{"id":19475,"date":"2022-10-20T13:55:48","date_gmt":"2022-10-20T10:55:48","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19475"},"modified":"2022-10-20T13:55:48","modified_gmt":"2022-10-20T10:55:48","slug":"spatii-culturale-nr-29-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19475","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 29 (4)"},"content":{"rendered":"

Florin DOCHIA<\/strong>
\n\"\"

Arta ca mod de filosofare
\n\u00cen\u0163elegerea logic\u0103 \u015fi certitudinea intuitiv\u0103<\/strong><\/p>\n

Moto: Nu putem exprima haosul f\u0103r\u0103 a-l pierde…<\/em><\/p>\n

(Continuare din num\u0103rul anterior)<\/em><\/p>\n

2.3 \u201ePoezia este arta general\u0103 cea mai comprehensiv\u0103, aceea care a reu\u015fit s\u0103 se ridice la cea mai \u00eenalt\u0103 spiritualitate. \u00cen poezie, spiritul este liber \u00een sine, s-a separat de materiile sensibile pentru a deveni semn destinat a-l exprima.\u201d
\n\u00cenceputul secolului al XIX-lea g\u0103se\u015fte literatura occidental\u0103 \u00een pozi\u0163ie de concurent\u0103 a filosofiei \u015fi chiar, pentru romanticii de la Jena (fra\u0163ii Friedrich \u015fi August Wilhelm Schlegel, partenerele lor Dorothea Veit \u015fi Caroline B\u00f6hmer, Novalis, Tieck, Schleiermacher, Schelling, Fichte), de prelungire, de continuare a filosofiei cu alte mijloace. A\u015fadar, no\u0163iunea de literatur\u0103 se na\u015fte spre a formula \u00een termeni teoretici nediferen\u0163ierea existent\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci, sub domnia \u201eBelles Lettres\u201d. Filosofii se aga\u0163\u0103 de pozi\u0163ii, se ap\u0103r\u0103 de atacuri, vor s\u0103 men\u0163in\u0103 distan\u0163a, opozi\u0163ia \u00eentre cele dou\u0103 domenii ale spiritului.
\nCam a\u015fa se prezenta situa\u0163ia pe la 1818, c\u00e2nd Hegel \u00eencepe sus\u0163inerea Prelegerilor de Estetic\u0103 (Vorlesungen ilber die Aesthetik), la Universitatea din Berlin. Le va \u00eencheia la 1831 \u015fi vor fi publicate de studen\u0163i, dup\u0103 moartea sa, \u00een 1832. \u00cen aceste texte, Hegel asigur\u0103 un loc precis literaturii: este un moment al edificiului filosofic \u015fi istoric \u015fi o surs\u0103 de referin\u0163e pentru istoria formelor de art\u0103 \u015fi de spirit. Constituindu-\u015fi estetica, el porne\u015fte un proiect diferit de celelalte programe estetice ale contemporanilor romantici, prin care ace\u015ftia amenin\u0163au filosofia discursiv\u0103 \u015fi tradi\u0163ia de g\u00e2ndire c\u0103reia, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, \u00eei era urma\u015f, dar se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu ei pe unele coordonate care \u0163in de istoricitate. Estetica poate fi citit\u0103 \u015fi ca o construc\u0163ie polemic\u0103, exemplele propuse fiind arme argumentative, dar \u015fi teren de confruntare. S-a observat c\u0103 pozi\u0163ia lui Hegel se arat\u0103 a fi destul de delicat\u0103, cele dou\u0103 niveluri de lectur\u0103 – cel teoretic, prescriptiv, care stabile\u015fte locul literaturii ca institu\u0163ie, \u015fi acela hermeneutic, ce prezint\u0103 literatura prin cazuri, exemple, referin\u0163e, lecturi de detaliu – fiind adesea \u00een contradic\u0163ie. Un al treilea nivel, al lecturilor implicite, ne dezv\u0103luie o \u00eentins\u0103 arie de ne\u00een\u0163elegeri, de deneg\u0103ri, de contrasensuri, de travestiuri ce deschide bre\u015fe \u00een edificiul teoretic, \u00een efortul de a \u0163ine departe spectrul disolu\u0163iei filosofiei \u00een literatur\u0103. Se poate trece lejer peste acest aspect, pentru a aprecia cum se cuvine g\u00e2ndirea istoricist\u0103 a celui care a dorit s\u0103 st\u0103p\u00e2neasc\u0103 spiritul, f\u0103r\u0103 s\u0103 anticipeze \u00een vreun fel c\u0103 discipolii lui vor \u00eencerca s\u0103 domine lumea, departe fiind ei \u015fi \u00een r\u0103sp\u0103r cu zicerea despre \u201earta frumosului [care] face acela\u015fi lucru ca filosofia, purific\u0103 spiritul de non-libertate\u201d.
\nPotrivit lui Hegel, sub categoria \u201ePoezie\u201d, literatura constituie o ultim\u0103 form\u0103 de spirit, dup\u0103 arhitectur\u0103, forma erei simbolice, \u015fi sculptur\u0103, proprie v\u00e2rstei clasice. Ea este crea\u0163ia perioadei finale a artei, romantismul. Acesta marcheaz\u0103 sf\u00e2r\u015fitul parcursului istoric \u2013 \u00een temenii Esteticii, el ader\u0103 la epoca sa, literatura este deci o form\u0103 de produc\u0163ie contemporan\u0103. Dar sf\u00e2r\u015fitul respectiv are mai mult dec\u00e2t o semnifica\u0163ie cronologic\u0103, el reprezint\u0103 \u015fi \u00eencheierea, extenuarea unei evolu\u0163ii care, pentru Hegel, \u00eenseamn\u0103 sf\u00e2r\u015fitul artei. Literatura ar fi, a\u015fadar, forma sf\u00e2r\u015fitului artei, produc\u0163ia ultim\u0103 a unui fel de spirit pe cale de dispari\u0163ie.
\nParadigm\u0103 a tuturor artelor, esen\u0163\u0103 a tuturor tipurilor de literatur\u0103, Poezia \u00eenchide \u00een ea \u00eentreaga semnifica\u0163ie posibil\u0103, spiritul se g\u0103se\u015fte pe sine aici \u00een integralitatea sa, fie el pus \u00een oper\u0103 \u00een formele artei precedente (simbolic\u0103 \u015fi clasic\u0103). Poezia este at\u00e2t sintez\u0103, c\u00e2t \u015fi punct ultim al artei, din pricina caracterului auto-con\u015ftient al spiritului. Form\u0103 proprie romantismului, ea subsumeaz\u0103 celelalte dou\u0103 forme, pictura \u015fi muzica, \u015fi merge p\u00e2n\u0103 la a fi liber\u0103 de orice form\u0103, \u201e\u00een consecin\u0163\u0103, nu e ata\u015fat\u0103 exclusiv niciunei forme determinate de art\u0103. Ea este arta universal\u0103, capabil\u0103 s\u0103 modeleze \u015fi s\u0103 exprime \u00een orice form\u0103 un subiect oarecare, cu condi\u0163ia ca acesta s\u0103 fie susceptibil a intra \u00een domeniul imagina\u0163iei, pentru c\u0103 elementul ei propriu este \u00eens\u0103\u015fi imagina\u0163ia, acest principiu general al tuturor formelor de art\u0103 \u015fi tuturor artelor particulare\u201d.
