{"id":19399,"date":"2022-10-11T19:57:55","date_gmt":"2022-10-11T16:57:55","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19399"},"modified":"2022-10-11T19:57:55","modified_gmt":"2022-10-11T16:57:55","slug":"spatii-culturale-nr-84-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19399","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 84 (9)"},"content":{"rendered":"

Istorie literar\u0103 <\/strong><\/p>\n

Ionel POPA<\/strong>
\n\"\"

ALICE BOTEZ – IARNA FIMBUL<\/strong><\/p>\n

Recitirea romanului Iarna Fimbul (1968) este o lectur\u0103 cu totul alta fa\u0163\u0103 de cea din 1969.
\nDup\u0103 aprecierile favorabile ale debutului, Alice Botez (1914-1985) a fost l\u0103sat\u0103 \u00eentr-un con de umbr\u0103. \u00cen referirile la romanul postbelic, \u00een spe\u0163\u0103 la neomodernizarea lui \u00eencep\u00e2nd cu deceniul opt al secolului trecut, numele scriitoarei nu este pomenit. Omisiunea nu se justific\u0103, deoarece scriitoarea are o contribu\u0163ie important\u0103, chiar cronologic, la procesul na\u015fterii noului roman rom\u00e2nesc modern, chiar dac\u0103 avem Morome\u0163ii (1955) \u015fi Intrusul (1968) de Marin Preda; Animale bolnave (1968) de Nicolae Breban; F (1969) de D.R. Popescu. Noul roman rom\u00e2nesc modern va fi ilustrat cu realiz\u0103ri majore \u00een deceniul opt al veacului trecut de Augustin Buzura (Absen\u0163i – 1971); D.R. Popescu (V\u00e2n\u0103toarea regal\u0103 \u20131973); Nicolae Breban (Bunavestire – 1977) – doar trei exemple.
\n\u00centr-un articol, o adev\u0103rat\u0103 ars poetica, romanciera argumenteaz\u0103, pentru romanul nostru, necesitatea ie\u015firii de sub tutela balzacianismului, oricum devenit anacronic nu numai istoric, ci \u015fi prin pana unor mediocri, care golesc romanul de orice semnifica\u0163ii umane. De asemenea, Alice Botez respinge ferm \u015fi realismul clasic pervertit de ideologia comunist\u0103, \u00eenlocuit cu realismul socialist. Ea scrie un adev\u0103rat roman modern, pus \u00een matca fireasc\u0103 a esteticului \u015fi a condi\u0163iei umane specifice secolului XX.
\nO prim\u0103 lectur\u0103 care aduce \u00een aten\u0163ia cititorului de azi romanul lui Alice Botez este cea a lui Mircea Muthu \u00een articolul din Dic\u0163ionarul de opere literare rom\u00e2ne\u015fti (coordonator Ion Pop, Ed. Casa C\u0103r\u0163ii de \u015etiin\u0163\u0103, 2017).
\nRomanul Iarna Fimbul, conform m\u0103rturisirilor autoarei, a fost scris \u00een 1950, dar publicat abia \u00een 1968. \u00cen mod sigur, \u00een deceniul \u015fase al secolului trecut nu avea nicio \u015fans\u0103 s\u0103 treac\u0103 de cenzura comunist\u0103; \u00een 1968 a trecut de ea, probabil c\u0103 cei \u00eens\u0103rcina\u0163i cu \u201ebun de tipar\u201d au re\u0163inut din roman doar faptul c\u0103 este vorba de fo\u015ftii, pe care istoria, i.e. st\u0103p\u00e2nirea comunist\u0103, i-a \u00eenl\u0103turat cu brutalitate. \u00cen interviul din 1975, romanciera spune c\u0103 romanul ei \u201eEste filmul unor tragice evenimente – pe plan na\u0163ional, familial, interna\u0163ional – din timpul \u015fi din preajma celui de-al doilea r\u0103zboi mondial, aici cristalizat mitic \u00een simbolul <>, iarna Fimbul\u201d (apud Mircea Muthu).
\n\u00cen roman este vorba de ultimii urma\u015fi a trei familii \u00eenrudite (Duca, Vartazi, Delasena), b\u0103tr\u00e2ne de peste patru sute de ani, cu \u201er\u0103d\u0103cin\u0103 \u00eempl\u00e2ntat\u0103 \u00een Bizan\u0163ul veacului de mijloc\u201d.
\nAutoarea sparge unitatea de bloc a nara\u0163iunii cronologice cu unic\u0103 voce actorial\u0103, rezultatul fiind o serie de puzzele-uri, o succesiune de voci narative. Pentru a reface din \u201ecioburi\u201d \u00eentregul \u015fi pentru a \u00een\u0163elege psihologia personajelor trebuie citit cu aten\u0163ie m\u0103rit\u0103 capitolul al doilea al romanului, Str\u0103mo\u015fii. Ce afl\u0103m? Exist\u0103 o cronic\u0103 de familie: \u201eO carte groas\u0103, cu scoar\u0163e \u00eennegrite \u015fi p\u0103tate pe la col\u0163uri de ceara lum\u00e2n\u0103rilor care s-au topit la veghile nop\u0163ilor. E f\u0103cut\u0103 din fragmente, scrise de m\u00e2ini diferite, altern\u00e2nd cu locuri goale, pagini nescrise ale evenimentelor nepovestite, dar \u00eent\u00e2mplate, petrecute \u015fi ne\u015ftiute – sau numai indicibile – d\u0103inuind doar \u00een h\u00e2rtia \u00eentunecat\u0103, murdar\u0103, urm\u0103 fragil\u0103 a timpului trecut de-a lungul a patru sute de ani \u015fi mai bine\u201d \u015ei continu\u0103 naratorul: \u201eDac\u0103 \u00eencerci s\u0103 reconstitui istoria familiei, urm\u00e2nd ordinea \u00een care au fost consemnate evenimentele, este ca cum ai r\u0103t\u0103ci \u00eentr-un labirint de oglinzi \u00een care n-ai putea deosebi personajele reale de imaginile lor proiectate \u00een spa\u0163iul virtual, unde zadarnic \u00eencerci s\u0103 le atingi. Chiar este ceva de neatins \u00een aceast\u0103 istorie, \u00een care dou\u0103 sau chiar mai multe personaje apar la intervale de secole, purt\u00e2nd acela\u015fi nume, din al\u0163i p\u0103rin\u0163i,
\nav\u00e2nd \u00eens\u0103 acela\u015fi caracter \u015fi acelea\u015fi \u00eenclina\u0163ii, afl\u00e2ndu-se doar \u00een conjuncturi \u015fi situa\u0163ii deosebite, a\u015fa cum le cerea timpul \u015fi neamul lor [\u2026] leg\u0103turile de familie, contractate de-a lungul genera\u0163iilor, peste zeci \u015fi sute de ani, aduc \u00een scen\u0103 membrii acelora\u015fi familii, mereu, Duca, Vatarzi, Delasena. Cronicarii care au notat aici faptele nu au fost preocupa\u0163i de ob\u00e2r\u015fia \u015fi descenden\u0163a personajelor la care se refer\u0103. A\u015fa, de pild\u0103, nu po\u0163i afla dac\u0103 e vreo leg\u0103tur\u0103 de rudenie sau numai coinciden\u0163\u0103 de nume, \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, \u00eentre un Vatarzi c\u0103s\u0103torit cu fiica primului Duca, men\u0163ionat \u00een cronic\u0103, \u015fi ceilal\u0163i doi Vatarzi, tat\u0103l \u015fi bunicul ultimilor descenden\u0163i la ale c\u0103ror tribula\u0163ii interioare asist\u0103m\u201d (p. 69-70).
