{"id":19943,"date":"2022-12-24T22:25:05","date_gmt":"2022-12-24T19:25:05","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19943"},"modified":"2022-12-24T22:25:39","modified_gmt":"2022-12-24T19:25:39","slug":"literadura-nr-26-13","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19943","title":{"rendered":"Literadura nr. 26 (6)"},"content":{"rendered":"

Premiile Revistei Literadura 2022<\/strong>
\nPremiul \u201eMarin Ifrim\u201d<\/strong><\/p>\n

Claudiu Liviu ONI\u0218OAR\u0102<\/strong>
\n\"\"

Vrajba celor care se afund\u0103
\nO pas\u0103re alb\u0103 curm\u0103 infinitul
\nzborul ei prin nesf\u00e2r\u0219it
\nm\u0103 \u00eenfioar\u0103<\/p>\n

cunosc\u00e2nd \u0219i reaua vitejie a celor care pic\u0103,
\ncei care privesc r\u0103s\u0103ritul cu un blestem
\npe buze \u0219i \u00een privirile \u00eencruci\u0219ate
\ncu greu pot s\u0103 m\u0103 mai g\u00e2ndesc
\nc\u0103 duc\u00e2nd la piept m\u00e2na ta
\nca o pas\u0103re, nu alb\u0103,
\npoate gri
\n\u00eenviez<\/p>\n


\nIubirea ca un \u021b\u0103rm<\/strong><\/p>\n

Tu m\u0103 a\u0219tep\u021bi \u00eenfiorat\u0103 at\u00e2t timp c\u00e2t m\u0103 \u00eencred
\ntr\u0103iri tulburi \u00een ape zbuciumate verzi
\n\u00eenalte ca trunchiuri nev\u0103zute, nerostite<\/p>\n

vini\u0219oarele din ochi \u0219i destinderile fe\u021bei \u2013 \u021bi le \u0219tiu,
\nst\u00e2nci purtate \u00een piepturi marine, nisipoase
\nv\u00e2rtejul \u00eemi dezleag\u0103 bra\u021bele \u00een \u00eentinderea albastr\u0103
\nunde toat\u0103 sarea e din ochii t\u0103i venit\u0103
\n\u0219i \u00een loc de s\u00e2nge ai ap\u0103 de izvoare<\/p>\n

reg\u0103sirea noastr\u0103 st\u0103 \u00eencremenit\u0103 pe uscat
\nun val de-o secund\u0103, dou\u0103, trei.<\/p>\n


\nDe amorul artei<\/strong><\/p>\n

Nu cred c\u0103 putem g\u0103si rostul nimicurilor \u00een dragoste
\n\u00een ea, toate sensurile se nasc \u0219i orbiteaz\u0103 \u00een jurul chiorilor
\nprefer s\u0103 fiu nev\u0103z\u0103torul care sufer\u0103 de catharsis
\numbrele ciorilor se destram\u0103 sub blestemul soarelui
\ndepinde, deci, de care parte te afli, unde cre\u0219ti
\npesemne c\u0103 iubirile dau \u00een p\u00e2rg \u00een locuri luminate
\ncu toate c\u0103 te-am iubit \u0219i din \u00eentunericul hulpav
\ndoar nu \u00eemi da o sc\u00e2nteie dup\u0103 ce mi-ai stins flac\u0103ra
\nzic\u00e2ndu-mi c\u00e2t de tare m\u0103 iube\u0219ti astfel
\nm\u0103 afund \u00een bazarul cu nestematele artei
\nr\u0103suflu: se pr\u0103bu\u0219esc \u0219i se zdrobesc mun\u021bii, v\u0103ile<\/p>\n


\nMihaela Roxana BOBOC<\/strong>
\n\"\"

