{"id":19094,"date":"2022-09-08T11:42:08","date_gmt":"2022-09-08T08:42:08","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19094"},"modified":"2022-09-08T11:56:29","modified_gmt":"2022-09-08T08:56:29","slug":"literadura-nr-25-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19094","title":{"rendered":"Literadura nr. 25 (3)"},"content":{"rendered":"

Pe gaura cheii<\/strong><\/p>\n

Interviu cu C\u0103lin DENGEL<\/strong>
\n\"\"

Scriitorul nu se fere\u0219te s\u0103 petreac\u0103 timp cu fioroasa-i persoan\u0103<\/strong><\/p>\n

C\u0103lin Dengel (n. 1981) este medic, locuie\u0219te \u0219i profeseaz\u0103 \u00een Ploie\u0219ti. A debutat cu versuri \u00een Revista \u201eAtitudini\u201d a Casei de Cultur\u0103 a Municipiului Ploie\u0219ti, fiind membru al cenaclului literar Atitudini (2010-2014). A fost membru fondator \u0219i secretar al cenaclului \u201eGrupul de la Ploie\u0219ti. Genera\u021bia 2000 plus\u201d (2014-2015), dar \u0219i coorganizator al evenimentului literar \u201eZodia Poeziei\u201d. Este pasionat de arta fotografic\u0103 \u0219i muzic\u0103. A publicat volumele de poezie \u201eTellus\u201d, Colec\u021bia \u201ePoezia 9\u201d, la Editura Grinta, 2012 \u0219i \u201eUrbis\u201d, Coec\u021bia Qpoem, la Editura Paralela 45, 2016, \u201eDea. Epicus brevis\u201d, Editura Libris\/Creator, 2020, \u201eNimbus sau ritul ne\u00eemp\u0103c\u0103rii\u201d, Editura Neuma, 2022. A participat la cursurile de creative writing organizate de Florin Iaru \u0219i Marius Chivu.<\/p>\n

1. C\u0103lin, de cur\u00e2nd ai scos de sub tipar volumul de poezii Nimbus, Editura Neuma. Din c\u00e2te \u0219tiu, vei face lansare \u00een aceasta toamna, la C\u0103rture\u0219ti, \u00een Ploie\u0219ti. A\u0219 defini volumul t\u0103u ca fiind diferit de celelalte trei (Telus, Urbis, Dea. Epicus brevis). Ce po\u021bi spune, \u00eens\u0103, despre manuscrisul de proz\u0103 pe care l-ai preg\u0103tit?
\nC.D: Nimbus are o poveste aparte, este o experien\u021b\u0103 relativ nou\u0103 \u0219i m\u0103 bucur de materializarea acestui proiect literar, la care Editura Neuma a contribuit \u00een mod deosebit. \u00cen schimb manuscrisul de proz\u0103 are un istoric mai lung \u0219i mai \u00eencercat. \u00cen mare, el surprinde \u00eentr-un stil contemporan destine, \u00eentre dou\u0103 sau trei sta\u021bii, spa\u021biu \u00een care, tocmai imperfec\u021biunea permite interferen\u021be foarte probabile \u00eentre realitate \u0219i supranatural.<\/p>\n

2. Este vorba despre un roman? Un jurnal? Proz\u0103 scurt\u0103? Sau?
\nC.D: \u201emakina motor\u201d este un manuscris care a str\u00e2ns \u00een timp dou\u0103zeci \u0219i \u0219apte de povestiri av\u00e2nd ca tem\u0103 central\u0103 c\u0103l\u0103toria cu trenul, desf\u0103\u0219urat\u0103 \u00een cotidian cu incursiuni \u00een vis, hiperrealitate sau \u00een lumea de dincolo. Ele exploreaz\u0103 ecosistemul feroviar v\u0103zut \u0219i nev\u0103zut, \u00een\u021beles ca acea structur\u0103 a lumii, care permite c\u0103l\u0103toria perpetu\u0103(la care face aluzie \u0219i titlul latinizat, amintind de o ma\u0219in\u0103rie aflat\u0103 \u00een mi\u0219care).<\/p>\n

3. Care este secretul acestei apropieri de lumea feroviar\u0103?
\nC.D: Iubesc trenul \u00eenc\u0103 din copil\u0103rie \u0219i am \u0219tiut mereu c\u0103 poate fi mai mult dec\u00e2t un hobby modelistic. Naveta pentru reziden\u021biat \u0219i c\u0103l\u0103toriile ulterioare m-au ajutat s\u0103 p\u0103trund \u0219i s\u0103 interac\u021bionez \u00een universul lui, mi-a dat posibilitatea s\u0103-i observ \u00eendeaproape ecosistemul, dar \u0219i ce rezid\u0103 dincolo de el. Ce-i drept, Jung, prietenii mei psihologi \u0219i scriitori mi-au dat ap\u0103 la moar\u0103. De aici a mai fost nevoie de ceva curaj s\u0103 scriu despre vis, hiperrealitate \u0219i lumea de dincolo, despre care aminteam mai devreme. De fapt este vorba despre c\u0103l\u0103torie, despre evadare din constr\u00e2ngerile realit\u0103\u021bii personale, despre \u00eenfruntarea inevitabilului \u0219i cunoa\u0219tere.<\/p>\n

4. Va s\u0103 zic\u0103 manuscrisul de proze scurte are un stil contemporan, fiind o \u00eembinare de realism \u0219i fic\u021biune. Cu ce fel de personaje ne vom \u00eent\u00e2lni?
\nC.D: Scrise majoritar cu narator la persoana \u00eent\u00e2i, aceste povestiri sunt m\u0103rturii ale unor personaje, care, nu numai c\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc rutina voiajului, sunt lega\u021bi profesional sau afectiv de tren \u0219i g\u0103ri sau le percep ca pe c\u0103i de sc\u0103pare sau de conectare, dar unele intr\u0103, de la un moment dat, \u00een contact cu figuri providen\u021biale, care fac parte din sistemul, deja \u00eenvechit \u0219i ruinat. Acestea faciliteaz\u0103 c\u0103l\u0103torii \u00een locuri neb\u0103nuite, marcheaz\u0103 evolu\u021bii personale, salveaz\u0103. Ele nu au putere absolut\u0103, ci \u0219tiin\u021b\u0103 pe care o disemineaz\u0103 \u00een ni\u0219ele cu poten\u021bial, adic\u0103 acelora care manifest\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i, astfel, au \u0219ans\u0103 la identitate.<\/p>\n

