{"id":19411,"date":"2022-10-12T20:17:26","date_gmt":"2022-10-12T17:17:26","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19411"},"modified":"2022-10-12T20:19:44","modified_gmt":"2022-10-12T17:19:44","slug":"spatii-culturale-nr-84-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19411","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 84 (10)"},"content":{"rendered":"

Paul SPIRESCU<\/strong>
\n\"\"

Un fel de prefa\u021b\u0103<\/strong><\/p>\n

V\u0103zut\u0103 dinafar\u0103, Moartea
\npare un fenomen c\u00e2t se poate de firesc:
\nse petrece \u0219i gata.
\nV\u0103zut\u0103 dinl\u0103untru, Moartea
\nnu pare \u00een niciun fel: nimeni
\nnu ne-a l\u0103sat nicio \u0219tire. To\u021bi s-au c\u0103rat
\nlu\u00e2nd secretul cu ei.<\/p>\n

Dar muritorului \u00eei st\u0103 bine cu moartea:
\nvia\u021ba e oricum un apendice
\nun fel de prefa\u021b\u0103 scris\u0103 me\u0219te\u0219ugit
\ndar complet ilizibil. A\u0219a c\u0103 fiecare
\nare dreptul s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103
\nce vrea…<\/p>\n


\nPastel citadin<\/strong><\/p>\n

Treci pe trotuar \u015fi-auzi \u00eenjur\u0103turi
\ndin st\u00e2nga \u015fi din dreapta, de oriunde
\nun frig n\u0103prasnic parc\u0103 te p\u0103trunde
\n\u015fi-un imn de mahala venit din mii de guri<\/p>\n

\u00ee\u0163i biruie timpanele \u015fi nu te las\u0103
\ns\u0103 mai tr\u0103ie\u015fti \u00een lumea ta de vis \u015fi de z\u0103pezi
\n\u015fi parc-ai vrea s\u0103 nu auzi, s\u0103 nu mai vezi
\n\u015fi grabnic s\u0103 te-ntorci la tine-acas\u0103<\/p>\n

\u015fi parc\u0103-ai vrea s\u0103 scapi pentru vecie
\nde gropi, de ciori \u015fi de l\u0103trat de c\u00e2ini
\ns\u0103 min\u0163i precum Pilat, sp\u0103l\u00e2ndu-te pe m\u00e2ini
\nde-at\u00e2ta ur\u0103 \u015fi tic\u0103lo\u015fie<\/p>\n

treci pe trotuar, \u0163i-e sil\u0103 \u015fi at\u00e2t
\nsim\u0163i cum se sfarm\u0103 oasele \u00een tine
\n\u015fi-\u0163i vine s\u0103 \u00eenjuri \u015fi tu cum se cuvine
\nori s\u0103-\u0163i pui singur fr\u00e2nghia de g\u00e2t…<\/p>\n


\nGina ZAHARIA<\/strong>
\n\"\"

***
\nnisipul in care am ascuns ni\u0219te amintiri
\nse \u00eentinde ca un pod \u00eentre noi
\ndiminea\u021ba asta e altfel
\nu\u0219or somnoroas\u0103
\ntoat\u0103 noaptea a stat de veghe \u0219i a vorbit
\ndespre farmecele m\u0103rii
\nori despre co\u0219ul cu mere din livezile
\nrevendicate
\nam g\u0103sit prima noastr\u0103 cafea
\ne aromat\u0103
\n\u0219i aduce a briz\u0103 \u00eentoars\u0103 din drum
\nc\u00e2teva pic\u0103turi au triumful buzelor tale
\nalte c\u00e2teva caut\u0103 zumzetul albinelor
\npe trestia de zah\u0103r
\na timpului<\/p>\n

***
\n\u00een fiecare sear\u0103 socotesc
\nc\u00e2te ceasuri am petrecut
\ncu bune inten\u021bii
\nc\u00e2t\u0103 p\u00e2ine am pl\u0103m\u0103dit
\ndin aduceri aminte
\nnu \u0219tiu cum fac
\nm\u0103 \u00eencurc la ultimul bob
\nsare c\u00e2t colo
\nabia l-am g\u0103sit \u00eentr-o coaj\u0103
\nde g\u00e2nd
\nmai bine \u00eempletesc t\u0103cerile
\nuna pe fa\u021b\u0103
\nuna pe dos<\/p>\n


\nOctavian MIHALCEA<\/strong>
\n\"\"

PA\u0218I \u00ceNSTR\u0102INA\u021aI<\/strong><\/p>\n

Cea mai recent\u0103 carte a poetului Daniel Marian, Exerci\u021biul atacurilor de panic\u0103, scoate \u00een relief parabole care \u00eemping departe tot ceea ce \u021bine de sensul formul\u0103rilor mai mult sau mai pu\u021bin evanescente. Uzualul este respins programatic, tot ceea ce conteaz\u0103 fiind ondulatoriile extensiuni caracteristice unui stadiu surescitat perpetuu. Conexiunile dintre sintagme ating zone tenebrante, cu maximal\u0103 putere de rezonan\u021b\u0103. Transfigurarea absurdului realit\u0103\u021bii conduce la versuri p\u0103tima\u0219e, radicale. Peste tot e vorba despre via\u021b\u0103, despre ceea ce poetul consider\u0103 c\u0103 a fost cufundat \u00eentr-un labirint traumatic, f\u0103r\u0103 a exista mari \u0219anse de remisiune. Pericolul reific\u0103rii se materializeaz\u0103 ne\u00eencetat. Transele apocaliptice au \u00eenvins: ultimul r\u0103s\u0103rit de pace \/\/apoi glasul p\u0103s\u0103rilor a fost \u00eenvins\/ \u00een fulger\u0103rile \u00eens\u00e2ngerate tot mai insistente\/ ale nenorocitului \u0219arpe trezit la turbare\/ de huruitul metacircular al ma\u0219in\u0103riilor\/ grele de c\u00e2t\u0103 moarte puteau duce cu ele\/ pentru a sem\u0103na \u00een priviri \u0219i suflete\/ o mare de fl\u0103c\u0103ri \u00eenghi\u021bea calea lactee\/ via\u021ba a intrat \u00een colivie \u0219i la metrou\/ via\u021ba nu mai era via\u021b\u0103 o urm\u0103\/ zg\u00e2riat\u0103 de jerbe. Cotele dramatismului cresc vertiginos. Tentaculele panicii pornesc la atac, famelice. Daniel Marian ne introduce \u00eentr-o distopie \u00eenfrico\u0219at\u0103, co\u0219mar abnorm care se perpetueaz\u0103. Pentru a mai domoli pa\u0219ii \u00eenstr\u0103ina\u021bi, anumite versuri se apropie ludic de ceea ce a fost odat\u0103. Una dintre posibilele concluzii: p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 nici nu mai conteaz\u0103 ce scrii\/ important e numai c\u0103-\u021bi ascu\u021bi creioanele\/ chiar \u0219i pentru orizonturile nen\u0103scute\/ sau moarte de frica na\u0219terii cuneiforme\/ \u00een marele alandala tu pescuie\u0219ti la copc\u0103\/ pe\u0219ti\u0219orul must\u0103cit pe sub ghe\u021burile\/\/ fugii de sine. A\u0219a este aspectat\u0103 vie\u021buirea \u00eentr-un bazar al culorilor \u00eentunecate. Daniel Marian dezvolt\u0103 un experiment poetico-dramatic. Lupta pentru men\u021binerea luminii se dovede\u0219te a fi crunt\u0103, clocotitoare. Evaziunea pe teritoriul paradisurilor artificiale pare a fi o solu\u021bie salutar\u0103. C\u00e2t despre poe\u021bi \u0219i poezie, drag\u0103 poete\/ plou\u0103 cu pietre\/ du-te \u0219i adun\u0103\/ cioburi de lun\u0103\/ h\u0103mesite de tine\/ \u0219i de alte ruine\/\/ numai bine. Regatul viselor, at\u00e2t de prielnic pentru creatori, presupune adeseori neb\u0103nuite pericole. Ap\u0103rarea valorilor suflete\u0219ti este primordial\u0103. La Daniel Marian, imersiunea \u00een ad\u00e2ncurile celor imaginare na\u0219te spectacole cu nivel foarte ridicat de complexitate. \u00cen aceast\u0103 direc\u021bie multivalent\u0103, afar\u0103 din orice realitate epidermic\u0103, \u00eemi sufer\u0103 papucii\/ de codul culorilor \u00eenv\u0103\u021bat din mers\/ c\u0103ma\u0219a de mierea s\u0103lbatic\u0103\/ n\u0103dragii ce se-n\u021beleg bine cu crengile\/ prea m-au \u00eenv\u0103\u021bat copacii\/ de-mi pun o \u0219apc\u0103 m\u0103 cert cu luna\/ \u0219i nu vreau c\u0103 mi-e tare\/ drag\u0103 povestea pierderii-n asfin\u021bit\/ o pan\u0103 de vultur e tot ce-mi lipse\u0219te\/ s\u0103 m\u0103 sprijin \u00een coapsa secundei\/\/ c\u00e2t trec puntea de piatr\u0103\/ din acela\u0219i ceresc str\u0103veziu. Aici totul e pasional \u0219i ata\u0219at valorilor existen\u021bei. Spiritul ludic etalat cu mare frecven\u021b\u0103 conduce la un nivel poetic aparte. Derizoriul asumat se conjug\u0103 cu problematici dintre cele mai aspre. Lirismul prezentelor pove\u0219ti vrea s\u0103 \u00eenving\u0103 orice barier\u0103, parcurg\u00e2nd dezinvolt nenum\u0103rate tronsoane ideatice. Daniel Marian accentueaz\u0103 abracadabrantul ton \u00een care nu de pu\u021bine ori suntem integra\u021bi. Mereu eliberatoare, aparent fortuita deambulare: s\u0103 ne \u00eenv\u00e2rtim aiurea\/\/ p\u00e2n\u0103 se decoloreaz\u0103 ploile \u0219i\/ mai mult dec\u00e2t a face \u0219i desface cerul\/ p\u0103s\u0103rile se g\u0103sesc de isprav\u0103\/ menite s\u0103 mai curenteze c\u00e2\u021biva\/ ani de univers \u00een n\u0103zb\u00e2tia lor care \u021bine\/ loc de experien\u021ba incert\u0103 a luminii. <\/p>\n


