{"id":19715,"date":"2022-11-25T00:34:02","date_gmt":"2022-11-24T21:34:02","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19715"},"modified":"2022-11-25T00:34:02","modified_gmt":"2022-11-24T21:34:02","slug":"spatii-culturale-nr-27-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19715","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 27 (11)"},"content":{"rendered":"

Vicente HUIDOBRO<\/strong><\/p>\n

Vicente Garcia-Huidobro Fernandez (10 ianuarie 1893 – 2 ianuarie 1948), poet chilian, s-a n\u0103scut \u00eentr-o familie de aristocra\u0163i, \u00een Santiago. A fost un exponent al mi\u015fc\u0103rii artistice cunoscute sub numele de \u201eCrea\u0163ionism\u201d, ai c\u0103rei adep\u0163i considerau c\u0103 un poet trebuie s\u0103 \u00eensufle\u0163easc\u0103 lucrurile, mai degrab\u0103, dec\u00e2t s\u0103 se limiteze la descrierea lor.
\nA studiat literatura la Universitatea din Chile \u015fi a publicat Ecos del alma (Ecourile sufletului) \u00een 1911, o lucrare cu tendin\u0163e moderniste.
\n\u00cen 1913, \u00eempreun\u0103 cu Carlos Diaz Loyola a editat cele trei numere ale publica\u0163iei Azul \u015fi a publicat Canciones en la noche (C\u00e2ntece \u00een noapte) \u015fi La gruta del silencio (Pe\u015ftera t\u0103cerii).
\n\u00cencep\u00e2nd cu 1916 a tr\u0103it \u00een Europa, \u00eempreun\u0103 cu so\u0163ia \u015fi copiii s\u0103i. S-a stabilit la Paris \u015fi a publicat Adan (Adam), lucrare care marcheaz\u0103 \u00eenceputul urm\u0103toarei sale etape artistice.
\n\u00cen octombrie 1918 a f\u0103cut o c\u0103l\u0103torie la Madrid, unde a pus bazele mi\u015fc\u0103rii literare Ultraismo. A corespondat \u015fi colaborat la publica\u0163ia dadaist\u0103 a lui Tristan Tzara. \u00cen anul urm\u0103tor s-a \u00eentors la Madrid, purt\u00e2nd cu el manuscrisul nefinisat al unor poeme care aveau s\u0103 devin\u0103 capodopera sa, Altazor.
\n\u00cen 1925 a revenit \u00een Chile, dedic\u00e2ndu-se jurnalismului politic \u015fi criticii. Spre sf\u00e2r\u015fitul anilor \u201920 s-a \u00eentors \u00een Europa, unde \u00eencepe s\u0103 scrie romanul Mio Cid Campeador, continu\u00e2nd s\u0103 lucreze \u015fi la Altazor.
\nA murit la Cartagena.<\/p>\n

Altazor sau c\u0103l\u0103toria cu para\u015futa este capodopera poetului chilian Vicente Huidobro, publicat\u0103 la Madrid \u00een 1931. \u00cen aceast\u0103 lucrare, Huidobro folose\u015fte un limbaj care distruge schemele clasice, av\u00e2nd astfel tangen\u0163\u0103 cu mi\u015fcarea avangardist\u0103 din prima treime a sec. XX.
\nPoemul este \u00eemp\u0103r\u0163it \u00een \u015fapte \u201eC\u00e2nturi\u201d precedate de o prefa\u0163\u0103, care au fost rescrise de mai multe ori de-a lungul anilor. Din acest motiv, C\u00e2ntul I, C\u00e2ntul II \u015fi celelalte prezint\u0103 tematici aparent foarte diferite. C\u00e2ntul I este cel mai lung, av\u00e2nd aprox. 700 de versuri \u015fi fiind de asemenea cel mai bine structurat. Con\u0163inutul s\u0103u e de natur\u0103 metafizic\u0103, poetul se prezint\u0103 pe sine \u00eensu\u015fi ca Altazor. C\u00e2ntul II este un elogiu \u00eenchinat femeii. C\u00e2ntecele III-VII \u00eencearc\u0103 o dezarticulare progresiv\u0103 a limbajului \u015fi a limitelor de exprimare. (cf. Wikipedia)<\/p>\n

Altazor, publicat\u0103 \u00een 1931, poate fi citit\u0103 ca un \u201ecompendiu\u201d al zonelor de influen\u0163\u0103 \u015fi limitelor proiectului crea\u0163ionist al lui Vicente Huidobro. Al\u0103turi de Residencia en la Tierra (Pablo Neruda) Trilce de Cesar Vallejo \u015fi Los gemidos de Pablo de Rokha (1918), Altazor se afl\u0103 pe cele mai \u00eenalte culmi ale avangardismului latinoamerican de pe aceast\u0103 parte a Anzilor.<\/p>\n

(Cf. Memoria Chilena, Biblioteca Nacional digital de Chile)<\/p>\n

Altazor sau c\u0103l\u0103toria cu para\u015futa<\/strong>
\n (Prefa\u0163\u0103)<\/p>\n