\nPrimul pomenit \u00een cronic\u0103 este Alexandru Duca, c\u0103s\u0103torit cu o Vatarzi, cu care are doi fii \u015fi o fiic\u0103. Acest Duca mai are un fiu nelegitim, Gian Antonie Delasena, rezultat din aventura amoroas\u0103 cu Antonella Delasena, descendent\u0103 din ultimul \u00eemp\u0103rat bizantin. Fiul va purta numele de familie al mamei, cu origini italiene. \u00cen h\u0103\u0163i\u015ful de leg\u0103turi matrimoniale \u201eExist\u0103 totu\u015fi o regularitate, dac\u0103 nu chiar o lege, \u00een genealogia lor; pe linia masculin\u0103 a filia\u0163iilor e totdeauna un Vatarzi, un Duca, un Delasena, pe linie feminin\u0103 cei str\u0103muta\u0163i \u015fi r\u0103ma\u015fi pe p\u0103m\u00e2ntul <> se unesc cu femei rom\u00e2ne\u201d (9p.71). Despre cei doi fii \u015fi fiica b\u0103tr\u00e2nului Duca nu afl\u0103m nimic din cronic\u0103, probabil din ei se trage serdarul Duca, bunicul lui Andronic, tat\u0103l Teclei; spune naratorul (p.71).
\nFiul nelegitim al b\u0103tr\u00e2nului Duca, Gian Antonio Delasena, e c\u0103rturar, aventurier, negustor, r\u0103zboinic, un \u201emonstru de contradic\u0163ii\u201d: \u201ecrud \u015fi milos, afemeiat \u015fi auster, pios \u015fi r\u0103zvr\u0103tit, senzual \u015fi angelic, aplecat spre medita\u0163ie, dar consum\u00e2ndu-se \u00een ac\u0163iuni exterioare, avar \u015fi risipitor, violent \u015fi bl\u00e2nd, slab \u015fi puternic\u201d (p.71-72). El deschide \u015firul fr\u0103m\u00e2nta\u0163ilor, al r\u0103zvr\u0103ti\u0163ilor, cupizilor \u015fi uneltitorilor familiei. Acest Gino Antonio Delasena popose\u015fte la curtea domnitorului valah, Radu Paisie, apoi se stabile\u015fte la Istanbul. Aici moare suspect \u00een ajunul nun\u0163ii cu t\u00e2n\u0103ra Despina, fata boierului Duma. Despina \u015fi Antonio Manuel fug \u00een Valahia. \u00cen mod misterios, sultanul Selim al II-lea \u00eei acord\u0103 lui Manuel titlul de Prin\u0163 al Valahiei. \u00cenclinat spre \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi medita\u0163ie, Antonio Manuel se retrage undeva la munte unde \u00ee\u015fi construie\u015fte o \u201ecet\u0103\u0163uie\u201d. Dup\u0103 o via\u0163\u0103 fr\u0103m\u00e2ntat\u0103 de mistic\u0103, filosofie \u015fi fel \u015fi fel de viziuni, se sinucide arunc\u00e2ndu-se pe fereastra turnului \u00een pr\u0103pastie. \u201eA tr\u0103it nou\u0103zeci \u015fi unu de ani \u015fi a avut opt copii\u201d. Cu urma\u015fii acestora vechea cronic\u0103 se opre\u015fte la Domnia lui Cuza.
\nCronica va fi continuat\u0103 de Alfonsa, fiica cea mic\u0103 a lui Alexandru Delasena, colonel \u00een garda lui Cuza, mo\u015ftenitorul \u201ecet\u0103\u0163uii\u201d. Cronica Alfonsei \u00eencepe cu consemnarea nun\u0163ii surorii Ana cu \u201eun Vatarzi\u201d despre care scrie: \u201eNu e rud\u0103 cu ai no\u015ftri. O fi, n-o fi? Nu e vorba c\u0103 nici r\u0103posatul cumnatu-meu, Andrei al Teofanei, nu se \u00eenrudea cu b\u0103tr\u00e2nii no\u015ftri. Mama \u0103stuia, mirele Anei, e n\u0103scut\u0103 Scarlat. Nu cunosc! [\u2026]. \u015ei culmea, Ana va purta exact acela\u015fi nume\u2026\u201d (p.78).
\nUltimele \u00eensemn\u0103ri sunt f\u0103cute de Ana, care \u201enoteaz\u0103 [\u2026] evenimentele din timpul primului r\u0103zboi mondial \u015fi na\u015fterea copiilor ei, Alexe \u015fi Nichifor \u201e\u015fi at\u00e2t\u201d. Alfonsa va scrie o istorie a familiei \u201e\u00een care i-a cuprins [\u2026] pe ace\u015ftia ultimii \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103rile lor p\u00e2n\u0103 la optsprezece octombrie, una mie nou\u0103 sute treizeci \u015fi nou\u0103\u201d (p.78). \u00cen una din zile chemase pe Manuel \u015fi pe Tecla, s\u0103 le d\u0103ruiasc\u0103 manuscrisul, dar s-a r\u0103zg\u00e2ndit \u00een ultimul moment, \u015fi dup\u0103 c\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu a murit, iar \u201ecele patru caiete groase \u015fi cu scoar\u0163e negre\u201d nu le-a mai v\u0103zut. \u00cen lipsa celor patru caiete avem\u2026 romanul Iarna Fimbul, despre ultimii urma\u015fi ai complicatelor leg\u0103turi matrimoniale ale celor trei familii: Duca, Vatrazi, Delasena.
\nRomanul e o alt fel de cronic\u0103, o cronic\u0103 pe mai multe voci; vocile p\u0103rin\u0163ilor \u015fi ale copiilor lor din ultima genera\u0163ie. Aceste voci sunt: Manuel, Nichifor, Alexe, Irina, Tecla, Andronic, Teofana, Isac, Vasilisa, englezoaica Miriam, so\u0163ia lui Alexe. Vocile, alternativ, au mai multe partituri.
\nPrima secven\u0163\u0103 a romanului – familia str\u00e2ns\u0103 la ceai \u00een \u201esala cea mare\u201d – e o imagine de fotografie veche.
\nCu prima fraz\u0103 a romanului – vocea lui Manuel, se intr\u0103 direct \u00een anamnez\u0103:
\n\u201e- Mai \u00eent\u00e2i au fost b\u0103t\u0103ile pendulei. \u00cencercam s\u0103 le num\u0103r [\u2026] Un ecou [\u2026] Mi-era capul plin de sonorit\u0103\u0163i pierdute [\u2026] C\u00e2nd coboram \u015fi priveam acele pendulei din sala cea mare, \u00eentotdeauna ora era alta dec\u00e2t cea pe care o \u00eenregistram.