5. Manuscrisul t\u0103u deja incit\u0103 curiozitatea. Poate, totu\u0219i, ne mai dest\u0103inui c\u00e2te ceva despre el. Ne va surprinde?
\nC.D: Manuscrisul mai cuprinde \u0219i trei psalmi, concepu\u021bi \u00een maniera davidian\u0103, interludii care marcheaz\u0103 pasajul treptat de la realitatea frapant\u0103, la supranatural \u0219i oniric. Ei pream\u0103resc trenul \u0219i c\u0103l\u0103toria ca principii de inspira\u021bie divin\u0103 \u0219i reflecteaz\u0103 asupra limit\u0103rilor \u0219i influen\u021belor la care este supus spiritul \u00een lumea material\u0103. De altfel recursul la mit nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103tor. Locomotivele care se afl\u0103 \u00een circula\u021bie de mai bine de patruzeci de ani poart\u0103 sigla cu aripi mazdeene ca simbol al vitezei \u0219i progresului. Se mai pot \u00eent\u00e2lni, de asemenea, o vr\u0103jitoare t\u00e2n\u0103r\u0103, o ghicitoare \u00een cafea, un satir, un drac, un atlas dec\u0103zut, un \u0219arpe vr\u0103jit, concepte zoroastriene etc., ca fenomene mitice indispensabile, reeditate \u00een prezent. Sigur va surprinde.<\/p>\n

6. Deja suntem \u00een plin\u0103 fic\u021biune, am putea spune c\u0103 ai pornit de la Eliade, dar te-ai dus mult mai departe, spre postmodernism \u0219i dincolo de el.
\nC.D: Sper s\u0103 fie a\u0219a. Povestirile propun o viziune ini\u021biatic\u0103 asupra c\u0103l\u0103toriei perpetue. Ea nu \u00eenseamn\u0103 nestatornicie. Ea este un drum cu sens, fiind posibil\u0103 numai prin recunoa\u0219terea semnelor, asumarea provoc\u0103rilor, \u00eenfruntarea inevitabilului, evadarea din constr\u00e2ngerile realit\u0103\u021bii personale \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, \u00een\u021belegerea c\u0103 eliberarea vine prin cunoa\u0219tere. De aici, calea este deschis\u0103 pentru numeroase posibilit\u0103\u021bi. Personajele \u00ee\u0219i continu\u0103 c\u0103l\u0103toria, f\u0103r\u0103 a fi vorba de o destina\u021bie final\u0103. Abandonul, lipsa, moartea, simbolice sau faptice, proprii sau ale altora, reprezint\u0103 acceleratoare ale transform\u0103rii lor.<\/p>\n

7. Ce ai \u00eenv\u0103\u021bat \u00een to\u021bi ace\u0219ti ani, de c\u00e2nd scrii proz\u0103 scurt\u0103? Te-a ajutat cineva, ceva? C\u00e2nd vei publica acest volum, eu deja am devenit ner\u0103bd\u0103toare?
\nC.D: M\u0103rturisesc, nu-mi este u\u0219or s\u0103 vorbesc despre aceste pove\u0219ti. Le-am incubat mult\u0103 vreme, \u201eincubat\u201d fiind cuv\u00e2ntul cel mai potrivit, poate chiar prea mult\u0103 vreme. \u00cen schimb m-au ajutat s\u0103 m\u0103 descop\u0103r, s\u0103 supravie\u021buiesc momentelor dificile, s\u0103 decuplez de la cotidian, m-au ajutat s\u0103 trec peste pandemie. Sunt medic \u0219i pot spune c\u0103 nu am repere personale prea multe \u00een ultimii trei ani, dar \u0219tiu c\u0103, revenind episodic asupra textelor, rumeg\u00e2ndu-le, \u00eembog\u0103\u021bindu-le, transform\u00e2ndu-le sau cre\u00e2nd altele, mi-am salvat fiin\u021ba de amar, singur\u0103tate \u0219i dezn\u0103dejde. De altfel, \u00een deschiderea manuscrisului f\u0103ceam urm\u0103toarele preciz\u0103ri: \u201eC\u0103l\u0103torul \u00ee\u0219i \u00eencredin\u021beaz\u0103 trenului direc\u021bia \u0219i controlul existen\u021bei sale, \u00ee\u0219i asum\u0103 un parcurs \u0219i o evolu\u021bie comune, se expune pluralit\u0103\u021bii, care ofer\u0103 interac\u021biuni sociale sau, din contr\u0103, singur\u0103tate. Cine nu se fere\u0219te a petrece timp cu fioroasa-i persoan\u0103, doarme sau se av\u00e2nt\u0103 \u00een conversa\u021bii m\u0103runte sau se \u00eenchide \u00een ni\u0219a distractiv\u0103 a vreunui dispozitiv sau se abandoneaz\u0103 \u0219tirilor tip\u0103rite sau unei c\u0103r\u021bi, altfel, se g\u00e2nde\u0219te sau scrie.\u201d
\nSper s\u0103 g\u0103sesc o editur\u0103 \u201ebun\u0103\u201d, care s\u0103 ajute la valorificarea acestor povestiri, care s\u0103 le pun\u0103 la dispozi\u021bia cititorului \u00eentr-o manier\u0103 demn\u0103 de acest proiect.<\/p>\n

8. C\u0103lin, cum ai scris? C\u00e2nd scris? E\u0219ti medic \u0219i timpul t\u0103u este limitat. Cum te-ai descurcat?
\nC.D: Am scris \u00een lunga a\u0219teptare a trenului, am scris \u00een tren printre oameni, am scris vis\u00e2nd la tren, \u00een acei patru-cinci ani de navet\u0103, dar \u0219i dup\u0103, pentru c\u0103 am v\u0103zut trenul ca pe mijlocul de transport care poate rupe, cel mai mult, de sensurile banale \u0219i apropia de cele subtile ale c\u0103l\u0103toriei. Astfel, ceea ce a \u00eenceput
\nca un banal jurnal de c\u0103l\u0103torie a crescut \u00eentr-un sistem de pove\u0219ti.<\/p>\n

