{"id":19269,"date":"2022-09-25T19:03:39","date_gmt":"2022-09-25T16:03:39","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19269"},"modified":"2022-09-25T19:03:39","modified_gmt":"2022-09-25T16:03:39","slug":"spatii-culturale-nr-30-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19269","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 30 (7)"},"content":{"rendered":"

Viorica PETROVICI<\/strong><\/p>\n

PALATUL CU ZECE POR\u021aI DE CRISTAL<\/strong><\/p>\n

Fractalii cresc din oglinzi albe oglinzi negre
\n\u00centr-un vuiet ritualic moartea se \u00eentoarce
\n\u00cen p\u00e2ntecele mamei sale indigo vine Poetul
\nLas\u0103 lumina s\u0103-l dizolve \u00een spirale dans cosmic
\nDrumul pe linia cercului m\u0103rul Evei ori scar\u0103
\nGrani\u021ba pe care urci \u00eentre nebunie \u0219i ve\u0219nicie
\n\u00cen palatul cu zece por\u021bi de cristal zbor vertical
\nAici rota\u021bia are alte bucle viteza d\u0103 iluzia \u00eencremenirii
\nUndeva plute\u0219te P\u0103m\u00e2ntul respira\u021bia lui se r\u0103t\u0103ce\u0219te
\n\u00centre \u00eenf\u0103\u0219ur\u0103toare pare un cocon de m\u0103tase
\nVisul \u00eei pune aripi transparente ni\u0219te antene
\nPrin care ascult\u0103 p\u00e2n\u0103 la minunare vuietul transla\u021biei
\n\u00cenc\u0103 un \u00eenceput \u00eenc\u0103 un sf\u00e2r\u0219it st\u0103p\u00e2nii codului genetic
\nSe \u00eentorc de dincolo de Soare va fi oare tabelul
\nElementelor cunoscute f\u0103r\u0103 de plumb sau doar
\nO alt\u0103 \u00eentemni\u021bare \u00eengeri uria\u0219i compasivi \u00eemprejur
\nLec\u021bia legea Iubirii un gr\u0103unte de praf stelar capteaz\u0103
\nChemarea \u00een implozii repetate razele acestui c\u00e2ntec
\nStr\u0103bate noaptea vie m\u00e2ng\u00e2ieri de fulger
\nD\u0103 muguri z\u0103pada nena\u0219terii prin zece por\u021bi de cristal <\/p>\n


\nPLAN CAUZAL<\/strong><\/p>\n

Fac pasul spre cer \u00een\u0103untru e ger ascu\u021bit \u0219i greu
\nMi se impregneaz\u0103 \u00een celulele mele rarefiate
\nCa ni\u0219te pic\u0103turi \u00eentr-o rotire \u00eencremenit\u0103
\nTotul este imens dilatat \u0219i prin mijlocul ghe\u021bii
\nCurge focul \u00een sus fulger ne\u00eenterupt
\nTrec prin mii de inele alb-str\u0103lucitoare
\nPot fi Universuri sau unit\u0103\u021bi de timp ce a\u0219teapt\u0103
\nA fi proiectate prin implozie magnetic\u0103
\nCine sunt unde m\u0103 aflu nu mai \u0219tiu nimic
\nVid transcendent puncul zero
\n\u00centr-o geometrie sacr\u0103 toate se \u00eentorc
\nLa starea de sfer\u0103 \u00een afar\u0103 alb \u00een\u0103untru golul
\nCristalizeaz\u0103 alchimia dualit\u0103\u021bii<\/p>\n


\n\u00ceN LEAG\u0102N PE GRANI\u021aA M\u0102GUREI<\/strong><\/p>\n

Turme verzi de zimbri Mun\u021bii M\u0103gura
\nSus hiatus pietre \u0219lefuite \u0219i clopo\u021bei
\nV\u00e2ntul love\u0219te clapele norilor albi
\nDin care se nasc lumi cu fiin\u021be alegorice
\nDelfini \u0219i dragoni de foc inorogi
\nCe p\u00e2ndesc fecioarele descul\u021be
\nPlecate prin rou\u0103 dup\u0103 s\u0103rut\u0103ri
\nM\u0103 r\u0103stignesc pe aer
\n\u0218i P\u0103m\u00e2ntul acesta ne\u00eentinat \u00eemi vorbe\u0219te
\nM\u0103 ia \u00een inima lui m\u0103 a\u0219eaz\u0103 \u00een leag\u0103n
\nBalansul \u00eentre a fi \u0219i a nu fi m\u0103 \u00eenv\u0103luie
\n\u00centr-o be\u021bie de Soare \u0219i ninsoare cu greu
\nM\u0103 rea\u0219ez \u00eentre miresmele de brad
\n\u00cen apropiere un pui de c\u0103prioar\u0103 r\u0103nit
\nA\u0219teapt\u0103 eliberarea pornesc \u00eenspre el
\nAceast\u0103 alergare se repet\u0103 nu ajung
\nCa \u0219i cum ne-am afla \u00een universuri paralele
\nM\u0103 v\u0103d \u00een ochii lui izvoare \u00eensetat\u0103
\nBeau c\u00e2ntecul orizontul liliachiu se destram\u0103
\n\u0218i pe retin\u0103 \u00eemi intr\u0103 iar fotografii <\/p>\n


\nCELE \u0218APTE OGLINZI<\/strong><\/p>\n

Sunt acum un trifoi cu patru foi
\n\u00centr-un c\u00e2mp \u00eenflorit de trifoi
\nSeva verde are mireasm\u0103 crud\u0103
\nDe fecioar\u0103 care se spal\u0103 cu rou\u0103
\nPe trupul abia trezit la r\u0103s\u0103rit
\nRazele ro\u0219ii se scutur\u0103 de c\u00e2ntec
\nM\u0103rg\u0103ritare de prana plutesc
\nDinspre inima Lui spre a mea
\nCele \u0219apte oglinzi reflect\u0103 transmutarea<\/p>\n


\nAUD DOAR VIBRA\u021aIA<\/strong><\/p>\n

Portativ de rou\u0103 \u00een cer
\nMisterul cu dou\u0103 por\u021bi \u00een oglind\u0103
\n\u00cen una danseaz\u0103 focul \u00een alta renun\u021barea
\nM\u0103 ademene\u0219ti abis rogvaiv
\nCursa cu obstacole pe un orizont nefinisat
\nP\u0103\u0219esc printre flori s\u0103lbatice
\nMargine de p\u0103dure violet\u0103
\nTu vii dinspre Soare nu te v\u0103d
\nAud doar vibra\u021bia care invadeaz\u0103
\nTrupul meu g\u00e2ndurile mele inima
\nPlou\u0103 toren\u021bial \u00eemprejur e ar\u0219i\u021b\u0103
\nTr\u0103znetul aprinde poiana
\n\u0218i urc\u0103 \u00een cer cu noi cu tot<\/p>\n


\nO GALAXIE NUMAI DE SORI<\/strong><\/p>\n

Tu m\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ezi \u0219i te strecori
\n\u00centr-o galaxie numai de Sori
\nAceea din mijlocul infinitelor galaxii
\nUnde toate proiec\u021biile sunt entit\u0103\u021bi vii
\nEnergia Tahionic\u0103 ne duce acas\u0103
\n\u0218i dup\u0103 ce ne las\u0103 f\u0103r\u0103 amintiri
\nNe expulzeaz\u0103 \u0219i devenim iar doi
\nO salcie r\u00e2vnit\u0103 de p\u00e2r\u00e2u un mac
\n\u00centr-un ocean de gr\u00e2u vioar\u0103 a lui
\nPaganini ce scrii un alfabet uitat
\nZborul de g\u00e2\u0219te s\u0103lbatice peste Tibet
\nUnde z\u0103pezile men\u021bin clarul
\nDin cerc din sufletul primordial
\nUn munte marea cu murmur ne\u00eencetat
\nTu m\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ezi \u0219i te strecori
\n\u00centr-o galaxie numai de Sori<\/p>\n