\n\u2026 \u015ei astfel se \u00eent\u00e2mpla cu toate zgomotele casei. Pe unele le auzeam cu acuitate, n\u0103valnic [\u2026] Altele \u00eens\u0103 se iroseau\u2026
\nDe data asta erau izbiturile mingilor de rachet\u0103. [\u00ee\u015fi aminte\u015fte de partida de tenis dintre Alexe, Nichifor \u015fi Tecla, pe care o descrie]. Manuel cade \u00eentr-o \u201ereverie sonor\u0103\u201d.
\nB\u0103t\u0103ile pendulei sunt clicul proustian al romanului, care \u00eei declan\u015feaz\u0103 lui Manuel o \u201ereverie sonor\u0103\u201d. \u00cen contextul romanului, aceast\u0103 prim\u0103 rememorare a lui Manuel poate fi \u00een\u0163eleas\u0103 ca o mic\u0103 parabol\u0103 a vie\u0163ii personajelor romanului. De asemenea, poate fi socotit\u0103 pattern-ul constructiv al romanului.
\nRomanul e construit din puzzle – vocile personajelor. Prin succesiunea vocilor se reconstituie Timpul tr\u0103it, Timpul consumat \u015fi Durata [romanciera a absolvit Facultatea de Litere \u015fi Filosofie \u2013 1933-1938]. Succesiunea alternativ\u0103 a vocilor nu este aleatorie. Ordinea lor e bine g\u00e2ndit\u0103, fiecare monolog\/retrospectiv\u0103 con\u0163ine elemente care, sub diferite chipuri, sunt prezente \u00een rememorarea altei voci, aduc\u00e2nd, dac\u0103 nu o schimbare a perspectivei asupra aceluia\u015fi eveniment ori personaj, atunci o nuan\u0163are a ei. Pe l\u00e2ng\u0103 partiturile vocilor, romanul con\u0163ine \u015fi relat\u0103ri ale unui narator obiectiv \u015fi neutru de persoana a treia (v. cap. Str\u0103mo\u015fii \u015fi Durata). \u00cen capitolul Durata, romanciera pune cap\u0103t \u201epove\u015ftii\u2019, simptomatic, cu data 18 octombrie 1946.
\nTrama romanului are o anumit\u0103 tensiune, care are mai multe surse. Mai \u00eent\u00e2i este v\u00e2ntul tragic, care sufl\u0103 de la primii str\u0103mo\u015fi implica\u0163i \u00een fel \u015fi fel de aventuri, intrigi, tr\u0103d\u0103ri, crime. Apoi, starea de nelini\u015fte p\u00e2n\u0103 la spaim\u0103, a sentimentului de neputin\u0163\u0103 a ultimilor urma\u015fi, de eliberare de trecutul \u00eenc\u0103rcat. Aceast\u0103 stare rar va ajunge pe platourile con\u015ftiin\u0163ei, poate \u00eentr-un singur caz, cel al lui Isac care afirm\u0103: \u201ecunoa\u015fterea este o temni\u0163\u0103\u201d. O alt\u0103 surs\u0103 a tensiunii este atmosfera sus\u0163inut\u0103 de natur\u0103, cu parametrii ei meteo-temporali. Despre ea vom vorbi mai \u00eencolo.
\nTo\u0163i urma\u015fii, p\u00e2n\u0103 la ultima genera\u0163ie, sunt \u00eenc\u0103tu\u015fa\u0163i de o ereditate istoric\u0103, biologic\u0103 \u015fi moral\u0103. Fiecare din personaje poart\u0103 o \u201erani\u0163\u0103 prea plin\u0103 pentru spinarea\u201d lor. Personajele sunt \u201esuspendate pe o punte \u00eentre via\u0163\u0103 \u015fi moarte\u201d (Manuel \u2013 p. 69). Astfel de reflec\u0163ii mai sunt \u00een roman: \u201ece dulce e moartea, casa noastr\u0103 e marea\u201d (Isac, p. 106); \u201eMoartea este singura solu\u0163ie la problema aripilor\u201d[desigur \u201earipile\u201d sunt aspira\u0163iile]. Cugetarea apar\u0163ine lui Alexe (p.213); tot lui apar\u0163ine \u015fi: \u201ebiruin\u0163a \u015fi moartea sunt laolalt\u0103 \u00eempletite\u201d (p. 230); pentru Manuel \u201eDragostea, moartea, eternitatea\u2026 \u201esunt o unitate (p238); Job, cel ce \u00eengrije\u015fte pe b\u0103tr\u00e2nul Andronic, bolnav \u015fi pe cale s\u0103-\u015fi piard\u0103 vederea, repet\u0103 vorbele unui \u00een\u0163elept: \u201eOmul s\u0103 aib\u0103 r\u0103bdare s\u0103 a\u015ftepte moartea. Moartea tot \u00eel g\u0103se\u015fte\u201d (p. 148). Drumul personajelor prin via\u0163\u0103 (\u201etimpul consumat\u201d \u015fi \u201etimpul tr\u0103it\u201d) este unul agonic, via\u0163a lor consum\u00e2ndu-se \u00eentre luciditate \u015fi abulie dus\u0103 p\u00e2n\u0103 la nebunie \u015fi sinucidere (cazul Irinei). Tot ce e legat de personaje e acoperit de un v\u0103l mai mult opac, dec\u00e2t transparent.
\nToate personajele \u00eencearc\u0103 s\u0103 evadeze din \u201etemni\u0163\u0103\u201d. Manuel \u00eencearc\u0103 s\u0103 evadeze \u00een muzic\u0103, la fel \u015fi Silvirina, mare pianist\u0103; Andronic se refugiaz\u0103 \u00een cercetarea \u015ftiin\u0163ific\u0103; Nichifor cade eroic pe front; Alexe se angajeaz\u0103 \u00een \u201erezisten\u0163a european\u0103\u201d \u00eempotriva nazismului; Irina se \u00eenchide \u00een pictur\u0103. Toate \u00eencerc\u0103rile de desc\u0103tu\u015fare de povara trecutului sf\u00e2r\u015fesc \u00een e\u015fec.
\nScriitoarea nu creeaz\u0103 caractere, ci proiecteaz\u0103 psihologii. \u00cen analiza psihologic\u0103 pe care o practic\u0103, romanciera apeleaz\u0103 la mai multe focare de con\u015ftiin\u0163\u0103 (vocile), dup\u0103 exemplul modelelor sale: James Joyce \u015fi William Faulkner. Din p\u0103cate, ambi\u0163ia e prea mare pentru posibilit\u0103\u0163ile sale; nu ajunge s\u0103 surprind\u0103 adev\u0103ratul flux interior al con\u015ftiin\u0163ei \u015fi nici fluxul adiacent al psihismului; romanciera nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 se confunde cu prezentul acelei con\u015ftiin\u0163e. Relatarea este mereu posterioar\u0103 evenimentului (Liviu Petrescu). Nara\u0163iunea f\u0103cut\u0103 pe mai multe voci nu e polifonie, ci o simultaneitate. Ceea ce realizeaz\u0103 scriitoarea este un flux al memoriei. O particularitate a acestor monologuri este aceea c\u0103, \u00een reveria sa, personajul p\u0103streaz\u0103\/reproduce dialogul (vorbire direct\u0103) cu cel prezent \u00een rememorarea sa. \u00cen \u00eencercarea de a surprinde acel flux interior, la care am f\u0103cut referire, scriitoarea apeleaz\u0103 la fragmentarea \u015fi discontinuitatea a ceea ce g\u00e2nde\u015fte sau simte personajul. Ne\u00eemplinirea surprinderii fluxului interior e ilustrat\u0103 de o afirma\u0163ie unui personaj: \u201eIeri, azi, m\u00e2ine, succesiunea asta a timpului e f\u0103r\u0103 importan\u0163\u0103, pentru c\u0103 totul se adun\u0103 undeva, ca valurile de ocean\u201d. Asemenea ne\u00eempliniri sunt prezente \u015fi la al\u0163i contemporani ai Alice Botez. R\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een perimetrul romanului rom\u00e2nesc, trebuie spus c\u0103 important\u0103 nu e ratarea romancierei, ci \u00eencercarea, care va da roade \u00eentr-un viitor apropiat. Un singur exemplu elocvent: romanul lui Augustin Buzura.