\tM-am n\u0103scut la 33 de ani, \u00een ziua mor\u0163ii lui Cristos; m-am n\u0103scut la Echinoc\u0163iu, sub hortensii \u015fi aeroplanele caniculei.
\nAveam o privire g\u00e2nditoare de porumbel, de tunel \u015fi de automobil sentimental.
\nSuspinam ca un acrobat.
\n Tat\u0103l meu era orb \u015fi m\u00e2inile lui erau mai frumoase dec\u00e2t noaptea.
\n Iubesc noaptea, p\u0103l\u0103rie a tuturor zilelor.
\n Noaptea, noaptea zilei, a zilei care urmeaz\u0103 zilei.
\n Mama vorbea ca zorii dimine\u0163ii \u015fi ca dirijabilele care se vor pr\u0103bu\u015fi.
\nP\u0103rul ei avea culoare de drapel \u015fi ochii erau plini de nave-ndep\u0103rtate.
\n \u00centr-o dup\u0103-amiaz\u0103, mi-am luat para\u015futa \u015fi am spus: \u201eS\u0103 intre o stea \u015fi dou\u0103 r\u00e2ndunele\u201d
\nIat\u0103 moartea care se apropie ca p\u0103m\u00e2ntul \u00een c\u0103dere.
\n Mama mea broda lacrimi pustii \u00een curcubeele primare.
\n \u015ei acum para\u015futa mea cade din vis \u00een vis prin spa\u0163iile mor\u0163ii.
\n \u00cen prima zi am \u00eent\u00e2lnit o pas\u0103re necunoscut\u0103 care mi-a zis: ,,Dac\u0103 a\u015f fi fost dromader n-a\u015f fi cunoscut setea. C\u00e2t e ceasul?\u201d A b\u0103ut pic\u0103turile de roua din p\u0103rul meu, mi-a aruncat trei priviri \u015fi jum\u0103tate \u015fi s-a \u00eendep\u0103rtat spun\u00e2nd: ,,Adio\u201d , flutur\u00e2nd magnifica-i batist\u0103.
\n Pe la ora dou\u0103 \u00een acea zi am \u00eent\u00e2lnit un aeroplan superb, plin de solzi \u015fi melci. C\u0103uta un col\u0163 de cer \u00een care s\u0103 se ad\u0103posteasc\u0103 de ploaie.
\n Mai departe, toate cor\u0103biile ancorate, \u00een cerneala dimine\u0163ii. Deodat\u0103, au \u00eenceput s\u0103 ridice ancora, una c\u00e2te una, t\u00e2r\u00e2nd dup\u0103 ele, \u00een chip de pavilion, zdren\u0163ele unei aurore de net\u0103g\u0103duit.
\n Odat\u0103 cu plecarea ultimelor, aurora a disp\u0103rut \u00een ni\u015fte valuri incomensurabile.
\nAtunci l-am auzit vorbind pe Creator, cel f\u0103r\u0103 nume, cel care nu e altceva dec\u00e2t o simpl\u0103 gaur\u0103 \u00een vid, frumos, ca un buric.
\n,,Am f\u0103cut un zgomot teribil \u015fi din acest zgomot s-au n\u0103scut oceanul \u015fi valurile oceanului.
\nAcest zgomot va fi mereu lipit de valurile m\u0103rii \u015fi valurile m\u0103rii vor fi mereu lipite de el, precum timbrele de c\u0103r\u0163ile po\u015ftale.
\nApoi am cules un lung m\u0103nunchi de raze de lumin\u0103 ca s\u0103 cos zilele una de alta; zilele care au un orient legitim \u015fi reconstituit, dar indiscutabil.
\nDup\u0103 aceea am trasat geografia p\u0103m\u00e2ntului \u015fi liniile din palm\u0103.
\nApoi am b\u0103ut pu\u0163in coniac (din cauza hidrografiei).
\nDup\u0103 aceea am creat gura \u015fi buzele gurii, ca s\u0103 \u00eenchid \u00een ea sur\u00e2surile echivoce \u015fi din\u0163ii din gur\u0103, ca s\u0103 supraveghez grosol\u0103niile care ne vin la gur\u0103.
\nAm creat limba din gur\u0103 pe care oamenii au ab\u0103tut-o de la rostul ei, f\u0103c\u00e2nd-o s\u0103 deprind\u0103 vorbirea\u2026 pe ea, ea, frumoasa \u00eenot\u0103toare, deviat\u0103 pentru totdeauna de la rostul ei acvatic \u015fi esen\u0163ialmente alin\u0103tor\u201d.
\nPara\u015futa mea a \u00eenceput s\u0103 cad\u0103 vertiginos. At\u00e2t de mare e for\u0163a de atrac\u0163ie a mor\u0163ii \u015fi a morm\u00e2ntului deschis.
\nPute\u0163i s\u0103 crede\u0163i, groapa morm\u00e2ntului are mai mult\u0103 putere dec\u00e2t ochii iubitei. Morm\u00e2ntul deschis cu to\u0163i magne\u0163ii s\u0103i. \u015ei asta ti-o spun \u0163ie, \u0163ie care atunci c\u00e2nd z\u00e2mbe\u015fti m\u0103 faci s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la \u00eenceputul lumii.
\nPara\u015futa mea s-a \u00eencurcat \u00eentr-o stea stins\u0103 care-\u015fi urma con\u015ftiincios orbita, ca \u015fi cum ar fi ignorat inutilitatea eforturilor sale.
\n\u015ei profit\u00e2nd de aceast\u0103 odihn\u0103 bine-meritat\u0103, am \u00eenceput s\u0103 completez cu g\u00e2nduri profunde c\u0103su\u0163ele de pe tabla mea:
\n\u201eAdev\u0103ratele poeme sunt incendii. Poezia se propag\u0103 peste tot, ilumin\u00e2ndu-\u015fi arderea cu fiori de pl\u0103cere sau de agonie.
\nTrebuie s\u0103 scriem \u00eentr-o limb\u0103 care s\u0103 nu fie matern\u0103.
\nCele patru puncte cardinale sunt trei: sudul \u015fi nordul.
\nUn poem este ceva ce va fi.
\nUn poem este ceva ce n-a fost niciodat\u0103, ceva ce niciodat\u0103 nu va putea s\u0103 fie.
\nFugi de sublimul aflat la exterior dac\u0103 nu vrei s\u0103 mori zdrobit de v\u00e2nt.
\nDac\u0103 n-a\u015f face cel pu\u0163in o nebunie pe an, a\u015f \u00eennebuni\u201d.
\nMi-am luat para\u015futa \u015fi de la marginea stelei mele aflate \u00een mers m-am aruncat \u00een atmosfera ultimului suspin.
\nM\u0103 rostogolesc la nesf\u00e2r\u015fit peste st\u00e2ncile din vis, m\u0103 rostogolesc printre norii mor\u0163ii.
\nM\u0103 \u00eent\u00e2lnesc cu Fecioara a\u015fezat\u0103 pe un trandafir, \u015fi \u00eemi spune:
\n\u00ab Uit\u0103-te la m\u00e2inile mele: sunt transparente ca becurile. Vezi filamentele din care curge s\u00e2ngele luminii mele prea curate?
\nPrive\u015fte-mi aureola. Are c\u00e2teva fisuri, care dovedesc c\u0103 sunt b\u0103tr\u00e2n\u0103.
\nSunt Fecioara, Fecioara nep\u0103tat\u0103 de cerneala uman\u0103, singura care nu sunt pe jum\u0103tate, \u015fi sunt conduc\u0103toarea celorlalte unsprezece mii care cu-adev\u0103rat erau prea mult restaurate.
\nVorbesc o limb\u0103 care umple inimile dup\u0103 legea norilor comunican\u0163i.
\nMereu \u00eemi iau adio, \u015fi r\u0103m\u00e2n.
\nIube\u015fte-m\u0103, fiule, c\u0103ci ador poezia ta \u015fi te voi \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103 faci acroba\u0163ii aeriene.
