{"id":19964,"date":"2022-12-25T23:41:37","date_gmt":"2022-12-25T20:41:37","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19964"},"modified":"2022-12-25T23:41:37","modified_gmt":"2022-12-25T20:41:37","slug":"literadura-nr-26-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19964","title":{"rendered":"Literadura nr. 26 (7)"},"content":{"rendered":"

Codru\u021ba VANCEA<\/strong>
\n\"\"

Decizia Mariei<\/strong><\/p>\n

Maria lucra \u00een proiectare de dou\u0103zeci \u0219i doi de
\nani. Nu se pl\u00e2ngea. \u00cei pl\u0103cea \u0219i c\u00e2\u0219tiga bine. Nu
\nprea avea parte de o \u0219ef\u0103 de birou prea grozav\u0103.
\nDar se g\u00e2ndise c\u0103 putea s\u0103 tolereze, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103
\nnimeni nu-i perfect.
\nEra diminea\u021ba, ploua \u0219i venea la birou. Cu
\ntramvaiul. Era destul de mult\u0103 lume \u00een tramvai \u0219i
\numezeala se resim\u021bea \u00een mod evident. Pe jos era
\no m\u00e2zg\u0103 deja \u00een combina\u021bie cu apa din umbrelele
\nde pe l\u00e2ng\u0103 picioarele scaunelor.
\nNu avea carnet, chit c\u0103 aveau ma\u0219in\u0103. O
\nsingur\u0103 dat\u0103 \u00eencercase s\u0103 conduc\u0103 cu un
\ninstructor, destul de pu\u021bin \u00een\u021beleg\u0103tor, care \u00eei
\nspusese la final:
\n– Doamn\u0103, l\u0103sa\u021bi ma\u0219ina pe m\u00e2na b\u0103rbatului!
\nMisogin, clar, g\u00e2ndise ea. Dar \u00eei disp\u0103ruse curajul
\nde a mai \u00eencerca vreodat\u0103. \u0218i uite a\u0219a venea cu
\ntramvaiul la serviciu, ceea ce uneori era enervant,
\ndar nu insuportabil.
\nDin sta\u021bie erau doi pa\u0219i p\u00e2n\u0103 la sediul unde
\nlucra.
\nIntr\u0103 pe u\u0219a biroului, salut\u0103 cei doi colegi deja
\najun\u0219i \u0219i \u00ee\u0219i puse umbrela \u00eentr-un col\u021b al\u0103turi de
\ncelelalte dou\u0103.
\n– Maria, termini ast\u0103zi partea pentru firma
\nArhdoc?
\n– Cred c\u0103 da. Parc\u0103 nu mai voiau altceva \u00een plus.
\n– Habar nu am. \u0218efa \u0219tie! Uite-o c\u0103 vine. Po\u021bi s\u0103
\no \u00eentrebi.
\nPe u\u0219\u0103 intr\u0103, Sanda. Destul de plin\u0103 de ea, \u00een
\nultima vreme g\u00e2ndi Maria. \u00ce\u0219i aduse aminte cum
\nvenise la ea acum vreo doi ani s\u0103 se roage s\u0103 \u00eei
\npun\u0103 o vorb\u0103 bun\u0103 la director. Apoi s\u0103 se asigure
\nca o va vota s\u0103 fie \u0219efa lor. \u00ce\u0219i freca m\u00e2inile, o
\nm\u0103gulea cu aten\u021bii. Asta p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a fost numit\u0103
\n\u0219ef\u0103. Dup\u0103 aceea, cum s-ar zice, Sanda \u0219i-a scos
\ncol\u021bii. \u0218i avea ceva col\u021bi crescu\u021bi.
\n– Maria, s\u0103-mi prezin\u021bi azi raportul cu ceea ce
\neste pentru Arhdoc, ok? Apoi vreau s\u0103 v\u0103d
\nproiectul \u00een fa\u0219\u0103 pentru lucrarea cea mare, pentru
\nsediul italianului. Sper c\u0103 ai ce s\u0103 ne prezin\u021bi, ai
\navut destul timp, nu-i a\u0219a?
\n– Da, sigur. Avem \u0219edin\u021b\u0103 azi? Sau doar la tine
\n\u00een birou s\u0103 fac prezentarea noului proiect?
\n– Nu \u0219tiu. Tu s\u0103 fii preg\u0103tit\u0103. Dar \u0219tii ceva ? Ne
\nvedem \u00een sala de \u0219edin\u021b\u0103 la pr\u00e2nz. S\u0103 vad\u0103 toat\u0103