\nAnaliza psihologic\u0103 \u00een Iarna Fimbul se reduce, \u00een principiu, la analiza obsesiei. Toate personajele sunt obsedate de o amintire, dar \u00een cele mai multe cazuri de iubire, adesea nepermis\u0103. Un exemplu pentru aceast\u0103 obsesie este cazul lui Manuel, Nichifor, Alexe, to\u0163i gravit\u00e2nd \u00een jurul Teclei.
\nCu toate neajunsurile semnalate, romanciera are \u015fi pagini de bun\u0103 analiz\u0103 psihologic\u0103. De pild\u0103, scrisoarea Irinei (Prietene cu iluzii pierdute), l\u0103sat\u0103 lui Andronic la p\u0103r\u0103sirea lui. S\u0103 re\u0163inem ca reu\u015fite pagini de analiz\u0103 psihologic\u0103 acelea \u00een care e surprins profilul Irinei, care permanent penduleaz\u0103 \u00eentre luciditate \u015fi nebunie sau cele \u00een care Manuel, \u00een spital, \u00een urma r\u0103nii pe front, se zbate \u00eentre via\u0163\u0103 \u015fi moarte, consemnat\u0103 de medici, eufemistic, nebunie.
\nUniversul romanului e perceput auditiv, totul devine un zumzet. Totul e aproape dematerializat \u00eentr-un halou tutelat \u015fi rezumat de un suprapersonaj: Timpul (Mircea Muthu). Tr\u0103irile personajelor, spa\u0163iul, obiectele se afl\u0103 sub veghea pendulei din sala cea mare .
\nSpuneam c\u0103 trama romanului se caracterizeaz\u0103 printr-o tensiune. Aceasta e sus\u0163inut\u0103 de prezen\u0163a unor laitmotive cu poten\u0163e simbolice. Primul laitmotiv simbolic este ceasul. Momentul temporal mereu prezent este \u00eenserarea\/noaptea. Atunci se \u00eente\u0163e\u015fte v\u00e2ntul care izbe\u015fte ferestrele, fr\u00e2nge copaci, spulber\u0103 frunze, iar \u00een cas\u0103 mobilele trosnesc, sc\u0103rile sc\u00e2r\u0163\u00e2ie. Natura este una ostil\u0103. Apa, simbol ofelian, e prezent\u0103 tot timpul, fie ca ploaie, fie ca rev\u0103rsare de ape (potop) care, spre exemplu, inund\u0103 \u015fi distruge capela familiei. Simbolul neptunic e prezent pretutindeni. Irina mereu spune \u201eprefer apele\u201d. Tablourile ei sunt picturi ale apei. Ea picteaz\u0103 numai lacuri \u015fi marea, f\u0103r\u0103 orizont, f\u0103r\u0103 cer, f\u0103r\u0103 soare, exist\u0103 doar \u201esoarele negru\u201d din capul Irinei. Pe suprafa\u0163a apei pictate sunt numai \u201ecioturi\u201d de copaci, pe care apa le va \u00eenghi\u0163i. Apa din p\u00e2nzele Irinei apare numai \u00een valuri \u201e\u00eenspumate\u201d, \u201euleioase\u201d, \u201evinete\u201d. Silverina moare asasinat\u0103\/ \u00eenecat\u0103 \u00een lac. P\u00e2n\u0103 \u015fi muzica lui Manuel pare o curgere de ape tulbure. Personajele, cu excep\u0163ia Irinei, se tem de ape, doar Isac \u015fi Andronic nu se tem de ape, dar se las\u0103 vr\u0103ji\u0163i de apa rev\u0103rsat\u0103 \u015fi simt dorin\u0163a irepresibil\u0103 de a fi lua\u0163i de puhoi. Sunt \u00een roman c\u00e2teva simboluri \u201etrec\u0103toare\u201d, dar care puncteaz\u0103 drumul personajelor spre sf\u00e2r\u015fitul iminent: stejarul tr\u0103snit (v\u0103zut de Vasilisa); f\u00e2lf\u00e2itul de aripi ale vulturului din turnul \u201ecet\u0103\u0163uii\u201d; barca; tr\u0103sura; rani\u0163a; iar casa pare \u201eun mausoleu\u201d. \u00cen ea \u201emiroase a moarte\u201d, spune Alexe (p.126). Pentru Miriam personajele sunt \u201emutre stranii parc\u0103 ar avea to\u0163i o crim\u0103 sau un secret de ascuns (p.63). Atmosfera de aici \u201eE iadul\u201d (p.167), afirm\u0103 Miriam, care dore\u015fte s\u0103 plece acas\u0103, \u00een Anglia.
\nIarna Fimbul e simbolul suprem, folosit ca titlu pentru roman. El exprim\u0103 sugestiv dezagregarea \u015fi pieirea ultimei genera\u0163ii a unui trecut \u00eempov\u0103r\u0103tor. \u00cen manuscrisele sale, Andronic explic\u0103 \u00een\u0163elesul simbolului: vremea iernii lungi \u015fi grele dinaintea sf\u00e2r\u015fitului. Simbolul, documenteaz\u0103 Andronic, e prezent la popoare \u015fi \u00een epoci diferite. El exprim\u0103 \u201evremea iernii lungi \u015fi grele dinaintea sf\u00e2r\u015fitului – sf\u00e2r\u015fitul care \u00eencheie ciclul unei civiliza\u0163ii. Simbolurile acestei lungi \u015fi grele ierni le-a denumit \u201euniversale\u201d.
\nIarna Fimbul e simbolul mitic al Timpului. Timpul ca suprapersonaj dicteaz\u0103 construc\u0163ia romanului \u00een cele cinci capitole ale c\u0103ror titluri exprim\u0103 ideea de timp: \u201eReminiscen\u0163e (Timpul tr\u0103it, 5 octombrie 1925 – 8 aprilie 1942); Str\u0103mo\u015fii; Reminiscen\u0163ele (Timpul tr\u0103it, 7 iulie 1869 – 23 septembrie 1939); \u00cent\u00e2mpl\u0103rile (Timpul consumat, 19 septembrie 1943 – 30 septembrie 1946); Durata (Sf\u00e2r\u015fitul timpului tr\u0103it, 12, 14, 18 octombrie 1946). Construc\u0163ia poligonal\u0103 (m\u0103rturisirea autoarei) \u00een stil cubist a tramei romanului impune c\u00e2teva observa\u0163ii asupra dimension\u0103rii capitolelor. P\u0103str\u00e2nd simultaneitatea vocilor, \u00eencep\u00e2nd cu capitolul al treilea, acestea au o partitur\u0103 mai ampl\u0103, mai consistent\u0103 \u015fi coerent\u0103, sintaxa frazei fiind spart\u0103 la intervale mari (aproape c\u0103 dispare); construc\u0163ia \u00een jurul simbolurilor e mai pregnant\u0103; vocea auctorial\u0103 de persoana a treia, l\u0103muritoare, devine dominant\u0103 \u00een ultimul capitol.
