{"id":19450,"date":"2022-10-17T21:46:39","date_gmt":"2022-10-17T18:46:39","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19450"},"modified":"2022-10-17T21:48:33","modified_gmt":"2022-10-17T18:48:33","slug":"spatii-culturale-nr-29-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19450","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 29 (1)"},"content":{"rendered":"<p><strong>EDITORIAL<\/strong><\/p>\n<p><strong> Daniel DR\u0102GAN<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/daniel-dragan.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/daniel-dragan.jpg\" alt=\"\" width=\"189\" height=\"283\" class=\"alignnone size-full wp-image-11014 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 189px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 189\/283;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/daniel-dragan.jpg\" alt=\"\" width=\"189\" height=\"283\" class=\"alignnone size-full wp-image-11014\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>Povestea, eterna poveste!<\/strong><\/p>\n<p>Am evitat \u00eentotdeauna s\u0103 comentez c\u0103r\u0163ile mele \u015fi ale altor scriitori mai ales. N-am f\u0103cut publice nici preocup\u0103rile, nici convingerile mele (c\u00e2te sunt) \u00een privin\u0163a teoriilor literare. Dar am fost provocat, nu o dat\u0103, cu \u00eentreb\u0103ri, de colegii de la revistele literare sau de la televiziuni \u015fi r\u0103spunsurile n-au putut fi de fiecare dat\u0103 evitate.<br \/>\nO \u00eentrebare pus\u0103 de un t\u00e2n\u0103r redactor al revistei \u201eAisberg\u201d mi s-a p\u0103rut cu deosebire provocatoare \u015fi, r\u0103spunz\u00e2nd acestei \u00eentreb\u0103ri, am atins, de fapt f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau, un subiect care, pentru mine, nu mai prezenta de mult\u0103 vreme o importan\u0163\u0103 practic\u0103: destinul prozei, resorturile ei vitale. El m-a \u00eentrebat cum cred c\u0103 va fi receptat\u0103 opera mea \u00een anul 2060. M\u0103rturisesc, nu m\u0103 g\u00e2ndisem niciodat\u0103 la o astfel de situa\u0163ie, nu am proiectat niciodat\u0103 ceea ce am scris pe o perspectiv\u0103 precis\u0103 \u015fi at\u00e2t de avansat\u0103 \u00een timp. C\u00e2nd am auzit \u00eentrebarea, am \u00eencercat s\u0103 m\u0103 imaginez eu \u00een postura de cititor al anului 2060 \u015fi m-a cuprins ame\u0163eala. M-am uitat cu 50 de ani \u00eenapoi \u015fi senza\u0163ia a fost c\u0103 plutesc. Parc\u0103 alalt\u0103ieri culegeam litere de plumb \u015fi chiar de lemn, una c\u00e2te una, \u015fi alc\u0103tuiam din mii \u015fi mii de buc\u0103\u0163ele o pagin\u0103 de carte sau de revist\u0103. Acum internetul &#8211; revolu\u0163ionar nu doar ca tehnologie, dar \u015fi ca democra\u0163ie a informa\u0163iei &#8211; a devenit el \u00eensu\u015fi o planet\u0103, Planeta Internet, cu poporul ei, poporul internet. Peste \u00eenc\u0103 cinzeci de ani cum va fi? Savan\u0163ii spun c\u0103 actualele computere vor mai func\u0163iona 10-15 ani, vor atinge apogeul \u015fi vor pieri \u00eenlocuite de alte noi tehnologii de comunicare, c\u0103 vom comunica altfel, mult mai direct \u015fi mai total, poate chiar f\u0103r\u0103 cuvinte, f\u0103r\u0103 alfabet. (Vezi Mihai Nadin, \u201eSpre o civiliza\u0163ie analfabet\u0103\u201d, \u201eThe Civilization of Illiterarsy\u201d) Nu-mi pot imagina cum va fi. Se sparie g\u00e2ndul! Nu cred c\u0103 cineva ne poate spune dac\u0103 vor fi receptate scrierile noastre sau scrierile mele peste \u00eenc\u0103 o jum\u0103tate de veac. Eu scriu acum \u015fi aici, despre acum \u015fi aici. Cum va fi acolo \u015fi atunci, nici futurologii nu ne pot spune. Dar noi putem presupune.<br \/>\nPresupunerea mea \u00eembrac\u0103 forma speran\u0163ei. \u015ei speran\u0163a mea zice c\u0103 oricare vor fi tehnologiile comunic\u0103rii, fie c\u0103 vom comunica \u00eentre noi prin ultrasunete ca liliecii sau prin telepatie ca tibetanii, biocuren\u0163i ca fantomele de SF, oamenii vor continua (\u00eenc\u0103) s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 \u015fi s\u0103 se exprime cu subiect \u015fi predicat. Oamenii vor continua s\u0103 sufere \u015fi s\u0103 se bucure, s\u0103 se \u00eenfrunte \u015fi s\u0103 se iubeasc\u0103, iar perenitatea scrisului va depinde de f\u0103r\u00e2ma de eternitate a zbuciumului care va fi cuprins \u015fi, poate, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, de acuitatea formelor de exprimare.