\nVictoria MILESCU<\/strong>
\n\"\"

NIMIC NEOBI\u015eNUIT<\/strong><\/p>\n

O camer\u0103 de hotel
\ncu vederea spre mare
\nun \u015fezlong pe balcon
\nbalans\u00e2ndu-se singur
\no mas\u0103 \u00een fa\u0163a oglinzii
\nflori pe mas\u0103, lini\u015fte
\nspart\u0103 doar de clopo\u0163eii unei tr\u0103suri
\nscriu pe bilete de tren
\npe pungile de medicamente
\npe pere\u0163i, pe covoare
\npe trupul verzicat de meduze
\npe valul \u00een continu\u0103 c\u0103utare
\nde trupuri abandonate
\npe omoplatul p\u0103s\u0103rii
\nintrate din gre\u015feal\u0103 pe ferestruica din baie
\nscriu pe cre\u015ftetul rece al stelelor \u00eenjunghiate
\nnu mi se iart\u0103 nimic
\nr\u0103m\u00e2n pu\u0163in
\n\u00een miezul de pepene ro\u015fu
\ncu c\u00e2teva semin\u0163e negre
\nca presim\u0163irile
\nscuipate repede
\ns\u0103 navigheze spre tine pe uscat
\nacop\u0103r colivia cu \u00eengeri
\naerul ia chipul ploii
\nnimic nu i se iart\u0103 poetului
\nel are miracolul vindec\u0103rii
\nscriu pe gratii imaginare
\nde vi\u015fini goi, virgini
\npe ultimul bagaj nedesf\u0103cut
\nde team\u0103 s\u0103 nu-\u015fi ia zborul \u015fi trupul
\nodat\u0103 cu bluzele, fustele, rochiile
\np\u0103str\u00e2nd \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103rile tale
\n\u015ftiu c\u0103 nimeni nu te-a \u00eenso\u0163it la spital
\nnici la penitenciar
\nunde supor\u0163i cruzime \u015fi mil\u0103
\nnimeni nu m-a pr\u0103dat \u00eenc\u0103
\np\u00e2n\u0103 la ultimul bun \u2013 inima
\nscriu pe crengile de azbest \u00eempletite
\ndin curtea interioar\u0103
\npe frunzele de ar\u0163ar
\nscriu ca un copil mic \u015fi trist
\nag\u0103\u0163\u00e2ndu-se de pulpana tat\u0103lui
\ncu revolverul la t\u00e2mpl\u0103
\nun copil \u00eenh\u0103\u0163at, purtat din ora\u015f \u00een ora\u015f
\nde m\u0103tu\u015file peste care timpul
\nn-a \u00eendr\u0103znit s\u0103 treac\u0103 vreodat\u0103
\ncine s\u0103 numere b\u0103t\u0103ile inimii unui copil
\ncelui drag nu-i pot scrie
\nchiar dac\u0103 m\u0103 ridic pe v\u00e2rfuri de stele
\nnu-l v\u0103d
\nm\u0103 a\u015fteapt\u0103 \u00eenc\u0103 prin c\u0103r\u0163ile lumii
\nscriu \u015fi mama \u00eemi spune la telefon
\nc\u0103 m-a visat r\u0103u
\nscutur hainele \u015fi cad versuri
\nca dintr-un copac fructele coapte
\nf\u0103c\u00e2nd ravagii pe obrazul femeii tinere
\nexaminat\u0103 de speciali\u015fti
\nei vor s\u0103 merg pe s\u00e2rm\u0103 cu ochii \u00eenchi\u015fi
\ns\u0103 stau \u00eentr-un picior
\nunii m\u0103 strig\u0103, al\u0163ii r\u0103spund
\nvaluri fierbin\u0163i curg din ochi
\n\u00eence\u0163o\u015f\u00e2nd imaginea ideal\u0103 a lumii
\nexist\u0103 o ierarhie a durerii
\nscriu c\u0103 ziua de azi s-a pr\u0103bu\u015fit
\npe treptele noului supermarket
\ndeschid po\u015feta, v\u0103rs actele
\nscriu \u015fi atunci c\u00e2nd alerg
\ncu m\u00e2inile \u015fi picioarele legate
\nspre bucurie, spre moarte
\ncerul se vindec\u0103 greu
\nacop\u0103r hubloul s\u0103 poat\u0103 pl\u00e2nge \u00een voie. <\/p>\n


\n\u00ceNC\u0102 AICI <\/strong><\/p>\n

\u00cen pofida a tot \u015fi a toate
\npas\u0103rea vine la geamul meu
\ns\u0103-i dau m\u00e2ncare
\nindiferent de ploaie, ninsoare, ies
\ncu umbrela mea
\nmic\u0103 \u015fi g\u0103urit\u0103 de meteori\u0163i
\ns\u0103 cump\u0103r p\u00e2ine
\n\u00eenaintez printre valuri de pe\u015fti argintii
\nzb\u0103t\u00e2ndu-se, ajung\u00e2ndu-mi p\u00e2n\u0103
\nla mijloc, p\u00e2n\u0103 la gura deschis\u0103
\npe\u015fti de toate m\u0103rimile implor\u00e2nd
\no moarte folositoare
\n\u00een pofida a tot \u015fi a toate
\nz\u00e2mbesc de\u015fi \u00eemi curg lacrimi
\n\u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een grab\u0103 tocmai c\u00e2nd
\n\u00eemi iese \u00een cale b\u0103rbatul vie\u0163ii
\nel m\u0103 invit\u0103 vesel pe luxosul titanic
\nc\u00e2t curaj s\u0103 urci treptele invizibile \u015fi
\ntotu\u015fi s\u0103 ajungi acolo unde po\u0163i
\ns\u0103 faci cu m\u00e2na
\nprietenilor ce devin du\u015fmani
\ndu\u015fmanilor ce te vor iubi \u00eentr-o zi
\n\u00een pofida a tot \u015fi a toate
\nsoarele r\u0103sare c\u00e2nd luna
\nmi se tope\u015fte pe obraji
\nca un unt de cas\u0103 bine b\u0103tut
\nc\u00e2t\u0103 via\u0163\u0103 \u00een speran\u0163a fiec\u0103rui fruct
\nmu\u015fcat, feliat, mestecat
\ndoar ca s\u00e2mburele s\u0103 ajung\u0103 iar \u00een p\u0103m\u00e2nt
\nunde c\u00e2nt\u0103, danseaz\u0103, se \u00eenal\u0163\u0103 iar
\nverde \u015fi roz \u015fi pur
\nrisipind \u00een aer parfum, lumin\u0103
\n\u00een pofida a tot \u015fi a toate
\nsunt \u00eenc\u0103 aici
\ncu priviri, gesturi, cuvinte ale
\ncunoscu\u0163ilor \u015fi necunoscu\u0163ilor
\nlipindu-mi-se de piele, de p\u0103rul verde
\nnu \u015ftiu cum, c\u00e2nd
\nam ajuns at\u00e2t de repede de unde plecasem
\n\u00een pofida a tot \u015fi a toate
\nfac m\u00e2ncare pentru cei ce nu mai sunt
\n\u015fi un ceai
\ndintr-o plant\u0103 nemuritoare
\nnu-i \u015ftiu numele
\nadus\u0103 de pas\u0103rea
\ndesenat\u0103 de mine \u00een copil\u0103rie
\ncu creioane de p\u0103m\u00e2nt\u2026<\/p>\n