Interviu realizat de<\/em> Camelia Iuliana RADU<\/strong><\/p>\n


\nOvidiu PECICAN<\/strong>
\n\"\"

PICIOARE MAI LUNGI DEC\u00c2T VIA\u021aA<\/strong><\/p>\n

\u2013 \u0218i, de fapt, ce s-a \u00eent\u00e2mplat? \u2013 vru s\u0103 \u0219tie doctorul, \u00eendat\u0103 ce dup\u0103 mine se \u00eenchise u\u0219a.
\n\u2013 Ce vede\u021bi \u2013 am \u00eencercat eu s\u0103 \u00eei spun, indic\u00e2nd demonstrativ, cu ambele m\u00e2ini, scaunul cu rotile din care \u00eei vorbeam.
\nDin mine r\u0103m\u0103sese doar jum\u0103tatea superioar\u0103, eram un bust care se termina abrupt cu fesele \u0219i cu organele mele de reproducere. Din fericire, acestea r\u0103m\u0103seser\u0103 intacte, m\u0103 \u0219i miram de unde at\u00e2ta noroc.
\n\u2013 Ce v\u0103d e una… Iar ce vreau s\u0103 aud de la dumneavoastr\u0103, e cu totul alta. Prin urmare?…
\n\u2013 Ce s\u0103 v\u0103 spun? Sunt scriitor \u0219i…
\n\u2013 Asta \u0219tiu. Mai departe.
\nEra un pic enervant sau, cel pu\u021bin, a\u0219a mi se p\u0103rea mie c\u0103 este.
\n\u2013 … \u0219i am fost invitat la un cenaclu.
\n\u2013 A\u0219a…
\n\u2013 Da. Era un cenaclu ce func\u021biona pe l\u00e2ng\u0103 Gr\u0103dina Zoologic\u0103 din ora\u0219.
\n\u2013 A\u0219a…
\n\u2013 Da. \u0218i discu\u021biile s-au prelungit, s-a f\u0103cut noapte… Iar gazdele m-au invitat s\u0103 r\u0103m\u00e2n p\u00e2n\u0103 a doua zi.
\n\u2013 Perfect.
\n\u2013 Da. \u0218i a doua zi m-am trezit \u00een cu\u0219ca jaguarului. A\u0219a…
\nI-am ar\u0103tat cioturile de unde, p\u00e2n\u0103 nu chiar at\u00e2t de demult, \u00eemi r\u0103s\u0103reau picioarele. Ni\u0219te picioare robuste, st\u0103team destul de bine \u00een\u0219urubat \u00een ele…
\n\u2013 Mda, observ \u2013 murmur\u0103 doctorul.
\nDe fapt, era mai mult un m\u00e2r\u00e2it. P\u0103rea nemul\u021bumit de ceva. Am a\u0219teptat \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 cer l\u0103muriri rezultatul deliber\u0103rilor lui interioare.
\n\u2013 Dezbr\u0103ca\u021bi pantalonii, trebuie s\u0103 v\u0103d… \u2013 a spus \u00een cele din urm\u0103, f\u0103r\u0103 ca expresia figurii lui s\u0103 se fi schimbat.
\nM\u0103 sim\u021beam destul de incomod \u0219i f\u0103r\u0103 ca el s\u0103 \u00ee\u0219i \u00eencrunte spr\u00e2ncenele \u0219i s\u0103 \u00ee\u0219i bosumfle buza de jos, dar la urma urmei asta era, nu venisem la bal…
\nAcum cioturile mele, dreptul mai lung dec\u00e2t st\u00e2ngul, dar nu cine \u0219tie ce, \u00ee\u0219i etalau terminalele pline de cicatrice ro\u0219ii, violente, sc\u00e2rboase. \u0218tiam cum arat\u0103, doar eu trebuise s\u0103 m\u0103 obi\u0219nuiesc s\u0103 tr\u0103iesc cu \u201easta\u201d.
\n\u2013 Ce v-a trebuit s\u0103 face\u021bi a\u0219a o chestie? \u2013 m-a apostrofat el, ating\u00e2nd acum cu degetele strecurate \u00eentr-o m\u0103nu\u0219\u0103 sanitar\u0103 de cauciuc reliefurile accidentate ale r\u0103d\u0103cinii picioarelor mele.
\n\u2013 S\u0103 dorm acolo? \u2013 am murmurat aproape neatent, preocupat mai ales de eventualitatea profund dezagreabil\u0103 c\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea \u2013 sau chiar vr\u00e2nd, mai \u0219tii?! \u2013 mi-ar fi putut atinge organele genitale abia protejate de privirile lui prin chilot.
\n\u2013 Nuuu… S\u0103 merge\u021bi la cenaclul animalelor s\u0103lbatice.
\nAm dat din umeri cu tot regretul de care eram \u00een stare. Ce s\u0103 \u00eei fi spus? C\u0103, la urma urmei, vine o clip\u0103 c\u00e2nd orice scriitor trebuie s\u0103 \u00ee\u0219i p\u0103r\u0103seasc\u0103 od\u0103i\u021ba protectiv\u0103 \u0219i s\u0103 se av\u00e2nte \u00een realitate? C\u00e2t tupeu ar fi trebuit s\u0103 am ca s\u0103 i-o pot arunca a\u0219a, \u00een obraz, din scaunul meu de invalid?… Am preferat s\u0103 tac…
\n\u00cen schimb, el a continuat.
\n\u2013 Nu trece lun\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 ne vin\u0103 de acolo oameni accidenta\u021bi grav. Ce copil\u0103rie! Ar trebui s\u0103 fie clar c\u0103 la zoo nu sunt animalele din ograd\u0103, ci fiare din p\u0103duri \u0219i din jungl\u0103…
\nL-a\u0219 fi putut contrazice, cu g\u00e2ndul la g\u0103inile din cenaclu, la m\u0103garul Vr\u0103jma\u0219u \u0219i la celelalte vie\u021buitoare pa\u0219nice prezente \u00een timpul \u0219edin\u021bei la care citisem eu, dar m-am g\u00e2ndit c\u0103 era mai prudent s\u0103 tac. \u00cen fond, avea dreptate. Picioarele mele disp\u0103ruser\u0103 nu pentru c\u0103 le-ar fi ciugulit ni\u0219te p\u0103s\u0103ri de curte…