<br \/>\nPrin excelen\u0163\u0103, proza este poveste. \u015ei istoria este poveste. \u015ei Genesa este tot poveste. \u00cenainte de a zice s\u0103 se fac\u0103 lumin\u0103, Creatorul \u015ftia ce se va \u00eent\u00e2mpla, \u015ftia cum este lumina. Lumina era preexistent\u0103 \u00een g\u00e2nd, \u00een poveste. Povestea provoac\u0103 g\u00e2ndul, caut\u0103 \u015fi moduleaz\u0103 cuv\u00e2ntul. Ea irumpe \u00een toate formele realit\u0103\u0163ii, inclusiv \u00een realitatea virtual\u0103, oniric\u0103, imaginativ\u0103. Povestea este \u00een totul \u015fi dintotdeauna, iar naratorul este un produs la intersec\u0163ia realit\u0103\u0163ii cu con\u015ftien\u0163a uman\u0103. N-am putea concepe miturile \u00een lipsa acestei forme \u00eenc\u0103 nu suficient cercetat\u0103, prin care \u00eentreaga existen\u0163\u0103 se constituie. \u015ei nu ne-am putea imagina dezvoltarea g\u00e2ndirii f\u0103r\u0103 punerea, fie \u015fi empiric\u0103, \u00eentre subiect \u015fi predicat, a realit\u0103\u0163ilor pe care sim\u0163urile omene\u015fti le descoper\u0103 \u015fi le sesizeaz\u0103. Impreca\u0163iile vechilor c\u00e2nt\u0103ri \u015famanice, conceptele religioase, principiile de drept, legile fizicii, p\u00e2n\u0103 la formele literaturilor culte \u015fi chiar mai departe, toate sunt alc\u0103tuite \u00een interiorul a cel pu\u0163in uneia din incomensurabilul num\u0103r al speciilor epice pe care povestea dintru \u00eenceput le are \u015fi le dezv\u0103luie. De-a lungul mileniilor, literatura a crescut \u00een substan\u0163a \u015fi \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103rile pove\u015ftii.<br \/>\nIdeea fluturat\u0103, \u00eencep\u00e2nd de mai an, de c\u0103tre tineri colegi c\u0103 ea, povestea, \u015fi-a tr\u0103it traiul \u015fi c\u0103 literatura trebuie s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 din senza\u0163ii \u015fi \u00een absen\u0163a unor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri elocvente, mi se pare lipsit\u0103 de logic\u0103 \u015fi de \u015fans\u0103. \u00cendeletnicirea de a cro\u015feta texte ca o simpl\u0103 demonstra\u0163ie de virtuozitate stilistic\u0103 se poate salva de superfluu doar \u00een m\u0103sura \u00een care vom avea de a face tot cu o poveste, pe care scriitorul o ignor\u0103 nenumindu-o astfel, o poveste despre \u0163es\u0103tura zadarnic\u0103, despre str\u0103dania \u015fi c\u0103ut\u0103rile neobosite ale autorului dornic de \u00eennoire formal\u0103 care, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, tot poveste ajunge a fi.<br \/>\n  Chiar \u015fi atunci c\u00e2nd se apleac\u0103 narcisistic spre ea \u00eens\u0103\u015fi s\u0103 ne spun\u0103 de unde vine, cum vine, de ce vine \u015fi ce are de g\u00e2nd s\u0103 fac\u0103 trec\u00e2nd printre noi, proza este poveste.<br \/>\n\u015ei proza mai este personaj, chiar \u015fi atunci c\u00e2nd autorul se substituie unui grup sau unei galerii de personaje, acapar\u00e2nd pentru sine curgerea epic\u0103.<br \/>\nDe mii de ani, povestea ne fascineaz\u0103 \u015fi ne salveaz\u0103. (Vezi \u015eeherazada!) Privim spre marii clasici sau spre mon\u015ftrii sacri ai prozei de azi, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 deslu\u015fim secretele care \u00eensufle\u0163esc arta prozatorului. \u00cen ce m\u0103 prive\u015fte, am \u00eencercat s\u0103 fiu atent \u015fi la acei povestitori de cafenea, oameni cu limbari\u0163\u0103, gata s\u0103 povesteasc\u0103 aventuri n\u0103ucitoare, s\u0103-\u0163i pun\u0103 \u00een palm\u0103 propria lor biografie ca pe un roman pe care, vezi Doamne! ei nu au timp s\u0103-l scrie. Am dat astfel peste un \u015fofer de lux care, spre deosebire de majoritatea tr\u0103nc\u0103nicilor de cafenea, avea talent la povestire \u015fi  m-am \u00eentrebat cum \u015fi de ce. Eu l-am numit Jojo \u015fi n-am ezitat s\u0103-l introduc \u00een pagina unei c\u0103r\u0163i. Jojo al meu a fost \u015fofer pe ma\u015fini de lux \u00een vremea comunist\u0103, pe la ambasade, pe la marii \u015ftabi de la guvern; a c\u0103l\u0103torit mult \u015fi purta cu el o traist\u0103 plin\u0103 cu pove\u015fti \u00een care \u00eei pl\u0103cea s\u0103 fie el \u00eensu\u015fi personaj \u015fi autor. Oferea oric\u00e2nd un sac cu baliverne, care mai de care mai tr\u0103snit\u0103, mai insolit\u0103, mai exotic\u0103. Retr\u0103ia cu o poft\u0103 sporit\u0103 evenimente pe care poate c\u0103 nici el nu mai \u015ftia bine dac\u0103 le-a tr\u0103it sau nu cu adev\u0103rat. Izvorul povestirilor era experien\u0163a lui de via\u0163\u0103 dar, ascult\u00e2ndu-l cu nedisimulat\u0103 admira\u0163ie o iarn\u0103 \u00eentreag\u0103, de zeci de ori, \u00een aceea\u015fi c\u00e2rciumioar\u0103 sau \u015fi prin altele, am observat cum se modific\u0103 povestea, cum se moduleaz\u0103, cum se \u00eembog\u0103\u0163e\u015fte cu detalii \u015fi nuan\u0163e noi de fiecare dat\u0103. Ce aventuri, ce \u00eent\u00e2mpl\u0103ri exotice, ce ma\u015fini de \u00eenalt\u0103 clas\u0103 \u015fi ce femei de lux, femei fatale treceau prin pove\u015ftile lui! M\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 este un om trist, s\u0103rac \u015fi singur, cu o pensie mizer\u0103 \u015fi se am\u0103ge\u015fte invent\u00e2nd o via\u0163\u0103 pe care n-a tr\u0103it-o dar ar fi vrut s-o tr\u0103iasc\u0103. Scotoce\u015fte \u00een sacul cu rufe vechi, purtate, c\u0103ut\u00e2nd o alt\u0103 biografie, un alt destin. Oamenii din jurul s\u0103u deveneau personaje. M\u0103gdu\u0163ei, c\u00e2rcium\u0103reasa care ne servea, \u00eei schimb\u0103 din trei vorbe toat\u0103 istoria \u015fi tot portretul. De fiecare dat\u0103 mi-o prezint\u0103 altfel. Acum este o femeie destoinic\u0103, (E stra\u015fnic\u0103, domnule, eu a\u015f pune-o ministru!) singur\u0103 cre\u015fte opt copii, to\u0163i f\u0103r\u0103 tat\u0103, pe care \u00eei \u0163ine \u00een \u015fcoli \u015fi facult\u0103\u0163i. \u00cen alt\u0103 zi este o biat\u0103 c\u00e2rp\u0103 cu care \u00ee\u015fi \u015fterg ciubotele to\u0163i nesp\u0103la\u0163ii cartierului. Azi e alcoolic\u0103 \u00een ultimul grad, m\u00e2ine afl\u0103m c\u0103 \u00een via\u0163a ei n-a gustat nici pic de t\u0103rie. Multe chipuri \u015fi \u2013 culmea! toate i se potrivesc de minune.<br \/>\nPove\u015ftile lui Jojo erau rodul succesivelor ad\u0103ugiri \u015fi ajust\u0103ri, cosmetiz\u0103ri rostuite exclusiv pentru propria lui bucurie. El nu se \u00eentreba dac\u0103 pove\u015ftile lui folosesc cuiva, dac\u0103 are cineva nevoie de ele. Beneficiarul era el \u00eensu\u015fi. Vorbea pentru pl\u0103cerea de a spune \u015fi de a fi ascultat. Prin povestire, Jojo \u00ee\u015fi reconstituia existen\u0163a \u015fi personalitatea. Clipele netr\u0103ite erau inventate, pentru c\u0103 \u00een noi este ceva care le cere, le soarbe. Ele vin cu o und\u0103 de mister, ca \u015fi c\u00e2nd ar fi fost pe punctul de a fi uitate \u015fi se salveaz\u0103 \u00een ultima clip\u0103 printr-un amestec de adev\u0103r \u015fi minciun\u0103 bine aleas\u0103. Amestecul lor este cel pu\u0163in tot at\u00e2t de adev\u0103rat ca adev\u0103rul pentru c\u0103 \u00eenchipuirea este \u015fi ea, tot un adev\u0103r, \u015fi \u00eenc\u0103 unul z\u0103mislit prin selec\u0163ie. Povestea adun\u0103 risipirile permanente, le leag\u0103, le \u00eenfr\u0103\u0163e\u015fte \u015fi devine mai autentic\u0103. \u015ei ce suntem noi, la urma urmei? Nimic altceva dec\u00e2t propria noastr\u0103 poveste.<br \/>\nNu \u015ftim cum se va scrie peste o jum\u0103tate de secol sau peste un veac. Poate c\u0103 nici nu se va mai scrie. Dar de la Homer p\u00e2n\u0103 la Jojo, \u015fi literatura, \u015fi via\u0163a au mustit de poveste. Pove\u015ftile dau chip vie\u0163ii \u015fi via\u0163a d\u0103 suflu pove\u015ftilor. Nu-mi pot imagina una f\u0103r\u0103 alta \u015fi, oric\u00e2t ar fi de imprevizibile formele prin care ne va purta viitorul, cred \u00een eternitatea g\u00e2ndului divin \u015fi omenesc deopotriv\u0103.<\/p>\n<p><strong><br \/>\nFAPTE CULTURALE<\/strong><\/p>\n<p><strong>Festivalul Na\u0163ional \u201eAgatha Grigorescu Bacovia\u201d<\/strong><\/p>\n<p>                           <strong>REGULAMENT<\/strong><\/p>\n<p>&#8211; Pot participa to\u0163i creatorii de literatur\u0103, indiferent de v\u00e2rst\u0103, afiliere la U.S.R. sau alte uniuni de crea\u0163ie. Concuren\u0163ii vor trimite, p\u00e2n\u0103 la data de 15 septembrie 2013 (data po\u015ftei):<br \/>\n&#8211; Pentru SEC\u0162IUNEA POEZIE &#8211; maximum 15 poezii, \u00eencadrate \u00een format \u201eA4\u201d (cel mult 8 pagini culese cu Times New Roman, corp 14, obligatoriu cu diacritice), pe suport electronic (e-mail sau CD).<br \/>\n&#8211; Pentru SEC\u0162IUNEA PROZ\u0102 &#8211; maximum 12 pagini format \u201eA4\u201d, culese cu Times New Roman, corp 14.<br \/>\nPentru ambele sec\u0163iuni textele se semneaz\u0103 cu numele real (dac\u0103 autorul dore\u015fte s\u0103 fie publicat sub pseudonim va specifica acest lucru).<br \/>\n&#8211; Se anexeaz\u0103 un CV, care va cuprinde \u015fi adresele de coresponden\u0163\u0103 (po\u015ftal\u0103, e-mail, nr. de telefon) \u015fi o fotografie \u00een JPEG sau TIF.<br \/>\n&#8211; CD-urile expediate prin po\u015ft\u0103 se trimit pe una din adresele: Asocia\u0163ia Cultural\u0103 Agatha Grigorescu Bacovia, str. Agatha Bacovia, nr. 13A, Mizil, jude\u0163ul Prahova, sau Lucian M\u0103n\u0103ilescu, str. Unirii, bloc 35 C, ap. 14, Buz\u0103u, cod po\u015ftal 120237.<br \/>\n&#8211; Textele prin e-mail vor fi expediate la adresa: lmanailescu@yahoo.ro (telefon: 0769210763)<br \/>\nVom confirma primirea textelor imediat ce acestea    ne-au parvenit. (Lipsa confirm\u0103rii este echivalent\u0103 cu neprimirea textelor).<br \/>\n&#8211; Juriul, format din: pre\u015fedinte &#8211; Virgil Diaconu (redactor-\u015fef al revistei pite\u015ftene Cafeneaua literar\u0103), membri: Emil Pro\u015fcan, primarul ora\u015fului Mizil, Nicolai T\u0103icu\u0163u, Emil Niculescu, Lucian M\u0103n\u0103ilescu (membri U.S.R),  va acorda Marele Premiu (1 000 lei) \u015fi c\u00e2te trei premii pentru fiecare sec\u0163iune (I &#8211; 700 lei, II &#8211; 500 lei, III &#8211; 300 lei; valorile respective sunt cele minim estimate, ele put\u00e2nd s\u0103 creasc\u0103, \u00een func\u0163ie de resursele bugetare ob\u0163inute pentru concurs). De asemenea, vor fi acordate premii speciale \u015fi men\u0163iuni ale unor reviste literare sau institu\u0163ii de cultur\u0103.