{"id":19918,"date":"2022-12-22T01:03:37","date_gmt":"2022-12-21T22:03:37","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19918"},"modified":"2022-12-22T01:03:37","modified_gmt":"2022-12-21T22:03:37","slug":"spatii-culturale-nr-26-10-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19918","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 26 (10)"},"content":{"rendered":"

Artemiza AS\u0102NACHE<\/strong>
\n\"\"

Corp \u015fi obiect \u00een romanul Bogdana de Ioana Postelnicu<\/strong><\/p>\n

\u00centr-o epoc\u0103 de emancipare a femeii, surprins\u0103 de aproape toate scrierile interbelice, care vorbesc despre tr\u0103irea plenar\u0103 a vie\u0163ii \u00een ,,Micul Paris\u201d, \u00een pa\u015fi de tango, charleston sau foxtrot sau despre bucuriile dezvelirii trupului la soare pe plajele din Mangalia ori Balcic, romanul Bogdana de Ioana Postelnicu se \u00eendreapt\u0103 \u00een cu totul alt\u0103 direc\u0163ie. \u00cen paginile c\u0103r\u0163ii nu r\u0103zbate mai nimic din via\u0163a femeii moderne, care face sport, care studiaz\u0103 pentru a se \u00eemplini profesional, care danseaz\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een zori \u00een gr\u0103dinile de unde r\u0103sun\u0103 muzica lui Zavaidoc, Cristian Vasile ori Jean Moscopol, liber\u0103 s\u0103 se bucure de pl\u0103cerile vie\u0163ii sexuale, preocupat\u0103 de mod\u0103 \u015fi de ultimele nout\u0103\u0163i de la Paris \u00een materie de vestimenta\u0163ie, coafur\u0103 \u015fi accesorii. \u00cen schimb, Bogdana ne introduce, prin intermediul personajului cu acela\u015fi nume, \u00eentr-o lume \u00eenchis\u0103, claustrant\u0103, nevrotic\u0103, \u00een care aten\u0163ia naratorului se concentreaz\u0103 exclusiv pe tr\u0103irile interioare ale eroinei, l\u0103s\u00e2nd la o parte aspectele lumii exterioare, contemporane momentului scrierii (1939).
\nDe\u015fi locuie\u015fte \u00een Bucure\u015fti, Bogdana, so\u0163ia avocatului Dr\u0103gu\u015f, nu p\u0103r\u0103se\u015fte prea des locuin\u0163a, spa\u0163iul conjugal. Ea vede ora\u015ful de undeva de sus, de la etajul nou\u0103 al blocului unde cei doi so\u0163i \u015fi-au avut primul c\u0103min. Apoi, mut\u00e2ndu-se la cas\u0103, \u00eentr-un cartier lini\u015ftit de vile, eroina nu va mai lua contact cu aglomera\u0163ia urban\u0103 dec\u00e2t \u00een rarele ei plimb\u0103ri prin ora\u015f. Capitala, cu toate mondenit\u0103\u0163ile ei, \u201ecetatea vie\u201d, cum o nume\u015fte Mini, personajul din Fecioarele despletite de Hortensia Papadat-Bengescu, nu va r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t un cadru \u00eendep\u0103rtat, \u00een care este plasat\u0103 minima ac\u0163iune din Bodgana. Ca s\u0103 poat\u0103 privi strada, Bogdana \u201etrebuia s\u0103 se strecoare cu jum\u0103tate din trup afar\u0103, pe fereastr\u0103, aplecat\u0103 aproape vertical. Lumea ap\u0103rea, v\u0103zut\u0103 de la aceast\u0103 \u00een\u0103l\u0163ime, ciudat\u0103\u201d. E o lume dinamic\u0103, \u00een mi\u015fcare, pe care protagonista o vede ca prin cea\u0163\u0103, ca printr-o lentil\u0103 de microscop neperformant\u0103. Personajul \u00eencearc\u0103 s\u0103 cunoasc\u0103 \u015fi s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 universul prin v\u0103z, dar func\u0163ia privirii nu o ajut\u0103. Silueta ora\u015fului r\u0103m\u00e2ne departe. Nici sim\u0163ul auzului nu \u00eei este mai de folos, pentru c\u0103 zgomotele str\u0103zii nu ajung p\u00e2n\u0103 la ea, izol\u00e2nd-o complet de lume: \u201eO perdea se ridic\u0103 de pe mal, paravan nev\u0103zut, dar sim\u0163it de ea, \u00een p\u00e2nza c\u0103ruia se oprea via\u0163a. Ea r\u0103m\u00e2nea pierdut\u0103 \u00een ad\u00e2ncul ce-l f\u0103ceau cele nou\u0103 etaje, \u00eentr-un fel de acvariu cu apa pref\u0103cut\u0103 \u00een v\u0103zduh\u201d. Spectatoare a unui film mut, Bogdana \u00ee\u015fi dore\u015fte s\u0103 asiste la o schimbare (\u201eUneori se a\u015ftepta s\u0103 vad\u0103 ivindu-se o m\u00e2n\u0103 uria\u015f\u0103, gata s\u0103 \u00een\u015fface c\u0103su\u0163ele de sub\u0163iori, s\u0103 le mute mai \u00eencolo, s\u0103 smulg\u0103 copacii cu r\u0103d\u0103cini cu tot\u201d), \u00ee\u015fi dore\u015fte compania cuiva, pentru a-i alunga monotonia zilelor petrecute \u00een apartamentul pustiu. Nimic nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eens\u0103, iar timpul curge la fel, \u00een \u201ecolosul cu nou\u0103 etaje care se \u00een\u0103l\u0163a greoi \u015fi amenin\u0163\u0103tor\u201d. Simbolul ascensional al turnului, unde Bogdana este \u00eenchis\u0103 ca o prin\u0163es\u0103 din basme, apare aici ca un spa\u0163iu al singur\u0103t\u0103\u0163ii fiin\u0163ei, dar \u015fi ca \u00eenchisoare. De\u015fi este liber\u0103 s\u0103 ias\u0103 din turn, eroinei \u00eei este fric\u0103 de lumea de afar\u0103. De\u015fi este c\u0103s\u0103torit\u0103, ea \u00eenc\u0103 \u00eel mai a\u015fteapt\u0103 pe F\u0103t-Frumos s\u0103 vin\u0103 \u015fi s\u0103 o dezlege de sine, s\u0103 umple golul din ea, s\u0103 uneasc\u0103 \u015fi s\u0103 armonizeze cele dou\u0103 Bogdane: masca (persona), doamna de lume bun\u0103, cochet\u0103, cu o pozi\u0163ie social\u0103 de invidiat, \u015fi natura profund\u0103 a eului, fiin\u0163a pl\u0103p\u00e2nd\u0103, extrem de sensibil\u0103 din spa\u0163iul privat, intim. Cum de ajunge Bogdana aici? Vom afla treptat, pun\u00e2nd cap la cap scene diferite din existen\u0163a ei, din trecut \u015fi din prezent, pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eenaint\u0103m \u00een paginile romanului. Portretul ei se construie\u015fte prin introspec\u0163ie, analiz\u0103 psihologic\u0103, flash-back-uri \u015fi prin tehnica memoriei involuntare, ca la Camil Petrescu, Liviu Rebreanu \u015fi al\u0163i prozatori rom\u00e2ni moderni din interbelic. Scindarea personajului este urmarea mai multor evenimente nefericite din via\u0163a ei, pornind din copil\u0103rie, p\u00e2n\u0103 la c\u0103s\u0103toria cu un om care nu o \u00een\u0163elege \u015fi pe care nu \u00eel iube\u015fte, toate acestea aduc\u00e2nd-o \u00een pragul nevrozei.