\nAm at\u00e2ta nevoie de tandre\u0163e, s\u0103rut\u0103-m\u0103 pe p\u0103r, l-am sp\u0103lat \u00een diminea\u0163a asta \u00een norii zorilor de zi \u015fi acum vreau s\u0103 m\u0103 culc pe salteaua din valuri de cea\u0163\u0103.
\nPrivirile mele sunt o s\u00e2rm\u0103 \u00eentins\u0103 la orizont pentru odihna r\u00e2ndunelelor.
\nIube\u015fte-m\u0103. \u00bb
\nAm \u00eengenuncheat \u00een spa\u0163iul circular \u015fi Fecioara s-a sculat \u015fi a venit s\u0103 se a\u015feze \u00een para\u015futa mea.
\nAm adormit \u015fi recitat atunci cele mai frumoase poeme ale mele.
\nLa fl\u0103c\u0103rile poeziei mele s-a uscat p\u0103rul Fecioarei, care mi-a mul\u0163umit \u015fi s-a \u00eendep\u0103rtat, a\u015fezat\u0103 pe trandafirul ei catifelat.
\n\u015ei iat\u0103-m\u0103 aici, singur, ca micul orfan r\u0103mas \u00een urma naufragiilor anonime.
\nAh, ce frumos\u2026, ce frumos.
\nV\u0103d mun\u0163ii, fluviile, p\u0103durile, marea, cor\u0103biile, florile \u015fi melcii.
\nV\u0103d noaptea \u015fi ziua \u015fi axa pe care se \u00eent\u00e2lnesc.
\nAh, ah, sunt Altazor, marele poet, f\u0103r\u0103 cal care m\u0103n\u00e2nc\u0103 f\u00e2n, nici nu-\u015fi \u00eenc\u0103lze\u015fte g\u00e2tul cu clar de lun\u0103, nu am dec\u00e2t micu\u0163a para\u015fut\u0103 ca un parasolar peste planete.
\nDin fiecare strop de sudoare al frun\u0163ii mele am f\u0103cut s\u0103 se nasc\u0103 a\u015ftri, pe care v\u0103 las s\u0103-i boteza\u0163i ca pe sticlele de vin.
\nV\u0103d tot, am creierul forjat \u00een limbi de profet.
\nMuntele este suspinul lui Dumnezeu, urc\u00e2nd \u00een termometru umflat p\u00e2n\u0103 atinge picioarele iubitei.
\nCel care a v\u0103zut tot, care cunoa\u015fte toate tainele f\u0103r\u0103 s\u0103 fie Walt Whitman, c\u0103ci niciodat\u0103 n-am avut o barb\u0103 alb\u0103 ca infirmierele frumoase \u015fi ca p\u00e2raiele \u00eenghe\u0163ate.
\nCel care aude noaptea ciocanele falsificatorilor de monede, care nu sunt altceva dec\u00e2t astronomi \u00een ac\u0163iune.
\nCel care bea paharul cald al \u00een\u0163elepciunii dup\u0103 potop d\u00e2nd ascultare porumbeilor \u015fi care cunoa\u015fte ruta oboselii, urma clocotind\u0103 l\u0103sat\u0103 de cor\u0103bii.
\nCel care cunoa\u015fte pr\u0103v\u0103liile cu amintiri \u015fi frumoasele halte uitate.
\nEl, p\u0103storul de aeroplane, conduc\u0103torul nop\u0163ilor r\u0103t\u0103cite \u015fi al v\u00e2nturilor de vest \u00eembl\u00e2nzite \u00eenspre polii unici.
\n Pl\u00e2nsul s\u0103u seam\u0103n\u0103 cu o re\u0163ea tremur\u0103toare de aeroli\u0163i f\u0103r\u0103 lamp\u0103 de semnalizare.
\n Ziua se \u00eenal\u0163\u0103 \u00een inima lui \u015fi el \u00ee\u015fi las\u0103 pleoapele \u00een jos pentru a face agricol\u0103 noaptea de odihn\u0103.
\n \u00ce\u015fi spal\u0103 m\u00e2inile sub privirea lui Dumnezeu, \u015fi \u00ee\u015fi piapt\u0103n\u0103 p\u0103rul ca lumina \u015fi o culege din spicele s\u0103race ale ploii mul\u0163umite.
\n Strig\u0103tele se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 ca o turm\u0103 pe coline c\u00e2nd stelele dorm dup\u0103 o noapte de trud\u0103 continu\u0103.
\n Frumosul v\u00e2n\u0103tor \u00een fa\u0163a celestului vas din care beau p\u0103s\u0103rile f\u0103r\u0103 inim\u0103.
\n Fii la fel de trist ca gazelele \u00een fa\u0163a infinitului \u015fi a meteori\u0163ilor, ca de\u015ferturile lipsite de miraje.
\n P\u00e2n\u0103 la sosirea unei guri umflate de s\u0103rut\u0103ri pentru culesul viilor exilului.
\n Fii trist, c\u0103ci ea te-a\u015fteapt\u0103 \u00eentr-un ungher al acestui an trec\u0103tor.
\n Se afl\u0103 poate la cap\u0103tul viitorului t\u0103u c\u00e2ntec \u015fi va fi frumoas\u0103 ca o cascad\u0103 \u00een libertate \u015fi mai bogat\u0103 dec\u00e2t linia ecuatorului.
\n Fii trist, mai trist dec\u00e2t trandafirul, frumoasa \u00eenchisoare a privirilor noastre \u015fi a albinelor lipsite de experien\u0163\u0103.
\n Via\u0163a e o c\u0103l\u0103torie cu para\u015futa \u015fi nu ceea ce vrei tu s\u0103 crezi.
\n C\u0103dem, c\u0103dem \u00eentr-una, din zenitul nostru \u00een nadir \u015fi l\u0103s\u0103m aerul p\u0103tat de s\u00e2nge ca s\u0103 se otr\u0103veasc\u0103 cei care vor veni m\u00e2ine s\u0103-l respire.
\n \u00cen ad\u00e2ncul t\u0103u, \u00een afara ta, vei c\u0103dea din zenit \u00een nadir c\u0103ci acesta \u00ee\u0163i este destinul, mizerabilul t\u0103u destin. \u015ei \u00een timp ce cazi tot mai de sus, mai \u00eenalt va fi saltul \u00eenapoi, mai lung\u0103 durata ta \u00een memoria pietrei.
\n Am s\u0103rit din p\u00e2ntecul mamei noastre sau de la marginea unei stele \u015fi c\u0103dem necontenit.
\n Ah para\u015futa mea, unica roz\u0103 parfumat\u0103 din atmosfer\u0103, trandafir al mor\u0163ii, azv\u00e2rlit printre a\u015ftrii mor\u0163ii.
\n A\u0163i auzit? Acesta este zgomotul de r\u0103u augur din piepturile \u00eenchise.
\n Deschide u\u015fa sufletului t\u0103u \u015fi ie\u015fi s\u0103 respiri in viitor. Po\u0163i s\u0103 deschizi cu un suspin u\u015fa pe care a \u00eenchis-o uraganul.
\n Omule, iat\u0103 para\u015futa ta frumoas\u0103 ca vertijul.
\n Poete, iat\u0103 para\u015futa ta, frumoas\u0103 ca magnetul abisului.
\nMagule, iat\u0103 para\u015futa ta pe care un cuv\u00e2nt de-al t\u0103u o poate preschimba \u00eentr-o \u201epara-urcare\u201d frumoas\u0103 ca fulgerul care-ar voi s\u0103-l orbeasc\u0103 pe creator.
\nCe a\u015ftep\u0163i?
\n\u015ei \u00eenc\u0103, iat\u0103 taina Tenebrosului care a uitat s\u0103 sur\u00e2d\u0103.
\n\u015ei para\u015futa a\u015fteapt\u0103 ag\u0103\u0163at\u0103 la u\u015fa precum calul ag\u0103\u0163at de galopul f\u0103r\u0103 cap\u0103t.<\/p>\n