\n\u00cen peisajul prozei noastre din deceniul \u015fapte al secolului trecut, romanul Iarna Fimbul se remarc\u0103 prin c\u00e2teva tr\u0103s\u0103turi care \u00eei subliniaz\u0103 individualitatea \u015fi modernitatea: 1. Desprinderea total\u0103 de \u201erealismul social\u201d al romanului clasic \u015fi de cel numit \u201erealism socialist\u201d; 2. Scriitura e simbolist-muzical\u0103, iar construc\u0163ia e \u00een stil cubist; 3. Coordonata psihologic\u0103 e asociat\u0103 unei filosofi a timpului, punctat\u0103 \u00een c\u00e2teva momente de reflec\u0163ii ale personajelor.<\/p>\n

* Din Recitiri din literatura rom\u00e2n\u0103<\/em>, vol. \u00een lucru, Media\u015f, august, 2022 <\/p>\n


\nElena PETRIMAN<\/strong>
\n\"\"

C\u0102TRE FEMEI: Sofia N\u0103dejde<\/strong><\/p>\n

\tLa 14 septembrie 1856, undeva, \u00een Moldova, vedea lumina zilei Sofia B\u0103ncil\u0103. Unde anume? Unde altundeva, dec\u00e2t acolo unde s-a n\u0103scut \u0219i Eminescu, la Boto\u0219ani?
\n\tLa 14 septembrie, 2022, se \u00eemplinesc 166 de ani de la venirea pe lume a Sofiei, ca fiic\u0103 a lui Vasile B\u0103ncil\u0103 Gheorghe \u0219i a Pulheriei – Profira Neculce, \u021b\u0103rani r\u0103ze\u0219i, care, prin mama Sofiei se tr\u0103geau din familia cronicarului moldovean Ioan Neculce.
\n\tCu dragoste de \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103, so\u021bii B\u0103ncil\u0103 nu se opun dorin\u021bei \u0219i d\u00e2rzeniei fiicei lor de a studia, mai cu seam\u0103 c\u0103 un unchi, preot, avea s\u0103 o ajute la continuarea studiilor. A\u0219a se face c\u0103 Sofia a devenit prima femeie care \u0219i-a sus\u021binut bacalaureatul \u00eentr-un liceu de b\u0103ie\u021bi, reu\u0219ind, astfel, s\u0103 d\u0103r\u00e2me zidul ce le separa pe femei de b\u0103rba\u021bi.
\nLa 1874, se c\u0103s\u0103tore\u0219te cu Ioan N\u0103dejde. Avea doar 18 ani.
\n\tSo\u021bii N\u0103dejde se stabilesc la Ia\u0219i, unde, de\u0219i era student, datorit\u0103 talentului s\u0103u \u0219i vastei culturi, Ioan N\u0103dejde devine profesor la Liceul Na\u021bional, acolo unde a studiat \u0219i Mihail Sadoveanu.
\n\tCa om de publicistic\u0103, Sofia N\u0103dejde \u00ee\u0219i face debutul \u00een revista \u201e Femeia Rom\u00e2n\u0103\u201d, din Bucure\u0219ti, unde public\u0103 o pledoarie privitoare la necesitatea emancip\u0103rii femeii.
\n\u00cen anul 1881, chiar \u00een casa so\u021bilor N\u0103dejde, de la Ia\u0219i, apare primul num\u0103r al revistei \u201eContemporanul\u201d, redactor fiind Ioan N\u0103dejde. Prima colaboratoare este chiar so\u021bia, Sofia cu articolul \u00eendemn, intitulat C\u0103tre femei, o chemare la unitate \u0219i egalitate.
\nDar ceea ce a f\u0103cut-o remarcat\u0103 at\u00e2t de repede, a fost polemica ei cu vestitul critic Titu Maiorescu. Cunoscut ca fiind un misogin ce sus\u021bine c\u0103 \u201eFemeia e incapabil\u0103 de dezvoltare, oric\u00e2t ar \u00eencerca s\u0103-\u0219i dezvolte inteligen\u021ba, ea nu va reu\u0219i, ba chiar, cu timpul, ea se t\u00e2mpe\u0219te \u0219i tinde c\u0103tre idiotism\u201d – acesta prime\u0219te o replic\u0103 dur\u0103 din partea Sofiei N\u0103dejde. Aduc\u00e2nd dovezi incontestabile, \u0219tiin\u021bifice, Sofia N\u0103dejde contrazice teoria misogin\u0103 a ilustrului critic, printr-un r\u0103spuns plin de aciditate, care-l las\u0103 mut, f\u0103r\u0103 r\u0103spuns:
\n\u201eDac\u0103 inteligen\u021ba e func\u021bia materiei cenu\u0219ii, atunci nu se poate trage nicio concluzie pe baza greut\u0103\u021bii creierilor, c\u0103ci ar trebui avut\u0103 \u00een vedere greutatea materiei cenu\u0219ii. Dar greutatea nu e cea mai potrivit\u0103 m\u0103sur\u0103: calitatea materiei cenu\u0219ii, num\u0103rul celulelor \u0219i a polilor acestora \u0219i ramifica\u021biile lor ar trebui s\u0103 fie m\u0103sura inteligen\u021bei.\u201d \u0218i mai scria Sofia N\u0103dejde: \u201e Dac\u0103 e s\u0103 judec\u0103m inteligen\u021ba dup\u0103 greutatea creierului, atunci, ar trebui s\u0103 spunem c\u0103 unele p\u0103s\u0103ri care au un creier mai greu, raportat cu trupul, sunt mai inteligente ca omul\u201d.
\n\tA\u0219a s-a ivit \u00een Rom\u00e2nia feminismul, prin militantismul Sofiei N\u0103dejde. Ea a sus\u021binut, de una singur\u0103, zeci de campanii pentru recunoa\u0219terea drepturilor femeilor, a fost autoarea primului roman feminist- \u201ePatimi\u201d. Dar a scris \u0219i proz\u0103 scurt\u0103, \u0219i traduceri, la 1909 public\u00e2nd volumul \u201ePovestiri\u201d. A fost prima femeie care a vorbit la un Club Muncitoresc, prima femeie care a condus congresul unui partid muncitoresc. A fost prima femeie din Rom\u00e2nia care, \u00een urma unui sondaj, a fost socotit\u0103 ca fiind cea mai inteligent\u0103 \u0219i cultivat\u0103 femeie.
\n\u00cen cei 60 de ani de activitate asidu\u0103, Sofia \u0219i-a dovedit, cu prisosin\u021b\u0103, capacit\u0103\u021bile intelectuale, numele ei fiind cunoscut \u0219i peste hotare.