\nRomanul \u00eencepe cu relatarea la persoana a III-a a unui episod \u00een care Bogdana caut\u0103 emo\u0163ionat\u0103 o fotografie care s\u0103 o reprezinte \u00een totalitate. Nemul\u0163umit\u0103 de pozele g\u0103site, ea decide s\u0103-i trimit\u0103 iubitului ei, Val, mai multe imagini. Identitatea ei se formeaz\u0103 din buc\u0103\u0163i, din piese adunate de ici-colo, nefiind o individualitate croit\u0103 puternic, dintr-o singur\u0103 bucat\u0103. Avem de-a face cu un personaj complex, cu o structur\u0103 psihic\u0103 dificil\u0103, care trimite, de fapt, la complexitatea fiin\u0163ei umane \u00een general. Dup\u0103 vizita curierului prin care trimite pozele \u015fi de la care ia plicul mult a\u015fteptat, cu portretul lui Val, planul se schimb\u0103. Bogdana apare \u00een dormitorul vilei lor, \u00eentr-o diminea\u0163\u0103 de iarn\u0103, c\u00e2nd z\u0103pada c\u0103zut\u0103 peste noapte acoper\u0103 toate reperele spa\u0163iale cunoscute ei. Panicat\u0103, ame\u0163it\u0103, speriat\u0103, ea nu mai recunoa\u015fte casele vecine, iar indeterminarea aceasta \u00eei produce un sentiment acut de r\u0103t\u0103cire, de vid, de pierdere a fiin\u0163ei \u00een neant. Scoaterea din universul \u015ftiut, din rutin\u0103, o \u00eenfrico\u015feaz\u0103 cumplit, declan\u015feaz\u0103 \u00een interiorul ei o mic\u0103 criz\u0103: \u201eSe sim\u0163i scuturat\u0103 brusc, ca \u015fi c\u00e2nd cineva ar fi apucat-o de inim\u0103 ca de un m\u00e2ner bine \u00eenfipt \u00een zid \u015fi ar fi smucit. Golul, element statornic al fiin\u0163ei ei se destr\u0103mase \u00een apa intim\u0103. Furtuna se \u00eencurca \u00een col\u0163urile cele mai \u00eentunecoase ale fiin\u0163ei ei \u015fi asista surprins\u0103 la lupta ce se da \u00eentr-\u00eensa, cu o curiozitate \u00eencordat\u0103 \u2013 c\u00e2mp de b\u0103t\u0103lie \u00eentre dou\u0103 existen\u0163e. Starea de totdeauna st\u00e2rnit\u0103 de la locul ei, alerga \u00een ea \u00eennebunit\u0103, c\u0103ut\u00e2nd vechea a\u015fezare, gonit\u0103 de ceva nou \u015fi \u00eenc\u0103 neprecizat. (…) O nelini\u015fte con\u015ftient\u0103 \u00eencepu a o \u00eenso\u0163i ca \u015fi o stare de \u00eencordare permanent\u0103. Aparent nimic nu intervenise, nimic nu se mi\u015fcase din loc. Doar un mic proces de trecere din subcon\u015ftient \u00een con\u015ftient se consumase \u015fi Bogdana luase act de \u00abea \u00eens\u0103\u015fi, la \u00eenceput vag \u015fi mai pe urm\u0103 complet \u015fi \u00eentreg. (…) fiin\u0163a Bogdanei se \u00eentregi \u00een acea diminea\u0163\u0103 cople\u015fit\u0103 de \u00eent\u00e2ia z\u0103pad\u0103 sub semnul unui \u00eenceput ce putea fi doar o abatere vremelnic\u0103, ori o p\u0103r\u0103sire definitiv\u0103\u201d. Pe fondul acestor prefaceri suflete\u015fti care \u00eei ocup\u0103 g\u00e2ndurile Bogdanei, d\u00e2ndu-i speran\u0163a c\u0103, poate, \u201ecea\u0163a ce-i \u00eenvelea creierul\u201d \u015fi o f\u0103cea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 somnambulic se topise, este introdus \u00een scen\u0103 Adi, Adam Dr\u0103gu\u015f, so\u0163ul ei. Ace\u015ftia iau masa de pr\u00e2nz \u00eempreun\u0103 acas\u0103 \u015fi pl\u0103nuiesc o plimbare prin ora\u015f pentru sear\u0103. Femeia este ner\u0103bd\u0103toare s\u0103 ias\u0103 din cas\u0103, din spa\u0163iul sufocant al locuin\u0163ei. Schimbarea apartamentului nu aduce \u00eens\u0103 \u015fi o schimbare a st\u0103rii suflete\u015fti a Bogdanei, o ameliorare a singur\u0103t\u0103\u0163ii ei. Personajul este la fel de izolat de lume, \u00eenchis \u00eentr-o cas\u0103 plin\u0103 de obiecte care o \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103. Ele par ni\u015fte corpuri vii, \u00eenzestrate cu puteri fantastice. Bomboniera cu o pas\u0103re pe capac, sfe\u015fnicele din fier \u015fi tabloul-medalion cu o bufni\u0163\u0103 zugr\u0103vit\u0103 pe el \u00eei provoac\u0103 femeii frisoane. Cel mai tare o sperie \u201ebufni\u0163a cobitoare cu ochii bulbuca\u0163i, \u00eendrepta\u0163i parc\u0103 mereu asupra ei, ca \u015fi c\u00e2nd \u00een dosul lor s-ar fi ascuns so\u0163ul ei\u201d. Departe de a fi simbolul \u00een\u0163elepciunii, bufni\u0163a este v\u0103zut\u0103 ca o pas\u0103re malefic\u0103, r\u0103u-prevestitoare. Bogdana are impresia c\u0103 bufni\u0163a este o a treia persoan\u0103 \u00een casa lor, ceea ce o face s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 mereu o fric\u0103 paralizant\u0103. Casa Bogdanei nu este un l\u0103ca\u015f al dragostei, un spa\u0163iu cald \u015fi protector, ci doar un loc unde este cazat\u0103 provizoriu, de care nu o leag\u0103 nimic: \u201e\u00cen\u0163elegea starea de provizorat \u00een care tr\u0103ia. Tot ceea ce o \u00eenconjura \u00een c\u0103minul ei sta neclintit \u00een loc de ani, dar nu din pricina vreunei statornicii pe vecie, ci dimpotriv\u0103, a unei nep\u0103s\u0103ri fa\u0163\u0103 de tot ceea ce ar fi putut-o \u0163ine acolo. Dac\u0103 s-ar \u00eentoarce sau ar intra \u00een oricare alt\u0103 cas\u0103, aici la dreapta sau la st\u00e2nga, s-ar sim\u0163i tot at\u00e2t de bine sau de r\u0103u ca \u015fi la d\u00e2nsa\u201d. Bogdana plute\u015fte prin cas\u0103 \u015fi printre oameni pe strad\u0103, asemeni Leti\u0163iei Arcan, fost\u0103 Branea, eroina din romanul Provizorat de Gabriela Adame\u015fteanu, tr\u0103ind \u00eentr-un provizorat al sufletului \u015fi \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103.
\nPlimb\u00e2ndu-se pe strad\u0103, prin z\u0103pad\u0103, de una singur\u0103, c\u0103ci Adi nu o mai poate \u00eenso\u0163i, Bogdana tr\u0103ie\u015fte \u00een mintea ei \u00eenfl\u0103c\u0103rat\u0103 o aventur\u0103 imaginar\u0103. Pierdut\u0103 \u00een mul\u0163ime, i se pare c\u0103 a putut fi deosebit\u0103 de ceilal\u0163i, c\u0103 a putut fi scoas\u0103 din masa amorf\u0103 a oamenilor, de un domn care \u00eencepuse s\u0103 mearg\u0103 pe urmele ei. Bogdana se bucur\u0103, se lini\u015fte\u015fte, vrea s\u0103 comunice prin fire nev\u0103zute cu b\u0103rbatul str\u0103in, ba chiar i se pare c\u0103 reu\u015fe\u015fte. C\u00e2nd acesta se opre\u015fte \u00een fa\u0163a unei por\u0163i, femeia se simte p\u0103r\u0103sit\u0103. \u00centoars\u0103 acas\u0103, tr\u0103ie\u015fte \u00eenc\u0103 un moment de groaz\u0103, c\u00e2nd rochiile din dulap iau fiin\u0163\u0103, devin ni\u015fte corpuri hidoase, care r\u00e2njesc la ea: \u201eRochiile st\u0103teau unele l\u00e2ng\u0103 altele, \u00een\u015firate pe umera\u015fe. O clip\u0103 avu o n\u0103lucire. Din fiecare rochie r\u0103s\u0103rea c\u00e2te un cap, un cap al ei, \u00eentors spre d\u00e2nsa. Parc\u0103-i r\u00e2njeau. Un r\u00e2njet straniu, amestec de groaz\u0103 \u015fi dispre\u0163, \u00eencremenit pe fa\u0163\u0103\u201d. Bogdana este terorizat\u0103 de obiectele din cas\u0103, de tic\u0103itul ceasornicului, de lipsa de comunicare \u015fi de iubire a so\u0163ului, duc\u00e2nd o existen\u0163\u0103 fr\u0103m\u00e2ntat\u0103, angoasant\u0103. Timpul prezent al nara\u0163iunii se \u00eentrerupe pentru a ne \u00eentoarce \u00een trecut, la casa p\u0103rinteasc\u0103 a personajului. Amintirile legate de copil\u0103rie se declan\u015feaz\u0103 pe model proustian, c\u00e2nd Bogdana \u00ee\u015fi turte\u015fte nasul de geamul \u00eenghe\u0163at pentru a privi afar\u0103: \u201e\u00ce\u015fi sim\u0163i nasul turtit de fereastra \u00eenghe\u0163at\u0103, iar r\u0103suflarea fierbinte topi o pr\u0103pastie neagr\u0103 \u00een noapte. \u00cen n\u0103ri, \u00eei p\u0103trunse miros umed \u015fi fiin\u0163a \u00eentreag\u0103 i se r\u0103scoli, \u00eentoars\u0103 din nou \u00eenapoi \u00een ad\u00e2ncul copil\u0103riei ei. …Iz de du\u015fumea veche sp\u0103lat\u0103 proasp\u0103t cu s\u0103pun \u015fi le\u015fie, miros jilav cuib\u0103rit \u00een toate ungherele casei p\u0103rinte\u015fti, ascuns \u00eentre faldurile draperiilor ro\u015fii, tivite cu ciucuri galbeni, acoperind ni\u015fele str\u00e2mte ale ferestrelor. Copil\u0103, se a\u015feza pe treapta de lemn, cu buza putrezit\u0103 \u015fi plin\u0103 de noduri. Desf\u0103cea \u015fnurul draperiilor ce c\u0103deau peste ca, ca o cortin\u0103. Ascunzi\u015f de iarn\u0103, c\u00e2nd nu se putea urca sus la \u201ec\u0103tu\u015fe\u201d, \u00een magaziile din fundul cur\u0163ii. To\u0163i o uitau acolo, nimeni nu \u00eentreba de d\u00e2nsa. Cu v\u00e2rful nasului topea gerul ferestrelor, tr\u0103g\u00e2nd linii \u00eentortocheate pe geam. Odat\u0103 \u00eei \u00eenghe\u0163ase nasul cumplit. V\u00e2rful