\nlumea. Suntem to\u021bi implica\u021bi aici.
\nPe la ora dou\u0103sprezece Maria se prezent\u0103 \u00een
\nsala de \u0219edin\u021be.
\nSanda \u00ee\u0219i \u00eencepu discursul, \u00eencerc\u00e2nd ca
\n\u00eentotdeauna s\u0103 paseze sarcinile altora, ea
\najung\u00e2nd s\u0103 nu mai fac\u0103 nimic. Poate asta e rolul
\n\u0219efului. Pe de alt\u0103 parte \u00een privat juca \u0219i rolul de
\nfat\u0103 bun\u0103. Auzise de la o mul\u021bime de colege \u00een
\nultima vreme povestea c\u0103 face gafe Sanda, dar de
\nfapt \u0219i \u00een fond, e o fat\u0103 bun\u0103.
\nEi nu i se p\u0103rea a\u0219a. Deloc. Sanda nu era o
\npersoan\u0103 remarcabil de inteligent\u0103 \u0219i nici fat\u0103
\nbun\u0103 nu era. \u00ce\u0219i urm\u0103rea propriile scopuri cu
\ndestul\u0103 abilitate, juca destul de duplicitar. \u00cens\u0103
\nmereu ie\u0219ise basma curat\u0103. Asta era o calitate.
\nAuzise Maria, c\u0103 avea spatele asigurat, fiind ceva
\nveri\u0219oar\u0103 cu directoarea adjunct\u0103. Oricum nu o
\ninteresa pe ea ce rude avea Sanda \u0219i care era
\nspatele ei. O deranja doar c\u0103 nu \u00ee\u0219i asuma nimic.
\nFugea de r\u0103spundere \u0219i l\u0103sa pe umerii celorlal\u021bi
\norice, mai cu seam\u0103 c\u00e2nd lucrurile nu mergeau
\nbine.
\nLa un moment dat, Maria, prins\u0103 \u00een g\u00e2nduri, \u00ee\u0219i
\nauzi brusc numele. Se ridic\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i deschise
\nproiectul pe plan\u0219\u0103 \u00een fa\u021ba tuturor.
\nPrezent\u0103 ceea ce f\u0103cuse \u00een ultima lun\u0103 \u0219i urma s\u0103
\nse stabileasc\u0103 dac\u0103 e de urmat acest proiect.
\nCum termin\u0103, o alt\u0103 coleg\u0103, Mili, se ridic\u0103 s\u0103
\nsus\u021bin\u0103 c\u0103 are \u0219i ea proiect f\u0103cut la aceast\u0103 lucrare
\n\u0219i \u00eel va prezenta acum, aici. Apoi s\u0103 se supun\u0103 la
\nvot care dintre cele dou\u0103 proiecte se va realiza \u0219i
\ncine va primi banii. Ah, banii, mereu banii. De
\nfapt, se amuza Maria \u00een sinea ei, totul e de la bani.
\nIe\u0219eau bani frumu\u0219ei pentru aceast\u0103 lucrare.
\nItalianul era bogat, nevoie mare. Ok, s\u0103 vedem ce
\nne prezint\u0103 Mili. Mili era destul de descurc\u0103rea\u021b\u0103,
\ndestul de doritoare de a se afirma, \u0219i c\u00e2nd o f\u0103cea
\no f\u0103cea cu orice pre\u021b.
\nIar banii… Eh, banii… Ce nu face omul pentru
\nbani? \u00ce\u0219i vinde \u0219i mama. Dar a\u0219a pe la spate, nu
\npe fa\u021b\u0103.
\nCu aplomb \u0219i \u00eenso\u021bit\u0103 de privirea admirativ\u0103 \u0219i
\numil\u0103 a Sandei, Mili, se afirm\u0103 cu putere \u00een fa\u021ba
\ntuturor, prezent\u00e2ndu-\u0219i proiectul. Avea
\nfemeiu\u0219ca asta o stof\u0103 de \u00eentreprinz\u0103toare, de
\nparc\u0103 \u021binea sub m\u00e2na ei dosarele securit\u0103\u021bii. Pe
\nto\u021bi \u00eei avea la m\u00e2n\u0103 cu ceva. Nu \u0219tiu c\u00e2te \u0219coli \u0219i
\nspecializ\u0103ri f\u0103cuse pe bune \u0219i pe cinstite, dar
\n\u0219coala vie\u021bii o avea absolvit\u0103 cu brio.
\nS-a trecut la vot.
\nDeta\u0219at \u00eens\u0103 a c\u00e2\u0219tigat proiectul Mariei.