Nu ne l\u0103sa, M\u0103icu\u021b\u0103<\/strong><\/p>\n

Sunt \u00een micul ora\u0219 V\u0103lenii de Munte, locul
\nnatal al p\u0103rin\u021bilor mei. Am zece – doisprezece ani
\n\u0219i merg dinspre Strada Bratocea \u00een jos pe Valea
\nTeleajenului c\u00e2nt\u00e2nd. Este s\u00e2mb\u0103t\u0103 \u0219i le am
\nal\u0103turi pe mama \u0219i sora mea, pe Tanti Vu\u021ba \u0219i pe
\nTanti Nu\u021bica, prietenele mamei. Nu \u021bin minte
\ncum s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 fie cu noi \u00een aceast\u0103
\nc\u0103l\u0103torie.
\nAud doar pricesnele \u00eenchinate Maicii
\nDomnului pe care le c\u00e2nt\u0103m pe cale, odat\u0103 cu
\npraful care se ridic\u0103 de pe uli\u021b\u0103. Este cald, fustele
\nnoastre abia adie \u00een ziua de var\u0103 care se \u00eentinde
\npeste casele cu acoperi\u0219 c\u0103r\u0103miziu.
\nNu ne l\u0103sa, M\u0103icu\u021b\u0103 \/ S\u0103 pierim pe cale \/ C\u0103ci
\nnoi suntem fiii \/ Lacrimilor tale. Vocile lor \u00eemi
\nr\u0103sun\u0103 dup\u0103 at\u00e2\u021bia ani, ca o rug\u0103ciune simpl\u0103 dar
\nat\u00e2t de profund\u0103. Cine sunt aceia care te cheam\u0103
\npe calea vie\u021bii lor? Suflete adunate de un gr\u0103unte
\nde credin\u021b\u0103.
\nO mam\u0103 care \u0219i-a pierdut singurul copil \u0219i
\napoi la scurt timp, so\u021bul. O femeie care \u00eenc\u0103 din
\nanii copil\u0103riei mele poart\u0103 aceea\u0219i v\u00e2rst\u0103, a jertfei
\nasumate pentru cei din jur. Cealalt\u0103 femeie-\u00eenger,
\no asistent\u0103 medical\u0103 care a ales drumul \u00eentru
\nHristos \u0219i tr\u0103ie\u0219te la r\u00e2ndul ei pentru semeni.
\nAnii s-au b\u0103t\u0103torit, copila de alt\u0103dat\u0103 are la
\nr\u00e2ndul ei copii, care s-au n\u0103scut din prea-plinul
\nzilei. Copii care nu au suferit nici foamea nici
\nlipsurile. \u0218ansa lor sau, poate, dimpotriv\u0103. \u0218ansa
\nmea s\u0103 fi tr\u0103it simplitatea cu bucuria v\u00e2rstei.
\nRev\u0103d drumul \u00eenapoi spre casa bunicului,
\nicoana Maicii Domnului cu pruncul din peretele
\nde r\u0103s\u0103rit. Masa aliniat\u0103 cu fa\u021ba c\u0103tre soare,
\nbunicul st\u00e2nd pe pat \u0219i c\u00e2nt\u00e2nd seara al\u0103turi de
\nnoi. Nu ne l\u0103sa, M\u0103icu\u021b\u0103 \/ S\u0103 pierim pe cale \/
\nC\u0103ci noi suntem fiii \/ Lacrimilor tale. Lec\u021bie de
\npedagogie cre\u0219tin\u0103. Niciunul din noi nu voia s\u0103
\n\u00eencheie seara. Pricesnele curgeau, una dup\u0103 alta,
\nvocea mea \u00eentre at\u00e2tea voci se \u00eenal\u021b\u0103 \u0219i acum \u00een
\nzare, c\u00e2nd bunicul se odihne\u0219te \u00een cimitirul cu
\nvedere spre munte din micul ora\u0219, la c\u00e2\u021biva metri
\nde tata.
\nFemeile-\u00eenger \u00ee\u0219i continu\u0103 drumul pe cale. Ceva
\ndin bun\u0103tatea lor rode\u0219te \u00eenc\u0103 \u00een sufletul meu.
\nC\u0103ut\u0103m miracole \u00een locuri despre care \u0219tim
\nsau nu \u0219tim. Ceva s\u0103 ne acopere cu sens. Minunea
\neste c\u0103 suntem parte din aceast\u0103 via\u021b\u0103, \u00een care ne
\n\u00eent\u00e2lnim \u00eentr-o zi de var\u0103, pe aceea\u0219i cale a
\ncredin\u021bei. Sunt lucruri care nu se vor perima
\nniciodat\u0103. Dac\u0103 a\u0219 putea alege din nou o cruce,
\ntot aceasta ar fi. A\u0219a str\u00e2mb\u0103 \u0219i \u00eens\u00e2ngerat\u0103 cum
\ne.
\nInima copilei tr\u0103ie\u0219te din fr\u00e2nturile de bun\u0103tate
\nale celor din jur. Amintirile ne \u00eenso\u021besc, ca o
\np\u00e2ine care nu se \u00eempu\u021bineaz\u0103, din care rupem col\u021b
\ndup\u0103 col\u021b. Rug\u0103ciunea maicii pentru fii, lacrimile
\nei str\u00e2nse \u0219i rev\u0103rsate, taina cea ne\u0219tiut\u0103 \u0219i
\nnecuprins\u0103 a maternit\u0103\u021bii \u0219i jertfei, a iubirii de
\nnezdruncinat, an dup\u0103 an, genera\u021bie dup\u0103
\ngenera\u021bie, neam dup\u0103 neam, veac dup\u0103 veac \u2013 iat\u0103
\nce r\u0103m\u00e2ne c\u00e2nd totul \u00een jur se clatin\u0103.
\nLumina nu se poate aprinde dec\u00e2t din\u0103untrul
\ncandelei sufletului. Uneori p\u00e2lp\u00e2ind, alteori ca o
\nv\u00e2lv\u0103taie \u2013 dragostea \u0219i rug\u0103ciunea \u2013 Mama.<\/p>\n

