{"id":19261,"date":"2022-09-24T21:20:34","date_gmt":"2022-09-24T18:20:34","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19261"},"modified":"2022-09-24T21:20:34","modified_gmt":"2022-09-24T18:20:34","slug":"spatii-culturale-nr-30-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19261","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 30 (6)"},"content":{"rendered":"

Simona-Grazia DIMA<\/strong>
\n\"\"

PORNIND DE LA UN POEM DE KAVAFIS\u2026<\/strong><\/p>\n

Ani de-a r\u00e2ndul m-a urm\u0103rit un poem al lui Kavafis, Departe. \u00cel redau din volumul: Konstantinos P. Kavafis, Poeme, edi\u0163ie bilingv\u0103, studiu introductiv, note \u015fi traducere de Elena Laz\u0103r, cuv\u00e2nt de salut de Stefanos P. Tamvakis, prefa\u0163\u0103 de Ekaterini Sofianou, Bucure\u015fti, Ed. Omonia, 2008: \u201eA\u015f vrea s\u0103 povestesc amintirea aceea…\/ Dar iat\u0103 c\u0103 aproape nimic n-a mai r\u0103mas… s-a \u015fters \u2013\/ \u00een anii fragezi ai tinere\u0163ii mele pierdut\u0103 zace, departe.\/\/ O piele ce f\u0103cut\u0103 p\u0103rea din iasomie…\/ Noaptea aceea de august… de august s\u0103 fi fost?…\/ Abia-mi amintesc ochii: alba\u015ftri erau parc\u0103…\/ Ah! da, erau alba\u015ftri, albastru de safir.\u201d Nu prin subiectul s\u0103u, mai mult sau mai pu\u0163in licit, ci pentru ardoarea \u015fi disperarea tr\u0103irii timpului ca deposedare. Ochii aceia vor fi fost alba\u015ftri sau nu, dar \u00eens\u0103\u015fi \u00eendoiala aceasta proiecteaz\u0103 asupra noastr\u0103, a cititorilor (complici la actul artistic, creatori, la r\u00e2ndu-ne) o triste\u0163e nem\u0103rginit\u0103. Excelen\u0163a a existat, a fost tr\u0103it\u0103, acum a disp\u0103rut, dar poezia ne-o face prezent\u0103, doar c\u00e2t o str\u0103fulgerare, ce dureros! M\u0103rturisesc \u00eens\u0103 c\u0103 am savurat totu\u015fi, \u00eentotdeauna, acest poem \u00een lumina cuget\u0103rilor lui Plotin: \u201eTrebuie s\u0103 cunoa\u015fte\u0163i \u015fi faptele dragostei ce nu se afl\u0103 \u00een senza\u0163ie. Ce tr\u0103i\u0163i, de fapt, \u00een fa\u0163a a\u015fa-ziselor ocupa\u0163ii frumoase, purt\u0103ri frumoase, caractere cump\u0103tate \u015fi, \u00een general, a virtu\u0163ii, a dispozi\u0163iilor \u015fi a frumosului sufletelor? Iar c\u00e2nd v\u0103 vede\u0163i pe voi \u00een\u015fiv\u0103 frumo\u015fi l\u0103untric, ce tr\u0103iri ave\u0163i? \u015ei cum de v\u0103 l\u0103sa\u0163i cuprin\u015fi de delir \u015fi sunte\u0163i st\u00e2rni\u0163i \u015fi dori\u0163i cu ardoare s\u0103 fi\u0163i cu voi \u00een\u015fiv\u0103 dup\u0103 ce v-a\u0163i adunat din corpuri sinele? Asemenea tr\u0103iri au, de fapt, cei cu adev\u0103rat \u00eendr\u0103gosti\u0163i\u201d [\u00een Plotin, Enneade I-II, , Bucure\u015fti, Ed. IRI, 2003, p. 191, tratatul Despre frumos, I (6, 1), paragraful 5].
\nKavafis a tr\u0103it, poate mai intens ca oricare alt poet, durerea pierderii. \u00cent\u00e2i de toate, a pierderii arhetipurilor grece\u015fti, a unei \u00eentregi lumi, imaginar\u0103, desigur, dar \u00eentemeiat\u0103 pe tr\u0103irea, cu orice risc, a frumuse\u0163ii pure. Efebii lui se d\u0103ruie \u015fi, la nevoie, mor, senini. Instrumentul fatidic prin care se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 perfec\u0163iunea este, desigur, timpul. Impasibil, el las\u0103 culturile s\u0103 fie \u00eenlocuite cu altele, f\u0103r\u0103 ca distrugerea s\u0103 se poat\u0103 repara vreodat\u0103, el \u00eembr\u00e2nce\u015fte \u00een neant tineri meni\u0163i unor existen\u0163e eminente. Amploarea spolierii este sporit\u0103 de atitudinea poetului, erijat \u00eentr-un acerb p\u0103str\u0103tor de comori, \u00eensufle\u0163it, parc\u0103, de lucrarea energiei lunare Noun (al 12-lea domiciliu astrologic din mistica iudaic\u0103 \u2013 cf Astrologia lunar\u0103, Bucure\u015fti, Ed. Excelsior, 1995, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 de Radu Auneanu), semn al individualit\u0103\u0163ii, ce percepe divinitatea \u00een dimensiunea ei de splendoare tangibil\u0103. Astfel, el caut\u0103 intuitiv acest divin camuflat \u00een concret, devenit realitate material\u0103, \u00een tot ceea ce reprezint\u0103 un summum de frumuse\u0163e, de realizare estetic\u0103: pietrele pre\u0163ioase, obiectele magic colorate, locurile spa\u0163ioase \u015fi opulente, iluminate din plin, apte s\u0103 se constituie \u00een deschideri demne de ivirea sacrului \u00een lume, \u00een por\u0163i mirifice, prin care Lumina se revars\u0103 asupra p\u0103m\u00e2ntului. Poetul \u00ee\u015fi m\u0103rturise\u015fte, adesea, nevoia de materialitate, de substan\u0163ial, de prezen\u0163\u0103 carnal\u0103, o nevoie de ordin artistic, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103: \u201eBalsam \u015fi bucurie vie\u0163ii mele, amintirile acelor ore c\u00e2nd am g\u0103sit \u015fi-am p\u0103strat, c\u00e2t mi-am dorit, voluptatea\u201d (Volupt\u0103\u0163ii, \u00een acela\u015fi volum, Poeme, 2008). Tranzitoriul e exprimat printr-o recuzit\u0103 somptuoas\u0103, pasiunea e figurat\u0103 prin elemente sculpturale sau orfevriere, dincolo de al c\u0103ror parnasianism se cite\u015fte, \u00een termeni de psihologie a ad\u00e2ncurilor, nevoia de p\u0103strare: \u201eah! Sclipitorul jertfelnic din piatr\u0103 de malahit \u2013\/ al patimii ispititoare \u015fi sublim jertfelnic\u201d (Jerbe de flori, Ibidem).
\nIntensit\u0103\u0163ii senzoriale i se al\u0103tur\u0103 luciditatea, pentru a z\u0103misli, \u00eempreun\u0103, arta: \u201eHainele ni s-au descheiat \u2013 nu multe:\/ toridul iulie domnea divin.\/\/ Pl\u0103cerea senzual\u0103\/ sub haine-ntredeschise;\/ gr\u0103bita dezgolire a trupului \u2013 imagini\/ venite-acum, dup\u0103 mai bine de un sfert de veac,\/ ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een acest poem\u201d (Ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, Ibid.). Materialitatea, senzorialul sunt indispensabile: \u00een m\u0103sura \u00een care se deschid \u015fi se metamorfozeaz\u0103 \u00een imaginar, ele se constituie \u00een trepte ini\u0163iatice, gra\u0163ie c\u0103rora poetul contempl\u0103, \u00een fond, splendoarea materiei ca spirit imersat \u00een lume.
\nLumina, iriza\u0163iile, imaginile luminoase fugitive apar cu obstina\u0163ie \u00een lirica lui Kavafis. Nu este \u00eens\u0103 niciodat\u0103 vorba de o lumin\u0103 \u201ede gradul \u00eent\u00e2i\u201d, de o rev\u0103rsare direct\u0103, solar\u0103, masculin\u0103, ci de una introvertit\u0103, amintind de taine \u015fi proscrieri, de interdic\u0163ii \u015fi tr\u0103iri secrete, ori de mistuite halouri ale amintirii, de femininul fiin\u0163ei, ascuns \u00een fatum \u015fi negativitate, dar \u015fi \u00een speran\u0163\u0103 \u015fi r\u0103bdare. Poezia \u015fi destinul lui Kavafis ne sugereaz\u0103 ambiguitatea, locuirea unui t\u0103r\u00e2m al energiilor lent filtrate, materne, s\u0103 spunem (spre senectute, poetul avea remu\u015fc\u0103ri fa\u0163\u0103 de excesele tinere\u0163ii, ca \u015fi fa\u0163\u0103 de repudierile repetate ale religiei cre\u015ftine), iar nu al aspira\u0163iei spirituale directe, abrupt ascensionale, masculine.
\nDe aceea, vom \u00eencerca, ludic, s\u0103-l definim (sau s\u0103 ne apropiem de el) \u015fi prin c\u00e2teva referiri la o str\u0103veche practic\u0103 de armonizare cu mediul \u2013 chinezescul feng shui, art\u0103 tradi\u0163ional\u0103, care, pornind de la c\u00e2teva adev\u0103ruri simple, verificate printr-o observa\u0163ie milenar\u0103 de pleiade ale unor \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i totalmente d\u0103rui\u0163i acestor specula\u0163ii, urm\u0103re\u015fte o scurtare a drumului sattvic al fiin\u0163ei, adic\u0103 spore\u015fte claritatea, luminozitatea vie\u0163ii, at\u00e2t \u00een ipostazele ei de fiecare zi, c\u00e2t \u015fi \u00een cele ale hot\u0103r\u00e2rilor fatidice. Ad\u0103ug\u0103m: f\u0103r\u0103 a conduce la iluminare, doar netezind, eventual, drumul spre ea…
\n\u00cen cazul Marelui Alexandrin, un feng shui r\u0103u este \u00eenvins de harul poetic, care ac\u0163ioneaz\u0103 aici ca un laser de ne\u00eenfr\u00e2nt. \u00censu\u015fi modul de a locui (poetic p\u00e2n\u0103 \u015fi \u00een fapt\u0103) al lui Kavafis sugereaz\u0103 caracterul malefic al locului ales. \u00cent\u00e2i, prin situarea casei \u00een preajma unui spital, a unui bordel \u015fi a bisericii patriarhale, beneficiind, cum am spune, indubitabil, de un multiplu feng shui nefavorabil, din pricina \u00eenc\u0103rc\u0103turii karmice \u015fi emo\u0163ionale a locului (a se vedea, de pild\u0103, Elizabeth Moran, Maestrul Joseph Yu, Maestrul Val Biktashev, Feng Shui, edi\u0163ia a doua, Bucure\u015fti, Ed. Curtea Veche, 2005; Lilian Too, Ghidul practic ilustrat de Feng Shui, Bucure\u015fti, Pro-Editur\u0103, 2005; Maestrul Kam Lam Chuen, Ghid de Feng Shui, Bucure\u015fti, Pro-Editur\u0103, 2004). De fapt, sintagma \u201eun feng shui r\u0103u\u201d e un eufemism, dac\u0103 ne g\u00e2ndim la felul concret al locuirii lui Kavafis, a\u015fa cum \u00eel descrie, bine documentat, Filippos Filippou, \u00een romanul s\u0103u Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis (Bucure\u015fti, Ed. Omonia, 2007, colec\u0163ia Biblioteca de literatur\u0103 neoelen\u0103, p. 25\u201326), din care spicuiesc: \u201eLocuin\u0163a lui, \u00een acel cartier umil numit , tixit de case de toleran\u0163\u0103, frecventate deopotriv\u0103 de clien\u0163i europeni \u015fi arabi, nu se schimbase deloc, privit\u0103 din exterior. Fa\u0163ada continua s\u0103 fie vopsit\u0103 \u00een portocaliu sp\u0103l\u0103cit. Nici bordelul de la parter \u2013 deschis la scurt timp dup\u0103 instalarea poetului acolo \u2013 nu se mutase. Func\u0163ionarea bordelului \u00een sine nu-l deranja, \u00eei crea \u00eens\u0103 mici probleme. Nu fiindc\u0103 femeile ie\u015feau la ferestre pe jum\u0103tate goale (cu s\u00e2nii debord\u00e2nd) \u015fi-i \u00eembiau pe trec\u0103tori, de c\u00e2te ori, \u00een mod provocator, \u00ee\u015fi negociau frumuse\u0163ile existente \u015fi inexistente, ci fiindc\u0103 se trezea cu vizitatori care-i b\u0103teau la u\u015f\u0103 \u015fi dup\u0103 miezul nop\u0163ii, crez\u00e2nd c\u0103 \u015fi apartamentul lui apar\u0163inea casei de toleran\u0163\u0103\u201d.