se \u00eent\u0103rise, un bo\u0163 de carne tare, ca piatra. Z\u00e2mbi la amintire \u015fi continu\u0103 mersul \u00eenapoi, trec\u00e2nd peste mul\u0163i ani…\u201d. Prin tehnica flash-back-ului afl\u0103m informa\u0163ii despre copil\u0103ria \u015fi adolescen\u0163a Bogdanei, despre rela\u0163iile cu familia sa, despre \u00eent\u00e2mpl\u0103ri de la \u015fcoal\u0103 care i-au marcat existen\u0163a, despre \u00eenceputurile \u015fi evolu\u0163ia leg\u0103turii cu Dr\u0103gu\u015f, despre rela\u0163ia de la telefon cu Val. Retrospectiva se va face \u00een ordine cronologic\u0103 de c\u0103tre instan\u0163a naratoare care ne conduce pa\u015fii prin tenebrele sufletului \u015fi psihicului Bogdanei, prezent\u00e2ndu-ne c\u00e2teva scene semnificative din trecutul personajului, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 \u00een\u0163elegem mai bine tr\u0103s\u0103turile eroinei cu care s-a deschis romanul. Ignorat\u0103 total de familie, Bodgana doarme pe canapeaua din sufragerie, o camer\u0103 prin care trec to\u0163i ai casei f\u0103r\u0103 m\u0103car s\u0103 o observe. Nici Leti\u0163ia \u015fi nici Bogdana nu au o camer\u0103 a lor, un spa\u0163iu care s\u0103 le reprezinte personalitatea. De c\u00e2nd se \u015ftie, Leti\u0163ia a \u00eemp\u0103r\u0163it camera cu alte persoane, iar Bogdana crescuse parc\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 cas\u0103 \u015fi nu \u00een\u0103untrul ei. Cele dou\u0103 personaje simt nevoia unei \u201ecamere separate\u201d, \u00een\u0163eleas\u0103, ca la Virginia Woolf, drept un loc \u00een care s\u0103 ai intimitate, \u00een care po\u0163i citi, \u00een care te po\u0163i mi\u015fca \u00een voie, po\u0163i crea etc. Casa p\u0103rinteasc\u0103 veche, ardeleneasc\u0103, av\u00e2nd o poart\u0103 grea de stejar, cu miros de du\u015fumea sp\u0103lat\u0103 cu le\u015fie, cu draperii ro\u015fii \u015fi l\u0103zi mari de lemn \u201e\u00eencinse \u00een f\u00e2\u015fii de fier \u00eenflorat\u201d, \u00eei r\u0103m\u00e2ne Bogdanei \u00een minte mai clar \u00eentip\u0103rit\u0103 dec\u00e2t casa cea nou\u0103, construit\u0103 de p\u0103rin\u0163i pe locul celeilalte, pentru a alunga \u201emirosul de oameni s\u0103raci\u201d. Casa p\u0103rinteasc\u0103 nu este locul poznelor \u015ftreng\u0103re\u015fti ca la Ion Creang\u0103, nu este centrul universului, guvernat de p\u0103rin\u0163i iubitori \u015fi grijulii fa\u0163\u0103 de copiii lor, ci o locuin\u0163\u0103 str\u0103in\u0103. Crescut\u0103 mai mult de Li\u0163a, o rud\u0103 \u00eendep\u0103rtat\u0103 care locuie\u015fte un timp cu familia Bodganei \u015fi \u00eei ajut\u0103 cu treburile casei, fata se apropie mai mult de aceast\u0103 slujnic\u0103, dec\u00e2t de mama sa. Portretul Li\u0163ei nu este bine conturat, dar \u00eent\u00e2lnim acela\u015fi personaj \u015fi \u00een nuvelele Ioanei Postelnicu, publicate \u00een perioada interbelic\u0103 \u00een diferite reviste, revizuite \u015fi adunate \u00een volum mai t\u00e2rziu, \u00een 1986. \u00cen nuvela de debut, Drame mici, tip\u0103rit\u0103 pentru prima oar\u0103 \u00een revista \u201eVia\u0163a rom\u00e2neasc\u0103\u201d, num\u0103rul 2 din 1940, eroina, o feti\u0163\u0103 \u00een care o putem reg\u0103si pe autoarea \u00eens\u0103\u015fi, este ajutat\u0103 s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 \u015focul psihologic al mut\u0103rii de la sat la ora\u015f de Li\u0163a, fata din cas\u0103. \u00cen Bogdana, Li\u0163a are acela\u015fi rol – de sprijin afectiv al copilei uitat\u0103 de toat\u0103 lumea. Bogdana, asemeni lui Mika-L\u00e9, \u201ef\u0103ptura p\u0103durea\u0163\u0103\u201d a Hortensiei Papadat-Bengescu din Concert din muzic\u0103 de Bach, \u00ee\u015fi petrece copil\u0103ria prin magaziile din spatele cur\u0163ii, prin poduri, prin ungherele ferite ale casei, c\u0103ut\u00e2nd parc\u0103 s\u0103 evite orice contact cu ceilal\u0163i. Singularitatea \u015fi singur\u0103tatea ei sunt cu at\u00e2t mai mari, cu c\u00e2t este comparat\u0103 mereu cu sora sa, Elena, preferata p\u0103rin\u0163ilor, o fiin\u0163\u0103 frumoas\u0103, \u201ecu p\u0103rul negru \u015fi bogat, cu pieli\u0163a alb\u0103 ca laptele\u201d. Spre deosebire de Elena, Bogdana \u201ecrescuse usc\u0103\u0163iv\u0103\u201d, palid\u0103, avea p\u0103rul ro\u015fcat, \u201eve\u015fnic l\u0103\u0163os\u201d \u015fi umeri str\u00e2m\u0163i, pe care nicio rochie nu st\u0103tea cum trebuie: \u201eBogdana crescuse al\u0103turi de cas\u0103, mic\u0103, firav\u0103, strecur\u00e2ndu-se printre fiin\u0163e, a\u015fa ca aerul, f\u0103r\u0103 s-o sim\u0163i. Plant\u0103 ce r\u0103sare \u015fi se men\u0163ine \u00eentr-o scorbur\u0103 \u00eentunecoas\u0103, hr\u0103nindu-se din te miri ce raze de soare strecurate zg\u00e2rcit p\u00e2n\u0103 la putregaiul \u00een care erau \u00eenfipte r\u0103d\u0103cinile. Umbra m\u0103rea\u0163\u0103 a Elenei \u2013 \u201emerge ca un steag\u201d, spunea tat\u0103l lor \u2013 o cople\u015fea\u201d. \u00cen episoadele despre copil\u0103rie, \u201ecorpul eroinei e v\u0103zut ca semi-absen\u0163\u0103, ca accident, ca semn al ne\u00eemplinirii; \u00een el natura feminit\u0103\u0163ii nu \u015fi-a actualizat pe deplin poten\u0163ialit\u0103\u0163ile\u201d. Pentru to\u0163i ceilal\u0163i, \u00een afar\u0103 de Li\u0163a, Bogdana este \u201eca o hain\u0103 pe care ai f\u0103cut-o \u015fi care nu-\u0163i st\u0103 bine. O a\u015fezi \u00een dulap \u015fi nu te mai ui\u0163i la ea\u201d. De aceea, mama o bruscheaz\u0103 uneori, iar Elena o trateaz\u0103 cu superioritate, ca \u015fi cum ar fi surori vitrege. Nimeni nu b\u0103nuie\u015fte c\u0103 aceast\u0103 Cenu\u015f\u0103reas\u0103 a familiei va deveni \u201edup\u0103 ce fiin\u0163a-i va fi trecut prin laboratorul pubert\u0103\u0163ii\u201d o femeie frumoas\u0103, transform\u00e2ndu-se din r\u0103\u0163u\u015fca cea ur\u00e2t\u0103 \u00eentr-o leb\u0103d\u0103 gra\u0163ioas\u0103. Va fi \u00eens\u0103 prea t\u00e2rziu pentru ea, pentru c\u0103 nu va reu\u015fi niciodat\u0103 s\u0103 se bucure de trupul ei, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd prizoniera propriului corp. Tratat\u0103 ca un obiect \u015fi neglijat\u0103 de familie, Bogdana nu poate s\u0103 aib\u0103 despre sine o imagine bun\u0103. Se ur\u0103\u015fte pentru c\u0103 nu este capabil\u0103 s\u0103 c\u00e2nte la pian ca sora sa, nu se uit\u0103 niciodat\u0103 \u00een oglind\u0103 s\u0103 vad\u0103 cum arat\u0103, mul\u0163umindu-se cu observa\u0163iile auzite de la ceilal\u0163i: \u201eC\u00e2nd se v\u0103zu \u00een rochia verde, nu se recunoscu. De altfel, ea nu se uita niciodat\u0103 \u00een oglind\u0103. Aproape nu \u015ftia cum arat\u0103. Auzise de la al\u0163ii c\u0103 era ur\u00e2t\u0103, c\u0103 pielea \u00eei st\u0103tea \u00eentins\u0103 pe oase, ca un pergament\u201d. Obi\u015fnuit\u0103 s\u0103 nu i se dea aten\u0163ie, Bogdana se ascunde prin poduri \u015fi pe sub paturi, ascult\u00e2nd de acolo respira\u0163ia casei \u015fi trosnetul mobilelor. De\u015fi \u00eentunericul o sperie, Bogdana caut\u0103 aceast\u0103 senza\u0163ie, pentru c\u0103 echivaleaz\u0103 cu un joc, cu o evadare din realitate: \u201eTrecea \u00eens\u0103 \u00een dormitorul mamei \u015fi se v\u00e2ra sub pat, de\u015fi \u015ftia c\u0103 acolo, \u00een \u00eentunericul de sub cuvertura tras\u0103 jos, o va apuca spaima, va auzi cum to\u0163i se preg\u0103tesc s\u0103 doarm\u0103, \u201es\u0103 moar\u0103\u201d, cum numea ea evadarea din realitate. Tocmai spaima asta o c\u0103uta\u201d. <\/p>\n


\nEmil NICULESCU<\/strong>
\n\"\"

EROUL LOCOTENENT ALEXANDRU BAICULESCU,
\nUN POET R\u00c2MICEAN C\u0102ZUT PE FRONTUL DE EST<\/strong><\/p>\n

\u201eVisuri \u00een vuietul vremii\u201d<\/strong><\/p>\n

\t\u00centre cei 71 585 militari rom\u00e2ni, pe care arhivele \u00eei consemneaz\u0103 \u201emor\u0163i\u201d pe Frontul din Est, se num\u0103r\u0103 \u015fi locotenentul Alexandru Baiculescu, unul dintre cei ce, a\u015fa cum consemna ziarul \u201eEcoul Crimeii\u201d, din 6 iunie 1943, au probat c\u0103: \u00cen lupt\u0103 osta\u015ful \u015fi comandantul au trecut prin acelea\u015fi greut\u0103\u0163i, prin acelea\u015fi suferin\u0163e, \u00eenot\u00e2nd prin n\u0103molul drumurilor r\u0103s\u0103ritene desfundate. Ei au \u00eenfruntat cot la cot gloan\u0163ele du\u015fmane, duc\u00e2nd tot mai departe faima rom\u00e2nului. \u015ei tot a\u015fa, dup\u0103 cum \u00een lupt\u0103 au fost al\u0103turi, soldatul \u015fi comandantul s-au \u00eenfr\u0103\u0163it \u015fi \u00een moarte1.