Traducere \u00een limba rom\u00e2n\u0103 de<\/em>
\n Anca T\u0102NASE <\/strong><\/p>\n


\nEmil NICULESCU<\/strong>
\n\"\"

EXCEPT<\/strong><\/p>\n

Cine, f\u0103r\u0103 de tine, care bou a
\nMai \u00eenjghebat s\u0103la\u015f pe Krakatoa<\/p>\n

\u015ei-acolo,-n delfici, aburii de crater,
\n\u015ei-a ascu\u0163it pe \u015fisturi un vers-kutter.<\/p>\n

Poate \u015fi poezia, Mihai, coane,
\nE,-n felul ei, dona\u0163ie de-organe.<\/p>\n

Pu\u0163ini \u00ee\u015fi mai doresc de a fi domnul
\nC\u0103rui co\u015fmaru-i v\u0103muie\u015fte somnul.<\/p>\n


\n Florin DOCHIA<\/strong>
\n\"\"

Arta ca mod de filosofare
\n\u00cen\u0163elegerea logic\u0103 \u015fi certitudinea intuitiv\u0103<\/strong><\/p>\n

Moto: Nu putem exprima haosul f\u0103r\u0103 a-l pierde…<\/em><\/p>\n

1. Prolegomene
\nOrice reflec\u0163ie filosofic\u0103 pleac\u0103 de la o \u00eentrebare preliminar\u0103: \u00een ce m\u0103sur\u0103 g\u00e2ndirea are datoria de z\u0103bovi asupra unui obiect anume, de a r\u0103m\u00e2ne \u00een el \u015fi de a se reg\u00e2ndi pe sine \u00een raport cu el?
\n Sunt r\u0103spunsuri foarte vechi, din vremuri aristoteliene, c\u00e2nd se afirm\u0103 c\u0103 o cercetare filosofic\u0103 trebuie s\u0103 \u00eenceap\u0103 prin a se interesa de obiectele din imediata apropiere, de ceea ce este clar, accesibil, adic\u0103 de realit\u0103\u0163ile lumii sensibile. Dar cum realit\u0103\u0163ile sensibile con\u0163in, s-a observat cur\u00e2nd, o cantitate mic\u0103 de adev\u0103r, se cuvine mers mai departe \u015fi c\u0103utat un \u201esupliment de adev\u0103r\u201d dincolo de frontierele imediatului, acolo unde experien\u0163a cotidian\u0103 ia contact cu experien\u0163a unei lumi oferite de opiniile comune, tradi\u0163iile, miturile, poezia (\u00een sensul larg, ceea ce numim azi cultura scris\u0103), religiile, cu o lume care ne asigur\u0103 leg\u0103turile la cultura uman\u0103. Cunoa\u015fterea imediat\u0103, fundament al cercet\u0103rii filosofice, \u00eenseamn\u0103, de fapt, toate aceste elemente, con\u0163ine toate bog\u0103\u0163iile istoriei \u015fi culturii.
\nMen\u0163inerea ariei de interes va deveni, nu foarte cur\u00e2nd – \u00een timpul istoric, uman -, nesatisf\u0103c\u0103toare. Cantonarea autosuficient\u0103 \u00een logica bivalent\u0103, aristotelic\u0103, \u015fi credin\u0163a nestr\u0103mutat\u0103 \u00een mimesis \u00ee\u015fi vor ar\u0103ta, la un moment dat, limitele. Dar s\u0103 nu anticipez\u2026
\nOrice propozi\u0163ie este sau adev\u0103rat\u0103 sau fals\u0103, ter\u0163iul este exclus \u2013 lege descoperit\u0103 de Aristotel, al\u0103turi de alte principii ale g\u00e2ndirii, precum legea identit\u0103\u0163ii, legea non-contradic\u0163iei \u015fi legea ra\u0163iunii suficiente.
\nEste ceea ce numim logica tradi\u0163ional\u0103, care nu face vreo distinc\u0163ie \u00eentre nivelul teoretic \u015fi acela metateoretic, folose\u015fte limbajul curent pentru fundamentarea g\u00e2ndirii corecte \u015fi e utilizat\u0103, \u00een general, \u00een via\u0163a cotidian\u0103, pentru opera\u0163iile de definire, de clasificare \u015fi ra\u0163ionament. Cei care i-au urmat lui Aristotel au l\u0103rgit aria de aplicabilitate \u015fi de manifestare a proceselor logice, astfel au ap\u0103rut logica aplicat\u0103, logica deontic\u0103, logica matematic\u0103, logica dialectic\u0103, logica intui\u0163ionist\u0103, logica dialogic\u0103, logica formal\u0103, juridic\u0103, modal\u0103, polivalent\u0103 sau chiar n-valent\u0103 ori logica dinamic\u0103 a contradictoriului.
\nO destul de nou\u0103 \u015fi de interesant\u0103 achizi\u0163ie teoretic\u0103 \u015fi creatoare de nou\u0103 paradigm\u0103 a g\u00e2ndirii este logica trivalent\u0103, logica ter\u0163ului inclus, a lui \u015etefan Lupa\u015fcu. Deja suntem \u00een alt\u0103 viziune asupra realit\u0103\u0163ii, de o mai mare complexitate, odat\u0103 ce include o variabil\u0103 \u00een consens cu teoria cuantic\u0103. A fost socotit\u0103 o form\u0103 accesibil\u0103 de dinamitare a logicii clasice, ap\u0103rut\u0103 ca urmare a intr\u0103rii \u00een criz\u0103 a modului tradi\u0163ional de a g\u00e2ndi. Dup\u0103 remarca lui Benjamine Fondane (L\u2019\u00catre et la connaissance. Essai sur Lupasco), se pleac\u0103 de la credin\u0163a c\u0103 \u00eentreaga lume s-a \u00een\u015felat p\u00e2n\u0103 atunci \u015fi totul trebuie luat de la \u00eenceput. Pe urmele sale, Basarab Nicolescu amplific\u0103 aceast\u0103 logic\u0103 a ter\u0163ului inclus, introduc\u00e2nd conceptul de nivel de realitate: \u201ePentru a ob\u0163ine o imagine clar\u0103 a sensului ter\u0163ului inclus, s\u0103 reprezent\u0103m cei trei termeni ai noii logici, A, non-A \u015fi T, \u015fi dinamismele lor asociate printr-un triunghi la care unul dintre v\u00e2rfuri se situeaz\u0103 la un nivel de realitate, iar celelalte dou\u0103 v\u00e2rfuri la alt nivel de realitate. Dac\u0103 r\u0103m\u00e2nem la un singur nivel de realitate, orice manifestare va ap\u0103rea ca o lupt\u0103 \u00eentre dou\u0103 elemente contradictorii (de exemplu, unda A \u015fi corpusculul non-A). Al treilea dinamism, cel al st\u0103rii T, se exercit\u0103 la un alt nivel de realitate, la care ceea ce ap\u0103rea ca dezunit (und\u0103 sau corpuscul) este de fapt unit (cuanton), iar ceea ce apare contradictoriu este perceput ca non-contradictoriu.\u201d (v. Noi, particula \u015fi lumea).
