{"id":19137,"date":"2022-09-12T12:27:26","date_gmt":"2022-09-12T09:27:26","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19137"},"modified":"2022-09-12T12:27:26","modified_gmt":"2022-09-12T09:27:26","slug":"spatii-culturale-nr-31-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19137","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 31 (8)"},"content":{"rendered":"

Camelia Manuela SAVA <\/strong>
\n\"\"

RADU<\/strong>
\n(continuare din num\u0103rul anterior al revistei)<\/p>\n

Reu\u015fita lui la facultate a venit \u00een urma efortului depus, prin medita\u0163ii, lec\u0163ii particulare la matematic\u0103 \u015fi englez\u0103, la educa\u0163ie fizic\u0103 \u015fi sport. F\u0103cea ceea ce \u00eei pl\u0103cea. Nu d\u0103dea socoteal\u0103 nim\u0103nui, nici chiar p\u0103rin\u0163ilor lui, care \u00eel \u015ftiau independent de mic. Acum era un om matur care \u00ee\u015fi croia un drum \u00een via\u0163\u0103. Crescuse ca un copac viguros \u015fi frumos, c\u0103ci Radu era un b\u0103rbat minunat, un copil alintat c\u00e2nd avea nevoie s\u0103 se alinte \u015fi un prieten de n\u0103dejde c\u00e2nd cineva striga dup\u0103 ajutorul lui.
\nCe va zice lumea c\u00e2nd o va vedea \u00een restaurant cu un t\u00e2n\u0103r la mas\u0103? C\u0103 a luat-o razna pe c\u00e2mpii\u2026 nu mai suporta s\u0103 fie ar\u0103tat\u0103 cu degetul, n-ar mai fi \u00eendurat \u015fu\u015fotelile lor. \u00cen spatele ei se discuta continuu, parc\u0103 \u015fi pe strad\u0103, \u00een locurile publice unde intra cu diferite ocazii, cu diferite treburi, \u00een magazine, oriunde\u2026 \u00een comunit\u0103\u0163ile mici unde toat\u0103 lumea se cunoa\u015fte cu toat\u0103 lumea e loc de b\u00e2rf\u0103, slav\u0103 cerului\u2026
\nStupul acesta b\u00e2z\u00e2itor \u00eei d\u0103dea frisoane. Da, ora\u015ful era un stup cu regine \u015fi tr\u00e2ntori, cu albine \u015fi t\u0103uni, to\u0163i laolalt\u0103 \u00eei erau poten\u0163iali du\u015fmani. Nu \u015ftia ce le f\u0103cuse. Cu ce le gre\u015fise? Faptul c\u0103 era o femeie singur\u0103, t\u00e2n\u0103r\u0103, dar divor\u0163at\u0103. era deranjant pentru ei, pentru femeile c\u0103s\u0103torite \u015fi trecute de v\u00e2rsta fr\u0103gezimii, pline de frustr\u0103ri \u015fi crize matrimoniale era o amenin\u0163are, pentru b\u0103tr\u00e2nicile de la pia\u0163\u0103, vecine sau simple cuno\u015ftin\u0163e, ea era o femeie imoral\u0103, pentru colegi, era o primejdie demn\u0103 de luat \u00een seam\u0103 fiindc\u0103 ar fi putut c\u0103dea \u00een gra\u0163iile directorului \u015fi le-ar fi suflat primele sau putea fi considerat\u0103 doar o partid\u0103 de o sear\u0103; pentru mamele b\u0103rba\u0163ilor holtei nu era dec\u00e2t o stricat\u0103. Singur\u0103tatea ei era o gre\u015feal\u0103 capital\u0103 pe care o pl\u0103tea cu lacrimi \u00eenciudate uneori, cu pastile calmante sau acum, \u00een ultima vreme, cu o indiferen\u0163\u0103 \u00een care se compl\u0103cea. Nu avea s\u0103 dea socoteal\u0103 nim\u0103nui pentru via\u0163a ei.
\nSe c\u0103s\u0103torise devreme pentru timpurile acestea c\u00e2nd familiile se \u00eentemeiaz\u0103 din ce \u00een ce mai greu. La dou\u0103zeci de ani era prea crud\u0103, prea naiv\u0103 \u015fi totu\u015fi crezuse c\u0103 va fi o leg\u0103tur\u0103 de durat\u0103, c\u0103 b\u0103iatul pe care \u00eel alesese va fi al\u0103turi de ea p\u00e2n\u0103 la ad\u00e2nci b\u0103tr\u00e2ne\u0163i cum se spune prin sloganuri \u015fi pove\u015fti\u2026 \u015fi nici m\u0103car nu-i pl\u0103ceau filmele siropoase, dar filmul vie\u0163ii ei avea s\u0103 ia o \u00eentors\u0103tur\u0103 \u00eengre\u0163o\u015fat\u0103. Pur \u015fi simplu \u00eel v\u0103zuse diferit de ceilal\u0163i b\u0103ie\u0163i \u015fi totul \u00eencepuse cu un telefon \u015fi cu o scrisoare, nimic mai nevinovat, dar bine, frate, de aici p\u00e2n\u0103 la a se nenoroci nu se g\u00e2ndise, nimeni nu-i putuse spune c\u0103 va fi o cale pavat\u0103 cu multe \u015fi dubioase inten\u0163ii. El \u00eei r\u0103spunsese de la distan\u0163\u0103 \u015fi \u00eei arsese fiecare celul\u0103 a creierului, ca s\u0103 se \u00eenfiripe de aici o poveste incredibil\u0103 \u00eentre doi tineri de aceea\u015fi v\u00e2rst\u0103, care totu\u015fi proveneau din familii extreme: pe c\u00e2t de exigen\u0163i \u015fi tradi\u0163ionali\u015fti erau p\u0103rin\u0163ii ei, pe at\u00e2t de libertini \u015fi indiferen\u0163i erau ai lui, \u015fi iat\u0103 c\u0103 se puse la cale o nunt\u0103 pentru cei doi a\u0219a-zi\u0219i porumbei care nu \u00eengurgitau prea u\u015for sfaturile \u00een\u0163elep\u0163ilor. To\u0163i aveau roluri \u015fi reguli. Prea devreme \u00eei r\u0103sunase atunci \u00een auz o voce inuman\u0103, ar\u0163\u0103goas\u0103 \u015fi plin\u0103 de mister: prea devreme se repetase iar \u015fi iar. Dup\u0103 c\u0103snicia ce \u00ee\u015fi ar\u0103tase col\u0163ii \u00eenc\u0103 din primele ei secunde nu putea s\u0103 ofteze acum c\u00e2nd trecuse printr-un divor\u0163 lung \u015fi necru\u0163\u0103tor. Pierduse ca la rulet\u0103: \u00eentr-o clip\u0103 c\u00e2t al\u0163ii \u00eentr-o via\u0163\u0103. Nu mai avea \u00eencredere \u00een oameni, nu mai \u015ftia dac\u0103 s\u0103 aib\u0103 sau nu \u00eencredere \u00een sine, nu mai plutea nic\u0103ieri dragostea. Deveni un soi de ciudat\u0103 care se fere\u015fte de to\u0163i \u015fi de toate: nici la biseric\u0103 nu mai mergea ca alt\u0103 dat\u0103, nici cu p\u0103rin\u0163ii ei nu era \u00een rela\u0163ii prea fertile, a\u015fa c\u0103 cele dou\u0103 trei colege pe care le putea numi de sil\u0103 de mil\u0103 \u015fi prietene \u00eei erau de ajuns. Nu avea pe nimeni. Se avea doar pe sine; e\u015fuase lamentabil \u015fi asta era ce o durea cel mai tare. Nu \u015fi-o putea ierta. Trebuia s\u0103 fie mai puternic\u0103 dec\u00e2t \u015fuvoiul acela de g\u00e2nduri care la dou\u0103zeci de ani se chema dragoste; dragostea era mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, dar ea a mar\u015fat p\u00e2n\u0103 \u00een p\u00e2nzele albe, ca s\u0103 ob\u0163in\u0103 o victorie asupra celorlal\u0163i \u015fi s\u0103 le zic\u0103 obraznic\u0103: vede\u0163i ce pot eu s\u0103 fac? Dar f\u0103cuse o gre\u015feal\u0103 amarnic\u0103: se \u00eencurcase cu cine nu trebuia. Nu, categoric, nu era de nasul ei b\u0103iatul \u0103la prostu\u0163, \u00eenalt \u015fi bine legat, n\u0103sos \u0219i cam plicticos, se vedea de la o po\u015ft\u0103 c\u0103 nu se potriveau, dar acum era prea t\u00e2rziu\u2026 Prea t\u00e2rziu suna \u015fi \u00een clipocitul acelor de ceasornic care \u00eei ar\u0103tau c\u0103 seara se apropie \u015fi va veni Radu.