<br \/>\nC\u00e2\u015ftig\u0103torii vor fi anun\u0163a\u0163i din timp pentru a participa la festivitatea de premiere din luna octombrie, urm\u00e2nd s\u0103 confirme prezen\u0163a. \u00cen cazul neprezent\u0103rii la festivitate, premiile se redistribuie. <\/p>\n<p><strong><br \/>\n   Doina CERNICA<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/20-1-e1598112009940.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-1\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/20-1-268x300.jpg\" alt=\"\" width=\"268\" height=\"300\" class=\"alignnone size-medium wp-image-10214 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 268px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 268\/300;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/20-1-268x300.jpg\" alt=\"\" width=\"268\" height=\"300\" class=\"alignnone size-medium wp-image-10214\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p>  <strong>O lume disp\u0103rut\u0103 la Londra<\/strong><\/p>\n<p>Am aterizat dup\u0103 miezul nop\u0163ii, a\u015fa c\u0103 dup\u0103 ce am cobor\u00e2t  din autocarul care ne-a adus de la Aeroportul Luton la Londra, am mers pe jos c\u00e2teva sute de metri  la o or\u0103 la care nu am mai circulat de mult \u00een Rom\u00e2nia. Eram \u00eentr-un cartier  lini\u015ftit din zona Golders Green, luminat \u015fi cu destui trec\u0103tori pentru ceasul acela. Nu ne-a ie\u015fit \u00een cale niciun c\u00e2ine, nici n-am auzit vreunul l\u0103tr\u00e2nd, \u00een schimb c\u00e2nd am mers s\u0103 ne culc\u0103m, tr\u0103g\u00e2nd u\u015fa peretelui de sticl\u0103 care separa dormitorul de micu\u0163a gr\u0103din\u0103 a locuin\u0163ei, Crina \u015fi Ovidiu ne-au atras aten\u0163ia c\u0103 s-ar putea s\u0103 fim privite de afar\u0103 de veveri\u0163e, uneori chiar \u015fi de o vulpe. C\u00e2t am stat acolo, vulpea n-a ap\u0103rut niciodat\u0103, \u00een schimb c\u00e2te o veveri\u0163\u0103 ne saluta matinal, flutur\u00e2ndu-\u015fi coada fumurie printre tufele de trandafir \u015fi m\u0103ce\u015f \u015fi c\u0103\u0163\u0103r\u00e2ndu-se \u015ferpuitor pe trunchiul copacilor b\u0103tr\u00e2ni din fundul gr\u0103dinii.<br \/>\nVeveri\u0163e prietenoase, gata s\u0103-\u0163i ia miezul de nuc\u0103 din palm\u0103 aveam s\u0103 \u00eent\u00e2lnim  pretutindeni \u00een zonele verzi, dar primele de care ne-am apropiat  au fost cele din Hyde Park, unde ne-am retras dup\u0103 ce supun\u00e2ndu-ne obiceiului locului am urm\u0103rit fastuoasa schimbare a g\u0103rzii la Palatul Buckingham &#8211; acolo unde, la ora acestor r\u00e2nduri, pe un \u015fevalet, a fost expus certificatul de na\u015ftere al prin\u0163ului de Cambridge, str\u0103nepotul reginei Elisabeta, al treilea la succesiunea tronului. C\u00e2nd am traversat, am observat la semafor, \u00een acord cu poli\u0163ia c\u0103lare, un ,,ochi\u201d \u00een plus, cu o interdic\u0163ie \u015fi o permisiune \u00een plus, \u015fi pentru cai. Nu am \u00eent\u00e2lnit vorbitorii de unii singuri la tribun\u0103 care au ad\u0103ugat celebritate locului, \u00eens\u0103 orice biscuit din m\u00e2inile privitorilor atr\u0103gea, ca \u015fi veveri\u0163ele, zeci de lebede, ra\u0163e \u015fi g\u00e2\u015fte la malul unui lac uria\u015f, pe care circulau alene tot soiul de ambarca\u0163iuni. Chemate de edificii, de institu\u0163ii emblematice, s\u0103lb\u0103ticia (cu siguran\u0163\u0103, controlat\u0103, \u00eentre\u0163inut\u0103, dar nu mai pu\u0163in fermec\u0103toare) a acestor parcuri-p\u0103duri ale Londrei, cu viet\u0103\u0163ile lor plimb\u00e2ndu-se nestingherite, \u00eens\u0103 nu \u015fi domesticite,  reprezint\u0103 unul din cele mai frumoase lucruri pe care le-am descoperit \u00een ora\u015ful de pe \u0163\u0103rmul Tamisei. Surprins\u0103 \u015fi mi\u015fcat\u0103 \u00eentr-un fel \u015fi de aerul copil\u0103resc al acestor f\u0103pturi care nu cuv\u00e2nt\u0103, iubitoarea de c\u0103r\u0163i \u015fi tablouri din mine nu a avut inim\u0103 s\u0103 refuze propunerea Crinei \u015fi a lui Niadi de a petrece o diminea\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103 la Muzeul de Istorie a Natural\u0103 al Londrei.<br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/1-1-e1666032307551.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-2\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/1-1-300x200.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"200\" class=\"alignnone size-medium wp-image-19452 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 300px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 300\/200;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/1-1-300x200.