\nAlexandru Baiculescu s-a n\u0103scut la 29 septembrie 1913, \u00een satul Rubla, din fosta comun\u0103 B\u0103l\u0163a\u0163i (azi, Valea R\u00e2mnicului), fostul jude\u0163 R\u00e2mnicu-S\u0103rat (azi, Buz\u0103u), \u00een familia \u00eenv\u0103\u0163\u0103torului Pavel Baiculescu. Ca \u015fi fratele sau mai mare, George Baiculescu (1900-1972), bibliograf \u015fi istoric literar, a urmat clasele primare \u00een comuna natal\u0103 \u015fi cursurile secundare la Liceul \u201eFerdinand\u201d din R\u00e2mnicu-S\u0103rat, al c\u0103rui t\u00e2n\u0103r director era poetul \u015fi istoricul literar Stelian Cucu (1904-1985), el \u00eensu\u015fi fost elev al aceleia\u015fi liceu, autor, p\u00e2n\u0103 atunci, al plachetelor, tip\u0103rite, tot la R\u00e2mnicu S\u0103rat, \u201eP\u0103s\u0103ri \u00een amurg\u201d \u015fi \u201eNop\u0163i provinciale\u201d2.
\n Dup\u0103 istoricul literar I.E. Torou\u0163iu, \u00een conferin\u0163a rostit\u0103 la radio, la 15 decembrie 1943, a fost un elev eminent, fiind \u00eentotdeauna premiant, \u00een ultimul an (1931, n.m.) chiar \u00eent\u00e2iul pe \u0163ar\u0103. \u00centre 1932-1935, urmeaz\u0103 cursurile Facult\u0103\u0163ii de Litere din Bucure\u015fti, pe care, surprinz\u0103tor, o abandoneaz\u0103 pentru \u015ecoala de ofi\u0163eri de infanterie de la Sibiu, absolvit\u0103 \u00een 1938; sublocotenent, este repartizat la o unitate militar\u0103 de la Bra\u015fov. Decizia, hot\u0103r\u00e2toare pentru destinul s\u0103u \u015fi soarta versurilor sale (\u00een posteritate), probabil, \u00een afar\u0103 de situa\u0163ia material\u0103 a mezinului familiei, s-a datorat unui alt frate, pomenit \u00eentr-o not\u0103 bibliografic\u0103 la antologia \u201ePe scuturi de aur\u201d (Buz\u0103u, 1969), unde se consemna: Fra\u0163i: Generalul N. Baiculescu \u015fi George Baiculescu, fost Director \u00een Biblioteca Academiei Rom\u00e2ne, azi consultant \u015ftiin\u0163ific \u00een aceea\u015fi institu\u0163ie. \u015ei mai straniu pare abandonul studiilor universitare \u00een perspectiva faptului c\u0103, la acel timp, George Baiculescu era membru al masoneriei na\u0163ionale, institu\u0163ie ce avea \u00een componen\u0163\u0103, chiar la v\u00e2rf, oameni politici, scriitori \u2013 Sadoveanu era Mare Venerabil \u2013 dar \u015fi oameni din finan\u0163e \u015fi industrie, care ar fi putut, la rigoare, s\u0103-\u015fi dea obolul pentru cel care, \u00eenainte de cariera armelor, era atras de literatur\u0103, de publicistic\u0103, de cultur\u0103.
\n\tDebutul se \u00eenregistreaz\u0103, cu proz\u0103, \u00een \u201eLuceaf\u0103rul\u201d, organ cultural \u015fi folcloristic al \u201eLigii culturale\u201d, R\u00e2mnicu S\u0103rat, 19293, deci la v\u00e2rsta de \u015faisprezece ani, iar \u00een 1934 fonda, \u00eempreun\u0103 cu Traian Stoica, un \u201cCaiet\u201d de literatur\u0103 \u015fi art\u0103, ai c\u0103rui colaboratori se vor afirma, \u00een timp, \u015fi \u00een c\u00e2mpul literelor.
\n\tVia\u0163a de militar, cu rigorile ei, nu i-a permis o dezvoltare a pasiunii literare pe m\u0103sura aspira\u0163iilor adolescentine \u015fi studen\u0163e\u015fti; \u00een cei doi ani, \u00een garnizoana la Bra\u015fov, nu prea particip\u0103 la via\u0163a cultural\u0103 a ora\u015fului, de\u015fi acolo se aflau t\u00e2n\u0103rul critic Octavian \u015eulu\u0163iu, mai maturul poet Gherghinescu Vania \u015fi al\u0163ii, a\u015fa cum rezult\u0103 dintr-o epistol\u0103 a proasp\u0103tului ofi\u0163er, reprodus\u0103 de V. Spiridonic\u0103, \u00een evocarea \u201eTot despre Alexandru Baiculescu\u201d, inclus\u0103 \u00een antologia Scriitori c\u0103zu\u0163i pe front4.
\nUn scurt curriculum al poetului revela o oarecare stagnare a apetitului creator, din motive profesionale: Am redactat la R. S\u0103rat CAET, \u00eempreun\u0103 cu Traian Stoica, am reu\u015fit s\u0103 public la multe reviste, dar \u00eenc\u0103 odat\u0103, aceast\u0103 meserie m-a robit prea mult pentru a avea o c\u00e2t de mic\u0103 libertate de ac\u0163iune. Totu\u015fi, \u00een perioada bra\u015fovean\u0103, nu va dezerta cu totul din serviciul muzelor, public\u00e2nd, la R\u00e2mnicu S\u0103rat, singura plachet\u0103 care ne-a r\u0103mas de la el, \u201eCalea Lactee\u201d (1939), bine primit\u0103 de presa literar\u0103 a vremii (prozatorul \u015fi criticul Mircea Chirnoag\u0103 saluta acest debut editorial, \u00een \u201eUniversul literar\u201d). Din aceea\u015fi surs\u0103 afl\u0103m c\u0103 poetul urma s\u0103 participe, la 23 martie 1942, la o \u015fez\u0103toare literar\u0103 bra\u015fovean\u0103, ce \u00eel avea ca invitat pe prozatorul Victor Papilian. Dar \u201etimpul nu a mai avut r\u0103bdare\u201d, locotenentul a plecat cu unitatea sa pe front.
\n\tMomentul final al existen\u0163ei sale a f\u0103cut s\u0103 aib\u0103 drept martor pe acela\u015fi Mircea Chirnoag\u0103, care va scrie \u00een \u201eTribuna\u201d (Bra\u015fov, 25 octombrie, 1943) un necrolog; camarazii de front \u015fi-l amintesc pe t\u00e2n\u0103rul critic, \u00eentors din campania din Est ca invalid de r\u0103zboi – desigur cu dragostea aceea fierbinte care cimenteaz\u0103 sufletele \u00een severa onoare a militarului \u015fi-n dulcea prietenie de arme. Acesta noteaz\u0103 c\u0103 se aflau, undeva pe malul M\u0103rii de Azov, \u015fi luna atingea apele sc\u0103zute ale acelui golf de pe malul c\u0103ruia contemplam prietene\u015fte peisajele dinafara \u015fi dinl\u0103untrul nostru. Chipul negricios al t\u00e2n\u0103rului meu tovar\u0103\u015f de singur\u0103tate era animat, de pasiunea nobil\u0103 a poeziilor pe care \u015fi le redacta. La 1000 de kilometri de Bra\u015fov, atmosfera era una de b\u0103rb\u0103\u0163ie izolat\u0103, de p\u0103r\u0103sire. Dup\u0103 un atac al sovieticilor, vestea dispari\u0163iei poetului \u015fi militarului \u00eei este dat\u0103 lui Mircea Chirnoag\u0103 de un plutonier: mi-a povestit moartea lui Baiculescu, rupt de un proiectil de brandt.
\n\tCamaradul de pan\u0103 \u015fi de arme \u00ee\u015fi asuma atunci, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie cum vor ie\u015fi el \u015fi \u0163ara din acest r\u0103zboi, o misiune care, datorit\u0103 atmosferei politice de dup\u0103 23 august 1944, nu a mai putut fi \u00eendeplinit\u0103: voi da o culegere antologic\u0103 a versurilor lui. Nu prietene\u015fte, nu din complezen\u0163\u0103 afirm c\u0103 Baiculescu Alexandru a avut talent, ci din convingere critic\u0103, cu care nu-s \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 m\u0103 joc. Poezia lui este suav\u0103, este tinereasc\u0103, nu are consisten\u0163a st\u0103rilor de suflet dense, dar are vigoare \u015fi o splendid\u0103 \u00een\u0103l\u0163are a entuziasmului (criticul a murit \u00een 1948).
\nO prim\u0103 utilizare postum\u0103 a ofi\u0163erului a fost f\u0103cut\u0103 de c\u0103tre propagand\u0103, care, \u00een afar\u0103 de presa specializat\u0103, a apelat \u015fi la aceea \u201ecivil\u0103\u201d. Este cazul revistei \u201eConvorbiri literare\u201d care, \u00een num\u0103rul 11-12, noiembrie-decembrie 1943, a g\u0103zduit scrisoarea trimis\u0103 de Alexandru Baiculescu tat\u0103lui s\u0103u, din care se cita: cu stricte\u0163e, cu credin\u0163\u0103 \u015fi cu entuziasm am jurat s\u0103 nu dau niciodat\u0103 \u00eenapoi. Am pornit to\u0163i cu o n\u0103dejde plin\u0103 de lumin\u0103, cu o voie bun\u0103 \u015fi cu un entuziasm f\u0103r\u0103 margini a\u015fa c\u0103 trebuie s\u0103 \u00eenvingem, mai ales c\u0103 suntem pu\u015fi sub comanda Marelui nostru General. Suntem prea uni\u0163i acum, prea cimenta\u0163i suflete\u015fte, ca s\u0103 putem fi \u00eenvin\u015fi5.
\nDup\u0103 b\u0103t\u0103lia Stalingradului, \u015fi, mai apoi, cea de la Kerci, opinia public\u0103 era at\u00e2t de contrariat\u0103, \u00eenc\u00e2t, \u00een 1943, c\u00e2nd apare cel de-al doilea volum antologic \u201ePe drumurile biruin\u0163ei. Versuri patriotice\u201d, cenzura las\u0103 s\u0103 treac\u0103 \u015fi versuri care erau anterioare marii \u00eenfr\u00e2ngeri, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu acelea semnate cu ini\u0163ialele A.G.D.: A venit Cr\u0103ciunul \u015fi la Don.\/ Brandurile \u0163ip\u0103 bucuria,\/ A \u2018nm\u0103rmurit pe-un v\u00e2rf de deal Ion,\/ Cu ochii \u00eendrepta\u0163i spre Rom\u00e2nia.\/ Trei Crai \u00ee\u015fi poart\u0103 pa\u015fii spre apus\u2026\/ Andrei Potcoav\u0103 spune un colind:\/ A fost c\u00e2ndva\u2026 Dar basmele s\u2019au dus\u2026\/ Rachetele tot mai avar s\u2019aprind\u2026\/ \u015ei craii str\u0103b\u0103tur\u0103 multe \u0163\u0103ri\u2026\/ Da\u0163i foc, r\u0103cne\u015fte d\u00e2rz sergentul Bran.\/ Obuzele se-ncaier\u0103 \u00een z\u0103ri\/ \u015ei mai cedeaz\u0103 \u00eenc\u2019un sat Ivan\u2026( \u015ei se\u2019chinar\u0103 Craii lui Iisus\u20266.