\nArta culmineaz\u0103 \u00een poezie \u00een dou\u0103 sensuri. Aceasta constituie forma legat\u0103 de capacitatea de crea\u0163ie \u00een sine, poiesis, activitatea subiectului absolut care este artistul. \u00cens\u0103 trebuie, totu\u015fi, luat \u00een seam\u0103 sensul generic: form\u0103 verbal\u0103 \u015fi subiectiv\u0103, literatura liric\u0103 manifest\u0103 ultimul moment de individualizare \u015fi de obiectivare progresiv\u0103 a spiritului parcurg\u00e2nd toate gradele de reflexivitate. Din punct de vedere istoric, poezia este \u015fi un mod de discursivitate opus filosofiei, care \u00eenseamn\u0103 ie\u015firea din acest regim al artei. Dac\u0103 Hegel se \u00eentreab\u0103 despre modul \u00een care literatura \u015fi filosofia se pot \u00eent\u00e2lni \u015fi pot constitui discursuri combinate, punctele de contact r\u0103m\u00e2n pur formale, cele dou\u0103 c\u00e2mpuri \u00eentre\u0163in\u00e2nd de facto un raport de exterioritate \u2013 fie poezia se duce spre filozofie, tematiz\u00e2nd interog\u0103ri anxioase, fie filosofia folose\u015fte mijloacele poeziei pentru a-\u015fi ascunde articularea discursiv\u0103 \u015fi a \u00eendulci cumva usc\u0103ciunea rece a ideilor. Literatura se relev\u0103 a\u015fadar a fi o form\u0103 supus\u0103 superiorit\u0103\u0163ii filosofiei. Ca v\u00e2rst\u0103 a spiritului, dar \u015fi ca form\u0103 de discurs, poezia trebuie s\u0103 fie dep\u0103\u015fit\u0103 de filozofie. Ea constituie ultimul moment al artei, ceea ce ar conduce la religie, filozofie \u015fi moral\u0103. Imagina\u0163ia, despre care e vorba \u00een citatul de mai sus, este manifestarea puterii absolute a subiectului creator, care nu mai depinde nici de lume, nici de forme. Chiar dac\u0103 sensul pe care \u00eel d\u0103 aici no\u0163iunilor fantezie \u015fi imagina\u0163ie este acela prin care romanticii \u00eencercau s\u0103 defineasc\u0103 o putere a spiritului ce ar fi \u015fi capacitate de inven\u0163ie, \u015fi for\u0163\u0103 de derealizare a lumii, \u015fi spirit comic, Hegel refuz\u0103 epocii literare valoarea pozitiv\u0103 pe care romanticii i-o confer\u0103. Pentru el, acest moment nu este dec\u00e2t caricatura libert\u0103\u0163ii veritabile, izolarea unui subiect absolut; \u00eel interpreteaz\u0103 ca un paroxism \u015fi o criz\u0103 a subiectului \u015fi a artei. Era literar\u0103 e poate ultimul moment al artei, dar acest sf\u00e2r\u015fit e posibil, conform lui Hegel, numai pentru c\u0103 ea deschide un alt t\u0103r\u00e2m, o ie\u015fire estetic\u0103. \u201eArta este \u015fi r\u0103m\u00e2ne pentru noi, \u00een privin\u0163a celei mai \u00eenalte destina\u0163ii ale sale, ceva ce apar\u0163ine trecutului\u201d, deci, pentru Hegel, \u201emoartea artei\u201d ar fi un moment pozitiv al evolu\u0163iei spiritului c\u0103tre sine, respectiv al \u00eemplinirii artei prin dizolvarea sa \u00een filosofie (trec\u00e2nd prin autoreflexia religioas\u0103), acolo unde arta devine propriul ei subiect de referin\u0163\u0103.
\n\u00cen Estetica, \u00eei este atribuit poeziei un loc minat, de fapt, de contradic\u0163iile teoriei genurilor hegeliene \u015fi modului de succesiune istoric\u0103. Paradoxal, Hegel rezerv\u0103 postul cel mai important genului literar ce pare a-i hr\u0103ni cel mai pu\u0163in g\u00e2ndirea filosofic\u0103. Nu numai c\u0103 reflecteaz\u0103 destul de pu\u0163in asupra poeticit\u0103\u0163ii filosofiei \u015fi scriiturii acesteia, dar \u015fi modelele narative puse \u00een joc \u00een g\u00e2ndirea Istoriei fac din modele dramatice \u015fi romane\u015fti, iar\u0103 nu din cele poetice \u00een sensul strict, paradigmele secrete ale construc\u0163iei istorice. Aceast\u0103 contradic\u0163ie \u00eentre importan\u0163a teoretic\u0103 a poeziei \u015fi locul fundamental minor se traduce \u00een primul r\u00e2nd prin divergen\u0163ele \u00een dezvoltarea discursiv\u0103 consacrat\u0103 diferitelor categorii poetice. \u00cen cadrul poeziei, \u00een sensul larg, Hegel se arat\u0103 mai pu\u0163in interesat de genul liric, comparativ cu acela epic \u015fi dramatic. Prima fa\u0163\u0103 a poeziei, epopeea, \u00eei pare a deschide \u201epentru alte sfere ale vie\u0163ii sociale \u015fi na\u0163ionale actuale (…) un spa\u0163iu nelimitat romanului, povestirii, nuvelei…\u201d, dar romanul pare s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 construc\u0163ia Esteticii, at\u00e2t pe plan redac\u0163ional c\u00e2t \u015fi pe plan istoric \u015fi teoretic. \u015ei capitolul dedicat poeziei lirice este expediat, deschiz\u00e2ndu-se spre poezia dramatic\u0103. Mai mult, cele dou\u0103 forme dep\u0103\u015find lirismul personal, adic\u0103 \u201epoezia\u201d \u00een sensul strict, sunt al\u0103turate una alteia f\u0103r\u0103 a se \u0163ine cont de elementul subiectivitate liric\u0103. \u00cen adev\u0103r, \u00een sec\u0163iunea consacrat\u0103 poeziei epice care precede poezia liric\u0103, Hegel face din conflict