\nMihai VINTIL\u0102 <\/strong>
\n\"\"

Suavul peregrin<\/strong><\/p>\n

Marian Raicu este un nume vehiculat destul de mult \u00een zona Teleormanului. Publica\u021biile locale i-au acordat spa\u021bii largi, iar poezia scris\u0103 de el s-a putut bucura astfel de un spa\u021biu de expunere suficient pentru a se face cunoscut \u00een sudul Rom\u00e2niei. Din p\u0103cate nu a reu\u0219it s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 acest localism.
\nVolumul Suavul peregrin ap\u0103rut \u00een Alexandria, la editura Tipoalex, pare a fi al doilea volum publicat \u00een Rom\u00e2nia dup\u0103 \u021aara exilului interior, ap\u0103rut la aceea\u0219i editur\u0103 dar, dac\u0103 gre\u0219esc, s\u0103 \u00eemi fie iertat\u0103 necunoa\u0219terea. Cum informa\u021biile despre c\u0103r\u021bile domnului Raicu sunt foarte firave iar din reperele critice care \u00eenso\u021besc prezenta apari\u021bie afl\u0103m despre autor pu\u021bine, at\u00e2ta putem scrie. Cu alte cuvinte Marian Raicu este o mare enigm\u0103. A publicat prin mai multe reviste din \u021bar\u0103 \u0219i str\u0103in\u0103tate dar, nu are o carier\u0103 sau o imagine literar\u0103 conturat\u0103 na\u021bional. Ce are \u00eens\u0103 de partea lui este propria poezie.
\nDespre el \u00eensu\u0219i, autorul, scrie \u00eentr-o prefa\u021b\u0103 pu\u021bin ciudat\u0103 c\u0103: N-am iubit niciodat\u0103, cu mai mult\u0103 disperare, altceva dec\u00e2t nimicul \u00eent\u00e2mplat \u00eentre dou\u0103 ferestre. Cred c\u0103 aceste ferestre sunt libertatea \u0219i sih\u0103stria.
\nSubintitulate elegii, poeziile lui Marian Raicu cuprind un spectru larg. Pornind de la balad\u0103 \u0219i ajung\u00e2nd la poezia clasicilor. Peste tot, autorul urmeaz\u0103 modelele, le asimileaz\u0103 \u0219i \u00eencearc\u0103 a ie\u0219i din canon. Atunci c\u00e2nd \u00eei reu\u0219e\u0219te, ne las\u0103 s\u0103 descoperim o poezie adev\u0103rat\u0103 precum \u00een Copil fiind (pag.14). Copil fiind m\u0103-nve\u0219m\u00e2ntam cu fluturi\/ \u0219i limpezeam \u00een sensul fiec\u0103rui verb\/ izvorul din f\u00e2nt\u00e2na ce se urcase-n ciuturi\/ cu setea de lumin\u0103 a unui t\u00e2n\u0103r cerb.\/\/ Plecam cu diminea\u021ba spre stele mir\u0103rii\/ peste c\u00e2mpia firii la margine de sat\/ s\u0103 caut \u00een p\u0103dure o pas\u0103re-a t\u0103cerii\/ la cuibul ei de frunze cu lutul cununat.
\nTematica este foarte divers\u0103. A\u0219 spune c\u0103 poeziile chiar sunt elegii precum cea intitulat\u0103 Apoteoz\u0103 (pag.19): \u0219terge-mi apele de spuma\/ unde cad furtuni celeste\/ pe t\u0103cerea unui c\u00e2ntec\/ rev\u0103rsat dintr-o poveste.\/\/ ceart\u0103-mi ochii cu lumina\/ unui nuf\u0103r \u00eenflorit\/ pentru semnul vindec\u0103rii\/ de finit spre infinit.\/\/ cere-mi diminea\u021ba-n care\/ vor copacii s\u0103 respire\/ s\u00e2ngele prelins afar\u0103\/ din c\u0103ma\u0219a mea de mire.
\nFolosind imagini vizuale puternice, \u00eempletind metafore \u0219i al\u0103tur\u0103ri de expresii surprinz\u0103toare, Marian Raicu reu\u0219e\u0219te s\u0103-\u0219i fac\u0103 poezia cantabil\u0103, cititorul av\u00e2nd de multe ori impresia de cunoscut, propriile cuvinte venind \u00een \u00eent\u00e2mpinarea viitoarelor versuri. Aceast\u0103 construc\u021bie facil\u0103 este \u00een fapt \u0219i cea care \u00eel fur\u0103 pe poet. \u00cemb\u0103tat de frumuse\u021bea propriilor vorbe scap\u0103 de multe ori mesajul ajung\u00e2nd ca unele poezii s\u0103 fie doar o frumoas\u0103 colec\u021bie de sentimente sau afirma\u021bii f\u0103r\u0103 un scop principal al unui mesaj poetic. Melancolia care r\u0103zbate din aproape toate versurile d\u0103 autorului un statut aparent clasic consolidat de folosirea unor cuvinte regionale sau arhaice. Combina\u021bia are efect asupra cititorului dar, nu reu\u0219e\u0219te s\u0103 contureze clar mesajul. Poetul este asemenea unui schior care cu o tehnic\u0103 deosebit\u0103 coboar\u0103 p\u00e2rtia \u0219i se opre\u0219te la mijlocul drumului pentru a admira ce frumos a cobor\u00e2t p\u00e2n\u0103 acolo uit\u00e2nd de faptul c\u0103 trebuie s\u0103 duc\u0103 cursa p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t.
\nA\u0219 da c\u00e2teva exemple de construc\u021bii reu\u0219ite: spre \u021b\u0103rmul v\u00e2rstelor din noi (R\u0103m\u00e2ne doar ecoul, pag.33), \u00cenrourarea clipei c\u0103z\u00e2nd peste vocale (A dou\u0103zeci \u0219i \u0219aptea elegie, pag.37), f\u00e2nt\u00e2ne ce-au uitat s\u0103 fiarb\u0103 (F\u00e2nt\u00e2ne, pag.67), S\u00e2ngele luminii c\u0103tre tine car\u0103 (A dou\u0103zeci \u0219i cincea elegie, pag.98).
\nDe\u0219i apas\u0103 pe gerunzii pentru a da versului s\u0103u tensiune, Marian Raicu este prea transparent cu modelul nichitian f\u0103r\u0103 a putea s\u0103 se desprind\u0103 de aceast\u0103 influen\u021b\u0103 pentru a \u00eencerca noi orizonturi. Totu\u0219i, chiar \u0219i a\u0219a, poezia sa respir\u0103 frumos.
\nFolosirea unui titlu at\u00e2t de ciudat alc\u0103tuit prin dou\u0103 cuvinte venite \u00een limba rom\u00e2n\u0103 din alte zone, creeaz\u0103 acea stranie a\u0219teptare care reiese \u0219i din poezie. \u0218tim c\u0103 este un r\u0103t\u0103citor at\u00e2t fizic, prin lume, c\u00e2t mai ales literar. Suavul c\u0103l\u0103tor prin aceste spa\u021bii chiar transmite imaginea unei gra\u021bii aparte.
\nPoezia lui Marian Raicu este de citit. Momentan o g\u0103sesc conturat\u0103 chiar ca o poezie peregrin\u0103 \u0219i desigur, suav\u0103, pentru a folosi cuvintele special alese de autor. Cred c\u0103 vom mai auzi de aceast\u0103 poezie pentru c\u0103 este \u00een multe p\u0103r\u021bi, o poezie frumoas\u0103 care reu\u0219e\u0219te s\u0103 ating\u0103 sufletul cititorului. <\/p>\n