\nOamenii de acolo nu erau ni\u0219te \u00eencep\u0103tori. \u0218i au
\nprofitat c\u0103 pot vota \u00een secret.
\nMaria se sim\u021bea m\u00e2ndr\u0103 \u0219i fericit\u0103, muncise
\nmult \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 se laude. Dar ideile ei erau bune,
\nerau bine structurate, bine implementate.
\nProiectul avea \u0219anse s\u0103 fie un succes.
\n– Sta\u021bi a\u0219a! se auzi vocea isteric\u0103 a Miliei. Sta\u021bi
\na\u0219a! Cum adic\u0103 eu nu am primit dec\u00e2t un vot? Un
\nvot? Dar de ce? Eu am at\u00e2tea \u0219i at\u00e2tea proiecte!
\nEu care v-am dat mur\u0103-n gur\u0103 la to\u021bi de aici, idei,
\nplanuri f\u0103cute. Inclusiv \u021bie Sanda, \u021bi-am f\u0103cut
\npartea care trebuia s\u0103 o faci tu la proiectul cu
\nspitalul. Ai uitat? Nu merge a\u0219a. Sta\u021bi a\u0219a!
\n– Da, Mili, r\u0103spunse Sanda cuminte. Putem
\nrelua votul… m\u00e2ine. Cum zici tu.
\nSanda era una dintre cele care avea datorii
\nserioase fa\u021b\u0103 de Mili.
\n– Eu, care fac proiecte apreciate de Timi\u0219oara,
\nde Cluj, de T\u00e2rgu Mure\u0219! Cum? Cum? Maria nu
\n\u0219tie c\u00e2te \u0219tiu eu. Maria nu are preg\u0103tire dec\u00e2t pe
\ndomeniul tehnic, ea lucreaz\u0103 numai intern. Maria
\nnu are at\u00e2ta experien\u021b\u0103. Eu, eu, \u00eens\u0103, am atestate
\nde proiecte la nivel european. M\u0103 \u0219tiu cei mai
\nimportan\u021bi oameni din domeniu. Eu \u0219tiu, eu fac.
\nSanda, cite\u0219te proiectele mele, s\u0103 se \u0219tie pentru
\ntotdeauna cine sunt eu \u00een acest colectiv. Nu se
\npoate a\u0219a ceva! Un vot? Numai un vot? Cum v\u0103
\npermite\u021bi?
\n– Mili, stai lini\u0219tit\u0103, \u0219tim to\u021bi c\u00e2te faci \u0219i m\u00e2ine
\nvom relua votul. Poate c\u0103 mai \u0219i lipse\u0219te lume
\nast\u0103zi, vorbi Sanda \u00eemp\u0103ciuitor.
\nMaria se ridic\u0103 destul de r\u0103nit\u0103 de absurdul
\nsitua\u021bie, sim\u021bea furie, dar nu merita s\u0103-\u0219i piard\u0103
\nnervii \u0219i timpul cu gai\u021bele astea dou\u0103.
\n– Dragii mei, mul\u021bumesc mult pentru votul
\nvostru. Nu \u021bin neap\u0103rat s\u0103 se pun\u0103 \u00een practic\u0103
\nproiectul meu. Am \u0219i eu proiecte apreciate.
\nDestule. Chiar dac\u0103 nu le-am popularizat at\u00e2t de
\nmult. Putem vota m\u00e2ine din nou. Dar repet nu e
\ndefinitoriu pentru mine, ceea ce se petrece acum.
\nEu oricum, am \u0219i alte planuri. Poate chiar s\u0103 plec
\ndin acest job. Nu e un lucru b\u0103tut \u00een cuie. Via\u021ba e
\n\u00een mi\u0219care. Voi decide ce am de f\u0103cut mai
\ndeparte. Mul\u021bumesc pentru \u00eencredere.
\nNimeni nu a mai scos o vorb\u0103. \u0218edin\u021ba s-a
\n\u00eencheiat \u0219i lumea s-a retras gr\u0103bit\u0103, obosit\u0103 de
\nat\u00e2tea frecu\u0219uri \u0219i lucruri inutile. Fiecare avea
\nvia\u021ba lui care se desf\u0103\u0219ura dincolo de zidurile
\nacestei cl\u0103diri. Copiii, partenerii de via\u021b\u0103,
\nafacerile personale, politica, hobby-urile erau
\nchestiuni care le umpleau vie\u021bile, nu problemele
\nacide de la birou.
\nMaria era din nou \u00een tramvai, pe scaunul din
\nspatele vatmanului, \u00een drum spre cas\u0103.
\nSe g\u00e2ndi c\u0103 nu o mai lega chiar nimic de job-ul