\nPoetul locuia \u00eens\u0103 abstras, senin, \u00een acest loc maleficiat, dovedindu-se a fi un p\u0103str\u0103tor, un ins de mod\u0103 veche. Apartamentul era mobilat cu piese r\u0103mase mereu acelea\u015fi, iar o lumin\u0103 discret\u0103 \u00eei sc\u0103lda \u00eentotdeauna interiorul \u2013 doar iradierea unor lum\u00e2n\u0103ri, c\u0103ci poetul nu acceptase progresul tehnic, aleg\u00e2nd s\u0103 prezerve aceast\u0103 ilumina\u0163ie complex\u0103, multiform\u0103, p\u00e2lp\u00e2itoare. Tradi\u0163ional\u0103. Statornicia pasiunii lui pentru poezie s-a dovedit mai puternic\u0103 dec\u00e2t soarta potrivnic\u0103, dec\u00e2t remu\u015fc\u0103rile, dec\u00e2t \u00eendoielile \u015fi ambiguit\u0103\u0163ile…
\n\u00centr-un poem \u201ede b\u0103tr\u00e2ne\u0163e\u201d, scris \u00een 1929, cu 4 ani \u00eenaintea anului mor\u0163ii, intitulat \u00cen acela\u015fi spa\u0163iu, monotonia se reveleaz\u0103 ca emo\u0163ie, puternic\u0103 tocmai fiindc\u0103 e mocnit\u0103, aparent invizibil\u0103 (dar oare nu sunt elementele yin, a\u015fa cum spun \u015fi astrologii chinezi, mai puternice \u2013 abisal p\u0103tima\u015fe \u2013 dec\u00e2t cele yang? Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, poate, explozia Turnurilor Gemene a avut loc \u00eentr-o zi cu mult foc yin \u2013 iar asta spune totul despre evenimentul cu pricina, maleficiu al patimilor omene\u015fti; un comentariu sc\u0103p\u0103r\u0103tor pe marginea acestui subiect face Raymond Lo, un remarcabil orientalist contemporan; dar focul Yin poate fi, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, prielnic, epifaniilor \u015fi ilumin\u0103rilor, a\u015fa c\u0103 nu el este vinovatul \u00een \u00eent\u00e2mpl\u0103rile destinului). La Kavafis, focul yin este cel al amintirilor dureroase, r\u0103scolitoare precum cu\u0163itul \u00een ran\u0103, dar \u015fi al obi\u015fnuin\u0163ei apte s\u0103 vindece, printr-o repetitivitate cuminte, devenit\u0103 veritabil balsam al intimit\u0103\u0163ii: \u201eAtmosfera din cas\u0103, cafenele, din cartier,\/ o simt \u015fi m\u0103 p\u0103trunde de ani \u015fi ani de zile…\/\/ Eu te-am creat, din bucurii \u015fi ale mele triste\u0163i,\/ cu \u00eent\u00e2mpl\u0103ri diverse \u015fi felurite fleacuri,\/\/ \u00cenc\u00e2t mi-ai devenit, cu totul, sentiment\u201d. A\u015f spune c\u0103 binecunoscuta melancolie a poetului, care isp\u0103\u015fea \u00een t\u0103cere \u2013 una poetic\u0103 \u00eens\u0103 \u2013 excesele unei tinere\u0163i atipice, hybrice, era o form\u0103 de rug\u0103ciune. Poezia a avut aceast\u0103 neasemuit\u0103, sublim\u0103 putere, de a metamorfoza \u00een daruri ghinioanele \u015fi blocajele ursitei.
\nDac\u0103 el, poetul, ne induce o mare triste\u0163e, tot el ne lini\u015fte\u015fte prin pacea final\u0103 \u015fi \u00een\u0163elepciunea la care s-a \u00een\u0103l\u0163at, dincolo de mediul impur \u015fi grotesc. Ini\u0163ial, poezia reprezint\u0103, pentru Kavafis, o expresie a lucr\u0103rii fatumului, ea fiind urmarea unor nemiloase nega\u0163ii \u015fi proscrieri din partea destinului, a\u015fa cum o sugereaz\u0103 nu numai numeroasele poeme istorice pe acest\u0103 tem\u0103, ci \u015fi unul din categoria celor personale, Che fece… il gran rifiuto: \u201eSunt oameni \u00een via\u0163a c\u0103rora vine-o zi\/ c\u00e2nd marele DA ori marele NU ei trebuie s\u0103 spun\u0103. Vorbe\u015fte-ndat\u0103 cel care \u00een suflet\/ pe DA \u00eel are preg\u0103tit; rostindu-l\/\/ \u00eenainteaz\u0103 pe f\u0103ga\u015fu-onoarei \u015fi-al propriei convingeri.\/ Cel ce refuz\u0103 \u00eens\u0103 nu regret\u0103. De iar\u0103\u015fi \u00eentrebat ar fi\/ tot NU ar r\u0103spunde. \u00cens\u0103 NU acesta \u2013 \/ acest just NU \u2013 \u00eei cople\u015fe\u015fte toat\u0103 via\u0163a\u201d. Elena Laz\u0103r, \u00een nota la acest poem (Poeme, p. 417), sugereaz\u0103 posibila surs\u0103 de inspira\u0163ie, preponderent istoric\u0103, nu neap\u0103rat poetic\u0103, a acestuia: \u201e\u00cen opinia lui Stratis Tsirkas, cheia poeziei s-ar afla \u00eentr-un eveniment contemporan poetului \u2013 refuzul patriarhului Ioachim III de a primi scaunul episcopal al Alexandriei (1899) \u2013 precum \u015fi \u00een biografia lui Kavafis (refuzul cet\u0103\u0163eniei engleze, 1885, \u015fi acela de a participa la R\u0103zboiul din 1897)\u201d. Dincolo de aceste referin\u0163e pragmatice, poemul are acea reverbera\u0163ie a lucrurilor eterne, specific\u0103 tr\u0103irii lirice totale. Precaritatea ia chipul ve\u015fnicei virtualit\u0103\u0163i pline de promisiuni, c\u0103ci \u201eSpus-a poetul: muzica cea mai \u00eendr\u0103git\u0103\/ este aceea ce c\u00e2ntat\u0103 nu poate fi.\/ \u015ei eu la fel cred \u2013 via\u0163a cea mai mirific\u0103\/ este aceea ce tr\u0103it\u0103 nu poate fi\u201d (Imposibile, \u00een Konstantinos P. Kavafis, Opere complete, vol. 1, \u00eengrijirea edi\u0163iei, traducere, note \u015fi comentarii de Elena Laz\u0103r, Bucure\u015fti, Ed. Omonia, 2001, volum care prezint\u0103 publicului rom\u00e2nesc, pentru prima oar\u0103 \u00een cultura noastr\u0103, \u00eentreaga oper\u0103 poetic\u0103 a lui Kavafis).
\n\u00cen finalul existen\u0163ei poetului, se poate observa cum Marele NU a rotunjit, \u00een pofida sor\u0163ilor potrivnici, o lume deplin\u0103, pacien\u0163a a netezit asperit\u0103\u0163ile sor\u0163ii, iar arta s-a dovedit a fi fost o etap\u0103 spre adev\u0103rata vorbire: \u201eDar nu se face s\u0103 se iroseasc\u0103\/ at\u00e2ta grij\u0103, nesperat efort, ca s\u0103 se \u015ftie cine-am fost.\/ Mult mai t\u00e2rziu \u2013 \u00eentr-o lume perfect\u0103 \u2013\/ vreun altul ca \u015fi mine alc\u0103tuit\/ desigur va ap\u0103rea \u015fi se va purta liber\u201d.
\nDar de ce oare scriu despre Kavafis, de ce m\u0103 re\u00eentorc mereu cu pl\u0103cere la el, ca spre o tem\u0103 nedezmin\u0163it inspiratoare sau ca spre o problem\u0103 \u00eenc\u0103 neelucidat\u0103? Pentru c\u0103 mi se pare c\u0103 \u00eentruchipeaz\u0103 destinul exemplar al Poetului, poetul generic, care izbute\u015fte s\u0103 transgreseze erorile \u015fi p\u0103catele vie\u0163ii, metamorfoz\u00e2ndu-le, alchimic, \u00eentr-o medita\u0163ie r\u0103scump\u0103r\u0103toare. Prin el \u00eemi reg\u0103sesc apeten\u0163a spre happy end, de care nu m\u0103 ru\u015finez, de\u015fi finalul fericit parc\u0103 nu mai este la mod\u0103 \u00een lumea noastr\u0103 post-postmodern\u0103 (acum complexitatea lumii se exprim\u0103, pas\u0103mite, mai bine prin tragedie, dram\u0103 sau mutilare\/traum\u0103 ireversibil\u0103, cu excep\u0163ia situa\u0163iilor bazate pe bog\u0103\u0163ie: starea plutonic\u0103 este una inteligibil\u0103 \u015fi intangibil\u0103, totodat\u0103, spre deosebire de aceea de a fi \u00een\u0163elept: ne afl\u0103m \u00een epoca metalelor grele). Ramana Maharishi spune c\u0103, primordial, suntem claritate a con\u015ftiin\u0163ei, fericire, pace. De aceea, prima noastr\u0103 \u00eendatorire nu s-a schimbat: este tot c\u0103utarea divinului, definit\u0103 prin porunca biblic\u0103 dint\u00e2i, ori, a\u015fa cum o spune, simplu \u015fi conving\u0103tor, Senga\u00ef, \u00eentr-un haiku: \u201eLumea este efemer\u0103,\/ Dar eu sunt vesel\u201d, citat din Henri Brunel, Anul Zen, Bucure\u015fti, Pro-Editur\u0103, 2003). \u00cen orice lucru care bucur\u0103 noi reg\u0103sim Principiul. Atunci, din orice via\u0163\u0103, este relevant\u0103 cantitatea de bucurie cernut\u0103, con\u015ftientizat\u0103. Kavafis mi se pare a-l \u00eentruchipa la perfec\u0163ie pe acela ce a \u015ftiut s\u0103 \u00eenving\u0103 p\u0103catul \u015fi triste\u0163ea prin poezie, s\u0103 se ordoneze pe sine \u00eensu\u015fi gra\u0163ie ei, indiferent la (\u015fi de) \u00eemprejur\u0103rile neprielnice.
\nIar acribia lucrului pe text \u00eel apropie de Baudelaire \u015fi de al\u0163i poe\u0163i \u00eencrez\u0103tori \u00een grandoarea esteticului. De\u015fi migala acestei reveniri la text e uneori dispre\u0163uit\u0103, \u00een favoarea unui dicteu afectiv-oniric exclusivist, \u015fi socotit\u0103 de unii numai o tern\u0103 validare, din partea unui psihic chi\u0163ibu\u015far \u015fi belferesc, meschin la baz\u0103, maturarea poemului seam\u0103n\u0103 cu un proces de cre\u015ftere lent\u0103, organic\u0103, o des\u0103v\u00e2r\u015fire insesizabil\u0103 \u015fi suav\u0103, petrecut\u0103 f\u0103r\u0103 diriguiri \u015fi soma\u0163ii din exterior, \u00een dispre\u0163 fa\u0163\u0103 de timp \u015fi de aleatoriu. M\u0103 \u00eentreb de multe ori dac\u0103 nu cumva acest travaliu este mai mult al autorului dec\u00e2t nucleul inform de la \u00eenceput, primit, \u00een fond, ca un dar zeiesc, z\u0103mislit parc\u0103 \u00eentr-o fervoare ce frizeaz\u0103 obnubilarea mental\u0103, asem\u0103n\u0103tor, cum e, unui meteorit abia c\u0103zut din cer, apar\u0163in\u00e2nd altcuiva, unei for\u0163e uraniene: bo\u0163 amorf, fumeg\u00e2nd, br\u0103zdat de fisuri \u015fi de r\u0103ni cosmice. Modelarea ulterioar\u0103 survine deci ca un ritual, simpl\u0103 retr\u0103ire \u015fi intensificare a transei ini\u0163iale, \u00een vederea valoriz\u0103rii ei la un nivel superior. Nu cred c\u0103 trebuie culpabilizat travaliul secund, ori socotit o sum\u0103 de procedee inferioare grandorii saturniene a primei erup\u0163ii lirice (N. Balot\u0103 vorbea \u00een Umanit\u0103\u0163i despre faza saturnian\u0103 a culturii, despre \u00eentemeierea stihial\u0103, urmat\u0103, inevitabil, de etapa jupiterian\u0103, cea a a\u015fez\u0103rii \u015fi a decant\u0103rii valorilor).
\nCeea ce a izbucnit din incon\u015ftient necesit\u0103 o finisare \u015fi o contemplare sub imperiul lucidit\u0103\u0163ii (evident, f\u0103r\u0103 a suferi domesticiri teoretizante ori, dimpotriv\u0103, simplificatoare). Este o atitudine posibil platonic\u0103. De fapt, prin aceast\u0103 dubl\u0103 orientare a prelucr\u0103rii poematice (inspira\u0163ie \u015fi finisare), se \u00eendepline\u015fte marea jonc\u0163iune arhetipal\u0103 a psihismului, dezideratul cel mai \u00eenalt at\u00e2t pentru vechii cunosc\u0103tori, c\u00e2t \u015fi pentru psihologii moderni (de la Jung \u00eencoace).