\n\u2013 \u00cen martie \u2013 a continuat doctorul, piruet\u00e2nd \u00eenapoi spre birou, a\u0219ez\u00e2ndu-se \u0219i c\u0103ut\u00e2ndu-\u0219i ochelarii \u0219i instrumentul de scris (\u00eel avea \u00een buzunarul de la piept al halatului, dar, a\u0219a cum facem to\u021bi, tocmai acolo nu \u00eencerca s\u0103 dea de el) \u2013 au scos de acolo trei vizitatori decapita\u021bi. Evident, nu li s-au g\u0103sit capetele, a\u0219a c\u0103 \u00eenmorm\u00e2ntarea a trebuit preg\u0103tit\u0103 pentru to\u021bi trei cu sicriele \u00eenchise.
\nAm tres\u0103rit fiindc\u0103 auzeam pentru prima oar\u0103 despre \u00eent\u00e2mplarea aceea macabr\u0103. Nu era dintre cele pe care ziarele oficiale o popularizau.
\n\u2013 V\u0103 num\u0103ra\u021bi printre noroco\u0219i. Au mai trecut prin spitalul nostru \u0219i alte victime de la Gr\u0103dina Zoologic\u0103, dar ele n-au avut tot at\u00e2ta noroc.
\n\u2013 Dac\u0103 noroc putem numi asta \u2013 am zis, nemaiput\u00e2nd t\u0103cea, cu privirea la cioturile mele dezgolite.
\n\u00cemi era cam frig \u0219i tremuram vag, dar \u2013 recunosc \u2013 nu aveam curajul s\u0103 \u00eentreb, deocamdat\u0103, dac\u0103 m\u0103 puteam \u00eembr\u0103ca la loc.
\n\u0218i-a dat o secund\u0103 jos ochelarii, privindu-m\u0103 la r\u0103d\u0103cina nasului, aproape curios. Probabil c\u0103 \u00eei p\u0103ream de-a dreptul c\u0103zut din lun\u0103. Poate \u0219i nerecunosc\u0103tor.
\n\u2013 P\u0103i judeca\u021bi \u0219i singur, domnule Coriolan. Fosta Miss Univers de anul trecut a apelat la serviciile sec\u021biei noastre de chirurgie plastic\u0103. La Zoo i s-a smuls, pur \u0219i simplu, fa\u021ba care a trebuit reconstruit\u0103 de la zero. Chiar c\u0103, \u00een condi\u021biile astea, nu ave\u021bi de ce s\u0103 v\u0103 pl\u00e2nge\u021bi.
\nAvea dreptate, trebuia s\u0103 o recunosc. De\u0219i m\u0103 tr\u0103gea curentul \u00een zona genital\u0103, cel pu\u021bin r\u0103m\u0103sesem cu ea \u00eentreag\u0103. Nimic de zis!
\n\u2013 Lucrurile stau dup\u0103 cum urmeaz\u0103 \u2013 a ad\u0103ugat apoi, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 m-a \u00eenfr\u00e2nt \u0219i c\u0103 nu mai zic nimic. \u2013 Pe pia\u021b\u0103 au ap\u0103rut auxiliare pre\u021bioase, care v\u0103 pot \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi via\u021ba incredibil de mult. Toate cost\u0103 \u00eens\u0103 de la foarte mult la inimaginabil. S\u0103 v\u0103 spun totu\u0219i c\u00e2te ceva despre ele?
\nAm dat din cap imediat, f\u0103r\u0103 s\u0103 clipesc. Doar pentru asta venisem, s\u0103 aflu ce solu\u021bii pot exista \u00een lumea medical\u0103 pentru problema mea. Cu trauma nu-mi f\u0103ceam g\u00e2nduri, de ea trebuia s\u0103 m\u0103 ocup pe cont propriu, cu alte mijloace.
\n\u2013 Cele mai simple se refer\u0103 la cadre metalice cu rotile, ghidate automat, cu motora\u0219e. B\u00e2r\u00e2ie un pic, mai ales c\u00e2nd bateria e pe cale s\u0103 se goleasc\u0103, dar v\u0103 asigur\u0103 o mobilitate mai mare dec\u00e2t cea de care dispune\u021bi acum.
\n\u00cen ultimele luni \u00eenv\u0103\u021basem pe propria piele diferen\u021ba dintre excesiv de r\u0103u \u0219i foarte r\u0103u, ca \u0219i pe cea dintre foarte r\u0103u \u0219i nu chiar at\u00e2t de r\u0103u. Cu un astfel de cadru m\u0103 plasam cam tot pe aici pe undeva, era clar…
\n\u2013… Sunt \u0219i c\u00e2rjele rabatabile, reglabile ca dimensiuni, cu senzori de stabilitate \u0219i cu input \u0219i output electronic. Le fabric\u0103, evident, asiaticii, \u00een serie mic\u0103, deocamdat\u0103, fiindc\u0103 sunt abia \u00eentr-un stadiu experimental. Nu \u0219tiu dac\u0103 v-ar conveni foarte mult, dar e inutil s\u0103 v\u0103 spun c\u0103 sunt mai performante dec\u00e2t cadrele metalice.
\nTrebuia s\u0103 \u0219tiu c\u0103 nu sunt la o prezentare de produse expozi\u021bionale, totu\u0219i, a\u0219a c\u0103 am \u00eentrebat:
\n\u2013 \u021aara noastr\u0103 le import\u0103?
\n\u2013 Nu sunt disponibile oficial \u0219i nu, nu le import\u0103m. Dar dac\u0103 v\u0103 intereseaz\u0103 cu adev\u0103rat, \u0219tiu pe cineva care vi le-ar putea aduce \u00een condi\u021bii de maxim\u0103 discre\u021bie.
\n\u00cen sinea mea m-am mai \u00eenseninat. Rezulta c\u0103 doctorul nu vorbe\u0219te doar ca s\u0103 se afle \u00een treab\u0103, ci c\u0103 lucrurile despre care \u00eemi povestea existau \u00een realitate \u0219i, \u00een anumite condi\u021bii, puteau deveni \u0219i ale mele.
\n\u2013 M-ar cam interesa, v\u0103 da\u021bi seama…