\nApare astfel posibilitatea g\u00e2ndirii rela\u0163iei \u00eentre lume \u015fi non-lume, acceptarea concomiten\u0163ei acestora, dincolo de calitatea lor de termeni antagonici, contradictorii, cum ar fi: realitate \u015fi vis, ra\u0163iune \u015fi imagina\u0163ie, cauzalitate \u015fi non-cauzalitate, via\u0163\u0103 \u015fi moarte etc. Rela\u0163ia de contradic\u0163ie este dep\u0103\u015fit\u0103 prin noul element T, parte dintr-un nivel secund de realitate care este simultan lume \u015fi non-lume, este lume alternativ\u0103. Marius Conkan (Logica ter\u0163ului inclus \u015fi lumile alternative, \u201eSteaua\u201d, nr. 5, 2011, p. 33-35) ofer\u0103 ca exemple de lucru lumile construite \u00een texte de genul Alice \u00een \u0162ara Minunilor, Peter Pan \u015fi Wendy, Cronicile din Narnia, Povestea f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit, seria Harry Potter \u015fi chiar Aventurile lui Pinocchio sau Micul prin\u0163, a\u015fadar fic\u0163iuni recunoscute ca atare, cu semnifica\u0163ii uneori metaforice sau parabolice. Vom constata c\u0103 nivelul prim de realitate este reconfigurat \u00een func\u0163ie de cel secund. \u201eLumile alternative complexe sunt cele care presupun niveluri de realitate multiple sau chiar infinite. Odat\u0103 rezolvat\u0103 contradic\u0163ia dintre lume \u015fi non-lume printr-un nivel doi de realitate, \u00een care se situeaz\u0103 lumea alternativ\u0103, \u00een cadrul acestui nivel secund de realitate se va ivi, la un moment dat, o contradic\u0163ie \u00eentre doi termeni, a\u015fa \u00eenc\u00e2t va fi necesar un al treilea nivel de realitate (implicit, o a doua lume alternativ\u0103), care s\u0103 solu\u0163ioneze contradic\u0163ia din nivelul doi. \u015ei tot a\u015fa, la infinit. Efectul acestei treceri progresive de la un nivel la altul de realitate va fi resim\u0163it tocmai de primul nivel de realitate, care, la final (dac\u0103 va exista un final), va con\u0163ine toate lumile alternative din celelalte niveluri. Procesul e asem\u0103n\u0103tor tehnicii matrio\u015fka a povestirilor \u00een ram\u0103, cu diferen\u0163a c\u0103, \u00een cazul lumilor alternative complexe, nivelurile de realitate sunt autonome, adic\u0103 nu se con\u0163in unele pe altele.\u201d
\nDac\u0103 filosofia se define\u015fte ca o cercetare intelectual\u0103 a principiilor inteligibile \u015fi universale, ca o \u00eentreprindere speculativ\u0103 de construire a unei inteligibilit\u0103\u0163i globale*, arta, din contr\u0103, \u00eenseamn\u0103 crearea de obiecte concrete \u015fi particulare. A\u015fa v\u0103zut\u0103, arta a fost vreme \u00eendelungat\u0103 devalorizat\u0103 \u015fi ignorat\u0103. Operele artistice sunt \u00een\u0163elese de Platon ca imita\u0163ii de joas\u0103 valoare ontologic\u0103. Sensibilitatea prin care arta devenea accesibil\u0103 este identificat\u0103 cu senzualitatea, cu sim\u0163urile. Crea\u0163ia artistic\u0103 este un obiect receptat \u00eent\u00e2i de acestea din urm\u0103. C\u00e2nd se evoc\u0103 viziunea platonician\u0103 asupra artei, referin\u0163a este la \u00eenceputul c\u0103r\u0163ii X din Republica. Aici, prin gura lui Socrate, el judec\u0103 foarte sever arti\u015ftii, \u00eei socoate imitatori, oamenii care se ocup\u0103 cu lucruri pe care nu le cunosc cu adev\u0103rat, creeaz\u0103 opere departe de realitate, de adev\u0103r. Arta este esen\u0163ialmente mimesis, adic\u0103 \u201eimita\u0163ie\u201d. Calific\u0103 astfel acele crea\u0163ii pe care fiin\u0163ele umane \u00eencearc\u0103 s\u0103 reprezinte \u2013 mai mult sau mai pu\u0163in fidel \u2013 un obiect oarecare, o situa\u0163ie, un eveniment prin intermediul diferitelor forme de manifestare artistic\u0103. Desemneaz\u0103 a\u015fa reproducerea pictat\u0103 a unei mi\u015fc\u0103ri, sculptura reprezent\u00e2nd un t\u00e2n\u0103r frumos, muzica ce evoc\u0103 un act de curaj, piesa de teatru ce evoc\u0103 percepte morale. De fapt, filosofii epocii clasice au criticat vehement imagina\u0163ia, pe care o considerau sursa tuturor erorilor \u015fi iluziilor \u00een cogni\u0163ia uman\u0103. Atacul lor a dus, \u00een timp, la deprecierea tuturor genurilor literare care se bazau pe minuni \u015fi miracole, pe tradi\u0163ia fantastic\u0103 a Evului Mediu \u015fi a Rena\u015fterii, cum ar fi c\u0103l\u0103toriile extraordinare \u015fi utopiile. Dac\u0103, la \u00eenceputurile sale, genul utopic a fost conceput ca o fic\u0163iune spiritual\u0103 alimentat\u0103 de o fantezie pl\u0103cut\u0103, dup\u0103 atacul lansat de filosofii ra\u0163ionali\u015fti cartezieni, termenul de utopie a dob\u00e2ndit semnifica\u0163ia de proiect imposibil, fic\u0163iune, himer\u0103, fals. Filosofii ra\u0163ionali\u015fti s-au ar\u0103tat a fi \u00eempotriva g\u00e2ndirii magice, adic\u0103 a personajelor din episoadele supranaturale ale romance-ului cavaleresc, ale pove\u015ftilor cu z\u00e2ne, ale c\u0103l\u0103torii lor extraordinare. Discreditarea lansat\u0103 c\u0103tre \u201esupersti\u0163iile\u201d \u015fi \u201eimbecilit\u0103\u0163ile\u201d din marea tradi\u0163ie a ruinat, cel pu\u0163in \u00een fa\u0163a publicului educat, literatura care se inspira din fantasticul medieval. \u201eMai mult dec\u00e2t cenzura religioas\u0103 \u2013 constat\u0103 Corin Braga (\u00een \u201eL\u2019attaque rationaliste contre les utopies de l\u2019\u00e2ge classique\u201d, Studia Universitatis Babe\u015f-Bolyai, Seria Philologia, vol. 2, 2011, p. 3-13) -, scepticismul ra\u0163ional a fost devastator pentru genul voiajurilor extraordinare \u015fi utopiilor. Dac\u0103 doctrina cre\u015ftin\u0103 \u015fi g\u00e2ndirea magic\u0103 \u00eemp\u0103r\u0163eau aceea\u015fi presupozi\u0163ie teoretic\u0103, existen\u0163a supranaturalului, mentalitatea ra\u0163ionalist\u0103 \u015fi empiric\u0103 prezuma o schimbare de paradigm\u0103, o turnur\u0103 sceptic\u0103 \u015fi atee, introducea un nou pact al lecturii, de factur\u0103 realist\u0103.\u201d Pentru filosofii ra\u0163ionali\u015fti, pactul de lectur\u0103 fic\u0163ional nu putea fi dec\u00e2t minciun\u0103, deci vor impune \u00een paradigma literar\u0103 a epocii dou\u0103 noi principii \u2013 coeren\u0163a logic\u0103 (bivalent\u0103, desigur \u2013 binomul bine\/r\u0103u, obligatoriu conflictual \u015fi lipsit de nuan\u0163e) \u015fi verosimilitatea. Dez\u00eenc\u00e2ntarea lumii se instala la mod\u0103, \u00een sunet de surle \u015fi tobe, pentru intelectualitatea vremii. Ilumini\u015ftii vor aduce \u015fi ei o contribu\u0163ie, prin recomandarea componentei pedagogice ca percept obligatoriu \u00een orice text, oric\u00e2t de fantezist.
\nLumea se va re\u00eenc\u00e2nta dup\u0103 doar c\u00e2teva secole, din ce \u00een ca mai accentuat. Chiar ra\u0163ionali\u015ftii vor \u00eencepe a se \u00eendoi de atotputernicia ra\u0163iunii. \u201eFunc\u0163ia suprem\u0103 a ra\u0163iunii este s\u0103 arate omului c\u0103 unele lucruri sunt dincolo de ra\u0163iune\u201d, va recunoa\u015fte Blaise Pascal. \u015ei: \u201eNoi credem uneori c\u0103 lucrurile sunt adev\u0103rate, numai fiindc\u0103 sunt spuse \u00een mod elocvent.\u201d Ultima propozi\u0163ie fiind valabil\u0103 indiferent de direc\u0163ia din care vine vocea\u2026 <\/p>\n