\nUnii alchimi\u015fti c\u0103utau \u00een r\u0103stimp de o via\u0163\u0103, zadarnic, piatra filosofal\u0103. Conta \u00eens\u0103 c\u0103 au \u00eencercat s\u0103 o fac\u0103. \u00cens\u0103\u015fi c\u0103utarea era transmuta\u0163ia \u015fi transfigurarea. Tot astfel, extazul str\u0103bate \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, de\u015fi poate \u00een alte modalit\u0103\u0163i \u015fi la alte tura\u0163ii, momentul cosmogonic al inspira\u0163iei primare \u015fi cel discret al finis\u0103rii unui text poetic. Kavafis \u015ftia toate acestea \u015fi exersa, la nesf\u00e2r\u015fit, vocabulele poemului, \u00een b\u00e2rlogul s\u0103u h\u0103ituit de un feng shui \u00eendoielnic, \u00een cele din urm\u0103 substan\u0163ial domolit.<\/p>\n


\n\tKonstantinos Kavafis<\/strong><\/p>\n

OEDIP <\/strong><\/p>\n

Sfinxul s-a n\u0103pustit asupra lui
\ncu din\u0163ii \u015fi cu ghearele \u00eencordate
\n\u015fi cu toat\u0103 ferocitatea vie\u0163ii.
\nOedip a c\u0103zut la primul atac al Sfinxului,
\nl-a \u00eensp\u0103im\u00e2ntat prima lui apari\u0163ie –
\nnu-\u015fi imaginase niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci
\nun asemenea chip \u015fi-un astfel de limbaj.
\nDar, de\u015fi monstrul \u00ee\u015fi sprijinea cele dou\u0103
\npicioare pe pieptul lui Oedip,
\nacesta \u015fi-a revenit repede – \u015fi acum
\nnu se mai teme deloc, pentru c\u0103
\nare preg\u0103tit\u0103 dezlegarea enigmei
\n\u015fi va \u00eenvinge.
\n\u015ei totu\u015fi nu se bucur\u0103 pentru aceast\u0103 victorie.
\nPrivirea lui plin\u0103 de triste\u0163e
\nnu prive\u015fte Sfinxul, prive\u015fte, dincolo de el,
\ndrumul \u00eengust care duce la Teba
\n\u015fi care se va sf\u00e2r\u015fi la Colonos.
\n\u015ei sufletul lui presimte l\u0103murit
\nc\u0103 Sfinxul \u00eei va vorbi din nou
\ndespre taine mai grele \u015fi mai mari,
\ncare nu au r\u0103spuns. <\/p>\n


\nGherasim RUSU TOGAN<\/strong>
\n\"\"

Primenirea \u015fi nevoia de alb, dimensiuni ale imaginarului popular<\/strong><\/p>\n

\u201eDu-te s\u0103n\u0103tos, tovar\u0103\u015fu,\/c\u0103ra-te-ar cu har\u0103\u015fu,\/cu lopata \u015fi f\u0103ra\u015fu,\/blestema-te-ar F\u0103g\u0103ra\u015fu,\/pa\u015fte-te-ar \u015fi nenorocul\/c\u0103 tu ai spurcat vremea \u015fi locul\/arde-te-ar pentru f\u0103cutele focu !\u201d\/(fr\u00e2ntur\u0103 din ceva ascuns)<\/em><\/p>\n

Cadrul explicativ:<\/strong>
\n\u00centr-o comunitate tradi\u0163ional\u0103, orice semn ce anticipeaz\u0103 posibile schimb\u0103ri devine element referen\u0163ial, adesea produc\u0103tor de nelini\u015fti \u015fi ne\u00een\u0163elegeri. Indivizi, de nimeni p\u00e2n\u0103 atunci lua\u0163i \u00een seam\u0103, ies din anonimatul ce le r\u00e2nduise p\u00e2n\u0103 atunci via\u0163a, sfid\u00e2ndu-i \u015fi anul\u00e2ndu-i pe cei p\u00e2n\u0103 atunci asculta\u0163i cu sfin\u0163enie.
\nIni\u0163ial, cei din jur se mir\u0103 de ie\u015firile lor, uneori chiar se \u015fi \u00eempotrivesc, dar \u00een cele din urm\u0103 ori se retrag neputincio\u015fi ori, caz mult mai frecvent, li se al\u0103tur\u0103, convin\u015fi p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 c\u0103, oricum, lumea care a fost nu va mai reveni, cu sau f\u0103r\u0103 voin\u0163a lor \u015fi orice \u00eempotrivire ar aduce pieirea celui ce s-ar mai implica \u00een mersul timpului. Dar atunci c\u00e2nd, dincolo de orice \u00eempotrivire ori chiar \u00eencredere c\u0103 toate au s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 la locul lor, neprev\u0103zutul dezechilibreaz\u0103 comunitatea, pe bun\u0103 dreptate se spune c\u0103 din voin\u0163\u0103 divin\u0103 ori malefic\u0103, peste toate s-a pr\u0103bu\u015fit ireparabil, blestemul p\u0103m\u00e2ntului.
\nUn asemenea fenomen care a distrus o \u00eentreag\u0103 civiliza\u0163ie a fost comunismul, plag\u0103 pentru genera\u0163ii \u015fi genera\u0163ii \u015fi piedic\u0103 \u00een repunerea firescului \u00een vitalul trunchi al existen\u0163ei umane.
\nEra firesc, a\u015fadar, ca, mai ales prin ochii lumii de la \u0163ar\u0103, unde tronau credin\u0163e, datini \u015fi ritualuri de vechimi ancestrale, aceast\u0103 pelagr\u0103 ce-\u015fi \u00eendreptase ghearele \u00een primul r\u00e2nd asupra credin\u0163ei \u015fi tradi\u0163iilor, s\u0103 fi fost conceput\u0103 ca un blestem al timpului, pentru p\u0103cate \u00eenchipuite sau reale, dintr-a \u015faptea spi\u0163\u0103 \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, \u015fi stigmatizat, ca urmare, \u00eenc\u0103 din faza lui incipient\u0103.
\nDar pentru \u00een\u0163elegerea for\u0163ei de cooptare a conceptului de \u201eblestem c\u0103zut peste lume\u201d, se impune o scurt\u0103 privire, f\u0103r\u0103 idei preconcepute, asupra ac\u0163iunii barbare a decapit\u0103rii lumii rurale, at\u00e2t de aspru detestat\u0103 de comuni\u015fti. Se cunoa\u015fte faptul c\u0103 la sate comunismul a debutat prin a\u015fa-zisa reform\u0103 agrar\u0103, a magicianului deformator Petru Groza, fost mo\u015fier, pervers manipulator de con\u015ftiin\u0163e \u015fi devenit mare comunist. P\u00e2n\u0103 azi, prin satele transilv\u0103nene se mai pot \u00eent\u00e2lni b\u0103tr\u00e2ni care s\u0103-\u0163i reproduc\u0103 fr\u00e2ntur\u0103 de c\u00e2ntec, cu pronun\u0163at accent satiric, despre faptele acestui personaj cu comportament cameleonic: \u201eDu, Doamne, pe Groza-n rai \/ C\u0103 ne-o dat p\u0103m\u00e2nt \u015fi cai \/ Ne-o dat haine \u015fi bucate, \/ Toate de la sa\u015fi furate! \/ Ne-a dat car cu patru boi \/ \u015ei la \u0163igani case noi \/ \u015ei banii de buzunar \/ \u015ei l-a f\u0103cut func\u0163ionar\u2026\u201d
\n \tAu urmat apoi obliga\u0163iile distrug\u0103toare – cotele. Acum, \u00een plan social, catastrofa material\u0103 \u015fi-a ar\u0103tat col\u0163ii, cu repercusiuni asupra \u00eentregii civiliza\u0163ii, c\u0103zute sub for\u0163a blestemului implacabil. C\u00e2t prive\u015fte manifest\u0103rile lui, fa\u0163etele \u00eei sunt multiple, azi pietrificate \u00een mul\u0163ime de \u201epove\u015fti\u201d, pe care, totu\u015fi, memoria colectiv\u0103, odat\u0103 cu destr\u0103marea colectivit\u0103\u0163ilor rurale, \u00eencepe s\u0103 le piard\u0103. Ca urmare, grija noastr\u0103 de a le scoate \u00een lumin\u0103, dup\u0103 ani \u015fi ani de t\u0103cere, de c\u00e2nd au fost culese, chiar \u00eentr-o modest\u0103 \u201ecronic\u0103 a blestemelor\u201d, pare s\u0103 fie justificat\u0103. E, ca urmare, de \u00eensemnat constatarea c\u0103 pentru prima dat\u0103 psihologia popular\u0103 anuleaz\u0103 un concept devenit mult\u0103 vreme truism, respectiv tendin\u0163a general-uman\u0103 de idealizare a trecutului, devenit\u0103, de ast\u0103 dat\u0103, din factor nostalgic, agent revolut. Ceea ce ini\u0163ial se crezuse factor salvator, nu dup\u0103 mult\u0103 vreme este taxat drept agent distructiv, proiectat \u00een concept malefic, ivit \u00een clipa dezechilibr\u0103rii vremilor \u015fi a oamenilor totodat\u0103, c\u00e2nd o for\u0163\u0103 barbar\u0103, ca fosta URSS, pe bun\u0103 dreptate, c\u00e2ndva denumit\u0103 \u201e\u00eenchisoarea popoarelor\u201d, a fost o jum\u0103tate de secol st\u0103p\u00e2n\u0103 peste Europa oriental\u0103 \u015fi nu numai:
\n \t\u201eBate, Doamne, vremurile \/c-au adus blestemurile, \/ Cini cu ru\u015fii s-a-nh\u0103itat\/ Stea de u\u015f\u0103 sp\u00e2nzurat \/ Sufletul \u00een iad s\u0103-i ard\u0103,\/ Neamu-n jale s\u0103 \u015fi-l piard\u0103! \/ \u0162ine, Doamne, partizanii, \/ P\u00e2n\u0103 vin americanii, \/ Vars\u0103-n lume foc \u015fi par\u0103,\/ S\u0103-i scoatem pe ru\u015fi din \u0163ar\u0103!\u201d. (1)
\n \tAstfel de blesteme au pl\u0103m\u0103dit oamenii satelor, b\u0103rba\u0163i \u015fi femei, a\u015feza\u0163i c\u00e2ndva, din considerent spiritual, pe v\u00e2rste \u015fi rol social, dar deveni\u0163i mai t\u00e2rziu victime ale procesului de f\u0103urire a omului nou, comunist, fapt care a adus apocalipsa. S-au amestecat \u015fi confundat v\u00e2rstele, preponderen\u0163i fiind b\u0103tr\u00e2nii, b\u0103rba\u0163i g\u00e2rbovi, suferinzi, babe coc\u00e2rjate \u015fi c\u00e2teva femei \u00eenc\u0103 neintrate-n toamna vie\u0163ii, dar b\u0103tr\u00e2nicios voite-n comportament \u015fi-mbr\u0103c\u0103minte \u00eenainte de vreme. Despre b\u0103rba\u0163i \u00een floarea v\u00e2rstei, zile la r\u00e2nd, nici urm\u0103. Demult \u015fi-au luat lumea-n cap, unii cu neveste \u015fi copii, dimpreun\u0103, ad\u0103st\u00e2ndu-se prin or\u0103\u015felele din jur, ori mai departe, \u015fi doar c\u00e2\u0163iva, balans\u00e2nd \u00eentre sat \u015fi ora\u015f, s\u00e2mb\u0103ta seara, cu rani\u0163a de haine murdare \u015fi c\u00e2teva franzele bine dosite, s\u0103 nu fie prin\u015fi c\u0103 s\u0103r\u0103cesc ora\u015ful, mai descopereau drumul satului\u2026
\nLor, genera\u0163ii \u015fi genera\u0163ii, legenda p\u0103m\u00e2ntului le-a marcat trecerea \u00een lumea lipsit\u0103 de vaiere \u015fi blesteme, prin a le re\u0163ine gestul \u00eemplinit al plec\u0103rii, ca fiind senin \u015fi cuminte, dar aten\u0163i s\u0103-\u015fi lase \u00eenc\u0103l\u0163\u0103mintea la poart\u0103, s\u0103 plece descul\u0163i, c\u0103 tot a\u015fa, de la o vreme, prea mult\u0103 g\u0103l\u0103gie prin via\u0163\u0103 n-au mai f\u0103cut \u015fi de ce s-o p\u0103r\u0103seasc\u0103 acum tropotind!
\n Dar s\u0103 le-adun\u0103m \u00een continuare urmele, din ceea ce duhul p\u0103m\u00e2ntului re\u0163inuse a blestem \u015fi a neputin\u0163\u0103 de readus lumea \u00een legile \u00eemp\u0103m\u00e2ntenite de veacuri.
