{"id":19527,"date":"2022-10-27T21:28:06","date_gmt":"2022-10-27T18:28:06","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19527"},"modified":"2022-10-28T21:28:55","modified_gmt":"2022-10-28T18:28:55","slug":"spatii-culturale-nr-29-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19527","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 29 (11)"},"content":{"rendered":"

Vasile GHINEA<\/strong>
\n\"\"

APLEAC\u0102-TE \u015eI ASCULT\u0102 NEAUZITUL<\/strong><\/p>\n

\t\u201eConstela\u0163ia miresmei\u201d, semnat\u0103 Ion Stanciu, a ap\u0103rut \u00een 2008 la Editura Funda\u0163iei LUCEAF\u0102RUL. Cartea apare dup\u0103 o t\u0103cere mai lung\u0103, cu un motto, reprezentativ pentru esen\u0163a c\u0103r\u0163ii, din \u201eA doua elegie\u201d ce poart\u0103 semn\u0103tura Rainer Maria Rilke: \u201eUniversul \u00een care ne mistuim, mai p\u0103streaz\u0103 oare mireasma noastr\u0103?…\u201d Aici, \u00een aceast\u0103 carte, este mai mult dec\u00e2t spune autorul. \u015ei m\u0103 g\u00e2ndesc la cuvintele lui Constantin Noica: \u201eSuntem \u00eenaintea lui Dumnezeu, o mireasm\u0103 a lui Hristos… de la via\u0163\u0103 spre via\u0163\u0103.\u201d Ce extraordinar scriitor apostolul Pavel. \u00cencerc s\u0103 mi-l \u00eenchipui f\u0103r\u0103 cre\u015ftinism. Ar fi fost unul din \u201emarii autori profani\u201d, pe care l-ar fi citat cu voluptate Montaigne, Voltaire \u015fi Anatole France.\u201d Poezia lui Ion Stanciu este durere, claustrare, \u00eensingurare: \u201eeste o banalitate c\u0103 poezia \/ se na\u015fte din suferin\u0163\u0103 \u2013 \/ fericirea este \u015fi ea \/ o fata morgana \/ dup\u0103 care strig\u0103m \/ p\u00e2n\u0103 ce glasul se stinge \/ \u00een cer \/ \u015fi \u00eenmugure\u015fte-n fiin\u0163\u0103.\u201d (Ars poetica) Cuvintele germineaz\u0103 idei concretizate \u00een imagini, st\u0103ri, \u00een esen\u0163a verbului \u201ea fi\u201d, cu ajungere \u015fi devenire. De aceea o carte este ca o na\u015ftere, de aceea absen\u0163a din peisaj \u00eenseamn\u0103 acumulare, elaborare pentru \u00eenc\u0103 o na\u015ftere. Aici, simt nevoia s\u0103 fac o parantez\u0103 cu raportare tot la acest filosof de esen\u0163\u0103, Constantin Noica: \u201eE impresionant s\u0103 vezi c\u0103 unii pot procrea f\u0103r\u0103 dragoste, \u00een timp ce o carte bun\u0103 nu se poate scrie f\u0103r\u0103 dragoste, f\u0103r\u0103 convie\u0163uirea cu eroii, cu materialul sau cu g\u00e2ndurile tale. La prima vedere e de necrezut c\u0103 se pot na\u015fte oameni reu\u015fi\u0163i prin simpl\u0103 biologie. De ce deosebirea aceasta? Poate pentru c\u0103 un om nou e un al treilea; pe c\u00e2nd cartea e, de fapt, al doilea. Nu e rod, ci obiectul dragostei \u00eensu\u015fi. E Galatee.\u201d Scrisul la Ion Stanciu este suferin\u0163\u0103 \u015fi de aceea bucuria dup\u0103 fiecare sf\u00e2r\u015fit de suferin\u0163\u0103 este o desc\u0103tu\u015fare necesar\u0103 ca aerul, am putea spune agonie \u015fi extaz, parafraz\u00e2nd numele unui vestit roman al lui Irving Stone. Dac\u0103 \u00eei e\u015fti al\u0103turi, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte-i bucuria pe care \u0163i-o arat\u0103. Asta e via\u0163a lui. Omul care \u00ee\u0163i poate fi ajutor atunci c\u00e2nd \u00eel solici\u0163i: \u201e(…) sunt eu \u00eensumi \/ cuv\u00e2ntul care \u00ee\u0163i trebuie\u201d. (\u00cen fereastr\u0103)
\n\tDin deschidere autorul vrea, dore\u015fte s\u0103 fie receptat de cititor \u00een ipostaza unui hommo universalis, accentu\u00e2nd m\u0103re\u0163ia actului de crea\u0163ie, \u00eentre teluric \u015fi celest: \u201elucrarea mea-i lumin\u0103\u201d, \u201e\u00een fiecare por \u0163\u0103r\u00e2na-mi crap\u0103 \/ \u015fi sar afar\u0103 r\u00e2uri, precum copaci, \u015fi cresc!\u201d (\u00cembrac un r\u00e2u).
\n\tTr\u0103itor \u00een idee \u015fi prin idee: \u201eIdeea! \/ sub\u0163ire \u00eenveli\u015f \/ de sfiiciune \/ al lumii.\u201d (\u201eFluier\u201d)
\n\t\u00cen esen\u0163e lirice cuprinde \u201edefini\u0163ii\u201d a ceea ce reprezint\u0103, ce este \u201ePoetul\u201d, pentru care cuv\u00e2ntul biblic este c\u0103l\u0103uz\u0103: \u201eel este \u00eentotdeauna \u00eentre tulpinile \u00eenalte \/ ale ideilor… \/ este un v\u00e2nat ce numai cu armele \/ sub\u0163iri, izvor\u00e2te din t\u00e2mpla sa, \/ poate fi dobor\u00e2t. \/ este cel care niciodat\u0103 nu preget\u0103 \u2013 \/ dat odat\u0103 pentru totdeauna \/ cum este raza \u2013 \/ este coeren\u0163a astral\u0103 \/ a omului, a animalului \u015fi a pietrei, \/ cea care-i sufl\u0103 \u00eencremenirii \/ \u015fi nimicului, \u00een ochi, groaza! \/ este cel care r\u0103core\u015fte \/ cu \u00eencheietura de aur a craniului s\u0103u \/ izvorul de cuvinte al lumii (…) \/ el este \u00een genunchi \/ \u00een fa\u0163a oric\u0103rei na\u015fteri, \/ binecuv\u00e2ntat\u0103 de \/ ochiul str\u0103lucitor \/ din triunghi.\u201d
\n\t Autorul caut\u0103 s\u0103 defineasc\u0103 Cuv\u00e2ntul, Cuv\u00e2ntul reg\u0103sit: \u201ecuv\u00e2ntul reg\u0103sit \u00eentr-un t\u00e2rziu \/ se pierde-n v\u0103zduh ca o pas\u0103re a gurii. \/ se preface \u00een cea\u0163\u0103, \u00een limba temut\u0103 \/ ce vorbe\u015fte cu p\u0103m\u00e2nt \/ \u00eenc\u00e2t trandafirii pot dormi \/ \u00een s\u00e2ngele meu \/ p\u00e2n\u0103 la gunguritul primului g\u00e2nd al copil\u0103riei. \/\/ cuv\u00e2ntul reg\u0103sit este ca un dinte \u2013 \/ sparge coaja luminii. \/ el este lumea, \/ mul\u0163imea \u00eenfuriat\u0103, \/ care, precum pe\u015ftii carnivori, \/ rup \u015fi mestec\u0103 murd\u0103ria l\u0103sat\u0103 \/ pe roua de pe buzele crinului.\u201d Se-nclin\u0103 Cuv\u00e2ntului: \u201eCuv\u00e2ntule! \/ M\u0103ria Ta! \/\/ ce rud\u0103 este umbra cu tine? \/ ea care se apropie at\u00e2t de mult \/ de laptele de pe cer… \/ matricea oric\u0103rei vis\u0103ri… \/\/ tu, cel \u00eenf\u0103\u015fat \u00een uimire, prieten al tuturor esen\u0163elor \u2013\u201d (\u00cent\u00e2i r\u0103m\u00e2ne cuv\u00e2ntul). \u015ei totu\u015fi caut\u0103, caut\u0103 un anume Cuv\u00e2nt: \u201ecaut \u015fi nu g\u0103sesc cuv\u00e2ntul \/ pe care s\u0103-l prefac, \u00eempotriva nimicului, \u00een sabie.\u201d (Sufl\u0103 cuv\u00e2ntul)
\n\tAutorul \u0163ine s\u0103 comunice celor atra\u015fi de mirajul esen\u0163elor: \u201ece s\u0103 v\u0103 spun c\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat, \/ vede\u0163i \u015fi voi c\u0103 nu mai sunt acela\u015fi! \/ gura mea p\u0103c\u0103toas\u0103 alung\u0103 \/ formele vechi ale lucrurilor. (Ce s\u0103 v\u0103 spun).