centrul romanului: \u201eUna din coliziunile cele mai obi\u015fnuite \u015fi foarte potrivite \u00een roman este conflictul \u00eentre poezia inimii \u015fi proza opus\u0103 rela\u0163iilor sociale \u015fi hazardului circumstan\u0163elor exterioare. Acest dezacord se finalizeaz\u0103 fie tragic, fie comic…\u201d Conflictul epic este solu\u0163ionat pentru Hegel de formele dramatice: dac\u0103 subiectul se resemneaz\u0103, e tragedie; dac\u0103 el vrea, contrar bunului sim\u0163, s\u0103 pun\u0103 arta \u00een locul realit\u0103\u0163ii, e comedie. Detaliul lecturilor propuse ca referin\u0163e literare comice relev\u0103 c\u0103, sub diferite nume \u015fi diverse categorii de lectur\u0103, formele comice constituie o constant\u0103 \u00een evolu\u0163ia formelor literare. Or, acest element recurent e chiar fermentul disolu\u0163iei, sf\u00e2r\u015fitul erei estetice care \u00eel con\u0163ine. Operele comice relev\u0103 esen\u0163a, p\u00e2n\u0103 la caricatur\u0103 \u015fi \u00eenscriindu-se \u00eempotriva ei, \u015fi contribuie la deschiderea unei alte perioade. \u201eAstfel, \u00een Grecia, de exemplu, Aristofan s-a ridicat \u00eempotriva manierelor \u015fi ideilor timpului s\u0103u, Lucien \u00eempotriva \u00eentregii civiliza\u0163ii grece\u015fti anterioare lui. Tot a\u015fa, la sf\u00e2r\u015fitul Evului Mediu \u00een Italia \u015fi \u00een Spania, Ariosto \u015fi Cervantes au \u00eenceput s\u0103 ridiculizeze cavalerismul.\u201d \u015ei \u00een arta romantic\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la fel: \u201eAceast\u0103 form\u0103 at\u00e2t de \u00eengust\u0103, cu fondul s\u0103u de idei at\u00e2t de restr\u00e2ns, sf\u00e2r\u015fe\u015fte prin a genera umorul care zguduie \u015fi distruge orice principiu fix, trece de orice lege \u015fi permite astfel artei s\u0103 se ridice deasupra ei \u00eense\u015fi.\u201d Ori, \u00een viziunea lui Helmut Schneider (v. La th\u00e9orie h\u00e9g\u00e9lienne du comique et la dissolution du bel art, \u00een Esth\u00e9tique de Hegel, L\u2019Harmattan, 1997), pare c\u0103 r\u00e2sul divin se pogoar\u0103 asupra umanului \u015fi aici este punctul cel mai de sus al fiin\u0163ei, pentru c\u0103 se ating comicul \u015fi sublimul: ele constituie aceea\u015fi form\u0103 paroxistic\u0103, \u00een care sunt luate ca semn al unei unit\u0103\u0163i ideale sau ca semn al unei \u00eenchideri \u00een arbitrar, adic\u0103 \u00een care sunt considerate fie \u00een\u0103l\u0163area suprem\u0103, fie declinul iremediabil.
\nHegel ia atitudine fa\u0163\u0103 de situa\u0163ia contemporan\u0103 lui \u00een care, \u201eartistul, cu felul eminamente personal de a sim\u0163i \u015fi de a concepe, cu drepturile \u015fi puterea arbitrar\u0103 a ceea ce numim de obicei spirit, se erijeaz\u0103 \u00een maestru al \u00eentregii realit\u0103\u0163i, schimb\u0103 dup\u0103 voia sa ordinea natural\u0103 a lucrurilor, nu respect\u0103 nimic, calc\u0103 \u00een picioare regula \u015fi cutuma; nu e satisf\u0103cut dec\u00e2t atunci c\u00e2nd obiectele figurate \u00een tabloul s\u0103u, prin forma \u015fi pozi\u0163ia care le dau opinia, capriciul sau verva umoristic\u0103, ofer\u0103 un ansamblu contradictoriu, un spectacol fantastic \u00een care totul se desface \u015fi se distruge.\u201d Recunoa\u015ftem aici ceea ce Friedrich Schlegel (Atheneum), vorbind de \u201ebufonia transcendental\u0103\u201d, vecin\u0103 cu ironia filosofic\u0103, propune pentru a defini contradic\u0163iile infinite ale operei: \u201eNumai poezia se poate ridica la \u00een\u0103l\u0163imea filosofiei; ea nu se sprijin\u0103, precum retorica, pe simple pasaje ironice. Exist\u0103 poeme, vechi \u015fi moderne, care eman\u0103 din \u00eentregul lor respira\u0163ia divin\u0103 a ironiei. O veritabil\u0103 bufonie transcendental\u0103 tr\u0103ie\u015fte \u00een ele. La interior, starea de spirit care planeaz\u0103 peste toate, care se ridic\u0103 infinit de departe deasupra a tot ce este condi\u0163ionat, \u015fi chiar a artei, a virtu\u0163ii \u015fi a genialit\u0103\u0163ii proprii; la exterior, spectacolul \u00een maniera mimicii bufonului tradi\u0163ional italian.\u201d Aceast\u0103 ironie romantic\u0103 e dinamica \u00eens\u0103\u015fi a reflec\u0163iei transcendentale din care subiectul extrage toate determin\u0103rile sale. Romanticul de la Jena va fi amendat mai t\u00e2rziu, pe urmele lui Hegel, de Vladimir Jank\u00e9l\u00e9vitch (L\u2019ironie, Flammarion, 1964), pentru c\u0103 \u201e\u00ee\u015fi ia o libertate, dar o libertate f\u0103r\u0103 responsabilitate, o libertatea care nu are alt\u0103 materie dec\u00e2t pl\u0103cerea exerci\u0163iului \u2013 libertatea, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, f\u0103r\u0103 ordine juridic\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 patosul serios care \u00eemburgheze\u015fte eul fichteean\u201d.
\n\u015ei totu\u015fi\u2026 dincolo de replicile batjocoritoare (\u201ebufonia transcendental\u0103\u201d a fost socotit\u0103 \u201evocea boului\u201d de un poet ca Philippe Beck \u2013 nu e aici nimic divin, ci e bovin, nimic semnificant, nimic inten\u0163ional), ironia romantic\u0103 \u015fi-a p\u0103strat locul privilegiat; iar conceptul hegelian de \u201emoarte a artei\u201d a beneficiat de un viitor nea\u015fteptat \u015fi de o vast\u0103 varietate de semnifica\u0163ii. A r\u0103mas \u00eentrebarea dac\u0103 poezia – \u00een sensul cel mai larg al termenului – se poate ridica la \u00een\u0103l\u0163imea filosofiei. <\/p>\n