06 august 2022<\/em><\/p>\n


\nFlorentina Loredana DALIAN<\/strong>
\n\"\"

Visul unei nop\u021bi de prim\u0103var\u0103<\/strong><\/p>\n

Trenul pleac\u0103 din gar\u0103 cu exactitate de ceas.
\nNu \u0219tiu cum o fi aia, ceasul nu pleac\u0103 nic\u0103ieri. Eu
\nplec. \u00centr-un cap\u0103t de \u021bar\u0103, am de parcurs un drum
\nde 8-9 ore. Nu eu, trenul. Eu m-am instalat
\nconfortabil \u00eentr-un compartiment-vagon,
\nluminat, \u00eenc\u0103lzit corespunz\u0103tor, iar leg\u0103narea
\ntrenului \u00een noapte m\u0103 predispune la pove\u0219ti. La
\npove\u0219ti imaginate.
\nSunt pu\u021bini oameni, lini\u0219ti\u021bi, l\u00e2ng\u0103 mine nu st\u0103
\nnimeni, am locul de la fereastr\u0103 \u0219i m\u0103 bucur de
\nfiecare clip\u0103. Deocamdat\u0103, citesc. Mai t\u00e2rziu, pe
\nla vreo 1-2 noaptea, poate voi dormi. La prima
\noprire, \u00eemi dau geanta jos, s\u0103 iau din ea sticla cu
\nap\u0103. L\u00e2ng\u0103 mine, apare un b\u0103rbat care m\u0103
\na\u0219teapt\u0103, politicos, s\u0103 termin, ca s\u0103 se poat\u0103 a\u0219eza
\npe locul lui, \u00een st\u00e2nga mea. Mergem o vreme a\u0219a,
\nleg\u0103na\u021bi, eu – citind, el – cu ochii \u00een telefon. Sun\u0103
\npe cineva, d\u0103 ni\u0219te indica\u021bii pentru c\u00e2nd va
\najunge, apoi tace. \u00cel ascult, at\u00e2t c\u00e2t s\u0103-mi dau
\nseama c\u0103 e om civilizat, care n-o s\u0103 m\u0103 deranjeze.
\nLa un moment dat, c\u00e2nd luasem o scurt\u0103
\npauz\u0103 pentru a privi pe fereastr\u0103, pe care oricum
\nnu vedeam nimic, dec\u00e2t o imensitate \u00eentunecat\u0103,
\n\u00eendr\u0103zne\u0219te: \u201eCiti\u021bi ceva nou, sau din clasici?\u201d \u00cei
\nar\u0103t coperta, ad\u0103ug\u00e2nd: \u201eDe fapt, e o carte de
\nistorie, povestea unui maior, din captivitate la
\nnem\u021bi, \u00een Primul R\u0103zboi Mondial\u201d. Conversa\u021bia
\nse leag\u0103. Domnul M pare citit, f\u0103r\u0103 s\u0103 fac\u0103 un caz
\ndin asta, destul de atent cu cuvintele, cu gesturile.
\nF\u0103r\u0103 s\u0103 ne d\u0103m seama, treptat, interac\u021biunea
\nnoastr\u0103 se transform\u0103 \u00eentr-un joc tandru de
\ncucerire, ceva ce nu mi s-a mai \u00eent\u00e2mplat at\u00e2t de
\nrapid \u0219i mai ales \u00eentr-un tren. Detectez \u00een el tipul
\ncuceritorului prin excelen\u021b\u0103.
\nR\u00e2dem, \u00eel ascult, uneori vorbesc, m\u0103 \u021bine \u00een
\nbra\u021be, at\u00e2t de firesc, de parc\u0103 am fi f\u0103cut asta de
\nmult\u0103 vreme. \u00cemi maseaz\u0103 umerii, \u00eemi m\u00e2ng\u00e2ie