\n\tCunoa\u015fterea nu este numai ajungere la Cuv\u00e2nt, ci \u015fi accedere spre dumnezeire: \u201edoar ajuns aici, Doamne, m-ai l\u0103sat s\u0103-mi \u00eenfig \/ gingia \u00een cuv\u00e2nt \/\/ p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, poate, m\u0103 vei binecuv\u00e2nta, \u015fi-o curge \/ sucul de raze cel sf\u00e2nt.\u201d (C\u00e2t am a\u015fteptat…).
\n\t\u0162ine s\u0103 comunice poten\u0163ialului cititor atmosfera \u00eent\u00e2lnirii cu fiin\u0163a iubit\u0103: \u201ec\u00e2nd vii, iubito, fluturii n\u0103v\u0103lesc \/ \u00eenspum\u00e2nd lumina care se prelinge (…) o, c\u00e2t a\u015f vrea s\u0103 fiu \/ sur\u00e2sul cu care m\u0103 \u00eent\u00e2mpini.\u201d (De dragoste) (I)
\n\tAtribuie femeii iubite frumoase variante lirice: \u201ee\u015fti dragostea mea ca o ghirland\u0103 \/ tailandez\u0103, ca o vrabie s\u0103lt\u0103rea\u0163\u0103 \/\/ e\u015fti aerul speriat atins de o arip\u0103 \/ de pas\u0103re care nu se mai vede \u2013 \/ e\u015fti u\u015foara mea luntre \/ purtat\u0103 pe ape de fum \/\/ e\u015fti ca o ran\u0103 f\u0103cut\u0103 \/ de explozia moliciunii. \/ ai conturul unei pisici hoinare \/ l\u00e2ng\u0103 arcul unei p\u0103st\u0103i \/\/ iubita mea, mi te asemui \/ cu o ser\u0103 de flori s\u00e2ngerii \/\/ iubita mea, e\u015fti ca o gr\u0103din\u0103 \/ \u00een care seceta \/ spintec\u0103, cu un cu\u0163it care curge, \/ un tablou \/ al lui \/ Gauguin \/ de pe o plaj\u0103 \/ din \/ Tahiti…\u201d (De dragoste) (II). \u015ei tot la Constantin Noica m\u0103 raportez \u015fi cu aceast\u0103 ocazie: \u201eDintre animale \u2013 spune Geneza \u2013 nu s-a g\u0103sit niciun ajutor pentru om. De aceea Dumnezeu adoarme pe Adam \u015fi scoate din coasta sa femeia. Dac\u0103 s-ar fi g\u0103sit ceva s-o \u00eenlocuiasc\u0103…\u201d .
\n\tUn omagiu ultimului mare romantic al Europei: \u201e\u00eencerc, trudnic, respirarea din \/ \u201eOd\u0103 \u00een metru antic\u201d \u2013\/ m\u0103 epuizeaz\u0103 ca un pl\u0103m\u00e2n \/ prea mare pentru mine.\u201d (\u00cencerc, trudnic).
\n\t\u00centreb\u0103ri care se strecoar\u0103 cu \u00eendoiala \u00een suflet: \u201eacum iar\u0103\u015fi tu m\u0103 cau\u0163i… \/\/ dar sunt eu \/ un miez epuizat de taine \u015fi cuvinte?\u201d (Am \u00een\u0163eles).
\n\tAici, raportat la ce sus\u0163ine poetul: \u201eIdeile izvor\u0103sc de niciunde; \/ poate din suprema Idee \/ care \u00eens\u0103m\u00e2n\u0163eaz\u0103 \/ lumea de lut \/ cu o nou\u0103 genera\u0163ie \/ spontanee.\u201d (Torturile) (I), \u00eemi amintesc de cuvintele lui Constantin Noica: \u201eOameni. Nu lucruri, nu peisaje; oameni. S\u0103 fii \u00eensetat de omul nou, a\u015fa cum e\u015fti de lumile noi. C\u0103ci fiecare om e o form\u0103 de \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nare, adic\u0103 o idee. \u015ei-\u0163i place s\u0103 vezi care e gestul ideii, care e vocea ei. Cum sur\u00e2de ea\u201d.
\n\tRug\u0103 pentru poezia sa \u015fi statutul s\u0103u: \u201e\u2013 o, Doamne, f\u0103 Tu din poezie o silab\u0103 \/ din Cuv\u00e2ntul Crea\u0163iei Tale \u2013 \/ d\u0103-mi cu ea peste gura p\u0103c\u0103toas\u0103 o dumnezeeasc\u0103 \/ Lab\u0103, \/ \u015fi pune-m\u0103, Te rog, o umbr\u0103 de scam\u0103-n \/ cere\u015ftile-\u0162i Anale!\u201d (Torturile) (II)
\n\tRegretul timpului ireversibil din imaginea Bra\u015fovului, amprent\u0103 pe memoria adolescen\u0163ei autorului: \u201e(de-aceea v\u0103 implor, \/ de-aceea p\u0103zi\u0163i \/ aceast\u0103 floare \/ \u00eenfipt\u0103-n zid, \/ nu l\u0103sa\u0163i prad\u0103 \/ orhideea, \/ floarea \/ izvor\u00e2nd din rid)\u201d. (Bra\u015fovul, la nou\u0103sprezece ani)
\n\tObsesia Cuv\u00e2ntului, dincolo de noi: \u201eplou\u0103 de dincolo de lume, metafizic, \/\/ atunci tu, Ioane, smulge cea\u0163a, \/ \u015fi spune, dac\u0103 cuv\u00e2ntul t\u0103u \/ va fi eliberat, diminea\u0163a…\u201d (Ploaie metafizic\u0103).
\n\t\u00centre cele dou\u0103 repere lirice: Ideea \u015fi Cuv\u00e2ntul \u201eprecum un clown printre cuvinte \/ m\u0103 ascundeam printre morminte, \/ ideea m\u0103 ploua \u00een g\u00e2nd.\u201d (Precum un clown); \u201ete-am vrut idee, m\u0103tase \u00eenalt\u0103, culoare \/ n-am vrut poezie \u2013 c\u0103 pic\u0103-n uitare.\u201d (Tinere valuri).
\n\tToarce idei din filozofia lui Leibniz, monadele din Teodiceea, mar\u015feaz\u0103 pe ideea c\u0103 rasa uman\u0103 ar proveni din Constela\u0163ia Pleiade, cuv\u00e2ntul trece \u015fi prin geneza biblic\u0103, p\u0103catul biblic, punct\u00e2nd pa\u015fii din zorii umanit\u0103\u0163ii, \u00eentr-o istorie sui-generis: \u201eizvor\u0103sc de niciunde \/ infinitele monade \/ \u00eentr-un \u015fuvoi auriu (…) pentru aceast\u0103 cucerire \/ din hum\u0103 \/ m-am ridicat \u2013 \/ mi-am cobor\u00e2t fruntea-n pleiade, \/ de pe soclul promis de uitare, \/ \u015fi am plonjat \/ de bun\u0103-voie-n p\u0103cat. \/ Mi-am cobor\u00e2t fruntea din \/ l\u0103ca\u015ful de miere-al Ideii \/ \u00een pe\u015fter\u0103 \u2013 al speran\u0163ei mele declin. \/ \u2013 nu m-a a\u015fteptat la ie\u015fire nimic bun. (…)\u201d (\u00cencerc s\u0103 \u00een\u0163eleg).