\nNIMENI NU E VINOVAT<\/strong><\/p>\n

Nimeni nu e vinovat c\u0103 exi\u015fti
\nmunce\u015fti, respiri
\npl\u0103te\u015fti pentru orice
\niei pastile
\ndup\u0103 un timp nu-\u015fi mai fac efectul
\nca o iubire de fiecare zi
\ndurerile se \u00eenmul\u0163esc
\nele hr\u0103nesc poemul
\nele \u00eel fac fericit
\n\u00eel por\u0163i \u00een spinare
\nca pe o cocoa\u015f\u0103
\nca pe o rani\u0163\u0103
\n\u00een care se zbate lumea \u00eentreag\u0103
\ncu urlet
\nnimeni nu e vinovat
\nc\u0103 alegi s\u0103 mergi mai departe
\nduc\u00e2nd \u00een spinare
\nsetea unui de\u015fert. <\/p>\n


\nJanine VADISLAV<\/strong>
\n\"\"

EU VREAU S\u0102 ZBOR CA UN FLUTURE…<\/strong><\/p>\n

Motto: \u201eAminti\u0163i-v\u0103 mereu: chiar dac\u0103 sunt nori pe cer, soarele este deasupra”. <\/em><\/p>\n

Numele lor pictate cu cerneal\u0103 violet pe o inimioar\u0103 trandafirie, cu fir verde, pu\u0163in galben \u015fi negru pe margine. Pantoful ei de mireas\u0103, cu toc de 15 cm, \u00een\u015furubat \u00een glezna groas\u0103. Betty nu gust\u0103 ironia glumea\u0163\u0103 \u015fi f\u0103cu o criz\u0103 de isterie, – A cui fu ideea? \u00ce\u015fi smulse v\u0103lul, \u00ee\u015fi deznod\u0103 cocul, r\u0103mase \u00een picioarele goale… Noroc c\u0103 era cald afar\u0103.
\n– Nu te sup\u0103ra…, hai, nu fi prostu\u0163\u0103, se distreaz\u0103 \u015fi ei, a\u015fa e la nunt\u0103! Volodea o lu\u0103 \u00een bra\u0163e, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 o s\u0103rute.
\n– Pleac\u0103, nu vreau s\u0103 te v\u0103d, m\u00e2ine divor\u0163\u0103m! \u00cel mu\u015fc\u0103 de obraz. De durere o lovi cu dosul palmei. Urlete cumplite sperie invita\u0163ii, rimelul \u00eentins de lacrimi, m\u00e2na \u00eenm\u0103nu\u015fat\u0103 \u00een alb, neagr\u0103 de vopsea. \u0162\u00e2\u015fni ca din pu\u015fc\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 se uite o dat\u0103 \u00eenapoi, cu faldurile rochiei ridicate sub genunchi.
\nEl,
\ndup\u0103
\nEa…
\nDincolo de prim\u0103rie, speriat\u0103 de \u00eentuneric, se l\u0103s\u0103 luat\u0103 de m\u00e2n\u0103.
\n – Ce-\u0163i veni, o \u00eentreb\u0103 Volodea, ce sunt scenele astea, ai \u00eennebunit? Te trimit la m\u0103-ta, acas\u0103! \u015etii cum ai venit la mine, nici nu trebuia s\u0103 te primesc! A cui a fost ideea s\u0103 iau o femeie care a tr\u0103it cu un alt b\u0103rbat? Trebuia s\u0103 fii domni\u015foar\u0103, ca mine… Ia uite colea, la 35 de ani sunt cavaler…
\n– N-ai avut iubit\u0103? \u00eeng\u00e2n\u0103 Betty cu obrajii umezi de lacrimi.
\n– N-am avut, te-am a\u015fteptat…
\n– Pe mine? se minun\u0103 Betty \u015fi lacrimile i se zv\u00e2nt\u0103 brusc.
\n– Pe tine, de bun\u0103 seam\u0103, dac\u0103 acu e\u015fti aici….
\n– Mi-o spus mie mamu\u015fcka… Nu-l lua fat\u0103 h\u0103i, c\u0103 \u0103sta e anticristul, de nu l-o luat nimerea p\u00e2n\u0103 acu. Da eu nu \u015fi nu, \u00eel ieu c\u0103 e om bun, dac\u0103 m\u0103 vre cu copchil cu t\u0103t!
\n– Mi-o z\u00e2s mie mamu\u015fcka, nu te gr\u0103bi b\u0103iete, fete c\u00e2t\u0103 frunz\u00ee \u015fi iarb\u0103, ca tine \u00eens\u0103, mai rar!
\n– Ce \u015ftie ea despre mine? tres\u0103ri Betty \u015fi inima \u00eencepu s\u0103-i bat\u0103 cu putere. Vrei s\u00ee mor, suspin\u0103 ea, d\u00e2nd ochii peste cap.
\n– S\u0103 nu mori, liubimaia maia!
\n– Atunci, ce s\u0103 fac? \u00eentreb\u0103 ea privindu-l cu candoare.
\n– Hai acas\u0103 \u015fi-om gr\u0103i…
\n– Ce s\u0103 gr\u0103im
\n– … n-avem ce, ai dreptate.
\n– Atunci, ce facem…, \u015fopti Betty d\u00e2nd \u00een pl\u00e2ns.
\n– Tragem un pui de somn?
\n– Da!
\n– M\u00e2ine, dac\u0103 nu ne-om \u00een\u0163elege, te pun pe tren.
\n– Poate ne-om \u00een\u0163elege…
\n– Poate…
\n– Nu m-a\u015f \u00eentoarce…
\n– …
\n– E\u015fti virgin?
\n– …
\n– Nu \u015ftii ce-i dragostea?
\n– Vrei s\u0103 facem…, una alta, se tulbur\u0103 Volodea \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 sar\u0103 din pat.
\n– Cu tine fac dragoste, de-amu e\u015fti omul meu.
\n– A\u015fa, hodoronc, tronc? Pe mine nu m\u0103-ntrebi de vreu? Dac\u0103 te aude mamu\u015fcka, e vai de capul t\u0103u! Ia stai, nu mai vorbe\u015fti ruse\u015fte!
\n– Hodoronc tronc! \u015etiu \u015fi rom\u00e2ne\u015fte.<\/p>\n

7 luni mai t\u00e2rziu:<\/p>\n

Epistol\u0103 c\u0103tre Nen\u0103scut…, \u201eAm visat icoana Cuvioasei Parascheva, \u00eentr-o cas\u0103 din Buciumeni, \u015fi-am pornit pe urmele ei. La cap\u0103t de drum te-am aflat pe tine, Iubitul meu Prunc, a\u015fteptai pe prag s\u0103 te nasc… Cum erai? Ca de m\u0103rimea unui v\u00e2rf de ac, navig\u00e2nd peste valurile de lichid amniotic, pip\u0103ind oceanul imens \u00eentr-un zbor clandestin, \u00eentinz\u00e2nd agrafe minuscule cu ajutorul c\u0103rora viermu\u015forul din tine se ancora \u00een cupola bur\u0163ii…
\nTe mi\u015fti,
\nrespiri,
\n\u00ee\u0163i atingi fa\u0163a,
\nca\u015fti,
\n\u00eenghi\u0163i,
\nveghezi…
\ndormi \u015fi visezi …
\nAcela e\u015fti Tu. <\/p>\n