2.4 \u201eO oper\u0103 de art\u0103 perfect\u0103 este o oper\u0103 a spiritului uman \u015fi, \u00een acest sens, ea este \u015fi o oper\u0103 a naturii.\u201d<\/p>\n

Goethe, contemporan cu Hegel \u015fi Kant, practic\u00e2nd \u201eun clasicism deschiz\u00e2ndu-se prudent principiului istoric\u201d (Ernst Osterkamp) \u0163ine s\u0103 confirme spiritualitatea operei de art\u0103 c\u00e2nd respinge concep\u0163ia naturalist\u0103 lui Diderot: \u201enatura produce fiin\u0163e vii, dar oarecare, artistul produce fiin\u0163e moarte, dar dotate cu semnifica\u0163ie, natura creeaz\u0103 fiin\u0163e veritabile, artistul fiin\u0163e ale aparen\u0163ei. \u00cen cazul operelor naturii, spectatorul trebuie s\u0103-\u015fi caute singur semnifica\u0163ia, sentimentul, efectul \u015fi ac\u0163iunea asupra sufletului; \u00een cazul operei de art\u0103, el vrea \u015fi trebuie s\u0103 g\u0103seasc\u0103 totul \u00een oper\u0103.\u201d El insist\u0103 asupra faptului c\u0103 \u201eartistul nu trebuie s\u0103 se arate scrupulos \u00een ceea ce prive\u015fte natura, el trebuie s\u0103 fie scrupulos \u00een ceea ce prive\u015fte arta. Imita\u0163ia, oric\u00e2t de fidel\u0103, a naturii nu este suficient\u0103 prin ea \u00eens\u0103\u015fi s\u0103 creeze o oper\u0103 de art\u0103; din contr\u0103, \u00eentr-o oper\u0103 de art\u0103 aproape tot ce este natur\u0103 poate s\u0103 dispar\u0103, f\u0103r\u0103 ca ea s\u0103 \u00eenceteze s\u0103 merite a fi l\u0103udat\u0103.\u201d
\nOpera devine crea\u0163ie. Goethe este unul dintre primii autori ai epocii moderne care ap\u0103r\u0103 acest punct de vedere \u015fi respinge teoriile imita\u0163iei. El crede c\u0103 \u201eamatorul necultivat cere unei opere de art\u0103 s\u0103 fie natural\u0103\u201d \u015fi s\u0103 existe \u201enumai pentru a se putea bucura \u00een mod natural, adesea grosier \u015fi comun\u201d. \u00cens\u0103, contrar lui Platon, \u201elucrarea unui artist \u00eenzestreaz\u0103 orice materie cu o valoare profund\u0103 \u015fi etern\u0103; din contr\u0103, forma durat\u0103 de un muncitor mecanic, chiar dac\u0103 este confec\u0163ionat\u0103 dintr-un metal pre\u0163ios, va poseda mereu, \u00een ciuda lucrului celui mai aplicat, ceva insignifiant \u015fi indiferent\u201d. \u015ei chiar dac\u0103 Goethe admitea c\u0103 imita\u0163ia \u00ee\u015fi poate g\u0103si un loc \u00een opera de art\u0103, ea nu poate fi o finalitate exclusiv\u0103. Fie \u015fi pentru c\u0103 o imita\u0163ie perfect\u0103 a naturii nu este posibil\u0103 \u00een nici un sens, pentru c\u0103 artistul este chemat s\u0103 reprezinte doar suprafa\u0163a unei aparen\u0163e. A\u015fadar, nu ne putem m\u0103rgini la judeca despre calitatea unei opere de art\u0103 prin simpla fidelitate fa\u0163\u0103 de real.
\nPe de alt\u0103 parte, \u201eo oper\u0103 de art\u0103 perfect\u0103 este o oper\u0103 a spiritului uman \u015fi, \u00een acest sens, ea este \u015fi o oper\u0103 a naturii. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care obiectele eliberate astfel sunt puse \u00eentr-o unitate \u015fi chiar \u015fi cei mai simpli privitori sunt receptivi fa\u0163\u0103 de \u00eentreaga lor semnifica\u0163ie \u015fi noble\u0163e, opera este deasupra naturii. O asemenea oper\u0103 cheam\u0103 un spirit care s-a n\u0103scut \u015fi s-a dezvoltat \u00een armonie spre a fi sesizat\u0103; un asemenea spirit g\u0103se\u015fte c\u0103 excelen\u0163a \u015fi realizarea sunt astfel conforme cu propria sa natur\u0103. Amatorul comun, neposed\u00e2nd nici o no\u0163iune specific\u0103 domeniului, trateaz\u0103 opera de art\u0103 ca pe un obiect g\u0103sit pe pia\u0163\u0103, pe c\u00e2nd veritabilul amator nu vede doar adev\u0103rul a ceea ce este imitat, ci \u015fi calit\u0103\u0163ile a ceea ce a fost ales, caracterul spiritual al compozi\u0163iei, natura celest\u0103 a micii lumi artistice; el simte c\u0103 trebuie s\u0103 se \u00eenal\u0163e p\u00e2n\u0103 la artist pentru a se bucura de oper\u0103, simte c\u0103 trebuie s\u0103-\u015fi p\u0103r\u0103seasc\u0103 via\u0163a risipit\u0103 \u015fi s\u0103 se adune, c\u0103 trebuie s\u0103 coabiteze cu opera de art\u0103, s\u0103 o contemple \u00een mod repetat \u015fi, chiar prin aceasta, c\u0103 trebuie s\u0103 accead\u0103 el \u00eensu\u015fi la o existen\u0163\u0103 superioar\u0103.\u201d
\nPoate voi mai reveni asupra ideilor lui Goethe, expuse \u00een timpul crizei esteticii mimesis-ului de la finalul Iluminismului, cel mai limpede \u00een comentariul la Eseu asupra picturii de Diderot, un curios dialog cu sens unic, francezul fiind plecat la cele ve\u015fnice de vreo patru decenii.
\nSemnificativ\u0103 \u015fi de neocolit \u00een context pare atitudinea lui S\u00f8ren Kierkegaard, care \u00ee\u015fi formeaz\u0103 g\u00e2ndirea \u00een opozi\u0163ie cu aceea a lui Hegel; opun\u00e2nd constant realitatea \u015fi posibilitatea, Kierkegaard constat\u0103 c\u0103 g\u00e2nditorul german se simte bine \u00een sfera lumilor posibile.<\/p>\n