\n\tDespre paleoistoria umanit\u0103\u0163ii \u015fi rela\u0163ia autorului cu divinitatea \u201e\u00een eprubeta pe\u015fterii, spiritul meu \/ s-a n\u0103scut umplut \/ de o n\u0103dejde plebee, \/ dar \u015fi de o via\u0163\u0103 de umbr\u0103-n str\u0103lucire; \/ (…) \u00een ordinea-n care m\u0103 primenesc \/ brizele cerurilor \u2013 diafane \u2013, \/ eu a\u015f fi ultimul \u00een registrul ceresc \/ din care, un \u00eenger atent, ar alege vreodat\u0103 \/ s\u0103 m\u0103 strige pe nume: \/ Ioane!…\u201d (\u00cen eprubeta pe\u015fterii )
\n\tCuv\u00e2ntul este esen\u0163ial pentru condi\u0163ia uman\u0103: \u201e…e\u015fti liber, a\u015fa cum ai vrut! \/ umerii t\u0103i sunt puternici, \/ f\u0103cu\u0163i de Dumnezeu din diafanul s\u0103u lut, \/ pe care-l scuip\u0103 ast\u0103zi ni\u015fte nemernici\u201d… \/ \u015fi n-ar fi vorba dec\u00e2t de c\u00e2teva cuvinte, \/ abia murmurate… (C\u00e2teva cuvinte abia murmurate).
\nEste un slalom printre coordonatele poeziei lui Ion Stanciu, la momentul \u201eConstela\u0163ia miresmei\u201d: Eul liric func\u0163ioneaz\u0103 cu prisosin\u0163\u0103, sensibilitatea, o sensibilitate specific\u0103 marilor spirite, intui\u0163ia, imagina\u0163ia func\u0163ioneaz\u0103, lexicul specific ajungerii, devenirii este comoara din care imagina\u0163ia, intui\u0163ia construiesc imagini demne de un spirit de esen\u0163\u0103 rar\u0103.
\n\t\u00cen peisajul liric rom\u00e2nesc Ion Stanciu este o voce reprezentativ\u0103, \u00een care Cuv\u00e2ntul este vectorul Ideii pe care o cultiv\u0103 \u00een esen\u0163e \u015fi \u00een care cele dou\u0103 elemente teluric \u015fi celest reprezint\u0103 capetele unui pod, predestinat \u015fi fragil \u00een esen\u0163\u0103, peste care via\u0163a este prezentat\u0103 \u00een toat\u0103 nuditatea \u015fi dualitatea ei, altern\u00e2nd \u00een accente de frumos, am\u0103r\u0103ciune \u015fi regret. Ion Stanciu demonstreaz\u0103, c\u0103 are, \u00eenc\u0103, rezerve lirice \u015fi \u00eemi exprim speran\u0163a de a ne re\u00eent\u00e2lni cu lirica lui. <\/p>\n


\nStan BREBENEL<\/strong>
\n\"\"

\u00ceN ALT\u0102 VIA\u0162\u0102<\/strong><\/p>\n

\t\u00cen anul 2011 la Editura Trei, din Bucure\u015fti, apare romanul \u201e\u00cen alt\u0103 via\u0163\u0103\u201d de Marc Levy, \u00een traducerea Alizei Ardeleanu. Marc Levy s-a n\u0103scut \u00een anul 1961 la Paris \u015fi a activat ca voluntar la Crucea Ro\u015fie, apoi antreprenor \u00een SUA, \u015fi, \u00eentr-un final, a fondat o companie de arhitectur\u0103 care, peste ani, a devenit una dintre cele mai importante. A fost considerat un scriitor de succes \u00eenc\u0103 din anul 2000 c\u00e2nd a publicat romanul \u201e\u015ei dac\u0103 e adev\u0103rat…\u201d, roman ce a cunoscut numeroase traduceri \u015fi a fost v\u00e2ndut \u00een \u00eentreaga lume \u00een milioane de exemplare. \u00cen anul 2005 romanul a fost ecranizat \u00een regia lui Steven Spielberg. Ast\u0103zi, Marc Levy este cel mai citit autor francez din lume.
\n\t\u00cen romanul \u201e\u00cen alt\u0103 via\u0163\u0103\u201d, Marc Levy creeaz\u0103 o poveste fascinant\u0103, plin\u0103 de suspans, mister, vraj\u0103, incursiuni \u00een timp, iubire, ur\u0103, chiar \u015fi crim\u0103. Scris \u00eentr-un ritm alert, cu un stil curat \u015fi fluent, autorul \u0163ine captiv cititorul de la prima p\u00e2n\u0103 la ultima pagin\u0103. Povestea este una aproape obi\u015fnuit\u0103 p\u00e2n\u0103 spre final unde autorul recurge la o sugestie metempsihotic\u0103. A\u015fadar, povestea \u00eel are ca personaj principal pe Jonathan Gardner, un expert \u00een pictur\u0103 din Boston, care a f\u0103cut o pasiune pentru via\u0163a \u015fi opera pictorului rus Vladimir Radskin ce a tr\u0103it \u00een secolul al XIX-lea. Acest pictor a intrat \u00een conflict cu \u0163arul Rusiei \u015fi fuge din calea prigoanei \u00een Anglia, cu feti\u0163a sa de numai trei ani\u015fori, Clara, nu \u00eenainte de a vedea, dintr-un ascunzi\u015f, cum este ucis\u0103 so\u0163ia lui, Clara (!), cea care avea s\u0103 pl\u0103teasc\u0103, numai ea, cu via\u0163a pentru so\u0163ul \u015fi copila ei. Imaginea so\u0163iei c\u0103z\u00e2nd pe n\u0103me\u0163ii de z\u0103pad\u0103 \u015fi p\u00e2r\u00e2ia\u015fele de ro\u015fu carmin ce se scurgeau din trupul firav i-au r\u0103mas pentru totdeauna \u00een memorie. La Londra intr\u0103 sub protec\u0163ia lui sir Edward Langton \u2013 un faimos colec\u0163ionar \u015fi negustor de opere de art\u0103, ale c\u0103ror vie\u0163i s-au \u00eengem\u0103nat \u015fi au fost legate prin mii de fire nev\u0103zute, marc\u00e2ndu-le destinul. De c\u00e2nd a plecat din Rusia, Radskin nu a mai vrut cu nici un pre\u0163 s\u0103 mai picteze vreun trup sau chip de femeie \u015fi nu a mai folosit culoarea ro\u015fie. De\u015fi opera sa este pu\u0163in cunoscut\u0103 ast\u0103zi, fiind expus\u0103 \u00een mici muzee sau face parte din importante colec\u0163ii particulare, totu\u015fi arta sa este una deosebit de valoroas\u0103.
\n\tJonathan, \u00een pasiunea \u015fi munca sa, colaboreaz\u0103 \u015fi se ajut\u0103 reciproc cu prietenul s\u0103u, Peter Gwel, un important conduc\u0103tor de licita\u0163ii de opere de art\u0103, care urma s\u0103-i fie cavaler de onoare peste patru s\u0103pt\u0103m\u00e2ni c\u00e2nd Jonathan \u015fi Anna Walton \u00ee\u015fi uneau destinele. Peter \u00eel ia, mai mult pe sus, pe Jonathan la Londra, unde, un colec\u0163ionar urmeaz\u0103 s\u0103 pun\u0103 \u00een v\u00e2nzare cinci tablouri magnifice ale lui Vladimir Radskin, iar graba este argumentat\u0103 de faptul c\u0103 Jonathan era printre foarte pu\u0163inii speciali\u015fti recunoscu\u0163i ai pictorului rus. Asupra num\u0103rului de tablouri Jonathan era sceptic deoarece \u015ftia unde sunt toate p\u00e2nzele lui Vladimir \u015fi c\u0103 numai patru sunt \u00een colec\u0163ii particulare neidentificate. Al cincilea tablou s\u0103 fie cel despre care se presupune c\u0103 ar exista, dar care nu a fost g\u0103sit de nimeni? De el Jonathan \u015ftie din coresponden\u0163a lui Vladimir Radskin cu Alexis Savrassov unde se fac referiri la stadiul realiz\u0103rii tabloului. Din acest unic motiv a acceptat Jonathan plecarea precipitat\u0103, chiar dac\u0103 Anna s-a \u00eempotrivit pentru c\u0103 nu \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fea pasiunea viitorului ei so\u0163, devotat\u0103 \u015fi boln\u0103vicioas\u0103, pentru acest pictor b\u0103tr\u00e2n \u015fi smintit.