Betty, c\u0103tre b\u0103rbatul dint\u00e2i:<\/p>\n

\u201eCine spune c\u0103 te-am blestemat, nu \u015ftie ce spune. Vrea s\u0103 te ridice \u00eempotriva mea, s\u0103 m\u0103 \u015ftearg\u0103 de pe fa\u0163a p\u0103m\u00e2ntului. Am copil cu tine, De ce s\u0103 te ur\u0103sc? E\u015fti b\u0103tut destul de Dumnezeu! Te-am iubit Nimigene, te-am iubit a\u015fa cum numai o fat\u0103 de la Ad\u00e2ncata poate iubi… \u015ei tu, \u00een patul nostru cu alt\u0103 femeie te-ai l\u0103f\u0103it… Acum am alt b\u0103rbat, o narcis\u0103, o zarnacadea, un sf\u00e2nt cobor\u00e2t pe p\u0103m\u00e2nt…\u201d<\/p>\n

\u201eVreau s\u0103-mi v\u0103d copchila, ad-o la Cern\u0103u\u0163i, la unchiul Costic\u0103.\u201d
\n… Nu m\u0103 pot pune pe drum, sunt \u00een pozi\u0163ie cel pu\u0163in doua luni de acu \u00eenainte. Nu-\u0163i r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 speri…
\n\u201e Barbatu n-o s\u0103 fie \u00eempotriv\u0103\u201d
\n\u201eNu-l b\u0103ga pe Volodea \u00een discu\u0163ie…!\u201d
\n\u201eDe ce, E mai bun, dec\u00e2t mine?\u201d
\n\u201eE un sf\u00e2nt!\u201d
\n\u201eBetty,
\n\u0162i-ai pierdut min\u0163ile!!!\u201d<\/p>\n

Urletul din vocea lui o f\u0103cu s\u0103 tresar\u0103 violent. Creionul bont g\u0103uri h\u00e2rtia igienic\u0103, dup\u0103 care se rostogoli pe ciment. Betty se ridic\u0103 brusc, \u00ee\u015fi pierdu echilibrul, c\u0103z\u00e2nd lat\u0103. Junghiuri dese \u00eei ciuruir\u0103 burta, apoi se \u00eendreptar\u0103 spre spate. Cu ultimele puteri str\u00e2nse h\u00e2rtia de un roz murdar \u00eendes\u00e2nd-o \u00een gaura vece-ului. Dup\u0103 care \u00eencepu s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 \u00een hohote.<\/p>\n

(…) – Dragostea \u00een cearceafuri de m\u0103tase…
\n– Vrei s\u0103 spui, de rafie…
\n– Nu-mi r\u0103st\u0103lm\u0103ci vorbele! Dac\u0103 am spus m\u0103tase, m\u0103tase a fost! Simt \u015fi acum m\u00e2ng\u00e2ierea ei diafan\u0103 \u015fi degetele tale sub\u0163iri, desf\u0103c\u00e2nd, \u00eenf\u0103\u015fur\u00e2nd, str\u00e2ng\u00e2nd ghem alc\u0103tuirea fragil\u0103 cu arom\u0103 de porumbar.
\n– Da, Volodea, cum s\u0103 nu, visezi cai verzi pe pere\u0163i!
\n– Cred c\u0103 dormi \u015fi visezi… se bosumfl\u0103 Volodea, r\u00e2zi de mine. Cine te crezi? i se smulse b\u0103rbatul dintre coapsele ca dou\u0103 maluri care a\u015fteapt\u0103 s\u0103 fie basculate. E\u015fti o, esti o…, din gura \u0163uguiat\u0103 nu ie\u015fi nici un cuv\u00e2nt, dar obrajii pocnir\u0103 violent, \u00eenvine\u0163indu-se. Pleac\u0103 de aici, \u015fopti b\u0103rbatul c\u00e2nd \u00ee\u015fi mai reveni, pleac\u0103, s\u0103 nu te mai v\u0103d! M\u0103 omori cu zile.
\n– Eu, Volodea drag\u0103, eu care m-am sacrificat, mi-am ruinat frumuse\u0163ea pentru tine \u015fi neamul t\u0103u de punga\u015fi?
\n– E\u015fti, e\u015fti…, f\u0103r\u0103 ru\u015fine! Doamne, de ce mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 mie? \u00eeng\u00e2n\u0103 b\u0103rbatul, dup\u0103 care \u00eencepu s\u0103 se \u00eembrace.
\n– … Tocmai \u0163ie, ca s\u0103 vezi, du-te \u015fi te spal\u0103, malac libidinos ce e\u015fti!
\nUn pocnet sec cutremur\u0103 odaia.
\n– Dai \u00een mine? \u0163ip\u0103 Betty ca din gur\u0103 de \u015farpe repezindu-se la fereastr\u0103 despuiat\u0103, cu s\u00e2nii goi at\u00e2rn\u00e2nd peste pervaz. Doamne Dumnezeule, dac\u0103 ar \u015fti mamu\u015fcka \u00een ce cas\u0103 am intrat…
\n– Po\u0163i s\u0103 pleci, u\u015fa e deschis\u0103, bomb\u0103ni Volodea tr\u0103g\u00e2ndu-si n\u0103dragii str\u00e2m\u0163i, pe picior. Pleac\u0103, o sut\u0103 aduc \u00een locul t\u0103u, abia a\u015fteapt\u0103.
\n– Prea te crezi, da ca mine nu-i nici una…
\n– Alea-s fete mari, m\u0103 \u00een\u0163elegi…
\n– Afurisit s\u0103 fii, cu tot neamul t\u0103u!
\n– Las\u0103, am auzit altele \u015fi mai \u015fi…
\n-\u015ei leg\u0103m\u00e2ntul meu la biseric\u0103? \u00eentreb\u0103 Betty \u015fterg\u00e2ndu-\u015fi lacrimile.
\n– Te dezleg. Nu te mai vreau!
\n– Cum adic\u0103, nu m\u0103 vrei?
\n– Uite a\u015fa! strig\u0103 Volodea, scuip\u00e2nd \u00eentr-o parte.
\n– \u015ei monstrul din burt\u0103?
\n– Po\u0163i s\u0103-l iei…
\n– E \u015fi al t\u0103u.
\n– O fi, n-o fi, cine \u015ftie…? Gr\u0103be\u015fte-te, pierzi autobuzul.
\n– Unde s\u0103 m\u0103 duc?
\n– Unde a dus mutul iapa \u015fi surdul roata! T\u00e2n\u0103r\u0103 e\u015fti, proast\u0103 nu, cam de\u015f\u0103lat\u0103, da o s\u0103-\u0163i treac\u0103. Te ia pe nimica, doi la c\u00e2ntar, io n-am nicio preten\u0163ie…
\n– Iart\u0103-l dragul meu, nu \u015ftie ce spune…, \u00eeng\u00e2n\u0103 Betty protej\u00e2ndu-\u015fi coconul cu m\u00e2inile am\u00e2ndou\u0103.<\/p>\n

\u201eAm fost la un pas s\u0103-L pierd pe cel nen\u0103scut. \u00cengerul meu a vrut s\u0103 fie altfel \u015fi acum, nepre\u0163uit\u0103 prieten\u0103 din Ad\u00e2ncata, am o burt\u0103 uria\u015f\u0103 de dup\u0103 care abia m\u0103 v\u0103d. Cre\u015fte, are \u015fase picioare lungi, un tub \u00eendoit \u00een loc de gur\u0103 \u015fi dou\u0103 perechi de aripi pomp\u00e2nd lichidul verde. Inima bate cutremur\u00e2nd oceanul din p\u00e2ntec. \u00cen scurt timp fluturele va ie\u015fi \u00een lumin\u0103…\u201d.<\/p>\n


\nFlorentina Loredana DALIAN<\/strong>
\n\"\"

