{"id":19766,"date":"2022-12-01T23:12:44","date_gmt":"2022-12-01T20:12:44","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19766"},"modified":"2022-12-01T23:12:44","modified_gmt":"2022-12-01T20:12:44","slug":"spatii-culturale-nr-85-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19766","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 85 (4)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Interviu <\/strong><\/p>\n<p>   <strong>Ion FERCU<\/strong>:<em> ,,Chiar \u0219i un ceas stricat are dreptate de dou\u0103 ori pe zi\u201d.<\/em><\/p>\n<p>\u2013\tV\u0103 invit pe t\u0103r\u00e2mul literaturii, haide\u021bi s\u0103 construim c\u00e2teva \u201efi\u0219e\u201d ale unor personaje ce se lupt\u0103 cu neputin\u021ba de a-\u0219i \u00eent\u00e2lni sinele, rosturile. Critica de  specialitate a atras aten\u021bia asupra faptului c\u0103 \u00een special secolul XX a  generat aceast\u0103 inconsisten\u021b\u0103 a individului, \u00eens\u0103 eu a\u0219 considera-o chiar o supratem\u0103, coboar\u0103 din vremuri \u00eendep\u0103rtate.<br \/>\n  \u2013 Aceast\u0103 supratem\u0103 ,,coboar\u0103 din vremuri \u00eendep\u0103rtate\u201d \u0219i are viitor. ,,Neputin\u021ba de a-\u0219i \u00eent\u00e2lni sinele, rosturile\u201d este etern\u0103. \u00centruc\u00e2t nu sunt ceea ce se nume\u0219te filolog, n-a\u0219 putea construi fi\u0219e clasice, cu aur\u0103 de algoritm iubit de teoriile literare, ci doar ni\u0219te ,,fi\u0219e\u201d migratoare \u00een care mir\u0103rile, contradic\u021biile, paradoxurile simt nevoia s\u0103 participe la un osp\u0103\u021b neautorizat.  La prima ,,strigare\u201d a acestui ,,Haide\u021bi&#8230;\u201d am fost tentat s\u0103 solicit audien\u021be la Hamlet, Don Quijote, M\u00ee\u0219kin, Leopold Bloom sau Pickwick,  incontestabili \u00een  ,,lupta cu neputin\u021ba de a-\u0219i \u00eent\u00e2lni sinele, rosturile\u201d. M-am repliat \u00eens\u0103 rapid, \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103: ,,Ce-ar fi s\u0103 mai stau un pic la taifas cu alde  Igrantius J. Reilley, din \u201eConfedera\u021bia imbecililor\u201d, de John Kennedy Toole? Dar cu Chauncey Gardiner, \u201eBeing There\u201d, de Jerzy Kosinski?  N-ar fi nimerit\u0103 o \u0219uet\u0103 cu  Benjy Compson, din \u201eZgomotul \u0219i furia\u201d lui William Faulkner?&#8230; Un inteligent prost\u0103nac, un gr\u0103dinar sofisticat \u0219i o for\u021b\u0103 tragic\u0103 a naturii sunt ispititori ca  personaje pe care ai vrea s\u0103 le invi\u021bi \u00eentr-un  insectar  numit fi\u0219\u0103, nu-i a\u0219a?  La o a doua  ,,strigare\u201d a acestui ,,Haide\u021bi&#8230;\u201d mi-am zis: ,,De ce n-a\u0219 \u00eencerca s\u0103 cochetez cu eroul  din ,,\u00censemn\u0103ri din subteran\u0103\u201d \u0219i cu Lennie Small, din \u201e\u0218oareci \u0219i oameni\u201d?&#8230;<br \/>\nEroul din ,,\u00censemn\u0103ri&#8230;\u201d \u00eemi r\u00e2de \u00een nas. Cum s\u0103-l \u021bintuiesc \u00eentr-o fi\u0219\u0103, dac\u0103 nici m\u0103car n-a fost botezat de c\u0103tre Dostoievski? N-are nume \u0219i prenume. Cei de la Starea Civil\u0103, constat\u00e2ndu-i totu\u0219i prezen\u021ba, ar fi tenta\u021bi s\u0103-l amendeze pe acest tr\u0103itor zgomotos, sfid\u0103tor, dar profund, \u00eens\u0103 un celovec fraudulos pentru ei. Eu l-am botezat \u00een legea mea: Subteranistul. Al\u021bii, mai inspira\u021bi, desigur, l-au numit: Omul din Subteran\u0103, Paradoxalistul, Guralivul Metafizic, Emigrantul Intern,  Omul de Prisos Nou, Anonimul Subteranei, Vis\u0103torul etc.  Acest foarte cunoscut&#8230; anonim  este  un negator de limite: dac\u0103 exist\u0103 un zid, nu trebuie s\u0103 te \u00eempaci cu el; nu trebuie acceptat\u0103 niciun fel de imposibilitate de a-l strivi. Provocarea imagina\u0163iei, cultivarea creativit\u0103\u0163ii, acestea sunt re\u0163etele pentru m\u00e2ntuirea \u00eentru frumos \u015fi sublim. Pentru el, 2 x 2=4 este formula mor\u0163ii, mai exact, \u00eenceputul mor\u0163ii, punctul zero al  \u00eencremenirii \u00een proiect. Via\u0163a se discut\u0103 pornind de la 2 x 2 = 5. Omul este o ve\u015fnic\u0103 nelini\u015fte, c\u0103utare, un risc mereu asumat. Ra\u021bionalizarea excesiv\u0103 \u2013 \u00eencremenirea \u00een 2 x 2 = 4 \u2013 \u00eel \u00eendep\u0103rteaz\u0103 pe om de esen\u0163a sa. Zice Subteranistul: \u201eVai, domnilor, cum s\u0103 mai fie vorba de propria ta voin\u0163\u0103, c\u00e2nd se ajunge la tabel \u015fi la aritmetic\u0103 \u015fi c\u00e2nd numai doi-ori-doi-fac-patru va avea c\u0103utare? \u015ei f\u0103r\u0103 voin\u0163a mea doi ori doi va face patru. Mul\u0163am de a\u015fa voin\u0163\u0103 proprie!\u201d (F. M. Dostoievski, \u201e\u00censemn\u0103ri din subteran\u0103\u201d, \u00een volumul \u201eJuc\u0103torul \u015fi alte microromane\u201d, Ia\u0219i, Editura Polirom, 2003, p. 61). Existen\u0163\u0103 mizer\u0103 prin excelen\u0163\u0103, dar liber\u0103, Omul Subteranei tr\u0103ie\u015fte sublim, neaccept\u00e2nd c\u0103 2 x 2= 4, sfid\u00e2nd certitudinile. El este un Don Quijote al cuget\u0103rii, dar tocmai prin asta devine mai uman. 2 x 2 = 4 \u00eenseamn\u0103, subteranist cuget\u00e2nd, \u00eenceputul sf\u00e2r\u015fitului fiin\u0163\u0103rii banale: \u201eDoi-ori-doi-fac-patru, domnilor, asta nu mai e via\u0163\u0103, ci \u00eenceputul mor\u0163ii. \u00cen orice caz, omul s-a temut de acest doi-ori-doi-fac-patru, iar eu m\u0103 tem \u015fi acum. [&#8230;] Doi-ori-doi-fac-patru nu-i, dup\u0103 p\u0103rerea mea, dec\u00e2t o impertinen\u0163\u0103. Doi-ori-doi-fac-patru se uit\u0103 ca un filfizon, \u00ee\u0163i st\u0103 \u00een drum cu m\u00e2inile -n \u015folduri n \u015folduri, nu te las\u0103 s\u0103 treci \u015fi scuip\u0103\u201d (ibid., pp. 63-64). Lev \u015eestov surprinde grozav semnifica\u0163ia lui 2 x 2 = 4: \u201eDostoievski lupt\u0103 tocmai \u00eempotriva eviden\u0163elor. Eviden\u0163ele noastre nu sunt dec\u00e2t sugestii, dup\u0103 cum via\u0163a noastr\u0103, repet\u0103 el \u00een permanen\u0163\u0103, nu este via\u0163\u0103, ci moarte. Iar dac\u0103 vre\u0163i s\u0103-l \u00een\u0163elege\u0163i pe Dostoievski, trebuie s\u0103 v\u0103 aminti\u0163i mereu teza lui fundamental\u0103: doi ori doi fac patru este un principiu al mor\u0163ii. Trebuie s\u0103 alegi: s\u0103-l contrazici pe doi ori doi fac patru, ori s\u0103 admi\u0163i c\u0103 moartea este concluzia vie\u0163ii, tribunalul ei suprem. Aici se afl\u0103 sursa urii lui Dostoievski \u00eempotriva bun\u0103st\u0103rii, echilibrului, satisfac\u0163iei \u015fi de aici decurge fantasticul s\u0103u paradox: omul iube\u015fte suferin\u0163a\u201d (Lev \u015eestov, \u201eRevela\u0163iile mor\u0163ii\u201d, Ia\u0219i, Editura Institutul European, 1993, p. 47).   