\nTablourile urmau s\u0103 fie expuse la o galerie ce o avea drept proprietar \u015fi specialist pe Clara. Coinciden\u0163\u0103? De la \u00eenceputul \u00eent\u00e2lnirii lor, Clara avea impresia, obsedant\u0103, c\u0103 \u00eel mai \u00eent\u00e2lnise c\u00e2ndva pe Jonathan. Anumite gesturi \u00eei erau familiare. Era acea senza\u0163ie de d\u00e9j\u00e0 vu. La galerie, \u00een patru zile consecutive, era adus c\u00e2te un tablou pe zi de o echip\u0103 specializat\u0103. A cincea livrare nu mai ap\u0103rea. Deci, suspansul \u015fi misterul se prelungesc a\u015fa cum sentimentele de iubire se (re)aprind \u00een Jonathan \u015fi Clara cu acea certitudine c\u0103 ei s-au cunoscut \u015fi iubit \u00een alt\u0103 via\u0163\u0103, re\u00eencarn\u00e2ndu-se succesiv \u015fi p\u0103str\u00e2nd acelea\u015fi tr\u0103s\u0103turi, ba chiar \u015fi numele. Pe m\u0103sur\u0103 ce se apropie punctul culminant, suspansul se accentueaz\u0103 \u015fi paranormalul \u00ee\u015fi face loc \u00een poveste. Marc Levy are \u015ftiin\u0163a de a crea aceste st\u0103ri \u015fi-l introduce pe cititor \u00een mod gradat. \u00centr-un final, Clara \u00eel invit\u0103 pe Jonathan la un conac \u00een afara Londrei, \u00eei arat\u0103 tabloul \u015fi \u00eei istorise\u015fte cum \u00eel g\u0103sise. Conacul \u00eel primise mo\u015ftenire de la bunica ei, o persoan\u0103 misterioas\u0103, ciudat\u0103, introvertit\u0103, care \u00eei poruncise s\u0103 nu intre \u00een conac dec\u00e2t dup\u0103 ce ea va muri \u015fi s\u0103 nu-i aduc\u0103 modific\u0103ri. Datorit\u0103 vechimii sale, anumite elemente ale conacului se degradaser\u0103 \u015fi necesitau lucr\u0103ri de repara\u0163ie. \u015ei \u00een acest fel, \u00eentr-o ascunz\u0103toare, descoperise pre\u0163ioasa p\u00e2nz\u0103, numai c\u0103 aceasta avea un detaliu important care lipsea \u015fi nu putea fi atribuit lui Vladimir. Nu era semnat. Ce i-a intrigat era modul de realizare. Tabloul care reprezenta o t\u00e2n\u0103r\u0103 \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00eentr-o splendid\u0103 rochie ro\u015fie era protejat de un lac special. Dup\u0103 numeroase \u00eencerc\u0103ri de a afla de la Floren\u0163a compozi\u0163ia chimic\u0103 a uleiurilor \u015fi pigmen\u0163ilor folosi\u0163i, dup\u0103 supunerea p\u00e2nzei la teste moderne, au reu\u015fit s\u0103 descopere absolut totul \u015fi s\u0103 dea la iveal\u0103 \u015fi semn\u0103tura autorului. Succesul lui Jonathan \u015fi Peter era deplin. Dar misterul nu a fost l\u0103murit \u00een totalitate. Este g\u0103sit \u00een acela\u015fi vechi conac \u2013 locul unde Vladimir a fost \u0163inut prizonier de sir Edward p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii \u2013 un caiet \u00een care pictorul \u00eei adreseaz\u0103 o scrisoare fetei lui cu pu\u0163in timp \u00eenainte de a muri \u00een care \u00eei spune c\u0103 este mo\u015ftenitoarea tabloului \u015fi c\u0103 tot \u00een acest caiet este trecut\u0103 formula prin care lacul va fi \u00eenl\u0103turat pentru a apare chipul tinerei \u015fi semn\u0103tura sa. Se va dovedi ulterior ca sir Edward, devenit p\u0103rintele adoptiv al micu\u0163ei Clara, \u00een urma unei patimi boln\u0103vicioase pentru jocurile de noroc, r\u0103m\u00e2ne falit \u015fi, de teama creditorilor, pleac\u0103 \u00een America sub numele de… Walton. A\u015fadar, viitoarea so\u0163ie a lui Jonathan, Anna \u015fi cu Clara, \u00een i\u0163ele \u00eencurcate ale vie\u0163ii \u015fi romanului, erau surori vitrege. Finalul este dramatic atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een scen\u0103 mama bun\u0103 a Annei \u015fi vitreg\u0103 a Clarei, care o otr\u0103ve\u015fte pe aceasta din urm\u0103 cu o substan\u0163\u0103 necunoscut\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 antidot. Ajunge pe un pat de spital unde \u00ee\u015fi duce ultimele clipe. Jonathan decide s\u0103 moar\u0103 \u00eenpreun\u0103 cu iubita sa, a\u015fa cum \u00een urm\u0103 cu veacuri se sf\u00e2r\u015fea idila dintre Romeo \u015fi Julieta. Peste ani, Peter, care a intrat \u00een posesia tuturor celor cinci tablouri, le doneaz\u0103 muzeului Ermitaj din Sankt Petersburg unde sunt expuse la loc de cinste. Zilnic, o pereche vine \u015fi st\u0103 ore \u00een \u015fir \u00een fa\u0163a acestor tablori. Gesturile \u015fi tr\u0103s\u0103turile ne sunt familiare. Via\u0163a \u015fi paranormalul \u00ee\u015fi continuau cursul.