\n\tO prim\u0103 \u00eencercare de revalorificare a scriselor locotenentului erou i se datoreaz\u0103 lui I.E. Torou\u0163iu, sprijinit de George Baiculescu, tot \u00een revista \u201eConvorbiri literare\u201d, \u00een num\u0103rul amintit, prin evocarea \u201eO figur\u0103 de balad\u0103: Alex. Baiculescu\u201d. \u00cen primul semestru al anului 1944, Teodor Al. Munteanu tip\u0103re\u015fte, \u00een colec\u0163ia \u201eLuceaf\u0103rul\u201d a Editurii \u201eDacia Traian\u0103\u201d, un volum consistent (344 p.), cuprinz\u00e2nd comentarii \u015fi evoc\u0103ri asupra a dou\u0103zeci de tineri litera\u0163i, pieri\u0163i cu arma \u00een m\u00e2n\u0103 pentru desc\u0103tu\u015farea Basarabiei \u015fi Bucovinei: Constantin Alm\u0103jan, Alexandru Baiculescu, Dan Alex. Boureanu, Ion Chiriuc, Gheorghe Coatu, Ioan V. Istr\u0103tescu, Sergiu Ludescu (Mircea Triung), Nicolae Mur\u0103ra\u015fu, Florin Niculescu, Dumitru Olariu, Dem. P\u0103s\u0103rescu, Alexandru Pogonat, Leonida C. Pop, Stoian, Gh. Tudor, Ion Turcan, George Vaida, George Vasilescu, Constantin \u015etefan Voiculescu \u015fi Emanuel Voinescu – Vornicul Boldur). Urma ca, \u00een volumul doi, s\u0103 fi fost inclu\u015fi \u015fi Emil Gulian (1907-1942), autor al volumului de versuri \u201eDuh de basm\u201d (1935) \u015fi al remarcabilei traduceri \u201ePoemele lui Edgar Poe\u201d (1937) sau Haig Acterian, adept al dreptei politice, trimis s\u0103 moar\u0103 \u00een cadrul batalioanelor de pedeaps\u0103, undeva prin stepa Kubanului (1943). Din c\u00e2te avem de \u015ftire, singurul, dintre cei pomeni\u0163i de Teodor Al. Munteanu, care s-a bucurat de o edi\u0163ie postum\u0103, a fost Segiu Ludescu, prin diligen\u0163ele scriitorului \u015etefan Popescu, fost secretar al lui Lucre\u0163iu P\u0103tr\u0103\u015fcanu, fost de\u0163inut politic, reabilitat, \u00een deceniul \u015fapte al veacului trecut.<\/p>\n

Publicistul \u015fi poetul<\/strong><\/p>\n

\tDespre ceea ce putea deveni Alexandru Baiculescu, dac\u0103 moartea nu l-ar fi secerat la 29 de ani, dau o anume m\u0103sur\u0103 colabor\u0103rile sale la presa r\u00e2mnicean\u0103 interbelic\u0103.
\n\tDin 1934 \u00eencepe s\u0103 scrie \u00een \u201cInformatorul\u201d (1930, cu intermiten\u0163e, 1948), unde semneaz\u0103 eseuri \u015fi recenzii, \u00eentre care, la 2 noiembrie 1932, \u201eS\u0103rb\u0103torirea lui Cincinat Pavelescu\u201d (la a 60-a aniversare a poetului \u015fi epigramistului). \u00cen \u201eGlas t\u00e2n\u0103r\u201d (1932-1942), revist\u0103 literar-\u015ftiin\u0163ific\u0103 editat\u0103 de organiza\u0163ia str\u0103jereasc\u0103 a urbei, sub conducerea poetului \u015fi eseistului Stelian Cucu, public\u0103 articole \u015fi recenzii, \u00eentre care \u201eR\u00e2mnicul \u015fi scriitorii no\u015ftri\u201d (15 noiembrie 1932), o trecere \u00een revist\u0103 a oaspe\u0163ilor lui Al. Vlahu\u0163\u0103, \u00een casa de la Dragosloveni; tot aici \u00ee\u015fi exerseaz\u0103 vocea liric\u0103, al\u0103turi de poe\u0163i din genera\u0163ia sa, \u00eentre care: Vlaicu B\u00e2rna, Ovidiu Constantinescu \u015fi redutabilul traduc\u0103tor din latin\u0103, profesor la liceul \u201eFerdinand\u201d, Dumitru Cr\u0103ciun. La \u201eFoia R\u00e2mnicului\u201d (1930-1933), condus\u0103 de Octavian Mo\u015fescu, poet, epigramist, memorialist \u015fi colec\u0163ionar de art\u0103, scrie un articol bilan\u0163ier, \u201ePovestea unui ziar: Foaia R\u00e2mnicului\u201d, \u00een chiar ultimul num\u0103r al periodicului (25 august 1933).
\n\tPasiunea pentru publicistica literar\u0103 \u00eel motiveaz\u0103, pe c\u00e2nd era student \u00een anul doi, s\u0103 redacteze, \u00eempreun\u0103 cu Traian Stoica, \u00een R\u00e2mnicu S\u0103rat, un \u201eCaiet de Literatur\u0103 \u015fi Art\u0103\u201d (lunar), din care au ap\u0103rut dou\u0103 numere, \u00een vara anului 1934. Calitatea colaboratorilor este deosebit\u0103, evident\u0103, \u00een eseurile \u201eElogiul cotidianului\u201d de Petru Manoliu, \u201eFalimentul poeziei de azi\u201d de Eugen Jebeleanu, medalioanele lui Traian Stoica (\u201eSerghei Esenin\u201d) \u015fi Stelian Cucu (\u201eCultura rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi satul\u201d) precum \u015fi versurile semnate de: Alexandru Baiculescu, Vlaicu B\u00e2rna, Virgil Gheorghiu, Radu Gyr, Teodor Scarlat etc. A mai semnat articole \u00een \u201eEcoul\u201d (1931-1935), \u00eentre care unul dedicat gestului de pioas\u0103 memorie al cons\u0103tenilor poetului \u2013 \u201eInaugurarea monumentului eroilor din B\u0103l\u0163a\u0163i\u201d (14 iulie 1937).
\n \u201eGazeta liber\u0103\u201d (R\u00e2mnicu S\u0103rat, 1933-1944), mai t\u00e2rziu, prin peni\u0163a lui Nicu Filonti, va anun\u0163a decesul poetului de pe Frontul de Est: \u201eUn erou r\u00e2mnicean \u2013 locot. Alexandru Baiculescu \u201c (25 aprilie 1943).
\nRecuperarea unor versuri inedite ale poetului c\u0103zut l\u00e2ng\u0103 Marea de Azov a fost cu totul sporadic\u0103. I.E.Torou\u0163iu, al\u0103turi de evocarea din \u201eConvorbiri literare\u201d, adaug\u0103 un num\u0103r de poeme inedite, furnizate de bibliograful \u015fi istoricul literar George Baiculescu; cinci poeme ce nu v\u0103zuser\u0103 lumina tiparului sunt incluse \u00een antologia \u201ePe scuturi de aur\u201d, ap\u0103rut\u0103 sub \u00eengrijirea poetului Florin Muscalu, \u00eentr-un moment de destindere ideologic\u0103, dup\u0103 invadarea Cehoslovaciei de c\u0103tre ru\u015fi. \u00centre acestea, \u015fi poemul \u201eStan\u0163e de toamn\u0103\u201d, marcat de un premonitor sentiment al sf\u00e2r\u015fitului: Se scurg spre ziu\u0103 nev\u0103zute ape \/ Purt\u00e2nd delirul undelor umflate \/ Mun\u0163ii, hamali de paz\u0103, stau aproape \/ Cu tot bagajul norilor \u00een spate. \/\/ Calea \u00eentoarcerii dup\u0103 exod de leat \/ Copoii prin aer o-nsenmas\u0103 cu cenu\u015fe ; \/ Cu frunzele pe lac, ar\u0103miu macat, \/ Fuga valurilor moale ca un plu\u015f e. \/\/ Te vrea p\u0103m\u00e2ntul umed ca o clis\u0103 \/ \u015ei-\u0163i ia la fiecare pas tipar, \/ Sim\u0163i sub cupola cerului \u00eenchis\u0103 \/ Pe urme toamna, nev\u0103zut ogar. \/\/ E peste tot o-amenin\u0163are mut\u0103 \/ F\u0103r\u0103 de pl\u00e2ns, f\u0103r\u0103 destins regret; \/ S\u0103lcii pletoase p\u0103m\u00e2ntul s\u0103rut\u0103 \/ Trase-n ad\u00e2nc de terestrul magnet7.
\nAceast\u0103 viziune, mai despodobit\u0103, auster\u0103, o afl\u0103m \u00een poemul ce d\u0103 titlul volumului de debut, \u201eCalea Lactee\u201d, \u015fi care este dedicat lui Traian Stoica: Amurgul, faur de-ar\u0103mite s\u0103bii \/ \u00centoarce joc de soare-n pomi; rozet\u0103, \/ Trage pe plus seral nori de cor\u0103bii \/ Plat arc voltaic, fosfor pe palet\u0103. \/\/ Aeriene care lin descarc\u0103 \/ Vraf de-ntuneric, pl\u00e2ns de bocitoare, \/ Aria cercului, smolita barc\u0103, \/ Leag\u0103n\u0103 bobi stelari, spart glob de sare. \/\/ (\u2026) Calea Lactee, basm \u015fi elixir \/ Ascunde g\u00e2ndul sorocit s\u0103 moar\u0103 \/ \u015ei nu-i f\u0103r\u0103 z\u0103pad\u0103-n moarte, bir, \/ C\u00e2nd lung coco\u015ful c\u00e2nt\u0103-a treia oar\u0103; se observ\u0103 influen\u0163a poeziei lui Ion Barbu, \u00eentre ermetizan\u0163ii epocii num\u0103r\u00e2ndu-se \u015fi Eugen Jebeleanu, Dan Botta, Simion Stolnicu etc.