(Va urma)<\/em><\/p>\n

\"\"


\n Anna de NOAILLES<\/strong>
\n (1876-1933)<\/p>\n

Toamna <\/strong><\/p>\n

Septembrie-a venit s\u0103-\u0219i i\u0219te \u00een lume frigul alb\u0103strui:
\nAr vrea-n od\u0103i s\u0103 intre v\u00e2ntul \u0219i s\u0103 se joace-n voia lui,
\nDar casa pare mai sever\u0103 \u00een diminea\u021ba st\u00e2nd s\u0103 vin\u0103
\n\u0218i-l las\u0103-afar\u0103 s\u0103 suspine de unul singur prin gr\u0103din\u0103.<\/p>\n

O, toate zvonurile verii s-au dus t\u0103cute la culcare!
\nDe ce statuile-n mantale nu le \u00eembrac\u0103 nimeni oare?
\nE totul rebegit \u0219i totul e-nfrico\u0219at, a\u0219a c\u0103 eu
\nMi-nchipui criv\u0103\u021bul \u00een tremur \u0219i apa d\u00e2rd\u00e2ind mereu.<\/p>\n

Frunzele-n v\u00e2nt se \u00eenv\u00e2ltoar\u0103 \u0219i toate-s parc\u0103 disperate
\n\u00cenchipuindu-\u0219i c\u0103 sunt p\u0103s\u0103ri \u0219i c\u0103-s spre miaz\u0103-zi plecate;
\nC-o pizm\u0103 f\u0103r\u0103 seam\u0103n v\u00e2ntul le st\u0103vile\u0219te-avan av\u00e2ntul
\n\u0218i le arunc\u0103-n ele\u0219tee unde vor \u00eengr\u0103\u0219a p\u0103m\u00e2ntul.<\/p>\n

\u00cen lini\u0219tea nem\u0103rginit\u0103 \u0219i-n calmul ei intens, arare
\nIcne\u0219te v\u00e2ntul, ca un flaut imens pe care la-ncercare
\n\u00cel pune-o clip\u0103 c\u00e2nt\u0103re\u021bul, apoi se las\u0103 pacea iar\u0103
\n\u0218i Dragostea-n r\u0103gazu-acesta din tihna cerului coboar\u0103<\/p>\n