\nPrea devreme. Chingile ora\u015fului o str\u00e2ngeau foarte tare, dar nu mai putea da \u00eenapoi. Se sufoca la g\u00e2ndul c\u0103 ar putea face \u015fi o nef\u0103cut\u0103, chiar dac\u0103 ceva o avertiza c\u0103 e firesc s\u0103 ias\u0103 \u00een ora\u015f la mas\u0103 cu cineva. Divor\u0163ul dureros pentru ea o aruncase \u00een fa\u0163a fiarelor care o sf\u00e2\u015fiaser\u0103 cu b\u00e2rfele lor de doi bani. Mai era oare nevoie s\u0103 le dea ap\u0103 la moar\u0103? O vreme se \u0163inuse departe, de\u015fi nu erau pu\u0163ini cei care \u00eencercau, chiar \u015fi \u00een ciuda statutului ei, s\u0103 \u00ee\u015fi arate dispozi\u0163ia, admira\u0163ia, trimi\u0163\u00e2ndu-i ba flori, ba complimente\u2026 invit\u00e2nd-o la diferite evenimente, la s\u0103rb\u0103tori \u015fi ie\u015firi \u00een doi. Le refuza condescenden\u0163a cu o oarecare sfial\u0103 sau cu un ton ironic. Nu voia s\u0103 ias\u0103 din carapacea ei multilateral dezvoltat\u0103. \u015etia c\u0103 era \u00eenc\u0103 tineric\u0103, cochet\u0103, elegant\u0103. Atr\u0103gea privirile a\u015fa sub\u0163iric\u0103 \u015fi enigmatic\u0103. Putea fi confundat\u0103 cu o pu\u015ftoaic\u0103 foarte u\u015for, a\u015fa c\u0103 \u00een momentul \u00een care b\u0103iatul \u00eei cioc\u0103ni la u\u015f\u0103 \u015fi \u00eei deschise, se retrase ca electrocutat: f\u0103cuse tot posibilul s\u0103 fie gata, proasp\u0103t\u0103 ca o floare atunci culeas\u0103 \u015fi a\u015fezat\u0103 \u00een glastr\u0103. Radu se minuna c\u0103 nu o recuno\u015ftea, era str\u0103lucitoare. Era fermecat de femeia t\u00e2n\u0103r\u0103 cu o umbr\u0103 de parfum misterios.
\nLa mas\u0103 nu-\u015fi dezlipise privirile de la ea: z\u00e2mbetul ei cald, buzele conturate \u015fi din\u0163ii perla\u0163i o f\u0103ceau mai atr\u0103g\u0103toare. Buclele aurii \u00eei c\u0103deau peste umerii mici \u015fi fragili \u015fi \u00eei spuneau c\u0103 o va \u00eendr\u0103gi peste puterile lui, de\u015fi se ab\u0163inea s\u0103 o ating\u0103, s\u0103 o ia \u00een bra\u0163e \u015fi s\u0103 o \u00eenv\u00e2rt\u0103 printre mese acolo \u00een fa\u0163a tuturor. Vorbeau c\u00e2te \u00een lun\u0103 \u015fi \u00een stele, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 acopere timpul \u00een care nu s-au mai v\u0103zut. Ceea ce studiase Radu era captivant, kinetoterapia era o \u015ftiin\u0163\u0103 nou\u0103 \u015fi asta \u00eel atr\u0103sese cel mai mult, plus c\u0103 el se implica, participa la proiecte, ajuta oameni. Colaborase cu un centru de minori cu deficien\u0163e locomotorii \u015fi fusese maseur o bun\u0103 perioad\u0103 de timp, apoi ajunsese \u00een lotul na\u0163ional pentru paraolimpici ca \u00eenso\u0163itor. C\u0103l\u0103torise mult, muncise enorm, nu f\u0103r\u0103 rezultate, desigur, fiindc\u0103 avea banii lui, c\u00e2\u015ftigase experien\u0163\u0103 \u015fi asta \u00eei d\u0103dea un avans considerabil \u00een fa\u0163a celorlal\u0163i tineri de v\u00e2rsta lui.
\nMiruna \u00eei studia atent\u0103 orice mi\u015fcare, se vedea c\u0103 e familiar\u0103 cu modul lui de a gesticula, de a vorbi, de a z\u00e2mbi. Numai c\u0103 Radu era altcumva, parc\u0103 nu mai era el. I se \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa ca o fiin\u0163\u0103 str\u0103in\u0103, ca \u015fi cum nu l-ar fi cunoscut p\u00e2n\u0103 acum, cel pu\u0163in nu a\u015fa cum se prezenta dup\u0103 cinci ani de la terminarea liceului. \u00cencerca s\u0103 \u00eel cunoasc\u0103 \u015fi \u00een acest mod, s\u0103 \u00eel \u00een\u0163eleag\u0103, s\u0103 \u00eel aprecieze ca pe un b\u0103rbat matur, minunat, implicat \u00een societate, atent \u015fi inteligent, muncitor \u015fi consecvent \u00een idei. Ochii lui mari, incandescen\u0163i sub spr\u00e2ncenele stufoase, corect desenate, barba ce o l\u0103sase s\u0103lbatic\u0103 s\u0103 \u00eei invadeze conturul buzelor aveau un magnetism dureros ce o chema, str\u0103pung\u00e2ndu-i creierul cu s\u0103ge\u0163i ustur\u0103toare. \u00cen schimb, inima \u00eei era goal\u0103, sim\u0163ea c\u0103 s\u00e2ngele ei o ocole\u015fte inten\u0163ionat, crez\u00e2nd c\u0103 a murit de mult \u015fi c\u0103 tr\u0103ie\u015fte doar \u00een voia sor\u0163ii, decapitat\u0103.
\nSt\u00e2nd fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103, ascult\u00e2nd explica\u0163iile lui coerente \u015fi concrete, pe jum\u0103tate serioase, pe jum\u0103tate comice \u015fi ironice, femeia cedase din teritoriul alpha, redevenind pu\u015ftoaica de acum 12 ani c\u00e2nd avea doar dou\u0103zeci \u015fi \u00eenc\u0103 mai purta codi\u0163e \u00eempletite.
\n\u015ei-l putea lesne \u00eenchipui pe Radu un coleg de liceu pe care \u00eel \u015ftia din curtea \u015fcolii \u015fi pe care \u00eel reg\u0103sea acum. Dar nu putea fi asta. Din p\u0103cate lucrurile st\u0103teau diferit de ce-ar fi putut ea s\u0103 \u00ee\u015fi \u00eenchipuie. Abia c\u00e2nd chelnerul aduse nota de plat\u0103 se trezi din visare. \u00centinse m\u00e2na dup\u0103 geant\u0103 s\u0103 scoat\u0103 bani, dar Radu i-o lu\u0103 \u00eenainte \u015fi achit\u0103, duc\u00e2ndu-\u015fi m\u00e2na \u015ftreng\u0103re\u015fte la buze.
\n– \u015e\u015f\u015ft! se auzi \u00eenfundat. Fii cuminte!
\n– Tu nu e\u015fti deloc cuminte! Parc\u0103 ne fusese \u00een\u0163elegerea s\u0103 m\u0103 revan\u015fez eu cu cina. M\u0103 \u00eenglodezi din ce \u00een ce mai tare \u00een datorii!
\n– Ei bine, \u015ftii c\u0103 \u00eemi place s\u0103 \u00eei am pe to\u0163i la degetul mic! De ce nu te-a\u015f avea \u015fi pe tine!? A\u015fa a\u015f putea s\u0103 te v\u0103d din nou. O ajuta s\u0103 se \u00eembrace \u0163in\u00e2ndu-i haina \u015fi ating\u00e2ndu-i umerii. Atingerea era electrizant\u0103. Miruna ar fi le\u015finat pe strad\u0103 dac\u0103 m\u00e2na b\u0103iatului nu ar fi \u00een\u015ff\u0103cat-o pe a ei str\u00e2ns ca s\u0103 nu-i mai dea drumul.
\n– Vrei s\u0103 ne plimb\u0103m pu\u0163in prin parc? Mi-ar face nespus\u0103 pl\u0103cere s\u0103 mai miros tufele de crizanteme care acum \u00eenc\u0103 mai au putere s\u0103 reziste frigului. Apoi trandafirii sunt \u00eenc\u0103 vioi.
\n-Da, e un amalgam de umezeal\u0103 \u015fi triste\u0163e, e cam bacovian, dar \u015fi mie \u00eemi place parcul toamna.
\n– Treceam pe aici de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd chiuleam de la ore.
\n– V\u0103 vedeam cum fuma\u0163i uneori pe b\u0103nci, mi se pare c\u0103 tu \u015fi Bordei nu fuma\u0163i, \u00een rest, era ca la furnal, a\u015fa d\u0103dea\u0163i impresia.
\n– Dar nu ne-ai certat niciodat\u0103 pentru asta! se mir\u0103 Radu.
\n– Era\u0163i \u00een afara \u015fcolii. V\u0103 l\u0103sam s\u0103 savura\u0163i momentul. Fiecare la r\u00e2ndul nostru am s\u0103rit peste orele de curs din liceu. \u015ei eram ferici\u0163i s\u0103 o facem din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd.