\n\u00cen aceea\u015fi gam\u0103, de reculeas\u0103 \u00eemp\u0103care cu destinul, se deruleaz\u0103 \u015fi \u201eDrumul din urm\u0103\u201d: C\u00e2nd sun\u0103 ploaia tobele-n p\u0103duri \/ \u015ei sate vechi se n\u0103ruie \u00een ceat\u0103, \/ Simt banul mor\u0163ii-n palme cum \u00eenghea\u0163\u0103, \/ Vinul meu ro\u015fu-n albe-ncheieturi. \/\/ Tu, fat\u0103, care n-ai iubit odat\u0103, \/ Tot mai ad\u00e2nc m\u0103 pierd, tot mai ad\u00e2nc, \/ Fl\u0103m\u00e2nd cu ochii n-am s\u0103 mai m\u0103n\u00e2nc !\u2026\/ O bra\u0163ul t\u0103u, cais\u0103 rourat\u0103\u2026\/\/ H\u0103\u0163i\u015f de lini\u015fti mari m-a-ncercuit,\u2026\/ Alb, glasul t\u0103u de-argint nu m\u0103 mai strig\u0103\u2026\/ Suie somn ud de ierburi \u015fi ferig\u0103 \/ Pe trupul meu de zid p\u0103r\u0103ginit. \/\/ Acum mi-ndrept pe nesf\u00e2r\u015fitul drum \/ P\u00e2r\u00e2ul meu de vise spre acas\u0103, \/ S\u0103 dorm albastrul somn aerian \/ Culcat pe trena toamnelor de fum. Seduc\u0163ia exercitat\u0103 de Serghei Esenin asupra poeziei tinere rom\u00e2ne\u015fti din deceniile trei \u015fi patru, decelabil\u0103 \u015fi prin traducerile de excep\u0163ie ale unor C. D. Buzdugan, Zaharia Stancu \u015fi George Lesnea, este vizibil\u0103 \u015fi benefic\u0103, fiind o bun\u0103 conduc\u0103toare a exuberan\u0163elor v\u00e2rstei \u015fi unui frust sentiment al naturii: Ehei, c\u00e2nd sun\u0103 foala v\u00e2ntoaselor pe cer, \/ Cum se desface luna \u015fi-\u015fi tremur\u0103 v\u0103paie ! \/ Sar a\u015fchii mici de stele \u015fi lun\u0103 ca de ploaie \/ C\u0103delni\u0163\u00e2nd cu basme \u015fi svon de leroi-ler. \/\/ Auzi? Izbind \u00een tunet ca-n minge cu piciorul, \/ Cu mari bocanci de noapte venind la fier\u0103rie, \/ \u00cen jurul lunii-un palo\u015f c\u0103le\u015fte S\u00e2nt Ilie, \/ S\u0103 depene lumina, cum firul lung, fuiorul (\u201eNoaptea mea\u201d); un \u201eimaginism\u201d \u00een care se simte pecetea personal\u0103, la o bun\u0103 distan\u0163\u0103 de pasti\u015f\u0103. Tot drept un \u201etr\u0103irist\u201d, varianta autohton\u0103 a existen\u0163ialismului, cheltuitor apare \u00een alte versuri: Hei, ani de nestemat\u0103 crescu\u0163i cu fruntea-n nouri, \/ La care por\u0163i oprir\u0103\u0163i cale\u015ftile de spum\u0103 ? \/ Ce s\u0103-\u0163i mai dau ofrand\u0103 din paji\u015ftea postum\u0103, \/ C\u00e2t moartea urc\u0103 negre surdine pe ecouri ? (\u201e\u00cen c\u0103utarea orei noastre\u201d). Un jilav forestier d\u0103 senza\u0163ia biologicului efemer, compatibil a se reintegra \u00een marele circuit al naturii \/ elementelor: Sunt adormit de seva ce curge prin p\u0103duri\u2026\/ Inima doare-n pieptul \u00een care nici un geam n-a\/ Rotit r\u0103sfr\u00e2ngeri, ro\u015fii, din stinsele p\u0103duri\u2026\/ Pe trupul meu \u00een care se cuib\u0103rise toamna (\u201eRisipire\u201d ).
\n G.C\u0103linescu, \u00een monumentala \u201eIstorie\u2026\u201d (1941), g\u0103se\u015fte \u201ede re\u0163inut\u201d dou\u0103 strofe din Alexandru Baiculescu: Toamna suntem to\u0163i imateriali\u2026\/ Avem \u00een noi ceva fumeg\u00e2nd, ca un duh, \/ Cu fiecare clip\u0103 \u00een risipire, \u00een v\u0103zduh\/ Autumnali \/\/ Ne aplec\u0103m to\u0163i l\u00e2ng\u0103 p\u0103m\u00e2nt \/ L\u00e2ng\u0103 n\u0103dejdile noastre, inel\u2026\/ Toamna orice om e sf\u00e2nt \/ \u00cen sih\u0103stria din el8; ad\u0103ug\u0103m o strof\u0103 pe care criticul n-a selectat-o, pentru valoarea ei premonitiv\u0103: L\u00e2ng\u0103 amurg, l\u00e2ng\u0103 diminea\u0163\u0103, \/ Suntem bolnavi de singur\u0103tate, de v\u00e2nt\u2026\/ Ne-a risipit cineva bulg\u0103ri pe via\u0163\u0103 \/ \u015ei-n gur\u0103 p\u0103m\u00e2nt (\u201eRisipire\u201d).
\nO imagine panoramic\u0103 a imperiului ro\u015fu, acolo unde \u00eei va fi sortit s\u0103 lupte \u015fi s\u0103 moar\u0103, o afl\u0103m \u00een poezia \u201eRusia\u201d: V\u00e2ntul plimb\u0103 aripi de smeu \/ peste Rusia\u2026Noaptea e dram\u0103 \/ Pe scena de argint coclit a stepei. \/ Nu sim\u0163i\u0163i r\u0103zboiul \u00een aer, \/ \u015ei s\u0103lbatecul care url\u0103 \/ \u00cen aceast\u0103 bezn\u0103 a vorbei: Rusia? Alte versuri, dedicate lui Vlaicu B\u00e2rna, se aliniaz\u0103 celor c\u00e2teva epitafuri pe care poetul avusese precau\u0163ia s\u0103 \u015fi le redacteze: \u00cenc\u0103 pu\u0163in \u015fi va veni o zi \/ c\u00e2nd trist pe buze \u00eemi va \u00eenghe\u0163a ecoul\u2026\/ \u015ei-n lini\u015ftea deplin\u0103 voi sim\u0163i \/ Cum intr\u0103-n mine, uria\u015f, tabloul (\u201e\u00centoarcere\u201d).
\n La cea de a 70\u2013a comemorare a poetului, publicistului \u015fi militarului c\u0103zut la datorie, este fiesc s\u0103 ne reamintim pe cel care avea \u201edatele\u201d unei notabile deveniri scriitorice\u015fti, dac\u0103 nu intra sub inciden\u0163a unei vitrege \u015fi selective istorii na\u0163ionale, pentru care, arareori, literatura a constituit vreo prioritate. <\/p>\n

Note:
\n1.\tAlexandru Du\u0163u \u015fi Florica Dobre, Eroi rom\u00e2ni pe frontul de r\u0103s\u0103rit. 1941-1944,Vol. 1, Editura \u201eEminescu\u201d, 1995, p.10.
\n2.\tXenia Hogea, Personalia. Dic\u0163ionar bibliografic, Editura \u201eEx Ponto\u201d, 2000, p.70-71.
\n3.\tAlex. Oproescu, Presa buzoian\u0103 \u015fi r\u00e2mnicean\u0103. Dic\u0163ionar bibliografic, Vol. 2, Buz\u0103u, 1997.
\n4.\tV. Spiridonic\u0103, Scriitori c\u0103zu\u0163i pe front, Vol. 1, Societatea Na\u0163ional\u0103 de Grafic\u0103 \u015fi Art\u0103 \u201eDacia Traian\u0103\u201d, 1944.
\n5.\tMioara Anton, Propagand\u0103 \u015fi r\u0103zboi. Campania din Est 1941-1944, Editura \u201eTritonic\u201d, 2007, p. 405.
\n6.\tA.G.D., Cr\u0103ciun la Don, \u00een: Pe drumurile biruin\u0163ei. Versuri patriotice, Bucure\u015fti, Editura \u201eLuceaf\u0103rul\u201d, 1943, p. 54.
\n7.\tPe scuturi de aur, antologie de Florin Muscalu, Buz\u0103u, 1969.