\nfa\u021ba, m\u0103 \u021bine de m\u00e2n\u0103. Iar eu, ca niciodat\u0103, nu
\nopun rezisten\u021b\u0103, m\u0103 las \u00een voia unor senza\u021bii cu
\ngust de cire\u0219e amare, de parc\u0103 at\u00e2t a\u0219 fi a\u0219teptat,
\nde parc\u0103 de aceea plecasem de acas\u0103, cu scopul
\nprecis de a-l \u00eent\u00e2lni; iar pe el parc\u0103 \u00eel trimisese
\ncineva nev\u0103zut din mintea mea, s\u0103-mi
\n\u00eemplineasc\u0103 nevoia de tandre\u021be \u00eendelung
\na\u0219teptat\u0103, adeseori reprimat\u0103. Ne vorbim cu
\n\u201edumneavoastr\u0103\u201d, iar trecerea la \u201etu\u201d se face \u00eentrun
\nmod at\u00e2t de firesc, a\u0219a cum fire\u0219ti mi se p\u0103reau
\ntoate \u00een noaptea aceea nefireasc\u0103, de trecere
\ndintre dou\u0103 luni de prim\u0103var\u0103. Poate s\u0103 fie
\np\u0103c\u0103leal\u0103 de 1 aprilie, poate s\u0103 fie un vis, nici
\nm\u0103car nu conteaz\u0103, c\u00e2t\u0103 vreme totul pare at\u00e2t de
\nreal.
\nPe la o vreme, c\u00e2nd c\u0103l\u0103torii s-au mai r\u0103rit,
\nmai bine zis c\u00e2nd se r\u0103riser\u0103 de tot, de parc\u0103
\n\u00eentreg Universul ar fi conspirat a\u0219a \u00eenc\u00e2t s\u0103
\nr\u0103m\u00e2nem singuri \u00een vagonul luminat str\u0103b\u0103t\u00e2nd
\nnoaptea neagr\u0103, domnul M \u00eendr\u0103zne\u0219te mai mult.
\nNu-l las s\u0103 treac\u0103 grani\u021ba, dar pun grani\u021ba destul
\nde departe. S\u0103rutul lui are gust de praf de pu\u0219c\u0103
\namestecat cu traume r\u0103mase ascunse. Nu-l \u00eentreb.
\nDoar citesc printre cuvinte: domnul M e militar,
\nh\u00e2r\u0219it \u00een teatre de opera\u021bii. \u00cemi explic de ce ador\u0103
\ns\u0103 tr\u0103iasc\u0103 clipa. Dar eu? Poate doar le-am permis
\ntraumelor mele s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u0219i ele, \u00eentr-o
\n\u00eembr\u0103\u021bi\u0219are, at\u00e2tea clipe netr\u0103ite. E bine. \u0218i nu
\nmai am de g\u00e2nd s\u0103-mi pun \u00eentreb\u0103ri. La ce bun
\n\u00eentreb\u0103rile, c\u00e2t\u0103 vreme nu afli r\u0103spunsul?
\nAre m\u00e2ini frumoase, cu degete lungi \u0219i sub\u021biri.
\nDac\u0103 ar fi fost s\u0103-i ghicesc profesia, m-a\u0219 fi
\ng\u00e2ndit, mai degrab\u0103, la un pianist. Ce paradox,
\ncum de m\u00e2inile \u00eenv\u0103\u021bate s\u0103 m\u00e2nuiasc\u0103 arme se
\npricep la astfel de m\u00e2ng\u00e2ieri! O b\u0103tr\u00e2n\u0103 doamn\u0103
\n\u00eemi spusese c\u00e2ndva: \u201eM\u00e2inile obi\u0219nuite s\u0103 \u021bin\u0103
\narma \u0219tiu s\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie mai bine dec\u00e2t cele care \u021bin