\n\u2013 Sta\u021bi c\u0103 nu am \u00eencheiat. Cercet\u0103torii japonezi au pus la punct ni\u0219te proteze. Sunt, \u0219i ele, programate electronic s\u0103 reac\u021bioneze la stimulii musculari ai posesorului \u0219i beneficiaz\u0103 de o flexibilitate incredibil\u0103. V-ar scuti de orice auxiliar, readuc\u00e2ndu-v\u0103 la o dinamic\u0103 vertical\u0103 aidoma celei dinainte de accident.
\n\u2013 Se poate a\u0219a ceva?! \u2013 am exclamat uluit.
\nNu \u00eemi venea s\u0103 cred c\u0103 ap\u0103ruser\u0103 deja pe pia\u021b\u0103 astfel de substitute.
\n\u2013 Cu pu\u021bin efort \u0219i cu foarte, foarte mul\u021bi bani, desigur \u2013 mi-a z\u00e2mbit doctorul.
\nEra prima oar\u0103 c\u00e2nd \u00eemi z\u00e2mbea. Probabil era o chestiune de strategie de marketing. Dar asta nu conta, \u00eemi venea s\u0103 sar din scaun \u0219i s\u0103 \u00eel \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ez. Nici nu sperasem \u00een a\u0219a ceva…
\n\u2013 M-a\u021bi putea ajuta s\u0103 le ob\u021bin?
\n\u2013 Cum v-am spus, totul depinde de abilitatea dumneavoastr\u0103 de a procura sumele foarte ridicate pe care noile picioare le solicit\u0103 \u00een schimb.
\n*
\nHabar nu am cum de mi-am luat inima \u00een din\u021bi ca s\u0103 vin p\u00e2n\u0103 la \u0219napanul din fa\u021ba mea. De fapt, s\u0103 nu m\u0103 \u00eemb\u0103t cu ap\u0103 rece: \u0219tiu prea bine cum. Mi-am c\u0103lcat pe ultimele resturi de demnitate, mi-am activat cu anticipa\u021bie, preventiv, \u00eentreaga doz\u0103 de umilin\u021b\u0103, m-am autoeviscerat moral \u0219i mi-am extras mental coloana vertebral\u0103, arunc\u00e2nd-o c\u00e2t colo… Iar acum st\u0103team \u00een fa\u021ba lui Franz, licheaua abject\u0103 din liceu, sc\u00e2rbosul dispre\u021buitor al tuturor valorilor \u00een care eu crezusem \u0219i, \u00een parte, mai credeam, z\u00e2mbindu-i l\u0103cr\u0103mos, \u00een pofida oric\u0103ror eforturi de a m\u0103 controla c\u00e2t mai bine.
\nVenisem dup\u0103 el p\u00e2n\u0103 \u00een restaurantul \u0103sta de gu\u0219teri unde altminteri nu c\u0103 n-a\u0219 fi intrat, dar nici nu s-ar fi pus problema s\u0103 fiu primit. Apar\u021bineam altei lumi, cea care calc\u0103 \u021b\u0103r\u00e2na cu piciorul, nu o dat\u0103 descul\u021b. \u0218i chiar dac\u0103 nu mai aveam cu ce ap\u0103sa p\u0103m\u00e2ntul jilav de dup\u0103 ploaie sau pe cel pr\u0103fos din vremurile secetoase, continuam, de fapt, prin tot restul fiin\u021bei mele, s\u0103 apar\u021bin aceleia\u0219i lumi.
\nFranz, \u00een schimb, izbutise. Probabil nici nu-\u0219i mai amintea c\u0103 \u00eemp\u0103r\u021beam cu el, prin pauze, sandviciurile mele din p\u00e2ine neagr\u0103 sau cu cartofi, unse cu maionez\u0103 ori cu mu\u0219tar \u2013 cu ketchup nu-mi pl\u0103ceau, de\u0219i erau la mod\u0103 \u2013 \u0219i cu c\u00e2te o felie de parizer, de salam sau cu feliu\u021be de crenvur\u0219ti pres\u0103rate la mijloc. Mi le f\u0103cea bunica, cotrob\u0103ind prin borcane \u0219i \u00een frigider, \u0219i \u021bin minte c\u0103, o dat\u0103, c\u00e2nd nu se putea altfel, mi-a strecurat \u00eentre felii \u2013 spre surpriza mea ru\u0219inat\u0103 \u2013 ni\u0219te buc\u0103\u021bele de sl\u0103nin\u0103.
\nPe vremea aceea Franz nu f\u0103cea mofturi. Era un b\u0103iat de treab\u0103, lupta \u0219i el cu via\u021ba cum putea. Sau cel pu\u021bin a\u0219a mi se p\u0103rea mie. Accepta orice i-ai fi dat \u0219i, c\u00e2teodat\u0103, venea \u0219i el cu c\u00e2te ceva. Procurase cu un prilej pentru b\u0103ie\u021bii din clasa noastr\u0103 o r\u0103da\u0219c\u0103 adus\u0103 \u00eentr-un borcan \u0219i asasinat\u0103 apoi ritualic, pentru a i se putea recolta coarnele cheratinoase. Eram cu to\u021bii convin\u0219i c\u0103 pisate atent, acestea d\u0103deau o pulbere pe care adolescen\u021bii din cartierul nostru o numeau praf de for\u021b\u0103. Era vorba de un afrodisiac mitizat, pe seama c\u0103ruia se puneau minuni de vitejie. Nici despre cantarida dat\u0103 vitelor nu vorbeam at\u00e2ta pe atunci…
\nAcum Franz \u00eenv\u00e2rtea banii cu lopata… De fapt, nici nu \u00eei \u00eenv\u00e2rtea, fiindc\u0103 \u00eentre timp banii aproape c\u0103 disp\u0103ruser\u0103 sau, oricum, c\u0103zuser\u0103 \u00een dizgra\u021bia marilor cump\u0103r\u0103tori de orice fel. Conturi \u0219i carduri de plastic, criptomonede \u0219i altele de genul \u0103sta f\u0103cuser\u0103 ca ei, banii, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 la \u00eendem\u00e2na s\u0103racilor \u0219i a \u00eenapoia\u021bilor incapabili s\u0103 foloseasc\u0103 noile instrumente financiare. Cu siguran\u021b\u0103 c\u0103 Franz nu era unul dintre ei…