Cu o superb\u0103 tres\u0103rire de Oblomov evadat din legendara sa lenevie, Subteranistul d\u0103r\u00e2m\u0103 redutele cartezianismului \u0219i deschide orizonturi seduc\u0103toare pentru aventurile spiritului. Nicolae Steinhardt \u0219tie c\u00e2t este de dificil s\u0103-l ,,fi\u0219ezi\u201d pe Subteranist \u0219i m\u0103 ajut\u0103: \u201ePovestea aceasta cu doi \u015fi cu doi fac patru eu o \u015ftiam \u00eenc\u0103 mai de mult. \u015etiam bun\u0103oar\u0103 de la Camus c\u0103 \u00abvine mereu \u00een istorie o clip\u0103 c\u00e2nd cei care afirm\u0103 c\u0103 doi plus doi fac patru sunt pedepsi\u0163i cu moarte\u00bb. Iar de la Dostoievski, \u00een alt fel, c\u0103 doi ori doi fac patru nu mai e via\u021b\u0103, ci ob\u00e2r\u015fie a mor\u0163ii. Omului, zice Dostoievski, i-a fost ne\u00eencetat fric\u0103 de aceast\u0103 regul\u0103; o tot caut\u0103, de dragul ei str\u0103bate oceanele, \u00ee\u015fi jertfe\u015fte via\u0163a \u00een c\u0103utarea aceasta, dar se \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103 la g\u00e2ndul c\u0103 va da de ea. E un principiu de moarte, \u015fi bun lucru este c\u0103 uneori doi \u015fi cu doi mai fac \u015fi cinci\u201d (Nicolae Steinhardt, \u201eJurnalul fericirii\u201d, Ia\u0219i, Editura Polirom, 2008, p. 66).  Subteranistul opune eviden\u0163ei \u201elimba scoas\u0103\u201d, sfidarea. Renun\u0163\u00e2nd la certitudine, caut\u0103, aproape obsedant, orizonturile lui 2 x 2 = 5. Prin aceast\u0103 atitudine, sugereaz\u0103 c\u0103 adev\u0103rul \u015fi cunoa\u015fterea \u015ftiin\u0163ific\u0103 nu pot fi conciliate. Pare o sfidare a g\u00e2ndirii logice, nu? Certitudinile arogante ale \u015ftiin\u0163ei sufoc\u0103 adev\u0103rul. R\u0103spunsurile general-admise \u00eei par inacceptabile. El pare mereu s\u0103 \u00eentrebe: \u201eV-ar conveni s\u0103 r\u0103m\u00e2ne\u0163i mereu \u00een compania unui Aristotel moderat, riguros, sclavul principiului magister dixit, sau alege\u0163i tov\u0103r\u0103\u015fia mea?\u201d Principiul noncontradic\u0163iei precizeaz\u0103 c\u0103 nu putem nega \u015fi afirma acela\u015fi lucru \u00een acela\u015fi timp: ~ (A &#038; ~ A). Subteranistul \u00eens\u0103 \u00eel sfideaz\u0103 cu bun\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103, c\u0103ut\u00e2nd alte orizonturi ale cunoa\u015fterii. Toate str\u0103daniile sale au drept scop r\u0103sturnarea acestui principiu, care, \u201eodat\u0103 cu Aristotel este socotit drept fundamentul \u00eensu\u015fi al g\u00e2ndirii. Dar aceasta nu-l \u00eempiedic\u0103 [&#8230;], nici nu-l \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103; el \u00ee\u015fi aminte\u015fte c\u0103 [&#8230;] doi ori doi fac patru e un principiu al mor\u0163ii pe care omul l-a cules de sub pomul \u015ftiin\u0163ei Binelui \u015fi R\u0103ului\u201d (Lev \u015eestov, op. cit., p. 84). A accepta cuminte, la nesf\u00e2r\u015fit, c\u0103 2 x 2 = 4 \u00eenseamn\u0103 a pune cap\u0103t oric\u0103rei \u00eendoieli, a ucide spiritul curiozit\u0103\u0163ii, a locui filistin \u00eentr-un fel de palat de cle\u015ftar, ca prizonier al truismelor, sugereaz\u0103 omul Subteranei: \u201eCrede\u0163i \u00een edificiul de cle\u015ftar, pe veci indestructibil, adic\u0103 \u00eentr-o cl\u0103dire la care nici nu po\u0163i scoate limba pe furi\u015f, nici nu po\u0163i da cu tifla, \u0163in\u00e2ndu-\u0163i m\u00e2na ascuns\u0103 \u00een buzunar? Bine, dar eu, poate, m\u0103 tem de aceast\u0103 cl\u0103dire tocmai pentru c\u0103 este din cle\u015ftar \u015fi pe veci indestructibil\u0103, tocmai pentru c\u0103 nu voi putea scoate la ea limba pe furi\u015f\u201d (F. M. Dostoievski, \u201e\u00censemn\u0103ri din subteran\u0103\u201d, ed. cit., p. 65). S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 idealul fiin\u0163\u0103rii Guralivului Metafizic este suferin\u0163a, cea care \u00eentr-un palat de cristal nu este de conceput, pentru c\u0103 \u201esuferin\u0163a \u00eenseamn\u0103 \u00eendoial\u0103, \u00eenseamn\u0103 negare \u015fi ce palat de cle\u015ftar mai e acela de care te po\u0163i \u00eendoi? [&#8230;] Suferin\u0163a \u2013 p\u0103i ea e singurul mobil al con\u015ftiin\u0163ei noastre. [&#8230;] Con\u015ftiin\u0163a e, bun\u0103oar\u0103, infinit mai presus dec\u00e2t 2 x 2. Dup\u0103 doi ori doi, fire\u015fte, nu-\u0163i mai r\u0103m\u00e2ne nimic, nici de f\u0103cut, nici chiar de aflat. Nu va mai fi posibil dec\u00e2t s\u0103-\u0163i blochezi cele cinci sim\u0163uri \u015fi s\u0103 te cufunzi \u00een contempla\u0163ie\u201d (ibid., p. 65). Este ca \u015fi cum insul, aceast\u0103 \u201efiin\u0163\u0103 biped\u0103 \u015fi ingrat\u0103\u201d, ar avea statut de locatar al gr\u0103dinii zoologice; banal spectator al propriei sale existen\u0163e \u015fi al \u201eadev\u0103rurilor eterne\u201d, el nu ar face altceva dec\u00e2t s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een grila unei vie\u0163i ale c\u0103rei canoane cocheteaz\u0103 cu ve\u015fnicia. Aceasta este, \u00een fapt, moartea vie\u0163ii autentice. A vie\u0163ui doar \u00een ordinea prestabilit\u0103 exclusiv de ra\u0163iune nu este numai plictisitor, ci \u015fi inuman, \u00eentruc\u00e2t \u201eeu, de pild\u0103, absolut firesc, vreau s\u0103 tr\u0103iesc ca s\u0103-mi satisfac toat\u0103 capacitatea mea de a tr\u0103i, nu ca s\u0103-mi satisfac doar capacitatea mea de a ra\u0163iona, adic\u0103 a dou\u0103zecea parte din toat\u0103 capacitatea mea de tr\u0103i\u201d (ibid., p. 57-58), de a m\u0103 manifesta integral ca om. A tr\u0103i \u201ealgoritmic\u201d, \u00een regim de fiin\u0163\u0103 programat\u0103 \u2013 lipsit\u0103 de proiecte \u00eendr\u0103zne\u0163e, de ambi\u0163ia de a strivi obstacole cognitive, de orizontul fericirii care se na\u015fte din suferin\u0163\u0103 \u2013 nu reprezint\u0103 un ideal pentru eroul dostoievskian: \u201eSpune\u0163i \u015fi dumneavoastr\u0103: ce chef s\u0103 mai ai s\u0103 vrei conform tabelului? Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t: imediat, din om se va preface \u00eentr-un buton de org\u0103 sau \u00een a\u015fa ceva; pentru c\u0103 ce-i omul f\u0103r\u0103 dorin\u0163e, f\u0103r\u0103 voin\u0163\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 vreri, dac\u0103 nu un buton pe un val\u0163 de org\u0103? Ce p\u0103rere ave\u0163i?\u201d (ibid., p. 56). Numai c\u0103, de\u015fi mul\u0163i dintre noi suntem vr\u0103ji\u0163i de ideea de a tr\u0103i conform principiilor omului dostoievskian, dac\u0103 ne-ar oferi cineva libertatea de a alege, dac\u0103 ne-ar sf\u0103r\u00e2ma lan\u0163urile canoanelor, \u201etabelului\u201d, dac\u0103 ne-ar l\u0103sa f\u0103r\u0103 pr\u0103fuitul \u201ealgoritm\u201d, ne-am revolta, am solicita revenirea la matca fiin\u0163\u0103rii comode: \u201eIa \u00eencerca\u0163i, ia da\u0163i-ne, bun\u0103oar\u0103, mai mult\u0103 independen\u0163\u0103, dezlega\u0163i-i m\u00e2inile oric\u0103ruia dintre noi, l\u0103rgi\u0163i-i sfera de activitate, sl\u0103bi\u0163i-ne tutela \u015fi noi\u2026 p\u0103i v\u0103 \u00eencredin\u0163ez: imediat ne vom ruga s\u0103 fim lua\u0163i iar\u0103\u015fi sub tutel\u0103\u201d (ibid., p. 166). 2 x 2 = \u2026 nu are un scop ideologic, ci eviden\u0163iaz\u0103 libertatea de a alege sau a respinge un anumit mod de a ra\u0163iona, \u201econform tabelului\u201d, care, \u00een opinia sa, face mai uman\u0103 firava noastr\u0103 fiin\u0163are. Zice eroul din \u201eSubteran\u0103\u201d: \u201eSunt de acord c\u0103 doi ori doi fac patru este un lucru excelent; dar dac\u0103 ne apuc\u0103m s\u0103 l\u0103ud\u0103m totul, atunci \u015fi doi ori doi fac cinci este uneori un lucru\u015for nemaipomenit de dr\u0103gu\u0163\u201d (ibid., p. 64). Dac\u0103 am r\u0103m\u00e2ne prizonierii lui 2 x 2 = 4, am fi incomple\u0163i ca oameni: \u201eRa\u0163iunea, domnilor, e un lucru bun, nu \u00eencape \u00eendoial\u0103, dar ra\u0163iunea nu-i dec\u00e2t ra\u0163iune \u015fi-i satisface omului numai capacitatea de a ra\u0163iona, pe c\u00e2nd vrerea este manifestarea \u00eentregii vie\u0163i a omului, cu tot cu ra\u0163iune \u015fi cu toat\u0103 sensibilitatea lui la pi\u015fc\u0103turi. \u015ei, cu toate c\u0103, din aceast\u0103 manifestare, via\u0163a noastr\u0103 iese adeseori cam mizerabil\u0103, e totu\u015fi via\u0163\u0103, nu o simpl\u0103 extragere a r\u0103d\u0103cinii p\u0103trate\u201d (ibid., p. 57). Adul\u00e2ndu-l pe 2 x 2 = 4, risc\u0103m s\u0103 devenim ni\u015fte \u015fabloane umane, fiin\u0163e uniformizate v\u0103duvite de originalitatea creatoare, un fel de \u201eoameni universali\u201d \u201en\u0103scu\u0163i mor\u0163i\u201d din perspectiva \u00eendr\u0103znelilor epistemice: \u201eNou\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi oameni ne e greu s\u0103 fim, \u2013 oameni cu trup propriu \u015fi s\u00e2nge, adev\u0103rat; ne e ru\u015fine de asta, socotim c\u0103-i un lucru de ocar\u0103 \u015fi ne tot \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2n\u0103m s\u0103 fim un fel de oameni universali, ceva ce \u00eenc\u0103 nu s-a pomenit. Suntem n\u0103scu\u0163i mor\u0163i, de fapt de mult nu ne mai na\u0219tem din p\u0103rin\u0163i vii \u015fi asta ne place din ce \u00een ce mai mult. Prindem gust. Cur\u00e2nd vom scorni o modalitate de a ne na\u015fte cumva din idee\u201d (ibid., p. 167).<br \/>\nDin insectarul-fi\u0219\u0103, Vis\u0103torul incurabil \u00eemi \u0219opte\u0219te c\u0103  prin 2 x 2 fac altceva dec\u00e2t patru evad\u0103m \u00een imperiul libert\u0103\u0163ii, \u00een celelalte situa\u0163ii devenim prizonierii totalitarismului, suntem jefui\u0163i de esen\u0163a uman\u0103.<br \/>\nParadoxalistul?&#8230; A\u0219a l-a desemnat Dostoievski a fi, \u00een varii comentarii Chiar \u0219i \u00een finalul ,,\u00censemn\u0103rilor\u201d: ,,De altfel, \u00ab\u00eensemn\u0103rile\u00bb acestui paradoxalist nu se sf\u00e2r\u0219esc aici&#8230;\u201d (ibid., p. 167).  Cuv\u00e2nt nou, desigur, care nu \u00eenseamn\u0103 ins paradoxal, cum au crezut unii. \u00cei ofer credit lui Emil Iordache: ,,Pur \u0219i simplu, pentru un asemenea om nu exista un cuv\u00e2nt; \u0219i totu\u0219i \u2013 nu-i a\u0219a? \u2013 el trebuia s\u0103 poarte un nume. Habitaclul s\u0103u spiritual nu este nici haosul, nici cosmosul. Fiin\u021b\u0103 hibrid\u0103 fiind, el locuie\u0219te \u00eentr-un ciudat haosmos, la limita dintre luciditate \u0219i nebunie, men\u021bin\u00e2ndu-se aici datorit\u0103 dialecticii paradoxului\u201d (,,Prefa\u021b\u0103\u201d, op. cit., p. 12).<br \/>\nEmigrantul Intern?&#8230; Zona \u00een care s-a refugiat subteranistul poate fi asemuit\u0103 ,,emigra\u021biei interne\u201d, o expresie utilizat\u0103 mai ales \u00een perioada sovietic\u0103, pentru a-i desemna pe cuget\u0103torii care n-au aderat la ideologia oficial\u0103, dar nici n-au p\u0103r\u0103sit \u021bara.<br \/>\nOmul de Prisos Nou?&#8230; ,,Omul de prisos\u201d era perceput la ru\u0219i ca fiind reprezentantul unei genera\u021bii care se stinge. Cu Omul din Subteran\u0103, cu Raskolnikov sau Ivan Karamazov s-a ajuns la o alt\u0103 percep\u021bie, a ,,omului de prisos nou\u201d, cel care se afla \u00eentr-o dubl\u0103 opozi\u021bie: cu predecesorii \u0219i contemporanii s\u0103i; cu trecutul \u0219i prezentul.<br \/>\nVis\u0103torul?&#8230; Cu vreo 16 ani \u00eenainte de a publica ,,\u00censemn\u0103rile&#8230;\u201d, Dostoievski anticipa portretul Subteranistului, schi\u021b\u00e2ndu-i un portret de vis\u0103tor: ,,\u00cen general, el [vis\u0103torul] se aciuiaz\u0103 undeva, \u00eentr-un ungher izolat, de parc\u0103 s-ar ascunde acolo \u0219i de lumina zilei, iar o dat\u0103 instalat astfel, e tot a\u0219a de nedezlipit de b\u00e2rlogul s\u0103u ca \u0219i un melc sau sem\u0103n\u00e2nd cel pu\u021bin \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103 cu acel interesant soi de vietate care este \u0219i f\u0103ptur\u0103, \u0219i cas\u0103 la un loc, \u0219i care se nume\u0219te broasc\u0103 \u021bestoas\u0103\u201d (F. M. Dostoievski, ,,Nop\u021bi albe \u0219i alte microromane\u201d, Ia\u0219i, Editura Polirom, 2002, p. 42).