\n\u0103sta. Ani de zile lucrase ore suplimentare
\nnepl\u0103tite, ani de zile. Ce rost au avut? C\u00e2te
\nproiecte a corectat \u00eenainte de a se \u00eent\u00e2mpla o
\ncatastrof\u0103 dac\u0103 ajungeau \u00een produc\u021bie. De c\u00e2te ori
\no luase Sanda a\u0219a la sentiment, c\u0103 s\u0103 fac\u0103 \u0219i s\u0103
\ndreag\u0103. \u0218i a f\u0103cut. De fiecare dat\u0103. De c\u00e2te ori \u00eei
\npovestise Sanda, cum ajungea acas\u0103 \u0219i pl\u00e2ngea
\nnoaptea \u00een pern\u0103, c\u0103 o ignorau unii sau al\u021bii.
\nMaria \u00eei luase ap\u0103rarea de c\u00e2teva ori, \u00een fa\u021ba celor
\ncare o contestau. O \u00eenduio\u0219ase. Dar de fiecare
\ndat\u0103 c\u00e2nd era vorba s\u0103 fac\u0103 \u0219i Sanda ceva pentru
\nea, nu f\u0103cea nimic. Ba, dimpotriv\u0103, \u00eei punea
\nsarcini suplimentare. \u0218i nepl\u0103tite. C\u0103 ea era cu
\nbun sim\u021b \u0219i nu refuza. \u0218i apoi auzea iar \u0219i iar din
\ntoate gurile colegelor care aveau mereu p\u0103rerea
\nc\u0103 Sanda face gafe, dar e o fat\u0103 at\u00e2t de bun\u0103.
\nDeja era un slogan. O convingere prefabricat\u0103 pe
\ncare o preluau to\u021bi f\u0103r\u0103 s\u0103 o mai analizeze.
\nNici nu-\u0219i termin\u0103 bine g\u00e2ndul c\u0103 \u00eei sun\u0103
\ntelefonul. Era Sanda.
\n– Maria, te-am sunat c\u0103 m-ai speriat azi \u00een
\n\u0219edin\u021b\u0103. Tu vorbe\u0219ti serios? Cum adic\u0103 te
\ng\u00e2nde\u0219ti s\u0103 pleci? Tu \u00ee\u021bi dai seama c\u0103 m\u0103 la\u0219i \u00een
\naer cu lucr\u0103rile? P\u0103i nu se poate a\u0219a ceva! \u021ai-am
\nspus doar c\u00e2t am suferit \u0219i eu din cauza Milei, a\u0219a
\ne ea. Tu \u0219tii c\u0103 ea mereu vrea s\u0103 fie vorba numai
\n\u0219i numai despre ea. Nu po\u021bi s\u0103 pleci. Ai obliga\u021bii.
\nAi \u00eendatoriri. Nu po\u021bi s\u0103 m\u0103 la\u0219i cu ochii \u00een soare.
\n– Sanda, am s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc foarte bine. Nu pot
\ns\u0103-\u021bi spun acum.
\n– Nu pot accepta s\u0103 pleci. Te rog, Maria, s\u0103-mi
\npromi\u021bi c\u0103 termini cu povestea asta \u0219i nu pleci,
\ndeveni autoritar\u0103 Sanda. Promite-mi!
\n– Mai vorbim. \u00cenchid acum, c\u0103 trebuie s\u0103 cobor.
\nPa!
\n– Pa! Dar ai grij\u0103 te rog. Nu accept plecarea ta.
\nNu semnez!
\nA\u0219adar, Sanda nu se dezmin\u021bea nici acum.
\n\u00cencerca diverse manevre ca s\u0103-\u0219i asigure bunul
\nmers al proiectelor, dar f\u0103r\u0103 curajul de a o
\n\u00eenfrunta pe Mili. Acum spaima c\u0103 Maria va pleca
\nera mare pentru ea, cine s\u0103 fac\u0103 mai departe o
\nmul\u021bime de treburi. \u0218i gratis!
\nCe s\u0103 mai a\u0219tep\u021bi de acum de la ea? E o fat\u0103 bun\u0103,
\nnu-i a\u0219a? \u00ee\u0219i z\u00e2mbi \u00een oglinda din po\u0219et\u0103 Maria.
\nSe privi lung \u00een oglind\u0103. Nu mai era t\u00e2n\u0103r\u0103, dar
\nnici b\u0103tr\u00e2n\u0103 nu era.
\nNu mai era frumoas\u0103, dar nici ur\u00e2t\u0103 nu era.
\nCobor\u00ee din tramvai \u0219i se \u00eendrept\u0103 spre blocul ei.
\n– Bun\u0103, Maria! Wow! Nu te-am v\u0103zut demult.
\nCe bine ar\u0103\u021bi!