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"200\" class=\"alignnone size-medium wp-image-19452\" \/><\/noscript><\/a><br \/>\nLungul \u015fir de oameni de toate v\u00e2rstele format \u00eenc\u0103 \u00eenainte de deschidere, un segment minuscul totu\u015fi din num\u0103rul celor aproximativ  patru milioane de vizitatori anual, \u015fi timpul de a\u015fteptare pe care \u00eel sugereaz\u0103 sunt \u00eent\u00e2mpinate de to\u0163i cu o dulce r\u0103bdare, splendoarea cl\u0103dirii dat\u00e2nd din prin 1870, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een amplu chenar de verdea\u0163\u0103, care ad\u0103poste\u015fte Natural History Museum  \u00een South Kensington, cer\u00e2nd chiar \u015fi mai mult r\u0103gaz pentru admirarea jocurilor pe care le brodeaz\u0103 lumina dimine\u0163ii pe teracota cu emailuri albastre \u015fi aurii care o \u00eembrac\u0103 de sus p\u00e2n\u0103 jos \u015fi a siluetei sale vis\u0103toare, de catedral\u0103 german\u0103, pe care i-a dorit-o Alfred Waterhouse, arhitectul acestei comori a epocii victoriene. Lentoarea cu care se \u00eenainteaz\u0103 spre intrare, \u00een numeroase volute, exemplar ordonate \u00eens\u0103, este de asemenea, pentru cei care au ales \u00een cuno\u015ftin\u0163\u0103 de cauz\u0103 Muzeul de Istorie Natural\u0103 din uria\u015ful buchet de invita\u0163ii ale Londrei \u015fi un prilej de medita\u0163ie asupra c\u0103ilor necunoscute ale faimei. Numit medic al guvernatorului din Jamaica, Sir Hans Sloane a petrecut aici 15 luni de studiu a istoriei naturale a insulei. S-a \u00eentors cu sute de specimene animale \u015fi vegetale, dar \u015fi cu pl\u0103cerea b\u0103uturii amare, revigoratoare, ,,a zeilor\u201d, extrase de indigeni din boabele arborelui de cacao, pe care, agrement\u00e2nd-o cu lapte cald \u015fi zah\u0103r, a lansat-o cu extraordinar succes pe pia\u0163a britanic\u0103 \u015fi a devenit  cunoscut cu ea, \u00een lumea \u00eentreag\u0103, drept inventatorul ciocolatei calde. Dar la moartea sa, \u00een 1753, Sir Hans Sloane, pre\u015fedinte de-acum al Societ\u0103\u0163ii Regale, a l\u0103sat mo\u015ftenire (testamentar\u0103) na\u0163iunii mai mult dec\u00e2t re\u0163eta ciocolatei calde:  colec\u0163ia sa de circa 80 de mii de piese \u015fi lucr\u0103ri de istorie natural\u0103,  baza muzeului de azi, ce conserv\u0103, cerceteaz\u0103, expune, ofer\u0103 pentru studiu aproximativ (cifr\u0103 \u00een continu\u0103 cre\u015ftere) 70 de milioane de specimene.<br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/2-1-e1666032352629.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-3\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/2-1-300x200.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"200\" class=\"alignnone size-medium wp-image-19453 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 300px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 300\/200;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/2-1-300x200.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"200\" class=\"alignnone size-medium wp-image-19453\" \/><\/noscript><\/a><br \/>\nDramul de simpatie cu care plecasem la aceast\u0103 \u00eent\u00e2lnire \u00eemi indusese cumva ideea unei re\u00eentoarceri \u00een copil\u0103rie, la muzeele de \u015ftiin\u0163ele naturii, inclusiv la ,,Grigore Antipa\u201d, \u00een vechea sa amenajare, pe care le vizitasem c\u00e2nd cu p\u0103rin\u0163ii, c\u00e2nd cu \u015fcoala. De aceea, intr\u00e2nd \u00een sala uria\u015f\u0103, c\u00e2t un bloc cu patru etaje, cople\u015fit\u0103 de scheletul de dinozaur cu  g\u00e2tul \u00eentins \u00een \u00eent\u00e2mpinarea noastr\u0103, am sim\u0163it instinctiv nevoia  confortului unei  sur\u00e2z\u0103toare file de carte. Ea se afla deja la \u00eendem\u00e2n\u0103 \u00een memorie, altfel nu s-ar fi deschis imediat, ca s\u0103 pun\u0103 carnea imagina\u0163iei pe oasele str\u0103vechi: ,,mi-a sc\u0103pat un strig\u0103t de mirare. Era, pe o pagin\u0103 \u00eentreag\u0103, imaginea celei mai nemaipomenite f\u0103pturi pe care am v\u0103zut-o vreodat\u0103. Vis de opioman, n\u0103lucirea unui creier \u00een delir. Avea un cap de pas\u0103re de prad\u0103, trup de \u015fop\u00e2rl\u0103 p\u00e2ntecoas\u0103, iar coada lung\u0103 \u00eei era acoperit\u0103 de \u0163epi. Spinarea coco\u015fat\u0103 avea de-a lungul ei un fel de creast\u0103 din\u0163at\u0103 sau, mai exact, cam o duzin\u0103 de creste ca de coco\u015f a\u015fezate la r\u00e2nd, una dup\u0103 alta. \u00cen fa\u0163a dihaniei se vedea un fel de stafie sau de pitic cu chip omenesc, care se uita la ea \u00eensp\u0103im\u00e2ntat\u201d.  