\n \u00cent\u00e2mpl\u0103ri din vremea r\u0103zboiului: Ca un pl\u00e2ns al veacului se auzea peste sat bocet prevestitor de rele, s\u0103get\u00e2nd lumea abia ie\u015fit\u0103 lacrim\u0103 din bra\u0163ele r\u0103zboiului. Treceau prin sat valuri de fl\u0103m\u00e2nzi, veni\u0163i de cine \u015ftie unde, \u015fi localnicii se \u00eenchideau \u00een cur\u0163i ferindu-se de \u00eent\u00e2lnirea cu ei. \u00centr-o diminea\u0163\u0103, am auzit peste sat strig\u0103tele lui Onu-nebunul, unul de-al Mentului, \u00eentors din r\u0103zboi cu min\u0163ile sucite. Era pe Coast\u0103, deasupra cimitirului \u015fi de-acolo le striga s\u0103tenilor: \u201eVin fl\u0103m\u00e2nzii, vin seceta\u0163ii, v\u0103 cer de-ale gurii, \u015fapte vaci slabe \u00eenghit pe cele \u015fapte grase, de ce v\u0103 ascunde\u0163i, ie\u015fi\u0163i \u015fi d\u0103rui\u0163i-le ce pute\u0163i, c\u0103 Domnul \u00een paza lui v\u0103 ocrote\u015fte!\u201d. La noi acas\u0103 eram doar fra\u0163ii, eu, Ion \u015fi Augustin, tata era \u00een spital, c\u0103 rana de pe front nu i se vindecase \u00eenc\u0103 \u015fi mama era plecat\u0103 s\u0103-l \u00eengrijeasc\u0103. Noi tr\u0103iam singuri, doar bunica din partea mamei ne aducea diminea\u0163a c\u00e2te o m\u0103m\u0103ligu\u0163\u0103, un ou fiert \u015fi c\u00e2te un bul\u0163 de br\u00e2nz\u0103. \u00cen ziua cu pricina, bunica plecase deja la casa ei, \u00een partea de sus a satului, iar noi ne pierdusem cu ale noastre. Ion avea grij\u0103 de Augustin care tocmai \u00eencepuse s\u0103 mearg\u0103, iar eu m\u0103 speteam s\u0103 aduc g\u0103leata cu ap\u0103 de la f\u00e2nt\u00e2na satului. \u00cel auzisem pe Onu-nebunu strig\u00e2nd din Coast\u0103 \u015fi m\u0103 oprisem \u00een fa\u0163a por\u0163ii noastre, urm\u0103rind pe b\u0103rbatul cu p\u0103rul zburlit \u015fi zdren\u0163os care b\u0103tea cu disperare \u00een poarta vecinului. Apoi, cu r\u0103bdarea pierdut\u0103 \u00eencepu s\u0103 blesteme:\u201eNu v-ar r\u0103bda p\u0103m\u00e2ntul, zg\u00e2rci\u0163ilor, v\u0103 s\u0103r\u0103ci\u0163i dac\u0103 da\u0163i pentru gura unui copil! Sta\u0163i \u00eencuia\u0163i! \u00cencuia\u0163i s\u0103 r\u0103m\u00e2ne\u0163i toat\u0103 via\u0163a, \u00eentre ziduri de blestem s\u0103 v\u0103 zideasc\u0103 Domnul, c\u0103 sunte\u0163i f\u0103r\u0103 inim\u0103!\u201d. S-a uitat o vreme lung la mine, apoi a plecat mai departe, sim\u0163indu-m\u0103, cred, la fel de neajutorat ca \u015fi el, altfel cum de \u00eencremenisem \u00een fa\u0163a por\u0163ii nez\u0103vor\u00e2te! Blestemul avea s\u0103 cad\u0103 \u00een cur\u00e2nd peste satul \u00eentreg!
\nDin vremea cotelor: \u201eCa s\u0103 se \u0163in\u0103 minte!\u201d. \u00censemnarea am descoperit-o pe o fil\u0103 a unui vechi Apostol tip\u0103rit cu litere chirilice, l\u0103sat\u0103 de b\u0103tr\u00e2nul preot Stoi\u0163\u0103, de la una din parohiile de pe Valea H\u00e2rtibaciului-Sibiu, preot \u00eemb\u0103tr\u00e2nit prematur, vl\u0103guit mult\u0103 vreme la Canalul Dun\u0103rea Marea-Neagr\u0103, pentru refuzul de a-\u015fi p\u0103r\u0103si credin\u0163a greco-catolic\u0103. \u201eDoamne, Dumnezeule al meu, coboar\u0103-\u0162i puterea Ta \u015fi \u015fterge-le nevolnicilor p\u00e2n\u0103 \u015fi umbra de pe fa\u0163a p\u0103m\u00e2ntului, \u015fi iart\u0103-m\u0103 pe mine p\u0103c\u0103tosul, c\u0103 le vreau r\u0103ul, dar altceva nu merit\u0103, c\u0103 jale au l\u0103sat \u00een urm\u0103 \u015fi ne-au alungat din credin\u0163a noastr\u0103. Neamul lor d\u0103-l, Doamne, pierzaniei, din casa lor piatr\u0103 pe piatr\u0103 s\u0103 nu mai r\u0103m\u00e2n\u0103, iar nevestele lor \u015fi cu pruncii lor, dimpreun\u0103, s\u0103 nu-\u015fi mai g\u0103seasc\u0103 odihna, a\u015fa cum nici ai no\u015ftri n-au mai g\u0103sit-o! Ia-le lini\u015ftea, Doamne! Stinge-le neamul, Doamne! R\u0103t\u0103ce\u015fte-i, Doamne, s\u0103 umble cu gura-nsetat\u0103 \u015fi p\u0103m\u00e2ntul de sub talpa picioarelor s\u0103-i ard\u0103! Blestema\u0163i s\u0103 le r\u0103m\u00e2n\u0103 \u015fapte r\u00e2nduri de oameni neamul! \u015ei pe mine robul t\u0103u, iart\u0103-m\u0103, Doamne, c\u0103 mi-am aruncat sufletul \u00een blestem, dar o fac pentru neamul meu oropsit. Doamne, \u00eempline\u015fte-mi cele rugate!\u201d.
\nBlestem de om alungat \u015fi r\u0103mas neiertat: ideea de \u201eb\u0103taia lui Dumnezeu sau orice nenorocire provocat\u0103 pe urma unui blestem\u201d este prezent\u0103 \u00een viziunea colectivit\u0103\u0163ilor, atunci c\u00e2nd intervin schimb\u0103ri dramatice pe traseul normal al vie\u0163ii. S\u0103 re\u0163inem faptul c\u0103 for\u0163a penetrant\u0103 a cuv\u00e2ntului, \u201eca act de magie verbal\u0103, bazat pe credin\u0163a \u00een puterea cuv\u00e2ntului de a institui, de a modifica o stare existent\u0103\u201d (2) este identic\u0103 practicii din vr\u0103ji \u015fi desc\u00e2ntece, mai ales \u00een categoria \u201eblestemului popular\u201d, domeniu care, dup\u0103 Dan Horia Mazilu, con\u0163ine \u201eo produc\u0163ie imens\u0103\u201d, dar fiind, observ\u0103 reputatul etnolog, \u201ealtceva, oricum, dec\u00e2t desc\u00e2ntecul\u201d, ca identitate de figur\u0103 de stil\u201d, respectiv de \u201efigur\u0103 a textului\u201d (3).
\nC\u00e2t prive\u015fte universul vizat de noi, el are o cuprindere cu raportare la un timp istoric malefic, prin durat\u0103 \u015fi ordine diriguitoare a lumii, \u00eenc\u0103 nesemnificat\u0103 \u00eentr-un asemenea concentru. Starea este perceput\u0103 a\u015fadar ca rezultat al unui blestem ce vine de undeva, respectiv o sanc\u0163iune spiritual\u0103 de natur\u0103 divin\u0103, pentru p\u0103cate ce vin \u00eenspre noi prin s\u00e2ngele neamului, prin indivizi blestema\u0163i la r\u00e2ndul lor, neferici\u0163i \u015fi percepu\u0163i ca victime ale dezastrului ivit \u00een lumea cotidian\u0103. Dar, drept echilibru al lumii ca doritoare de \u00eentreg, a\u015fa cum se va vedea \u00een alte concentre, exist\u0103 \u015fi ale\u015fi \u00eentru restabilirea echilibrului, respectiv desferec\u0103tori de blesteme, aspect ce va fi luat \u015fi el \u00een aten\u0163ie. Astfel, drama unei lumi se contureaz\u0103 prin elemente care se coroboreaz\u0103 \u00eentre ele, devenind p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 parte a unui \u00eentreg ce va forma istoria halucinant\u0103 a unor vremi de distrugere \u015fi anulare. Iar pentru omul devenit prizonierul unei societ\u0103\u0163i cu tr\u0103s\u0103turi barbare, prin conturul oferit ca posibilitate de existen\u0163\u0103, aceast\u0103 lume semnific\u0103, \u00een fapt, ideea de blestem, revin, pentru ne\u015ftiute p\u0103cate, din nedescoperite vremi. Un fapt gr\u0103itor este drama care urmeaz\u0103 \u015fi figurativ intitulat\u0103 \u201e\u00centoarcerea v\u00e2ntura\u0163ilor\u201d:
\nDinspre r\u0103s\u0103rit b\u0103teau v\u00e2nturile n\u0103pastei, ale s\u0103r\u0103ciei, cum le-au numit b\u0103rba\u0163ii acelor vremi, azi b\u0103tr\u00e2ni uita\u0163i \u00een por\u0163ile caselor, ca ni\u015fte obiecte inutile. Ei, dup\u0103 o num\u0103r\u0103toare de nimeni \u015ftiut\u0103, se mut\u0103 la o vreme, la r\u00e2ndul lor \u00een Coast\u0103, limpezi \u015fi \u00een\u0163elep\u0163i, cu m\u00e2inile pe piept, semn c\u0103 \u015fi-au \u00eencheiat t\u00e2rguielile\u2026 Iar de c\u00e2te au r\u0103mas datornici, ori prea mult cerute de la via\u0163\u0103, s-au \u00eemp\u0103cat cu g\u00e2ndul c\u0103 da-vor ei seama \u00een fa\u0163a mult a\u015fteptatului, ce le va c\u00e2nt\u0103ri \u00een dreapt\u0103 m\u0103sur\u0103 faptele. A\u015fa c\u0103 din c\u00e2\u0163i \u00ee\u015fi mai aveau \u00eenc\u0103 socotelile ne\u00eencheiate, pu\u0163in au mai r\u0103mas pe drumurile satului, dar nici unul \u00een stare s\u0103 se ridice s\u0103 opreasc\u0103 ast\u0103zi valul de rele ivit. De b\u0103rba\u0163i \u00een floarea puterii, nici vorb\u0103 s\u0103 mai fie vreunul.
\n \tDin r\u0103zboi, mai reveniser\u0103 c\u00e2\u0163iva, dar cu oasele rupte, ciungi \u015fi ologi, \u015fi doi cu lumina ochilor pierdut\u0103. Apoi, unde mai pui c\u0103 aveau s\u00e2ngele ap\u0103tos \u015fi min\u0163ile adormite, erau lipsi\u0163i de cutezan\u0163a \u00eenfrunt\u0103rii r\u0103ilor. Demult, ei se \u00eemp\u0103caser\u0103 cu lumea pove\u015ftilor, \u00eenv\u0103lui\u0163i de t\u0103ria b\u0103uturii \u00een negurile \u00eenchipuirilor tulburi. C\u0103-\u015fi treceau vremea la c\u00e2rciuma \u015echioapei, \u015fi de-aici numai ghiorl\u0103itul ma\u0163elor \u00eei mai \u00eentorcea la ale casei, lihni\u0163i de foame. Pe unii nici atunci nu-i mai prindea g\u00e2ndul celor de-acas\u0103 \u015fi numai nevestele scof\u00e2lcite de trud\u0103 \u015fi griji \u00eei mai t\u00e2rau afar\u0103 din c\u00e2rcium\u0103\u2026 Din acei ani \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, a r\u0103mas povestea lui T\u0103nase, vi\u0163\u0103 din neam blestemat, dar iertat de vreme, un alt chemat acas\u0103 de s\u00e2ngele du\u015filor.
\nT\u0103nase ap\u0103ruse \u00een sat \u00eentr-o diminea\u0163\u0103 de mai, venind de la gara din Al\u0163\u00e2na. Dup\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare, p\u0103rea \u015fi el un str\u0103in \u015fi, ca to\u0163i veneticii, m\u00e2na\u0163i prin \u0163ar\u0103 de seceta s\u0103lbatic\u0103 ce o p\u00e2rjolise doi ani la r\u00e2nd, mai ales prin p\u0103r\u0163ile de r\u0103s\u0103rit. Avea gesturi repezite \u015fi vorb\u0103 milogit\u0103, p\u00e2n\u0103 ce-\u0163i \u00eencle\u015fta \u00eentre din\u0163i m\u00e2na \u00eentins\u0103. Apoi T\u0103nase al Raicului \u00ee\u015fi f\u0103cuse prezen\u0163\u0103 g\u0103l\u0103gioas\u0103, f\u0103r\u0103 urm\u0103 de team\u0103 adres\u00e2ndu-se sfid\u0103tor oamenilor: \u201eM\u0103i, s-auzi\u0163i to\u0163i, eu sunt T\u0103nase din neamul Raicului \u015fi eu acum nu vin cu miloaga, m\u0103i, cum a plecat muma, s\u0103raca, pe vremuri, v\u0103duv\u0103 \u015fi m\u00e2nat\u0103 de s\u0103r\u0103cie, \u015fi s\u0103 sf\u00e2r\u015feasc\u0103 printre str\u0103ini. S\u0103 \u015fti\u0163i c\u0103 eu sunt trimis de c\u0103tre mai-marii \u0163\u0103rii, s\u0103 seam\u0103n dreptatea comuni\u015ftilor, dup\u0103 cum se cere! \u015ei s\u0103 \u00een\u0163elege\u0163i, m\u0103i, de la copil, la b\u0103tr\u00e2n, c\u0103 eu sunt pentru voi omul legii comuniste, s\u0103 iau de la bog\u0103tani \u015fi s\u0103 dau partidului p\u00e2ine lapte \u015fi carne! A\u015fa c\u0103 jos bog\u0103tanii, la zdup cu ei, c\u0103-i vremea comunismului \u00eenfloritor, ce-\u015fi ap\u0103r\u0103 tovar\u0103\u015fii !\u201d.