Marian Raicu<\/strong>, Suavul peregrin,<\/em> Alexandria, editura Tipoalex, 2020, 136 pagini.<\/p>\n


\nOttilia ARDELEANU<\/strong>
\n\"\"

\u201eN-ai jindui dup\u0103 un col\u021b de Rai…\u201d<\/strong><\/p>\n

Cu un motto reprezentat de dou\u0103 versuri din poezia \u201eN-ai dezmierda\u201d a poetului Radu Gyr: \u201eN-ai jindui dup\u0103 un col\u021b de Rai, de n-ai purta un strop de iad \u00een tine\u201d \u00ee\u0219i introduce Dorina Stoica poeziile din volumul cu tent\u0103 religioas\u0103 Sentimente sub form\u0103 de acatist. Ap\u0103rut \u00een 2021 la editura PapiruS Media de la Roman, colec\u021bia \u201e2021 – Anul Garabet Ibr\u0103ileanu, 150 de ani de la na\u0219tere\u201d, volumul de fa\u021b\u0103 este prefa\u021bat de scriitoarea Daniela \u0218ontic\u0103.
\nPoeta simte nevoia de a se confesa, astfel c\u0103 poeziile sale sunt adesea spovedanii, rug\u0103ciuni, st\u0103ri de medita\u021bie. Adecveaz\u0103 un vocabular pe m\u0103sura acestor sentimente \u00een care pune \u0219i din care ia pentru sine, dar \u0219i pentru cititor, at\u00e2ta divinitate c\u00e2t poate duce.
\n\u00cen fapt, poeta descrie firul anevoios \u0219i br\u0103zdat de o
\ndiversitate de tr\u0103iri, pu\u021binei fericiri ad\u0103ug\u00e2ndu-se, de la tinere\u021bea dezinvolt\u0103 la maturitatea din ce \u00een ce mai \u00een\u021beleapt\u0103, triste\u021bi, n\u0103dejdi, dezam\u0103giri, \u00eensingur\u0103ri, dar \u0219i mult\u0103 credin\u021b\u0103 \u00een Dumnezeu.
\nLa team\u0103 se refer\u0103 cu team\u0103, la iubire cu iubire \u0219i
\nchipul mamei i se prefigureaz\u0103 peste timp, \u00eemprumut\u00e2ndu-l: \u201eC\u00e2nd eram t\u00e2n\u0103r\u0103, mama se scula\/ \u00een fiecare duminic\u0103 foarte de diminea\u021b\u0103.\/ Se \u00eembr\u0103ca frumos \u0219i mergea la biseric\u0103.\/… Acum m\u0103 scol \u00een fiecare duminic\u0103\/ foarte de diminea\u021b\u0103.\/ f\u0103r\u0103 s\u0103-mi beau cafeaua,\/ m\u0103 \u00eembrac frumos \u0219i merg la biseric\u0103\u201d.
\nSingur\u0103tatea nu poate lipsi din peisajul lumesc, contribu\u021bia ei \u00een via\u021ba omului, de\u0219i aparent nedorit\u0103, fiind aproape indispensabil\u0103. Atunci c\u00e2nd omul r\u0103m\u00e2ne cu sine \u0219i \u00ee\u0219i vorbe\u0219te de griji \u0219i ne\u00eempliniri, se cheam\u0103 c\u0103 este singur. Pe de alt\u0103 parte, doar \u00een singur\u0103tate po\u021bi face ce vrei, po\u021bi rela\u021biona cu Dumnezeu, \u00een tain\u0103 \u0219i lini\u0219te. T\u0103cerea este poate momentul a\u0219ternut anume pentru reflec\u021bii, este poate un exerci\u021biu de respira\u021bie divin\u0103.
\nPoeta simte bucuria vie\u021bii, declar\u00e2nd c\u0103 este \u201evie at\u00e2ta timp c\u00e2t prin vene\/ \u00eemi curge cerul\u201d.
\nTema trecerii \u0219i a \u00eemb\u0103tr\u00e2nirii, uneori chinuitoare, ur\u00e2t\u0103 \u0219i prea lung\u0103, este tratat\u0103 de autoare prin imagini vizuale \u0219i metafore privind descuamarea, praful care colc\u0103ie pretutindeni, scamele de orice fel, dar \u0219i \u00een plan moral-psihologic: lacrimi, insulte, vinov\u0103\u021bie, nelini\u0219ti, doruri, sup\u0103r\u0103ri, \u00eemp\u0103c\u0103ri etc.
\nPe Dorina Stoica o n\u0103p\u0103desc, uneori, amintiri de pe c\u00e2nd trebuia s\u0103 se duc\u0103 la prescur\u0103reas\u0103, s\u0103 str\u0103bat\u0103, copil fiind, aproape \u00eentreg ora\u0219ul \u00eempr\u0103\u0219tiind mirosul p\u00e2inilor calde, \u021binute str\u00e2ns la piept ca pe cea mai cald\u0103 iubire \u00eentre lumea de aici \u0219i lumea de dincolo.
\nAbsen\u021ba sa din real o pune pe seama virtualului, timp \u0219i spa\u021biu de \u00eensingurare, cu impresia v\u0103dit\u0103 c\u0103 aici \u00eei sunt prietenii, aici se duce via\u021ba, printre cuvintele-pixeli, printre nenum\u0103ratele ecrane \u0219i pere\u021bi lumino\u0219i unde scriitorul munce\u0219te asiduu b\u0103t\u00e2nd la taste, dar, \u00ee\u0219i d\u0103 seama c\u0103 se \u00een\u0219eal\u0103. Tableta, computerul ori telefonul prin care comunici \u00een orice col\u021b al universului \u00een frac\u021biune de secund\u0103 nu pot \u021bine totu\u0219i locul unui suflet cald! \u00cen plus, habar nu mai are c\u0103 via\u021ba colc\u0103ie \u00een jurul s\u0103u: \u201eeu \u0219i lumea mea virtual.\/ ,,Acas\u0103”\/ nu e un dormitor c\u0103ldu\u021b cu pat dublu.\/ E „acas\u0103” pe facebook,\/ pe site-uri\/ pe reviste,\/ pe bloguri.\/\/ \u00cencepi de ,,acas\u0103” \u0219i ajungi tot ,,acas\u0103”.\/ Acas\u0103 la tine e iPhone-ul,\/ tableta sau laptop-ul \u0219i g\u00e2ndacii de buc\u0103t\u0103rie\u201d.
\nAcatistele Dorinei Stoica sunt nop\u021bi \u201e\u00eencepute prea t\u00e2rziu\u201d, c\u00e2nd dimine\u021bile vin prea devreme. \u0218i-ar dori s\u0103-\u0219i procure \u201eun vis colorat\u201d, \u00eens\u0103 tr\u0103ie\u0219te f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea, shakespearian, incertitudinea lui a fi: \u201eNu sunt foarte sigur\u0103 dac\u0103 tr\u0103iesc\/ sau am murit ieri\u201d.
\nAcatistele Dorinei Stoica balanseaz\u0103 \u00eentre p\u0103catul originar prin care fiecare femeie se confund\u0103 cu Eva \u0219i condi\u021bia uman\u0103 \u00een care femeile ajung eve, c\u0103ci rostul acesta i s-a dat: \u201est\u0103tea mai mult pe la m\u0103n\u0103stiri\/ s\u0103 se roage pentru o c\u0103snicie fericit\u0103\u201d; \u201eFemeie, so\u021bie, mam\u0103,\/ bunic\u0103, gospodin\u0103, poet\u0103\/ oscilez \u00eentre p\u0103cat \u0219i evlavie\u201d. Acatistele devin atunci rugi pentru bucurie, pentru azi \u0219i pentru m\u00e2ine \u0219i pentru fiecare zi, pentru iertare de r\u0103u, de minciun\u0103, de \u00eendr\u0103zneal\u0103, de ho\u021bie, de \u00eendep\u0103rtare de virtu\u021bi.
\nC\u00e2teva poezii fac aluzie la starea de urgen\u021b\u0103 instituit\u0103 datorit\u0103 pandemiei, la izolare \u0219i purtarea m\u0103\u0219tii, dar mai ales la interdic\u021bia de a intra \u00een biseric\u0103, suspendarea slujbelor \u0219i ritualurilor preo\u021be\u0219ti. Via\u021ba devenit\u0103 \u00eenchisoare este insuportabil de gre\u021boas\u0103, plictisitoare \u0219i deprimant\u0103: \u201eTrag miros de clor\/ \u0219i de spirt \u00een piept \u0219i a\u0219tept. De m\u00e2ine\/ o s\u0103 m\u0103 str\u0103duiesc s\u0103-mi plac\u0103 la \u00eenchisoare,\/ m\u0103 voi \u00eendr\u0103gosti de acei ce\/ decid ziua, sau anul \u00een care vom ie\u0219i\/ pleto\u0219i, deprima\u021bi, cu din\u021bii strica\u021bi,\/ din izolare\u201d.
\nPoeziile Dorinei Stoica crap\u0103 de spiritualitate ca un pepene copt, \u00eens\u0103, poeta nu renun\u021b\u0103 nicio clip\u0103 la a pune fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 sacrul \u0219i profanul, credin\u021ba versus tenta\u021biile vie\u021bii! <\/p>\n