\n– Aha, o \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103 mai str\u00e2ns Radu, apropiindu-\u015fi periculos de mult buzele de p\u0103rul ei.
\n– Nu m-a\u015f fi g\u00e2ndit c\u0103 e\u015fti at\u00e2t de romantic, erai \u00eentotdeauna sobru ca un sfinx, enigmatic, de\u0219i b\u0103nuiam c\u0103 e\u0219ti dorit \u00een permanen\u0163\u0103 de fete.
\n– A\u0219a-i, aici ai dreptate, \u00eentotdeauna au roit fetele \u00een jurul meu. Nici \u00een facultate nu am dus-o r\u0103u, nu c\u0103 a\u015f fi c\u0103utat s\u0103 fiu un donjuan, nu, jamais, dar ceea ce e mai ciudat e c\u0103 \u00een urma c\u00e2torva rela\u0163ii pasagere care nu durau mai mult de dou\u0103-trei luni, eram tot singur \u015fi ambetat\u2026 Acum \u015ftiu c\u0103 te c\u0103utam pe tine\u2026Nu te g\u0103seam dec\u00e2t \u00een visul meu\u2026N-am \u00eendr\u0103znit s\u0103-\u0163i spun asta niciodat\u0103, dar eram topit dup\u0103 tine \u00een liceu \u015fi te doream mai mult ca orice pe lumea asta; te visam, apoi \u00eemi spuneam c\u0103 sunt un prost. \u0162inte\u015fti prea sus, b\u0103iete! Vezi-\u0163i de treaba ta! Ea intr\u0103 pe u\u015fa cancelariei \u015fi tu pe a ta, \u00een clas\u0103, tu nu e\u015fti dec\u00e2t un mucos, chiar dac\u0103 nu e diferen\u0163\u0103 mare \u00eentre noi. N-o s\u0103 se uite nicio secund\u0103 la tine altfel dec\u00e2t la orice elev. Ce dac\u0103 suferi? Nu po\u0163i cuceri muntele chiar dac\u0103 e\u015fti Mohamed\u2026 \u00cemi f\u0103ceam planuri s\u0103 te cuceresc, s\u0103 \u00ee\u0163i scriu mesaje, s\u0103 \u00ee\u0163i trimit flori, m\u0103car de ziua ta, s\u0103 m\u0103 leg de ceva, de o ocazie potrivit\u0103, s\u0103 m\u0103 ag\u0103\u0163 de un firicel, oric\u00e2t de pl\u0103p\u00e2nd care s\u0103 te fac\u0103 s\u0103 \u00eemi \u00een\u0163elegi agonia\u2026.
\n– Dar, Radu\u2026
\n– Stai lini\u015ftit\u0103, \u00een\u0163elegeam cu mintea mea febril\u0103 de copil c\u0103 nu se poate, dar uite c\u0103 vine muntele la Mohamed\u2026 Asear\u0103 c\u00e2nd te-am v\u0103zut z\u0103c\u00e2nd de fric\u0103 peste volan am crezut c\u0103 e\u015fti o stafie, te-am recunoscut abia c\u00e2nd \u0163i-am v\u0103zut fa\u0163a, erai tu, toat\u0103, acolo, pr\u0103bu\u015fit\u0103, m-ai speriat \u00eengrozitor. Acum sunt mul\u0163umit c\u0103 \u0163i-ai revenit, c\u0103 ai venit \u00een via\u0163a mea \u015fi c\u0103 putem s\u0103 o lu\u0103m de la cap\u0103t: eu sunt Radu!
\n-\u00cemi pare bine de cuno\u015ftin\u0163\u0103, eu sunt Miruna!
\n-Vezi cum cad barierele f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftim cum s\u0103 le oprim la \u021banc, asta e via\u0163a, ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu noi f\u0103r\u0103 s\u0103 ne opunem prea mult, f\u0103r\u0103 s\u0103 con\u015ftientiz\u0103m c\u0103 tr\u0103im doar clipa\u2026 Ar trebui s\u0103 nu mai c\u0103ut\u0103m at\u00e2tea explica\u0163ii, se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi gata!
\n-Radu, nu e nimic de explicat, uneori explica\u0163iile mi se par morbide, pierzi timp pre\u0163ios explic\u00e2nd, c\u0103ut\u00e2nd r\u0103spunsuri, dar rela\u0163iile dintre profesori \u0219i elevi nu pot fi dec\u00e2t politicoase\u2026
\n-Adic\u0103 vrei s\u0103 spui plicticoase. Simpatii \u00eentre elevi \u015fi profesorii lor se vor na\u015fte mereu, au existat dintotdeauna \u015fi nu po\u0163i s\u0103 m\u0103 contrazici, eu \u015ftiu colegi de-ai t\u0103i care aveau rela\u0163ii mai aprofundate cu c\u00e2teva dintre elevele lor, dar asta e o problem\u0103 periculoas\u0103 \u015fi nu m\u0103 pronun\u0163. Dac\u0103 ar fi s\u0103 m\u0103rturisesc adev\u0103rul e c\u0103 i-am invidiat din tot sufletul fiindc\u0103 ei se afi\u015fau mai mult sau mai pu\u0163in, \u00ee\u015fi trimiteau mesaje directe sau subliminale, pe c\u00e2nd eu nu puteam dec\u00e2t s\u0103 visez la chipul t\u0103u, ambi\u0163ion\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 m\u0103 ascund dup\u0103 o masc\u0103, s\u0103 fiu dinadins rece, implacabil, fiindc\u0103 te sim\u0163eam afurisit\u0103, exigent\u0103 cu mine, mai ales cu mine\u2026
\n-Da, erai elevul meu favorit, dar nu m\u0103 l\u0103sa inima s\u0103 m\u0103 tr\u0103dez, de aceea cred c\u0103 aveam \u015fi cele mai mari preten\u0163ii de la tine. A\u015f fi fost pierdut\u0103 dac\u0103 \u00eentr-un moment de sl\u0103biciune \u0163i-a\u015f fi ar\u0103tat ce sim\u0163eam pentru tine\u2026c\u0103 eram \u00eendr\u0103gostit\u0103 de tine\u2026
\n-\u015ei acum, nu mai sim\u0163i la fel? c\u0103zu \u00eentrebarea grea ca la un examen dificil unde nu ai deslu\u015fit toat\u0103 materia.
\n-Situa\u0163ia mea era destul de fragil\u0103, eram nou venit\u0103, eram t\u00e2n\u0103r\u0103, tocmai divor\u0163asem. B\u00e2rfele \u00eenfloreau de la o zi la alta pe seama mea. M\u0103 zb\u0103team \u00eentr-un mucegai ce \u00eemi rodea fiin\u0163a, ca \u00eentr-un labirint \u00eentunecos \u015fi ochii t\u0103i ca dou\u0103 lumini\u0163e m-au c\u0103l\u0103uzit spre ie\u015fire, dar tu erai elevul meu, nu s-ar fi cuvenit \u2026
\n-Nu mi-ai r\u0103spuns\u2026 Reconfigur\u0103m traseul \u015fi relu\u0103m \u00eentrebarea: e adev\u0103rat? Carevas\u0103zic\u0103 e adev\u0103rat c\u0103 erai \u00eendr\u0103gostit\u0103?
\nTremurul u\u015for al b\u0103rbiei fine \u00eel f\u0103cu pe b\u0103iat s\u0103 tresalte \u015fi cu ochii umezi de bucurie exclam\u0103:
\n-Nu \u015ftii c\u00e2t de fericit m\u0103 faci! E adev\u0103rat c\u0103 erai \u00eendr\u0103gostit\u0103 \u015fi tu de mine? \u00eent\u0103ri Radu cu o fericire imens\u0103 \u00een privire\u2026
\nO ridic\u0103 \u00een bra\u0163e, sus, deasupra capului cu bra\u0163ele puternice, privind-o ca pe o icoan\u0103, ca pe un odor pe care nu putea s\u0103 \u00eel mai lase din m\u00e2n\u0103 cu nici un chip.
\n– Dar, Radu\u2026
\n– Ei, e suficient, pentru mine e o r\u0103scump\u0103rare drag\u0103 care a venit la \u0163anc.
\n– Radu, ce copil nebun e\u015fti, un copil dulce\u2026
\n– Da, sunt nebun dup\u0103 tine\u2026
\n O l\u0103s\u0103 cu grij\u0103 jos ca pe un por\u0163elan de pre\u0163, \u00eei atinse fa\u0163a cu m\u00e2inile tremur\u00e2nde, \u00eei m\u00e2ng\u00e2ie conturul buzelor, apoi \u015fi le lipi pe ale sale de ale ei, ca \u015fi cum atunci ar fi descoperit s\u0103rutul ce se \u00eempletea cu destinul lor. Radu avea buze de caramel, moi \u015fi groase, gelatinoase \u015fi calde, o mu\u015fca u\u015for, o gusta, o \u00eennebunise de-a binelea c\u00e2nd Miruna \u00ee\u015fi d\u0103du seama c\u0103 se pierduse definitiv, abandon\u00e2ndu-se \u00een acea \u00eembr\u0103\u0163i\u015fare ce o ardea.
