterea de a-\u015fi transcende condi\u0163ia, dovedind bunul-gust de a-l transforma oric\u00e2nd pe \u201ea avea\u201d \u00een \u201ea fi\u201d.
\nDup\u0103 \u00eent\u00e2lnirile cu tinerii (\u00eenc\u0103) studio\u015fi, invita\u0163ii la Festival \u015fi-au rev\u0103zut prietenii \u015fi cititorii la ora 17, \u00een holul mare al hotelului \u201eDecebal\u201d, unde s-a deschis Salonul de carte. Au fost lansate volumele: \u201ePoeme pentru totdeauna\u201d de Nicolae Dabija, \u201eGr\u0103dina din turn\u201d de Liliana Ursu, \u201ePelerin la templul cuv\u00e2ntului\u201d de Dumitru Br\u0103neanu, \u201eEpilog sau amneziile unui condamnat la via\u0163\u0103\u201d de Nicolae Mihai, \u201eLaudate Dominum\u201d de Valeria Manta T\u0103icu\u0163u, \u201eAdev\u0103rata fericire\u201d de Mihaela B\u0103bu\u015fanu Amalanci, \u201eProfesoara de maniere\u201d de \u015etefan Dorgo\u015fan, \u201eSub puterea destinului\u201d de Ion Lupu, \u201eGulagul din umbra palmierilor\u201d de Doru Ciucescu, \u201eMagistralele tehnologice ale civiliza\u0163iei\u201d de Andrei Vartic, \u201eMarketing. Aplica\u0163ii \u015fi studii de caz\u201d de Mihai Deja, Eugenia Harja, Ovidiu-Leonard Turcu, Marcela-Cornelia Danu \u015fi Laura C\u0103t\u0103lina Timira\u015f. Au sus\u0163inut recitaluri de poezie: Liliana Ursu, Nicolae Dabija, Valeria Manta T\u0103icu\u0163u, Dan Bogdan Hanu, Nicolae Mihai, Cecilia Moldovan, Mircea Bostan, Petru Col\u0103cel, Tincu\u0163a Horonceanu Bernevic, Dumitru Br\u0103neanu, \u015etefan Dincescu, Cornel Paiu, Vasile George Puiu. S-au remarcat cu interven\u0163ii: Isabela Vasiliu Scraba, Ivan Pilchin, Aurel Maria Baros, Petre Isachi, Daniel Nicolescu, iar fundalul muzical a fost asigurat de cantautorul Florin \u0162u\u0163uianu.
\nA doua zi a Festivalului a debutat cu un pelerinaj la Casa Bacovia, apoi la Casa Nicu Enea \u015fi la Casa-muzeu Anton Ciobanu, unde poe\u0163ii au avut posibilitatea s\u0103 admire documentele\/exponatele \u015fi s\u0103 participe la un maraton poetic.
\nS\u00e2mb\u0103t\u0103, 29 septembrie, la ora 11, \u00een catedrala \u201e\u00cen\u0103l\u0163area Domnului\u201d a avut loc un colocviu intitulat \u201ePoezia \u015fi rug\u0103ciunea la frontierele cunoa\u015fterii\u201d, al c\u0103rui moderator a fost poeta Liliana Ursu. Au avut interven\u0163ii Carmen Raluca \u015eerban, Cornel Paiu, pr. \u015etefan Chelaru, Alina Munteanu, iar programul de muzic\u0103 liturgic\u0103 a fost sus\u0163inut de soprana Carmen Vasilache \u015fi de pr. Marian V\u0103t\u0103m\u0103nescu. Poe\u0163ii prezen\u0163i au citit crea\u0163ii cu tematic\u0103 religioas\u0103.
\n\u00cen seara aceleia\u015fi zile, invita\u0163ii din \u0163ar\u0103 \u015fi din str\u0103in\u0103tate, precum \u015fi un generos public b\u0103c\u0103uan s-au \u00eent\u00e2lnit la Filarmonica \u201eMihail Jora\u201d pentru festivitatea de decernare a premiilor anuale. Dup\u0103 prezentarea juriului \u015fi a invita\u0163ilor, a avut loc un nou podium al poe\u0163ilor, precum \u015fi un recital artistic oferit de Anton Achi\u0163ei, Florin \u0162u\u0163uianu \u015fi elevii Colegiului Na\u0163ional de Art\u0103 \u201eGeorge Apostu\u201d. Premiul de excelen\u0163\u0103 \u00een poezie i-a fost oferit lui Nicolae Dabija (Republica Moldova), premiul pentru proz\u0103 \u2013 lui Ion Lupu, premiul pentru crea\u0163ie plastic\u0103 \u2013 Elenei Popescu, premiul pentru interpretare artistic\u0103 \u2013 Florin \u0162u\u0163uianu, iar premiul pentru \u015ftiin\u0163e \u2013 colectivului condus de Mihai Deju.
\nFestivalul s-a \u00eencheiat t\u00e2rziu, \u00een noapte, cu un banchet poetico-filosofic, la care s-a f\u0103cut schimb de c\u0103r\u0163i, autografe \u015fi opinii, s-au recitat poeme inedite \u015fi au fost rostite cuvenitele cuvinte de mul\u0163umire adresate celui care-a organizat Festivalul: poetul Victor Munteanu.<\/p>\n