\nSofia N\u0103dejde a fost un exemplu de t\u0103rie \u0219i virtute, a crescut \u0219ase copii, a trecut prin cele dou\u0103 mari r\u0103zboaie, a supravie\u021buit mor\u021bii so\u021bului \u0219i copiilor ei, patru la num\u0103r, deceda\u021bi, r\u00e2nd pe r\u00e2nd. A tr\u0103it p\u00e2n\u0103 la 90 de ani. S-a stins din via\u021b\u0103 la 11 iunie 1946, urmare a unui atac de cord.
\nO via\u021b\u0103 plin\u0103 de durere, patimi \u0219i lupt\u0103. O via\u021b\u0103 \u00een care, de\u0219i marcat\u0103 de moartea copiilor s\u0103i, Sofia N\u0103dejde a luptat p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Primul copil care a murit a fost o feti\u021b\u0103, pe nume Vera. Avea doi ani\u0219ori. La 1905, moare \u0219i fiul, Ioan, de febr\u0103 tifoid\u0103. La 1923, moare un alt fiu, Horia, \u00een urma unei peritonite. \u00cen acela\u0219i an, spre sf\u00e2r\u0219it, \u00ee\u0219i pierde \u0219i so\u021bul. Dar nu cedeaz\u0103 durerii pierderii celor dragi, se revigoreaz\u0103, \u0219i-\u0219i scrie memoriile. Avea 79 de ani! Dar cum Sofia \u00eenc\u0103 nu \u00eencheiase lupta cu via\u021ba, \u00een anul 1936 moare \u0219i fiica, Elena. I-au stat al\u0103turi, \u00een ultimele clipe din via\u021b\u0103, cele dou\u0103 fiice, Amelia \u0219i Victoria.
\nNu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, dup\u0103 pierderea primului copil, Sofia N\u0103dejde scria: \u201eUnirea face puterea\u201d \u2013 un articol despre necesitatea unui sistem de s\u0103n\u0103tate sigur \u0219i eficient. Pare un paradox, dar un asemenea sistem de s\u0103n\u0103tate eficient \u0219i sigur nu avem nici ast\u0103zi. S\u0103 nu uit\u0103m anii 2020-2021 – c\u00e2nd bolnavii cronici nu aveau acces \u00een spital, ca \u0219i cum nu ar fi existat nici cancer \u0219i nici vreo alt\u0103 boal\u0103, \u00een afar\u0103 de Covid 19.
\nIat\u0103 ce scria Sofia N\u0103dejde \u00een anul 1881, \u00een articolul \u201e Unirea face puterea\u201d: \u201eCu toate c\u0103 medicina a evoluat, s-au g\u0103sit tratamente, sistemul de stat medical e la fel de precar \u0219i \u00een prezent. Bine\u00een\u021beles, se poate vedea o cre\u0219tere a clinicilor \u0219i spitalelor private, un privilegiu pe care nu to\u021bi \u00eel pot avea. Cei care nu dispun de resurse financiare nu au \u0219anse s\u0103 mearg\u0103 acolo\u201d.
\nDe-a lungul a 60 de ani de activitate, Sofia N\u0103dejde a vorbit mult, a scris foarte mult \u0219i a publicat mult. Tematica ei publicistic\u0103 se poate grupa \u00een patru mari categorii:
\n1-\tFemeile \u0219i drepturile lor politice;
\n2-\tFemeia ca mam\u0103, so\u021bie, fiic\u0103 – \u0219i rolul femeii \u00een societate, tem\u0103 pe care Sofia o trateaz\u0103 \u00een articole ce privesc poligamia, monogamia, prostitu\u021bia \u0219i cauzele ei.
\n3-\tEgalitatea de gen – este subiectul \u201eforte\u201d al Sofiei N\u0103dejde. A devenit legendar\u0103 \u0219i cunoscut\u0103 peste hotare prin r\u0103spunsul pe care i l-a dat lui Titu Maiorescu, demonstr\u00e2nd c\u0103 femeia nu e cu nimic mai prejos dec\u00e2t b\u0103rbatul.
\n4-\tUltima tem\u0103 din publicistica Sofiei N\u0103dejde se refer\u0103 la sistemul de s\u0103n\u0103tate, pe care \u00eel critic\u0103, deoarece este ineficient \u0219i inaplicabil oamenilor simpli \u0219i func\u021bioneaz\u0103 pe principiul: \u201e Ai bani, tr\u0103ie\u0219ti. Nu ai bani, e\u0219ti liber s\u0103 mori.\u201d. Acela\u0219i principiu e valabil \u0219i ast\u0103zi.
\nFeminist\u0103 \u00eenfocat\u0103, Sofia N\u0103dejde a v\u0103zut prea bine cum st\u0103tea Rom\u00e2nia cu lipsa de egalitate \u00eentre femei \u0219i b\u0103rba\u021bi. Dar nu a intuit c\u0103 aceast\u0103 lips\u0103 de egalitate va fi posibil\u0103 chiar \u0219i \u00een mileniul trei! Dovada? Chiar \u00een actualul guvern nu se afl\u0103 dec\u00e2t o singur\u0103 femeie. O femeie \u00eentre at\u00e2\u021bia b\u0103rba\u021bi! Asta da egalitate! \u0218i, ca un semn a ceea ce \u00eenseamn\u0103 femeia, acestei femei i s-a dat \u00een r\u0103spundere Ministerul Familiei. P\u0103i, se putea altfel? Nu femeia este cea care trebuie s\u0103 contribuie cu munca \u00een familie, dar \u0219i \u00een societate? Cine putea face asta mai bine dec\u00e2t femeia? Este o recunoa\u0219tere sau o fals\u0103 egalitate?\t\tPersonal, am prins a tr\u0103i \u00een dou\u0103 sisteme: cel socialist \u0219i cel capitalist. Niciunul din cele dou\u0103 sisteme nu ne-a oferit nou\u0103, femeilor, o \u0219ans\u0103 real\u0103 la o egalitate deplin\u0103 cu b\u0103rba\u021bii. Da, ni s-a oferit dreptul de a sus\u021bine bacalaureatul sau admiterea la facultate al\u0103turi de b\u0103rba\u021bi, dreptul de a munci al\u0103turi de b\u0103rba\u021bi. Dar niciodat\u0103, nou\u0103, femeilor, nu ni s-au \u00eencredin\u021bat munci de conducere, la egalitate cu b\u0103rba\u021bii. Oare de ce? Posibil c\u0103 b\u0103rba\u021bii se tem de vreun \u201ematriarhat\u201d? Nu, nu-mi doresc o polemic\u0103, nu am cu cine \u0219i nu am de ce. Dar nu pot s\u0103 nu m\u0103 g\u00e2ndesc la faptul c\u0103, ast\u0103zi, mai mult ca oric\u00e2nd, s-ar impune o nou\u0103 Sofia: curajoas\u0103, cultivat\u0103, virulent\u0103, de\u0219teapt\u0103, perseverent\u0103 \u0219i nu numai.