<br \/>\nTrimit \u00een fi\u0219a-insectar \u0219i c\u00e2teva m\u0103rturisiri ale celui pe care-l admir. A\u0219a, ca s\u0103 vede\u021bi, negru pe alb de&#8230; subteran\u0103,  ce prieteni am. Pot \u00eentregi astfel nu doar portretul lui, ci \u0219i pe cel al b\u00e2rlogului subteranist&#8230; ,,Sunt un om bolnav&#8230; Sunt un om r\u0103u&#8230; Un om lipsit de farmec&#8230;\u201d (F. M. Dostoievski, \u201e\u00censemn\u0103ri din subteran\u0103\u201d, ed. cit., p. 29)&#8230;  ,,Nu r\u0103u, dar nici m\u0103car altcumva n-am izbutit s\u0103 ajung: nici bun, nici r\u0103u, nici r\u0103u, nici tic\u0103los, nici om cinstit, nici erou, nici insect\u0103\u201d (ibid., p. 31)&#8230; ,,Tr\u0103iesc de mult a\u0219a, de vreo dou\u0103zeci de ani. Acum am patruzeci. Mai \u00eenainte am avut o slujb\u0103, acum n-o mai am. Am fost un slujba\u0219 r\u0103ut\u0103cios. Eram grosolan \u0219i \u00eemi f\u0103cea pl\u0103cere asta\u201d (ibid., p. 30 )&#8230; ,,V\u0103 declar solemn c\u0103 de multe ori am vrut s\u0103 fiu o insect\u0103. \u00cens\u0103 nici m\u0103car de asta n-am fost \u00een stare\u201d (ibid., p. 33)&#8230; ,,O, domnilor, eu, poate m\u0103 consider om de\u0219tept, numai pentru c\u0103 toat\u0103 via\u021ba n-am fost \u00een stare nici s\u0103 \u00eencep, nici s\u0103 termin ceva\u201d (ibid., p. 46)&#8230; ,,S\u0103 se d\u0103r\u00e2me lumea sau eu s\u0103 nu-mi beau ceaiul? Dac\u0103-i pe-a\u0219a, zic: d\u0103r\u00e2me-se lumea, dar eu s\u0103-mi pot bea ceaiul \u00eentotdeauna [&#8230;]. Uite, eu \u0219tiu c\u0103 sunt un nemernic, un tic\u0103los, un egoist, un lene\u0219\u201d (ibid., p. 158)&#8230;<br \/>\nDe ce este pilduitor Subteranistul? Poate mai ales pentru faptul c\u0103 spiritul s\u0103u este prezent \u00een marile romane dostoievskiene. Cred c\u0103 asta voia s\u0103 ne spun\u0103 scriitorul-filosof prin acea m\u0103rturie: ,,De altfel, \u00ab\u00eensemn\u0103rile\u00bb acestui paradoxalist nu se sf\u00e2r\u0219esc aici&#8230;\u201d. Omul din Subteran\u0103, unic, este asemuit adeseori cu o instan\u021b\u0103 hibrid\u0103 care ,,\u00eenglobeaz\u0103 \u0219i calitatea de martor, \u0219i pe aceea de judec\u0103tor\u201d (Emil Iordache). Lipsesc acuzatul, v\u0103t\u0103matul, procurorii \u0219i avoca\u021bii, dar ,,instan\u021ba\u201d \u00ee\u0219i vede de treaba ei: ia decizii, le trimite \u00een lume, le justific\u0103 \u0219i-l doare \u00een niciunde dac\u0103 nu-l aplauzi. C\u00e2nd Walter Kaufmann spunea c\u0103 ,,\u00censemn\u0103ri din subteran\u0103\u201d reprezint\u0103  ,,cea mai bun\u0103 uvertur\u0103 pentru existen\u0163ialism scris\u0103 vreodat\u0103\u201d, el admira virtu\u021bile acestui anti-erou cu elanuri postmoderniste, Vis\u0103torul-Paradoxalistul-Emigrantul Intern-Omul de Prisos Nou, cel care spunea c\u0103 ,,nou\u0103 p\u00e2n\u0103 \u0219i oameni ne e greu s\u0103 fim\u201d,  omul fiind, mai ales, doar ,,o fiin\u021b\u0103 biped\u0103 \u0219i ingrat\u0103\u201d&#8230; Subteranistul  nu cantoneaz\u0103 singur  \u00een lupta ,,cu neputin\u021ba de a-\u0219i \u00eent\u00e2lni sinele, rosturile\u201d. Mi se pare c\u0103 ne invit\u0103 \u0219i pe noi s\u0103 ne \u00eenrol\u0103m \u00een aceast\u0103 armie \u00een care to\u021bi combatan\u021bii scot limba la destin, la prejudec\u0103\u021bi, la algoritmii coco\u0219a\u021bi de povara colbului istoric, se maimu\u021b\u0103resc metafizic \u00een b\u00e2lciul unei lumi c\u0103reia ar trebui s\u0103-i tragem un picior \u00een dos \u0219i s\u0103-i spunem c\u0103 ,,d\u0103m naibii toat\u0103 cumin\u021benia asta\u201d a ei.<br \/>\nZv\u00e2rcolirile metafizice ale  Vis\u0103torului din ,,subteran\u0103\u201d vor influen\u021ba destinul  lui Raskolnikov, al lui Stavroghin, al Karamazovilor. ADN-ul Subteranistului este reg\u0103sit la personaje ale literaturii de pe toate meridianele. S-a spus c\u0103 prin discursul s\u0103u  a \u00eenceput  pelerinajul de mucenic al omului pe c\u0103ile libert\u0103\u021bii arbitrare, un pelerinaj care-l va trimite pe om \u00een orizontul ultimelor limite ale dedubl\u0103rii. Mai mult, gena Subteranistului este prezent\u0103 \u00een destinul omului contemporan&#8230; real  \u0219i va locui acolo \u0219i \u00een viitor.<br \/>\nLennie Small&#8230; A \u00eencerca s\u0103-l fi\u0219ezi, ca personaj preferat, e ca \u0219i cum te-ai arunca \u00eentr-un h\u0103u \u00een care nu exist\u0103 nicio plas\u0103 de siguran\u021b\u0103. Numai \u00eent\u00e2mplarea te poate sc\u0103pa de poftele hulpavului abis. Lennie Small \u00eemi aduce aminte de Karl Popper, care-mi spune c\u0103 vestitul IQ ,,este una dintre cele mai mari neghiobii ale lumii noastre\u201d. Popper se amuz\u0103, afirm\u00e2nd c\u0103 nu este exclus ca respectul pentru IQ ,,s\u0103 duc\u0103 la pierderea urm\u0103torului r\u0103zboi de c\u0103tre americani, fiindc\u0103 generalii lor au fost ale\u0219i pe baza coeficientului de inteligen\u021b\u0103\u201d (Karl Popper, Konrad Lorentz, ,,Viitorul este deschis&#8230;\u201d, Bucure\u0219ti, Editura Trei, 1985, p. 89). Dac\u0103 vei aplica formula IQ pentru a afla ceva despre personalitatea lui Lennie Small, vei avea impresia c\u0103 nu g\u0103se\u0219ti nimic esen\u021bial uman \u00een fiin\u021ba sa. \u00cen preajma lui trebuie s\u0103 te \u00eemprietene\u0219ti \u00eens\u0103 cu virtu\u021bile EQ, \u00eentruc\u00e2t inteligen\u021ba emo\u021bional\u0103 a lui Lennie nu va fi, astfel, doar vizibil\u0103, ci \u0219i tulbur\u0103toare, uneori. Lennie Small, eroul lui John Steinbeck, (,,\u0218oareci \u0219i oameni\u201d), nu poate fi \u00een\u021beles dec\u00e2t dac\u0103-l ascult\u0103m \u0219i pe George Milton, inteligentul needucat care formeaz\u0103 \u00eempreun\u0103 cu el un cuplu de zilieri. Doi hoinari de nevoie ai lumii. Prieteni buni, ambii viseaz\u0103 s\u0103 agoniseasc\u0103 bani, pentru a-\u0219i cump\u0103ra o ferm\u0103 \u00een care Lennie ar putea s\u0103 \u00eengrijeasc\u0103 \u0219i s\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie iepuri.