\nCam aceasta ar fi povestea prin care Marc Levy ne-a captivat. C\u0103ut\u0103rile lui Jonathan ne aduc aminte de romanul lui Dan Brown, \u201eCodul lui da Vinci\u201d, unde Prof. Robert Langdon \u015fi agentul Sophie Neveu pornesc \u00een c\u0103utarea Sf\u00e2ntului Graal. F\u0103r\u0103 s\u0103 fie o carte poli\u0163ist\u0103, ca \u015fi cartea lui Dan Brown, \u201e\u00cen alt\u0103 via\u0163\u0103\u201d are toate ingredientele de a fi. Sunt convins c\u0103 romanele lui Marc Levy, din ce \u00een ce mai prezente \u00een libr\u0103riile din Rom\u00e2nia, au prins la marele public care ia astfel cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu literatura care se scrie \u015fi care se consum\u0103 ast\u0103zi \u00een lume.\t<\/p>\n


\nPetrache PLOPEANU<\/strong>
\n\"\"

A cincea zi<\/strong><\/p>\n

A aflat abia prin clasa a V-a semnifica\u021bia numelui s\u0103u, \u201evictoriosul\u201d, adic\u0103 Nicolae sau Nicu, a\u0219a cum \u00eei spuneau to\u021bi, c\u0103 la ei la \u021bar\u0103 Nicolae era cam preten\u021bios pentru un copil. Profesorul de istorie, Vasile Solomon, i-a spus c\u0103 asta \u00eenseamn\u0103 numele s\u0103u, care vine din greac\u0103, din cea veche, de la \u201eNike\u201d adic\u0103 \u201evictorie\u201d, \u00eei pl\u0103cea s\u0103 adauge profesorul s\u0103u, \u0219i el apoi pe urmele sale, ca s\u0103-\u0219i dea importan\u021b\u0103 \u0219i unul \u0219i altul, de unde \u0219i ideea c\u0103 vanitatea este aceea care \u00eei face pe oameni s\u0103 aib\u0103 ceva \u00een comun. Sunt \u0219i alte tr\u0103s\u0103turi de caracter prin care oamenii se aseam\u0103n\u0103 \u00eentre ei sau se deosebesc, dar lui Nicu, la vremea respectiv\u0103, adic\u0103 atunci c\u00e2nd a aflat c\u0103 numele s\u0103u e unul legat de victorie, nici prin cap nu-i treceau asemenea g\u00e2nduri. Desigur c\u0103 starea aceasta de lucruri l-a caracterizat \u0219i mai t\u00e2rziu, ceea ce i-a adus multe probleme. Nu \u00eens\u0103 faptul c\u0103 a aflat c\u0103 numele s\u0103u \u00eenseamn\u0103 ceea ce \u00eenseamn\u0103 \u0219i nici c\u0103 exist\u0103 multe tr\u0103s\u0103turi de personalitate, l-au trimis mai t\u00e2rziu la pu\u0219c\u0103rie. \u0218i nici c\u0103 profesorul s\u0103u i-a deslu\u0219it etimologia numelui nu l-a adus \u00een situa\u021bia de a fi condamnat la doi ani de \u00eenchisoare. Pe vremea aceea nu era nici o problem\u0103 dac\u0103 dintr-odat\u0103 aflai, de la profesorul de istorie, c\u0103 Nicu \u00eenseamn\u0103 \u201eVictoriosul\u201d. Desigur, nici ast\u0103zi aceast\u0103 ac\u021biune nu constituie o problem\u0103, dar nu se \u0219tie ce se poate \u00eent\u00e2mpla \u00een viitor \u0219i este bine s\u0103 l\u0103s\u0103m o oarecare incertitudine s\u0103 planeze asupra afirma\u021biei, pentru a nu avea surprize mai t\u00e2rziu.
\nProfesorul i-a spus \u0219i ce \u00eenseamn\u0103 Vasile, adic\u0103 numele lui, al profesorului: \u201e\u00cemp\u0103ratul\u201d! De la \u201ebasileos\u201d, tot din limba greac\u0103 \u0219i tot veche, \u021binea s\u0103 adauge profesorul. Nu se \u0219tie de ce, nu \u0219i-a explicat nici Nicu, mai t\u00e2rziu Nicolae, nici profesorul de istorie, Vasile, probabil \u00een copil\u0103rie ceilal\u021bi copii \u00eel strigau Vasilic\u0103, de ce, auzind asta, elevul Pralea Nicolae a izbucnit \u00een r\u00e2s. Nu a fost o dezl\u0103n\u021buire indecent\u0103, un h\u0103, h\u0103, h\u0103, prelungit la nesf\u00e2r\u0219it, nici un chicotit, hi, hi, hi, sacadat, doar o vocabul\u0103 care putea doar cu indulgen\u021b\u0103 mare s\u0103 fie luat\u0103 drept r\u00e2s. Era un \u201dhm, hm, hm\u201d \u00eenfundat, nici prea tare, nici prea \u00eencet; doar at\u00e2t c\u00e2t s\u0103 poat\u0103 fi auzit, iar profesorul l-a auzit, parc\u0103 \u00eel a\u0219tepta. \u0218i l-au auzit \u0219i ceilal\u021bi copii, care au izbucnit, ei de data aceasta, \u00eentr-un r\u00e2s dezl\u0103n\u021buit. Ca s\u0103 v\u0103 da\u021bi seama de resorturile intime ale r\u00e2sului, trebuie s\u0103 v\u0103 aminti\u021bi voi \u00een\u0219iv\u0103 de partea asta din via\u021b\u0103, c\u00e2nd era\u021bi elevi \u0219i de apari\u021bia \u00een timpul unei lec\u021bii a unui moment, c\u00e2nd prea multa sobrietate se transforma pe nesim\u021bite \u00eentr-o atmosfer\u0103 de un ridicol des\u0103v\u00e2r\u0219it, care se aprindea, ca pulberea \u00eentr-un depozit de muni\u021bie. Nicu a rostit doar \u201ehm, hm, hm\u201d, iar ceilal\u021bi elevi s-au \u00een\u0103bu\u0219it de r\u00e2s.
\nTotul s-a oprit brusc atunci c\u00e2nd Nicu a primit dou\u0103 perechi de palme zdravene peste fa\u021b\u0103, adic\u0103 dou\u0103 peste obrazul drept \u0219i dou\u0103 peste cel st\u00e2ng. To\u021bi au \u00eencremenit. \u0218i Nicu, \u0219i ceilal\u021bi elevi, \u0219i profesorul Vasile Solomon, care era el mai uimit dec\u00e2t elevii, pentru gestul s\u0103u. Dup\u0103 ce Nicu \u0219i-a luat palma proprie de la obrazul drept duc\u00e2ndu-\u0219i-o spre cel st\u00e2ng, a sc\u0103pat f\u0103r\u0103 voie din fundul g\u00e2tlejului s\u0103u sugrumat de emo\u021bie, uimire, furie \u0219i cine mai \u0219tie ce alte sentimente, care se acumulaser\u0103 \u00eentre timp sau erau pe cale s\u0103 se acumuleze, c\u00e2teva cuvinte. Chiar \u0219i a\u0219a se atinsese o oarecare mas\u0103 critic\u0103, aceea care s-a transformat \u00een cauza cuvintelor exprimate clar, de\u0219i trunchiat, adic\u0103 f\u0103r\u0103 a se coagula \u00eentr-o fraz\u0103 complet\u0103: \u201eTu-\u021bi\u2026\u201d. Asta nu a fost desigur \u00eens\u0103, cauza care mai t\u00e2rziu avea s\u0103-l duc\u0103 pe Nicolae la pu\u0219c\u0103rie. Povestea a fost alta\u2026<\/p>\n

***
\nNicolae a trecut peste toate lucrurile astea, dar le-a \u021binut minte \u0219i ori de c\u00e2te ori avea ocazia, le d\u0103dea peste nas colegilor s\u0103i de munc\u0103, cu semnifica\u021bia numelui s\u0103u. Profita de faptul c\u0103 niciunul dintre ei, fie nu avusese un profesor de istorie care s\u0103 fi avut acea manie a deslu\u0219irii semnifica\u021biei numelor, fie nu-\u0219i mai aduceau aminte, ca tot ce \u00eei lega de \u0219coal\u0103. Pe vremea aceea nu mul\u021bi dintre fo\u0219tii elevi \u00ee\u0219i mai b\u0103teau capul cu numele lor. Se mul\u021bumeau c\u0103 le au sau, de cele mai multe ori, se mul\u021bumeau doar cu poreclele pe care le primeau, \u00een func\u021bie de anumite evenimente din via\u021ba lor, care \u00eei marcaser\u0103; de cele mai multe ori erau simple fapte cu un con\u021binut amuzant, dat fiind faptul c\u0103 majoritatea poreclelor erau amuzante. \u201eToto\u201d pentru profesorul de limb\u0103 francez\u0103, \u201ePericle\u201d pentru cel de istorie, \u201e\u021a\u00e2rea\u201d pentru un cons\u0103tean slab, \u201eFelceru\u2019\u201d pentru un coleg de serviciu care \u00eencercase o \u0219coal\u0103 sanitar\u0103, \u201eB\u0103\u0219in\u0103\u201d pentru altul, sursa poreclei fiind \u00een acest caz foarte sugestiv\u0103 \u0219i