\nPeste oameni, vorbele str\u0103inului, pretins fiu al satului, hr\u0103nit p\u00e2n\u0103 mai ieri din mil\u0103, c\u0103zur\u0103 ca ni\u015fte bolovani desprin\u015fi parc\u0103 din r\u00e2pa Coastei cea cu cimitirul pe umerii s\u0103i. Cei mai \u00een\u0163elep\u0163i se retraser\u0103 ca ni\u015fte dul\u0103i ce mu\u015fc\u0103 pe furi\u015f, iar b\u0103tr\u00e2nii am\u00e2n\u00e2ndu-\u015fi parc\u0103 chiar \u015fi plecarea pe drumul de pe urm\u0103 al vie\u0163ii, \u00eel priveau cu presim\u0163irea pr\u0103bu\u015firii p\u0103m\u00e2ntului! Se \u00eencheiase astfel un t\u00e2rg dr\u0103cesc, pentru c\u0103 \u015fi azi se mai spune c\u0103 de-atunci, de c\u00e2nd T\u0103nase se ar\u0103tase \u00een sat, trecuse vreme lung\u0103 p\u00e2n\u0103 ce, dintre b\u0103tr\u00e2ni, unul s\u0103-\u015fi mai p\u0103r\u0103seasc\u0103 \u00een poarta casei bocancii, s\u0103 plece a\u015fa, descul\u0163, pe drumul Coastei\u2026
\n\tCam tot pe atunci se nimerise s\u0103 se re\u00eentoarc\u0103 de pe drumul r\u0103zboiului \u015fi Onul nebunul, \u00eent\u00e2rziat prin spitale \u015fi r\u0103mas cu min\u0163ile sucite, Onul-nebunul, cum aveau s\u0103-l strige copiii satului. \u015ei tot de pe drumul Coastei se ivise \u015fi el, izbind \u00een por\u0163ile caselor, cu vorbele lui sucite: \u201eUiuiuuu, Odolean\u0103, \u00eemplete\u015fte-\u0163i cosi\u0163ele c\u0103 m-am \u00eentors acas\u0103, s\u0103-mi gate maica mea c\u0103ma\u015fa de mire c\u0103 mi-e vremea \u00eensuratului, la uscatul mohorului! \u015ei voi, oamenilor, lua\u0163i aminte c\u0103 s-a \u00eentors Anticristul \u00een f\u0103ptura lui T\u0103nase, gur\u0103 de gu\u015fter, \u015fi-amarul o s\u0103 vi se verse pe suflet! Uiuiu, Odolean\u0103, vai \u015fi-amar de tine, adun\u0103-te cu mine, s\u0103 se treac\u0103 \u00eensemnul cel de demult, \u00eentins lacrim\u0103 din u\u015fa bisericii \u015fi p\u00e2n\u0103-n altar! C\u0103 unde s-o mai fi \u00eent\u00e2lnit ca una m\u00e2ndr\u0103 ca tine, Odolean\u0103, s\u0103 se uite la Anticristul, \u00eentors aici s\u0103 ferece p\u0103m\u00e2ntul ?\u201d
\n \u201eOnule-nebunule, adun\u0103-\u0163i zdrene\u0163ele \u015fi pleac\u0103-n lume, Onule, s\u0103 nu-\u0163i sece izvoarele \u015fi s\u0103 te uite p\u0103m\u00e2ntul!, \u00eei strigau copiii, la \u00eendemnul b\u0103tr\u00e2nilor, \u00eenfrico\u015fa\u0163i de ivirea n\u0103p\u0103stuitului. Dar Onul-nebunul, \u00eend\u0103r\u0103tnic, \u00ee\u015fi \u00eenfipse ad\u00e2nc picioarele \u00een p\u0103m\u00e2ntul Coastei, ridic\u00e2ndu-\u015fi colib\u0103, sus, tocmai la morm\u00e2ntul jidanilor, de unde veghea satul, ca \u015fi cum pumnul s\u0103u uscat \u015fi mintea r\u0103t\u0103cit\u0103 ar fi putut s\u0103 opreasc\u0103 dezl\u0103n\u0163uirea comunistului, ap\u0103rut s\u0103 strice r\u00e2nduielile cu greu adunate dup\u0103 at\u00e2ta distrugere. Despre acest semn al r\u0103ului, \u00een Cartea blestemelor, preotul satului a \u00eensemnat \u00eentreaga-i barbarie, c\u0103ut\u00e2nd asem\u0103nare cu destinele celor b\u00e2ntui\u0163i \u00een acele vremi de at\u00e2tea necazuri, venite parc\u0103 s\u0103 ascund\u0103 orice posibilitate de a putea fi \u00eendreptate lucrurile: \u201dCe strig\u0103 \u0103ia, m\u0103i, se adres\u0103 veneticul asprit celor doi paznici, da\u0163i de la centru ca s\u0103-l \u00eenso\u0163easc\u0103 prin locurile p\u0103dure\u0163e \u015fi retrase din lumea civiliza\u0163iei. Dar cei doi \u00eel priveau buimaci, rezema\u0163i de peretele din apropierea mesei jegoase din c\u00e2rciuma satului, unde T\u0103nase \u00ee\u015fi \u00eenghi\u0163ise dumicatul de p\u00e2ine cu br\u00e2nz\u0103 \u015fi ou\u0103 pr\u0103jite, \u00eendoit cu vinul acru\u0163, dat de c\u0103tre c\u00e2rciumar, a\u015fa ca s\u0103-l \u00eembuneze c\u0103, Doamne fere\u015fte, oric\u00e2nd nebunul i-ar putea \u00eenchide cote\u0163ul de c\u00e2rcium\u0103, cu puterea ce-o avea la \u015fold! Dar pe T\u0103nase altele-l m\u0103cinau a nelini\u015fte.
\n\u015ei pe c\u00e2nd nu se mai a\u015ftepta nimeni s\u0103-l mai vad\u0103 \u00een starea de ie\u015fi din aburul b\u0103uturii, tocmai atunci T\u0103nase \u00ee\u015fi aminti de rostul \u00eentoarcerii sale \u00een lumea celor cu el dintr-un s\u00e2nge. C\u0103 de la o vreme se dusese vorba c\u0103 noaptea el ar vorbi cu umbra bunicii sale, o femeie geamba\u015f, care al\u0103turi de un ibovnic al ei, ani \u015fi ani f\u0103cuser\u0103 ravagii prin satele dimprejur, p\u00e2n\u0103 ce acesta, \u00eentr-o noapte, convins c\u0103-i \u00eenjum\u0103t\u0103\u0163e\u015fte c\u00e2\u015ftigul \u015fi prinz\u00e2nd-o cu ocaua mic\u0103, o spintecase cu junghierul, iar el pierz\u00e2ndu-\u015fi urmele prin Rom\u00e2nia \u015fi nimeni nu-i mai prinse niciodat\u0103 urma… \u015ei de mult\u0103 vreme oamenii vorbeau c\u0103 prin casa aceea aproape ruin\u0103, noaptea, pe lun\u0103 s-a v\u0103zut nu o dat\u0103 o ar\u0103tare cu un c\u0103p\u0103stru \u00een m\u00e2ini rotindu-se prin largul cur\u0163ii. Iar acum, de la apari\u0163ia lui T\u0103nase, nepotul ei \u00eensemnat cu steaua r\u0103ut\u0103\u0163ilor pe frunte, din nou lumea \u00ee\u015fi reamintise de ea.
\nDestul c\u0103 \u00eentr-o diminea\u0163\u0103, limpede la cap, T\u0103nase \u0163\u00e2\u015fni de la masa din c\u00e2rcium\u0103 \u00een largul drumului, \u00eenso\u0163it de cei doi slugoi ai s\u0103i, \u00eensemna\u0163i, unul la un ochi, cel\u0103lalt la un picior \u015fi dup\u0103 o scurt\u0103 ezitare, se pornise \u00een sus, c\u0103tre cap\u0103tul satului, de pe unde, c\u00e2ndva, drumul o cotea \u00eenspre Vinchel\u0103u, parte a satului azi l\u0103sat\u0103 \u00een p\u0103r\u0103sire, dar de unde, pe vremuri, se spulberaser\u0103 \u00een lume avu\u0163iile neamului din care \u00ee\u015fi tr\u0103gea T\u0103nase vi\u0163a blestemat\u0103. Aici, \u00een inima Vinchel\u0103ului, mai d\u0103inuia \u00eenc\u0103 o \u015fur\u0103 pustie, \u00eenclinat\u0103, cu \u0163iglele zburate de v\u00e2nturi. \u015ei din nou lui T\u0103nase i se zburliser\u0103 g\u00e2ndurile a r\u0103utate: \u201eM\u0103i, s\u0103 lua\u0163i aminte, li se adres\u0103 el celor dou\u0103 st\u00e2rpituri, pe-aici s-a stins neamul meu, iar mama cea b\u0103tr\u00e2n\u0103 cu limb\u0103 de moarte mi-a l\u0103sat porunc\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u015fi s\u0103-i m\u0103sor de pe-aici urmele. A\u0163i auzit, m\u0103i, de m\u00e2ine mi-aduce\u0163i pe care-i \u00eent\u00e2lni\u0163i \u00een cale, din a mea porunc\u0103, \u015fi-i pune\u0163i la lucru, din piatr\u0103 seac\u0103 s\u0103 ridice din nou \u015fura \u015fi casa, la fel de ar\u0103toase, ca pe vremea b\u0103tr\u00e2nii, \u015fi s\u0103 scoate\u0163i fulgii din ei, ca \u015fi mai str\u0103lucitoare s\u0103 le pun\u0103-n picioare! Iar de nu-mi ve\u0163i \u00eemplini porunca, voi cu mine o s\u0103 ave\u0163i de-a face! \u015ei-acum, la lucru, c\u0103 eu am pe ale mele !\u201d.
\nT\u0103nase disp\u0103ruse o vreme din sat, dar slugile \u00eencepuser\u0103 s\u0103-i \u00eemplineasc\u0103 poruncile. A doua zi, o m\u00e2n\u0103 de b\u0103tr\u00e2ni se puse pe lucru. C\u0103 banii \u015fi teama f\u0103ceau cas\u0103 bun\u0103. Apoi, \u00een zilele urm\u0103toare, se ar\u0103taser\u0103 al\u0163i \u015fi al\u0163i \u015fi al\u0163i tem\u0103tori, cur\u0103\u0163ind locul, \u015fi um\u0103r la um\u0103r urniser\u0103 cei doi butuci de nuc r\u0103ma\u015fi de ani \u015fi ani \u00een aria \u015furii, din cine mai putea s\u0103 \u015ftie ce pornire de g\u00e2nd. Fuseser\u0103 urni\u0163i \u00een p\u00e2r\u00e2ul secat din apropiere, iar din gr\u0103din\u0103, prunii p\u0103dure\u0163i t\u0103ia\u0163i p\u00e2n\u0103 la unul. \u015ei din at\u00e2ta ruin\u0103, dup\u0103 luni \u015fi luni de trud\u0103, s-a putut vedea, ca pe vremuri, casa de alt\u0103dat\u0103, cu norocul \u015fi neamul, ferecate \u00een aceea\u015fi tain\u0103 care pe vremuri le-a ruinat \u015fi-acum a\u015ftept\u00e2nd parc\u0103 s\u0103 revin\u0103 st\u0103p\u00e2na. S-au mai adus de prin alte locuri t\u00e2mplari \u015fi zidari \u015fi-n toamn\u0103, \u00een cea parte blestemat\u0103 a satului, s-a v\u0103zut gospod\u0103rie cu garduri p\u00e2n\u0103 la strea\u015fina casei, cu hangaralele toate a\u015ftept\u0103toare de rod \u015fi suflet de animale c\u00e2t s\u0103 \u00eencap\u0103 \u00eentr-o curte c\u00e2t un hotar. O schimbare a f\u0103cut \u00een toate veneticul. Casa \u015fi-a \u00eentors-o c\u0103tre Dealul Ti\u015fului, a\u015fa ca-ntr-o sc\u00e2rb\u0103 de sat \u015fi de oameni. Apoi \u00ee\u015fi aduse mobil\u0103 scump\u0103, de prin p\u0103r\u0163ile Mure\u015fului. Cunosc\u0103torii, cu privirea piezi\u015f\u0103, vorbeau c\u0103-i furat\u0103 de la un conac unguresc, c\u0103 prea ar\u0103ta greoaie \u015fi luxoas\u0103, \u015fi-abia c\u0103 \u00eenc\u0103puse pe u\u015file celor \u015fase camere. \u015ei mai pe urm\u0103, ca semn de pace \u015fi lini\u015fte, \u00ee\u015fi mai umpluse golul de lume din jur cu o nevast\u0103, una cam z\u0103lud\u0103, c\u0103 umbla c\u0103lare c\u00e2t era satul, \u015fi cu n\u0103dragi \u015fi cizme, spre uimirea nevestelor ce-i aruncau priviri de sc\u00e2rb\u0103 \u015fi du\u015fm\u0103nie.