<br \/>\nUrm\u0103rind discursul celor din jur, \u00een\u021belegem c\u0103 Lennie este un uria\u0219 uituc, nebun, fiar\u0103, for\u021b\u0103 brut\u0103, are capacit\u0103\u021bi mentale limitate, este impulsiv, rob al instinctelor primare. \u00cen acela\u0219i timp, este grijuliu, protector, are proiecte\/ vise, este solidar, are cultul prieteniei, candoarea, mila, teama \u0219i empatia nefiindu-i str\u0103ine. Erou tragic, din specia celor f\u0103r\u0103 de vin\u0103, este sedus de pl\u0103cerea de a m\u00e2ng\u00e2ia mai ales animalele moi \u0219i frumoase, cu suflet, precum \u0219oarecii \u0219i c\u0103\u021beii, sau p\u0103rul femeilor tinere. Aceasta este o chemare infantil\u0103, sincer\u0103, care-i va fi fatal\u0103.  John Steinbeck, \u00eemi spun criticii literari, a dorit s\u0103 sugereze o tragedie a c\u0103rei vin\u0103 nu poate<br \/>\nfi imputat\u0103 nim\u0103nui. Titlul nuvelei este un citat dintr-un poem al lui Robert Burns (,,To a Mouse\u201d), care ne spune, tot \u00een registru tragic, faptul c\u0103 planurile cele mai bune ale \u0219oarecilor, ca \u0219i ale oamenilor, adesea se risipesc, l\u0103s\u00e2nd \u00een urma lor m\u00e2hnire, durere. Discursul lui Lennie Small este unul despre singur\u0103tate, despre vis ca iluzie suprem\u0103 a fiin\u021bei umane, despre fragilitatea tuturor fiin\u021belor din aceast\u0103 lume, animale sau oameni.<br \/>\nLennie nu are \u0219tiin\u021b\u0103 despre  fabrica de absolut a lui Karel  \u010capek,  cea \u00een care este inventat un motor care produce  energie ieftin\u0103 prin divizarea materiei. Pe l\u00e2ng\u0103 aceast\u0103 energie, motorul  elibereaz\u0103 \u0219i absolutul.  Cei care sunt sedu\u0219i de vraja acestui absolut dob\u00e2ndesc abilit\u0103\u021bi speciale, dar aceste achizi\u021bii  au ca efect dispute religioase care e\u0219ueaz\u0103 \u00een izbucnirea celui mai profund r\u0103zboi din istorie&#8230; Absolutul lui  Lennie are chipul  proiectelor sale pl\u0103m\u0103dite din vise, iluzii, precum g\u00e2ndul obsedant al cump\u0103r\u0103rii unei ferme \u00een care va \u00eengriji\/ m\u00e2ng\u00e2ia iepuri, este strig\u0103tul s\u0103u care-\u0219i tr\u0103deaz\u0103 ,,neputin\u021ba  de a-\u0219i \u00eent\u00e2lni sinele, rosturile\u201d. Lennie este un existen\u021bialist instinctual.<br \/>\nCon\u0219tient de limitele intelectului s\u0103u \u0219i de ,,surplusul\u201d resurselor fizice,  urmeaz\u0103 aproape cu religiozitate sfaturile prietenului George. Instinctele de ap\u0103rare \u0219i orgoliul r\u0103nit \u00eel elibereaz\u0103 uneori nefericit de aceast\u0103 atitudine, un \u0219oricel, un c\u0103\u021belu\u0219 \u0219i o femeie, devenind victimele sale. \u0218oricelul \u0219i c\u0103\u021belu\u0219ul afla\u021bi \u00een gra\u021biile atingerilor lui sunt uci\u0219i din gre\u0219eal\u0103. Pe Curley, fiul proprietarului firmei, boxer care voia s\u0103 sfideze aptitudinile fizice ale lui Lennie, \u00een pofida atitudinii pacifiste a lui Lennie,  \u00eel snope\u0219te \u00een b\u0103taie; autoap\u0103rare evident\u0103&#8230; So\u021bia lui Curley, cea care cocheteaz\u0103 \u00een exces cu to\u021bi b\u0103rba\u021bii, \u0219tiind c\u0103 lui Lennie \u00eei plac lucrurile catifelate, \u00eel las\u0103\/ \u00eencurajeaz\u0103 s\u0103-i m\u00e2ng\u00e2ie p\u0103rul, dar, c\u00e2nd aceasta crede c\u0103 admira\u021bia lui este \u00een exces, reac\u021bioneaz\u0103 \u0219i, din gre\u0219eal\u0103, Lennie \u00eei fr\u00e2nge  g\u00e2tul. Acest tragic episod atrage furia lucr\u0103torilor din ferm\u0103, care pornesc pe urmele fugarului Lennie, pentru a-l ucide. George \u00eei r\u0103m\u00e2ne ata\u0219at, sc\u0103p\u00e2ndu-l de furia urm\u0103ritorilor. \u00cen timp ce-i poveste\u0219te prietenului despre ferma pe care o vor cump\u0103ra, \u00eel \u00eempu\u0219c\u0103 \u00een ceaf\u0103, sper\u00e2nd c\u0103 astfel va muri fericit, lini\u0219tit.<br \/>\nCine este Lennie Small?&#8230; John Steinbeck: ,,Cel ce p\u0103\u015fea \u00een urm\u0103 era exact contrariul s\u0103u: o namil\u0103 de b\u0103rbat, cu o fa\u0163\u0103 inform\u0103, cu ochi mari, \u0219ter\u0219i, \u015fi cu umeri la\u021bi \u015fi adu\u015fi. Umbla greoi, t\u00e2r\u015f\u00e2ind ni\u021bel picioarele, cum \u00ee\u015fi t\u00e2r\u0103\u015fte labele un urs. Bra\u021bele nu-i pendulau \u00een mers, ci at\u00e2rnau grele\u201d (Soareci_si_oameni.pdf, p. 1)&#8230; George Milton: ,,Isuse, Doamne, c\u0103 zevzec mai e\u015fti!\u201d (ibid., p. 2); ,,Stai \u015fi tu acolo, \u015fi nu sufli o vorb\u0103. C\u0103 dac-o vedea ce nebun \u015fi ce prost e\u015fti, nu ne d\u0103 de lucru, da\u02bc dac\u0103 te vede muncind p\u00e2n\u02bc nu te-aude vorbind, s-a f\u0103cut. \u00cen\u021belesei?\u201d (ibid., p. 4); ,,\u015ei de ce am parte? [&#8230;] De tine!&#8230; De nici o munc\u0103 nu e\u015fti \u00een stare s\u0103 te \u021bii&#8230; \u015fi din pricina ta pierz \u015fi io or\u02bcce treab\u0103 care-o g\u0103sesc. M\u0103 faci s\u0103 m\u0103 f\u00e2\u02bc\u021b\u00e2i de colo p\u00e2n\u0103 colo, numa\u02bc asta faci. \u015ei parc\u0103 n-ar fi destul de r\u0103u \u015fi-a\u015fa, m\u0103 mai bagi \u00een t\u0103r\u0103\u015f\u0103nii. Tu faci rele \u015fi io trebuie s\u0103 te scap! [&#8230;] Nebunule \u015fi tembelule! \u00centruna m\u0103 fierbi!\u201d (ibid., p. 6);  ,,C\u00e2nd stau \u015fi m\u0103 g\u00e2ndesc ce via\u0163\u0103 bun\u0103 a\u015f avea, s\u0103 nu te am pe tine-n c\u00e2rc\u0103, \u00eemi vine nebunie\u201d (ibid.); ,,Vreau s\u0103 r\u0103m\u00e2i cu mine, Lennie. Doamne, Isuse, te-ar putea lua drept o fiar\u0103 \u015fi te-ar \u00eempu\u015fca, dac-ai umbla singur\u201d (ibid.); ,,Munce\u015fte c\u00e2t \u015fapte. E tare ca un taur\u201d (ibid., p.11); ,,A! nu zic c\u0103-i de\u015ftept. Nu e. Ce zic e c\u0103 munce\u015fte grozav! Poa\u02bc s\u0103 ridice o greutate de dou\u0103 sute de kile\u201d (ibid.); ,,L-a lovit \u00een cap un cal c\u00e2nd era mic. Da\u02bc al\u02bcminteri e ca toat\u0103 lumea. At\u00e2ta c\u0103 nu-i de\u015ftept. Da\u02bc \u015ftie s\u0103 fac\u0103 orice-i spui\u201d (ibid., p. 12); ,,De, cu Lennie s\u0103 ia seama. Lennie nu-i boxer, da\u02bc Lennie-i tare \u015fi iute, \u015fi Lennie nu \u015ftie de reguli\u201d (ibid., p.14); ,,Nu-i scr\u00e2ntit [&#8230;], E bleg ca oaia, da\u02bc \u0163icnit nu-i. \u015ei nici io nu-s chiar