clar\u0103! Poreclele au \u0219i ele via\u021ba lor \u0219i se lipesc de oameni f\u0103r\u0103 putin\u021b\u0103 de a mai fi dezlipite vreodat\u0103 de ei. Este necesar\u0103 o ac\u021biune drastic\u0103 pentru a sc\u0103pa de o porecl\u0103, dar, de cele mai multe ori, nimeni nu \u00eencearc\u0103 prea st\u0103ruitor s\u0103 scape de umbra sa para-onomastic\u0103. Chiar \u0219i aceia care au porecle mai pu\u021bin pl\u0103cute, le accept\u0103 ca pe un dat al sor\u021bii, chiar dac\u0103 reac\u021bioneaz\u0103 uneori violent la pronun\u021barea lor de c\u0103tre ceilal\u021bi \u0219i sunt de obicei creatoare de conflicte. Nicolae, sau Nicu cum \u00eei spuneau \u0219i colegii adul\u021bi, care se purtau \u0219i ei \u00een numeroase ocazii la fel ca \u0219i copii \u0219i numirea \u00eentre ei cu diminutivele acelei v\u00e2rste nu era ceva nelalocul lui, le spuse de la \u00eenceput celorlal\u021bi, \u0219i a\u0219a f\u0103cea de fiecare dat\u0103 atunci c\u00e2nd intra \u00eentr-un grup nou, c\u0103 numele s\u0103u vine de la grecescul vechi, accentua \u0219i el ca \u0219i profesorul s\u0103u de la gimnaziu, Vasile Solomon, \u201eNike\u201d, \u201eVictorie\u201d adic\u0103, raport\u00e2ndu-se direct la numele lui, \u201eVictoriosul\u201d! Le explica despre etimologiile numelor, asta \u00eel fascinase la acel profesor al s\u0103u, chiar \u0219i dup\u0103 ce c\u0103p\u0103tase cele dou\u0103 perechi de palme. Vasile Solomon se scuzase fa\u021b\u0103 de copil pentru gestul s\u0103u \u0219i, parc\u0103 sim\u021bindu-se vinovat fa\u021b\u0103 de el, \u00eel ocrotise p\u00e2n\u0103 terminase clasa a VIII-a \u0219i chiar dup\u0103 ce se \u00eenscrisese la o \u0219coal\u0103 profesional\u0103 de instalatori \u00een domeniul gazelor. De la el, Nicu aflase \u0219i alte semnifica\u021bii ale numelor, iar colegilor s\u0103i de munc\u0103 le spunea de multe ori ce \u00eensemnau numele lor: Bogdan, \u201ed\u0103ruit de Dumnezeu\u201d, Ion, \u201eunsul lui Dumnezeu\u201d, Gheorghe, \u201e\u021b\u0103ranul\u201d. Se f\u0103cea mare haz pe urma acestor vorbe ale lui Nicu \u0219i multe glume, care continuau s\u0103 se aud\u0103 vreme \u00eendelungat\u0103, a\u0219a cum se petrec lucrurile \u00eentre adul\u021bii care, de multe ori, se comport\u0103 ca ni\u0219te copii. Nicu reu\u0219ea \u00een felul acesta s\u0103-\u0219i impun\u0103 propriul supranume de \u201eVictoriosul\u201d \u00een con\u0219tiin\u021ba celorlal\u021bi \u0219i s\u0103 le creeze acestora un sentiment de respect indus abil de c\u0103tre Nicu, fa\u021b\u0103 de propria-i persoan\u0103. Sigur, au ap\u0103rut \u0219i conflicte din cauza dezv\u0103luirilor onomastice ale lui Nicolae, care s-au transformat chiar \u00een b\u0103t\u0103i \u00een care chiar el a fost atras, mai ales la c\u00e2te un p\u0103h\u0103rel de \u021buic\u0103, dar nici asta nu a fost ceea ce l-a dus la pu\u0219c\u0103rie. Asta a fost o alt\u0103 poveste\u2026<\/p>\n

***
\nPorecla sa a fost cea care a atras-o pe Angelica, iar numele ei a fost acela care l-a atras pe el: Angelica venea din greac\u0103 de la \u201eAnghelos\u201d, \u00een latin\u0103 \u201eAngel\u201d, \u00eenger. \u0218i era Angelica \u00eentr-adev\u0103r un \u00eenger blond, iar acest \u00eenger fusese atras de sonoritatea poreclei sale. Colegii lui Nicu, obi\u0219nui\u021bi s\u0103 se cheme mai mult cu poreclele lor, \u00eei spuneau \u0219i lui Nicu \u201eVictoriosule\u201d atunci c\u00e2nd \u00eel strigau, chiar dac\u0103 se sim\u021bea o oarecare ironie \u00een vocea lor, dar \u0219i o pl\u0103cere egal\u0103; mai mergeau \u0219i ei s\u0103 se tund\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, dup\u0103 cum le cerea secretarul de partid, iar Angelica, coafez\u0103 priceput\u0103 la toate tipurile de p\u0103r, oriunde ar fi fost ele, se obi\u0219nuise \u0219i ea cu aceast\u0103 chemare \u0219i, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea, aura lingvistic\u0103 se extinsese asupra ei \u0219i \u00eel vedea pe Nicolae \u00eentr-o lumin\u0103 la fel de blond\u0103 precum o vedea \u0219i el pe t\u00e2n\u0103ra femeie. Porecla, sau traducerea invers\u0103 a numelui lui Nicolae \u00een greaca veche, o f\u0103cea pe Angelica s\u0103 transpire. Nu a \u00een\u021beles de ce, dec\u00e2t atunci c\u00e2nd am\u00e2ndoi s-au pomenit f\u0103r\u0103 prea multe preg\u0103tiri \u00een patul ei. Femeia mai fusese \u0219i cu al\u021bi b\u0103rba\u021bi \u0219i Nicolae \u0219tia acest lucru, dar, i-a spus ea lui dup\u0103 aceea, nici unul nu o f\u0103cea s\u0103 transpire cu simpla sa prezen\u021b\u0103. Explica\u021bia pe care ea a dat-o fenomenului a legat-o de porecla sa. Cuv\u00e2ntul acela, \u201eVictoriosul\u201d, \u00eei crea fantasme pe care nu \u0219i le putea st\u0103p\u00e2ni. Fantezii, spunea Nicolae mai t\u00e2rziu, dup\u0103 ce lucrurile s-au a\u0219ezat statornic \u0219i benefic pentru el \u0219i pentru \u00eengerul s\u0103u blond, fantezii cu numele meu grec, \u0219i r\u00e2dea c\u00e2nd le povestea asta prietenilor. \u201eFantezii\u201d, cum spunea Nicu, pentru c\u0103 diminutivul este mai potrivit c\u00e2nd vorbim despre temperamentul \u0219i comportamentul lui sexual, care era acela al unui adolescent care descoper\u0103 pentru prima dat\u0103 femeia. \u0218i dup\u0103 anii de \u00eenceput, care au trecut repede, Nicu se sim\u021bea peste, sau sub, \u00een fa\u021ba, sau \u00een spatele ei, \u00eengerul s\u0103u, asemenea unui copil care mai are multe de \u00eenv\u0103\u021bat. \u00cen asemenea clipe se sim\u021bea cu adev\u0103rat \u00eenving\u0103tor, chiar dac\u0103 avea fanteziile unui adolescent. Era aici o conjugare de umori, de timpuri trecute \u0219i viitoare, care le crea cu adev\u0103rat un spa\u021biu \u0219i un timp numai al lor, \u00een care se dezl\u0103n\u021buiau victorio\u0219i \u00eengerii, unii asupra altora. Era ca un fel de \u00eengeromahie, o lupt\u0103 cu \u00eengerul, nu a lui Gabriel, ci a lui Nicolae, o lupt\u0103 cu propriul sine al Angelei. \u00cempreunarea asta a fost folositoare am\u00e2ndurora. Fantezia lor intim\u0103, fantasmele lor i-au ajutat, \u00eentr-un joc al hazardului bine \u00een\u021beles de cei doi, s\u0103 fac\u0103 tot ceea ce se putea face \u00een acea epoc\u0103 \u00een care \u201evictorios\u201d nu putea fi dec\u00e2t unul, iar \u00eengerii erau exila\u021bi dincolo de ideologii. Nicu muncea \u201ela gaze\u201d, iar Angela c\u00e2\u0219tiga foarte bine la salonul cooperatist de coafur\u0103. Bac\u0219i\u0219urile le curgeau am\u00e2ndurora din bel\u0219ug, salariile le mergeau, se bucurau unul de altul cu toate fanteziile posibile \u0219i imposibile, aveau p\u0103rin\u021bii ferici\u021bi, aveau prietenii bucuro\u0219i, nu aveau copii, dar asta nu era un motiv de \u00eengrijorare. Am\u00e2ndoi, dac\u0103 vrem s\u0103 fi foarte corec\u021bi, nu se g\u00e2ndeau \u00eenc\u0103 la asemenea crea\u021bii ale naturii sau ale lui Dumnezeu \u0219i erau chiar foarte mul\u021bumi\u021bi c\u0103 accidentele nu-\u0219i f\u0103cuser\u0103 apari\u021bia \u00een via\u021ba lor sub forma binecunoscut\u0103! Nu ar fi fost o tragedie, nici o greutate suplimentar\u0103, nici chiar o problem\u0103 obi\u0219nuit\u0103, dar deocamdat\u0103 erau am\u00e2ndoi mul\u021bumi\u021bi cu ceea ce le d\u0103duse via\u021ba. Aveau un apartament spa\u021bios \u0219i foarte bine mobilat, aveau un autoturism str\u0103in, at\u00e2t c\u00e2t se putea pe vremea aceea, mergeau vara pe litoral \u0219i iarna la munte. Se putea spune c\u0103 victoria lui Nicu \u00een alian\u021b\u0103 cu \u00eengerul s\u0103u era deplin\u0103! Dar acesta nu a fost absolut deloc un motiv pentru ca instan\u021ba de judecat\u0103, nici cea uman\u0103, nici aceea divin\u0103, s\u0103-l condamne pe Nicolae la cei doi ani de pu\u0219c\u0103rie, cu executare \u0219i nu cu suspendare, cum se mai obi\u0219nuia \u00een ultimii ani! Asta este o cu totul alt\u0103 poveste\u2026<\/p>\n