Dorina Stoica<\/strong>, Sentimente sub form\u0103 de acatist<\/em>, Ed. PapiruS Media, 2021 <\/p>\n


\nPetre ISACHI<\/strong>
\n\"\"

Prizonierul Absurdului
\nsau
\nnu cunosc Segarcea, dar parc\u0103 o \u0219tiu de undeva*<\/strong><\/p>\n

\u201eFrumosul este \u00eengrozitor, iar \u00eengrozitorul este frumos.
\nS\u0103 plutim prin p\u00e2cl\u0103 \u0219i cerul impur…\u201d
\n\t\t( Cele Trei Vr\u0103jitoare din \u201eMacbeth\u201d)<\/em><\/p>\n

De unde ar putea fi aceast\u0103 sintagm\u0103 din titlul eseului critic: \u201eparc\u0103 o \u0219tiu de undeva\u201d? Cine \u0219i de ce mi-o fi dictat-o? \u0218i eu am notat-o repede! Probabil, \u0219tiu Segarcea, pentru c\u0103 \u00een \u201ecentrul\u201d satului (devenit ora\u0219 \u00een aproape un veac de lupt\u0103 cu s\u0103r\u0103cia) se afl\u0103 Palatul Domeniului Coroanei? \u00cen c\u00e2te \u021b\u0103ri mai coexist\u0103 a\u0219a de (ne)fericit, Regalitatea cu democra\u021bia (post)comunist\u0103? Poate \u0219i pentru c\u0103 autorul cunoscut D-voastr\u0103 din crea\u021biile anterioare Pove\u0219ti de adormit… b\u0103rba\u021bii, 2011; Dou\u0103 soacre \u0219i-o minune, 2013, Zborul trupului spre suflet, 2019; H\u0103ituiala, 2020 transfigureaz\u0103 explicit \u0219i implicit – f\u0103r\u0103 s\u0103 se lase contaminat de predecesori – motivul str\u0103inului care \u201ete tot pa\u0219te, de nu te mai po\u021bi cunoa\u0219te\u201d… Portretul \u201estr\u0103inului\u201d, fictivizat de Adrian Nicola, \u00een Prizonierul, mi-a amintit – tot am citit un roman \u00een care memoria, \u201etalentul erudi\u021bilor\u201d, dicteaz\u0103 fic\u021biunea, care, se \u0219tie, nu minte niciodat\u0103; de aici, probabil, avertismentul scriitorului, avocat \u00een timpul liber, deci care \u0219tie cel mai bine subiectivitatea legilor: \u201eorice asem\u0103nare cu fapte \u0219i persoane din via\u021ba real\u0103 este absolut \u00eent\u00e2mpl\u0103toare\u201d \u2013 de o anecdot\u0103 pe care Nicolae Steinhardt o povestea prietenului s\u0103u Ioan Pintea, c\u00e2ndva, \u00een jurul anului 1988. V\u0103 rog s\u0103 observa\u021bi cum o fic\u021biune aruncat\u0103, aparent \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, \u00een demersul critic, devine cheia de lectur\u0103 a acestui roman kafkian, ce transfigureaz\u0103 efectele celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial \u0219i ale bol\u0219eviz\u0103rii Rom\u00e2niei, asupra fiin\u021bei na\u021bionale \u0219i asupra rom\u00e2nismului. Dar s\u0103-i ascult\u0103m povestea Monahului de la Rohia: un multimiliardar i-a pl\u0103tit lui Picasso un milion de dolari s\u0103-i fac\u0103 portretul. Suma i se p\u0103ruse ispititoare celebrului pictor, dar treaba nu-i pl\u0103cea. Nu se \u0219tie din ce cauz\u0103, omul \u00eei provoca antipatie, \u00eenc\u00e2t a tras repede pe p\u00e2nz\u0103 c\u00e2teva figuri geometrice \u0219i c\u00e2teva linii drepte; a aruncat asupra-le c\u00e2teva culori violente \u0219i i-a spus tipului \u00een cauz\u0103, ast\u0103zi pe cale de dispari\u021bie: Iat\u0103-\u021bi portretul! Individul, descump\u0103nit \u0219i total r\u0103t\u0103cit, se uita ca vi\u021belul (din Segarcea comunistoid\u0103 de ieri…) la poart\u0103 nou\u0103. \u0218i acum, i-a poruncit autorul celebrului tablou, Femeia floare, cu un glas autoritar, F\u0103 ce \u0219tii ca s\u0103-i semeni. Dac\u0103 ve\u021bi citi, ve\u021bi vedea: cam acela\u0219i lucru-i face Adrian Nicola, eroului s\u0103u, T\u0103n\u0103sache Iorgu, zis prizonierul: un \u201eportret\u201d pe care nu-l recunoa\u0219te nimeni – nici fosta so\u021bie, nici copiii, nici vecinul, nici popa, nici cons\u0103tenii etc., doar c\u00e2inele, precum pe enigmaticul Ulyse din Iliada \u0219i Odiseea. Nici Penelopa, nici Victorina nu-\u0219i mai recunosc so\u021bii… Se-nt\u00e2mpl\u0103! Totul este posibil. V\u0103 mai aminti\u021bi versul eminescian: Ajung pe mine \u00eensumi a nu m\u0103 mai cunoa\u0219te!, \u00eenc\u00e2t…
\nRomancierul, seg\u0103rcean prin na\u0219tere, ne ofer\u0103 portretul \u201eeroului\u201d cu \u201emorm\u00e2ntat la comunicare\u201d, de la care Ceilal\u021bi ar trebui s\u0103 \u00eenve\u021be s\u0103 \u0219tie s\u0103-i traduc\u0103\/ actualizeze profilul spiritual al \u00eenstr\u0103inatului, \u00eensinguratului \u0219i dezr\u0103d\u0103cinatului \u201eerou\u201d ajuns dup\u0103 10 ani de la terminarea celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial, \u201eacas\u0103\u201d, \u00eentr-o \u021bar\u0103 f\u0103r\u0103 rege \u0219i f\u0103r\u0103 identitate, aproape total necunoscut\u0103 \u021b\u0103ranului mitic, devenit, \u00eenc\u0103 din prizonierat, un proletar autentic, un viitor membru al clasei muncitoare, dar \u0219i al \u021b\u0103r\u0103nimii – tot muncitoare. O interoga\u021bie tragic\u0103 cu r\u0103d\u0103cini mitice \u00een absurdul existen\u021bial str\u0103bate scriitura; oare nu asta a f\u0103cut Rom\u00e2nia postbelic\u0103, comunist\u0103 \u0219i apoi postcomunist\u0103: tot ce a \u0219tiut, tot ce a putut, ca s\u0103 semene cu imaginea configurat\u0103 de cei ce au integrat-o \u00een UE, \u00een NATO \u0219i \u00een oceanul globaliz\u0103rii?
\nPrin urmarea, citim \u00een Prizonierul o fic\u021biune epico-liric\u0103 parabolic\u0103, cu r\u0103d\u0103cini \u00een cunoscutele epopei Iliada \u0219i Odiseea, \u00een care, ca \u0219i Homer, Adrian Nicola reinventeaz\u0103 simetriile flagrante, un raport inedit al geografiei (mitic\u0103, oniric\u0103, fabuloas\u0103, vizionar\u0103) cu timpul, contrapunctul epic, pune accentul pe rela\u021bii, subordoneaz\u0103 \u00een mod strict ideea personalit\u0103\u021bii umane, hazardului, destinului \u0219i \u201eteroarei istoriei\u201d. Evalueaz\u0103 cu acribia lui Rebreanu din Ion \u0219i P\u0103durea sp\u00e2nzura\u021bilor \u0219i a lui Marin Preda din Morome\u021bii, st\u0103ri limit\u0103, crize de destin, iubiri, tr\u0103d\u0103ri, prietenii, antipatii, triste\u021bi \u0219i melancolii eminesciene etc. Distan\u021ba dintre Penelopa \u0219i Victorina nu este a\u0219a de mare, cum pare la o privire superficial\u0103. Tragicul homeric\/ mitic conjugat cu cel rebrenian, disloc\u0103rile spa\u021biale \u0219i temporale, cronotopul a\u0219tept\u0103rii, tehnica narativit\u0103\u021bii \u00een care vocea auctorial\u0103 se armonizeaz\u0103 cu vocile personajelor sau ale naratorilor dramatiza\u021bi ca \u00eentr-un cor de tragedie antic\u0103, importan\u021ba nucleelor epice \u0219i a ideii de simetrie compozi\u021bional\u0103, singur\u0103tatea existen\u021bei, arta dialogului \u0219i a monologului interior (introspec\u021bia), prestigiul naratorului martor, culoarea politic\u0103 a vremurilor, subiectivitatea naratorilor, limbajul – mijloc de caracterizare indirect\u0103, selec\u021bia balzacian\u0103 a detaliilor, tipologia personajelor, aspira\u021bia camilpetrescian\u0103 a scriitorului spre autenticitate, mitologia inconfundabil\u0103 a toposului cultural al Olteniei, omniprezen\u021ba ironiei, sarcasmului \u0219i a spiritului satiric poten\u021beaz\u0103 structura de ad\u00e2ncime a scriiturii \u0219i-l integreaz\u0103 pe scriitorul const\u0103n\u021bean, \u00eentr-o familie de spirite de referin\u021b\u0103 din literatura rom\u00e2n\u0103\/ european\u0103.