C\u00e2nd am citit ,,O lume disp\u0103rut\u0103\u201d, dinozaurii nu erau prezen\u0163e familiare ca azi, de g\u0103sit pretutindeni sub form\u0103 de juc\u0103rii, de mulaje didactice \u015fi nu o dat\u0103 \u00een m\u0103rime natural\u0103. Chiar \u015fi \u00een casa noastr\u0103, unul, c\u00e2t o palm\u0103, c\u0103l\u0103tore\u015fte nea\u015fteptat de pe un raft de carte pe pervaz \u015fi \u00eenapoi. Lectura volumului a urmat relativ repede dup\u0103 altul, de povestiri, primit de la o m\u0103tu\u015f\u0103 s\u0103-mi \u0163in\u0103 de ur\u00e2t \u00een tren, cu englezul Sherlock Holmes protagonist. Raportat la biblioteca oarecum sever\u0103 a copil\u0103riei, \u00een rezonan\u0163\u0103 cu bibliografiile \u015fcolare,  descoperirea lui a avut atunci deliciul unei aventuri, intensificate \u015fi de sim\u0163\u0103mintele nel\u0103murite ale drumului de una singur\u0103 din Capital\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een nordul \u0163\u0103rii. Eram doar eu \u015fi misterul \u00een compartiment, b\u0103tea soarele, \u00eenc\u0103lzind puternic \u015fi vinilinul banchetei \u015fi h\u00e2rtia c\u0103r\u0163ii, dar fiori de spaim\u0103 \u00eemi r\u0103ceau degetele cu care \u00eei \u00eentorceam filele, absorbindu-le, gata s\u0103 m\u0103 \u00eenec cu t\u0103ria lor necunoscut\u0103. De aceea, c\u0103ut\u00e2nd cu febrilitate  un alt titlu de Conan Doyle, \u015fi \u00eencep\u00e2nd ,,O lume disp\u0103rut\u0103\u201d, am tr\u0103it o mic\u0103 dezam\u0103gire, realiz\u00e2nd c\u0103 era o carte f\u0103r\u0103 Sherlock Holmes. Dar am fost iute pedepsit\u0103 \u015fi ne\u00eent\u00e2rziat r\u0103spl\u0103tit\u0103 de condimentele exotice ale unei altfel de aventuri \u015fi ale unui altfel de mister. O insul\u0103 dintr-un timp scufundat \u00een cea\u0163a necunoscutelor supravie\u0163uind \u00een lumea noastr\u0103, \u00eempreun\u0103 cu f\u0103pturile sale! Ce minunat \u015fi ce \u00eenfrico\u015f\u0103tor totodat\u0103! Cititoare de c\u00e2nd m\u0103 \u015ftiu de Jules Verne, nu \u015ftiu dac\u0103 citisem p\u00e2n\u0103 atunci ,,O c\u0103l\u0103torie spre centrul p\u0103m\u00e2ntului\u201d, dar dac\u0103 o f\u0103cusem, altceva dec\u00e2t f\u0103pturile sale preistorice luasem cu mine. Pe acestea le-am privit cu adev\u0103rat abia dup\u0103 ce le-am \u00eent\u00e2lnit la Muzeul de Istorie Natural\u0103 din Londra: ,,Deodat\u0103 mi se pare c\u0103 celelalte animale vin \u015fi ele s\u0103 ia parte la lupt\u0103. \u00cen fiecare clip\u0103 z\u0103resc c\u00e2nd porcul de mare, c\u00e2nd balena, c\u00e2nd \u015farpele \u015fi c\u00e2nd broasca \u0163estoas\u0103. I le ar\u0103t islandezului, care d\u0103 din cap, \u00een semn de negare. \/-Tva, zise el. \/Ce? Doi? Sus\u0163ine c\u0103-s numai doi mon\u015ftri!&#8230; \/- Are dreptate! Strig\u0103 unchiul meu, care nu-\u015fi luase o clip\u0103 binoclul de la ochi. \/- Ei a\u015f! \/- Da, a\u015fa e, primul din ace\u015fti mon\u015ftri are botul de porc, capul unui \u015farpe, din\u0163ii unui crocodil \u015fi din pricina asta ne-am \u00een\u015felat. E un ihtiosaurus, cea mai de temut reptil\u0103 antediluvian\u0103. \/- \u015ei cel\u0103lalt? \/- Cel\u0103lalt e un \u015farpe ascuns sub carapacea unei broa\u015fte \u0163estoase, e un plesiosaurus; teribilul du\u015fman al celui dint\u00e2i. Hans avusese dreptate. Numai doi mon\u015ftri turbur\u0103 \u00eentreaga suprafa\u0163\u0103 a m\u0103rii, dou\u0103 reptile, care au populat alt\u0103dat\u0103 oceanele \u00een era secundar\u0103\u201d. Oricare ar fi fost succesiunea lecturilor mele, ap\u0103rut\u0103 \u00een 1864, \u00een Fran\u0163a, c\u0103l\u0103toria printre animale preistorice a lui Jules Verne o precede \u015fi, se consider\u0103, o inspir\u0103 pe cea a lui Conan Doyle, tip\u0103rit\u0103 \u00een 1912, \u00een Anglia. \u00cen schimb, nu se \u015ftie care, dac\u0103 nu am\u00e2ndou\u0103, dac\u0103 nu vreuna din ecraniz\u0103rile care le-au urmat, a aprins imagina\u0163ia lui Michael Crichton care \u00ee\u015fi public\u0103 romanul  ,,Jurassic Park\u201d \u00een 1990, continuat \u00een 1995 cu\u2026 ,,O lume disp\u0103rut\u0103\u201d. De\u015fi nu supravie\u0163uitori, ci recrea\u0163i pornind de la r\u0103m\u0103\u015fi\u0163e ale ADN-ului speciei, dinozaurii, f\u0103pturile  de dincolo de istorie ale lui Michael Crichton au \u00eemp\u00e2nzit fulger\u0103tor mapamondul \u015fi au \u00eentors, cel pu\u0163in pentru o vreme, ochii omenirii de la tainele cosmosului, ale \u00eendep\u0103rtatelor galaxii, la cele ale str\u0103vechimii din care venim \u00eempreun\u0103 cu planeta noastr\u0103. Copiii prezentului care se joac\u0103 azi cu dinozauri \u015fi \u00eei cunosc mai bine dec\u00e2t p\u0103rin\u0163ii lor m\u0103rcile de ma\u015fini, sunt urma\u015fii celor care prin anii 60 ai secolului trecut, la v\u00e2rsta lor \u00eenjghebau rachete interplanetare \u015fi se visau cosmonau\u0163i.