***
\nDe cele mai multe ori, \u00een via\u021b\u0103, marile decizii sunt urmarea unor detalii nesemnificative, a unor lucruri pe care majoritatea cov\u00e2r\u0219itoare a oamenilor nici nu le ia \u00een seam\u0103, ei, oamenii, nefiind con\u0219tien\u021bi de ele, chiar dac\u0103 acestea le dirijeaz\u0103 via\u021ba, dar \u00eentr-un mod ascuns. Probabil c\u0103 momentul \u00een care, \u00eentr-o var\u0103 \u00een care mili\u021bienii se transformaser\u0103 \u00een poli\u021bi\u0219ti, \u00een care se vorbea deja de c\u00e2\u021biva ani buni de stat de drept, de lege, de economie de pia\u021b\u0103 \u0219i de alte asemenea lucruri, Nicolae l-a \u00eent\u00e2lnit pe \u201edoctorul\u201d Ion. \u00cei spusese \u0219i acestuia, cu mul\u021bi ani \u00een urm\u0103, de unde vine numele s\u0103u, \u201eIon\u201d, unsul, din aceea\u0219i greac\u0103 veche. Asta o \u0219tia tot de la Vasile Solomon, al c\u0103rui nume \u00eensemna \u201e\u00cemp\u0103ratul\u201d, a\u0219a \u00eel \u0219i \u021binea minte Nicu pe fostul s\u0103u profesor de istorie care \u00eei altoise cele dou\u0103 perechi de palme dup\u0103 care, el rostise fatidicul \u201eTu-\u021bi!\u201d. Vorba sc\u0103pat\u0103 de copilul Nicu nu avusese consecin\u021be vizibil negative pentru el; nici vizibil pozitive, chiar dac\u0103, a\u0219a cum am spus deja, profesorul, cu un acut sentiment de culpabilitate, era ceva obi\u0219nuit \u00een vremea aceea ca oamenii s\u0103 se simt\u0103 vinova\u021bi, iar dac\u0103 nu aveau un motiv concret \u00ee\u0219i c\u0103utau unul, \u00eel ajutase pe copil, apoi pe adolescent \u0219i t\u00e2n\u0103r. Pe adult nu reu\u0219ise s\u0103-l mai ajute la fel de constant, profesorul ie\u0219ind la pensie \u0219i mut\u00e2ndu-se \u00een Grecia, unde avea o fiic\u0103, m\u0103ritat\u0103 cu un rus. Dar \u00eei mai scria din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, iar \u00een momentul \u00een care Nicolae avea s\u0103 dea de greut\u0103\u021bi, avea s\u0103-i mai trimit\u0103 ceva bani. \u201eDoctorul\u201d Ion era numit astfel de c\u0103tre to\u021bi cunoscu\u021bii s\u0103i, nu pentru c\u0103 vorba ar fi avut acoperire \u00een obiceiurile vremii, ceea ce nu era deloc departe de adev\u0103r, ci pentru c\u0103 acesta era asistent la spitalul municipal din localitate, dar, cum oamenii au propensiunea c\u0103tre exagerare, exagerau \u0219i \u00een privin\u021ba lui, apel\u00e2ndu-l, cu g\u00e2ndul la viitoarea dat\u0103 c\u00e2nd aveau s\u0103 aib\u0103 nevoie de serviciile lui, \u201edoctore\u201d! \u201eDoctorul\u201d Ion acceptase cu pl\u0103cere, \u00een urm\u0103 cu c\u00e2\u021biva ani, explica\u021biile lui Nicu legate de etimologia numelui s\u0103u, Ion, \u201eUnsul\u201d. \u00cei pl\u0103cea \u201edoctorului\u201d Ion s\u0103 vorbeasc\u0103 continuu \u0219i-i pl\u0103cuse, din momentul \u00een care aflase c\u0103 numele s\u0103u \u00eensemna ceea ce \u00eensemna, s\u0103 spun\u0103 la toat\u0103 lumea c\u0103 este uns cu uleiul vorbei, ceea ce era, evident, un truism. Erau doi b\u0103rba\u021bi un\u0219i \u0219i \u00eenving\u0103tori, \u00eei mai pl\u0103cea lui s\u0103 adauge cu trimitere, iar\u0103\u0219i evident\u0103, la numele lor, Nicu, victoriosul, \u00eenving\u0103torul \u00een varianta \u201edoctorului\u201d, el, Ion, unsul; \u0219i \u00een acela\u0219i timp cu o a doua trimitere la ceea ce-i unea pe cei doi mult mai mult dec\u00e2t \u00ee\u0219i putea oricine imagina, calit\u0103\u021bile sexuale. Dac\u0103 despre Nicu am spus deja mai multe lucruri \u00eentr-o str\u00e2ns\u0103 conexiune cu so\u021bia sa Angela, cu \u201e\u00cengerul s\u0103u\u201d, cum \u00eei pl\u0103cea lui s\u0103 se alinte, de\u0219i trecuse de v\u00e2rsta copil\u0103riei, a adolescen\u021bei \u0219i a tinere\u021bii, despre \u201eDoctor\u201d \u00eenc\u0103 nu \u0219tim nimic. \u00cen acea vreme b\u0103rba\u021bii se l\u0103udau cu performan\u021bele lor procreative, numindu-le sexuale, doar dac\u0103 erau dovedite \u00een fa\u021ba altei femei dec\u00e2t aceea legiuit\u0103, cum am spune \u00een fa\u021ba femeilor ne-legiuite! Ne-legiuirea era sinonim\u0103, dup\u0103 cum putem observa, cu adulterul, ceea ce \u00eel atr\u0103gea \u00een sfera ne-legiuirii \u0219i pe b\u0103rbat. Din acest punct de vedere, \u201eDoctorul\u201d era un nelegiuit, iar Nicu un legiuit, adic\u0103 un b\u0103rbat care este mul\u021bumit \u00eentrutotul cu femeia sa. Discu\u021biile lor se desf\u0103\u0219urau \u00eentotdeauna dup\u0103 specificul un\u0219ilor \u0219i \u00eenving\u0103torilor, cu singura diferen\u021biere \u00een universul discursurilor lor, c\u0103 primul vorbea ca unul care are performan\u021be sexuale, iar al doilea, procreative. \u00cent\u00e2lnirea \u00een acea var\u0103 \u00een care mili\u021bienii se transformaser\u0103 \u00een poli\u021bi\u0219ti, avea s\u0103 aib\u0103 \u0219i ea un specific. Discu\u021bia lor a decurs \u00eentr-o atmosfer\u0103 sumbr\u0103, cam a\u0219a:
\n– \u201eDoctore\u201d, Dumnezeu mi te-a scos \u00een cale. Ajut\u0103-m\u0103, te rog! \u00cen vremurile acelea c\u00e2nd un necaz d\u0103dea peste om, rug\u0103ciunile at\u00e2t fa\u021b\u0103 de oameni c\u00e2t \u0219i fa\u021b\u0103 de divinitate, erau \u00eemp\u0103nate at\u00e2t cu elemente laice c\u00e2t \u0219i religioase, indiferent c\u0103 acela care le crea era credincios sau nu \u0219i indiferent c\u0103 toate se b\u0103teau cap \u00een cap. Mul\u021bi oameni necredincio\u0219i de atunci se rugau cu aceea\u0219i ardoare la Dumnezeu s\u0103-i apere de Poli\u021bie, de Procuratur\u0103, de Nevast\u0103 \u0219i s\u0103-i ajute s\u0103 \u0219tearg\u0103 toate prostiile lor cu un Burete imens, divin \u0219i el, bine\u00een\u021beles, ca \u0219i cei cu adev\u0103rat credincio\u0219i care f\u0103ceau \u0219i ei la fel. \u201eDoctorul\u201d nu era un om credincios, dar, la fel ca to\u021bi necredincio\u0219ii, se \u00eenchina \u0219i rostea \u201dDoamne-ajut\u0103\u201d ori de c\u00e2te ori era nevoie.