\nApoi ca s\u0103 o pun\u0103 de-o s\u0103rb\u0103toare, \u00eentr-o s\u00e2mb\u0103t\u0103, pe cele dou\u0103 slugi le trimise la centru ca s\u0103-i aduc\u0103 pe c\u00e2\u0163iva dintre colegii de la \u015fcoala de activi\u015fti, s\u0103 vad\u0103 ei cum se pune la cale construirea socialismului, \u00eentr-un sat de la marginea lumii, cum este Ghijasa. Se preg\u0103tise chef mare. Prin oamenii s\u0103i, ale\u015fi pe spr\u00e2ncean\u0103, dintre comuni\u015ftii boteza\u0163i cu o zi \u00eenainte, precum p\u0103rintele la botezul copiilor, T\u0103nase poruncise ca satul s\u0103-i cinsteasc\u0103 doi vi\u0163ei, c\u00e2teva oi, un porc gras; toate bine preg\u0103tite ca jertf\u0103 de petrecere, \u015fi s\u0103 curg\u0103 din plin rachiul \u015fi vinul aduse de la Hula Mo\u015fnei, fosta c\u00e2rcium\u0103 a unui sas trimis \u00een Rusia, la munca de reconstruc\u0163ie, cum a fost denumit\u0103 pe-atunci sclavagizarea acestor n\u0103p\u0103stui\u0163i, ale\u015fi s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 p\u0103catele lui Hitler.
\nMare tulburare tr\u0103ise satul \u00een acele zile. Acolo unde omul se \u00eempotrivise cu un \u201enu dau nimic odat\u0103 cu capul !\u201d, pe loc se l\u0103sa porunc\u0103 de confiscare peste toate c\u00e2te se g\u0103seau \u00een curte \u015fi cas\u0103, iar bra\u0163ul \u015fefului de post executa prompt ordinul partidului venit prin gura unui neispr\u0103vit ca T\u0103nase. \u015ei unde mai pui c\u0103-n seara de pomin\u0103 a petrecerii, c\u00e2\u0163iva dintre col\u0163o\u015fii satului luaser\u0103 drumul raionului cu c\u0103tu\u015fe la m\u00e2ini, pentru vina de a se fi \u00eempotrivit voin\u0163ei comuniste a nebunului! \u015ei vor trece ani buni, p\u00e2n\u0103 ce \u00ee\u015fi vor revedea pe cei dragi de acas\u0103, iar c\u00e2\u0163iva dintre ei \u00ee\u015fi vor usca vi\u0163a prin blestemate str\u0103in\u0103t\u0103\u0163uri, \u015fi ani la r\u00e2nd, de teama nebunilor ce st\u0103p\u00e2neau peste sat, nimeni n-a avut \u00eendr\u0103zneala s\u0103 aduc\u0103 despre ei s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103 de vorb\u0103. Doar preotul, ferit de ochii nebunilor, \u00ee\u015fi aducea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd aminte c\u0103 p\u0103catele nebunilor nu trebuiau nici iertate, dar nici uitate, \u015fi le \u00eensemna \u00een cartea blestemelor purtat\u0103 din tat\u0103-n fiu, ca o piaz\u0103-rea, ori n\u0103dejde a unei r\u0103zbun\u0103ri ce va s\u0103 vin\u0103:
\n \t\u201eBlestemat\u0103 fie-le via\u0163a acestor neispr\u0103vi\u0163i ce iau \u00een der\u00e2dere numele Domnului \u015fi al semenilor! C\u0103 doar pentru ca s\u0103 se \u015ftie, las pe aceast\u0103 foaie c\u00e2teva din ispr\u0103vile acestor v\u00e2ntura\u0163i, dup\u0103 cum urmeaz\u0103: au stors satul de bunuri, ca vite, porci, gr\u00e2u \u015fi porumb. T\u0103nase a b\u0103gat la pu\u015fc\u0103rie pe b\u0103rba\u0163ii care nu i-au dat ascultare. Dintre ei, pe al lui Gavril\u0103, al lui Dochim, al lui Siridon, s\u0103rmanii, nu \u015fi-au mai v\u0103zut niciodat\u0103 satul, Dumnezeu s\u0103-i ierte, \u015fi pe r\u0103i, focul Ghenei s\u0103 le mistuie sufletul! Am scris eu, Stoi\u0163\u0103, preot, ca s\u0103 se \u015ftie!\u201d.
\nDar \u201etovul T\u0103nase\u201d n-avea s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 niciodat\u0103 c\u00e2t\u0103 tulburare de lume \u00eemp\u0103r\u0163ise \u00een anii aceia peste oamenii satului, at\u00e2t c\u00e2t nu se mai cunoscuse. Iar la petrecerea aceia, fuseser\u0103 adu\u015fi tovar\u0103\u015fii lui T\u0103nase, \u00een ma\u015fini cu coviltir, cum le numiser\u0103 oamenii ma\u015finile-spaim\u0103 \u00een care erau arunca\u0163i ca ni\u015fte balo\u0163i, cu c\u0103tu\u015fe la m\u00e2ini, to\u0163i cei proscri\u015fi ca du\u015fmani ai or\u00e2nduirii nebune! \u00cenfumura\u0163i, nevoie mare, p\u00e2rli\u0163ii surtucari \u00ee\u015fi frecau m\u00e2inile de bucurie c\u0103 erau primi\u0163i cu at\u00e2ta pomp\u0103. T\u0103nase, ca s\u0103-\u015fi arate puterea, aruncase porunc\u0103 s\u0103 fie \u00eempodobi\u0163i caii cu covoare, semn s\u0103rb\u0103toresc, iar feciora\u015fii satului, ca la nunta cu c\u0103l\u0103ra\u015fi, s\u0103-i primeasc\u0103 pe tovii de la raion! \u015ei unde mai pui c\u0103, noaptea, t\u00e2rziu, au fost aduse, tainic, ni\u015fte rapandule femei stricate, multe la num\u0103r, atunci, dup\u0103 r\u0103zboi\u2026
\n\u015ei abia a treia zi oaspe\u0163ii lui T\u0103nase \u015fi-au adunat oasele zdrobite de b\u0103utur\u0103 \u015fi destr\u0103b\u0103lare, c\u0103 de joc, vezi Doamne, n-a putut fi vorba, doar prestan\u0163a-i prestan\u0163\u0103, la noi, la comuni\u015fti! C\u0103tre sear\u0103, au cur\u0103\u0163at putina, \u00een acelea\u015fi ma\u015fini, dar, uimire, odat\u0103 cu ei \u00ee\u015fi pierduse urmele \u015fi consoarta cu n\u0103dragi, din pricini doar b\u0103nuite, adic\u0103, o limb\u0103 ascu\u0163it\u0103 ar fi aruncat prin sat vorb\u0103 c\u0103 T\u0103nase ar avea lujerul uscat \u015fi asta p\u0103rea oamenilor tot un blestem, precum cel c\u0103zut peste cas\u0103, cu vremi \u015fi vremi \u00een urm\u0103! Dar T\u0103nase a mai r\u0103mas \u00eenc\u0103 tare pe picioare, ajutat de cele dou\u0103 slugi ale sale, s\u0103 se \u00een\u015furubeze \u00een inima lumii, s-o calce dup\u0103 al s\u0103u plac \u00een picioare, iar oamenii, s\u0103rmanii, s\u0103-\u015fi piard\u0103 din pricina lui \u015fi bunurile \u015fi lini\u015ftea!
\n Povestea lui T\u0103nase, satul o va purta ani buni, din gur\u0103-n gur\u0103, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul acela s\u0103lbatic de care avea s\u0103 aib\u0103 \u015fi el parte, \u015fi-abia dup\u0103 ce \u00eenf\u0103ptuitorul r\u0103zbun\u0103rii \u00ee\u015fi va \u00eencheia \u015fi el zilele, atunci, abia, lumea o va \u00een\u0163elege pe de a-ntregul. Iar p\u0103rintele Stoian, ultimul care a dat p\u0103storire satului \u00een legea greco-catolic\u0103, va nota \u00een tain\u0103 pe una din filele vechiului Apostol, g\u00e2ndul ce-i devorase anii aceia, \u201eca s\u0103 nu se uite!\u201d. T\u0103nase al Lomanului era nepotul unei femei alungate din sat cu copilul \u00een bra\u0163e \u015fi cu via\u0163a sf\u00e2r\u015fit\u0103 prin a sa voin\u0163\u0103, la marginea lui, dup\u0103 ani \u015fi ani. \u015ei unchiul acelui copil, care a r\u0103zbit departe prin lume, s-a \u00eengrijit de acest vl\u0103star, revenit prin locurile noastre, cu rost s\u0103 semene r\u0103zbunarea neamului s\u0103u oropsit. Eu am \u00een\u0103l\u0163at ani buni rug\u0103ciuni \u015f-am \u00eendemnat \u015fi pe-ai mei s\u0103-i cear\u0103 Preaputernicului pieirea bicisnicului. Dar a\u015fa ne fusese l\u0103sata \u00eenscris\u0103 ca s\u0103 p\u0103timim de la copil la b\u0103tr\u00e2n. C\u0103 ni se luase avutul, de la purcel, vit\u0103 de jug, p\u00e2n\u0103 la p\u0103m\u00e2nt \u015fi atelaje, adunate apoi la colectiv\u0103 unde s-a ales de toate praful \u015fi pulberea. Dar, vai Doamne, de ce ne-ai dat pe to\u0163i pieirii \u015fi pentru care al noastre p\u0103cate? Apoi s\u0103 se mai \u015ftie c\u0103 eu \u015fi \u00eentregul sfat al bisericii am fost lua\u0163i dintr-ale noastre \u015fi du\u015fi la canal, de unde doar jum\u0103tate c\u0103 ne-am mai \u00eentors! Pe Toaderul lui Zahei l-au sl\u0103bit pl\u0103m\u00e2nii, pe-al lui Ionbaba, durerea de picioare, pe al lui Dochim, mijlocul; vai \u015fi-amar, s\u0103racii de ei, dar cum s-au mai stins din via\u0163\u0103!
\nT\u0103nase, ca om al puterii, solicitase un alt preot, ortodox, iar eu am fost f\u0103cut papista\u015f, Doamne fere\u015fte, trec\u00e2ndu-mi credincio\u015fii la legea comunist\u0103 cu for\u0163a. \u015ei nici eu, amarul de mine, la \u00eentoarcerea din surghiun n-am mai avut alt\u0103 alegere, c\u0103 preo\u0163ia mi-au spulberat-o, \u015fi-mi duc zilele ca vai de lume! A\u015fa c\u0103 Dumnezeu mi-a dat puterea s\u0103-l preasl\u0103vesc \u00een continuare, chiar dac\u0103 p\u0103g\u00e2nii mi-au luat totul! \u015ei-cum c\u00e2nd Domnul l-a luat la s\u00e2nul s\u0103u \u015fi pe Aurel, copilul lui Zahei, cel cu pl\u0103m\u00e2nii ciurui\u0163i la Canal, \u00eei pot \u00eenscrie fiului fapta, spus\u0103 de el sub patrafir, la spovedanie. \u015ei, Doamne, d\u0103-mi dezlegare s\u0103-i fie iertate p\u0103catele, iar eu s\u0103-i pot \u00eenscrie fapta a\u015fa cum el mi-o povestise sub jur\u0103m\u00e2nt!
\n\tA spus atunci, sub patrafir, Aurel: \u201eEu, Domnule p\u0103rinte, eu i-am adus procletului pieirea, c\u0103 prea mult r\u0103u ne-a mai f\u0103cut! Eram singur \u00eentr-o sear\u0103 \u015fi m-a dus g\u00e2ndul la tata, s\u0103racul care a suferit at\u00e2ta la canalul acela, \u015fi la nenea Raicu, la al Ro\u015fului, la Mentea, la Sirean, la to\u0163i, Dumnezeu s\u0103-i hodineasc\u0103! \u015ei cu ochii \u00eemp\u0103ienjini\u0163i de rachiul b\u0103ut de unul singur, de la Podul din Valea M\u0103rului, unde m\u0103 oprisem s\u0103 trag o gur\u0103, c\u0103 m\u0103 duceam la st\u00e2na din P\u00e2r\u00e2ul Plopilor, de-acolo am f\u0103cut calea \u00eentoars\u0103, c\u0103 parc\u0103 m\u0103 \u00eempingea cineva de la spate \u015fi o voce \u00eemi suna \u00een urechi, \u015fi-mi zicea mereu \u201ezdrobe\u015fte-l\u201d \u015fi l-am a\u015fteptat pe Hudi\u0163\u0103\u2026 Acolo mi se ar\u0103tase \u00eentr-un t\u00e2rziu cu min\u0163ile tulburate, ca \u015fi mine, dar aveam o putere \u00een mine, c\u0103 de m-a\u015f fi luptat ursul \u015fi tot l-a\u015f fi dobor\u00e2t. I-am s\u0103rit \u00een spinare \u015fi l-am culcat la p\u0103m\u00e2nt \u015fi i-am sucit g\u00e2tul de n-a mai apucat s\u0103 scoat\u0103 o vorb\u0103. Apoi l-am t\u00e2r\u00e2t acas\u0103 \u015fi i-am dat foc acolo, pe prisp\u0103. L-am stropit cu gaz s\u0103 ard\u0103 odat\u0103 cu toate ale lui la un loc, c\u0103 asta merita, banditul! Apoi am fugit \u00eenspre p\u0103dure, prin largul hotarului, ca numai s\u0103lb\u0103ticiunile s\u0103 m\u0103 poat\u0103 vedea. I-am r\u0103zbunat pe du\u015fii no\u015ftri dragi \u015fi c\u00e2nd n-oi mai fi, domnule p\u0103rinte, s\u0103 le spui oamenilor cine i-a r\u0103zbunat, \u015fi roag\u0103-te pentru sufletul meu \u015fi ca asemenea r\u0103utate omeneasc\u0103 s\u0103 nu se mai repete niciodat\u0103! Dumnezeu s\u0103-mi asculte ruga \u015fi-am scris eu, p\u0103rintele Stoi\u0163\u0103, ca s\u0103 nu se uite!\u201d.