\nDar s\u0103 revenim, cer\u00e2ndu-ne scuze pentru digresiunea mai pu\u021bin succint\u0103, despre \u201er\u0103d\u0103cinile\u201d estetico-poetice ale romanului cu aur\u0103 epopeic\u0103. Cunosc Segarcea \u00een profunzimile ei ancestrale – ca arhetip al satului rom\u00e2nesc – transfigurat\u0103 \u00een viziune cvasi-monografic\u0103, din mitografia satului autohton topit\u0103 \u00een Operele unor scriitori de la D. Cantemir, la Slavici, Creang\u0103, Goga, Co\u0219buc, la Gala Galaction, Ag\u00e2rbiceanu, Sadoveanu, Rebreanu, Z. Stancu, Marin Preda, Viorel Savin etc. Prozatorul Adrian Nicola reconfirm\u0103 \u00een romanul Prizonierul, al\u0103turi de predecesorii care au eternizat metafizica universului rural, teza lui Lucian Blaga, c\u0103 \u201eve\u0219nicia s-a n\u0103scut la sat\u201d. \u00cenc\u0103 din incipit, vedem arta \u201ede a avea \u00eentotdeauna dreptate\u201d, a scriitorului \u00eendumnezeit la Segarcea, dar adoptat \u2013 se vede cu noroc – de miticul Tomis, cel care a f\u0103cut din exilatul Ovidiu, un poet european de referin\u021b\u0103. F\u0103r\u0103 tomitani, poetul Romei antice s-ar fi \u00eenecat \u00een uitare. A\u0219adar, s\u0103 urm\u0103rim cum \u00ee\u0219i prime\u0219te satul mitic rom\u00e2nesc pe (ne)fericitul Iorgu, eroul \u201eabsorbit de scop, nu de ideal, ca sf\u00e2ntul\u201d. Nara\u021biunea este la persoana I:
\n\u201eEra \u00eenceputul lui august \u0219i, abia cobor\u00e2t din vagonul de sc\u00e2nduri al sf\u00e2r\u0219itului r\u0103t\u0103cirii mele nedorite prin lume, n\u0103rile mi se umflau de mirosul viei, al strugurului dat \u00een p\u00e2rg, c\u0103ruia \u00eei sim\u021beam gustul, de\u0219i nu-i mai pusesem \u00een gur\u0103 bobul de aproape zece ani de c\u00e2nd plecasem pe front. Urc\u00e2nd \u0219oseaua Deleniului dinspre gar\u0103, cam prin dreptul lui Petrache a lu Nae am auzit un fluierat. M-am oprit crez\u00e2nd c\u0103 eu eram cel fluierat, dar \u00een jur nu era nici \u021bipenie de om. Dincolo de gard, \u00een gura p\u0103ierului, un om t\u00e2n\u0103r cu furca \u00een m\u00e2n\u0103 se uita la mine \u0219i r\u00e2njea a batjocor\u0103.
\n–Ce te opri\u0219i, b\u0103, fire-ai al dracului de prost, unde bele\u0219ti ochii? De ce nu-l prijoni\u0219i, de ce nu prins\u0103\u0219i, c\u0103-mi c\u0103zu b\u0103luru-n cap?! Vocea venea de undeva de jos, din b\u0103t\u0103tur\u0103. Cel de sus a continuat s\u0103 r\u00e2njeasc\u0103.
\n–M\u0103 uitai \u0219i eu c\u0103 mai vine un… Un erou. Ce-o mai vrea \u0219i \u0103sta de-\u0219i puse tinichelele-n piept? P\u0103m\u00e2nt, vite? Fonc\u021bii \u0219i bani?
\n–De ce dracu mai vin, nu \u0219tiu, s-a auzit cel de jos. S\u0103-\u0219i piard\u0103 am\u0103r\u00e2tele \u0103lea de muieri, copii, vaca \u0219i lotul dat de stat? Hai, prijoane, las\u0103-l \u00een pace.
\n\u201e\u00cen pace\u201d? Avea pacea de ani de zile datorit\u0103 celor care luptaser\u0103 \u0219i suferiser\u0103 ca mine, devenind acum batjocura lor?\u201d (p.15). Limbajul l-ar fi \u00eenc\u00e2ntat, credem noi, pe Zaharia Stancu \u0219i pe Tudor Arghezi.
\nToat\u0103 pluralitatea de conflicte ale acestui roman-document, istorico-psihologic, \u00ee\u0219i afl\u0103 r\u0103d\u0103cinile \u00een interoga\u021bia insolubil-tragic\u0103: \u201eDe ce dracu mai vin?!\u201d. Este deja insinuat\u0103 tema biblic\u0103: vanitas vanitatum. Iorgu are ceva \u0219i din metafizica lui Iov. De la latinul pro rege saepe, pro patria semper s-a ajuns la dialogul dintre cel \u201ede undeva de jos\u201d \u0219i \u201ecel de sus\u201d. Cititorul va fi observat deja: dialogul dintre cele dou\u0103 voci anonime confirm\u0103 corela\u021bia noastr\u0103 cu patria \u0219i cu eroii care s-au sacrificat \u0219i se sacrific\u0103 \u00een spiritul caracteriz\u0103rilor lui Petre \u021au\u021bea despre eternul erou: \u201eRob al pasiunii, capacitate de jertf\u0103, uneori sinuciga\u0219 util, sau inutil, \u00eenec istoric prin desf\u0103\u0219urarea \u00een timp \u0219i spa\u021biu, \u00een slujba omului sau unui neam, fiind absorbit de scop, nu de ideal, ca sf\u00e2ntul. Bio- \u0219i socioistorie na\u021bional\u0103 \u0219i universal\u0103. Con\u0219tiin\u021ba eroului este legat\u0103 de civitas terrena, el se \u00eeneac\u0103 afectiv \u00een curgerea universal\u0103, fiind orbit de pasiune. Este determinat de o concep\u021bie a vie\u021bii \u0219i lumii, care poate fi numit\u0103 uneori glorie, adic\u0103 pseudove\u0219nicie. Nu exist\u0103 nemurire \u00eentre cer \u0219i p\u0103m\u00e2nt. Cultul eroilor este pseudocult. Ei pot fi diviniza\u021bi ca-n perioada mitic\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 li se poat\u0103 schimba natura bioistoric\u0103\u201d. Nu e greu de observat c\u0103 \u201ePrizonierul\u201d lui Adrian Nicola este \u00een polemic\u0103 direct\u0103 cu acest Socrate al rom\u00e2nilor ce ne recomanda: Nihil sine Deo! Dar \u00eel \u0219i confirm\u0103 \u2013 \u201ecultul eroilor este pseudocult\u201d \u2013 prin demitizarea \u0219i desacralizarea eroului homeric al culturii europene.