\n– Ce-i, prietene?, a rostit atunci \u201eDoctorul\u201d, impresionat de ardoarea, dar mai ales de fa\u021ba am\u0103r\u00e2t\u0103 a lui Nicu, ai o fa\u021b\u0103, a \u0219i spus cu glas tare, care numai de \u00eenving\u0103tor nu este. G\u0103sise \u0219i \u00een aceast\u0103 \u00eemprejurare momentul s\u0103 deschid\u0103 discu\u021bia despre ungere \u0219i victorie.
\n– \u201eDoctore\u201d, ajut\u0103-m\u0103! Ajut\u0103-m\u0103, c\u0103 altfel m\u0103 sinucid! \u0218i a ad\u0103ugat \u0219i motivul pentru care pl\u0103nuia acest act la care nu pu\u021bini oameni recurgeau \u00een acele vremuri, mai ales ungurii, la care, cum se \u0219tie, rata sinuciderilor era una dintre cele mai ridicate din Europa \u00een acele vremuri; acum se pare c\u0103 chemarea spre autodistrugere a disp\u0103rut. Dar Nicu nu era ungur \u0219i nici nu-i iubea prea mult, ba chiar dimpotriv\u0103, ca orice bun rom\u00e2n din sud-estul Carpa\u021bilor, M-a l\u0103sat \u201eV\u00e2na\u201d! \u00cen limbajul codificat al tuturor b\u0103rba\u021bilor de pe aceast\u0103 planet\u0103 jum\u0103tate feminin\u0103, dac\u0103 nu cumva peste jum\u0103tate \u0219i jum\u0103tate masculin\u0103, dac\u0103 nu cumva sub jum\u0103tate, \u201eV\u00e2na\u201d cu \u201eV\u201d avea \u0219i ea o semnifica\u021bie. Nicu era omul semnifica\u021biilor ascunse, dup\u0103 cum am aflat, dar unele dintre ele erau foarte ascunse. El nu folosea ca al\u021bi b\u0103rba\u021bi cuvinte obscene ca p***, ci prefera s\u0103 spun\u0103 \u201ep \u0219i trei stelu\u021be\u201d pentru a numi, nomena odiosa, penisul. Nici Ion nu se d\u0103dea \u00een v\u00e2nt pentru folosirea unor termeni vulgari, ci apela la diferite eufemisme, ciripel, coco\u0219el, coco, pentru a face trimiterile corespunz\u0103toare \u0219i necesare. Cuv\u00e2ntul pe care-l pronun\u021base Nicu, nu se prea \u00eenscria \u00een sfera cuvintelor pe care ei le \u00eentrebuin\u021bau pentru a-\u0219i exprima ungerea \u0219i victoria, dar putea fi folosit la nevoie. A\u0219a a \u00een\u021beles \u0219i \u201eDoctorul\u201d, c\u0103 prietenului s\u0103u de etimologii \u0219i compara\u021bii procreativ\/sexuale, i se \u00eent\u00e2mplase ceva, Iar acest ceva era c\u0103 \u201e\u00eel l\u0103sase V\u00e2na\u201d!
\n– Ohoho, a exclamat din m\u0103t\u0103h\u0103lo\u0219enia sa \u201eDoctorul\u201d, te face tata ca nou, nu te impacienta, stai jos, bea o cafea \u0219i lini\u0219te\u0219te-te, f\u0103cea el aluzie la un banc arhicunoscut, despre I\u021bic \u0219i Rahela \u0219i un al treilea inoportun pe jum\u0103tate, nelu\u00e2nd \u00een seam\u0103 faptul c\u0103 erau \u00een plin\u0103 strad\u0103 \u0219i c\u0103 nu se puteau a\u0219eza pe jos. Am ni\u0219te pastile minune, o minune, cincizeci de mii una, da\u2019 \u021bie \u00ee\u021bi dau gratis, c\u0103 e\u0219ti prietenul meu. \u00cen acele vremuri, unit\u0103\u021bile monetare ilustrau \u0219i ele tranzi\u021bia aceea perpetu\u0103 de la ceea ce fusese la ceea ce avea s\u0103 fie, dar nimeni, chiar nimeni, nu \u0219tia cu adev\u0103rat ce avea s\u0103 fie, nici \u00een visele cele mai absurde. R\u0103m\u00e2ne s\u0103 spunem, deduc\u00e2nd toate acestea din dialogul celor doi, c\u0103 ac\u021biunea relatat\u0103 aici se petrecea pe la sf\u00e2r\u0219itul primului deceniu al secolului XXI. Acum pentru nimeni nu mai prezint\u0103 aceste fapte vreo importan\u021b\u0103, pentru c\u0103 nimeni nu mai are acum nevoie de bani, indiferent care ar fi valoarea acestora \u0219i valoarea infla\u021biei, care nici ea nu mai exist\u0103. Vorb\u0103ria sa s-a dezl\u0103n\u021buit, iar Nicu s-a mai lini\u0219tit. \u00cen aceea\u0219i zi a primit o pastil\u0103 minune, dar, cum orice minune nu dureaz\u0103 dec\u00e2t trei zile, \u00een a treia zi prietenii au s\u0103rit s\u0103-i despart\u0103 pe cei doi, care se \u00eenc\u0103ieraser\u0103 din nu se \u0219tie ce motiv. Poli\u021bia a intervenit, dar nu aceasta a fost cauza pentru care Nicolae avea s\u0103 petreac\u0103 doi ani \u0219i cinci zile \u00een \u00eenchisoare. Asta este o alt\u0103 poveste\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Vasile GHINEA APLEAC\u0102-TE \u015eI ASCULT\u0102 NEAUZITUL \u201eConstela\u0163ia miresmei\u201d, semnat\u0103 Ion Stanciu, a ap\u0103rut \u00een 2008 la Editura Funda\u0163iei LUCEAF\u0102RUL. Cartea<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19527"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=19527"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19527\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19529,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19527\/revisions\/19529"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=19527"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=19527"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=19527"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}