\nDesigur c\u0103 universul luat \u00een aten\u0163ie, implic\u00e2nd configura\u0163ia cotidian\u0103 a for\u0163ei blestemului, \u00ee\u015fi are o structur\u0103 mental\u0103 cu un specific profund, implic\u00e2nd p\u0103catul \u015fi frica, spaima \u015fi ura, st\u0103ri p\u0103trunse \u00een mare parte de spirit religios, dar nu f\u0103r\u0103 o anumit\u0103 doz\u0103 de cenzur\u0103, dup\u0103 cum consider\u0103 Dan Horia Mazilu: \u201e\u00cen existen\u0163a lor at\u00e2t de fr\u0103m\u00e2ntat\u0103, ei (rom\u00e2nii s.n.) \u00eencercau totu\u015fi s\u0103 pre\u00eent\u00e2mpine m\u00e2nia celui Preasf\u00e2nt, respect\u00e2nd obiceiurile unei ortodoxii populare\u201d (4). Dar trebuie s\u0103 ad\u0103ug\u0103m faptul c\u0103 veacul fascismului \u015fi al comunismului, veacul blestemelor ce-\u015fi abroga sfid\u0103tor chiar calitatea de veac civilizator s-a tr\u0103it sub obsesia spaimelor, \u00een care demonismul, ca for\u0163\u0103 a r\u0103ului, s-a omogenizat \u00een con\u015ftiin\u0163a uman\u0103 de omul-fiar\u0103, omul-diabolizat, precum cel prezent \u00een frescele lui Goya. A\u015fadar, spaimele au fost felurite: de la spaimele de ordin religios, de tipul s\u0103 nu te mai cununi la biseric\u0103, s\u0103 nu-\u0163i mai botezi copilul, s\u0103 nu mai respec\u0163i ritualica s\u0103rb\u0103toresc-tradi\u0163ional\u0103, p\u00e2n\u0103 chiar \u015fi negarea oficierii slujbei religioase la \u00eenmorm\u00e2ntare \u015f.a. Se tr\u0103ia, de asemenea, durerea pierderii gospod\u0103riei, a p\u0103m\u00e2ntului, a bunurilor personale chiar, \u00een general tot ce se agonisise \u00een genera\u0163ii \u015fi genera\u0163ii. \u015ei nu \u00een cele din urm\u0103 s-a tr\u0103it sub sceptrul blestemului \u015fi al fricii celei de toate zilele: b\u0103rba\u0163ii dormeau nop\u0163i la r\u00e2nd \u00eembr\u0103ca\u0163i, clip\u0103 de clip\u0103 preg\u0103ti\u0163i de plecare, av\u00e2nd strai\u0163a cu merinde ag\u0103\u0163at\u0103 de st\u00e2lpul \u015furii, gata s\u0103 ia drumul p\u0103durii, de teama arest\u0103rilor din varii pricini: cote nepredate la timp, nesupunere la obliga\u0163iile impuse ob\u015ftei, contrazicerea activistului de partid, a primarului, mili\u0163ianului sau o simpl\u0103 imaginar\u0103 fapt\u0103 reclamat\u0103 de vreun du\u015fman; pentru orice motiv se luau m\u0103suri drastice, c\u0103 altfel \u201eor\u00e2nduirea\u201d ar fi sucombat din pricina du\u015fmanului de clas\u0103!
\n \tS-a tr\u0103it \u00eentr-un timp de infern, mai ales \u00een lumea de la \u0163ar\u0103, \u00eentr-un timp al distrugerii personalit\u0103\u0163ii umane \u015fi a \u00eentregii moralit\u0103\u0163i tradi\u0163ionale, st\u0103ri ast\u0103zi pe cale de a fi uitate, \u015fi s-ar fi cuvenit s\u0103 figureze \u00eentr-o \u201eCronic\u0103 a blestemelor\u201d, ca arc\u0103 a unui timp revolut! Fiindc\u0103 \u00eentre spa\u0163iul interior al individului care a populat lumea \u00een spiritul religiozit\u0103\u0163ii, cu respect pentru semeni, \u015fi lumea exterioar\u0103 sie\u015fi, mutilat\u0103 printr-o ideologie gregar\u0103, \u00een acele vremi s-au interpus aversiunea, angoasa \u015fi, mai mult dec\u00e2t orice, ura! Mama \u00ee\u015fi blestema fiul, so\u0163ia b\u0103rbatul, peste noapte se dezmembrau familii, din ordin sau bun\u0103voie, fiul \u00ee\u015fi reclama p\u0103rintele c\u0103 de\u0163ine ar\u0103 sau c\u0103 a sacrificat vreun animal etc.
\n Dar s\u0103 urm\u0103rim, \u00een povestirea ce urmeaz\u0103, drama femeii v\u0103duve, r\u0103mas\u0103 f\u0103r\u0103 ap\u0103rare \u00een furtunile blestemate ce au urmat conflagra\u0163iei mondiale. Re\u0163inem c\u0103 \u201epovestea\u201d s-a consumat \u00eentr-un sat de pe Valea H\u00e2rtibaciului – Sibiu (zon\u0103 avut\u0103 \u00een aten\u0163ie de c\u0103tre autor decenii \u00eentregi), stare \u00eenregistrat\u0103 ca o simpl\u0103 \u201epoveste\u201d, din at\u00e2tea \u015fi at\u00e2tea altele, cauzate de comunism: \u201eNenea Toader, vecinul, poreclit Al Fe\u015fterului, dup\u0103 socrul, fost cizmar, a \u0163inut cu tot dinadinsul, \u00eentr-o sear\u0103 de var\u0103, s\u0103-mi vorbeasc\u0103 despre Ana Manciului cu \u00eendemnul \u201ec\u0103 dac\u0103 vei scrie vreodat\u0103 despre noi, s\u0103 n-o ui\u0163i pe aceast\u0103 nec\u0103jit\u0103 a p\u0103m\u00e2ntului care a r\u0103bdat pe lumea asta c\u00e2t o sut\u0103 de oameni la un loc!\u201d\u2026 Avusese doi copii. Pe Ioan, nume de sf\u00e2nt, cum ne spunea cu m\u00e2ndrie c\u0103 b\u0103rbatul ei are un fiu de n\u0103dejde, \u015fi pe Zosim, pe care-l va vedea \u00een cur\u00e2nd ca pe un de\u015fucheat \u015fi nebun \u015fi chiar a\u015fa-i va \u015fi striga, ori de c\u00e2te ori, z\u0103ludul i se va ridica \u00een contra, ned\u00e2ndu-i ascultare\u2026
\n \tDup\u0103 moartea b\u0103rbatului \u00eentors din prizonieratul rusesc cu pl\u0103m\u00e2nii ciurui\u0163i de oftic\u0103, femeia preluase \u00een m\u00e2inile ei rostul casei. Apoi vremea de a le da copiilor ajutor ca s\u0103-\u015fi \u00eentremeze casa lor, cu nevast\u0103 \u015fi copii, \u00een legile lumii, c\u0103zuse chiar \u00een anii c\u00e2nd comuni\u015ftii \u00eencepuser\u0103 s\u0103-\u015fi fac\u0103 legea lor, stric\u00e2nd rosturile oamenilor.
\n \tPe Ioan, dat devreme pe calea bisericeasc\u0103, reu\u015fise f\u0103r\u0103 prea mult\u0103 t\u00e2rguial\u0103 cu \u00eensur\u0103toarea, s\u0103-l a\u015feze la casa lui, dar, s\u0103rmanul de el, \u00een cur\u00e2nd va l\u0103sa pentru mult\u0103 vreme o femeie t\u00e2n\u0103r\u0103 \u015fi un copil f\u0103r\u0103 ajutor, c\u0103, iute la m\u00e2nie ca \u015fi maic\u0103-sa, \u00eel va snopi \u00een b\u0103taie pe colectorul de cote, c\u00e2nd acesta l-a amenin\u0163at c\u0103-i va lua tot gr\u00e2ul, de nu va pl\u0103ti, tot \u00een gr\u00e2u \u015fi cota de carne \u015fi de lapte! Intrusul era un terchea-berchea de bucure\u015ftean ce-\u015fi cususe indispensabilii de c\u0103ru\u0163a comuni\u015ftilor, cum \u00eel taxase unul de-al Raicului, care-l \u00een\u0103sprise cu amenin\u0163\u0103ri pe Ioan \u015fi acesta, nici una, nici alta, dintr-un pumn, \u00eei zbur\u0103 to\u0163i din\u0163ii din gur\u0103! N-a mai ajuns b\u0103rbatul \u00een seara aceea acas\u0103, c\u0103 l-au luat de-acolo, de la arie \u015fi dus a fost. I-a r\u0103mas \u00een urm\u0103 o nevast\u0103 ce-\u015fi smulgea p\u0103rul din cap de nec\u0103jit\u0103 ce era \u015fi o mam\u0103 cu gura pung\u0103 de necaz. Din porunca activistului, ma\u015fina de treierat a fost mutat\u0103 la un alt stog, a\u015fa, ca s\u0103 fie de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 celor care ar face ca el! Destul \u00eens\u0103 c\u0103 a doua noapte, din stogul fiului s\u0103u a izbucnit v\u00e2lv\u0103taie de flac\u0103r\u0103, ca o tor\u0163\u0103 a necuprinselor, transform\u00e2nd avu\u0163ia l\u0103comit\u0103 de comuni\u015fti \u00een spuz\u0103 \u015fi blestem! De-acum, femeii i-a r\u0103mas n\u0103dejdea \u00een feciorul cel mic, dar de el, de ani \u015fi ani, nici urm\u0103 prin sat!
\n\u00cen continuare, nenea Toader, partenerul meu de discu\u0163ii, din serile scurte de var\u0103, mi-a vorbit despre c\u00e2rd\u0103\u015fia lui Zahei cu comuni\u015ftii, care l-au trimis la o \u015fcoal\u0103 anume, de unde apoi a devenit pictor de biserici. \u015ei mi-a mai povestit vecinul ce se \u00eent\u00e2mplase c\u00e2nd Zahei revenise acas\u0103, dup\u0103 ce fratele s\u0103u luase drumul pu\u015fc\u0103riei:
\n \u201eP\u0103i, \u00eei strigase atunci maic\u0103-sa: M\u0103i, copile, ai de la tat\u0103l t\u0103u porunc\u0103 s\u0103 nu te-nh\u0103itezi cu comuni\u015ftii \u015fi tu ce-ai f\u0103cut, blestematule? \u015ei-l mai rugase, ca o mam\u0103 de suflet, c\u0103 vezi-\u0163i de-ale tale, de cas\u0103 \u015fi de p\u0103m\u00e2nt, c\u0103 altfel ne piere neamul, apoi tu nu e\u015fti om de c\u0103lug\u0103rie, s\u0103 te u\u015fti prin m\u0103n\u0103stiri cu bidineaua \u015fi pensula !\u201d.
\n \tDar Zosim n-a ascultat-o, c\u0103 el slujea pe diavol. \u015etirea i-o adusese femeii, t\u00e2rziu, un negustor de cear\u0103 \u015fi de bo\u015ftin\u0103 ce poposise \u00eentr-o sear\u0103 pe pragul ei, \u015fi spun\u00e2ndu-i c\u0103 tocmai Zosim \u00eel trimisese, cu dou\u0103 icoane, pe care s\u0103 le dea bisericii din sat. \u201e\u015ei s\u0103 \u015ftii c\u0103 a doua zi Ana mi-a spus tot p\u0103sul ce-i ap\u0103sa inima, c\u0103 acel negustor \u00eel cuno\u015ftea bine pe neostoitul c\u0103lug\u0103r de fiu-s\u0103u care s-a v\u00e2ndut comuni\u015ftilor \u015fi c\u0103 lumea se ferea de el ca dracul de t\u0103m\u00e2ie. A\u015fa se f\u0103cuse c\u0103 \u00eentr-o sear\u0103, pricopsitul neostoit de c\u0103lug\u0103r a fost prins c\u0103 vindea pe bani grei t\u00e2lharilor de comuni\u015fti pe cei care se credeau la r\u00e2ndul lor c\u0103 schimb\u0103 fa\u0163a lumii, \u015fi vai de ei, s\u0103racii, c\u0103 mul\u0163i o sf\u00e2r\u015feau sub rafala automatelor. A\u015fa se face c\u0103 \u00eentr-o sear\u0103 fostul \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor al satului, revenit ca ofi\u0163er din r\u0103zboi, \u015fi lupt\u0103tor \u00een Mun\u0163ii F\u0103g\u0103ra\u015fului, care fusese luat ca din oal\u0103, pe c\u00e2nd trecuse podul din Priloage, venind pe calea tainic\u0103 a satului c\u0103tre cas\u0103, cu g\u00e2nd s\u0103-\u015fi revad\u0103 tat\u0103l, aflat pe patul mor\u0163ii. Dar o rafal\u0103 de automat i-a retezat via\u0163a, sus, pe Hul\u0103, pe unde pu\u0163ini \u00eei cuno\u015fteau \u00eenv\u0103\u0163\u0103torului drumul pe care se \u00eentorcea o dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 acas\u0103. \u015ei jalnic \u00eel mai priveghease satul \u00eentreg, iar la \u00eengrop\u0103ciune \u00eei \u00eenchinase c\u00e2ntec de zori, \u00een care se aducea vorba despre un om \u00eennegrit \u015fi t\u0103cinos, ce f\u0103cuse p\u0103cat de neiertat.