2. Reflec\u0163ia despre art\u0103
\nElocven\u0163a pare a fi aceea de care are nevoie discursul filosofic pentru a deveni credibil\u2026 \u015ei nu orice elocven\u0163\u0103, ci aceea care are corespondent \u00eentr-o realitate oarecare, cunoscut\u0103 sau ascuns\u0103, accesibil\u0103 sim\u0163urilor sau numai instrumentelor inventate, adev\u0103rat\u0103 sau fictiv\u0103.
\nDintr-o asemenea perspectiv\u0103 interesul reflec\u0163iei asupra lumii \u00eencepe s\u0103 cuprind\u0103 \u015fi domeniul artelor.
\nFilosofia \u00ee\u015fi apropriaz\u0103 arta ca obiect prin care probeaz\u0103 capacitatea de a g\u00e2ndi particularul. Obiectul artei este unul \u00een \u00eentregime particularizat, pentru c\u0103 este unic. Chestiunea este dac\u0103 acesta este \u201ede g\u00e2ndit\u201d \u00een particularitatea care \u00eel define\u015fte ca obiect de art\u0103. Reflect\u00e2nd, mai \u00eent\u00e2i, asupra artei, filosofia aduce \u00een lumin\u0103 raportul activit\u0103\u0163ii g\u00e2ndirii cu estetica, raport despre care este vital s\u0103 avem o viziune clar\u0103, dac\u0103 vrem s\u0103 ajungem la propria concep\u0163ie limpede despre filozofie. Lungul \u015fir de ra\u0163ionamente, evocat de Descartes, caracteristic cercet\u0103rii discursive asupra oric\u0103ror \u015ftiin\u0163e, conduce \u00een toate cazurile la ni\u015fte principii prime.<\/p>\n