a\u015fa de ager, altfel n-a\u015f sta s\u0103-ncarc orz pe cinze\u015f\u02bc de dolari \u015fi-un culcu\u0219\u201d (ibid., p. 20); ,,Mi se p\u0103rea c\u0103-s de\u015ftept foc, pe l\u00e2ng\u0103 d\u00e2nsu\u02bc. F\u0103cea orice-i spuneam, c\u00e2t de n\u0103stru\u0219nic s\u0103 fi fost. S\u0103-i fi spus s\u0103      saie-ntr-o pr\u0103pastie, s\u0103rea. Dup\u0103 un timp a \u00eenceput s\u0103    nu-mi prea mai plac\u0103. El niciodat\u0103 nu se sup\u0103ra, puteam s\u0103-l chinui oric\u00e2t&#8230; \u0218i c\u00e2nd te g\u00e2nde\u015fti, cu m\u00e2inile lui, \u00eei era lesne s\u0103-mi zdrobeasc\u0103 fi\u0219tece oscior, da\u02bc odat\u0103 nu m-a atins, nici c-un de\u015ft\u201d (ibid., p. 21); ,,Mereu face la rele, da\u02bc niciodat\u0103 din r\u0103utate\u201d (ibid., p. 50); ,,Nu \u0163i l-am luat numa\u02bc a\u015fa, de r\u0103utate. \u015eoarecu\u02bc \u0103la apucase s\u0103 putrezeasc\u0103, Lennie, \u015fi-apoi \u00eel \u015fi zdrobise\u0219i tot m\u00e2ng\u00e2indu-l. Las\u02bc c\u0103 g\u0103se\u015fti tu altu\u02bc proasp\u0103t, \u015fi p-\u0103la te las s\u0103-l \u021bii ni\u021bel\u201d (ibid., p. 5).  Lennie despre&#8230; Lennie: ,,Se uit\u0103 la el timp \u00eendelungat, \u015fi-apoi \u00eentinse m\u00e2na lui enorm\u0103 \u015fi-l netezi peste tot trupul. \u015ei Lennie vorbea \u00eenceti\u0219or c\u0103\u021belu\u0219ului. \u2013 De ce-ai murit? Nu e\u015fti mic ca \u0219oarecii. Io nu te-am lovit a\u015fa tare\u201d (ibid., p. 44); ,,Da\u02bc nu f\u0103ceam m\u02bcca r\u0103u cu el, George. Numa\u02bc ce-l m\u00e2ng\u00e2iam\u201d (ibid., p. 5);  ,,P\u0103i dac\u0103 era a\u015fa mici, spuse, parc\u0103 s-ar fi scuzat. Io \u00eei m\u00e2ng\u00e2iam, da\u02bc nu trecea mult \u015fi m\u0103 mu\u0219ca de de\u0219te      \u015fi-atuncea le ciupeam un pic capu\u02bc \u015fi ei murea, fiinc\u0103 era a\u015fa mici&#8230;\u201d (ibid., p. 5); ,,Dac\u0103 nu mai vrei s\u0103 stau cu tine, n-ai dec\u00e2t s\u0103 spui, \u015fi io m\u0103 duc sus la deal \u015fi tr\u0103iesc de capu\u02bc meu. \u015ei n-o s\u0103 mai \u00eemi fure nimeni \u0219oarecii\u201d (ibid., p.7); ,,Fiinc\u0103&#8230; fiinc\u0103 io te am pe tine care-mi por\u0163i de grij\u0103 \u015fi tu m\u0103 ai pe mine care-\u0163i port de grij\u0103, \u015fi d-aia\u201d (ibid., p. 7); ,,\u015ei-o s\u0103 tr\u0103im \u00een bel\u0219ug din rodu\u02bc p\u0103m\u00e2ntului, url\u0103 Lennie. \u015ei-o s-avem iepuri de cas\u0103! Hai, zii, George! Zii ce-o s-avem \u00een gr\u0103din\u0103, \u015fi de iepurii din cu\u0219ti, \u015fi de ploaie, iarna, \u015fi de sob\u0103, \u015fi ce groas\u0103 o s\u0103 fie sm\u00e2nt\u00e2na pe lapte, de s-o tai cu cu\u021bitu\u02bc. Zii d-asta, George\u201d (ibid., p. 8); ,,S-avem iepuri de mai multe colori, George\u201d (ibid., p. 8); ,,Nu-mi place aciia, George. Nu-i loc bun. Vroi s\u0103 plec d\u02bcaciia\u201d (ibid., p.17); ,,Afurisitule! strig\u0103. De ce trebuia s\u0103 mori? Tu nu e\u015fti mic ca \u0219oarecii. Culese de pe jos c\u0103\u021belu\u015ful \u015fi-l zv\u00e2rli c\u00e2t colo. \u00cei \u00eentoarse spatele. \u0218ezu \u00eencovoiat peste genunchi, \u015foptind: \u2013 Acu\u02bc n-o s\u0103 mai \u00eengrijesc iepurii. Acu\u02bc n-o s\u0103 m\u0103 mai lase [George]. Se leg\u0103na \u00eencolo \u015fi \u00eencoace, cople\u015fit de m\u00e2hnire\u201d (ibid., p. 45); ,,Era a\u015fa mic [&#8230;]. M\u0103 jucam \u015fi io<br \/>\ncu el&#8230; \u015fi el se f\u0103cea c\u0103 vrea s\u0103 m\u0103 mu\u0219te&#8230; \u015fi io m\u0103 f\u0103ceam c\u0103 vreau s\u0103-l pocnesc&#8230; \u015fi&#8230; \u015fi l-am pocnit. \u015ei el a r\u0103mas mort\u201d (ibid., p. 47); ,,N-am vrut [&#8230;], n-am vrut    s\u0103-i fac r\u0103u\u201d (ibid., p. 33)&#8230; Croocks, negrul, fierarul: ,,Lennie e b\u0103iat bun\u201d (ibid., p. 43); ,,Poate c\u0103 acu-ai s\u0103 \u00een\u021belegi. Tu-l ai pe George. Tu \u0219tii bine c\u0103 vine \u2019napoi. Da\u0315 ia zi c\u0103 n-ai pe nimeni. Ia zi c\u0103 nu po\u021bi s\u0103 te duci \u00een dormitor \u0219i s\u0103 joci rummy fiin\u0315\u02bcc\u0103 e\u0219ti negru. Cum \u021bi-ar pl\u0103cea? Ia zi c\u0103 ar trebui s\u0103 stai aciia singur \u0219i s\u0103 cite\u0219ti c\u0103r\u021bi. Fire\u0219te, po\u021bi s\u0103 joci potcoave p\u00e2n\u0315 se \u00eentunec\u0103, da\u0315  dup\u0103 aia trebuie s\u0103 cite\u0219ti c\u0103r\u021bi. Omu\u2019 are nevoie de al\u021bii l\u00e2ng\u0103 el\u2026 Omu\u0315  se tic\u0103lo\u0219e\u0219te dac\u0103 n-are pe nimeni. Fie cum o fi, da\u0315  s\u0103 fie cineva l\u00e2ng\u0103 tine. \u00ce\u021bi spui io, strig\u0103, \u00ee\u021bi spui io, omu\u0315  c\u00e2nd e prea singur se \u00eemboln\u0103ve\u0219te\u201d (ibid., p. 38)&#8230; Slim, zilier: ,,Po\u0163i s\u0103 fii b\u0103iat bun \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 ai minte. Ba-mi pare chiar c\u0103-i tocmai pe dos. Ia-l pe unu\u02bc cu adev\u0103rat iste\u021b, s\u0103 vezi c\u0103 rareori e \u015fi om bun\u201d (ibid., p. 21).<br \/>\n Nevasta lui Curley, victima: ,,E\u015fti scr\u00e2ntit [&#8230;]. Da\u02bc e\u015fti dr\u0103gu\u0163 \u00een felu\u02bc t\u0103u. Parc-ai fi un copil mare. Da\u02bc poa\u02bc s\u0103 te-n\u0163eleag\u0103 omu\u02bc cam ce vrei s\u0103 zici\u201d (ibid., p. 47).<br \/>\nDespre vise, \u00een fa\u021ba mor\u021bii&#8230; ,,George \u00eencepu: \u2013 O s\u0103 ne cump\u0103r\u0103m un loc\u0219or al nostru. B\u0103g\u0103 m\u00e2na \u00een buzunarul hainei \u015fi scoase pistolul lui Carlson; \u00eel despiedic\u0103 \u015fi puse m\u00e2na \u015fi pistolul jos pe p\u0103m\u00e2nt, \u00eend\u0103r\u0103tul spatelui lui Lennie. Se uit\u0103 la ceafa lui Lennie. Cercet\u0103 locul unde \u0219ira spin\u0103rii se \u00eembin\u0103 cu craniul (ibid., p. 55);  ,,Hai, zi, \u00eembie iar Lennie. Zi cum o s\u0103 fie. O s\u0103 ne cump\u0103r\u0103m un loc\u0219or al nostru, o s\u0103-avem ferma noastr\u0103. \u2013 O s-avem o vac\u0103, spuse George. \u015ei-o s-avem poate \u015fi-un porc, \u015fi-o s-avem g\u0103ini&#8230; \u015fi pe l\u00e2ng\u0103 cas\u0103 o   s-avem&#8230; un petec de lu\u021bern\u0103\u201d (ibid., p. 56); ,,\u015ei George ridic\u0103 arma \u015fi o str\u00e2nse puternic, \u015fi-i