S\u0103 se-mbibeze de c\u0103ldur\u0103 la focu-n vatr\u0103 a\u021b\u00e2\u021bat
\nC\u0103-n trupul ei fragil cu r\u00e2vn\u0103 un frig perfid s-a instalat.
\nLa r\u00e2ndu-i, Dragostea va face din casa veche una nou\u0103,
\nDin toat\u0103 vasta-nduio\u0219are \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219indu-se-am\u00e2ndou\u0103…<\/p>\n


\n Din dou\u0103 versuri<\/strong>
\n – pantum –<\/p>\n

S\u0103 ui\u0163i \u015fi s\u0103 apun\u0103-n tine oricare univers duios,
\nIn trup s\u0103 \u0163i se-mbibe apa de aur dintr-un cer de var\u0103,
\nCa sufletul meu s\u0103 reziste-n v\u00e2rtejul lui tumultuos
\nMinunea s-o surprind\u0103 pur\u0103 \u00een valul care se-nv\u00e2ltoar\u0103.<\/p>\n

\u00cen trup s\u0103 \u0163i se-mbibe apa de aur dintr-un cer de var\u0103,
\nS\u0103 simt din plin mirajul apei ce-n r\u0103zvr\u0103tirea ei m-adun\u0103
\nMinunea s-o surprind \u00eentocmai \u00een valul care se-nv\u00e2ltoar\u0103
\nS\u0103 nu-\u0163i mai v\u0103d \u00een ochi aceast\u0103 amenin\u0163are de furtun\u0103.<\/p>\n

S\u0103 simt din plin mirajul apei ce-n r\u0103zvr\u0103tirea ei m-adun\u0103,
\nNeantul s\u0103 m\u0103 poarte p\u00e2n\u0103 dincolo de absurditate,
\nS\u0103 nu-\u0163i mai v\u0103d \u00een ochi aceast\u0103 amenin\u0163are de furtun\u0103
\nN\u0103sc\u00e2ndu-se la fiecare semn sigur de anxietate.<\/p>\n

Neantul s\u0103 m\u0103 poarte p\u00e2n\u0103 dincolo de absurditate
\n\u015ei-n ora care \u00ee\u015fi ia zborul s\u0103 cov\u00e2r\u015feasc\u0103 acel vis
\nN\u0103sc\u00e2ndu-se la fiecare semn sigur de anxietate
\nS\u0103 nu mai \u015ftie la trezire minciuna care i s-a zis.<\/p>\n

\u015ei-n ora care \u00ee\u015fi ia zborul s\u0103 cople\u015feasc\u0103 acel vis
\nS\u0103-\u0163i par\u0103 c\u0103 dezlegi parfumul din cupa fiec\u0103rei flori
\nS\u0103 nu mai \u015ftie la trezire minciuna care i s-a zis,
\nAceasta-i legea consecvent\u0103-n regatul ve\u015fnicei pl\u00e2nsori.<\/p>\n

S\u0103-\u0163i par\u0103 c\u0103 dezlegi parfumul din cupa fiec\u0103rei flori,
\nS\u0103 sparg \u00een degete \u015firagul de perle-ale fugarei ploi,
\nAceasta-i legea consecvent\u0103-n regatul ve\u015fnicei pl\u00e2nsori,
\nC\u00e2nd dragostea-i ucis\u0103, nimeni n-o vrea ca pl\u00e2nsul \u00eenapoi.<\/p>\n

S\u0103 sparg \u00een degete \u015firagul de perle-ale fugarei ploi,
\nPe malul apei d\u0103 n\u0103dejdea \u00een leag\u0103n amintirea vie;
\nC\u00e2nd dragostea-i ucis\u0103, nimeni n-o vrea ca pl\u00e2nsul \u00eenapoi,
\nLini\u015ftitoarea m\u00e2ng\u00e2iere a nop\u0163ii prinde s\u0103 adie.<\/p>\n

Pe malul apei d\u0103 n\u0103dejdea \u00een leag\u0103n amintirea vie
\nCa sufletul meu s\u0103 reziste-n v\u00e2rtejul lui tumultuos,
\nLini\u015ftitoarea m\u00e2ng\u00e2iere a nop\u0163ii prinde s\u0103 adie,
\nS\u0103 ui\u0163i \u015fi s\u0103 apun\u0103-n tine oricare univers duios!<\/p>\n


\n Via\u0163a profund\u0103<\/strong><\/p>\n

\u00cen inima naturii s\u0103 fii copacul-om,
\nS\u0103 ai \u00een loc de bra\u0163e dorin\u0163e r\u0103sfirate,
\nS\u0103 sim\u0163i \u00een noaptea calm\u0103 sau \u00een furtuni turbate
\nCum seva firii-\u0163i curge prin ori\u015fice atom.<\/p>\n

Cu soarele-n privire s\u0103 zbori f\u0103r\u0103 de sa\u0163iu;
\nArdenta sare-a brizei \u015fi-a lacrimei s-o bei;
\nDin miere \u015fi din fiere c\u00e2te pu\u0163in s\u0103 iei
\nCa geamanduri umane \u00een nesf\u00e2r\u015fitul spa\u0163iu.<\/p>\n

S\u0103 sim\u0163i \u00een piept \u015fi focul \u015fi s\u00e2ngele \u015fi cerul
\n\u00cenv\u00e2ltor\u00e2ndu-\u0163i trupul de duh \u015fi de p\u0103m\u00e2nt,
\nUrc\u00e2nd precum lumina, cu umbra cobor\u00e2nd,
\nS-asimilezi realul, s\u0103 tatonezi misterul.<\/p>\n