\nFESTIVALUL DE CREA\u0162IE LITERAR\u0102 \u201eV. VOICULESCU\u201d<\/strong>
\n\"\"

La P\u00e2rscov, locul na\u015fterii POETULUI, se desf\u0103\u015foar\u0103, an de an, o festivitate care \u00eencheie frumos \u201eZilele Bibliotecii Jude\u0163ene\u201d: la Casa Memorial\u0103 \u201eVasile Voiculescu\u201d se decerneaz\u0103 premiile anuale pentru crea\u0163ie literar\u0103, cu sprijinul Direc\u0163iei pentru Cultur\u0103 \u015fi Patrimoniu Cultural Na\u0163ional al jude\u0163ului Buz\u0103u. Pe 25 octombrie 2012, un juriu alc\u0103tuit din: Florentin Popescu, Dumitru Ion Dinc\u0103, Nicolae G\u00eelmeanu, Marin Ifrim \u015fi Ionel St\u0103nu\u0163\u0103 i-a stabilit pe c\u00e2\u015ftig\u0103torii din acest an:
\nSec\u0163iunea Poezie:
\n Valeria Manta T\u0103icu\u0163u \u2013 \u201eLaudate Dominum\u201d;
\nSec\u0163iunea Proz\u0103:
\n Dan Manciulea \u2013 \u201eMici apocalipse de adormit omenirea\u201d;
\nSec\u0163iunea Istorie Literar\u0103:
\nGheorghe Postelnicu \u2013 \u201eVia\u0163a \u015fi opera lui Vasile Voiculescu\u201d;
\nSec\u0163iunea Publicistic\u0103:
\nViorel Frincu \u2013 \u201eConsemn\u0103ri publicistice\u201c.
\n \u00cen aceea\u015fi zi, la Biblioteca \u201eVasile Voiculescu\u201d din P\u00e2rscov, a avut loc lansarea volumului \u201eVia\u0163a \u015fi opera lui Vasile Voiculescu\u201d de Gheorghe Postelnicu. Cartea a fost prezentat\u0103 de profesorul Titi Damian, care a apreciat curajul autorului de a merge pe urmele unor scriitori consacra\u0163i. Au mai luat cuv\u00e2ntul: Passionaria Stoicescu, Nicolae G\u00eelmeanu, Stelian Grigore, Costache Mircea, Florentin Popescu, Nicolai T\u0103icu\u0163u. <\/p>\n

\"\"

\"\"

De vorb\u0103 cu poetul Adrian Munteanu \u2013 interviu \u00een dou\u0103 ferestre Fereastra 1 este alc\u0103tuit\u0103 din \u015fapte \u00eentreb\u0103ri puse cunoscutului<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20006"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20006"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20006\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20014,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20006\/revisions\/20014"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20006"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20006"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20006"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}