\n\u2013 \u0218i ai idee cam ce pre\u021b ar avea picioarele alea meseria\u0219e? \u2013 voia s\u0103 \u0219tie fostul meu coleg, acum s\u0103ltat printre in\u0219ii care \u00ee\u0219i asigur\u0103 f\u0103r\u0103 probleme discre\u021bia.
\nCa dovad\u0103 c\u0103 m\u0103 primise \u0219i pe mine \u00een separeul \u0103sta cu aer de Sch\u00f6nbrunn sau de Versailles. Eram am\u00e2ndoi \u00eentr-un mediu aseptic \u0219i muzeal, puteai linge de pe jos orice, at\u00e2t de curat era totul. Iar chelneri\u021bele bombate aveau mi\u0219c\u0103ri de felin\u0103 bine instruit\u0103, cu siguran\u021b\u0103 c\u0103 nu erau deloc inocente.
\nMi se turnase \u0219i mie licoarea urinie dup\u0103 care se d\u0103deau \u00een v\u00e2nt to\u021bi parveni\u021bii \u0219i toate japi\u021bele care \u00eei anturau. Nu de b\u0103ut \u00eemi ardea \u00eens\u0103 mie. \u00centrebarea fusese direct\u0103 \u0219i nu aveam de ce s\u0103-i ascund r\u0103spunsul. La urma urmei, nu pentru picioare venisem la el, renun\u021b\u00e2nd pentru asta la mine \u00eensumi?
\nI-am spus suma pe care voia s\u0103 o aud\u0103, atent la reac\u021bia care urma. Dar Franz era prea relaxat pentru a avea vreo reac\u021bie direct.
\n\u2013 Ceva de gustat nu vrei? \u2013 m-a \u00eembiat, poate pentru a c\u00e2\u0219tiga un pic de timp. Sau poate nu de aia.
\n\u2013 Acum \u0219tii bine ce vreau \u2013 i-am r\u0103spuns, z\u00e2mbind oportun.
\n\u2013 Ai naibii de mul\u021bi bani!… \u2013 remarc\u0103 \u00een treac\u0103t. \u2013 Le fac numai pentru boga\u021bi?
\n\u2013 Dup\u0103 mine, nu. Le fac doar pentru foarte, foarte boga\u021bi.
\nA r\u00e2s scurt, probabil recuno\u0219tea \u00een replica mea stilul nostru de odinioar\u0103, c\u00e2nd umblam prin vestiarul fetelor, dup\u0103 ora de sport, f\u0103c\u00e2ndu-le s\u0103 dea dup\u0103 noi cu ce apucau la m\u00e2n\u0103.
\n\u2013 Probabil!
\n\u00ce\u0219i drese un pic vocea, intr\u00e2ndu-\u0219i \u00een rol, apoi m\u0103 \u00eentreb\u0103:
\n\u2013 \u0218i?… Pe c\u00e2nd le vrei?
\n\u2013 Nici ieri n-ar fi prea r\u0103u \u2013 i-am explicat succint, dar pe \u00een\u021beles.
\nR\u00e2se din nou. Am luat-o ca pe o promisiune.
\n\u2013 Tu nu bei nimic? \u2013 a privit el la paharul din fa\u021ba mea, \u00een care bulele continuau s\u0103 se \u00eendrepte spre suprafa\u021b\u0103. Nu toate. Unele r\u0103m\u00e2neau lipite de pere\u021bii oblici ai cupei.
\n\u2013 Acuma, da \u2013 am zis eu.
\n\u0218i am \u00eenchinat.
\nNasul lui ciupit de v\u0103rsat \u00eemi displ\u0103cea la fel de tare, \u00een pofida faptului c\u0103 m\u0103 str\u0103duiam din r\u0103sputeri, \u00een acea clip\u0103, s\u0103 uit cine m\u0103 cred \u0219i s\u0103 \u00eel… iubesc.
\n*
\nTrecuser\u0103 c\u00e2teva luni bune, nici nu mai \u0219tiu c\u00e2te \u2013 \u00eencetasem s\u0103 le mai num\u0103r dup\u0103 ce se scursese \u0219i a \u0219asea… De la faimosul Franz Norwest, cum \u00ee\u0219i spunea de c\u00e2nd devenise cineva, nu \u00eemi venea nicio veste, a\u0219a c\u0103 preferasem s\u0103 mi-l scot din cap. Lumea nu \u0219tie, dar speran\u021ba f\u0103r\u0103 urm\u0103ri este, pe termen lung, la fel de coroziv\u0103 ca disperarea. Te macin\u0103 pe din\u0103untru, iar eu nu eram \u00een situa\u021bia \u00een care s\u0103 \u00eemi permit asta…
\nContinuam s\u0103 tai ziarele \u0219i revistele pe care mi le puneau trec\u0103torii \u00een bra\u021be cu foarfeca mea ascu\u021bit\u0103, \u00een f\u00e2\u0219ii lungi, \u00een scaunul cu rotile care \u00eemi devenise un soi de prelungire fireasc\u0103, de parc\u0103 mi s-ar fi sudat carnea \u0219i oasele pe pielea \u0219i pe metalele care m\u0103 sus\u021bineau deasupra ro\u021bilor cauciucate. Nu-mi mai lipsea dec\u00e2t un scripete ca s\u0103 m\u0103 \u00eenal\u021b p\u00e2n\u0103 la ceruri \u0219i s\u0103 scap de toat\u0103 mascarada asta care \u00eemi producea un r\u0103u interior de departe mai intens dec\u00e2t durerile fizice de care corpul meu se pl\u00e2ngea clip\u0103 de clip\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eel aud\u0103 nimeni. Acolo, la ie\u0219irea-intrare de la Zoo, de care m\u0103 legase \u00eent\u00e2mplarea pe care impruden\u021bii o numesc Destin, \u0219i de care nu mai voiam acum eu s\u0103 m\u0103 dezleg, d\u0103deam zi de zi un spectacol calm \u0219i monoton, nu lipsit de public. T\u0103iam concentrat lungi f\u00e2\u0219ii verticale din paginile tip\u0103riturilor cotidiene, azv\u00e2rlindu-le apoi \u00een l\u0103di\u021ba de carton de al\u0103turi. Se mai oprea c\u00e2te cineva, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00eemi ofere un b\u0103nu\u021b