\nRomanul Prizonierul transfigureaz\u0103 \u00een paralel, sub o paradigm\u0103 postmodern\u0103, procesul devor\u0103rii lucrurilor de c\u0103tre semne, mai precis, complotul cuvintelor \u00eempotriva lucrurilor, cam \u00een viziunea estetic\u0103 a lui Umberto Eco cel din megaromanul Pendulul lui Foucault. Omul\/ oamenii \u0219i via\u021ba sunt cuprin\u0219i \u00eentr-o privire integratoare, circular\u0103, contradictorie \u0219i total\u0103. Adrian Nicola este un romancier al diferen\u021belor umane, al situa\u021biilor irepetabile, unice, ale omului nesubstituibil, p\u0103truns de un morome\u021bianism specific Olteniei \u0219i de voin\u021ba de a c\u0103uta pretutindeni performan\u021ba retoric\u0103. Cre\u0219te competen\u021ba povestitorilor \u00een folosirea nara\u021biei, descrip\u021biei, dialogului \u0219i monologului. Segarcea cea aflat\u0103 imediat dup\u0103 cel de-al Doilea R\u0103zboi Mondial, de\u0219i integreaz\u0103 simultan satul metafizic blagian cu cel arhetipal al lui Creang\u0103, Co\u0219buc, Goga, reprezint\u0103 prototipal o structur\u0103 de cetate antic\u0103 \u2013 minus cultul eroilor – \u00een care legile nescrise sunt transistorice \u0219i unde, sub sarcasmul \u0219i ironia inconfundabil\u0103 a oltenilor, guverneaz\u0103 o noocra\u021bie atipic\u0103. Jocul (\u00een subtext, jocul destinului, care nu poate fi controlat dec\u00e2t p\u00e2n\u0103 la un anumit punct) porne\u0219te de la faptul c\u0103 eroului nu i se mai recunoa\u0219te identitatea ini\u021bial\u0103, de\u0219i tr\u0103ie\u0219te cu aceea\u0219i profunzime misterele sufletului satului natal \u2013 un axis mundi – ce-\u0219i pierde \u00eencet-\u00eencet, dar sigur, farmecul sf\u00e2nt \u0219i poezia existen\u021bei.
\nNi se ofer\u0103 cu un real talent narativo-descriptivo-dialogic, sub forma parabolei ce tinde spre distopie, incognoscibilitatea lumii \u0219i poten\u021bele reale ale Cuv\u00e2ntului. Semnele\/cuvintele se r\u0103zbun\u0103 chiar \u00eempotriva celor care le manevreaz\u0103, \u00een momentul \u00een care ace\u0219tia transform\u0103 jocul combinatoriu al hazardului, \u00eentr-un scop \u00een sine. Reactivarea la nivel na\u021bional\/ european a cohortei comunistoide poten\u021beaz\u0103 imprevizibilul, misterul existen\u021bial \u0219i impune firul narativ din cele 34 de capitole, 476 p. Procesul devor\u0103rii lucrurilor de c\u0103tre semne este mai \u00eenfrico\u0219\u0103tor dec\u00e2t cea mai tragic\u0103 realitate. Desemantizarea cuvintelor \u0219i desacralizarea Rom\u00e2niei tradi\u021bionale, aceasta este marea redescoperire a romancierului postmodernist, Adrian Nicola, care sugereaz\u0103 imposibilitatea opririi jocului aparent gratuit al permut\u0103rii destinelor, ideologiilor, convingerilor, prejudec\u0103\u021bilor, identit\u0103\u021bilor etc. Procedeul povestirii \u00een povestire \u00eei permite autorului ca, \u00een cele 34 capitole ale Segarcei narativizate, personajul (nu doar cel principal) s\u0103 devin\u0103 element de structur\u0103 \u0219i structurare. Disloc\u0103rile temporale \u0219i spa\u021biale fac ca fiecare personaj actant sau colportor s\u0103 inventeze o nou\u0103 intrig\u0103, \u00eenc\u00e2t \u00eei descoperim noului \u021a\u0103ran, captiv al noii ideologii bol\u0219evice, tot at\u00e2tea fe\u021be \u0219i m\u0103\u0219ti cameleonice. Romanul s-ar fi putut numi \u0219i Cele 34 de fe\u021be ale prizonierului din noi. Cu un scenariu, o distribu\u021bie \u0219i un regizor de excep\u021bie ar putea ie\u0219i din bildungsromanul Prizonierul o capodoper\u0103 cinematografic\u0103 de r\u0103sp\u00e2ndire mondial\u0103. Dar s\u0103 ne \u00eentoarcem la mitografia str\u0103inului transfigurat\u0103 \u00een viziune postmodern\u0103 rom\u00e2neasc\u0103.
\nDinamica structur\u0103rii personajului ne apare textual\u0103 pin excelen\u021b\u0103. Metatextualitatea implic\u0103 extensia semnifica\u021biei personajului nu at\u00e2t pentru propria devenire ca prezen\u021b\u0103 a pove\u0219tii sau ca tipicitate, c\u00e2t pentru participarea la semantica global\u0103 a operei \u0219i proiectarea de sine dincolo de oper\u0103, spre spa\u021biul universaliilor umane. Aceast\u0103 ie\u0219ire din propria interioritate, dep\u0103\u0219irea situa\u021biei de \u201ecomponent\u0103\u201d a arhitecturii romanului \u00eei asigur\u0103 lui T\u0103n\u0103sache Iorgu, prizonierul, o etern\u0103 resemantizare. \u00cen acest sens personajul, un alter ego al autorului, metafizic vorbind, intr\u0103 \u00eentr-o select\u0103 familie de personaje – Ulyse, Don Quijote, Don Juan, Emma Bovary, Ion, Otilia, Ilie Moromete, \u0218tefan Gheorghidiu, Victor Petrini etc. \u2013 ce revel\u0103 tocmai aceast\u0103 deschidere semantic\u0103 infinit\u0103. Se confirm\u0103 punctul de vedere al lui Salvatore Bataglia, dup\u0103 care personajul e o \u201eipostaziere a posibilului \u0219i probabilului\u201d, spre deosebire de Todorov, care-l define\u0219te ca \u201eo istorie virtual\u0103, care este istoria lui \u00eensu\u0219i\u201d. Cele dou\u0103 defini\u021bii ale personajului nu se exclud, ci revel\u0103 str\u0103lucit devenirea eternei condi\u021bii a omului, prizonier al propriei istorii conjugat\u0103 cu spectacolul misterios al lumii. Gramatica interioar\u0103 a personajului, aceasta pare s\u0103 fie specialitatea lui Adrian Nicoar\u0103. Nenea Iorgu – cum \u00eei spune tanti Mitrana, mama lui Tudorel, in Epilogul romanului-parabol\u0103 \u2013 care-\u0219i rememoreaz\u0103 \u0219i-\u0219i poveste\u0219te destinul tragic, absurd \u0219i comic \u00een acela\u0219i timp, victimiz\u00e2ndu-se permanent, \u00een cel mai specific mod rom\u00e2nesc de a fi, este un Janus Bifrons absurd al prezentului. De\u0219i narator \u0219i personaj actant, al lui T\u0103n\u0103sache, \u0103l mare, Iorgu, nu are independen\u021ba visat\u0103 de Ilie Moromete: Domnule, eu toat\u0103 via\u021ba am fost un independent, \u00eenc\u00e2t se las\u0103 structurat, povestit, descris \u0219i manipulat \u00een intr\u0103rile \u0219i ie\u0219irile lui din propria-i via\u021b\u0103 de aproape to\u021bi cons\u0103tenii s\u0103i, \u00een special de sistemul comunistoid. Dispune din incipit de o autonomie enun\u021biativ-semantic\u0103, prin care \u00ee\u0219i construie\u0219te zona proprie, un c\u00e2mp al interac\u021biunii, cognitivului, faticului \u0219i narativului\/ enun\u021biativului, cu o raz\u0103 de ac\u021biune care \u00eel centreaz\u0103, dar \u00eel \u0219i disperseaz\u0103 \u00een ceilal\u021bi locuitori ai Segarcei.