\n\tDac\u0103 a\u0219 fi fost Sofia N\u0103dejde a\u0219 fi luptat f\u0103\u021bi\u0219 cu sistemul de s\u0103n\u0103tate din Rom\u00e2nia, at\u00e2t de lipsit de omenie, de preocupare pentru s\u0103n\u0103tatea oamenilor. Dac\u0103 am fi avut un sistem de s\u0103n\u0103tate mai eficient \u0219i mai sigur, poate c\u0103 nu s-ar fi pierdut at\u00e2tea vie\u021bi \u00een timpul pandemiei. Nu s-ar fi pierdut nici copilul meu, nici tat\u0103l lui, nici nepotul meu, nici at\u00e2tea mii \u0219i mii de vie\u021bi care nu au putut beneficia de acces ne\u00eengr\u0103dit la \u00eengrijire medical\u0103 adecvat\u0103, ba chiar, nu au avut parte de o \u00eenmorm\u00e2ntare cre\u0219tineasc\u0103, dup\u0103 tradi\u021bia str\u0103mo\u0219easc\u0103.
\n\tPoetei Elena Vl\u0103d\u0103reanu \u00eei revine meritul de a ne fi readus-o \u00een aten\u021bie pe Sofia N\u0103dejde, prin promovarea concursului anual de carte scris\u0103 de femei. Concursul se afl\u0103 la a V-a edi\u021bie, anul acesta, luna septembrie. Oare nu ar fi cazul s\u0103 se acorde aten\u021bie \u0219i publicisticii scris\u0103 de femei? S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 Sofia N\u0103dejde a excelat \u00een publicistic\u0103, a\u0219a a devenit ea cunoscut\u0103, nu doar \u00een \u021bar\u0103, ci \u0219i peste hotare, prin articole ce sunt de mare actualitate \u0219i ast\u0103zi. S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 aceast\u0103 puternic\u0103 femeie a fost cea care ne-a deschis drumul spre o alt\u0103 lume, aceea a egalit\u0103\u021bii de \u0219anse.
\nSofia – \u00een limba greac\u0103 – \u00eenseamn\u0103 \u00een\u021belepciune \u0219i speran\u021b\u0103. At\u00e2t ne-a mai r\u0103mas nou\u0103, rom\u00e2nilor – doar speran\u021ba, pentru c\u0103 \u00een\u021belepciunea am dob\u00e2ndit-o prea t\u00e2rziu, doar dup\u0103 ce ne-am confruntat cu greut\u0103\u021bile vie\u021bii, cu bolile, cu sistemul nedrept.<\/p>\n


\nC\u0103r\u021bi prezentate de: <\/strong><\/p>\n

Iulian CHIVU<\/strong> <\/p>\n

Virgil Diaconu, poetul Sufletului peregrin<\/strong><\/p>\n

Nonconformismul poetic cu care se afirm\u0103 Virgil Diaconu str\u0103bate \u00eenc\u0103 din Departele Epimenides (1976), din Dep\u0103rtarea l\u0103untric\u0103 (1980), din C\u0103l\u0103torie spre sine (1984) sau, mai apoi, din Opium (2002) ale c\u0103ror titluri atrag aten\u021bia cititorului \u0219i criticii literare poate c\u0103 mai degrab\u0103 din perspectiva programatic\u0103 de care era at\u00e2ta nevoie \u0219i pe care o anun\u021b\u0103 tran\u0219ant, dezambiguiz\u00e2nd antinomiile, paradoxul, absurdul \u00eentr-o perioad\u0103 postmodernist\u0103 \u00een care se succed guverne literare, atitudini estetice, formule poetice, experien\u021be originale sub tensiunile decomprimante ale unui timp amor\u021bit \u00een vaguit\u0103\u021bi insignifiante, \u00een declarativul inconsistent ori de-a dreptul steril.
\nAcest nonconformism care i-a fost recunoscut poetului nu se estompeaz\u0103 nici \u00een celelalte volume de versuri: Deasupra tenebrelor (2001), Jurnal erotic (2006), Lepre \u0219i sfin\u021bi (2007), antologiile Secol (2011) \u0219i Poeme (ed. bilingv\u0103 rom\u00e2no-englez\u0103, 2015), Din ora\u0219ul de fier (2018) afirm\u00e2nd \u0219i confirm\u00e2nd opiniile estetice exprimate de Virgil Diaconu \u00een eseurile din Destinul poeziei moderne (2008), precum \u0219i \u00een ancheta Poezia canonic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 (2020) cu care autorul d\u0103 dimensiunea reac\u021biilor critice, sensibile la oficializ\u0103ri dogmatice vulnerabile, ilegitim canonizante \u2013 atitudine promovat\u0103 atent, f\u0103r\u0103 incisivit\u0103\u021bi redundante de revista pite\u0219tean\u0103 Cafeneaua literar\u0103 al c\u0103rei mentor este. Poetul vine cu titluri incitante pentru cititorul fascinat de reprezent\u0103ri antinomice ori la limita absurdului, prin natura lui seduc\u0103tor, mai ales c\u00e2nd inciden\u021bele cu via\u021ba sunt la fel de sensibile: Lepre \u0219i sfin\u021bi, C\u0103l\u0103torie spre sine, Dep\u0103rtarea l\u0103untric\u0103, Discurs despre lini\u0219te, tenta\u021bie care se continu\u0103 \u0219i \u00een sumarul celui mai recent volum de versuri, Sufletul peregrin (Fericirile, nefericirile; Stepa t\u0103cerii; Ziua neagr\u0103…) sau \u00een metafore (B\u00e2lciul de turt\u0103 dulce; Securile orei; Cetatea Ciulin etc.).
\nSufletul peregrin ne recomand\u0103 un poet cu o lectur\u0103 bogat\u0103, divers\u0103 \u0219i temeinic\u0103 \u2013 sufletul, aici, este ceea ce grecii numeau psyche \u00eencep\u00e2nd cu orficii, cu Homer, cu liricul Pindar, continu\u00e2nd cu Platon \u0219i Aristotel, sensul s\u0103u esen\u021bial fiind eul, sinele \u0219i mai apoi Dasein, iar nu o entitate identitar\u0103 ca \u00een suflet rom\u00e2nesc (vezi Vulc\u0103nescu, Noica sau C. R\u0103dulescu-Motru).
\n Virgil Diaconu a explorat dogmatic \u0219i literar Biblia, iar sufletul s\u0103u poetic are a\u0219adar un orizont profund \u0219i larg, conturat \u00een metafizica fideist\u0103 (\u201eC\u00e2t despre Dumnezeul pe care \u00eel a\u0219tept,\/ el este \u00eentr-o alt\u0103 poveste: poate \u00een florile de cire\u0219… \u2013 p. 76), de unde \u0219i postmodernismul s\u0103u formalizat, nu protestatar, fiindc\u0103 poetul, cum se vede, \u00ee\u0219i transcende puritatea sim\u021birii c\u0103tre un Dumnezeu aconceptiv, \u00eentr-un alt registru semantic de tipul Eu sunt cel ce este! Dumnezeul din poezia lui Virgil Diaconu e acela\u0219i ca al lui Costache Ioanid, al lui Vasile Voiculescu \u0219i, mai ales ca acela al lui Eugen Dorcescu \u2013 poetul este, \u00eens\u0103, altul: \u201e\u00cen turla \u00een care \u00eel a\u0219tept pe Dumnezeu s\u0103 vin\u0103.\/ S\u0103 vin\u0103 \u0219i s\u0103 l\u0103murim o dat\u0103 pentru totdeauna lucrurile\/ ca s\u0103 \u00eemi pot vedea mai departe de ale mele\u201d (p.8), ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 ie\u0219irea din sacralitate, ci reancorare \u00een mundan. Alteori, este aproape arghezian: \u201eDoamne, arat\u0103-Te!\/ Nimeni nu mai are r\u0103bdare (…)\/ Nimeni nu mai are r\u0103bdare. Toate vor s\u0103 Te vad\u0103…\u201d (p. 95); \u201eSchimnicul m\u0103soar\u0103 \u00eentinderea:\/ nici zbor de p\u0103s\u0103ri, nici adiere de v\u00e2nt,\/ dar de unde glas \u00een pustiu?\/ \u00cens\u0103 fa\u021ba sa este de lini\u0219te,\/ \u0219tiind c\u0103 Cel a\u0219teptat va s\u0103 vin\u0103\u201d (p. 131) \u2013 aici nu este vorba despre t\u0103gad\u0103 \u0219i confirmare, ci despre nevoia de revelare divin\u0103, de tipul eliber\u0103rii brahmanice.