\nB\u0103iatul o conduse acas\u0103 \u00eemb\u0103tat de emo\u0163ia acelei seri minunate. O s\u0103rut\u0103 \u00eenc\u0103 o dat\u0103 pe aleea din fa\u0163a blocului ei, lu\u00e2ndu-\u015fi la revedere \u00eenfometat, \u00eencurc\u00e2ndu-se \u00een monosilabul toamnei, \u00een paharul genelor \u00eenc\u0103rcate ca dou\u0103 frunze ce coborau sfioase pe obrajii fierbin\u0163i. P\u0103r\u0103sind-o pe Miruna, d\u0103du ocol ora\u015fului de c\u00e2teva ori \u00een vitez\u0103 ca s\u0103 se trezeasc\u0103 din be\u0163ia sentimentelor n\u0103valnice. Nu credea c\u0103 e treaz.
\nCeasul respect\u0103 hot\u0103r\u00e2rea de a suna la or\u0103 fix\u0103. Miruna \u00eentinse o m\u00e2n\u0103 \u00eenfrigurat\u0103 \u015fi \u00eel opri. Dup\u0103 o noapte \u00een care nu lipise gean\u0103 pe gean\u0103, pe care o transformase, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea, \u00een lumin\u0103, \u00eei era team\u0103 s\u0103 se priveasc\u0103 \u00een oglind\u0103 ca nu cumva s\u0103 se destrame visul ce \u00eel re\u0163inuse cu patim\u0103 sub pleoape. Diminea\u0163a cu zorii ei plumburii \u00eei spunea c\u0103 nu tr\u0103ise aievea. Se \u00eendrept\u0103 cu pa\u015fi \u00eence\u0163i spre buc\u0103t\u0103rie. Ar fi b\u0103ut o cea\u015fc\u0103 de cafea neagr\u0103. Norocul ei c\u0103 mai r\u0103m\u0103sese ceva din ibricul f\u0103cut cu o zi \u00eenainte \u015fi sorbi cu \u00eenghi\u0163ituri mici lichidul amar. Nu-i pl\u0103cu fiindc\u0103 era rece, dar o f\u0103cea s\u0103 nu se mai g\u00e2ndeasc\u0103 la ce se petrecuse cu ea cu c\u00e2teva ore \u00een urm\u0103. Dup\u0103 ce \u00ee\u015fi desc\u0103rcase sufletul \u015fi avusese t\u0103ria s\u0103 recunoasc\u0103 iubirea ce o purta pentru b\u0103iatul cu ochii t\u0103ciunii, se sim\u0163ea acum f\u0103r\u0103 vlag\u0103. Radu o s\u0103rutase cu foc \u015fi ea r\u0103spunsese la s\u0103rutul lui. Acum ce mai urma? Destinul cel lacom \u00eei va consuma nervos, le va \u00eenghi\u0163i pe nea\u015fteptate ultima pic\u0103tur\u0103 de energie. Trecuse prin via\u0163a ei prin at\u00e2tea \u015fi at\u00e2tea \u00eencerc\u0103ri. R\u0103m\u0103sese \u00een picioare. D\u00e2rz\u0103. Probabil c\u0103 unii ar fi vrut s\u0103 o vad\u0103 dobor\u00e2t\u0103, dar tinere\u0163ea ei, credin\u0163a ei c\u0103 exist\u0103 undeva Dumnezeu care \u00ee\u0163i d\u0103 puterea de a te ruga \u015fi de a merge mai departe, de a mul\u0163umi pentru micile bucurii zilnice o \u0163ineau \u00eenc\u0103 vertical\u0103. \u015ei acum aceast\u0103 poveste ce ar putea s\u0103 \u00eensemne? Ce viitor aveau ei doi \u00eempreun\u0103? Dup\u0103 p\u0103rerea Mirunei, nu existau \u015fanse ca povestea lor de iubire s\u0103 se termine \u00eentr-un mod fericit: \u015fi a\u015fa au tr\u0103it ferici\u0163i \u015fi nestingheri\u0163i p\u00e2n\u0103 la ad\u00e2nci b\u0103tr\u00e2ne\u0163i\u2026 \u00ee\u015fi d\u0103dea seama c\u0103 patima era a ei \u015fi cu c\u00e2t \u00eencercase s\u0103 \u00ee\u015fi \u00een\u0103bu\u015fe acest vis, cu at\u00e2t dorin\u0163a o sfredelea \u015fi mai tare, visul ie\u015fise la suprafa\u0163\u0103 viu, clar, obsedant. Da, fusese atras\u0103 de Radu, recunoscuse c\u0103 fusese \u00eendr\u0103gostit\u0103 de el, \u00eei iubea ochii cercet\u0103tori, buzele puternice, bra\u0163ele, p\u0103rul, \u00eentreaga lui f\u0103ptur\u0103, \u00eel urm\u0103rise cum se transforma din copilul singuratic \u015fi t\u00e2njitor \u00eentr-un adult. Crescuse sub ochii ei \u015fi \u00eei \u015ftia orice mi\u015fcare, \u00eei fusese ca \u015fi o sor\u0103 mai mare sau mam\u0103 \u00een timpul anilor de liceu, \u00eel certase pentru vreo not\u0103 mai proast\u0103, \u00eel ajutase cu un sfat, ajunseser\u0103 s\u0103 schimbe inclusiv re\u0163ete culinare deoarece b\u0103iatul \u00ee\u015fi g\u0103tea singur, f\u0103cea pia\u0163a singur, bunica sa era destul de b\u0103tr\u00e2n\u0103 acum, iar p\u0103rin\u0163ii \u00eei trimiteau doar bani \u015fi haine din Italia, fiindc\u0103 erau pleca\u0163i la munc\u0103 \u00een peninsul\u0103; c\u00e2nd lipsea de la \u015fcoal\u0103 \u015ftia c\u0103 e bolnav sau plecat cu echipa de oin\u0103, o suna pe ea s\u0103 \u00eel \u00eenvoiasc\u0103 dac\u0103 avea vreo treab\u0103. Uneori erau familiari \u015fi glumeau, r\u00e2deau \u00eempreun\u0103, alteori era rece, distant, politicos, o saluta rapid pe strad\u0103 \u015fi trecea mai departe ca \u015fi cum ar fi fost doar doi cunoscu\u0163i \u015fi at\u00e2t. \u00cent\u00e2lnirile lor pe holurile liceului aveau ceva nedefinit \u015fi dureros \u015fi ea nu voia s\u0103 arate c\u0103 \u00eei pas\u0103 cumva de el mai mult dec\u00e2t de al\u0163i elevi. Era singur, dar totodat\u0103 cu ceilal\u0163i, nu se distingea din masa de elevi furnic\u0103tori din curtea liceului. Prin clasa a unsprezecea s-a produs schimbarea radical\u0103, a devenit mai serios, profilul s\u0103u s-a accentuat mai b\u0103rb\u0103tesc, mai responsabil, Radu era b\u0103iatul de la tonomacul de cafea \u015fi fetele roiau \u00een jurul s\u0103u. Era vesel \u015fi trist \u00een acela\u015fi timp, posomor\u00e2t sau rebel f\u0103r\u0103 motiv, \u00eei z\u00e2mbea larg c\u00e2nd o vedea c\u0103 vine s\u0103 \u00ee\u015fi ia cafea, uneori i-o aducea chiar el \u015fi o l\u0103sa s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 s\u0103 nu cumva s\u0103 existe discu\u0163ii \u00eentre ei. De ziua lui \u00eei f\u0103cuse cadou c\u00e2teva c\u0103r\u0163i \u00een englez\u0103 pentru c\u0103 era pasionat de istoria Angliei \u015fi vorbea bini\u015for engleza. \u00cemplinea dou\u0103zeci de ani fiind mai mare dec\u00e2t colegii s\u0103i de clas\u0103 \u015fi asta \u00eel f\u0103cea s\u0103 se eviden\u0163ieze \u00een orice. To\u0163i \u00eel admirau, to\u0163i \u00eel cuno\u015fteau. Era perseverent \u015fi serios, u\u015for ironic, nu ierta pe nimeni, sanc\u0163ion\u00e2ndu-i cu c\u00e2te o glum\u0103 pe fiecare. Radu era un copil mai mare. \u015ei acum nu \u015ftia cum s\u0103 interpreteze declara\u0163iile lui, \u00eens\u0103 un lucru era evident: era \u00eendr\u0103gostitul nebun\u2026
\nTelefonul o aduse cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt:
\n– Alo? Pot s\u0103 trec pe la tine s\u0103 v\u0103d ce faci, cum \u00ee\u0163i e, bem o cafea\u2026
\n– Da, sigur, sunt acas\u0103, vino, te a\u015ftept\u2026
\nB\u0103iatul ap\u0103ru dup\u0103 nici dou\u0103 minute la u\u015fa ei. Un buchet imens de flori \u00eei ascundea z\u00e2mbetul \u015ftreng\u0103resc:
\n– Am vrut s\u0103 m\u0103 asigur \u00eent\u00e2i c\u0103 sunt dorit \u015fi iat\u0103-m\u0103, am sosit\u2026eram jos \u00een fa\u0163a blocului, nu am vrut s\u0103 te trezesc, dar nici nu am rezistat prea mult tenta\u0163iei de a te vedea \u015fi azi.