\nPotirul. Un fel de lege a compensa\u021biei\u201d.
\nLa un moment dat, c\u00e2nd trenul face o pauz\u0103
\ndestul de generoas\u0103, ie\u0219im s\u0103 fum\u0103m. El st\u0103 pe
\ntreapta de jos, sprijinind u\u0219a care-l tot love\u0219te \u00een
\nspate, d\u00e2nd s\u0103 se \u00eenchid\u0103, ac\u021bionat\u0103 de un senzor.
\nM\u0103 tem pentru el. R\u00e2de. \u00ce\u0219i \u00eencordeaz\u0103 mu\u0219chii
\n\u0219i convinge u\u0219a s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 blocat\u0103. Cu o m\u00e2n\u0103,
\nm\u0103 prinde de talie. \u00cei sugerez s\u0103 se prind\u0103 de bar\u0103,
\nc\u0103, la o adic\u0103, a\u0219 prefera s\u0103 cad\u0103 singur, nu cu
\nmine gr\u0103mad\u0103. R\u00e2sul lui r\u0103sun\u0103 \u00een noaptea
\nad\u00e2nc\u0103, iar bra\u021bu-i accentueaz\u0103 str\u00e2nsoarea.
\nLa etajul unei cl\u0103diri din fa\u021ba noastr\u0103, e o lumin\u0103
\npalid\u0103 aprins\u0103, iar \u00een cadrul ferestrei z\u0103resc o
\nsiluet\u0103. Imagina\u021bia m\u0103 duce la \u201eNevasta \u0218efului de
\nGar\u0103\u201d. C\u00e2nd revenim pe locuri, caut poezia \u0219i i-o
\ncitesc, inclusiv ad\u0103ugirea lui Cincinat. Prin cine \u0219tie
\nce asociere, \u00ee\u0219i aminte\u0219te de o alta: \u201eSunt t\u00e2n\u0103r,
\ndoamn\u0103!\u201d Nu \u0219tia c\u0103 a scris-o Dinescu \u0219i nu \u0219i l-ar
\nfi imaginat pe el autorul. I-am spus c\u0103, dup\u0103 ea, sau
\nscris mai multe parodii. \u201eNu vreau s\u0103 citesc nicio
\nparodie, poezia e perfect\u0103 a\u0219a!\u201d
\n\u201eSun t\u00e2n\u0103r, doamn\u0103!\u201d Domnul M e, cu adev\u0103rat,
\nt\u00e2n\u0103r. Are v\u00e2rsta la care b\u0103rba\u021bii sunt \u00een deplin\u0103tatea
\n\u00eenfloririi \u0219i puterii lor masculine. E cu zece ani mai
\nt\u00e2n\u0103r dec\u00e2t mine. I-o spun, ca s\u0103-l sperii. Pare s\u0103
\nnu-i pese. Oricum, ce poate s\u0103 te mai sperie, c\u00e2nd
\nvezi at\u00e2tea nev\u0103zute?
\n\u00cel simt din ce \u00een ce mai plin de dorin\u021b\u0103. \u00ce\u0219i d\u0103 \u0219i
\nel seama c\u0103 nu e nici locul, nici momentul. \u0218i poate
\nnu va fi niciodat\u0103. \u201eFugit irreparabile tempus.\u201d \u0218i
\ntrenul nostru ajunge \u00een gara final\u0103. Scurta \u0219i ciudata
\nnoastr\u0103 poveste – \u0219i ea. Nu \u00eenainte de a-mi spune c\u0103
\nochii… \u201eDac\u0103 nu ai fi avut ochii \u0103\u0219tia, nu m-ai fi
\ninteresat. Mai uit\u0103-te o dat\u0103 la mine!\u201d Filosofez
\nieftin pe tema ochilor-oglinda sufletului. Acela\u0219i