\nPoetul (\u201eLucrez la chipul T\u0103u, nep\u0103trunsule \u2013 \/ \u00eemi spuneam \u00eenl\u0103untru, a\u0219teptam \u00een afar\u0103\u201d \u2013 p. 102) \u0219i-a petrecut copil\u0103ria \u00eentre dou\u0103 biserici (comuniune, nu contradic\u021bie) \u0219i vorbea cu Dumnezeu ca un copil: \u201eDoamne, spuneam, m\u00e2ine, c\u00e2nd vin la biseric\u0103\/ s\u0103-mi spui dac\u0103 \u00ee\u021bi plac pantofii mei noi…\u201d (p. 118). Paradigmatic, firesc, Virgil Diaconu urc\u0103 spre idei: \u201eCu mine \u0219i f\u0103r\u0103 mine\/ via\u021ba mea se petrece\u201d (p. 130) \u2013 e un dat, e un sens, o \u00eencercare. Sufletul are \u0219ansa \u00eennobil\u0103rii emo\u021bionale \u0219i se umple cu con\u021binut: \u201ePrin sufletul meu\/ trece luntrea t\u0103cerii.\/ \u00cenchis \u00een lemn \u0219i cu fa\u021ba la cer,\/ cine este?\/ Prietene plecat,\/ ce plute\u0219te \u00een aer este c\u00e2ntecul t\u0103u,\/ por\u021bile r\u0103t\u0103cirii l\u0103s\u00e2ndu-le deschise.\/ La poarta cenu\u0219ii voi bate?\u201d (p. 141).
\nVolumul de versuri Sufletul peregrin se deschide cu poezia care, de altfel, d\u0103 titlul acestuia \u00eentr-o confesiune sincer\u0103 pe o scar\u0103 a valorilor cu referen\u021bi chema\u021bi s\u0103 dea con\u021binut, s\u0103 anime, s\u0103 defineasc\u0103 \u0219i s\u0103 m\u0103soare ca \u00een tradi\u021bia eshatologic\u0103 egiptean\u0103 a psihostaziei: \u201e… floarea de cire\u0219 face pentru mine\/ tot at\u00e2t c\u00e2t un vers de Eminescu,\/ p\u0103s\u0103rile cerului cu care m\u0103 \u00eent\u00e2lnesc uneori\/ pre\u021buiesc c\u00e2t m\u00e2ng\u00e2ierile mamei.\/ C\u00e2t despre vr\u0103biile care \u00eemi c\u00e2nt\u0103 la fereastr\u0103,\/ ele fac tot at\u00e2t c\u00e2t Boleroul lui Ravel…\u201d (p. 5).
\nSufletul e peregrin prin paradigma poetic\u0103, prin \u00eentreb\u0103ri ale c\u0103ror r\u0103spunsuri acced la idei \u0219i se citesc dup\u0103 gramatica poetic\u0103 \u00een care se \u00eempac\u0103 cotidianul, mundanul, ludicul cu metafizicul \u00een registrul reprezent\u0103rilor ra\u021bionale, \u00een verosimil, \u00eentr-o semantic\u0103 chemat\u0103 s\u0103 afirme simboluri (floarea de cire\u0219, vr\u0103biile, piatra), s\u0103 le citeasc\u0103 \u00eentr-o nou\u0103 epistemologie, c\u0103ut\u00e2nd piatra filosofal\u0103 (p. 122), cu efuziuni incandescente, labi\u0219iene: \u201eZiua deja a dat n\u0103val\u0103 pe str\u0103zi.\/ Inima mea este inima miilor de tineri\/ care au ie\u0219it \u00een strad\u0103.\/ Focule, vino cu mine!\u201d (p. 17).
\nReflexiv, adaug\u0103: \u201eG\u00e2ndurile mele sunt pline de m\u0103r\/ \u0219i de vierme…\u201d (p. 99); \u201eFa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 cu mine,\/ c\u00e2t voi putea s\u0103 r\u0103m\u00e2n?\u201d (p. 98). Refugiul \u00een ambiguizare este formal \u0219i deschide vaguitatea, iar dezambiguizarea se face prin reflec\u021bie: \u201eEu sunt \u00een c\u0103utarea pietrei filosofale,\/ a pietrei menite s\u0103 alunge din mine to\u021bi mor\u021bii\/ \u0219i s\u0103-mi \u00eentoarc\u0103 zarea de vr\u0103bii.\/ Eu trebuie s\u0103 f\u0103ptuiesc transmuta\u021bia.\/ Deja, din tabla de lut a mul\u021bimii \u00eencep s\u0103 m\u0103 rup,\/ cu pere\u021bii casei tratez s\u0103 m\u0103 lase s\u0103 trec.\u201d (p. 122). Drumul spre parabol\u0103 urc\u0103 prin epitaf (\u201eDin flac\u0103ra care am fost, numai o pulbere.\/ R\u0103m\u00e2i flac\u0103r\u0103, trec\u0103torule…), prin noapte (\u201eVino \u0219i tu! \u2013 \u00eei strigam\/ trupului meu uitat printre ierburi.\/ Vino \u0219i tu!\u201d), travers\u00e2nd fericirile cu contraargumente (\u201eNeferici\u021bi cei cura\u021bi la inim\u0103, pentru c\u0103 ei nu \u00ee\u0219i deschid inima numai Domnului, ci \u0219i celui viclean \u0219i uneltirilor r\u0103ului…\u201d ), d\u00e2ndu-ne de \u00een\u021beles, odat\u0103 cu Eclesiastul, repetabila ontologie: Ce a fost va mai fi \u0219i ce s-a f\u0103cut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. \u0218i, ca s\u0103 parafraz\u0103m: c\u00e2t\u0103 c\u0103utare, tot at\u00e2ta poezie!
\n\u00cen final, un tratat de poezie \u00een 24 de reflec\u021bii \u0219i considerente, ca didahiile Sf\u00e2ntului Antim Ivireanu: \u201eNu publica imediat tot ce scrii \u0219i nu arunca o carte \u00een lume oricum!\u201d, e avizul pragmatic al lui Virgil Diaconu pentru cei care cred c\u0103 tot ce scriu e oper\u0103. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Istorie literar\u0103 Ionel POPA ALICE BOTEZ – IARNA FIMBUL Recitirea romanului Iarna Fimbul (1968) este o lectur\u0103 cu totul alta<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19399"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=19399"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19399\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19400,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19399\/revisions\/19400"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=19399"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=19399"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=19399"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}