\n– Cum reu\u015fe\u0219ti tu s\u0103 m\u0103 surprinzi mereu! se minun\u0103 ea. E \u015fi asta una dintre \u015fmecheriile tale, un alt aranjament din arsenalul t\u0103u de cuceritor!?
\n– Nu m\u0103 lua a\u015fa tare! C-ame\u0163esc! Pur \u015fi simplu mi se f\u0103cuse dor s\u0103 te str\u00e2ng \u00een bra\u0163e. Am avut inten\u0163ia de a suna direct la u\u015fa ta, dar m-am r\u0103zg\u00e2ndit. Poate c\u0103 nu \u0163i-ar fi picat bine s\u0103 te v\u0103d ciufulit\u0103, a\u015fa c\u0103 am apelat la telefon.
\n– Radu, tu vrei s\u0103 m\u0103 verifici? E\u015fti curios s\u0103 vezi dac\u0103 la ora asta nu se ascunde vreun iubit prin dulapurile mele?!
\n– \u015ei asta, \u015fopti Radu, lu\u00e2nd-o \u00een bra\u0163e \u015fi ascunz\u00e2ndu-i buclele \u00eentre umerii lui v\u00e2njo\u015fi. O s\u0103rut\u0103 u\u015for din v\u00e2rful buzelor, apoi complet\u0103: nu-mi faci o cafea s\u0103-mi treac\u0103 de mahmureal\u0103? Nu m-am sim\u0163it niciodat\u0103 at\u00e2t de ame\u0163it, parc\u0103 se \u00eenv\u00e2rte p\u0103m\u00e2ntul cu mine\u2026
\n– Dar se \u00eenv\u00e2rte, Radule\u2026
\n– A\u015fa de tare!? Mi se pare c\u0103 am b\u0103ut o licoare ciudat\u0103 care \u00eemi d\u0103 o senza\u0163ie de frig\u2026 uite, \u00eemi este frig dac\u0103 nu te v\u0103d, \u00eemi este frig dac\u0103 nu te str\u00e2ng \u00een bra\u0163e\u2026 Sunt treaz, dar parc\u0103 dorm \u015fi mi-e fric\u0103 s\u0103 m\u0103 trezesc din somnul acesta ca s\u0103 v\u0103d c\u0103 realitatea e alta de fapt\u2026 nu-i a\u015fa c\u0103 sunt la fel?!
\n– Adic\u0103!?! se sperie Miruna\u2026
\n– La fel de \u00eendr\u0103gostit! Sunt la fel de \u00eendr\u0103gostit ca \u00een prima zi \u015fi mi se pare minunat c\u0103 fata pe care o iubesc a acceptat s\u0103 recunoasc\u0103 la r\u00e2ndul ei c\u0103 e \u00eendr\u0103gostit\u0103 de mine!
\n– \u015ei cine e ? O cunosc?
\n– Da, e o fat\u0103 minunat\u0103, se nume\u015fte Miruna! O \u00eenv\u00e2rti prin camera de zi, apoi o s\u0103rut\u0103 lung ca \u015fi cum la sf\u00e2r\u015fitul s\u0103rutului lor s-ar fi aprins pe cer soarele ca la \u00eenceput. A\u015f vrea s\u0103 nu m\u0103 dezlipesc de tine, s\u0103 fiu umbra ta, s\u0103 te urmez ca un c\u00e2ine credincios toat\u0103 via\u0163a\u2026.
\n– Hei, fii serios, Radu!… mi-e fric\u0103 s\u0103 sper. Recunosc sincer c\u0103 simt acela\u015fi lucru ca \u015fi tine, o mole\u015feal\u0103 m-a lovit \u00eentre spr\u00e2ncene, nu mai v\u0103d nici pe unde calc, dar sunt \u00eengrozit\u0103, Radu. Exist\u0103 ceva mai presus de voin\u0163a mea care nu-mi d\u0103 voie s\u0103 sper \u015fi nu m\u0103 refer la bariere sociale sau de alt\u0103 natur\u0103, ci pur \u015fi simplu o for\u0163\u0103 oarb\u0103 m\u0103 \u00eenfr\u00e2neaz\u0103, e ceva\u2026
\n– \u015e\u015f\u015ft! Radu o sorbea din ochi, \u00eei lu\u0103 m\u00e2inile ei fragile \u00eentr-ale sale, le m\u00e2ng\u00e2ia subtil \u015fi le puse dup\u0103 g\u00e2tul lui l\u0103s\u00e2ndu-le s\u0103 alunece f\u0103r\u0103 zgomot \u015fi ochi \u00een ochi se privir\u0103 minute \u00een \u015fir, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd neclinti\u0163i, un grup statuar monolit. Te rog, sparse t\u0103cerea vocea lui rug\u0103toare, te rog, r\u0103m\u00e2i cu mine! Azi vreau s\u0103 ne petrecem ziua \u00eempreun\u0103, nu pleca nic\u0103ieri, las\u0103-m\u0103 s\u0103 stau l\u00e2ng\u0103 tine\u2026
\n– Ce pot s\u0103 fac!? Trebuie s\u0103 merg dou\u0103 ore la \u015fcoal\u0103, apoi m\u0103 \u00eentorc repede\u2026
\n– Nu te duce, r\u0103m\u00e2i acas\u0103 azi, doar azi! Sun\u0103-i \u015fi spune-le c\u0103 ai o problem\u0103 urgent\u0103, c\u0103 eu sunt urgen\u0163a ta. Nu vreau s\u0103 te \u00eempart azi cu nimeni. A\u015f fi gelos \u015fi pe trec\u0103torii care ar fi \u00een preajma ta pe strad\u0103\u2026
\n– Ce copil \u00eendr\u0103gostit! Bine, cum \u0163i-e voia, dar numai azi, nu pot s\u0103 fac un obicei din asta\u2026
\n-O, pa\u015f\u0103, c\u00e2t de darnic e\u015fti, s\u0103-\u0163i d\u0103ruiasc\u0103 Dumnezeu a\u015fa cum d\u0103ruie\u015fti\u2026
\nMiruna \u00eentinse m\u00e2na dup\u0103 telefon \u015fi sun\u0103 la secretariat s\u0103 spun\u0103 c\u0103 nu se simte bine \u015fi nu poate veni la cursul pe care \u00eel avea \u00een orar. \u00ce\u015fi lu\u0103 un aer important \u015fi fu crezut\u0103, rezultatul era mul\u0163umitor, avea o zi liber\u0103 la dispozi\u0163ie s\u0103 o petreac\u0103 \u00een compania lui Radu. Nu min\u0163ise, chiar se sim\u0163ea r\u0103u.