\nom pe care-l vezi cu ochii \u00eenchi\u0219i este altul dec\u00e2t cel
\npe care-l prive\u0219ti \u00een ochi. Devin banal\u0103, mai bine
\ntac, mai bine las enigma. Oricum, diminea\u021b\u0103, vraja
\nva disp\u0103rea \u0219i totul va fi la fel cum a fost.
\nPentru prima dat\u0103 nu m\u0103 doare efemerul unei
\nfrumuse\u021bi at\u00e2t de trec\u0103toare. \u0102sta e semn c\u0103 am
\ncrescut, c\u0103 m-am vindecat, orice o fi vr\u00e2nd s\u0103 mai
\n\u00eensemne \u0219i asta. Dimpotriv\u0103, m\u0103 simt
\nrecunosc\u0103toare. Mi se pare c\u0103 \u0219i b\u00e2igui ni\u0219te
\nmul\u021bumiri. Nu-i spun pentru ce. Pentru faptul de a
\nm\u0103 fi f\u0103cut s\u0103 m\u0103 simt femeie, \u00eentr-un mod aproape
\nregal. Ascund profunzimea \u00een spatele unor cuvinte
\nbanale.
\nTrenul a oprit. Cap de linie. Eu cobor mai \u00eent\u00e2i.
\nEl r\u0103m\u00e2ne ultimul, probabil pentru a-\u0219i reveni, ca so
\n\u00eent\u00e2mpine cum se cuvine pe cea care-l va a\u0219tepta
\n\u00een gar\u0103, trezit\u0103 cu noaptea-n cap.
\nNe lu\u0103m la revedere aproape ca doi str\u0103ini. Ca
\ndoi c\u0103l\u0103tori cumsecade care au respirat un timp
\nacela\u0219i aer, care au privit prin aceea\u0219i fereastr\u0103 o
\nnoapte \u00een\u0219el\u0103toare de martie-aprilie. O noapte
\n\u00een\u0219el\u0103toare de la grani\u021ba dintre luni, ori poate dintre
\nlumi: lumea-lume \u0219i lumea dintr-un tren de noapte
\nduc\u00e2nd spre nic\u0103ieri. \u00cen urm\u0103 r\u0103m\u00e2n at\u00e2tea cuvinte
\nnespuse, at\u00e2tea gesturi nef\u0103cute, at\u00e2tea \u00eentreb\u0103ri
\nf\u0103r\u0103 r\u0103spuns din visul unei nop\u021bi de prim\u0103var\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Premiile Revistei Literadura 2022 Premiul \u201eMarin Ifrim\u201d Claudiu Liviu ONI\u0218OAR\u0102 Vrajba celor care se afund\u0103 O pas\u0103re alb\u0103 curm\u0103 infinitul<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":19894,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19943"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=19943"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19943\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19947,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19943\/revisions\/19947"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/19894"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=19943"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=19943"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=19943"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}