Cum purpuriul serii-n cire\u015fi se furi\u015feaz\u0103
\nDin inim\u0103 s\u0103-\u0163i curg\u0103 \u015fi flac\u0103r\u0103 \u015fi val
\n\u015ei, precum zorii limpezi se sprijin\u0103 de deal,
\nS-a\u015fezi la \u0163\u0103rmul lumii un suflet ce viseaz\u0103!<\/p>\n


\n Lumin\u0103 va fi p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu<\/strong><\/p>\n

Cresc zilele. Lumin\u0103 va fi p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu.
\n\u00cen jur rumoarea zilei se-mpr\u0103\u015ftie \u015fi moare.
\n\u00cent\u00e2rzierea nop\u0163ii-i de-a dreptul uimitoare
\nPentru copacii care viseaz\u0103 alb-mieriu…<\/p>\n

Se fac st\u0103p\u00e2ni castanii pe ampla respirare
\nA bol\u0163ii ce ne-mbie-n altar aromitor.
\nDin el \u00een noi alene curg visurile lor.
\nIntact r\u0103m\u00e2ne ve\u015fnic doar somnul din savoare.<\/p>\n

Dinspre ora\u015f, timide, vin zgomote de care…
\nPraful pe care briza pe arbori \u00eel a\u015faz\u0103
\nSe odihne\u015fte-o clip\u0103, apoi se disperseaz\u0103
\nSpre-a reg\u0103si \u015foseaua din nou odihnitoare.<\/p>\n

Privim dintotdeauna aceast\u0103 simpl\u0103 cale
\nCe-ades sub pa\u015fii no\u015ftri felin\u0103 se r\u0103sfa\u0163\u0103.
\n\u015ei totu\u015fi prima oar\u0103 ceva se-nt\u00e2mpl\u0103-n via\u0163\u0103:
\nTr\u0103irea nu cunoa\u015fte retururi \u015fi escale…<\/p>\n


\n Gr\u0103dina \u015fi casa<\/strong><\/p>\n

Iat\u0103 ora la care copacii \u015fi paji\u015ftea plin\u0103 de flori,
\n\u00cen aerul dulce \u015fi trist \u00ee\u015fi suspin\u0103 miresmele lor.<\/p>\n

Fructele iederei obscure \u00een care umbra mediteaz\u0103
\nSim\u0163ind c\u0103 seara st\u0103 s\u0103 vin\u0103 \u00een pat de frunze se a\u015faz\u0103.<\/p>\n

Jetul de ap\u0103 din gr\u0103din\u0103, ce se ridic\u0103 \u015fi coboar\u0103,
\nUn murmur r\u0103coros emite \u00een jur dinspre f\u00e2nt\u00e2na clar\u0103.<\/p>\n

Odihnitor respir\u0103 casa-n lumina zilei care moare;
\n\u00cen l\u0103zi de lemn planta\u0163i cu grij\u0103 dau micii portocali \u00een floare.<\/p>\n

Frunzi\u015ful, care bea vaporii ce dinspre iaz se disperseaz\u0103,
\nS\u0103tul de vipia amiezii, se-alin\u0103 \u015fi se relaxeaz\u0103.<\/p>\n

\u00cencet casa-\u015fi \u00eentredeschide toate ferestrele pe unde
\nIntens\u0103 seara-nsufle\u0163it\u0103 \u015fi beat\u0103 de parfum p\u0103trunde.<\/p>\n

Aidoma ei, aplecat\u0103 pe zare, inima-mi se umple
\nDe vis, de pace, de r\u0103coare, de bucurie \u015fi de umbre. <\/p>\n


\n Ofranda<\/strong><\/p>\n

Aceast\u0103 carte, tineri, vi-i spornic\u0103 avere
\n \u0218i am l\u0103sat \u00een miezul ei,
\nAidoma copiilor care mu\u0219c\u0103 din mere,
\n Urma din\u021bilor mei.<\/p>\n

Pe pagini \u00eemi sunt ambele m\u00e2ini a\u0219ezate
\n \u0218i-aici cu capul \u00eenainte
\nAm pl\u00e2ns cum \u00een mijlocul aleii-nv\u00e2ltorate
\n O ploaie ce nu se dezminte.<\/p>\n

V\u0103 las, apoi, \u00een umbra acestei c\u0103r\u021bi amare
\n Privirea ca \u0219i fruntea mea
\n\u0218i sufletul beat de at\u00e2ta etern\u0103 ardoare
\n Unde m\u00e2inile voastre-or s\u0103 stea.<\/p>\n

V\u0103 d\u0103ruiesc lumina solar\u0103-a fe\u021bei mele
\n Cu razele-i sute de mii
\n\u0218i inima slab\u0103, duioas\u0103 \u0219i prins\u0103 \u00een cele
\n Mai grele \u0219i mai mari b\u0103t\u0103lii.<\/p>\n

V\u0103 las \u0219i-acest suflet \u0219i toat\u0103 istoria lui
\n Felin\u0103 ca p\u00e2nza de in,
\nZorii obrazului, reflexul nocturn-alb\u0103strui
\n De care tot p\u0103rul mi-e plin.<\/p>\n

Lua\u021bi aminte bine: \u00eentunecat la chip
\n Destinul meu se-arat\u0103:
\nR\u0103t\u0103citorii lumii pe cel mai trist nisip
\n A\u0219a pa\u0219i goi n-au niciodat\u0103.<\/p>\n

Cu frunza ei \u0219i cu rozele-n rou\u0103 v\u0103 las
\n Calda gr\u0103din\u0103 norocoas\u0103.
\nEa e triste\u021bea unde cu vorbe v-am atras
\n F\u0103r\u0103 \u00eentoarcere acas\u0103.<\/p>\n