\nMaria ridic\u0103 ochii. Ploaia se oprise de ceva vreme
\n\u0219i chiar era luminos afar\u0103.
\nAtunci \u00eel v\u0103zu pe fostul ei \u0219ef. Pe Ric\u0103. Ric\u0103
\nMandache.
\n– Bun\u0103 ziua, domnule Mandache, r\u0103spunse
\nMaria.
\n– Iar m\u0103 iei a\u0219a, Maria! Domnule Mandache?
\n\u021ai-am zis de ani buni s\u0103-mi zici Ric\u0103. Nu \u0219tiu de
\nce ai fost a\u0219a s\u0103lbatic\u0103 cu mine mereu.
\nMaria sim\u021bi o stare de disconfort c\u00e2nd \u00ee\u0219i aduse
\naminte cum \u00eencercase mereu Ric\u0103 s\u0103 o prind\u0103 \u00een
\nmrejele lui. Tare mult se str\u0103duise s\u0103 o
\ncucereasc\u0103. Chiar s\u0103rise pe ea de c\u00e2teva ori pe
\ncoridoare. Abia sc\u0103pase de el. Oric\u00e2t i-a spus ea
\nc\u0103 e m\u0103ritat\u0103 \u0219i nu are planuri s\u0103 fac\u0103 nimic cu el.
\nAvea chiar un sentiment de repulsie, care \u00eencerca
\ns\u0103 nu-l afi\u0219eze. Era un om cu care nu s-ar fi
\n\u00eencurcat nici pentru bani, s\u0103 fie lihnit\u0103 de foame
\n\u0219i s\u0103r\u0103cie. Era numai pofte omul acela.
\n– Hai s\u0103 bem un ceai! Uite sunt cu ma\u0219ina \u0219i
\nputem merge unde vrei. Mai st\u0103m de vorb\u0103. Nu
\n\u0219tiu ce ai mai f\u0103cut de c\u00e2nd ai plecat de la mine.
\nTe-am sunat de multe ori, dar nu ai r\u0103spuns. \u021aiai
\nschimbat num\u0103rul? M\u0103 evi\u021bi, Maria?
\n– \u00cemi cer scuze, trebuie s\u0103 ajung acas\u0103. V\u0103
\ndoresc toate cele bune, dar trebuie s\u0103 plec.
\n– Maria, Maria… nu fugi… te rog. \u0218tii c\u00e2t m-am
\ng\u00e2ndit la tine. Te-am visat noaptea, Maria. Nop\u021bi
\n\u00eentregi! E\u0219ti o fiin\u021b\u0103 at\u00e2t de deosebit\u0103. Hai la un
\nceai. S\u0103 bem un ceai. Nu-\u021bi fac nimic. Bem un
\nceai \u0219i at\u00e2t.
\nMaria deja sim\u021bea c\u0103 nu mai are r\u0103bdare cu omul
\n\u0103sta. Cu toat\u0103 ziua de azi, grea, cu decizia pe care
\ntocmai se g\u00e2ndise c\u0103 va trebui s\u0103 o ia, taman acest
\nRic\u0103 preocupat, obsedat de ea, \u00eei lipsea.
\n– Nu pot. \u00cemi cer scuze. La revedere!
\n– Of… Maria, Maria… \u00eel auzi \u00een spatele ei,
\noft\u00e2nd.
\nEra deja s\u0103tul\u0103.
\nUn sentiment de eliberare sim\u021bi dintr-o dat\u0103. Va
\npleca din acel job. Mereu a \u0219tiut s\u0103 ia via\u021ba \u00een
\nm\u00e2ini.
\nMereu a \u0219tiut s\u0103 aleag\u0103 corect, oric\u00e2t de tulburi
\nau fost vremurile. \u00ce\u0219i asum\u0103 plecarea. E dreptul
\nei de a fi liber\u0103. Se va descurca.
\nZ\u00e2mbi urc\u00e2nd sc\u0103rile p\u00e2n\u0103 la etajul III la
\napartamentul \u00een care locuia. \u00ce\u0219i aduse aminte cum
\nde c\u00e2teva ori \u00eei spusese so\u021bul ei:
\n– Maria, tu ai un spirit liber! Mereu ai avut un
\nspirit liber. Te iubesc pentru asta! Uneori e
\nincomod, dar te iubesc pentru asta!
\nDa, avea un spirit liber. O s\u0103-i povesteasc\u0103 \u0219i
\nlui. O s\u0103 o \u00een\u021beleag\u0103.
\nUmerii ei nu mai erau \u00eempov\u0103ra\u021bi, se scuturase de
\norice greutate pe care se obi\u0219nuise s\u0103 o poarte de
\nmult\u0103 vreme. Nici nu mai \u0219tia de c\u00e2t\u0103 vreme…
\nDeschise u\u0219a bucuroas\u0103. Era acas\u0103!
\n– Salut, dragilor! Am ajuns!<\/p>\n