\n8.\tG. C\u0103linescu, Istoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, edi\u0163ia a 2-a, Editura \u201eMinerva\u201d 1988, p. 938.<\/em><\/p>\n


\nNeculai HILOHI<\/strong>
\n\"\"

SIMBOLISTICA MITULUI CRE\u015eTIN
\nLA BR\u00c2NCU\u015eI \u00ceN GENEZA AXIS MUNDI<\/strong><\/p>\n

\u00cen via\u0163a multor oameni, hazardul, jocul \u00eent\u00e2mpl\u0103rii f\u0103ure\u015fte destine, poate crea ori distruge imperii, aduce la lumin\u0103 comori de mult \u00eengropate, descoperiri uluitoare care pot revolu\u0163iona lumea \u015fi uimi prin banalitatea cu care au fost g\u0103site \u015fi redate spre folosul civiliza\u0163iei: roata \u015fi prin ea scripetele, electricitatea, zborul etc., etc.; curiozitatea uman\u0103 \u00een domeniul cunoa\u015fterii nu are limite, \u00eenceputul f\u0103c\u00e2ndu-se chiar sub interdic\u0163ia din Paradis cu primul m\u0103r mu\u015fcat… pentru care pedeapsa a fost cumplit\u0103: via\u0163a \u00een SACRIFICIU ! Br\u00e2ncu\u015fi, marele sculptor rom\u00e2n, \u201e\u0163\u0103ranul de la Dun\u0103re\u201d ori \u201eciobanul incult din Carpa\u0163i\u201d, cum a \u00eencercat s\u0103-l categoriseasc\u0103 un \u201eprieten-calomniator\u201d, Jean Cassou (Petre Pandrea-Br\u00e2ncu\u015fi, Amintiri \u015fi exegeze) s-a dovedit a fi un aristocrat al spiritului, str\u0103lucit novator \u00een art\u0103 la a o revolu\u0163iona, un enigmatic pentru lini\u015ftea lui \u015fi un \u201emut\u201d dezechilibrant pentru exege\u0163i. \u201eCread\u0103 cine ce vrea!\u201d. La toate interpel\u0103rile despre titlul ori simbolurile lucr\u0103rilor sale, Br\u00e2ncu\u015fi pare nehot\u0103r\u00e2t \u015fi dispus a le modifica nestatornic; \u00eentrebat de un arhitect (de fa\u0163\u0103 fiind comanditara ansamblului de la Tg-Jiu, Aretia T\u0103t\u0103r\u0103scu) despre t\u00e2lcul Coloanei f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit \u015fi cum s-ar cuveni s\u0103 fie numit\u0103, sculptorul r\u0103spunde: \u201eS\u0103-i spunem… scar\u0103 la cer\u201d, zicere care confirma din plin expresia filozofului rom\u00e2n Mircea Eliade care asemuie Coloana cu un deosebit de inspirat, AXIS MUNDI. Asocierea mea la armata comentatorilor la acest segment al operei br\u00e2ncu\u015fiene este \u015fi nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, dac\u0103 se are \u00een vedere c\u0103 sunt absolventul unei Academii de Art\u0103. Revela\u0163ia, c\u0103ci despre o revela\u0163ie cred c\u0103 poate fi vorba, o datorez uimirii la \u201ecitirea\u201d genialit\u0103\u0163ii lui Br\u00e2ncu\u015fi, dovedite \u00een g\u0103sirea unui at\u00e2t de concentrat simbol al sacrificiului uman prin crea\u0163ia lui Axis Mundi, cu valoare universal\u0103 \u015fi inspirat\u0103 din profunda lui ini\u0163iere \u015fi dragoste cre\u015ftin\u0103, zestre nepre\u0163uit\u0103 cu care a plecat de acas\u0103! Au trecut 44 de ani de la trecerea spre alte lumi a celui mai mare sculptor al timpurilor noastre, un adev\u0103rat cet\u0103\u0163ean al lumii. Numele lui Constantin Br\u00e2ncu\u015fi \u015fi-a c\u00e2\u015ftigat dreptul de a fi cunoscut \u015fi admirat pe toate meridianele. \u00centemeietorul sculpturii moderne, Constantin Br\u00e2ncu\u015fi n-a beneficiat \u00een via\u0163\u0103 de gloria \u015fi cinstirea la care ar fi avut dreptul, ca \u00een multe alte cazuri – celebre \u015fi ele – onorurile au revenit postum. Este uluitor s\u0103 consta\u0163i c\u00e2t de rapid au evoluat mijloacele de informare \u00een numai c\u00e2\u0163iva zeci de ani, dac\u0103 ne g\u00e2ndim cu c\u00e2t\u0103 u\u015furin\u0163\u0103, \u00een zilele noastre, traiectoria unei mingi rotunde ori oval\u0103, aruncat\u0103 \u00een mi\u015fcare brownian\u0103, umple eterul instantaneu cu numele \u201estarului\u201d, fie el Pele, Nadia, Maradona, Hagi etc., etc. Ori, cu Br\u00e2ncu\u015fi situa\u0163ia nu s-a schimbat niciodat\u0103, el r\u0103m\u00e2n\u00e2nd neb\u0103gat \u00een seam\u0103, un ve\u015fnic exilat\u2026Chiar \u00een Fran\u0163a, \u0163ara de adop\u0163ie, socotit\u0103 printre altele cea mai tolerant\u0103, cu prilejul inaugur\u0103rii postume a Atelierului Br\u00e2ncu\u015fi, reconstituit \u00een cadrul Muzeului de Art\u0103 Modern\u0103 (1962), potrivit clauzelor testamentare, presa francez\u0103 \u00eei repro\u015fa sculptorului \u201edegenerarea\u201d artei sculpturale, iar despre operele sale scria c\u0103 ar fi ni\u015fte epave de care Muzeul Na\u0163ional ar trebui s\u0103 se descotoroseasc\u0103 c\u00e2t mai cur\u00e2nd posibil… (\u201eLe Figaro\u201d din 7 aprilie 1962), ca s\u0103 nu mai vorbim c\u0103 aceea\u015fi Fran\u0163\u0103, de\u0163in\u0103toarea testamentar\u0103 a lui Br\u00e2ncu\u015fi, nu i-a cump\u0103rat acestuia niciodat\u0103 vreo lucrare! America, \u00een schimb, se poate m\u00e2ndri a fi fost sprijinul de n\u0103dejde al marelui novator prin achizi\u0163ii \u015fi pres\u0103 elogioas\u0103, prin voci \u015fi condeie de prestigiu: \u201e\u2026punct de v\u00e2rf al artei contemporane\u201d (Sidney Geist) \u015fi \u201e\u2026singura sculptur\u0103 a timpurilor moderne comparabil\u0103 cu marile monumente ale Egiptului, ale Greciei sau ale Rena\u015fterii\u201d ( William Tucker ). Ansamblul de la Tg-Jiu r\u0103m\u00e2ne capodopera sculptorului, \u201etestament sintez\u0103\u201d al crea\u0163iei sale (Petre Comarnescu). V.G.Paleolog, prieten al artistului, constat\u0103 \u201emul\u0163imea contribu\u0163iilor\u201d (este vorba de comentariile exegetice), care nu lipsesc – dar impresia dominant\u0103 este totu\u015fi, p\u00e2n\u0103 acum, a unor chei \u00eenc\u0103 false, care \u00eencearc\u0103 pe un z\u0103vor inviolabil, \u00eenc\u0103 nedescifrat! Demersul meu a fost provocat \u015fi de interpret\u0103rile f\u0103cute cu sau f\u0103r\u0103 morg\u0103 exegetic\u0103 despre Coloan\u0103; le citez f\u0103r\u0103 nominaliz\u0103ri numai pentru extravagan\u0163a ori gratuitatea lor: \u015fir de oale \u015fi urcioare; cariatide; oameni care se \u0163in \u00een c\u00e2rc\u0103 \u0163\u0103r\u0103nci \u00een rug\u0103ciune; cristale; p\u0103s\u0103ri; stre\u015fini; st\u00e2nci; temple aztece; sc\u0103ri; m\u0103t\u0103nii; etaje; fiin\u0163e cu co\u015furi pe cap; coco\u015fi, g\u00e2turi; coafuri de domni\u015foar\u0103\u2026 etc., etc., (Ion Pogorilovschi \u2013 Comentarea Capodoperei, Ed. Junimea-1976).
\nPersonal, nu am avut preocup\u0103ri sistematice privind \u201ebr\u00e2ncu\u015fiologia\u201d (o nou\u0103 ramur\u0103 adventiv\u0103 a fanilor), consider\u00e2nd c\u0103 cei mai \u00eendrept\u0103\u0163i\u0163i sunt criticii de art\u0103 care dispun de o metodologie \u015fi disciplin\u0103 de studiu \u015fi sunt, cum s-ar spune, pe terenul lor. \u015ei totu\u015fi am c\u0103zut \u015fi eu \u00een capcana ispititoare a celor cu \u201ep\u0103reri\u201d; de fapt, cred mai degrab\u2019 a fi vorba de o surprinz\u0103toare intui\u0163ie, la care a contribuit, desigur, educa\u0163ia artistic\u0103 primit\u0103 din \u015fcoal\u0103, la care s-a ad\u0103ugat aceea de fost seminarist teolog. Subiectul cercetat, mult discutata Coloan\u0103, a devenit rezolut pentru mine acum circa 40 de ani! Av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 prezentarea sursei era din fond religios (dup\u0103 interpretarea mea, \u015fi domeniu tabu \u00een acea perioad\u0103 la noi, nutrind speran\u0163a \u201estrecur\u0103rii\u201d acestuia \u00een Buletinul Oficial al Patriarhiei Ortodoxe Rom\u00e2ne, (printre pu\u0163inele publica\u0163ii religioase autorizate, dar riguros controlate de regimul comunist), am fost sf\u0103tuit s\u0103 m\u0103 adresez IPSS Iustin Moisescu, pe atunci Mitropolit al Moldovei (1968), care avea \u015fi faima de intelectual cu \u201edeschideri\u201d \u015fi care, ce e drept, m-a ascultat cu toat\u0103 deferen\u0163a (eram cadru didactic universitar la un institut de art\u0103), dar concluzion\u00e2nd cu regretul de a nu crede \u00eentr-un Br\u00e2ncu\u015fi \u201efilozof\u201d\u2026remarc\u0103 dedus\u0103 a fi un refuz diplomatic \u00een a nu tulbura \u015fi mai mult apele, irit\u00e2nd oficialit\u0103\u0163ile ateiste (\u015fi poate submin\u00e2nd chiar scaunul patriarhal pe care, conform tradi\u0163iei, viitorul candidat trebuia s\u0103 treac\u0103 \u201eonorific\u201d, mai \u00eent\u00e2i prin \u201eScaunul\u201d lui Veniamin Costaki, fostul mitropolit al Moldovei (1812 \u2013 1842), care s-a bucurat de o mare stim\u0103 datorat\u0103 unei vie\u0163i cucernice, de om \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi de mare patriot, \u00eenvestitur\u0103 pe care I.M. a \u015fi ob\u0163inut-o ulterior. Trebuie s\u0103 recunosc, \u00een afirma\u0163ia negativist\u0103 a vl\u0103dic\u0103i despre Br\u00e2ncu\u015fi, c\u0103 acesta era \u201ela zi\u201d cu informa\u0163ii \u015fi surse din afar\u0103 privind evenimente culturale deosebite la care marele prelat avea acces (\u00eentrevederea avea loc \u00eentr-o vast\u0103 bibliotec\u0103, \u00een care se putea u\u015for citi mul\u0163imea titlurilor \u201etabu\u201d, nelipsind, desigur, un impun\u0103tor album de lux, pe al c\u0103rui cotor se putea citi (ostentativ momentului), cu elegante majuscule: BR\u00c2NCU\u015eI! Peste mul\u0163i ani, mi-am dat seama c\u0103, exact \u00een aceea\u015fi perioad\u0103, Jean Cassou lansa teorii diminuante despre sculptorul rom\u00e2n, premisa eronat\u0103 a unui \u201ele berger valaque\u201d, venit s\u0103 se abc-deze \u00een Ora\u015ful Lumin\u0103, texte u\u015for de crezut \u00eentr-o perioad\u0103 \u015fi atmosfer\u0103 de negare a valorilor! O a doua ocazie de a prezenta public originala mea tez\u0103, a fost la colocviul Br\u00e2ncu\u015fi de la Tg-Jiu din 1997, comunicare ap\u0103rut\u0103 (pentru prima dat\u0103) \u00een bro\u015fura funda\u0163iei, \u00eempreun\u0103 cu celelalte sus\u0163inute acolo (1997); textul s-a bucurat de aten\u0163ia revistei \u201ePsihologia\u201d ( nr.2 din 1998 ) \u015fi de hebdomadarul \u201eDiplomat Club\u201d nr. 3\/1998.