\n\u00ce\u015fi savurar\u0103 cafeaua \u015fi lini\u015ftea ce se instalase era parc\u0103 un martor al \u00eenceputului iubirii lor. Radu se instalase comod pe canapeaua ei stacojie. O privea fix \u015fi sim\u0163ea c\u0103 apropierea dintre ei are ceva electric, c\u0103 un fir str\u0103vechi nev\u0103zut i-a unit \u015fi ei abia acum \u00eel z\u0103riser\u0103. \u00cei z\u00e2mbea \u015fi \u00een z\u00e2mbetul lui \u00ee\u015fi puse \u00eentreg sufletul. Parc\u0103 se golise de fiin\u0163a sa dintr-odat\u0103, devenind numai un contur de lumin\u0103. Miruna st\u0103tea pe un fotoliu \u00een imediata vecin\u0103tate. Era mic\u0103, delicat\u0103, firav\u0103. Cu un gest reflex, vijelios, Radu se arunc\u0103 la picioarele ei nelini\u015ftit:
\n– S\u0103 nu m\u0103 p\u0103r\u0103se\u015fti niciodat\u0103! S\u0103 nu m\u0103 mai la\u015fi singur! Am s\u0103 \u00eennebunesc de-a binelea dac\u0103 o s\u0103 te pierd \u015fi de data aceasta. \u00cei \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa genunchii ascu\u0163i\u0163i, s\u0103rut\u00e2ndu-i ap\u0103sat, \u00een timp ce pe obraji i se scurgeau dou\u0103 lacrimi perlate arz\u00e2ndu-i b\u0103rbia. Murmura \u00eentruna: s\u0103 nu m\u0103 la\u015fi singur\u2026
\nMiruna \u00ee\u015fi plimba m\u00e2inile prin p\u0103rul lui \u0163epos, pl\u0103cut la atingere. Era unul dintre pu\u0163inele momente de lini\u015fte din via\u0163a ei. Se sim\u0163ea calm\u0103, lucid\u0103 \u015fi \u00eendr\u0103gostit\u0103 \u00een acela\u015fi timp. Un tumult vuia \u00een s\u00e2ngele ei, parc\u0103 nimic nu mai func\u0163iona cum trebuie: \u00eel iubea pe Radu \u015fi ar fi vrut s\u0103 \u00eel protejeze, s\u0103 ia asupra sa grijile, temerile lui. Vedea c\u0103 o dore\u015fte, \u00eens\u0103 teama c\u0103 va e\u015fua \u00een iubirea ei o acapara. Dac\u0103 aceast\u0103 lini\u015fte nu e dec\u00e2t un prag dinaintea pr\u0103bu\u015firii sale? C\u00e2nd Radu o cuprinse \u00een bra\u0163e \u015fi o acoperi cu s\u0103rut\u0103ri, un vulcan clocotind se aprinse \u015fi o s\u0103get\u0103 \u00een coapse: se abandon\u0103 cu totul, f\u0103r\u0103 trup \u015fi f\u0103r\u0103 suflet, pulveriz\u00e2ndu-se \u00een mii de particule, \u00eenc\u0103perea devenind prea str\u00e2mt\u0103, prea inutil\u0103, pierdut\u0103 \u00een negura timpului hulpav. O pojghi\u0163\u0103 sub\u0163ire se sparse \u00een rostogolirea lor, lin\u0103, calm\u0103, dulce. \u00cembietoare \u015fi proasp\u0103t\u0103 deveni femeia lui, acolo jos, pe covor, Radu topindu-se de dorul de a o avea, bra\u0163ele se transformaser\u0103 \u00een dou\u0103 aripi gigantice sf\u00e2r\u00e2ind peste zborul ei.
\n Dup\u0103-amiaza \u00eei g\u0103si ciugulind c\u00e2teva boabe de struguri brum\u0103rii, veseli \u015fi somnambulici; parfumul toamnei p\u0103trundea prin fereastra \u00eentredeschis\u0103 ca un semn de departe, consfin\u0163ind unirea unor suflete ce se c\u0103utaser\u0103 mai demult.
\nRadu vorbi primul:
\n– \u015etii, Miruna, voi pleca la Ia\u015fi c\u00e2teva zile \u015fi a\u015f vrea s\u0103 vii cu mine. Ar fi o ocazie minunat\u0103 s\u0103 fim \u00eempreun\u0103, s\u0103 ne plimb\u0103m liberi, s\u0103 nu avem nici un program, nicio \u0163int\u0103. Vrei? Nu spune c\u0103 nu vrei\u2026 Te rog!
\n– Sigur c\u0103 vreau s\u0103-\u0163i fiu \u00een preajm\u0103 mereu, dar mai sunt \u015fi \u00eendatoriri care ne vor separa\u2026 Am o perioad\u0103 destul de \u00eenc\u0103rcat\u0103, teste de dat, de corectat\u2026
\n– Nu m\u0103 lua a\u015fa \u015fcol\u0103re\u015fte, pur \u015fi simplu voi pleca eu \u00eenainte, apoi dup\u0103 ce \u00ee\u0163i rezolvi treburile, vii \u015fi tu, te a\u015ftept.
\n– Bine, atunci a\u015fa r\u0103m\u00e2ne, \u00eemi voi pune la punct c\u00e2teva lucruri \u015fi cu siguran\u0163\u0103 te voi urma. Dac\u0103 \u00eemi dai un r\u0103gaz de dou\u0103-trei zile e perfect.
\n Smuls\u0103 din c\u0103ldura a\u015fternutului, Miruna se trezi la realitate. Ce va face? Nu se \u00eendura s\u0103 plece din bra\u0163ele lui acaparatoare. Oriunde s-ar fi dus, orice ar fi \u00eentreprins, bra\u0163ele acelea erau ca ale unei caracati\u0163e uria\u015fe: se lipeau imediat de ea. O chemau, o adorau, o \u00eencorsetau. Atingerea lor nu-i displ\u0103cea, era un corset u\u015for de purtat \u015fi pl\u0103cut la vedere. Radu era o caracati\u0163\u0103 care \u00eei acoperea s\u00e2ngele cu cerneala sa sinilie. Iubirea lor se scria cu aceast\u0103 sepia pe o h\u00e2rtie imens\u0103, pulsatil\u0103: inima ei. Era scris acolo totul: \u00eenceputul \u015fi sf\u00e2r\u015fitul.
\nRadu plec\u0103 la Ia\u015fi, f\u0103r\u0103 ma\u0219in\u0103 de data aceasta, fiindc\u0103 nu avea timp \u0219i chef s\u0103 aib\u0103 \u0219i grija parc\u0103rii. \u00cenainte de a-\u0219i lua la revedere reu\u0219i s\u0103 \u00eei smulg\u0103 promisiunea c\u0103 \u00eel va urma \u015fi ea, c\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu. Mai \u00eent\u00e2i avea un stagiu de preg\u0103tire pentru kinetoterapeu\u0163i, apoi c\u00e2teva cursuri, simpozioane \u015fi spre sf\u00e2r\u015fitul perioadei se mai elibera put\u00e2nd s\u0103 se plimbe hai-hui prin ora\u015f \u015fi s\u0103 petreac\u0103 \u00eempreun\u0103 ultimele zile de toamn\u0103 \u00een fermec\u0103torul t\u00e2rg la Ie\u015filor, at\u00e2t de drag lui Radu.
\nMiruna r\u0103m\u0103sese ab\u0103tut\u0103 dup\u0103 plecarea lui. Era mai \u00eencerc\u0103nat\u0103 \u015fi mai nelini\u015ftit\u0103. Norocul ei era c\u0103 avea un program \u00eenc\u0103rcat \u015fi cu asta \u00ee\u015fi umplea timpul golit de orice substan\u0163\u0103. O vizit\u0103 la p\u0103rin\u0163ii s\u0103i fu singurul moment ce o trezise din amor\u0163eal\u0103. Maic\u0103-sa o rugase s\u0103 treac\u0103 \u00eentr-o zi s\u0103 o ajute la cur\u0103\u0163enie; avea de f\u0103cut ordine \u00een bibliotec\u0103, apoi dulapurile cu haine \u00ee\u015fi a\u015fteptau r\u00e2ndul s\u0103 fie aranjate, ordonate, lucrurile trebuiau sortate. Se execut\u0103 ma\u015final numai de dragul de a avea o ocupa\u0163ie care s\u0103 o smulg\u0103 din g\u00e2ndurile ce nu-i d\u0103deau pace. Printre haine, c\u0103r\u0163i, reviste \u015fi h\u00e2rtii, g\u0103si \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u015fi albumul familiei \u00een care erau p\u0103strate cu sfin\u0163enie fotografii de la diverse evenimente: nunta p\u0103rin\u0163ilor, botezul ei, prima zi de \u015fcoal\u0103, c\u00e2nd pe nea\u015fteptate c\u0103zu din coperta cartonat\u0103, \u00een dublura c\u0103reia fusese ascuns\u0103, o fotografie mic\u0103, alb-negru, ce p\u0103rea dintr-o epoc\u0103 mai \u00eendep\u0103rtat\u0103. Un frison o scutur\u0103 din cap p\u00e2n\u0103-n picioare: imaginea \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa un b\u0103rbat t\u00e2n\u0103r, \u00eembr\u0103cat \u00een haine de ofi\u0163er al armatei rom\u00e2ne, chipe\u015f, \u00eenalt, z\u00e2mbitor. Miruna aproape c\u0103 le\u015fin\u0103 c\u00e2nd \u00ee\u015fi d\u0103du seama c\u0103 figura \u00eei era cunoscut\u0103 \u2013 sem\u0103na leit cu Radu, aceea\u015fi ochi mocnind sub jarul spr\u00e2ncenelor, acela\u015fi z\u00e2mbet, conturul fe\u0163ei, b\u0103rbia p\u0103reau s\u0103 conduc\u0103 la un mister sau mai degrab\u0103 la o fars\u0103: cine \u015ftie cine era acel b\u0103rbat identic cu Radu ale ei? Putea s\u0103 aib\u0103 aceea\u015fi v\u00e2rst\u0103, categoric nu\u2013\u015fi imagina cine putea fi\u2026nu-l mai v\u0103zuse niciodat\u0103. Adic\u0103 de ce nu ar avea o iluzie optic\u0103? S\u0103 fie cu putin\u0163\u0103? Ar fi fost at\u00e2t de \u00eendr\u0103gostit\u0103, de z\u0103p\u0103cit\u0103, \u00eenc\u00e2t s\u0103 confunde orice b\u0103rbat cu Radu? Dar imaginea nu min\u0163ea: cei doi sem\u0103nau leit unul cu altul, de parc\u0103 Radu al ei s-ar fi \u00eembr\u0103cat \u00eentr-o uniform\u0103 militar\u0103 \u015fi l-ar fi fotografiat cineva \u2026