\n\u201eC\u0103 se \u015ftiuse de atunci ori nu, greu de spus \u00een gura mare, omule\u201d, \u00eemi strigase nenea Toader, ca \u015fi cum evenimentele \u015fi-ar mai fi avut cale de \u00eentoarcere, dar a\u015fa sunt oamenii, ei a\u015fteapt\u0103 o minune ori ceva asem\u0103n\u0103tor, care s\u0103 le adevereasc\u0103 \u00eenchipuirile, c\u0103 altfel e p\u0103cat de neiertat, s\u0103 \u00eenvinov\u0103\u0163e\u015fti nevinovatul! \u201e\u015ei po\u0163i s\u0103 iei seama de cum s-a \u00eent\u00e2mplat v\u00e2nzarea?\u201d m\u0103 \u00eentreb\u0103 vechiul meu prieten, cu regretul dup\u0103 acel fecior at\u00e2t de iubit de oamenii satului. \u201eNu pot, omule, n-am fost acolo, nu \u015ftiu ce l-a apucat pe nemernic, dac\u0103 el a fost \u015fi nu un altul, \u00een vremurile acelea de nesiguran\u0163\u0103 \u015fi s\u0103lb\u0103ticite de lume!\u201d.
\nC\u0103 blestematul c\u0103lug\u0103r \u00eel v\u00e2nduse pe s\u0103rmanul \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor, se aflase dintr-o pur\u0103 \u00eent\u00e2mplare, de pe o icoan\u0103 d\u0103ruit\u0103 de el bisericii din Gl\u00e2mboaca. Pe sc\u00e2ndura ce-i c\u0103ptu\u015fea fiin\u0163a, preotul descoperise o schi\u0163\u0103 a satului, f\u0103cut\u0103 de cineva cu g\u00e2nd criminal, cu locul bisericii, al \u015fcolii \u015fi casei \u00eenv\u0103\u0163\u0103torului, sub care s-a p\u0103strat, scris cu litere slavone, \u015fi numele criminalului. \u201e\u015ei de ce f\u0103cuse asta, din l\u0103comie de bani, blestem de neam ori nebunie de om?\u201d, \u00eel \u00eentrebai pe noul curator al bisericii, titlu ce-i f\u0103cea vecinului meu cinste, fiind ales de \u00eentreaga suflare a satului, acolo, \u00een biseric\u0103, \u00een fa\u0163a altarului. \u201eDin r\u0103utate de Iud\u0103, c\u0103 asta era blestematul de c\u0103lug\u0103r comunist \u00eenh\u0103itat cu dracul!\u201d.
\n Vecinul \u00eemi mai povestise \u00een seara aceea, c\u0103 se aflase pe toat\u0103 Valea H\u00e2rtibaciului despre crima falsului c\u0103lug\u0103r, iar pe Ana, mama lui, o scoase din min\u0163i ru\u015finea ce i-o aduse feciorul pierdut pe calea blestemului atunci c\u00e2nd din biseric\u0103 fuseser\u0103 scoase cele dou\u0103 icoane de el pictate \u015fi arse \u00een prezen\u0163a satului. De-atunci n-a mai \u00eent\u00e2lnit-o nimeni, nici pe drumul bisericii \u015fi nici \u00een fa\u0163a por\u0163ii. Dar la moartea feciorului, trecut prin cu\u0163ite de doi necunoscu\u0163i, undeva, la o margine a Sibiului, femeia se pornise pe drumul ora\u015fului ca o apucat\u0103 \u015fi-i ceruse apoi preotului s\u0103-i citeasc\u0103 \u015fi-n sat, dup\u0103 cuviin\u0163\u0103, slujba dezleg\u0103rii de lume. Preotul o refuz\u0103 \u00eens\u0103, pe motiv c\u0103 i-a fost f\u0103cut\u0103 r\u00e2nduiala, atunci c\u00e2nd a fost dus pe ultimul drum, dar femeia a \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, dezv\u0103luind satului taina cutremur\u0103toare c\u0103 l-au \u00eengropat comuni\u015ftii dup\u0103 legea lor, f\u0103r\u0103 cele ce se cuvin unui cre\u015ftin, la plecarea din lume. \u00cenduio\u015fat, preotul i-a \u00eemplinit p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 ruga.
\n P\u00e2n\u0103 de cur\u00e2nd, \u00een partea de sus a satului, str\u0103juia o cas\u0103 strivit\u0103 de vi\u0163\u0103 s\u0103lbatic\u0103, de aproape c\u0103 nu-i ghiceai nici intrarea \u00een curte. Acolo \u015fi-a dus am\u0103r\u00e2ta de Ana via\u0163a, ocrotit\u0103, c\u00e2nd au cuprins-o sl\u0103biciunile b\u0103tr\u00e2ne\u0163ii, de fosta ei nor\u0103, care nu a uitat-o, nici dup\u0103 ce s-a adunat cu un alt b\u0103rbat, dup\u0103 ani \u015fi ani de la stingerea lui Ioan, \u00een \u00eenchisorile comuni\u015ftilor. Iar despre Zosim, c\u0103lug\u0103rul blestemat, memoria satului a mai p\u0103strat doar at\u00e2t: c\u0103 s-a v\u00e2ndut comuni\u015ftilor, de \u015fi-a tr\u0103dat prietenii, \u015fi cineva s-a r\u0103zbunat, retez\u00e2ndu-i zilele. E mult, e pu\u0163in, Dumnezeu \u015ftie!
\n \tA\u015fadar, epoca \u201edictaturii proletare\u201d a fost \u00een mod cert \u201eun timp al spaimei\u201d, o temere purtat\u0103 \u00een oase mai ales genera\u0163iile \u015fi genera\u0163iile de \u0163\u0103rani, trata\u0163i ca o entitate departajat\u0103 pe categorii distincte: chiaburii, masa mijloca\u015f\u0103 \u015fi cea s\u0103rac\u0103, ultima folosit\u0103 ca unealt\u0103 cu rol antagonist, stric\u0103toare de r\u00e2nduieli tradi\u0163ionale. Agen\u0163ii malefici ai acestei lumi se identificau cu activistul de partid, secretarul de organiza\u0163ie, primarul urbei, mili\u0163ian, for\u0163e care prestau rolul de garant al \u201ecuv\u00e2ntului partidului\u201d, iar din umbr\u0103 vegheau agen\u0163ii securit\u0103\u0163ii \u015fi cozile lor de topor. Vorbim \u00een atari situa\u0163ii de o antipatie a colectivit\u0103\u0163ilor \u00een contra terorii, antipatie ce s-a \u00eendreptat \u015fi asupra unor membri ai respectivei colectivit\u0103\u0163i ce si-au v\u00e2ndut sufletul acestor agen\u0163i ai r\u0103ului, precum \u00een cazurile mai sus men\u0163ionate, diaboliz\u00e2ndu-se, la r\u00e2ndul lor. \u015ei to\u0163i laolalt\u0103, din punct de vedere religios, erau trimi\u015fii lui Antihrist pe p\u0103m\u00e2nt, blestema\u0163ii, reprezentan\u0163ii f\u0103r\u0103delegii \u015fi ai minciunii. Ahtia\u0163i de putere \u015fi bog\u0103\u0163ie, ei s-au constituit \u00een clanuri, \u00eentr-un lan\u0163 rela\u0163ional de sus \u015fi p\u00e2n\u0103 jos, \u00eent\u0103rite prin \u00eenscrisuri \u015fi prin acapararea \u00een plus a p\u00e2rghiilor de influen\u0163\u0103 a \u00eentregii structuri social-politice \u015fi culturale. F\u0103r\u0103 inten\u0163ia de a \u00eennegri prin ceva universul institu\u0163ional-religios, dar se cere, f\u0103r\u0103 p\u0103rtinire, semnificat faptul c\u0103 chiar \u015fi-n lumea clerului au p\u0103truns elemente ale maleficului comunist, \u00eentreaga ierarhizare fiind diriguit\u0103 prin intermediul regulilor institu\u0163ionalizate de comuni\u015fti.
\nDe notorietate a r\u0103mas un \u00eenscris dat pentru Acatist, la una din m\u0103n\u0103stirile de rezonan\u0163\u0103 \u015fi \u00eenm\u00e2nat unei personalit\u0103\u0163i de seam\u0103 a lumii monahale: \u201eDorim ca bunul Dumnezeu s\u0103 ne dea puteri \u015fi ajutor \u00een toate, iar pe scumpul meu so\u0163, Dumnezeu s\u0103-l \u0163in\u0103 \u00een postul de activist la raion!\u201d. Dincolo de alte considera\u0163ii, ne re\u0163ine absurdul dorin\u0163elor invocate fiin\u0163ei divine, printre care chiar supravie\u0163uirea norocoas\u0103 \u00een rangul de activist! \u00cens\u0103 de \u015ffichiuitura blestemului n-a sc\u0103pat nici activistul, diabolizat pentru rolul nefast ce l-a jucat prin ac\u0163iunile sale opresive \u00een r\u00e2ndul semenilor s\u0103i. De ast\u0103 dat\u0103, apelarea la cele sfinte are cu totul o alt\u0103 semantic\u0103: \u201eAm s\u0103 dau un acatist, \/ S\u0103 cad\u0103 pe activist, \/ Boala \u0103luia spurcat, \/ Cu durere la ficat, \/ S\u0103-i cad\u0103 p\u0103rul de r\u00e2ie, \/ Pruncii orfani s\u0103-i r\u0103m\u00e2ie, \/ C\u0103 m-a pus s\u0103 scriu cerere \/ \u015ei-am r\u0103mas f\u0103r\u0103 avere\u201d. (6)
\n Desigur c\u0103 efectele acestor dureros de nocive fenomene ce \u015fi-au consolidat r\u0103d\u0103cinile p\u00e2n\u0103 \u015fi-n structura societ\u0103\u0163ii zilelor noastre, au fost produse de c\u0103tre acest regim demolator, impropriu lumii rom\u00e2ne\u015fti. Ca atare, n-a putut fi considerat de genera\u0163ii \u015fi genera\u0163ii ale acestui p\u0103m\u00e2nt dec\u00e2t un agent al r\u0103ului ce-a demonizat o lume. Blestemat la r\u00e2ndul s\u0103u, el a produs doar fiin\u0163e diabolice, detestate. Servindu-l pe Antihrist, lumea \u00een \u00eentregul ei a r\u0103mas diabolizat\u0103. Cu valoare de generalizare, \u00eendr\u0103znim o trimitere \u00eenspre punctul de vedere al reputatului estetician, antropolog cultural \u015fi etnolog, Petru Ursache \u00een al c\u0103rui discurs despre \u201eBinecuv\u00e2ntare \u015fi blestem\u201d consemneaz\u0103 faptul c\u0103: \u201enu numai visul este semnul for\u0163ei celor mari (C G Jung), pentru c\u0103 izvor\u0103\u015fte dintr-un fond abisal puternic, dar \u015fi binecuv\u00e2ntarea \u015fi blestemul. Exist\u0103 probe care atest\u0103 c\u0103 visul, binecuv\u00e2ntarea \u015fi blestemul au r\u0103d\u0103cini precre\u015ftine\u2026\u201d. (4)
\n \tDesigur c\u0103 \u00een referirile noastre s-a avut \u00een vedere raportul dintre o \u00eentreag\u0103 colectivitate \u015fi for\u0163ele oculte, aduc\u0103toare de malefic. Con\u015ftiin\u0163a mul\u0163imilor, \u015fi \u00een cazul de fa\u0163\u0103, poart\u0103 ca ecou faptul c\u0103 sunt atinse de \u201earipa blestemului\u201d \u015fi, ca urmare, claustrate sub semnul unei pedepse, chiar ancestral\u0103. \u015ei cu total\u0103 convingerea putem afirma faptul c\u0103 tocmai tr\u0103irea religioas\u0103 a contribuit la salvarea sufletul rom\u00e2nesc de la distrugerea \u00eencercat\u0103 de \u201eciuma ro\u015fie\u201d.<\/p>\n

Bibliografie:<\/strong><\/p>\n

1\tTexte culese de c\u0103tre autor, de pe Valea H\u00e2rtibaciului- Sibiu
\n2\tDan Horia Mazilu, O istorie a blestemului, Editura Polirom, ,2001, p.170.
\n3\tibidem
\n4\tibidem
\n5\tPetru Ursache, Etnosofia, Editura Paideia, Bucure\u015fti, 2oo6, p. 183.
\n6\tCezar B\u0103descu, Folclor anticomunist \u00een monografia unei a\u015fez\u0103ri rurale, \u00een Caiete Folclorice-Arge\u015f, IX-X, Pite\u015fti, 2006 <\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Simona-Grazia DIMA PORNIND DE LA UN POEM DE KAVAFIS\u2026 Ani de-a r\u00e2ndul m-a urm\u0103rit un poem al lui Kavafis, Departe.<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19261"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=19261"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19261\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19263,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19261\/revisions\/19263"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=19261"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=19261"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=19261"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}