2.1 \u201eEste art\u0103 doar ceea ce, de\u015fi perfect cunoscut, nu poate fi executat imediat\u201d
\nArta se deosebe\u015fte de natur\u0103 din punctul de vedere al cauzalit\u0103\u0163ii. Ea este o produc\u0163ie a libert\u0103\u0163ii, \u00een timp ce, din contr\u0103, natura este produsul unui mecanicism, arat\u0103 Immanuel Kant. \u00cen opera de art\u0103, cauza producerii obiectului e g\u00e2ndirea la finalul c\u0103reia obiectul cap\u0103t\u0103 form\u0103. Prin art\u0103, mecanicismului i se opune libertatea.
\nArta se deosebe\u015fte \u015fi de \u015ftiin\u0163\u0103: a \u015fti s\u0103 faci art\u0103 este diferit de a te pricepe la \u015ftiin\u0163e. Putem cunoa\u015fte ceva f\u0103r\u0103 a fi capabili s\u0103 producem. \u201eCeea ce caracterizeaz\u0103 existen\u0163a artistic\u0103 este crearea a ceva care, \u00een felul s\u0103u, nu a mai existat \u00eenainte.\u201d (vom vede mai t\u00e2rziu c\u0103 raporturile pot fi \u015fi inversate\u2026) Kant face o deosebire clar\u0103 \u00eentre artist \u015fi me\u015fte\u015fugar; pe parcursul crea\u0163iei sale, artistul \u00ee\u015fi elaboreaz\u0103 \u015fi metoda de lucru, deosebindu-se \u00een felul acesta de me\u015fte\u015fugar, care execut\u0103 produsele sale dup\u0103 o re\u0163et\u0103 dat\u0103 \u015fi \u00eensu\u015fit\u0103 \u00eentr-o perioad\u0103 mai lung\u0103 sau mai scurt\u0103 de timp. Este evident c\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 obiectele naturii, g\u0103site de om \u00een jurul lui, care f\u0103ceau obiectul reflec\u0163iei filosofice clasice, \u015fi cele produse de acesta pentru anumite scopuri practice, mai exist\u0103 un alt tip de obiecte, \u201elipsite de utilitate practic\u0103\u201d, cum sunt operele de art\u0103; ele nu pot fi utilizate \u00een vederea a ceva, nici nu pot fi consumate. \u201eAceste \u00abinutilit\u0103\u0163i\u00bb ne d\u0103ruiesc un nou punct de vedere, o nou\u0103 viziune asupra lumii \u00een care tr\u0103im \u015fi asupra noastr\u0103 \u00een\u015fine. \u00cen esen\u0163a lor, operele de art\u0103 sunt \u00eentotdeauna inaugurale, deschiz\u0103toare de perspective. Arta unei epoci exprim\u0103 treapta pe care umanitatea a atins-o \u00een acel moment.\u201d (Walter Biemel). Pentru a face diferen\u0163a \u00eentre art\u0103 \u015fi me\u015fte\u015fug, Kant folose\u015fte distinc\u0163ia \u00eentre joc \u015fi munc\u0103. \u201eNu vom numi art\u0103 dec\u00e2t produc\u0163ia liber\u0103, adic\u0103 aceea supus\u0103 liberului arbitru.\u201d Arta este, a\u015fadar, inten\u0163ional\u0103, spre deosebire de efectele ac\u0163iunilor naturii, dar \u00een cu totul alt fel dec\u00e2t me\u015fte\u015fugul. Pentru c\u0103 inten\u0163ionalitatea nu este caracterul dominant al lucr\u0103rii, nu avem de-a face cu o judecat\u0103 de tip cognitiv, ci cu o judecat\u0103 estetic\u0103; pentru Kant, opera de art\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 tehn\u00e9, ci poiesis, desp\u0103r\u0163indu-se de tradi\u0163ia g\u00e2ndirii grece\u015fti, \u00een care dihotomia aceasta era absent\u0103. Este de observat c\u0103 arta pare a fi mai degrab\u0103 un produs al naturii, dec\u00e2t al me\u015fte\u015fugului. Dar \u201enatura este frumoas\u0103 pentru c\u0103 are aparen\u0163a de art\u0103 (subl. mea, F. D.); \u015fi arta nu poate fi numit\u0103 frumoas\u0103 dec\u00e2t dac\u0103 suntem con\u015ftien\u0163i c\u0103 e vorba de art\u0103 \u015fi are, totu\u015fi, aparen\u0163\u0103 de natur\u0103.\u201d (Este frecvent\u0103 \u00eent\u00e2lnit\u0103 expresia: \u201ece flori frumoase, parc\u0103 ar fi pictate!\u201d).
\nLa Kant, inten\u0163ionalitatea presupune conceptul de scop \u015fi finalitate, un concept al ra\u0163iunii, \u00een m\u0103sura \u00een care i se atribuie acesteia temeiul posibilit\u0103\u0163ii unui obiect. Dar finalitatea naturii ori conceperea lucrurilor ca scopuri naturale pun ra\u0163iunea pe post de cauz\u0103 \u201e\u00een leg\u0103tur\u0103 cu astfel de lucruri \u00eenc\u00e2t prin nici o experien\u0163\u0103 n-o putem recunoa\u015fte pe ea ca temei al posibilit\u0103\u0163ii lor. C\u0103ci doar \u00een materie de crea\u0163ii artistice putem deveni con\u015ftien\u0163i de ac\u0163iunea cauzal\u0103 a ra\u0163iunii cu privire la obiecte, numite de aceea finale, sau scopuri. \u015ei doar prin raport la ele putem numi ra\u0163iunea tehnic\u0103, dac\u0103 e pe m\u0103sura experien\u0163ei pe care o facem cu privire la ac\u0163iunea cauzal\u0103 a propriei noastre facult\u0103\u0163i. A-\u015fi \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa \u015fi natura ca tehnic\u0103, \u00eentocmai unei ra\u0163iuni (iar astfel a atribui naturii finalitate \u015fi chiar scopuri) e un concept determinat pe care nu-l putem \u00eent\u00e2lni \u00een experien\u0163\u0103 \u015fi pe care nu-l stabile\u015fte dec\u00e2t facultatea de judecare, \u00een cugetarea ei asupra obiectelor, spre a r\u00e2ndui prin el experien\u0163a \u00een legile ei particulare, anume cele care fac posibil un sistem. [\u2026] Finalitatea la produc\u0163ia artelor frumoase, fie ea inten\u0163ional\u0103, nu trebuie s\u0103 par\u0103 inten\u0163ional\u0103; adic\u0103 arta trebuie s\u0103 aib\u0103 aparen\u0163a naturii chiar c\u00e2nd suntem con\u015ftien\u0163i c\u0103 este vorba de art\u0103.\u201d