\nMiruna credea c\u0103 abia acum descoper\u0103 misterul existen\u0163ei sale: dac\u0103 ea era cea care tr\u0103ia \u00eentr-o alt\u0103 dimensiune temporal\u0103 \u015fi nu mai \u015ftia care este de fapt adev\u0103rul? Se \u00eendrept\u0103 cu fotografia \u00een m\u0103na tremur\u00e2nd\u0103 c\u0103tre buc\u0103t\u0103rie unde ceru explica\u0163ii mamei sale, m\u0103car ea putea s\u0103 \u00eei spun\u0103 ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een realitate:
\n-Mam\u0103, cine e b\u0103rbatul din fotografie? \u015ei se pr\u0103bu\u015fi pe un scaun cu b\u0103rbia crispat\u0103, ochii bulbuca\u0163i, gura i se desfiin\u0163ase fiindc\u0103 nu mai putu articula nici un sunet\u2026
\nMama, r\u0103v\u0103\u015fit\u0103 la r\u00e2ndul ei, o privea pe Miruna \u015fi se sperie de ceea ce vedea, dar nu-\u015fi pierdu firea \u015fi z\u00e2mbi \u00eencurcat\u0103: e un b\u0103iat din satul bunicilor t\u0103i. Radu Sima a lui Chivu Sima din capul satului. Taic\u0103-su fusese chiabur, aveau p\u0103m\u00e2nt mult \u015fi ca s\u0103 nu aib\u0103 probleme cu comuni\u015ftii l-au obligat pe b\u0103iat s\u0103 se fac\u0103 ofi\u0163er. Era cu trei ani mai mare ca mine, \u00eel prinsesem \u00een \u015fcoala general\u0103 numai un an, apoi a plecat la liceul militar. C\u00e2nd a devenit ofi\u0163er \u015fi a intrat \u00een garnizoana de la ora\u015f m-a z\u0103rit pe strada mare \u00eentr-o zi c\u00e2nd veneam de la cursurile de ucenicie. Nu \u015ftiu cum m-a recunoscut c\u0103 eram din satul lui, dar din acea zi m-a curtat asiduu. Tanti Tincu\u0163a, femeia la care st\u0103team \u00een gazd\u0103 \u00eel botezase \u201eRadu mamii\u201d, dup\u0103 c\u00e2ntecul minunat pe care \u00eel c\u00e2nta. Avea o voce minunat\u0103. \u00cemi pl\u0103cea cum c\u00e2nta la nebunie. Era frumos, z\u00e2mbea \u015farmant, era un b\u0103iat interesant din toate punctele de vedere. Tanti Tinca \u00eemi spunea c\u0103 dup\u0103 ce o s\u0103 termin \u015fcoala, o s\u0103 vin\u0103 fata ei de la Bucure\u015fti \u015fi s\u0103 m\u0103 cunune cu Radu.
\nMiruna se mai lini\u015ftise pu\u0163in, i se destinser\u0103 to\u0163i mu\u015fchii fe\u0163ei \u015fi aproape c\u0103 reveni la normal. Asculta cu mult interes povestea mamei. Era povestea vie\u0163ii ei din tinere\u0163e pe care o \u0163inuse at\u00e2ta amar de vreme ascuns\u0103 \u00een pliurile unui album cu poze. Cu glas duios \u015fi melancolic mama parc\u0103 se alina singur\u0103: Radu era un b\u0103iat minunat\u2026
\n– Era? g\u00e2ndi Miruna cu sunete \u00eenalte ale vocii ei inflexibile.
\n– Da. C\u00e2nta melodii populare, avea o voce fermec\u0103toare, nu se l\u0103sa rugat de dou\u0103 ori. Toat\u0103 lumea era vr\u0103jit\u0103 de vocea lui\u2026 to\u0163i\u2026 \u015fi mama \u00ee\u015fi \u00eentrerupse \u015firul.
\n-Apoi?
\n-Mi se pare c\u0103 m\u0103 ceruse chiar oficial de la tanti Tinca, numai c\u0103 femeia i-a spus c\u0103 se cade s\u0103 mearg\u0103 \u00een sat acas\u0103 la tata, \u00eens\u0103 n-a mai apucat s\u0103racu\u2019 s\u0103 se duc\u0103 s\u0103 m\u0103 cear\u0103. A avut loc o alterca\u0163ie la unitatea lui, un soldat a fugit cu armamentul din dotare, pu\u015fc\u0103, muni\u0163ie, tot, \u015fi c\u00e2nd s-a descoperit lipsa armei urma s\u0103 fie tras la r\u0103spundere \u015fi Radu. N-a suportat s\u0103 fie umilit, \u00eel a\u015ftepta poate chiar Curtea Mar\u0163ial\u0103, nu era de glumit: ru\u015finea, degradarea, pierderea onoarei unui ofi\u0163er nu sunt lucruri de glum\u0103. Presiunea era foarte mare. S-a \u00eempu\u015fcat s\u0103racu\u2019! A fost dus \u015fi \u00eengropat \u00een cimitirul satului, f\u0103r\u0103 o slujb\u0103 chiar dac\u0103 fusese un suflet credincios. S\u0103racu\u2019 Radu! P\u0103cat de tinere\u0163ea lui \u015fi de vocea lui melodioas\u0103\u2026 \u015ei acum m\u0103 \u00eenfior c\u00e2nd mai aud melodia Mariei T\u0103nase\u2026 o c\u00e2nta a\u015fa de frumos!…<\/p>\n

Trenul \u00ee\u015fi huruia c\u00e2ntecul binecunoscut. \u00cen compartimentul ticsit cu c\u0103l\u0103tori discu\u0163iile erau \u00een toi; se cuno\u015fteau sau nu, to\u0163i \u00ee\u015fi d\u0103deau cu p\u0103rerea despre chestiunile arz\u0103toare ale zilei: politic\u0103, s\u0103n\u0103tate, re\u0163ete compensate, bilete de c\u0103l\u0103torie la pre\u021b redus sau gratuite, pensii mici, prea mici, copii pleca\u0163i \u00een dep\u0103rt\u0103ri mai senine. Miruna preferase acest mijloc de a c\u0103l\u0103tori fiindc\u0103 nu se sim\u021bea st\u0103p\u00e2n\u0103 pe sine la volanul ma\u0219inii, era un drum lung \u0219i din cauza emo\u021biilor nu ar fi fost \u00een stare s\u0103 conduc\u0103 at\u00e2ta; se f\u0103cuse mic\u0103 \u015fi ne\u00eensemnat\u0103 pe bancheta compartimentului, mai ales c\u0103 avea un vecin foarte corpolent \u015fi virulent \u00een discu\u0163iile pe care le acaparase cu o voce baritonal\u0103 \u015fi gesturi largi, pe m\u0103sura trupului os\u00e2nzos. Dintre to\u0163i numai ea p\u0103rea c\u0103 e \u00een alt\u0103 lume \u015fi nu se potrivea nicidecum filmului acestei c\u0103l\u0103torii cu trenul accelerat spre capitala Moldovei. Zumzetul celor din jur venea de departe \u015fi ea visa cu ochii deschi\u015fi, nu intr\u0103 \u00een vorb\u0103 cu nimeni, niciunul dintre ei nu \u00eendr\u0103znea s\u0103 o \u00eentrebe ceva. \u00ce\u015fi \u00eenfundase nasul \u00eentr-o carte, ambi\u0163ion\u00e2ndu-se s\u0103 nu fac\u0103 vreun gest c\u0103 ar putea participa \u015fi ea, m\u0103car de dragul conversa\u0163iilor politicoase \u015fi plicticoase. Nu-\u015fi putea explica un u\u015for tremur nervos, o emo\u0163ie l\u0103untric\u0103 ce nu-i d\u0103dea pace. Era pentru prima dat\u0103 c\u00e2nd f\u0103cea o c\u0103l\u0103torie spre acest ora\u015f minunat despre care auzise at\u00e2tea, \u015ftia at\u00e2tea, dar pe care nu-l vizitase niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 acum. Drumul \u00eei era necunoscut \u015fi abia \u00ee\u015fi putea face o vag\u0103 impresie despre peisaj. Totul \u00ee\u015fi deturnase semnifica\u0163ia, transfigur\u00e2ndu-se \u00eentr-un clocot interior infernal. Via\u0163a ei monoton\u0103, apatic\u0103 disp\u0103ruse ca prin farmec. Acum nu \u015ftia dec\u00e2t un singur lucru: iubirea ei se \u00eendrepta spre Radu. Nu auzea dec\u00e2t un singur nume: Radu. Silabisit, numele devenea o parte din fiin\u0163a ei. Nu putea s\u0103 nu-l \u00eendr\u0103geasc\u0103. Era iubitul ei. La fel de bine ar fi putut fi \u015fi fratele ei. Chiar \u015fi copilul ei. Raporturile se inversaser\u0103: deveniser\u0103 doi oameni maturi, doi aman\u0163i ce \u00ee\u015fi erau suficien\u0163i unul celuilalt. Nu mai aveau nevoie de lumea dimprejur: aman\u0163i din Lesbos \u015fi Corint. Uneori i se f\u0103cea fric\u0103: era p\u0103catul ei, consfin\u0163it cu inima, cu trupul ei, cu \u00eentreaga ei f\u0103ptur\u0103. Con\u015ftiin\u0163a ce o veghease \u00eendeaproape abdicase, de\u015fi din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd ap\u0103rea la suprafa\u0163\u0103: cum ai putut? Era o \u00eentrebare amar\u0103 \u015fi zeflemitoare. Acum nu mai conta dec\u00e2t faptul c\u0103 la cap\u0103tul drumului o a\u015ftepta el. Radu! <\/p>\n

Nicolina – Ia\u015fi! Cobor\u00ee cu aten\u0163ie cele dou\u0103 trepte ale vagonului cu privirea r\u0103t\u0103cit\u0103 \u00een zare. \u00cen lungul peronului v\u0103zu o umbr\u0103 alerg\u00e2nd \u00eenspre ea \u015fi numai dup\u0103 c\u00e2teva secunde se sim\u0163i \u00een siguran\u0163\u0103: Radu o \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa cu dorul lui, cel mai mare dor. Patima era \u015fi a lui deci. Avea de \u00eendurat necunoscutul ce li se a\u015fternea la picioare, um\u0103r l\u00e2ng\u0103 um\u0103r, suflet \u00eenchis \u00eentr-un alt suflet. Erau frumo\u015fi \u015fi ferici\u0163i, dar \u00een secunda urm\u0103toare ce va mai fi ?