<br \/>\nAproape inexplicabil, uria\u015ful schelet cu g\u00e2tul at\u00e2t de lung, \u00eenc\u00e2t, oric\u00e2t s-ar str\u0103dui, Crina nu-l poate cuprinde \u00eentr-o singur\u0103 imagine de la un cap\u0103t la altul, se potrive\u015fte cu lumina moale care p\u0103trunde prin ferestrele \u00eenalte \u015fi se coloreaz\u0103 cu aceea a vitraliilor \u015fi cu smal\u0163urile teracotei. Poate datorit\u0103 g\u00e2ndului c\u0103 a v\u0103zut mai multe dec\u00e2t poate duce o f\u0103ptur\u0103 vie, poate din cauza impresiei c\u0103 este abia la \u00eenceputul form\u0103rii sale, c\u0103 peste milenii peste oase i se va a\u015fterne plasa vaselor de s\u00e2nge, c\u0103 se va \u00eenf\u0103\u015fura \u00een teaca solzilor \u015fi c\u0103 glasul s\u0103u de tunet ne va g\u0103si \u00eentr-o zi, venind din viitor, \u00een noianul unei vijelii precum cea tr\u0103it\u0103 de noi \u00een prima zi la Londra, sf\u00e2\u015fiind cerul \u015fi norii. Ca s\u0103 se protejeze de astfel de \u00eenchipuiri pe c\u00e2t de bl\u00e2nde, pe at\u00e2t de insomniace, dar chiar \u015fi de realitatea aducerii sale \u00een 36 de l\u0103zi  cu \u015fapte ani \u00eenainte de tip\u0103rirea c\u0103r\u0163ii lui Conan Doyle, mulaj \u00een m\u0103rime natural\u0103 al scheletului de 150 milioane de ani p\u0103strat la Muzeul de Istorie Natural\u0103 Pittsburg, din Statele Unite, acest dinozaur erbivor, Diplodocus, a fost \u00eembl\u00e2nzit, apropiat \u015fi m\u00e2ng\u00e2iat cu un diminutiv \u015f\u0103galnic \u2013 Dippy, \u015fi transformat \u00een emblem\u0103 dr\u0103g\u0103la\u015f\u0103 a acestei institu\u0163ii de o indiscutabil\u0103 seriozitate \u015fi importan\u0163\u0103: dincolo de vie\u0163uitoarele reconstituite, p\u0103streaz\u0103 colec\u0163ii \u015fi studii-tezaur, c\u0103rora cei 350 de cercet\u0103tori angaja\u0163i aici le adaug\u0103 permanent noi studii \u015fi concluzii. Astfel, dup\u0103 ce destul\u0103 vreme s-a crezut c\u0103 dinozaurii \u00ee\u015fi t\u00e2rau coada pe p\u0103m\u00e2nt, g\u00e2tul lor lung cer\u00e2nd o alt\u0103 pozi\u0163ie pentru echilibru, \u015fi cea a lui Dippy a fost \u00een\u0103l\u0163at\u0103 corespunz\u0103tor. Desigur, fiind \u015fi at\u00e2t de spectaculos, el este vedeta, de\u015fi \u015fi concuren\u0163a pe care i-o face de la o vreme \u00eencoace un Tyrannosaurus rex animat este de luat \u00een seam\u0103. De altfel, permanent la maximum,  aglomera\u0163ia de pe pasarela metalic\u0103 ce str\u0103bate spa\u0163iul dedicat dinozaurilor este \u015fi ea o marc\u0103 a acestui \u00eenceput de mileniu, un semn al basmului preferat nu doar de copii. Un soi de \u00eenserare sau de \u00eentuneric pe jum\u0103tate, cum se \u0163ese ca o m\u0103tase pe bolta cereasc\u0103 \u00eenaintea zorilor, m\u0103re\u015fte efectul apari\u0163iilor acestor f\u0103pturi &#8211; care gigantice \u015fi lene\u015fe, care mijlocii \u015fi rapide, care micu\u0163e \u015fi ginga\u015fe, abia ie\u015fite din ou\u0103, care acoperite de bumbii pielii, care de pene, care iubitoare de ierburi, care de v\u00e2nat proasp\u0103t, care de pe\u015fte, care cu s\u00e2nge rece, care cu s\u00e2nge cald \u2013 \u015fi \u00eenmul\u0163e\u015fte \u00eentreb\u0103rile privind dispari\u0163ia lor brusc\u0103, definitiv\u0103 \u015fi de aceea enigmatic\u0103 de pe p\u0103m\u00e2nt. A fost de vin\u0103 un meteorit preschimbat \u00een miliarde de alice?  Au fost r\u0103pu\u015fi de  insuportabile schimb\u0103ri  de clim\u0103? De emisiile de gaze otr\u0103vitoare ale erup\u0163iilor intensificate ale vulcanilor? De o molim\u0103 care s-a stins numai odat\u0103 cu ei?<br \/>\nO diminea\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103 aici, mie una mi se p\u0103ruse prea mult, \u015fi iat\u0103-m\u0103 dup\u0103 zona albastr\u0103, din care apucasem s\u0103 vedem doar dinozaurii \u015fi, fire\u015fte, balena albastr\u0103, cel mai mare mamifer din lume, cuprins\u0103 al\u0103turi de  Niadi, Crina, gazd\u0103 londonez\u0103 perfect\u0103, a\u015ftept\u00e2nd doar s\u0103 ne hot\u0103r\u00e2m, de febra alegerii, \u00eentre zona verde, a plantelor, ecologiei \u015f.a.m.d. \u015fi zona ro\u015fie, a Terrei-laborator; \u00eentre supradimensionatul model de f\u0103t din p\u00e2ntecele mamei, simulatorul cutremurului devastator din Kobe, casa t\u00e2r\u00e2toarelor, oamenii dezgropa\u0163i din lava Vezuviului, c\u0103l\u0103toria prin globul p\u0103m\u00e2ntesc, \u015fi uria\u015fa semisfer\u0103 video care ilustreaz\u0103 circuitul apei \u00een natur\u0103. Cum mai toate sun\u0103 prea tare pentru dispozi\u0163ia cu care venisem la aceast\u0103 \u00eent\u00e2lnire, dup\u0103 ce \u00eent\u00e2rziem \u00een fa\u0163a vitrinei din anul 1800, cu mii de colibri care ne evoc\u0103, prin\u015fi de catifeaua fin\u0103 a unui r\u0103muri\u015f, nestematele, bijuteriile coroanei britanice,  cu certitudine \u00eens\u0103 mai pre\u0163io\u015fi pentru ornitologi dec\u00e2t acestea,  prefer\u0103m s\u0103 urc\u0103m treptele impresionantei sc\u0103ri care pleac\u0103 din hol, pentru o reveren\u0163\u0103 \u00een fa\u0163a lui Darwin, la primul