\nOdat\u0103 devenit \u201ecap unghiului\u201d, Br\u00e2ncu\u015fi se g\u00e2nde\u015fte s\u0103 d\u0103ruiasc\u0103 \u0163\u0103rii sale de origine un dar pe m\u0103sur\u0103, un monument \u00eenchinat lupt\u0103torilor c\u0103zu\u0163i \u00een ap\u0103rarea p\u0103m\u00e2ntului sf\u00e2nt al patriei. Dintr-o fireasc\u0103 nostalgie \u015fi ca un \u00eentreit omagiu adus locurilor natale, care coincide \u015fi cu cel al unei alte Ioane d\u2019Arc rom\u00e2nce, Ecaterina Teodoroiu, fecioara voluntar\u0103, c\u0103reia deja i se ridicase un mausoleu \u00een fa\u0163a prim\u0103riei ora\u015fului Tg-Jiu de c\u0103tre Liga Femeilor Rom\u00e2ne din Gorj, (oper\u0103 a talentatei sculptori\u0163e Mili\u0163a P\u0103tra\u015fcu \u2013 fost\u0103 elev\u0103 a lui Br\u00e2ncu\u015fi), acesta se hot\u0103r\u0103\u015fte ca tot la Tg-Jiu s\u0103 fie g\u0103zduit\u0103 \u015fi opera sa capital\u0103, a\u015fa numitul \u201eAnsamblu de la Tg-Jiu\u201d. Genialul novator apeleaz\u0103 \u015fi de ast\u0103 dat\u0103 la \u201eorigini\u201d \u015fi are \u00een vedere ca punct de plecare milenarele jertfe consemnate \u00een cartea de c\u0103petenie a cre\u015ftinilor, Biblia. Br\u00e2ncu\u015fi a fost un om credincios, care a frecventat curent biserica \u015fi desigur familiarizat cu toate ale sale. \u00cen Vechiul Testament, pentru jertfe se amenajau a\u015fa-zisele altare din pietre cl\u0103dite, peste care se a\u015fezau lemnele care \u00eenlesneau arderea (animale copitate \u015fi\u2026chiar fiin\u0163e umane!\u201d). Cit\u0103m jertfa lui Cain \u015fi Abel, Melkisedec, Avraam, Ieftae, Ilie etc. \u00cen cl\u0103dirile loca\u015furilor de cult sunt incluse \u00een spa\u0163iul denumit altar, masa de jertf\u0103 unde se oficiaz\u0103 simbolic la cre\u015ftini (dup\u0103 chiar indica\u0163iile M\u00e2ntuitorului la Cina cea de Tain\u0103, cu p\u00e2ine \u015fi vin: (Matei,26 \/ v.26-28 ), (Marcu,14,\/ v.22-24 ), (Luca,22 \/ v.19-20 ).
\nBr\u00e2ncu\u015fi reu\u015fe\u015fte s\u0103 reuneasc\u0103, printr-o genial\u0103 sintez\u0103, jertfele din Vechiul Testament cu jertfa suprem\u0103 din Noul Testament, prin aceasta generaliz\u00e2nd simbolul asupra \u00eentregii rase umane prin surprinz\u0103toarea Coloan\u0103, devenit\u0103 simbolul Omului Jertf\u0103. Ca s\u0103 ob\u0163in\u0103 imaginea fumului ce trebuie s\u0103 se \u00eenal\u0163e spre \u201et\u0103rii\u201d, sculptorul reduce lemnele de pe altarul antic, prin eliminare p\u00e2n\u0103 la limita imposibil\u0103, ob\u0163in\u00e2nd un minim de dou\u0103 lemne a\u015fezate \u00een cruce, devenit simbolul jertfei supreme din Noul Testament. Aprinz\u00e2nd \u2013 imaginativ – cele patru capete (indic\u00e2nd parc\u0103 cele patru z\u0103ri), ob\u0163ine unduirea fumului construit din cele patru direc\u0163ii ce se \u00eembr\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 sinuos, tinz\u00e2nd spre \u00eenaltul infinit, \u00eenchiz\u00e2nd \u00een \u00eempletirea lor un spa\u0163iu intim care, umplut cu materie (cenu\u015fa jertfelor), ofer\u0103 o suit\u0103 de module ce par a deveni unul dintr-altul, zv\u00e2cnind spre cer \u00eentr-o superb\u0103 coloan\u0103, alc\u0103tuit\u0103 din metanii gargantuelice. \u00cen aceast\u0103 etap\u0103, cunoa\u015ftem mai multe variante \u00een ce prive\u015fte num\u0103rul de elemente oarecum sferice, de aceast\u0103 dat\u0103. Neobosit \u00een c\u0103ut\u0103ri de noi semnifica\u0163ii, prin segmentarea a doi elemen\u0163i, ob\u0163ine simbolul timpului cimentat \u00een \u201eclepsidre\u201d, folosite mai t\u00e2rziu drept scaune \u00een jurul mesei \u015fi de-a lungul aleii ce duce spre \u201earcul de triumf\u201d. Coloana pune st\u0103p\u00e2nire pe sufletul artistului \u015fi-i fur\u0103 odihna. Caut\u0103 amplasamente, face planuri care frizeaz\u0103 imposibilul \u015fi se sup\u0103r\u0103 pe americani, care nu-l \u00een\u0163eleg, \u015fi, \u00een zbaterile aceste, mai realizeaz\u0103 o schimbare spre perfec\u0163iune a formelor: degroseaz\u0103 din balastul sferelor, transform\u00e2ndu-le \u00een romboizi cu muchii rotunjite ce creeaz\u0103 elementelor o nou\u0103 personalitate \u015fi o dinamic\u0103 impresionant\u0103! S-a n\u0103scut Coloana Infinit\u0103, f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit, sau cel mai fericit botezat\u0103 de un alt mare rom\u00e2n contemporan cu Br\u00e2ncu\u015fi, Mircea Eliade, AXIS MUNDI. Apari\u0163ia Coloanei ca fenomen plastic a produs un mare \u015foc \u00een lumea artelor \u015fi este \u00eenc\u0103 departe de a se stinge. Vizionarea acesteia – la Ea acas\u0103 – a fost comparat\u0103 cu muzica beethovenian\u0103, care atinge limita perfec\u0163iunii! Marele sculptor american Ismu Noguchi, venind \u00een Rom\u00e2nia, \u00een pelerinaj la Tg-Jiu \u015fi v\u0103z\u00e2nd-o (Coloana), a exclamat: \u201eeste mai mult dec\u00e2t minunat\u0103\u2026\u201d. Un rom\u00e2n a reg\u0103sit simbolul dialogului cu Cerul! Acest \u201efum\u201d de jertf\u0103 se practic\u0103 \u00een toate cultele, \u00een chip simbolic, prin ardere de substan\u0163e aromatice, pl\u0103cut mirositoare, \u015fi cu efect dezinfectant totodat\u0103, folosind c\u0103delni\u0163e, c\u0103\u0163uia, (la t\u0103m\u00e2ierea mormintelor), lum\u00e2n\u0103ri, \u015fi chiar insinuant, \u00een arhitectura religioas\u0103 (a se vedea turlele me\u015fte\u015fugit r\u0103sucite imit\u00e2nd sensul \u00een\u0103l\u0163\u0103rii fumului de la jertfele altarelor, ale m\u00e2n\u0103stirii Curtea de Arge\u015f din Rom\u00e2nia, ctitoria domnitorului Neagoe Basarab \u2013 1512-1521, una din alte minuni rom\u00e2ne\u015fti, \u00een zidul c\u0103reia – spune legenda – pentru tr\u0103inicia zidirii, me\u015fterul Manole, pl\u00e2ng\u00e2nd, \u015fi-a zidit so\u0163ia. Jertfe, jertfe, jertfe\u2026
\nBr\u00e2ncu\u015fi a cunoscut, desigur, toate acestea, fie din \u015fcoal\u0103, fie din multe alte cutreier\u0103ri ale sale pe meridianele lumii. Drumul parcurs de geniul neast\u00e2mp\u0103rat al acestui amarnic truditor al artelor s\u0103 fi fost oare cel insinuat de mine (m\u0103 refer exclusiv la crearea monumentului de la Tg-Jiu)? Cel mai t\u0103cut dintre arti\u015fti \u015fi-a p\u0103strat taina, l\u0103s\u00e2ndu-ne marea oper\u0103 cu repro\u015ful: \u201eVoi nici nu \u015fti\u0163i ce v\u0103 las eu vou\u0103\u201d – a spus atunci titanul, p\u0103r\u0103sind Tg-Jiul, profe\u0163ie amar\u0103 ce \u00eenc\u0103 nu s-a dezmin\u0163it, din p\u0103cate, nici p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Artemiza AS\u0102NACHE Corp \u015fi obiect \u00een romanul Bogdana de Ioana Postelnicu \u00centr-o epoc\u0103 de emancipare a femeii, surprins\u0103 de aproape<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19918"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=19918"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19918\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19919,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19918\/revisions\/19919"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=19918"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=19918"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=19918"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}