\n Regretele<\/strong><\/p>\n

Duce\u021bi-v\u0103! Dorin\u021ba-mi este doar cu mormintele s\u0103 fiu;
\n-Mor\u021bii sunt sub p\u0103m\u00e2nt \u0219i zorii au z\u00e2mbetul trandafiriu;
\nMiroase aerul a ap\u0103, a iarb\u0103 \u0219i-a frunzi\u0219 curat;
\nMor\u021bii s-au cantonat \u00een moarte pentru un timp nelimitat…
\nTrupul meu care azi danseaz\u0103 va fi asemenea cu-al lor,
\nPaloare voi avea pe frunte \u0219i-n ochi un vid \u00eengrozitor.
\nEu care n-am \u0219tiut ce-nseamn\u0103 singur\u0103tatea pe p\u0103m\u00e2nt
\nVoi da curs actului acesta \u00een care singur\u0103 m\u0103-mpl\u00e2nt.
\n-Tot ce e necesar s\u0103 moar\u0103, tot ce nicic\u00e2nd n-o s\u0103 mai fie,
\nPrivirea, gura cu s\u0103rutul, dorin\u021ba-ntotdeauna vie,
\nUn lucru modelat din umbr\u0103 \u0219i doar t\u0103cere \u00eentrupat\u0103,
\n\u00cen timp ce prim\u0103vara verde \u0219i-mbujorat\u0103 se arat\u0103
\nPlin\u0103 de seve roditoare, de-av\u00e2nturi \u0219i de voluptate
\n\u0218i-av\u00e2nd, ca mine-odinioar\u0103, \u00een piept o inim\u0103 ce bate
\nNutrind n\u0103dejdea \u0219i iubirea \u0219i evadarea-n reverie.
\nCum s\u0103 r\u0103m\u00e2n ne-nduio\u0219at\u0103 c\u00e2nd aurora m\u0103 \u00eembie?
\nE greu de-admis c\u0103 \u00een afara acestui timp suntem zv\u00e2rli\u021bi
\nCa prin el s\u0103 se plimbe viii \u0219i bucuro\u0219i \u0219i mul\u021bumi\u021bi,
\nB\u0103rba\u021bi frumo\u0219i, \u00een floarea v\u00e2rstei, pe l\u00e2ng\u0103 brudnicele fete
\nSorbind f\u0103r\u0103 de sa\u021b mireasma c\u00e2mpiilor pe \u00eendelete,
\nNatura ce se-mbrac\u0103-n alte \u0219i-n alte straie colorate
\nC\u00e2nd mie-n moartea mea etern\u0103 toate-or s\u0103-mi fie refuzate
\n\u0218i voi uita total c\u0103 via\u021ba \u00een farmecu-i m-ademenea…
\n\u00cens\u0103 cei care-or s\u0103 citeasc\u0103 poemele din cartea mea,
\n\u0218tiind ceea ce mi-au fost ochii precum \u0219i sufletul ce-a fost,
\nC\u0103tre sur\u00e2z\u0103toarea-mi umbr\u0103 ce-i d\u0103 luminii tainic rost,
\nCu gelozie or s\u0103 vin\u0103, cu frig \u00een inimi \u0219i mult dor,
\nCenu\u0219a mea fiind mai cald\u0103 dec\u00e2t \u00eentreaga via\u021b\u0103-a lor…<\/p>\n


\n Amprent\u0103<\/strong><\/p>\n

At\u00e2t de tare \u0219i de bine de via\u021b\u0103 m\u0103 voi sprijini
\n\u0218i-at\u00e2t de str\u00e2ns \u0219i-at\u00e2t de aspru \u00een tandra lor \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are,
\nC\u0103 \u00eenainte de bl\u00e2nde\u021bea din zorii ce m\u0103 vor r\u0103pi,
\nEa \u00eens\u0103\u0219i s\u0103 se-asfixieze de-nl\u0103n\u021buirea-mi strivitoare.<\/p>\n

Chiar marea \u00een imensitatea-i pe-aceast\u0103 lume etalat\u0103.
\nO s\u0103 p\u0103streze \u0219i ea-n sinea r\u0103t\u0103citoare-a apei sale
\nIntact gustul durerii mele care-i \u0219i acr\u0103 \u0219i s\u0103rat\u0103
\n\u0218i care prin aceste zile nest\u0103vilite-\u0219i taie cale.<\/p>\n

Eu voi l\u0103sa din mine \u00eens\u0103mi \u00een pliul vastelor coline
\nC\u0103ldura ochilor ce lacomi le-au admirat c\u00e2ndva-nflorind
\n\u0218i greierul ce-\u0219i are casa umil\u0103-n crengi de m\u0103r\u0103cine
\nVa face s\u0103 mi se aud\u0103 cu-acela\u0219i foc eternul jind.<\/p>\n

Pe vastul c\u00e2mp prim\u0103v\u0103ratic verdea\u021ba izbucnind de zor
\nCa \u0219i gazonul des pe maluri ad\u00e2nci de \u0219an\u021buri fo\u0219nitoare
\nF\u0103r\u0103-ndoial\u0103 c-or s\u0103 simt\u0103 cum trec, ca aripile-n zbor,
\nUmbrele m\u00e2inilor pe care tr\u0103ind le-am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 zboare.<\/p>\n

Natura ce-mi fu bucuria \u0219i rostul meu identitar
\nN-o s\u0103-nceteze s\u0103 respire mireasma mea nepieritoare
\nPe c\u00e2nd triste\u021bii omenirii \u00eentregi \u00eei voi l\u0103sa \u00een dar
\nForma acestei inimi care \u00een niciun piept pereche n-are.<\/p>\n

Traduceri de<\/em> Ion Ro\u0219ioru<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florin DOCHIA Arta ca mod de filosofare \u00cen\u0163elegerea logic\u0103 \u015fi certitudinea intuitiv\u0103 Moto: Nu putem exprima haosul f\u0103r\u0103 a-l pierde…<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19475"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=19475"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19475\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19477,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19475\/revisions\/19477"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=19475"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=19475"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=19475"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}