SOS<\/strong><\/p>\n

\tDou\u0103zeci de ani au trecut. Ascunsesem bine \u00een memorie amintirea frumosului locotenent \u015fi a destinului s\u0103u tragic. Mi-a readus-o citirea c\u00e2torva \u015ftiri despre dezastrul din Japonia.
\n\tSim\u0163ul onoarei, al datoriei dus p\u00e2n\u0103 la sacrificiu m-a fascinat dintotdeauna \u015fi n-am \u00eencetat o clip\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eentreb: \u201eOare eu a\u015f putea?\u201d. \u00cen liceu, dirigintele f\u0103cuse un sondaj de opinie printre noi, \u00eentreb\u00e2ndu-ne care este modelul nostru \u00een via\u0163\u0103 \u015fi carier\u0103. Care mai de care \u00ee\u015fi aleseser\u0103 regi, prin\u0163ese, pre\u015fedin\u0163i, arti\u015fti \u015fi artiste, fotbali\u015fti, personalit\u0103\u0163i, ce mai. A r\u00e2s toat\u0103 clasa c\u00e2nd am dat eu r\u0103spunsul: cei doi transmisioni\u015fti de pe Titanic. \u00cemi amintesc c\u0103 dirigintele a f\u0103cut ochii mari \u015fi mi-a zis: \u201eBravo, m\u0103i piticanie! Ai putea s\u0103 ne spui \u015fi de ce?\u201d \u015etiam prea bine de ce, dar aveam un nod \u00een g\u00e2t, pe de o parte fiindc\u0103 m\u0103 emo\u0163iona mereu amintirea sacrificiului celor doi, pe de alta, fiindc\u0103 \u0103ia r\u00e2seser\u0103 \u015fi-mi era ciud\u0103. Dirigintele, cu sensibilitatea-i caracteristic\u0103, a \u00een\u0163eles \u015fi, dup\u0103 ce m-a expediat cu \u201eStai jos!\u201d, a explicat el \u00een locul meu: \u201eR\u00e2de\u0163i, r\u00e2de\u0163i, dar habar n-ave\u0163i de ce! Transmisioni\u015ftii de pe Titanic au fost ultimii, cu excep\u0163ia C\u0103pitanului, care au p\u0103r\u0103sit vasul \u00eenainte ca acesta s\u0103 se scufunde. Nimeni nu i-ar fi putut obliga s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een post contrar voin\u0163ei lor, \u00een debandada aceea. \u015ei totu\u015fi, au r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit, transmi\u0163\u00e2nd mesaje SOS. Unul din ei a sc\u0103pat cu via\u0163\u0103, cel\u0103lalt nu. Mai conteaz\u0103? Oricum, acum au ajuns am\u00e2ndoi oale \u015fi ulcele. Dar cine \u015ftie c\u00e2te vie\u0163i n-au sc\u0103pat cu SOS-urile lor. Asta \u00eenseamn\u0103 onoare \u015fi sim\u0163 al datoriei. C\u0103 despre t\u0103ria de-a te sacrifica pe tine pentru altul nu v\u0103 cer, de pe acum, s\u0103 \u00een\u0163elege\u0163i. De multe ori, nici noi, adul\u0163ii nu pricepem aceasta. Voi m\u0103car at\u00e2t s\u0103 re\u0163ine\u0163i: c\u0103 sunt, au fost \u015fi, probabil, vor mai exista astfel de oameni.\u201d \u00cen clas\u0103 se l\u0103sase o t\u0103cere grea. Iar eu mi-am c\u00e2\u015ftigat, timp de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, stima colegilor \u015fi dreptul de-a primi, \u00een fiecare zi, un covrig de la chio\u015fc, \u201edin partea clasei\u201d. \u015ei, bine\u00een\u0163eles, porecla de \u201etransmisionista\u201d.
\n\tSOS. Save our souls!* De ce nu our bodies?** Interesant cum omul, la ananghie, trimite un ultim mesaj de ajutor pentru salvarea sufletului, nu a trupului.
\nUneori, te po\u0163i situa fa\u0163\u0103 de via\u0163\u0103 la distan\u0163\u0103 de-un SOS. A\u015fa cum, alteori, te po\u0163i afla fa\u0163\u0103 de dragoste, la distan\u0163\u0103 de-o\u2026 grenad\u0103.
\n\tPe t\u00e2n\u0103rul \u015fi frumosul locotenent Vasea ( Vasili Vasilievici, un basarabean, venit \u00een \u0163ar\u0103 \u00eenc\u0103 din copil\u0103rie) l-am cunoscut c\u00e2nd eram \u00een ultimul an de facultate. Era comandantul unui pluton la Arma Geniu \u015fi, totodat\u0103, cercet\u0103tor \u015ftiin\u0163ific. Drumurile ni s-au intersectat \u00eentr-unul dintre laboratoarele ICECHIM***-ului. Lucram \u00een paralel la acela\u015fi studiu despre explozivi (eu av\u00e2nd lucrarea de Diplom\u0103, el \u2013 pe cea de Doctorat), urm\u00e2nd ca, la final, s\u0103 confrunt\u0103m rezultatele. Se zvonea c\u0103 era musai s\u0103 ob\u0163inem rezultate remarcabile, \u00eentruc\u00e2t concluziile cercet\u0103rii vor fi ulterior folosite la elaborarea unei lucr\u0103ri mai ample a renumitei academician doctor inginer \u2013 mai popular, coana Leana \u2013 care, s\u0103tul\u0103 de succesul r\u0103sun\u0103tor avut cu polimerii, \u201epoftise\u201d la cercet\u0103ri \u00een domeniul explozivilor, cu care urma s\u0103 rup\u0103 gura t\u00e2rgului. P\u00e2n\u0103 una, alta, ne rupeam noi oasele \u015fi ne zdrobeam min\u0163ile \u2013 c\u00e2\u0163iva studen\u0163i \u00een ultimul an, c\u00e2\u0163iva militari geni\u015fti \u015fi o armat\u0103 de cercet\u0103tori \u015ftiin\u0163ifici, profesori \u015fi asisten\u0163i universitari, o \u00eentreag\u0103 desf\u0103\u015furare de for\u0163e. \u00cen anul V de facultate, an terminal, \u00een semestrul al II-lea, nu mai aveam cursuri. Astfel c\u0103 ne ocupam numai de lucrarea de Diplom\u0103. \u015ease zile pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 lucram \u00een laborator, \u00eentre 8 \u015fi 10 ore. Ajungeam la C\u0103min istovit\u0103, adormeam (cu g\u00e2ndul la Vasea) \u015fi a doua zi abia a\u015fteptam s\u0103 ajung \u00een laborator. Niciodat\u0103 n-am fost o student\u0103 mai silitoare ca atunci. Da, eram \u00eendr\u0103gostit\u0103 de Vasea, de\u015fi nu cred c\u0103 era cazul s-o mai spun. Colegele mele se v\u0103itau c\u0103 nu se mai termin\u0103 odat\u0103 calvarul; eu speram s\u0103 nu se termine niciodat\u0103. \u00cemi era de ajuns s\u0103-l v\u0103d printre rafturile pline cu sticlu\u0163e de reactivi, alteori nici m\u0103car nu-l puteam vedea, \u00eemi era de ajuns s\u0103-i aud vocea. Vasea nu \u015ftia c\u0103-l iubesc. Singurul care-\u015fi d\u0103duse seama de \u201eproblema\u201d mea era Zahangescu \u2013 \u015eeful de laborator, care-mi era \u015fi \u00eendrum\u0103tor de proiect \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, \u00eemi urm\u0103rea atent toate mi\u015fc\u0103rile. M\u0103 v\u0103zuse sp\u0103rg\u00e2nd sticl\u0103rie, \u201elucr\u00e2nd\u201d cu aparate neb\u0103gate \u00een priz\u0103, dep\u0103\u015find cu mult culoarea de viraj la titr\u0103ri, acel slab-roz pe care trebuia s\u0103-l prinzi cu fine\u0163ea m\u00e2inii \u015fi-a ochiului totodat\u0103 devenind de nenum\u0103rate ori grena sau violet.