\n\u00cen camera de hotel \u00een care se instalase Radu atmosfera era primitoare. Miruna arunc\u0103 o privire de jur \u00eemprejur. \u00cen mijloc trona un pat dublu cu perne pufoase, \u00eembietoare. Abia acum realiz\u0103 c\u0103 e obosit\u0103 \u015fi c\u0103 venind \u00eencoace pierduse no\u0163iunea timpului: st\u0103tuse chircit\u0103 pe canapeaua \u00eengust\u0103 din compartiment vreo patru ore \u015fi jum\u0103tate. Se sim\u0163ea anchilozat\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 putere. O m\u00e2n\u0103 puternic\u0103, parfumat\u0103 o masa acum pe spate, urc\u00e2nd spre umeri \u015fi g\u00e2t. \u00cei cuprinse omopla\u0163ii \u00een mi\u015fc\u0103ri circulare, hot\u0103r\u00e2te, ap\u0103s\u00e2nd \u00een punctele cele mai dureroase. Circular \u015fi ritmic, masajul era o binecuv\u00e2ntare. Nu se sim\u0163ise niciodat\u0103 at\u00e2t de relaxat\u0103. Masajul pe care \u00eel f\u0103cea Radu era o r\u0103splat\u0103 a curajului ei de a \u00eenfrunta distan\u021ba \u015fi de a-\u015fi demonstra sie\u015fi c\u00e2t de puternic\u0103 este. Iubirea o f\u0103cea a\u015fa. Radu \u00ee\u015fi plimba m\u00e2inile peste oasele ei fragile. O tulburau \u015fi o \u00eenc\u00e2ntau, readuc\u00e2nd-o la via\u0163\u0103, d\u00e2ndu-i o energie nemaicunoscut\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci. Recuno\u015ftea \u00een aceasta c\u0103ldura unui suflet pereche pe care \u00eel a\u015fteptase \u00een zadar. Nu mai era o feti\u015fcan\u0103 s\u0103 nu realizeze c\u0103 Radu o dorea. Apropierea lui \u00eensemna dorin\u0163a de a o face fericit\u0103, de a-\u015fi \u00eenchide sufletul lui \u00eentre aripile sufletului ei pe vecie. O dorin\u0163\u0103 fizic\u0103 mai presus de orice \u00eel \u00eenst\u0103p\u00e2nea, dar era \u015fi o durere ce nu-\u0163i g\u0103sea ast\u00e2mp\u0103rul. \u00cei fusese foame de ea, \u00eentreag\u0103, de buzele ei fluide, de coapsele ei rotunde, pline, de femeie coapt\u0103, de ochii ei tri\u015fti inexplicabil, de z\u00e2mbetul ei \u00eengeresc. Ochii lui \u00eenchi\u015fi o z\u0103reau pretutindeni \u015fi c\u00e2nd nu o g\u0103sea l\u00e2ng\u0103 genele lui negre, lucitoare, \u00eel cuprindea disperarea:
\n– Mi-a fost tare dor de tine, iubita mea! O r\u0103suci cu fa\u0163a spre el \u015fi o s\u0103rut\u0103 ap\u0103sat, t\u0103indu-i respira\u0163ia. O r\u0103sturn\u0103 \u00een mijlocul patului imens murmur\u00e2nd fericit: ce bine c\u0103 e\u015fti aici cu mine. Aici \u015fi acum. Totul devine iubire. Contopirea lor era dureroas\u0103, electrizant\u0103, carnalul era nefiresc, v\u0103rs\u00e2ndu-se \u00een preaplinul clipei. Bucuria de fi b\u0103rbat \u015fi femeie li se citea pe fe\u0163ele transfigurate. Nu exista nimic. Nimic mai presus de \u00eenceputul crea\u0163iei, de condensarea timpului \u00eentr-o dragoste mare.
\nClipele petrecute \u00eempreun\u0103 erau ca un balsam. O atmosfer\u0103 pl\u0103cut\u0103 ca un somn binecuv\u00e2ntat \u00eei f\u0103cea s\u0103 se av\u00e2nte am\u00e2ndoi \u00een taina iubirii lor. Miruna se sim\u021bea eliberat\u0103. Pierduse corsetul grijilor \u0219i al spaimelor ce \u00eel purta \u00een permanen\u021b\u0103 \u00een sufletul s\u0103u. Era pentru prima data fericit\u0103. Fericit\u0103. Orele pe care le petreceau prin muzee sau \u00een Gr\u0103dina Botanic\u0103 erau o \u00eenc\u00e2ntare. Tihna unei ce\u0219ti de cafea sorbit\u0103 la o cafenea cu renume istoric \u0219i literar \u00eei f\u0103ceau s\u0103 se simt\u0103 s\u0103rb\u0103tori\u021bii momentului. Radu o \u021binea str\u00e2ns de m\u00e2n\u0103 \u0219i o proteja z\u00e2mbindu-i cald. O s\u0103ruta u\u0219or \u00een v\u0103zul tuturor, prezent\u00e2nd-o colegilor s\u0103i drept logodnica sa. O tres\u0103rire o urm\u0103rea pe Miruna: era oare un vis? Nu. Cu siguran\u021b\u0103 nu era numai un vis, era via\u021ba ei care se tr\u0103ia frumos, intens. \u00ce\u0219i dorise c\u00e2ndva s\u0103 se \u00eencarce cu at\u00e2tea \u0219i at\u00e2tea emo\u021bii \u0219i am\u00e2nase mereu \u00eent\u00e2lnirea cu sine, cu istoria, cu farmecul Ia\u0219iului: casa lui Sadoveanu \u00eei primise cu aleile sale fo\u0219nitoare sub pa\u0219ii lor timizi, cocheta c\u0103su\u021b\u0103 a lui Top\u00e2rceanu era plin\u0103 de melancolia toamnei, apoi sc\u0103rile cobor\u00e2te p\u00e2n\u0103 la bojdeuca din \u021aic\u0103u a marelui Creang\u0103 le d\u0103du fiorii copil\u0103riei plin\u0103 de pove\u0219ti \u0219i povestiri, urmau la r\u00e2nd Casa Pogor, Mitropolia \u0219i Palatul Culturii, Casa Dosoftei \u0219i Universitatea de pe Copou, strada L\u0103pu\u0219neanu, toate erau pline de urme ale unei vie\u021bi trecute de o mare \u00eensemn\u0103tate spiritual\u0103. Peste tot oamenii erau primitori, z\u00e2mbitori. Era o poveste ce se dep\u0103na acolo, sub ochii ei mira\u021bi, \u00eenveselit\u0103 la auzul accentului moldovenesc. Cei doi \u00eendr\u0103gosti\u021bi se str\u00e2ngeau \u00een bra\u021be pe str\u0103zi, chircindu-se unul \u00een altul, s\u0103rut\u00e2ndu-se \u00eenfrigura\u021bi ca \u0219i cum nimic nu mai conta, ca \u0219i cum timpul nu exista pentru ei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Camelia Manuela SAVA RADU (continuare din num\u0103rul anterior al revistei) Reu\u015fita lui la facultate a venit \u00een urma efortului depus,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19137"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=19137"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19137\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19138,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19137\/revisions\/19138"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=19137"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=19137"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=19137"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}