\nDe aceea principiul artei este talentul, numit de Kant \u201egeniu – ingenium\u201d, cu sensul de \u201eNaturgabe\u201d \u2013 \u201edar de la natur\u0103\u201d: \u201eGeniul este dispozi\u0163ia \u00eenn\u0103scut\u0103 a spiritului prin care natura d\u0103 artei reguli. (Genie ist die angeborene Gem\u00fctslage [ingenium], durch welche die Natur der Kunst die Regel gibt. – Kritik der Urteilskraft, 1790)\u201d Pentru a fi vorba de talent (voi folosi acest termen, mai aproape, azi, de sensul dorit de filosof), Kant ne indic\u0103 s\u0103 judec\u0103m dup\u0103 patru criterii: 1. \u201ea produce ceva pentru care nu s-a dat nici o regul\u0103 predeterminat\u0103\u201d \u2013 adic\u0103 \u00een afara unei tehn\u00e9 preexistente; deodat\u0103, lucrarea acestuia este totdeauna original\u0103 \u015fi ea nu trebuie s\u0103 aib\u0103 vreo semnifica\u0163ie; 2. operele trebuie s\u0103 fie exemplare; ele servesc de reguli pentru judecarea altora, chiar dac\u0103 cel care le-a creat nu cuno\u015ftea aceast\u0103 regul\u0103; 3. cel care a creat obiectul nu poate explica de ce \u015fi cum l-a produs; \u201enu e \u00een puterile sale nici s\u0103 conceap\u0103 voit ori conform unui plan al unei idei, nici s\u0103 comunice altora precepte pe care s\u0103 le foloseasc\u0103 \u015fi ei pentru a realiza produse similare\u201d; 4. prin talent, natura nu prescrie reguli \u015ftiin\u0163ei, ci artei.
\nTalentul \u00eenglobeaz\u0103 arta \u015fi natura f\u0103r\u0103 a le putea cumva disocia. Prezen\u0163a natural\u0103 a talentului \u00een spirit este la originea artei. Inten\u0163ia creatoare a talentului nu are o con\u015ftiin\u0163\u0103 clar\u0103. Natura este regulatoare a talentului, ea d\u0103 regulile artei. Natura se supune legilor, nu regulilor. Regula presupune con\u015ftientizare. Dar natura lucr\u0103rii talentului nu e o natur\u0103 natural\u0103 (mecanic\u0103, repetitiv\u0103), astfel acesta nu ar face dec\u00e2t s\u0103 se repete pe sine, legea nu s-ar schimba. Este o natur\u0103 artistic\u0103. Locul \u00een spirit al talentului este joc. El produce, \u00een func\u0163ie de reguli indeterminate care pot deriva dintr-un concept. Orice oper\u0103 de art\u0103 este original\u0103, imprevizibil\u0103, inefabil\u0103. Opera de art\u0103 nu se poate explica \u015fi nici descrie. Nu exist\u0103 talent \u00een \u015ftiin\u0163\u0103, ci numai \u00een art\u0103. \u201ePutem \u00eenv\u0103\u0163a tot ceea ce Newton expune \u00een opera sa nemuritoare,\u2026 oric\u00e2t de puternic\u0103 ar trebui s\u0103 fie mintea necesar\u0103 acestor descoperiri; \u00een schimb, nu putem compune poeme adev\u0103rate, pline de spirit, oric\u00e2t de precis am putea cunoa\u015fte preceptele artei poetice \u015fi oric\u00e2t de excelente ar fi modelele.\u201d
\nDac\u0103 talentul este capacitatea de a crea obiecte frumoase, trebuia o facultate pu\u0163in diferit\u0103 spre a le judeca. \u201eO frumuse\u0163e natural\u0103 este un lucru frumos, frumuse\u0163ea artistic\u0103 este reprezentarea frumoas\u0103 a unui lucru.\u201d Obiectul artistic presupune \u00eentotdeauna o finalitate, deci ar trebui s\u0103 \u0163inem \u00eentotdeauna cont de perfec\u0163iunea lucrului. Dar, \u00een acest caz, nu mai este vorba de o judecat\u0103 care \u0163ine de gustul pur. Exist\u0103, adic\u0103, o disociere \u00eentre talent \u015fi judecata de gust. \u201e\u00centr-o lucrare care se pretinde a fi oper\u0103 de art\u0103, putem percepe talentul f\u0103r\u0103 gust, dup\u0103 cum \u00een alta vom g\u0103si gust f\u0103r\u0103 talent.\u201d
\nCum s\u0103 facem o judecat\u0103 de gust adev\u0103rat\u0103 asupra operelor de art\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t ele sunt produse ale talentului? Kant va explica ideile estetice de care s\u0103 ne servim atunci c\u00e2nd reflect\u0103m asupra operelor de art\u0103 \u00een specificitatea lor.
\n(va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Vicente HUIDOBRO Vicente Garcia-Huidobro Fernandez (10 ianuarie 1893 – 2 ianuarie 1948), poet chilian, s-a n\u0103scut \u00eentr-o familie de aristocra\u0163i,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19715"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=19715"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19715\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19716,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19715\/revisions\/19716"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=19715"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=19715"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=19715"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}