\nAstfel c\u0103, \u00eentr-una din zile, m\u0103 luase deoparte \u015fi-mi vorbise grav:
\n– E\u015fti \u00eendr\u0103gostit\u0103.
\nRo\u015fisem toat\u0103. N-a\u015f fi avut motiv. Dar uite-a\u015fa, crezusem c\u0103 acesta-i secretul meu pe care nu voiam s\u0103-l \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc nim\u0103nui, ca pe ceva mult prea drag pentru a fi ar\u0103tat \u015fi altora. M-a asigurat c\u0103 nu m\u0103 va divulga, dar mi-a pus \u00een fa\u0163\u0103 dou\u0103 alternative: ori lucrez cum trebuie, ori \u00eemi schimb\u0103 lucrarea de proiect \u015fi, implicit, laboratorul. Desigur c\u0103 am ales prima variant\u0103, de\u015fi nu mi-a fost deloc u\u015for s\u0103-l v\u0103d pe Vasea la c\u00e2teva mese mai \u00eencolo \u015fi, totodat\u0103, s\u0103 nu-mi tremure m\u00e2na c\u00e2nd trebuia s-aduc la semn cu pic\u0103tura sau s\u0103 c\u00e2nt\u0103resc cantit\u0103\u0163i de ordinul miligramelor, cu precizie de patru zecimale. Totu\u015fi, nimic nu era mai greu, nimic n-ar fi fost mai cumplit dec\u00e2t s\u0103 plec de l\u00e2ng\u0103 Vasea. Abia suportam ziua de duminic\u0103, singura \u00een care nu-l vedeam, \u015fi nu \u015ftiam cum s\u0103 fac s\u0103 treac\u0103 mai repede. Dormeam jum\u0103tate din zi, iar cealalt\u0103 jum\u0103tate m\u0103 g\u00e2ndeam la el. Zahangescu m\u0103 sf\u0103tuise s\u0103 nu m\u0103 mai chinui astfel, ci s\u0103 m\u0103 duc la el s\u0103-mi declar dragostea. \u015ei-apoi, oi vedea: \u201eOri la bal, ori la spital\u201d, zisese. Ce s\u0103 faaac? Nici picat\u0103 cu acid sulfuric! Cum s\u0103 m\u0103 duc la un b\u0103rbat s\u0103-i spun \u201e\u015etii, te iubesc!\u201d? Preferam s\u0103-i dau de \u00een\u0163eles \u00eentr-un mod mai subtil sau chiar deloc, b\u0103g\u00e2ndu-mi nasul \u00een reac\u0163iile mele chimice, preferam s\u0103-mi chinui sufletul pun\u00e2ndu-mi o mie de \u00eentreb\u0103ri dec\u00e2t\u2026 hodoronc-tronc. Asta numai el putea s-o fac\u0103. Mai mult, nici m\u0103car nu \u015ftiam ce-i cu el, dac\u0103 o fi sau nu \u00eensurat (ce-i drept, n-avea verighet\u0103, dar acesta nu era un indiciu, c\u0103 la vremea aia f\u0103ceai rost at\u00e2t de greu de orice, chiar \u015fi de verighete), poate avea o logodnic\u0103, o iubit\u0103\u2026 \u00cen sf\u00e2r\u015fit, recunosc c\u0103 eram \u00eentr-o situa\u0163ie doar o idee mai fericit\u0103 dec\u00e2t cea a colegei mele de camer\u0103 \u00eendr\u0103gostit\u0103 de Clark Gable \u00een rolul lui Rhett Butler. De\u015fi nu sunt chiar sigur\u0103 c\u0103 situa\u0163ia mea era mai fericit\u0103 dec\u00e2t a ei. M\u0103car ea se consolase cu ideea c\u0103 Gable, oale \u015fi ulcele, n-o s\u0103-nvieze s\u0103 vin\u0103 s-o cear\u0103 de nevast\u0103. \u015ei nici Rhett Butler n-ar fi ie\u015fit din pelicul\u0103 pentru chestiunea \u00een cauz\u0103. Eu, \u00een schimb\u2026
\n\t\u00centr-o zi, Vasea n-a mai venit. De obicei, \u00ee\u015fi l\u0103sa vestonul \u00een hol, pentru a-\u015fi pune halatul peste c\u0103ma\u015f\u0103. Venea \u00eenaintea mea. De fapt, ziceai c\u0103 doarme acolo. Imediat ce intram \u00een linie dreapt\u0103 pe holul \u00eentunecos, \u00eemi aruncam ochii pe cuierul din st\u00e2nga. Prezen\u0163a vestonului kaki, cu cele dou\u0103 stele mici pe fiecare epolet, \u00eemi transmitea o siguran\u0163\u0103, o lini\u015fte \u015fi o bucurie de nedescris. Era semnul c\u0103 el se afl\u0103 acolo, c\u0103 \u00eei voi auzi vocea profund\u0103, de bas, r\u0103spunz\u00e2ndu-mi la \u201ebun\u0103 diminea\u0163a\u201d, c\u0103 frumo\u015fii ochi negri se vor opri o clip\u0103 asupra mea, c\u0103 \u00eentreaga lui fiin\u0163\u0103 se va concentra, m\u0103car pentru o secund\u0103, asupra fiin\u0163ei mele, cu o \u00eenclinare u\u015foar\u0103 din cap \u015fi un z\u00e2mbet abia schi\u0163at \u00een col\u0163ul gurii. Eram \u00een stare s\u0103 m\u0103 hr\u0103nesc ziua \u00eentreag\u0103 din acest moment.
\nDe vreo dou\u0103 ori, se \u00eent\u00e2mplase s\u0103 nu v\u0103d vestonul. Inima \u00eencepuse s\u0103-mi bat\u0103 altfel, aerul devenise dens \u015fi-mi ploua \u00een suflet cu triste\u0163e. Dar asta nu f\u0103cuse dec\u00e2t s\u0103-mi amplifice bucuria revederii imediat ce deschisesem u\u015fa laboratorului \u015fi d\u0103dusem cu ochii de el la masa de lucru. \u00ce\u015fi \u00eembr\u0103case halatul peste veston, iarna era un frig cumplit \u00een laboratoarele ICECHIM-ului. Dar, oric\u00e2t de frig ar fi fost, nu se compara cu frigul care m\u0103 cuprinsese \u2013 \u00een plin\u0103 var\u0103 \u2013 \u00een ziua \u00een care nu mai v\u0103zusem nici vestonul, nici pe Vasea. Mi-am zis c\u0103, cine \u015ftie, o fi avut \u015fi el o problem\u0103 care l-a determinat s\u0103 \u00eent\u00e2rzie. Dar nu \u015ftiu de ce nu m\u0103 puteam convinge deloc. M-am apucat de lucru, f\u0103r\u0103 tragere de inim\u0103. Pentru prima dat\u0103, laboratorul mi s-a p\u0103rut ur\u00e2t, str\u00e2mt, am observat \u2013 tot pentru prima oar\u0103 \u2013 c\u00e2t de cr\u0103pat\u0103 era faian\u0163a de pe mese. Am \u0163ipat la colegul meu de echip\u0103 fiindc\u0103 nu-mi g\u0103seam m\u0103nu\u015file antiacide. Nici para de cauciuc pentru pipetare. Pe care n-am mai avut r\u0103bdare s-o caut, astfel c\u0103 m-am apucat s\u0103 trag reactiv din sticl\u0103 cu gura prin pipet\u0103 (oricum eram obi\u015fnuit\u0103, pare nu g\u0103seai dec\u00e2t \u00een ICECHIM, \u00een laboratoarele din facultate s\u0103r\u0103cia era mare). \u00cen timp ce efectuam aceast\u0103 opera\u0163iune de mare fine\u0163e (un pic dac\u0103 m\u0103reai presiunea, te trezeai cu reactivul pe limb\u0103 sau chiar \u00een g\u00e2t), cineva a venit cu vestea: Vasea murise.