apropie \u021beava de ceafa lui Lennie. M\u00e2na \u00eei tremura tare, dar fa\u0163a i se \u00een\u0103spri \u015fi m\u00e2na se \u00eent\u0103ri. Ap\u0103s\u0103 pe tr\u0103gaci. Tr\u0103snetul detun\u0103turii bubui p\u00e2n\u0103 sus pe coastele mun\u021bilor \u015fi h\u0103ui iar \u00eenapoi. Lennie zv\u00e2cni, \u015fi-apoi se l\u0103s\u0103 domol \u00eenainte, cu fa\u0163a pe nisip, \u015fi r\u0103mase acolo neclintit\u201d (ibid., p. 57)&#8230; Gestul lui George Small are pentru mine \u0219i o alt\u0103 semnifica\u021bie. Parc\u0103 ne-ar fi spus: ,,Lennie trebuia s\u0103 plece, ca s\u0103 nu pute\u021bi vedea profunzimea singur\u0103t\u0103\u021bii lui, neputin\u021ba de a-\u0219i g\u0103si rosturile\u201d&#8230;  Sf\u00e2r\u0219itul acesta tragic are ecoul unei retrageri f\u0103r\u0103 tor\u021be, dar cu onoruri&#8230; Cei doi prieteni grozavi depun m\u0103rturie, \u00eempreun\u0103,  despre calvarul m\u0103r\u0219\u0103luirii prin de\u0219ertul uman, despre neputin\u021ba de a-\u0219i \u00eent\u00e2lni Sinele&#8230; Povestea lor fiind astfel m\u0103rturisit\u0103, ne afl\u0103m \u00een punctul \u00een care nu-l mai putem percepe ca fiind fericit nici m\u0103car pe Sisif&#8230;<br \/>\nM-a fascinat afec\u021biunea lui Lennie pentru \u0219oareci. Cumva, el nu \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 sensul spiritual al \u0219oarecelui din Biblie, unde este privit ca un animal necurat; Lennie merge \u00eempotriva curentului. Mai mult, biblic, \u0219oarecii sunt prezenta\u021bi ca o cium\u0103 care i-a infectat pe egipteni \u00een timpul lui Moise. Au fost trimi\u0219i s\u0103 distrug\u0103 cerealele oamenilor \u0219i chiar casele. Chiar \u0219i a\u0219a, egiptenii au recunoscut aceste creaturi ca rezultat al crea\u021biei lui Dumnezeu \u0219i le-au respectat. \u00cen mitologie, simbolul  \u0219oarecelui este centrat pe ideea de a avea capacitatea de a realiza orice \u00een via\u021b\u0103, indiferent de dimensiunea ta. \u0218oarecele este un spirit care are diverse semnifica\u021bii pozitive \u0219i negative. \u00cen mitologia greac\u0103, de exemplu, \u0219oarecele este privit ca o fiin\u021b\u0103 sacr\u0103 datorit\u0103 puterii sale de a se adapta la orice condi\u021bii, dar \u0219i ca un reper care avertizeaz\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103 te fere\u0219ti de boli devastatoare. \u00cen\u021beleg faptul c\u0103 \u00een unele dintre interpret\u0103rile psihanali\u0219tilor a visa c\u0103 ai un \u0219oarece de companie \u00eenseamn\u0103 c\u0103 e\u0219ti \u00eenconjurat de oameni r\u0103i. \u00cen acest caz, motto-ul t\u0103u este: ,,\u021aine prietenii aproape, dar du\u0219manii \u0219i  mai aproape\u201d. \u00cen acest fel, \u0219tii tot ce fac du\u0219manii \u0219i ai o \u0219ans\u0103 mai mare s\u0103 le strici planurile. Nu-mi fac iluzii: Lennie nu a con\u0219tientizat toate acestea, dar \u00eemi place s\u0103 cred c\u0103 John Steinbeck l-a z\u0103mislit pe eroul s\u0103u cuget\u00e2nd \u0219i la asemenea perspective.<br \/>\nPovestea vie\u021bii lui Lennie este una despre singur\u0103tate \u0219i iluzii, despre o fiin\u021b\u0103 aruncat\u0103 \u0219i p\u0103r\u0103sit\u0103 \u00een lume. Lennie \u00eemi pare a fi din familia celor \u00een care tr\u0103iesc Quasimodo \u0219i King Kong, chiar dac\u0103 apropierile par nefire\u0219ti. Tragicul personaj al lui Victor Hugo, o uria\u0219\u0103 for\u021b\u0103 fizic\u0103, dar cu chip de monstru \u0219i tulbur\u0103ri de vorbire, este de o rar\u0103 frumuse\u021be uman\u0103. Lennie adora \u0219oarecii \u0219i c\u00e2inii, Quasimodo  se \u00eendr\u0103goste\u0219te de Esmeralda, pe care, \u00een situa\u021bii limit\u0103, o ap\u0103r\u0103. King Kong, personaj fic\u021bional, monstrul gigant din filme, perceput ca un mare pericol public,  se urc\u0103 pe Empire State Building, pentru a o proteja pe Ann Darrow, o actri\u021b\u0103 care-i fusese oferit\u0103 ini\u021bial ca sacrificiu. Risc iar \u0219i spun c\u0103  Don Quijote, Pickwick \u015fi M\u00ee\u0219kin au \u00een comun ceea ce G. K. Chesterton crede c\u0103 \u00eel vizeaz\u0103 numai pe Pickwick, cel care are \u201eve\u015fnic acea expresie de uimire grav\u0103 pe care o g\u0103sim numai la prunci; uimirea grav\u0103 care-i singura fericire adev\u0103rat\u0103 ce-o poate avea omul\u201d (G.K. Chesterton, \u201eCharles Dickens\u201d, Bucure\u0219ti, Editura Univers, 1970, p. 81). Ei trec prin via\u0163\u0103, c\u0103ut\u00e2nd \u015fi g\u0103sind minun\u0103\u0163ii, cu acea credulitate divin\u0103 pe care unii o percep a fi idio\u0163ie. Fiecare \u00een parte reprezint\u0103 un alt Ulise al unui altfel de adev\u0103r, al unei altfel de frumuse\u0163i. P\u0103str\u00e2nd propor\u021biile, desigur, Lennie, cel care chiar are destr\u0103m\u0103ri mentale  mari, este robit de uimirea grav\u0103 pe care i-o provoac\u0103 tot ceea ce este moale \u0219i poate fi m\u00e2ng\u00e2iat, dar \u0219i de fantasma donquijoteasc\u0103 a cump\u0103r\u0103rii fermei care i-ar asigura \u0219i o investi\u021bie de admira\u021bie \u0219i de satisfac\u021bie tactil\u0103.<br \/>\nUn uria\u0219  mic, r\u0103mas copil, dotat cu o for\u021b\u0103 incontrolabil\u0103 \u0219i cu  \u00eencetineal\u0103 \u00een perceperea realit\u0103\u021bii, incapabil s\u0103  discearn\u0103  r\u0103ul de bine,  Lennie se chinuia cu via\u021ba f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie, f\u0103cea r\u0103u f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea. Ingenuu de la natur\u0103, nu din contrafacere, visa f\u0103r\u0103 s\u0103 simt\u0103 dimensiunea visului, dar avea o \u00eensu\u0219ire care nu numai c\u0103-l  umaniza complet, dar \u00eel f\u0103cea chiar om-\u00eenger: avea speran\u021b\u0103. \u0218i ca s\u0103 completez tabloul exager\u0103rilor mele riscante, Lennie \u00eemi aduce aminte de  adorabilul Forrest Gump, omul acela  simplu, cu un I.Q. sc\u0103zut, cum ar zice<br \/>\nneprietenii lui Karl Popper, dar cu  inten\u021bii care pot lecui r\u0103ni mari. Forrest Gump  a alergat toat\u0103 via\u021ba dup\u0103 un vis: prietena copil\u0103riei sale, Jenny. Dup\u0103 ce a alergat Lennie, tot o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103, \u0219ti\u021bi&#8230; C\u00e2nd Forrest Gump  \u00eentreab\u0103 ,,ce \u00eenseamn\u0103 normal, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103?