\nZona figurativ\u0103 vizeaz\u0103 personajul T\u0103n\u0103sache Iorgu cu \u201emorm\u00e2nt la comunicare\u201d, ca actant al unui enun\u021b reflexiv (\u00een nara\u021biune) performativ (\u00een dialog) \u0219i limbaj original, specific ariei lingvistice, \u00eenscriindu-l prin aceast\u0103 figurativizare, al\u0103turi de celelalte formule de recunoa\u0219tere (fizic\u0103, social\u0103, moral-psihologic\u0103, caracterologic\u0103) \u00een semiotica eroului convins c\u0103 nu exist\u0103 nemurire \u00eentre cer \u0219i p\u0103m\u00e2nt. Textura lingvistic\u0103 a romanului este \u0219lefuit\u0103 cu acurate\u021bea \u0219i minu\u021bia fostului student de la Drept, care a studiat Retorica. Lexicul abund\u0103 \u00een rarit\u0103\u021bi, neologisme, arhaisme, cuvinte dialectale, cuvinte \u00eenc\u0103rcate cu aluzii ce confer\u0103 sensuri \u0219i valen\u021be multiple scriiturii. Colportarea \u201e\u0219tirilor\u201d, ideal realizat\u0103 de \u201egura satului\u201d\/ agora \u0219an\u021bului concureaz\u0103 cu cea a televiziunilor Lumii, care au transmis \u201e\u00een direct\u201d, r\u0103zboiul atipic Kiev \u2013 Moscova \u2013 restul planetei. Adrian Nicola ofer\u0103 cititorului, prin romanul Prizonierul, imaginea reconfortant\u0103 a continuit\u0103\u021bii, care repune \u00een drepturi personajul tragico-absurd, reconfirm\u00e2nd teza emis\u0103 de Pompiliu Constantinescu, c\u0103 literatura este un organism.
\nIdeea organicit\u0103\u021bii literaturii se verific\u0103 \u00een cazul romanului ap\u0103rut la EX PONTO, Constan\u021ba, 2017, prin continuarea \u00een spirit a unor naturi predominante ce configureaz\u0103 originalitatea literaturii autohtone. Cititorul de elit\u0103 va constata modul original-simfonic, \u00een care scriitorul tomitan a asimilat \u00een poetica \u0219i poietica \u201ePrizonierului\u201d natura epic\u0103 Rebreanu\/ Preda, natura analitic\u0103 Hortensia Papadat Bengescu\/ Augustin Buzura, natura metafizic\u0103 Blaga\/ Nicolae Breban, cea liric\u0103 Sadoveanu\/ F\u0103nu\u0219 Neagu, cea romantic\u0103 Eminescu\/ Sorin Titel \u0219i natura originar-fantastic\u0103 Mircea Eliade\/ D. R. Popescu. Coexisten\u021ba acestor naturi care confirm\u0103 conceptul de \u201eliteratur\u0103-organism\u201d, \u00eel apropie pe \u021b\u0103ranul c\u0103ruia i s-au furat identitatea, sufletul \u0219i inima, Iorgu T\u0103n\u0103sache, prizonierul ce locuie\u0219te confortabil \u00een fiecare dintre noi, de universitarul Victor Petrini, din trilogia Cel mai iubit dintre p\u0103m\u00e2nteni, cel ce gloseaz\u0103 interogativ, despre c\u0103derea \u00een timp, cum ar spune Cioran. \u201eTemporalul e infernul\u201d, crede Petrini. Cine ne \u00eempiedic\u0103 s\u0103 tr\u0103im prin intemporalul din noi? \u00cen cele dou\u0103 romane ale celor doi olteni, aparent desp\u0103r\u021bi\u021bi de genera\u021bii, personajele predestinate s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een aceast\u0103 via\u021b\u0103 \u201eca o prad\u0103\u201d \u00ee\u0219i transform\u0103 st\u0103rile de frustrare, marginalizare (dus\u0103 la limit\u0103, p\u00e2n\u0103 la a fi considerat inexistent), apatie, ratare \u0219i claustrare \u00eentr-o interoga\u021bie reflexiv\u0103 ce traduce o atitudine existen\u021bial\u0103 nu doar a lor. \u00cen sufletul lor, ei \u0219tiu c\u0103 nu au nimic material \u0219i palpabil s\u0103 poat\u0103 fi salvat, \u00een afar\u0103 de propria lor esen\u021b\u0103. Nu pot s\u0103 uit: De ce dracu mai vin, nu \u0219tiu…? La asemenea personaje, totul e con\u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i pentru fiecare \u00een parte compromisul cu ideile este un lucru tragic, de aici claustrarea lor \u00eentr-un timp interior\/ \u201eintemporalul din noi\u201d. Stilul interogativ al celor doi romancieri \u2013 am \u00een vedere interoga\u021bia ce comunic\u0103 la nivelul operei, nu interoga\u021biile aflate la nivelul frazelor, cu toate c\u0103 \u0219i acestea au rolul lor \u00een dialogul \u0219i monologul vocilor din romane, sau al antifrazelor capabile s\u0103 elimine tautologia dogmatic\u0103 \u2013 configureaz\u0103 dramatic, o lume tragic\u0103, atipic\u0103, ce ilustreaz\u0103 eternul mit al violen\u021bei, al condi\u021biei umane, degradate \u0219i umilite. \u0218i \u00een cazul lui Preda, \u0219i \u00een cel al lui Nicola, interoga\u021bia \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 mai fie doar o figur\u0103 retoric\u0103, ci devine un element de poetic\u0103 \u00een sensul de art\u0103 a construc\u021biei estetice orientat\u0103 \u00eentru semnifica\u021bie. Nici universitarul Victor Petrini, nici prizonierul absolut T\u0103n\u0103sache, \u021b\u0103ranul inexistent \u00een acte, dar prezent \u00een tragi-comedia lumii, nu sunt \u00een realitate cei mai iubi\u021bi \u201edintre p\u0103m\u00e2nteni\u201d.
\n\u00cen comedia kafkian\u0103 din Prizonierul, un model epic salvat par\u021bial, de tirania predecesorilor, prin implicarea intertextualit\u0103\u021bii, cu o originalitate cuminte (nu frapant\u0103), surprinde – ca \u0219i la Homer, Rebreanu, Preda, Sadoveanu etc. \u2013 perfecta identitate dintre spa\u021biul epic \u0219i spa\u021biul social. \u00cen acest sens, spa\u021biul epic al Segarcei devine personaj-colectiv, cam \u00een spiritul Humule\u0219tilor junimistului Ion Creang\u0103, \u00een jurul c\u0103ruia se organizeaz\u0103 cele 34 de capitole ale romanului. Citez c\u00e2teva titluri, pentru ca cititorul, fratele nostru, s\u0103-\u0219i fac\u0103 deja o idee despre morfologia romanului \u0219i viziunea monografic\u0103 asupra satului, cel mai autentic \u0219i obiectiv personaj al c\u0103r\u021bii: Calea Eroilor, So\u021bul so\u021biei mele, Un morm\u00e2nt gol, Gostatul, Circ f\u0103r\u0103 p\u00e2ine, Gura lumii, Tovar\u0103\u0219a Gostin, Duhul vinului, Alt mort, acela\u0219i suspect, \u021aa\u021ba Casandra, Isaia d\u0103n\u021buie\u0219te etc. Poeticul, oniricul, fantasticul, comicul, absurdul nu estompeaz\u0103 infrarealismul \u0219i realismul mitico-rebrenian, dimpotriv\u0103 poten\u021beaz\u0103 condi\u021bia de etern prizonier a omului aflat nu numai sub blestemul iubirii, al p\u0103m\u00e2ntului, al r\u0103zboiului cu sine \u0219i cu lumea (r\u0103zboiul fiec\u0103ruia \u00eempotriva tuturor), ci \u0219i sub teroarea fricii, ignoran\u021bei \u0219i a resemn\u0103rii. Talentul lui Adrian Nicola const\u0103 \u00een realizarea \u201efiin\u021belor de h\u00e2rtie\u201d \u0219i a efectului de real. Descrierea conjugat\u0103 cu nara\u021biunea realist-naturalist\u0103, cu dialogul\/ monologul \u00eendeplinesc efectul de real:
\n \u201e- Ce-o fi \u00een mintea ta? Ce familie mai este \u0219i asta? \u0218i totu\u0219i, eu \u0219i Mi\u0219u form\u0103m o familie, pu\u021bin mai atipic\u0103, dar o familie. Nu-\u021bi ascund faptul c\u0103 nu ne-am c\u0103s\u0103torit din dragoste. Dar c\u00e2te c\u0103s\u0103torii sunt \u00eencheiate din dragoste, c\u00e2\u021bi tineri care au tr\u0103it \u00een \u021bara asta s-au luat pentru c\u0103 s-au pl\u0103cut?
\n– \u0218tiu \u0219i eu c\u0103 cele mai multe sunt sorocite de p\u0103rin\u021bi, unele cu mul\u021bi ani \u00eenainte, c\u00e2nd viitorii so\u021bi erau doar ni\u0219te copii. Eu m-am luat cu Victorina mea din dragoste. \u201eAm furat-o de la hor\u0103\u201d \u0219i am fugit \u00een alt sat. \u0218i acum… Acum m-a uitat. Sau nu vrea s\u0103 cread\u0103 c\u0103 eu, \u0103sta desfigurat de r\u0103zboi, sunt cel cu care a fugit \u00een tinere\u021be, pentru c\u0103 \u00eel iubea. Este m\u0103ritat\u0103 cu altul \u0219i are un copil cu el. Iar eu de la venirea din prizonierat, nu fac altceva dec\u00e2t s\u0103 m\u0103 chinui s\u0103-i aduc dovezi c\u0103 sunt eu. Fir-al stelele ei de via\u021b\u0103!\u201d. Aura memorialistic\u0103 \u0219i sapien\u021bialitatea (s\u0103 ne oprim doar la \u00eenjur\u0103tura at\u00e2t de iubit\u0103 de unii dintre noi), inser\u021bia realit\u0103\u021bii concrete (stereotipii, gesturi de rutin\u0103, atitudini de tranzi\u021bie, detalii aparent ne\u00eensemnate), poetica atmosferei, aderen\u021ba personajului la cele trei nivele ale lumii (realitatea, cultura, fic\u021biunea), motiva\u021bia explicit\u0103, corela\u021bia dintre adev\u0103rul \u0219tiin\u021bific \u0219i adev\u0103rul \u201eartistic\u201d, coeren\u021ba intern\u0103 a scriiturii, verosimilitatea personajului, alchimia doctrinelor literare \u2013 clasicismul, romantismul, realismul, barocul, expresionismul – care-\u0219i disput\u0103 verosimilitatea lumii personajelor, confirm\u0103 proteismul autorului, arta lui de a cola\u021biona (post)modern fiin\u021be de h\u00e2rtie, fic\u021biuni, mituri \u0219i coduri pierdute \u0219i mai ales teza c\u0103 nimeni nu este ceea ce este, ci numai ceea ce ceilal\u021bi \u00eel fac. Al lui T\u0103n\u0103sache, \u0103l mare, Iorgu, a avut norocul s\u0103 se nasc\u0103 un \u201epersonaj viu\u201d, cum spunea undeva Pirandello. Romancierul tomitan are \u0219tiin\u021ba numelor, st\u0103p\u00e2ne\u0219te strategia sistemului onomastic oltenesc, arta povestirii \u00een povestire ce revel\u0103 simultaneitatea m\u0103\u0219tilor \u0219i a existen\u021belor, \u00eenc\u00e2t individul fictivizat este conceput nu ca Unul, ci ca mai Mul\u021bi dintr-odat\u0103. Intuie\u0219te balzacian stricta dependen\u021b\u0103 a structurii romanului s\u0103u, de prezen\u021ba eroului (indiferent ce e acesta, caracter, voce, func\u021bie, agent, semn, participant, fiin\u021b\u0103 de h\u00e2rtie) con\u0219tient c\u0103 \u00ee\u0219i poart\u0103 \u201edrama \u00een sine \u00eensu\u0219i\u201d. Vede simulacrul generalizat \u00een care se complace societatea postbelic\u0103, \u00een limbajul criticii, st\u0103p\u00e2ne\u0219te poetica privirii. Odat\u0103 cu constituirea celor 34 de nuclee ale povestirii sunt create tot at\u00e2tea constela\u021bii actan\u021biale, \u00eenc\u00e2t exist\u0103 tot at\u00e2tea \u201eEuri\u201d, c\u00e2\u021bi spectatori ai aceluia\u0219i eu. Nevoia de cel\u0103lalt devine o necesitate ontologic\u0103, dup\u0103 principiul formulat c\u00e2ndva de Miguel de Unamuno: \u201eEu \u0219i lumea ne cre\u0103m reciproc\u201d.
\nOmniprezen\u021ba tragicului \u2013 excep\u021bional transfigurat\u0103 de scriitorul const\u0103n\u021bean \u2013 este generat\u0103 \u0219i de faptul c\u0103 fiecare personaj al romanului-parabol\u0103 Prizonierul \u00ee\u0219i poart\u0103 \u00een sine \u00eensu\u0219i tragi-comedia vie\u021bii, dar nu reu\u0219e\u0219te s-o fac\u0103 inteligibil\u0103 \u0219i pentru ceilal\u021bi, deoarece fiecare dintre ei raporteaz\u0103 toate cuvintele, semnele ce le sunt adresate, la lumea pe care o poart\u0103 \u00een ei. Fatalitatea incomunicabilit\u0103\u021bii \u0219i a biblicei condi\u021bii umane, a\u0219a cum o exprim\u0103 Unamuno, guverneaz\u0103 lumea Segarcei st\u0103p\u00e2nit\u0103 de stafiile istoriei care b\u00e2ntuie \u0219i ast\u0103zi Europa \u0219i lumea: \u201eFiecare fiin\u021b\u0103 omeneasc\u0103 poart\u0103 \u00eenl\u0103untrul ei cele \u0219apte virtu\u021bi \u0219i cele \u0219apte vicii capitale opuse: este orgolios \u0219i umil, lacom \u0219i re\u021binut, lasciv \u0219i cast, invidios \u0219i milostiv, zg\u00e2rcit \u0219i generos, lene\u0219 \u0219i harnic, m\u00e2nios \u0219i r\u0103bd\u0103tor. \u0218i poate scoate din el \u00eensu\u0219i la fel de bine pe tiran \u0219i pe sclav, pe criminal \u0219i pe sf\u00e2nt, pe Cain \u0219i pe Abel\u201d. Prin urmare, totul depinde dac\u0103 alegem s\u0103 juc\u0103m rolul lui Cain sau s\u0103 juc\u0103m rolul lui Abel. Drama op\u021biunii \u2013 aceasta este supratema romanului Prizonierul, parte dintr-o viitoare trilogie \u2013 Lazaretul Demagogilor a ap\u0103rut deja, \u00een 2021. \u00cen mod fatal, dac\u0103 vei apuca la dreapta, te vei c\u0103i, dac\u0103 vei apuca la st\u00e2nga, iar\u0103\u0219i te vei c\u0103i \u2013 cum ne avertiza undeva, Sf\u00e2nta Vineri… \u00cen absen\u021ba tragicului, o societate moare, \u00eenc\u00e2t mai bine s\u0103 aleag\u0103 \u0219i s\u0103 culeag\u0103 la umbra absurdului, florile r\u0103ului… Cioranian vorbind: n-ar fi nimic nici de explicat, nici de dovedit, ci de v\u0103zut…<\/p>\n

*Adrian NICOLA<\/strong>, PRIZONIERUL<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Paul SPIRESCU Un fel de prefa\u021b\u0103 V\u0103zut\u0103 dinafar\u0103, Moartea pare un fenomen c\u00e2t se poate de firesc: se petrece \u0219i<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19411"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=19411"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19411\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19414,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19411\/revisions\/19414"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=19411"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=19411"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=19411"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}