\nS-a dus naibii pipetarea mea la mililitru, habar n-am ce cantitate din reactiv am \u00eenghi\u0163it. Mai \u015ftiu doar c\u0103 m-am l\u0103sat t\u00e2r\u00e2t\u0103 la du\u015ful de urgen\u0163\u0103 de colegul la care tocmai \u0163ipasem \u00eenainte, stropit\u0103 cu mult\u0103 ap\u0103 pe gura \u00eencle\u015ftat\u0103, p\u0103lmuit\u0103 ca s\u0103 mi-o descle\u015ftez, inundat\u0103 \u00een cavitatea bucal\u0103. N-a mai fost nevoie s\u0103-mi introduc\u0103 degetele pe g\u00e2t s\u0103-mi provoace voma; am vomat singur\u0103, de bun\u0103 voie \u015fi nesilit\u0103 de nimeni. Apoi m-au apucat frigurile, tremuratul; m-au \u00eenvelit degeaba \u00een p\u0103turi. Am refuzat Salvarea, iar Zahangescu nu m-a trimis cu for\u0163a la spital, a\u015fa cum era de a\u015fteptat. Dimpotriv\u0103, \u00eei uimise pe to\u0163i c\u00e2nd le-a strigat: \u201eL\u0103sa\u0163i-o \u00een pace! Nu de doctor are nevoie!\u201d. Doar el \u015fi cu mine am \u015ftiut c\u0103 nu de la reactiv \u00eemi fusese at\u00e2t de r\u0103u.
\nM-a trimis la C\u0103min \u015fi mi-a spus s\u0103 stau c\u00e2t am nevoie. Dar a ad\u0103ugat c\u0103 ar fi mai bine s\u0103 vin la cercetare, dec\u00e2t s\u0103 stau \u00eenchis\u0103 \u00een cas\u0103. Mi-a mai zis c\u0103, dac\u0103 vreau, \u00eenc\u0103 \u00eemi mai poate schimba lucrarea, c\u0103 nu-i t\u00e2rziu. N-am vrut. Am dorit s\u0103 continui, chiar dac\u0103 numai eu \u015ftiu cum nu m-am dezintegrat \u00een particule fine ori de c\u00e2te ori am mai c\u0103lcat de atunci \u00een laborator. Dar at\u00e2t mai puteam s\u0103 fac \u00een amintirea frumosului brunet cu ochi negri \u015fi voce de bas.
\n\tMi-am luat lucrarea de Diplom\u0103 cu nota 10. Dar nu m-am putut bucura.
\nRezultatele cercet\u0103rii n-au mai interesat pe nimeni. La scurt timp, a venit revolu\u0163ia, \u201eacademiciana\u201d fusese executat\u0103, ICECHIM-ul l\u0103sat \u00een paragin\u0103, iar cercet\u0103rile \u00een domeniul chimiei \u2013 date uit\u0103rii.
\n\tVasea nu mai apucase s\u0103-\u015fi sus\u0163in\u0103 Doctoratul. Pentru c\u0103, \u00eenainte de toate, Vasea era militar, Vasea avea un \u00eenalt sim\u0163 al onoarei \u015fi al datoriei. Dar asta n-ar fi fost suficient s\u0103-i aduc\u0103 moartea. Vasea avea, \u00een plus, ceva ce nu \u015ftiu c\u00e2\u0163i dintre noi avem, militari sau nu: sim\u0163ul sacrificiului. Murise ca s\u0103-i scape pe al\u0163ii.
\nCu o zi \u00eenainte de a afla noi vestea, fusese la aplica\u0163ii cu plutonul pe care-l conducea. Pentru prima dat\u0103, le d\u0103duser\u0103 s\u0103 dezamorseze muni\u0163ie adev\u0103rat\u0103. Pentru a elimina stresul la care sunt supu\u015fi \u00een astfel de opera\u0163iuni, la aplica\u0163ii, geni\u015ftilor \u00eencep\u0103tori nu li se spune c\u00e2nd urmeaz\u0103 ca muni\u0163ia oarb\u0103 s\u0103 fie \u00eenlocuit\u0103 cu cea de r\u0103zboi. Doar comandantul de pluton \u015ftie. \u00cen duminica aceea, pentru plutonul lui Vasea venise ziua. Iar pentru el, venise ceasul. Unul f\u0103cuse o gre\u015feal\u0103, iar el \u015fi-a dat seama c\u0103 e inevitabil ca, \u00een urm\u0103toarele secunde, s\u0103 se produc\u0103 o explozie \u015fi c\u0103 urmeaz\u0103 s\u0103 moar\u0103 c\u00e2t mai mul\u0163i. Regula spune c\u0103, dac\u0103 te arunci peste o grenad\u0103, \u00eenainte s\u0103 explodeze, te dezintegrezi tu, dar exist\u0103 mari \u015fanse ca ceilal\u0163i s\u0103 scape. Asta f\u0103cuse Vasea. \u00ce\u015fi salvase plutonul, cu pre\u0163ul vie\u0163ii lui.
\n\tLa vreo s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 de la tragedie, m\u0103 c\u0103utase un soldat. Era \u201eaghiotantul\u201d lui. \u00cel \u00eenso\u0163ea peste tot, chiar \u015fi-n laborator.
\n– Domni\u015foara inginer, nu \u015ftiu cum s\u0103-ncep\u2026 m\u0103 cheam\u0103 Ristea.
\n\u015etiam. Mi-l aminteam pe Vasea cum \u00eei rostea numele: \u201eDu-te, Risteo, \u015fi d\u0103-le de m\u00e2ncare la c\u0103\u0163ei!\u201d \u201eDe unde, tovar\u0103\u015fu\u2019 locotenent, pe s\u0103r\u0103cia asta?\u201d \u201eRisteo, nu m\u0103 face s\u0103-mi par\u0103 r\u0103u c\u0103 te cunosc! Au fost vremuri de foamete \u015fi mai mare! Vezi c\u0103 g\u0103se\u015fti un pachet \u00een geanta mea; am luat ni\u015fte resturi de la Popot\u0103, c\u0103 \u0103ia tot le-arunc\u0103\u201d.
\n– Eu\u2026 am fost prieten cu tovar\u0103\u015fu\u2019 locotenent Vasilievici. C\u0103pitan, post-mortem\u2026 N-am grade, domni\u015foara inginer, sunt un p\u00e2rlit de soldat, da\u2019 m-a iubit ca pe fratele lui.
\nApoi a continuat printre lacrimi:
\n– \u015ei pe dumneavoastr\u0103 v-a iubit. Ce drag\u0103 \u00eei mai era\u0163i! Numai mie-mi spusese. Da\u2019 dumneavoastr\u0103 n-avea curaj s\u0103 v-o spun\u0103. Zicea c\u0103 pesemne n-ave\u0163i ochi pentru el, credea c\u0103 nici nu \u015fti\u0163i c\u0103 exist\u0103. L-am contrazis. Eu am altfel de \u015fcoal\u0103. V\u0103zusem, de-acolo din col\u0163ul meu, ceea ce al\u0163ii nu v\u0103zuser\u0103, iar tov c\u0103pitan nu \u00eendr\u0103znea s\u0103 cread\u0103. Dar se hot\u0103r\u00e2se. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, se hot\u0103r\u00e2se. \u00cen ziua aia nenorocit\u0103, se trezise vesel \u015fi c\u00e2nta. C\u00e2nd l-am v\u0103zut a\u015fa, mi-a venit \u015fi mie s\u0103 fluier. \u201eTu ce-ai, Risteo, azi? Nu cumva fluieri a pagub\u0103? Ori te pomene\u015fti c-oi fi \u015fi tu \u00eendr\u0103gostit?\u201d \u201eNici una, nici alta, tovar\u0103\u015fe locotenent. Da\u2019 c\u00e2nd v\u0103 v\u0103d a\u015fa vesel, m-apuc\u0103 \u015fi pe mine\u2026\u201d \u201eFoarte bine! S\u0103 te-apuce, Risteo! Bucur\u0103-te, c\u0103-n cur\u00e2nd ne-nsur\u0103m! Auzi tu? Azi e duminic\u0103, mergem la aplica\u0163ii, dar m\u00e2ine, cum intr\u0103 \u00een laborator, cum \u00eei spunem. Nu mai am\u00e2n\u0103m nicio secund\u0103. Vezi, dac\u0103 m-o p\u0103r\u0103si curajul, s\u0103 nu m\u0103 la\u015fi! Te duci tu la ea \u015fi-i spui: A zis tovar\u0103\u015ful Vasea c\u0103 v\u0103 iube\u015fte \u015fi v\u0103 roag\u0103 s\u0103 fi\u0163i nevasta lui. Ordin! Ai \u00een\u0163eles? C\u0103 dac\u0103 nu, Curtea Mar\u0163ial\u0103 te m\u0103n\u00e2nc\u0103!\u201d \u201eAm \u00een\u0163eles, tovar\u0103\u015fe locotenent, s\u0103 tr\u0103i\u0163i! Da\u2019 bine c\u0103 v-a\u0163i hot\u0103r\u00e2t odat\u0103, c\u0103 prea v\u0103 perpelea\u0163i\u2026\u201d \u201cDe, m\u0103i Risteo! Auzi, voi, la \u0163ar\u0103, cum le spune\u0163i fetelor c\u0103 le iubi\u0163i?\u201d \u201cD-ap\u0103i ce, le spunem? Noi nu umbl\u0103m cu farafast\u00e2curi d-astea boiere\u015fti. Semn din ochi, mi\u015fcare din cap, bluza descheiat\u0103, m\u00e2na pe sub fuste, misiune \u00eendeplinit\u0103!\u201d \u201c\u0162\u0103rani cocli\u0163i ce sunte\u0163i! M\u0103 \u00eengre\u0163o\u015fezi!\u201d \u201cCocli\u0163i, necocli\u0163i, tov lent, da\u2019 noi, c\u00e2nd punem capul pe pern\u0103, dormim. Nu ca dumneavoastr\u0103, perpeleal\u0103 la foc mic, c\u00e2nd pe-o parte, c\u00e2nd pe alta.\u201d M\u0103 ierta\u0163i, domni\u015foara inginer, a\u015fa i-am zis. \u015ei el a r\u00e2s. A fost ultima dat\u0103 c\u00e2nd l-am auzit r\u00e2z\u00e2nd. \u00cenainte s\u0103 plec\u0103m la poligon, a devenit deodat\u0103 serios \u015fi-a zis, mai mult pentru el: \u201eTrebuie neap\u0103rat s-o cer. Se apropie sf\u00e2r\u015fitul de an, dup\u0103 aia o s\u0103 plece, cine \u015ftie pe unde o s\u0103 ia reparti\u0163ie \u015fi dac-am s-o mai v\u0103d.\u201d N-a mai apucat, zicea-i-a\u015f de via\u0163\u0103!, a luat cu el cererea-asta. \u015ei eu nu \u015ftiu dac-am f\u0103cut bine sau r\u0103u c\u0103 v-am spus. Da\u2019 am zis c\u0103-i mai bine s\u0103 v\u0103 spun, c\u0103 v-am v\u0103zut eu \u015fi pe dumneavoastr\u0103 cum \u00eel mai sorbea\u0163i din ochi\u2026 pe sub ochelarii \u0103ia de protec\u0163ie. Dac\u0103 vre\u0163i s\u0103 v\u0103 duc la morm\u00e2nt\u2026
\n– Nu. Nu vreau, Risteo. C\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc la el, vreau s\u0103 v\u0103d un b\u0103rbat \u00eenalt, brunet, cu ochi negri, nu un morman de \u0163\u0103r\u00e2n\u0103. Ia banii \u0103\u015ftia \u015fi cump\u0103r\u0103-i o lum\u00e2nare \u015fi-o floare. Du-i-le de la mine \u015fi spune-i c-ai avut dreptate. N-aveam doar ochi, ci \u015fi minte \u015fi inim\u0103 pentru el. N-am respirat \u00een ultima jum\u0103tate de an dec\u00e2t ca s\u0103-i aud glasul \u015fi s\u0103-l \u015ftiu prin preajm\u0103. Du-te, Risteo!
\n– Ce floare s\u0103-i iau?
\n– Nu \u015ftiu. Una cu petale multe. Dar, vezi, ai grij\u0103, s\u0103 se termine la \u201em\u0103 iube\u015fte\u201d!
\n– Adic\u0103 cum?
\n– Nu \u015ftii jocul acela? C\u00e2nd eram copii, \u00eel f\u0103ceam cu frunze de salc\u00e2m. Rupeam c\u00e2te una \u015fi ziceam: m\u0103 iube\u015fte, nu m\u0103 iube\u015fte, m\u0103 iube\u015fte\u2026
\n– Aha! Am \u00een\u0163eles!
\n– \u015ei nu uita\u2026 s\u0103 hr\u0103ne\u015fti c\u00e2inii!
\nUneori, ne hot\u0103r\u00e2m prea t\u00e2rziu. Alteori, poate c\u0103 nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor am\u00e2n\u0103m. Bine-ar fi s\u0103 putem ca, dintre toate lucrurile ce se las\u0103 am\u00e2nate, cu cel pu\u0163in unul s\u0103 nu ne juc\u0103m, am\u00e2n\u00e2ndu-l la nesf\u00e2r\u015fit, a\u015fa cum nu ne putem juca nici cu muni\u0163ia neexplodat\u0103: cu sentimentele noastre de iubire. Dac\u0103 ur\u00e2m un om, ne gr\u0103bim s\u0103 i-o spunem. Dac\u0103 ne sup\u0103r\u0103, \u0163ip\u0103m degrab\u0103 la el. C\u00e2nd iubim, facem tot posibilul s\u0103 ne ascundem: dup\u0103 sticlu\u0163e de reactivi, \u00een spatele ochelarilor antiacizi sau pur \u015fi simplu\u2026 dup\u0103 deget. Ori \u00een spaimele noastre de a nu fi ridicoli, gre\u015fit \u00een\u0163ele\u015fi sau neaveni\u0163i. Uit\u00e2nd c\u0103, \u00eentr-o zi, poate s\u0103 vin\u0103 vremea de a dezamorsa muni\u0163ie de r\u0103zboi, adev\u0103rat\u0103, nu f\u0103c\u0103tur\u0103, din cea oarb\u0103. \u015ei c\u0103 diferen\u0163a de la fericire la nefericire se poate reduce la\u2026 o grenad\u0103. Sau, ca \u00een jocurile copil\u0103riei, la o petal\u0103. <\/p>\n

* Save our souls (en) – Salva\u0163i sufletele noastre
\n** Our bodies (en) \u2013 Trupurile noastre
\n*** ICECHIM \u2013 Institutul de Cercet\u0103ri \u00een Chimie<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Viorica PETROVICI PALATUL CU ZECE POR\u021aI DE CRISTAL Fractalii cresc din oglinzi albe oglinzi negre \u00centr-un vuiet ritualic moartea se<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19269"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=19269"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19269\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19270,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19269\/revisions\/19270"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=19269"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=19269"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=19269"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}