de ocazie, \u00een semn de solidaritate sau pentru a-\u0219i sp\u0103la cugetul plin de temeri; ori, pur \u0219i simplu, din bucuria c\u0103 nu se afla \u00een locul meu. Dar \u00een asemenea ocazii protestam vehement, folosind c\u00e2t mai multe neologisme, spre a marca \u00eentr-un mod c\u00e2t mai subliniat c\u0103 obiectul ac\u021biunilor mele de asanare nu era ob\u021binerea de c\u00e2\u0219tiguri. Singurul dar pe care \u00eel visasem cu impruden\u021b\u0103 \u00eemi ap\u0103rea acum ca fiind imposibil. C\u00e2teva monede de metal, mediocre \u0219i ca valoare, \u0219i ca \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are, nu m\u0103 puteau salva de mine \u00eensumi. Nu aveau cum.
\nFalsul meu prieten, a\u0219 fi putut spune, de nu m-a\u0219 fi temut de inexactitate, m\u0103 p\u0103r\u0103sise. \u00cemi era \u00eens\u0103 c\u00e2t se poate de clar c\u0103 nu po\u021bi fi p\u0103r\u0103sit dec\u00e2t de prieteni sau de du\u0219mani adev\u0103ra\u021bi. Cei \u201epseudo\u201d, sosiile lipsite de autenticitatea cea mai mic\u0103, nu au cum \u00ee\u021bi aduce prejudicii \u0219i, de vreme ce nu \u00ee\u021bi fuseser\u0103 \u00een niciun fel aproape, nu te puteau \u0219i nu te pot p\u0103r\u0103si. Sufeream deci, dac\u0103 \u00een\u021beleg bine, \u0219i mai tare dec\u00e2t dac\u0103 \u00eentre mine \u0219i Franz ar fi preexistat o prietenie adev\u0103rat\u0103, pentru c\u0103 raportul simulat dintre noi, deloc \u00eenr\u0103d\u0103cinat \u00een vreo form\u0103 de autenticitate sau de stabilitate, m\u0103 degrada \u0219i m\u0103 \u00eenjosea \u0219i mai mult. M\u0103 \u0219i \u00eentrebam, cu un alt glas imaginar, cum naiba de mai \u00eenc\u0103peam \u00een jil\u021bul meu pe roate de at\u00e2ta orgoliu r\u0103nit, de at\u00e2ta demnitate str\u0103puns\u0103, de ru\u0219inea de a fi eu \u00eensumi, redus la condi\u021bia de neajutorat.
\n… A\u0219a c\u0103 t\u0103iam pe mai departe \u00een f\u00e2\u0219ii toat\u0103 vorb\u0103ria f\u0103r\u0103 rost \u0219i toate pozele frumos colorate cu irealit\u0103\u021bi imediate… S\u0103 se duc\u0103, s\u0103 nu le mai v\u0103d.
\nC\u00e2nd l\u0103di\u021ba mi se umplea, de peste zid Agache \u00ee\u0219i \u00eentindea trompa lini\u0219tit \u0219i, apuc\u00e2nd cutia de un cap\u0103t, o s\u0103lta de l\u00e2ng\u0103 mine, duc\u00e2nd-o dincolo, \u00eentr-un loc \u0219tiut de el, nu \u0219i de mine, probabil nimic altceva dec\u00e2t un tomberon.
\n\u2013 E\u0219ti un domn, b\u0103tr\u00e2ne!… Mii de mul\u021bumiri \u2013 morm\u0103iam c\u00e2nd aveam chef de asta.
\nNu \u00eentotdeauna. Erau zile c\u00e2nd gura mea refuza s\u0103 se descle\u0219teze. Oricum, mi se p\u0103rea mereu c\u0103 din ea eman\u0103 un damf insuportabil, a\u0219a c\u0103 preferam s\u0103 o \u021bin \u00eenchis\u0103. Cu cine s\u0103 fi tr\u0103nc\u0103nit, de altfel?
\nMai trecea uneori gardul, cobor\u00e2nd dintre crengi f\u0103r\u0103 zgomot, Olivia. Era singura maimu\u021b\u0103 discret\u0103 pe care o cuno\u0219team \u0219i, prin asta, p\u0103rea o contradic\u021bie a naturii. Se num\u0103ra, tocmai de aceea, printre pu\u021binii amici pe care \u00eei mai suportam prin apropiere. C\u00e2nd credea c\u0103 nu observ, mai l\u0103sa \u00een preajma mea c\u00e2te o nuc\u0103 de cocos gata preg\u0103tit\u0103 s\u0103-i pot soarbe lichidul acela hr\u0103nitor. Numai c\u0103 eu eram un ins dificil, mie zeama respectiv\u0103 \u00eemi p\u0103rea gre\u021boas\u0103 \u0219i m\u0103 pref\u0103ceam c\u0103 nu o observ. Ca s\u0103 nu o sup\u0103r, acceptam uneori \u00eens\u0103 bananele sau alunele pe care mi le aducea.
\n\u2013 E\u0219ti bine? \u2013 m\u0103 \u00eentreba stereotip \u0219i inutil.
\nCe, nu se vedea cum sunt? \u00cembr\u0103c\u0103mintea mea, oric\u00e2t de \u00eengrijit\u0103 ar fi fost \u2013 \u0219i z\u0103u c\u0103 m\u0103 preocupam de ea cu o pedanterie de filfizon, spre a evita confuzia dintre mine \u0219i un ins zdren\u021b\u0103ros, cu m\u00e2na \u00eentins\u0103 \u2013, nu avea cum ascunde infirmitatea oribil\u0103 care m\u0103 \u021bintuia. A\u0219a c\u0103 d\u0103deam din m\u00e2n\u0103 vag, ca s\u0103 nici nu vorbesc, dar nici s\u0103 nu tac. Nu voiam s\u0103 o r\u0103nesc pe Olivia, la ce mi-ar fi folosit?…
\n\u00cen ziua l\u0103ptoas\u0103 care \u00eencepuse acum, m\u0103 apucasem destul de devreme de t\u0103iat frunzele mele de h\u00e2rtie la c\u00e2inii bipezi din proximitatea poten\u021bial\u0103. Era \u00eenc\u0103 o zi aidoma celorlalte din ultima vreme, o miercuri continu\u0103, insipid\u0103 \u0219i cenu\u0219ie, oric\u00e2te culori ar fi trecut prin fa\u021ba mea. \u0218i asta pentru c\u0103 m\u0103 aflam, \u00een aparen\u021b\u0103, definitiv cantonat \u00een miercurea vie\u021bii mele.