\u201d , m\u0103 g\u00e2ndesc \u0219i la Lennie. Ca \u0219i atunci c\u00e2nd Gump m\u0103rturise\u0219te: ,,Nu sunt un b\u0103rbat de\u0219tept, dar \u0219tiu ce este dragostea\u201d.  Lennie Small \u00eemi spune c\u0103, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, suntem ceea ce iubim, nu ceea ce ne iube\u0219te, dar mai ales faptul c\u0103 unii dintre noi ne na\u0219tem cu tragedia \u00een s\u00e2nge \u0219i trebuie s\u0103 g\u0103sim singuri leac pentru asta, dac\u0103 vrem s\u0103 ne juc\u0103m \u0219ansa de a ne  \u00eent\u00e2lni sinele, rosturile. Ca s\u0103 rezum fi\u0219a lui Lennie Small,  mi-l imaginez cum \u00eemi z\u00e2mbe\u0219te cu inocen\u021ba sa r\u0103mas\u0103 \u00een bloc-starturi \u0219i, con\u0219tient de destr\u0103m\u0103rile care-l locuiesc, \u00eemi \u0219opte\u0219te cu dragoste o replic\u0103 din celebrul film The Imitation Game: ,,Chiar \u0219i un ceas stricat are dreptate de dou\u0103 ori pe zi\u201d&#8230; Dar Lennie Small avea dreptate de foarte multe ori pe zi. \u00cemi este at\u00e2t de drag, \u00eenc\u00e2t a\u0219 risca s\u0103 spun c\u0103 avea dreptate mereu&#8230;<\/p>\n<p>(<em>provocare lansat\u0103 de <\/em><strong>Marius MANTA<\/strong>)<\/p>\n<p><strong><br \/>\nPaul SPIRESCU <\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/spirescu.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/spirescu-210x300.jpg\" alt=\"\" width=\"210\" height=\"300\" class=\"alignnone size-medium wp-image-10762 lazyload\" data-srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/spirescu-210x300.jpg 210w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/spirescu.jpg 305w\" data-sizes=\"(max-width: 210px) 100vw, 210px\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 210px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 210\/300;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/spirescu-210x300.jpg\" alt=\"\" width=\"210\" height=\"300\" class=\"alignnone size-medium wp-image-10762\" srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/spirescu-210x300.jpg 210w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/spirescu.jpg 305w\" sizes=\"(max-width: 210px) 100vw, 210px\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>Exerci\u0163iu de purificare<\/strong><\/p>\n<p>Stau ferecat \u00een trup ca-ntr-un morm\u00e2nt<br \/>\n\u015fi nu mai vine nimeni domnilor<br \/>\ns\u0103 \u00eemi \u00eentind\u0103 degetul acela<br \/>\ndumnezeiesc \u015fi \u00eentemeietor<\/p>\n<p>m\u0103 zbat, m-agit, m\u0103 n\u0103rui, m\u0103 fr\u0103m\u00e2nt<br \/>\n\u015fi cum a\u015ftept aici de-o via\u0163\u0103-ntreag\u0103<br \/>\neu c\u00e2nt \u015fi c\u00e2nt \u015fi \u00eenc-odat\u0103 c\u00e2nt<br \/>\np\u00e2n\u0103 se sparg c\u0103tu\u015fele care m\u0103 leag\u0103<\/p>\n<p>\u015fi-atunci izbesc cu pumnii str\u00e2n\u015fi \u00een zid<br \/>\n\u015fi c\u00e2nt \u015fi c\u00e2nt \u015fi \u00eenc-o dat\u0103 c\u00e2nt<br \/>\np\u00e2n\u0103 se sparg \u00een \u0163\u0103nd\u0103ri to\u0163i pere\u0163ii<br \/>\n\u015fi se deschide cerul din morm\u00e2nt&#8230;<\/p>\n<p>m-agit bezmetic, m\u0103 fr\u0103m\u00e2nt, m\u0103 zbat<br \/>\nca \u00eentr-un existen\u0163ial desc\u0103lecat&#8230;<\/p>\n<p><strong><br \/>\nNoroc de ochii no\u0219tri<\/strong><\/p>\n<p>\u00cencep s\u0103 dispar\u0103, unul c\u00e2te unul,<br \/>\nlucrurile din jur<br \/>\n\u0219i r\u0103m\u00e2n numai ochii no\u0219tri<\/p>\n<p>cu care le vedem:<br \/>\nca un monument al aducerii aminte.<\/p>\n<p>Ochii alba\u0219tri, pentru izvoarele nelini\u0219tite,<br \/>\nlimpezi \u0219i zglobii;<br \/>\nochii verzi, pentru ramurile arborilor<br \/>\nc\u0103zu\u021bi sub securea post-modernit\u0103\u021bii;<br \/>\nochii tulburi \u0219i s\u00e2nger\u00e2nzi, pentru falsele noastre<br \/>\nbucurii,<\/p>\n<p>ochii tem\u0103tori \u0219i timizi, pentru iubirile noastre<br \/>\nsecrete<br \/>\n\u0219i ne\u00eemplinite vreodat\u0103,<br \/>\nochii evada\u021bi din orbite, revolta\u021bi de vedere,<br \/>\npentru trecutul perpetuu invadat de prezent&#8230;<\/p>\n<p>vai, ochii no\u0219tri, ochii no\u0219tri:<br \/>\nnoroc de ei&#8230;!<\/p>\n<p><strong><br \/>\nFluviul am\u0103girilor<\/strong><\/p>\n<p>Prieteni, drumul nostru nu e drum<br \/>\ne-un fluviu larg de fl\u0103c\u0103ri \u015fi de fum<br \/>\nce izvor\u0103\u015fte dintr-un munte de dureri<br \/>\n\u015fi nu se vars\u0103 parc\u0103 nic\u0103ieri<\/p>\n<p>\u00een noaptea destr\u0103m\u0103rilor, albastr\u0103<br \/>\nel poart\u0103 \u015fi nefericirea noastr\u0103&#8230;<\/p>\n<p>Prieteni, fluviul \u0103sta nu e fluviu<br \/>\ne toat\u0103 lava adunat\u0103 din Vezuviu<br \/>\nfierb\u00e2nd spasmodic \u015fi purt\u00e2nd spre stele<br \/>\niluziile \u00eeneca\u0163ilor \u00een ele<\/p>\n<p>e v\u00e2ntul care v\u00e2ntur\u0103-n copite<br \/>\nvisul at\u00e2tor visuri ne\u00eemplinite&#8230;<\/p>\n<p>Nici cerul ast\u0103zi nu mai este cer<br \/>\ne doar un biet conglomerat de fier<br \/>\nnu ne mai iart\u0103 nu ne mai lumin\u0103<br \/>\nnu ne mai poart\u0103 tandru prin gr\u0103din\u0103<\/p>\n<p>deja s-au desc\u0103rnat de adormiri<br \/>\nz\u0103pezile ce ne-au vegheat de miri&#8230;<\/p>\n<p>Nici vinul parc\u0103 nu mai este vin<br \/>\ne un amestec de nectar \u015fi de venin<br \/>\nla care ros de spaime m\u0103 \u00eenchin<br \/>\n\u00een noaptea destr\u0103m\u0103rilor&#8230; Amin!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Interviu Ion FERCU: ,,Chiar \u0219i un ceas stricat are dreptate de dou\u0103 ori pe zi\u201d. \u2013 V\u0103 invit pe t\u0103r\u00e2mul<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19766"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=19766"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19766\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19767,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19766\/revisions\/19767"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=19766"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=19766"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=19766"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}