\nTeo CABEL<\/strong>
\n\"\"

Alt \u00eenceput<\/strong><\/p>\n

Se-mpodobe\u0219te anul cu o floare
\na \u00eenghe\u021bat \u00een ochi de bucurie
\ncavaler \u00een \u0219aua zilei g\u00e2nd tresare
\ncine \u00eei d\u0103 un z\u00e2mbet ca o p\u0103p\u0103die?<\/p>\n

poteci ascunse de lumina zilei
\n\u0219erpuiesc adamice \u00een necuv\u00e2nt
\nnici lacrima nu cade la cutia milei
\ndoar un coco\u0219 se ca\u021b\u0103r\u0103 \u00een v\u00e2nt<\/p>\n

e diminea\u021b\u0103, t\u0103cerea e coapt\u0103
\nplezne\u0219te chiar de picuri, \u00een cafea
\no prind ca pe ureche, cea\u0219ca de toart\u0103,
\no g\u00e2dil s\u0103-mi prezic\u0103 un an de catifea<\/p>\n

foamea de zile bune umple farfuria
\nvorbe scof\u00e2lcite r\u00e2d nes\u0103buite
\norele se duc la vale, poame pr\u0103fuite
\ncavaler \u00een \u0219aua zilei, unde-mi e simbria?<\/p>\n


\nTreceri<\/strong><\/p>\n

Din burta mamei trecem
\n\u00een alt\u0103 burt\u0103
\n\u00eentr-a lumii sau \u00eentr-a vie\u021bii
\nnu este nicio discriminare
\nnu ne m\u00e2n\u0103 nimeni, noi o facem
\ncare cum se hr\u0103ne\u0219te
\nunii \u00een burta \u00eentunericului
\nunii \u00een burta luminii<\/p>\n


\nNoise Poetry, Aniversare 3 Ani<\/strong><\/p>\n

Scriitorii buzoieni au aniversat 3 ani de Noise Poetry pe 24 octombrie la \u201eCasa berarilor\u201d loc devenit
\ncu tradi\u021bie \u00een desf\u0103\u0219urarea multor evenimente literare.
\nAu citit poezie: Teo Cabel, Valeria Manta T\u0103icu\u021bu, \u0218erban Mihalache, Vlad Mu\u0219at, Marian Negu\u021bu.
\nEvenimentul a fost moderat de Marian Mihai, cu participarea poe\u021bilor Nicolae Pogonaru, Nicolai
\nT\u0103icu\u021bu, Lauren\u021biu Belizan, Mihaela Roxana Boboc, Dan Ionel Dinu, Silvia Ioana Sofineti, istoricul
\nMircea T\u0103nase, \u0218tefan Dima.<\/p>\n

\"\"

\"\"

\"\"

\"\"

\"\"

Codru\u021ba VANCEA Decizia Mariei Maria lucra \u00een proiectare de dou\u0103zeci \u0219i doi de ani. Nu se pl\u00e2ngea. \u00cei pl\u0103cea \u0219i<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":19894,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19964"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=19964"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19964\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19970,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19964\/revisions\/19970"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/19894"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=19964"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=19964"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=19964"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}