nivel, \u015fi pentru un salut celorlal\u0163i doi mari oameni de \u015ftiin\u0163\u0103, la al doilea, Thomas Henry Huxley, promotor \u00eenfl\u0103c\u0103rat al darwinismului, \u015fi Richard Owen, adversarul s\u0103u \u00eenfocat, dar \u015fi na\u015ful dinozaurilor \u00een 1842 \u2013 \u00een grece\u015fte,  ,,\u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toarele \u015fop\u00e2rle\u201d. Tot aici, o enorm\u0103 felie din trunchiul unei gigantice sequoia, decupat\u0103 din copac c\u00e2nd aceasta, dup\u0103 num\u0103rul cercurilor, atinsese v\u00e2rsta de 1300 de ani, fiind  contemporan\u0103 cu unele din cele mai importante evenimente din istoria Marii Britanii. La \u00een\u0103l\u0163ime, bucur\u00e2ndu-ne de priveli\u015ftea uria\u015fului hol, iat\u0103 \u015fi irezistibilul \u00eendemn al privirilor ridicate spre plafonul pe care prin ,,Tree\u201d, instala\u0163ia unei artiste, Tania Covats, Muzeul a celebrat, \u00een 2008,  dou\u0103 sute de ani de la na\u015fterea lui Darwin \u015fi o sut\u0103 cincizeci de ani de la publicarea vestitei sale lucr\u0103ri, ,,Evolu\u0163ia speciilor\u201d. Inspirat\u0103 de desenul arborelui evolu\u0163iei schi\u0163at de Darwin, artista a apelat la lemnul unui stejar tot de dou\u0103 sute de ani, \u00een locul c\u0103ruia au fost planta\u0163i dou\u0103 sute de puie\u0163i, iar \u00een groapa format\u0103 de scoaterea r\u0103d\u0103cinii a fost creat un ele\u015fteu al biodiversit\u0103\u0163ii.<br \/>\n,,Natura nu este un loc de vizitat, noi tr\u0103im \u00een ea\u201d, spunea un poet american, Gary Snyder, pe care Muzeul de Istorie Natural\u0103 din Londra, cit\u00e2ndu-l, \u00eel pune pe frontispiciul lec\u0163iei pe care ne-o ofer\u0103, fiecare exponat fiind integrat unui capitol al acesteia: despre preocuparea p\u0103str\u0103rii, a salv\u0103rii, a traiului \u00een armonie cu g\u00e2ndul la resursele sale limitate, a unei inimi permanent deschise, ocrotitor, spre frumuse\u0163ile sale.<br \/>\nSpre sear\u0103, re\u00eentorc\u00e2ndu-ne spre cas\u0103 (casa ai c\u0103rei oaspe\u0163i eram), nu am rezistat posibilit\u0103\u0163ii de a petrece ceasul de dinaintea \u00eenchiderii \u00een parcul zoo din Golders Hill, \u00eentre cu\u015fti \u015fi voliere, dar \u015fi \u00eempreun\u0103 cu veveri\u0163ele libere ca peste tot, flori mi\u015fc\u0103toare prin iarba p\u0103durii. Pe panouri \u015fi pliante, invita\u0163ia adresat\u0103 copiilor \u015fi p\u0103rin\u0163ilor lor de a ,,adopta\u201d una din \u00eenc\u00e2nt\u0103toarele lor viet\u0103\u0163i, l\u0103s\u00e2nd-o tot aici, dar purt\u00e2ndu-i de grij\u0103 \u015fi mai ales iubind-o cu acea putere care s\u0103 o fac\u0103 unic\u0103 \u00eentre multe care par la fel, despre care \u00eei vorbea vulpea Micului Prin\u0163 al lui Saint-Exup\u00e9ry.<br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/3-1-e1666032374898.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-4\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/3-1-300x200.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"200\" class=\"alignnone size-medium wp-image-19451 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 300px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 300\/200;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/3-1-300x200.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"200\" class=\"alignnone size-medium wp-image-19451\" \/><\/noscript><\/a><br \/>\nLa \u00eentoarcerea la Londra din expedi\u0163ia sa de pe platoul Tepuy al lumii disp\u0103rute a lui Conan Doyle, profesorul Challenger a adus cu el, dovad\u0103 a existen\u0163ei acesteia, un pterodactil viu, care \u00eens\u0103, eliber\u00e2ndu-se, a disp\u0103rut lu\u00e2ndu-\u015fi zborul spre ocean. A\u015fa c\u0103 voi \u00eencheia \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103 dac\u0103 nu cumva r\u00e2ndurile de fa\u0163\u0103 au ceva din pterodactilul profesorului. Asemenea tuturor c\u0103l\u0103toriilor, c\u00e2nd trec din lumina clar\u0103 a zilei tr\u0103ite, \u00een zarea unduitoare a \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor povestite.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>EDITORIAL Daniel DR\u0102GAN Povestea, eterna poveste! Am evitat \u00eentotdeauna s\u0103 comentez c\u0103r\u0163ile mele \u015fi ale altor scriitori mai ales. N-am<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19450"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=19450"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19450\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19456,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19450\/revisions\/19456"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=19450"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=19450"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=19450"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}