\nDe ast\u0103 dat\u0103 Olivia a ap\u0103rut, cu totul nea\u0219teptat, pe poarta larg deschis\u0103 a Gr\u0103dinii Zoologice. Recunosc, mi se p\u0103rea cu totul neobi\u0219nuit.
\n\u2013 Bei o chestie r\u0103coritoare? \u2013 a vrut s\u0103 \u0219tie dup\u0103 ce a privit \u00een acela\u0219i ritm cu mine, c\u00e2nd de-a lungul, c\u00e2nd de-a latul bulevardului de dup\u0103 \u0219irul de ulmi din fa\u021ba trotuarului. Trafic sufocant, ma\u0219ini silen\u021bioase, c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd c\u00e2te un urlet muzical din interiorul unui autovehicul strident, dat la maximum de conduc\u0103torul auto imatur \u0219i fanatic.
\n\u2013 Mul\u021bumesc \u2013 i-am zis, strecur\u00e2nd pe g\u00e2t con\u021binutul brun al sticlei \u00een\u0219urubate pe care mi-a pus-o \u00een m\u00e2n\u0103.
\nEra bun\u0103, cu un gust mai aparte \u0219i proasp\u0103t scoas\u0103 de la ghea\u021b\u0103.
\n\u2013 S\u0103 nu-\u021bi faci probleme, e o b\u0103utur\u0103 u\u0219or euforizant\u0103 \u2013 s-a scuzat maimu\u021bica asta bl\u00e2nd\u0103 \u0219i decent\u0103, pe care, \u00een fundul sufletului, ajunsesem s\u0103 o \u00eendr\u0103gesc.
\n\u00centr-adev\u0103r, privirea mea \u00eencepu aproape imediat s\u0103 se curbeze \u0219i s\u0103 se abureasc\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t nu mai \u0219tiam c\u00e2t din cea\u021ba dimine\u021bii \u00eemi intrase \u00een ochi \u0219i c\u00e2t din aburul ochilor mei avea s\u0103 inunde strada…
\nApoi am mai apucat s\u0103 simt trompa lui Agache \u00eencol\u0103cindu-se treptat \u0219i delicat \u00een jurul mijlocului meu \u0219i ridic\u00e2ndu-m\u0103 din scaunul ambulant. Sau numai mi se p\u0103rea c\u0103 m\u0103 \u00een\u0103l\u021bam? Ce mai puteam s\u0103 \u00een\u021beleg?…
\nUltima imagine pe care mi-o amintesc era cea a acoperi\u0219urilor caselor mai scunde. P\u00e2n\u0103 atunci parc\u0103 nici nu b\u0103gasem de seam\u0103 c\u0103 unele erau cu ardezie.
\n*
\nC\u00e2nd m-am trezit, trop\u0103iam ner\u0103bd\u0103tor \u0219i cam buimac pe un pat de paie, \u00eentr-un grajd, parc\u0103. Erau l\u00e2ng\u0103 mine o mul\u021bime de figuri dintre cele bine \u0219tiute. Pe unele nu le mai v\u0103zusem demult: Vr\u0103jma\u0219u, m\u0103garul savant, apoi g\u0103inu\u0219a Flory, Agache \u0219i Olivia… Era \u0219i directorul de la Zoo, domnul Sandache…
\n\u2013 Felicit\u0103ri, domnule Coriolan! \u2013 mi-a spus chiar el, pe un ton oficial. \u2013 V\u0103 mira\u021bi de darul pe care vi-l facem? A fost dorin\u021ba expres\u0103 a lui Doru, masculul minunat al echipei noastre de zebre. Pre\u021buia foarte mult prozele dumneavoastr\u0103 scurte, iar ideea de a v\u0103 ceda partea inferioar\u0103 a trupului propriu la s\u0103v\u00e2r\u0219irea lui din via\u021b\u0103 i-a apar\u021binut \u00een \u00eentregime. Sper s\u0103 v\u0103 bucura\u021bi de noua dumneavoastr\u0103 libertate de mi\u0219care \u0219i s\u0103 sim\u021bi\u021bi \u00een picioare \u00eentreaga vigoare a prietenului nostru disp\u0103rut. Iat\u0103 c\u0103 acum, \u00een loc de dou\u0103 picioare, ave\u021bi patru; de cea mai bun\u0103 calitate african\u0103.
\nCei care puteau, aplaudau acum. Ceilal\u021bi \u2013 dup\u0103 caz: f\u00e2lf\u00e2iau din aripi \u0219i cotcod\u0103ceau, \u00een\u0103l\u021bau trompa folosind-o ca pe un tulnic, r\u0103geau spre cer emo\u021biona\u021bi sau trop\u0103iau de zor. Eu aveam lacrimi \u00een ochi: c\u00e2\u0219tigasem ni\u0219te picioare, dar pierdusem poate pe cel mai fidel cititor…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pe gaura cheii Interviu cu C\u0103lin DENGEL Scriitorul nu se fere\u0219te s\u0103 petreac\u0103 timp cu fioroasa-i persoan\u0103 C\u0103lin Dengel (n.<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":19071,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19094"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=19094"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19094\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19099,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19094\/revisions\/19099"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/19071"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=19094"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=19094"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=19094"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}